ASAMBLĂRI SUDATE I

I. Definiţie, generalităţiSudarea – procedeu de îmbinare nedemontabilă a două sau mai multe piese metalice,

utilizând încălzirea locală, presiunea, sau ambele procedee, cu sau fără folosirea unui material de adaos.

Îmbinarea se realizează în urma unor legături atomo – moleculare, obţinute pe seama energiei termice şi mecanice introduse la locul de îmbinare.

Metalul supus sudării se numeşte metal de bază (MB), iar cel introdus suplimentar se numeşte metal de adaos (MA). La locul îmbinării, prin solidificarea metalului topit se obţine cusătura de sudură (CS).

Cusătura provine din metalul de bază şi din cel de adaos topite şi amestecate în anumite proporţii.

În jurul sudurii, pe o anumită distanţă, metalul de bază netopit, aflat la temperatură înaltă, suferă anumite modificări. Această zonă se numeşte zonă influenţată termic (ZIT).

Feed back 1Identificaţi şi definiţi elementele asamblării din figură.

cusătură metal de bazăzonă influenţată termic

II. Clasificarea procedeelor de sudare şi a sudurilorPrin procedeu de sudare se înţelege totalitatea operaţiilor tehnologice efectuate în scopul

obţinerii unei îmbinări sudate.

A. Clasificarea procedeelor de sudare

După starea în care este adus metalul de bază (temperatura la care se realizează sudarea)

-procedee de sudare prin topire-procedee de sudare prin presiune

După natura energiei utilizate Energie electrotermică-cu arc electric-electrică prin presiune-în baie de zgură-cu plasmă

Energie termochimică-cu flacără de gaze-cu termit (aluminotermic)

Energie mecanică-prin presiune la rece-prin frecare-prin explozie-cu ultrasunete

Cu energie de radiaţii-cu fascicul de electroni-cu laser

B. Clasificarea sudurilor După poziţia relativă a componentelor de sudat-îmbinări cap la cap (a)-îmbinări suprapuse (b) -îmbinări în « T » şi în colţ ( c)

a

b

c

După poziţia în spaţiu a cusăturii de sudură-suduri orizontale (a, b)-suduri verticale ( c)-suduri de plafon (d)

După forma suprafeţei exterioare-plane-convexe-concave

După continuitate-continue-discontinue

Feed back 21. Alegeţi reprezentările grafice conform denumirilor date :Asamblare de colţ, asamblare verticală, asamblare suprapusă.

2. După temperatura la care se realizează asamblarea, procedeele de sudare pot fi prin ……(topire)…………………….şi prin………(presiune)…………………

III. Elementele, dimensiunile şi formele rostului

S = grosimea pieselor de sudatL = lungimea pieselor de sudat

Elementele rostului :

b – deschiderea rostuluic– înălţimea rostului

- unghiul rostului

Elementele cusăturiiB– lăţimea cusăturiir2 – pătrunderea cusăturiih = supraînălţarea cusăturiiH – înălţimea cordonului

Nr. Crt. Procedeul de sudare Denumirea cusăturii Forma rostului şi a îmbinării1 Sudarea manuală a

oţelurilor cu flacără de gaz

Sudură în I

Sudură în Y

Sudură pe muchie

2 Sudarea manuală a oţelurilor cu arc electric cu electrozi metalici

Sudură în I pe ambele părţi

Sudură în V

Sudură în Y

Sudură în X

Feed back 3Alegeţi denumirea cusăturii pentru fiecare tip de rost prezentat:

-sudură pe muchie-sudură în Y-sudură în X

Procedee de sudareIV. Sudarea manuală cu arc electric

1. Generalităţi Arcul electric – descărcare electrică, stabilă în mediu gazos, între doi electrozi, la intensităţi mari de curent.

Prin atingerea electrodului de piesă, se produce un scurtcircuit şi o puternică încălzire locală.

Temperatura arcului electric ajunge la (3500…..4200)°C.

Arcul electric poate fi alimentat cu curent continuu sau curent alternativ.

Piesa de sudat se leagă la polul pozitiv al sursei de curent, iar electrodul la polul negativ (polaritate directă normală).

Polaritatea inversă presupune legarea inversată.

Amorsarea arcului = contactul uşor cu piesa pentru producerea emisiei de electroni. Prin îndepărtarea cu (2….3) mm a electrodului faţă de piesă se produce arcul electric.

Trecerea metalului de la electrod la piesă – se face mereu în acest sens, indiferent de polaritatea electrozilor.

2. Utilaje

a) surse de curent continuu -grupuri de sudare-redresoare

b) surse de curent alternativ-transformatoare de sudare-generatoare de frecvenţă mărită (150 Hz ; 300 Hz)

c) accesorii, scule, dispozitive

a

b

--cleştele portelectrod (pentru conducerea electrodului prins în el) (a) ;-clema de contact (pentru conducerea curentului la piesa de lucru) (b) ;-ciocanul sudorului (pentru curăţarea zgurei) ;-dalta (pentru îndepărtarea stropilor de sudură) ;-peria de sârmă de oţel (pentru curăţarea zgurei şi a ruginei) ;-echipamente de protecţie : mască, ecran, mănuşi, şorţuri, bocanci-şabloane şi calibre de măsurare

3. Tehnologia sudării manuale cu arc electric şi electrozi înveliţiElectrodul trebuie să execute 3 mişcări (fig b) :

-o mişcare de apropiere faţă de piesă, pe măsura topirii lui ;-o mişcare transversală, pendulară, pentru topirea marginilor piesei de sudat şi pentru obţinerea lăţimii necesare ;-o mişcare de înaintare pe linia de sudură.

După formarea arcului, electrodul se înclină la (20……30)° faţă de verticală (fig a, c) .Poziţia electrodului şi mişcările acestuia depind în primul rând de poziţia de lucru.Pentru sudarea în poziţie orizontală (în jgheab) – fig a – electrodul se ţine pe direcţia bisectoarei, înclinat faţă de linia cordonului cu (60……70)°.Tablele şi profilele subţiri se vor suda numai prin suprapunere, cu partea suprapusă peste o

garnitură de cupru (fig d).Tablele cu grosimi de (1…..2)mm se sudează cap la cap fără interstiţiu, iar cele cu grosimi de (3……4)mm cap la cap cu un mic interstiţiu (fig d).Tablele cu grosimi de peste 6mm se sudează numai cu rosturile prelucrate (fig d).

b

b

a

În fig c se prezintă poziţiile şi mişcările electrodului pentru :sudarea orizontală pe perete vertical, sudarea orizontală de colţ cu un perete vertical, sudarea în cornişă, sudarea pe plafon, sudarea verticală.

Feed back 41. Arcul electric este alimentat numai în curent alternativ.A F

2. Dispozitivul din imagine se numeşte :a) cleşte portelectrod b) transformator de sudarec) ciocanul sudorului d) clemă de contact

d

c