+ All Categories
Home > Documents > Referat intreprinderi publice

Referat intreprinderi publice

Date post: 31-Oct-2015
Category:
Upload: ganencoooo
View: 262 times
Download: 1 times
Share this document with a friend
26
ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICĂ DE PE LÎNGĂ PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA Catedra „Economie şi Management Public” Disciplina „Economia sectorului public” LUCRARE DE CONTROL Tema: „Întreprinderea publică şi specificul funcţionării ei” Autor: Popa Victor, audient al anului II, specializarea „Administrare publică”, secţia cu frecvenţă redusă, grupa 222MP A verificat: Blanovschi Andrei, doctor în economie, conferenţiar universitar
Transcript

ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICĂDE PE LÎNGĂ PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA

Catedra „Economie şi Management Public”

Disciplina „Economia sectorului public”

LUCRARE DE CONTROL

Tema: „Întreprinderea publică şi specificul funcţionării ei”

Autor: Popa Victor, audient al anului II,specializarea „Administrare publică”,

secţia cu frecvenţă redusă, grupa 222MP

A verificat: Blanovschi Andrei, doctor în economie,

conferențiar universitar

Chişinău - 2013

CUPRINS

INTRODUCERE................................................................................................. 3

CAPITOLUL 1. Întreprinderea publică şi specificul funcţionării ei.................. 4

CAPITOLUL 2. Întreprinderea de stat.................................................................6

2.1. Înfiinţarea întreprinderii de stat………………………………………6

2.2. Organizarea întreprinderii de stat…………………………………….7

2.3. Funcţionarea întreprinderii de stat……………………………………9

2.4. Încetarea activităţii întreprinderii de stat……………………………..10

CAPITOLUL 3. Întreprinderea municipală..........................................................10

3.1. Înfiinţarea şi organizarea întreprinderii municipale…………………..11

3.2. Funcţionarea întreprinderii municipale……………………………….11

3.3. Încetarea activităţii întreprinderii municipale………………………...12

CONCLUZII........................................................................................................13

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................15

2

INTRODUCERE

Scopul oricărei activităţi economice îl constituie producerea bunurilor materiale şi oferirea diferitor servicii. Celula de bază a producerii este întreprinderea care reprezintă forma organizatorico – juridică a activităţii de antreprenoriat, prin intermediul căreia se atrag, combină şi utilizează factorii de producţie în scopul creării şi comercializării bunurilor materiale şi prestării de servicii pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor1.

În economia naţională funcţionează diferite întreprinderi, care se deosebesc prin-o varietate de criterii, însă cea mai importantă clasificare se face după forma organizatorico – juridică, stabilită de legiuitor2, conform căreia sînt delimitate 9 categorii. Printre acestea se evidenţiază întreprinderile de stat şi municipale, care se mai numesc şi întreprinderi publice.

Necesitatea acordării unei atenţii deosebite întreprinderii publice este motivată prin faptul că aceasta reprezintă o componentă importantă a sectorului public, dimensiunile căruia au scăzut considerabil în urma procesului de privatizare. Importanţa acestei forme organizatorico-juridice rezidă şi din faptul că societatea actuală dispune de o reţea de întreprinderi publice cu profile diferite, care se înfiinţează, funcţionează, se transformă şi dispar. Susţinerea lor se realizează printr-o formă raţionalizată de organizare a activităţilor, a cărui scop principal îl reprezintă utilizarea cît mai corespunzătoare a resurselor disponibile întru satisfacerea necesităţilor sociale.

Lucrarea de faţă, structurată pe patru capitole, îşi propune să definească cîteva aspecte referitoare la specificul organizării şi funcţionării întreprinderilor publice. Astfel, primul capitol conţine informaţii despre întreprinderea publică ca formă organizatorico-juridică separată, definindu-se caracteristicile generale ale acesteia. În al doilea şi al treilea capitol sînt prezentate particularităţile reglementării şi funcţionării celor două forme specifice de întreprindere publică şi anume întreprinderea de stat şi, respectiv, întreprinderea municipală. În capitolul trei se oferă informaţii cu privire la actualele tendinţe guvernamentale în sfera întreprinderilor publice din Republica Moldova.

Considerăm că prin lucrarea dată ne-am atins scopul propus de a completa cunoştinţele în domeniul unei forme specifice de activitate de antreprenoriat, prezentînd-o ca un supliment pentru studierea mai aprofundată a sectorului public.

1 A.Blanovschi, Economia sectorului public”, AAPPRM, Ed. Reclama, Chişinău, 2008, pag.55.2 Legea RM nr. 845-XII din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi //Monitorul Oficial nr. 2/33 din 28.02.1994, art.13.

3

CAPITOLUL I. Întreprinderea publică şi specificul funcţionării ei.

Întreprinderea publică este o formă specifică a activităţii de antreprenoriat, care are statut de persoană juridică, intrînd în raporturi juridice cu alţi subiecţi de drept pentru exercitarea drepturilor şi asumarea obligaţiilor.

Ca şi celelalte persoane juridice, întreprinderile publice trebuie să întrunească un şir de condiţii şi anume:

- să dispună de statut /act de constituire;- să fie înregistrată în modul prevăzut de lege;- să dispună de sediu;- să posede patrimoniu;- să fie organizată structural şi să aibă organe de conducere.În capitolele II şi III vom analiza particularităţile de organizare şi funcţionare

prezentate de întreprinderile de stat şi, respectiv, întreprinderile municipale.Întreprinderile publice activează în acele sfere unde statul a decis să păstreze

producţia în subordinea sa. Ea exercită drepturile de proprietate asupra patrimoniului acordat ei de stat, folosindu-l pentru realizarea funcţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare.

În ţările cu economie de piaţă apariţia întreprinderilor publice a avut la bază următoarele consideraţii:

asigurarea inadecvată de către sectorul privat cu bunuri şi servicii necesare satisfacerii nevoilor populaţiei;

salvarea întreprinderilor a căror lichidare ar fi fost împotriva interesului general;

extinderea concurenţei; protejarea, într-un mod, a suveranităţii naţionale; reducerea costurilor sociale.

Motivele pentru crearea şi funcţionarea întreprinderilor publice pot fi considerate:

corectarea eşecurilor pieţei pentru bunurile şi serviciile dorite, dar care nu sînt asigurate de întreprinderile private;

perfecţionarea structurii bunurilor şi serviciilor prestate populaţiei; facilitatea prognozării şi planificării economiei pe termen lung3.

Din punct de vedere al managementului sectorului public, drept argumente

3 A.Blanovschi, op.cit., pag.56.4

pentru a considera întreprinderea publică ca parte a acestuia sînt4: pentru conturarea domeniului de activitate al guvernului, iar privatizarea

întreprinderilor publice are implicaţii asupra sectorului public ca întreg; întreprinderile publice generează probleme de management particulare,

chiar în comparaţie cu restul sectorului public, cele mai remarcabile fiind controlul şi responsabilitatea organizaţiilor guvernamentale.

Întreprinderile publice au avut întotdeauna probleme particulare de management: responsabilitatea, reglementarea, politici sociale şi industriale, politici de investiţii, control financiar.

Din punct de vedere a modului de organizare, întreprinderile publice moderne pot fi privite ca mari societăţi pe acţiuni a cărei acţionarii este societatea civilă. Acţionarii, reprezentaţi de organismele statului, încredinţează conducerea acestora unui consiliu de administraţie /director, care la rîndul lui, plasează controlul întreprinderii în mîinile unor manageri profesionişti.

Totodată, deoarece întreprinderea publică este subiectul influenţei politice, ea are ca misiune mai întîi satisfacerea interesului general al societăţii, şi apoi - maximizarea profitului.

O întreprindere publică trebuie să decidă cu privire la nivelul de producţie. Această decizie va determina, la rîndul ei, achiziţionarea de resurse şi va putea influenţa preţul.

Tendinţa actuală este ca, într-o economie de piaţă, întreprinderile publice să fie orientate spre piaţă şi, atunci cînd este posibil, să obţină profit. Pentru aceasta ele trebuie să aibă autonomie de administrare şi o structură corporatistă.

Veniturile realizate de stat din activitatea întreprinderilor publice sînt formate, pe de o parte, din profitul obţinut în procesul de producţie şi comercializare a bunurilor şi serviciilor prestate, iar pe de altă parte – din impozitul indirect cuprins în preţ, care se încasează de la consumatorii mărfurilor respective. Deoarece numai statul vinde astfel de mărfuri, el poate fixa un preţ în care să fie inclus şi un asemenea impozit5.

O altă particularitate de funcţionare a întreprinderilor publice constă în faptul că acestea furnizează multe servicii publice sau de utilitate publică: telecomunicaţii, electricitate, furnizare gaze, apă, canalizare, transport feroviar, aerian, maritim şi transport public urban etc.CAPITOLUL II. Întreprinderea de stat

4 I. Alexandru, Servicii publice. Abordarea juridico-administrativă. Management. Marketing, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, pag.119.5 Ibidem, pag57.

5

Întreprinderile de stat au drept trăsătură definitorie posedarea întregului său patrimoniu de către statul pe teritoriul căreia se află. Înfiinţarea şi funcţionarea întreprinderilor de stat depinde în exclusivitate de voinţa factorilor decizionali, potrivit reglementărilor existente în fiecare ţară6.

Cadrul legislativ care stabileşte condiţiile juridice, organizatorice şi economice ale înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderilor de stat din Republica Moldova este Legea cu privire la întreprinderea de stat nr.146-XIII din 16.06.1994.

Din art.1 al Legea menţionate poate fi definită noţiunea de întreprindere de stat ca agent economic independent, cu drepturi de persoană juridică, fondată şi dotată de către Guvern sau de către alte organe ale administraţiei de stat abilitate prin lege, care, pe baza proprietăţii de stat transmise ei în gestiune, desfăşoară activitate de întreprinzător.7

Controlul asupra activităţii întreprinderii îl exercită organele administraţiei de stat în conformitate cu legislaţia. Întreprinderea de stat răspunde pentru obligaţiile sale cu tot patrimoniul ei. Totodată, statul nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderii, iar întreprinderea nu poartă răspundere pentru obligaţiile organului administraţiei de stat care a înfiinţat-o.

2.1. Înfiinţarea întreprinderii de stat.Decizia de înfiinţare a unei întreprinderi de stat este stabilită printr-o lege

specială de către Guvern, la propunerea organului central de specialitate sau a unei alte autorităţi administrative.

Actualmente, în Registrul patrimoniului public, ţinut de către Agenţia Proprietăţii Publice subordonată Ministerului Economiei, sînt înregistrate peste 270 de întreprinderi de stat, cu capital social în mărime de aproximativ 6200 mil.lei. Din numărul total de întreprinderi de stat, 7 se află pe teritoriul Ucrainei şi 5 - pe teritoriul UTA Găgăuzia8.

O întreprindere de stat se înfiinţează atunci cînd activităţi specifice sînt mai bine conduse într-o organizaţie de tip întreprindere cu profit, atunci cînd se vor obţine performanţe mai bune decît într-o întreprindere privată, sau cînd se solicită o

6 A.Cotelnic, Managementul unităţilor economice, Ed. Complexul editorial-poligrafic al A.S.E.M.,Chişinău, 1998, p. 18.

7 Legea RM nr.146-XIII din 16.06.1994 cu privire la întreprinderea de stat //Monitorul Oficial nr. 2/9 din 25.08.1994, art.2.

8 Informaţia succintă privind rezultatele activităţii economico-financiare a întreprinderilor de stat şi societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, pentru 9 luni ale anului 2012 // http://mf.gov.md/common/raportinfo/18_01_13/Raport.pdf .

6

flexibilitate a managementului resurselor umane sau a managementului financiar mai mare decît cea posibilă în cadrul agenţiilor guvernamentale în conformitate cu legile şi regulamentele.

Legea care autorizează înfiinţarea unei întreprinderi de stat stipulează aspecte referitoare la obiectivele, la scopul activităţilor acesteia, la organizare, afaceri financiare şi la controlul realizat de Guvern.

Documentele de constituire a întreprinderii sînt decizia fondatorului privind înfiinţarea ei şi statutul întreprinderii.

Întreprinderea are firma (denumirea) sa cu indicaţia "întreprindere de stat" sau iniţialele "Î.S." şi a principalului gen de activitate, adresă, conturi bancare, ştampilă cu stema de stat a Republicii Moldova. Pe blancheta cu antetul întreprinderii se indică numărul de înregistrare9.

2.2. Organizarea întreprinderii de statFiecare întreprindere de stat are un fondator – autoritate publică centrală de

specialitate, un Consiliu de administraţie şi un administrator /conducător care reprezintă întreprinderea şi o conduce, fiind asistat de un anumit număr de vice-directori. Legea cu privire la întreprinderea de stat precizează drepturile, responsabilităţile, limitările, procedura de constituire /numire, titlul şi numărul acestora.

Astfel, obligaţiile fondatorului se rezumă la: a) aprobarea statutului întreprinderii, modificărilor şi completărilor acestuia; b) stabilirea indicilor economici ai întreprinderii; c) promovarea unei politici tehnică unică în cadrul ramurii; d) desemnarea membrilor consiliului de administraţie şi revocarea acestora; e) desemnarea administratorului întreprinderii şi eliberarea din funcţie, la

propunerea consiliului de administraţie;f) transmiterea bunurilor şi atribuţiilor sale, în ceea ce priveşte desfăşurarea

activităţii de întreprinzător, administratorului în baza contractului (acordului)10. Fondatorul încheie un contract cu administratorul şi nu are dreptul să intervină

în activitatea întreprinderii după încheierea acestuia, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie şi de contract.

Privitor la consiliul de administraţie cadrul normativ prevede doar că în componenţa acestuia intra, în mod obligatoriu, reprezentanţi ai Ministerului

9 Legea RM nr.146-XIII din 16.06.1994 cu privire la întreprinderea de stat //Monitorul Oficial nr. 2/9 din 25.08.1994, art.2, alin.(5).

10 Ibidem, art.6, alin.(2).7

Finanţelor şi Ministerului Economiei, care vor constitui majoritatea. De asemenea, pot intra şi reprezentanţi ai altor autorităţi ale administraţiei publice centrale, specialişti în domeniul de activitate al întreprinderii, specialişti în economie şi în drept.

Componenţa numerică a consiliului de administraţie se stabileşte de către fondator în funcţie de indicii economico-financiari ai întreprinderii şi va fi dintr-un număr impar, nu mai mic de 3 persoane, numiţi pe un termen de pînă la 3 ani.

Membrii consiliului de administraţie, în conformitate cu legislaţia, răspund solidar faţă de întreprindere pentru prejudiciile rezultate din îndeplinirea hotărîrilor adoptate de ei cu abateri de la legislaţie, statutul întreprinderii şi Regulamentul consiliului de administraţie.

Consiliul de administraţie are următoarele atribuţii: a) aprobă programul de perspectivă al dezvoltării şi planurile anuale ale întreprinderii; b) aprobă devizul anual de venituri şi cheltuieli, darea de seamă contabilă şi contul veniturilor şi pierderilor; c) adoptă decizii cu privire la obţinerea, acordarea şi folosirea creditelor în mărimea stabilită de fondator; d) prezintă fondatorului propuneri privind modificarea şi completarea statutului întreprinderii, reorganizarea şi lichidarea întreprinderii etc11.

Administratorul este numit de fondator şi îndeplineşte următoarele atribuţii: a) conduce activitatea întreprinderii şi asigură funcţionarea ei eficientă; b) reprezintă interesele întreprinderii în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice, precum şi cu organele de justiţie; c) asigură executarea deciziilor fondatorului şi consiliului de administraţie; d) prezintă consiliului de administraţie raportul cu privire la activitatea economico-financiară a întreprinderii şi raportul auditorului; e) prezintă trimestrial consiliului de administraţie dare de seamă referitor la rezultatele activităţii întreprinderii etc12.

Pentru organizarea unei desfăşurări normale a activităţii întreprinderii de stat, fondatorul contribuie la constituirea capitalului social al acesteia, sursele de formare ale căruia sînt:

depunerile materiale ale fondatorului; investiţiile capitale din contul subvenţiilor şi beneficiului; bunurile transmise în mod gratuit; alte surse neinterzise de legislaţie.

Bunurile transmise întreprinderii spre gestiune sînt constituite din terenul, fondurile fixe şi circulante, alte valori, al căror cost este indicat în bilanţul autonom al întreprinderii. Modul de posesiune, folosinţă şi dispunere de bunurile întreprinderii se

11 Ibidem, art.7, alin.(8).12 Ibidem, art.8.

8

stabileşte de legislaţie şi de statutul întreprinderii. Întreprinderea este obligată să păstreze, să utilizeze raţional şi să sporească bunurile de care dispune şi să le asigure. Ea nu poate fără autorizaţia fondatorului să dea în arendă ori în gaj proprietatea transmisă ei, să participe cu aceste bunuri la activitatea structurilor nestatale şi să investească mijloace în alte state13.

2.3. Funcţionarea întreprinderii de statÎntreprinderea îşi întocmeşte de sine stătător programul de producţie, pornind

de la indicii economici stabiliţi de fondator, de la contractele încheiate pentru comercializarea producţiei către consumatori şi necesitatea de a asigura dezvoltarea de producţie şi socială a întreprinderii. Ea procură resurse pe piaţa de mărfuri nemijlocit de la producători, în unităţile comerţului angro, la burse, iarmaroace, licitaţii, de la organizaţiile de aprovizionare tehnico-materială etc. Relaţiile economice şi de altă natură ale întreprinderii cu alte unităţi economice, organizaţii şi cetăţeni se derulează pe baze contractuale.

Preţul producţiei la întreprinderile care deţin monopolul pe piaţa de mărfuri şi resurse sînt reglementate de către stat.

În anul 2012 (9 luni), în structura cifrei de afaceri a întreprinderilor de stat care îşi desfăşoară activitatea în sectorul public al Republicii Moldova, venitul din prestarea serviciilor constituie – 80%, venitul din vînzarea produselor finite – 11,3%, venitul din vînzarea mărfurilor – 4,7%, venituri din arendă – 3,4% şi venituri din contracte de construcţie – 0,6%.

În structura consumurilor şi cheltuielilor din toate tipurile de activităţi ale întreprinderilor de stat, în aceeaşi perioadă, este reprezentată astfel:

consumuri şi cheltuieli pentru remunerarea muncii şi cheltuieli privind contribuţiile asigurărilor sociale de stat şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală – 35,6%;

consumuri şi cheltuieli materiale – 28,3%; consumuri şi cheltuieli aferente serviciilor prestate terţilor – 16,9%; uzura activelor pe termen lung – 9,8%; alte consumuri şi cheltuieli – 9,4%14.Întreprinderii de stat poate utiliza profitul net obţinut din activitatea sa în

următoarele scopuri:

13 Ibidem, art.3.14 Informaţia succintă privind rezultatele activităţii economico-financiare a întreprinderilor de stat şi societăţilor

comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, pentru 9 luni ale anului 2012 // http://mf.gov.md/common/raportinfo/18_01_13/Raport.pdf .

9

acoperirea pierderilor anilor precedenţi; formarea capitalului de rezervă; formarea rezervei pentru dezvoltarea producţiei; defalcări în bugetul de stat; în alte scopuri, dacă ele nu contravin legislaţiei15.

2.4. Încetarea activităţii întreprinderii de statActivitatea întreprinderii încetează, în conformitate cu statutul său şi la decizia

fondatorului prin reorganizarea sau lichidarea ei. Întreprinderea poate fi lichidată de asemenea de către instanţa judecătorească competentă în conformitate cu legislaţia.

CAPITOLUL III. Întreprinderea municipală

Întreprinderea municipală este agent economic cu personalitate juridică, fondată şi înzestrată cu bunuri de către organul autoadministrării locale, care, pe baza proprietăţii municipale transmise ei în gestiune, desfăşoară activitate de întreprinzător, ce constă în producerea anumite tipuri de mărfuri , executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor, necesare pentru satisfacerea cerinţelor unităţii administrativ-teritoriale fondatoare şi pentru realizarea intereselor sociale şi economice ale colectivului de muncă.

Întreprinderea municipală răspunde pentru obligaţii cu întreg patrimoniul ei. Unitatea administrativ teritorială nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderii municipale, iar întreprinderea nu poartă răspundere pentru obligaţiile unităţii administrativ-teritoriale.

Cadrul normativ care reglementează condiţiile juridice, organizatorice şi economice ale înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderilor municipale din Republica Moldova este Regulamentul-model al întreprinderii municipale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.387 din 06.06.1994.3.1. Înfiinţarea şi organizarea întreprinderii municipale.

Decizia de înfiinţare a unei întreprinderi municipale aparţine consiliului local şi

15 Legea RM nr.146-XIII din 16.06.1994 cu privire la întreprinderea de stat //Monitorul Oficial nr. 2/9 din 25.08.1994, art.10-13.

10

reiese din necesitatea executării unor lucrări de interes local, prin utilizarea capitalului statutar constituit din aportul consiliului respectiv şi al altor persoane fizice şi juridice16.

Documentele de constituire a întreprinderii sînt decizia fondatorului privind înfiinţarea ei şi statutul întreprinderii. În cazul în care pentru crearea şi activitatea întreprinderii sînt necesare terenuri sau alte resurse naturale, hotărîrea privind crearea întreprinderii poate fi adoptată numai dacă fondatorul prezintă aviz pozitiv al organului teritorial de expertiză ecologică.

Denumirea întreprinderii trebuie să conţină în limba de stat cuvintele „întreprindere municipală” sau abrevierea „Î.M.” şi genul principal de activitate.

Actualmente, conform datelor Camerei Înregistrării de Stat în Republica Moldova sînt înregistrate peste 250 întreprinderi municipale.

Administrarea întreprinderii municipale este efectuată de către conducătorul /managerul acesteia, pe care îl numeşte şi eliberează din funcţie fondatorul. În caz de necesitate, în structura administrativă a întreprinderii poate fi inclus consiliul-director.

Desemnarea în funcţie a conducătorului fondatorul o legalizează printr-un contract individual de muncă, prin care se stabilesc drepturile şi obligaţiunile reciproce ale părţilor, inclusiv modul în care conducătorul desemnat îşi exercită atribuţiile de antreprenor, limitele drepturilor de folosinţă şi gestiune a patrimoniului, genurile de activitate autorizate în beneficiul fondatorului, relaţiile reciproce financiare, răspunderea pentru neexecutarea sau executarea neconformă a obligaţiunilor sale etc.

În termenul de valabilitate al contractului, fondatorul sau oricare altă terţă persoană nu au dreptul să se amestece în activitatea conducătorului, exceptînd cazurile prevăzute în condiţiile contractuale sau de legislaţia în vigoare17.

3.2. Funcţionarea întreprinderii municipaleÎntreprinderea municipală este obligată să utilizeze judicios patrimoniul primit

în gestiune. Ea îşi organizează activitatea şi îşi determină perspectivele producerii de sine stătător, reieşind din cererea populaţiei şi gospodăriei locale la producţia, lucrările şi serviciile sale, precum şi din necesitatea de a-şi asigura dezvoltarea economică şi socială şi sporirea veniturilor salariaţilor săi. Întreprinderea execută

16 Legea RM nr.436-XVI din 28.12.2006 privind administraţia publică locală //Monitorul Oficial nr. 32-35/116 din 28.12.2006, art.80.

17 Regulamentul-model al întreprinderii municipale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.387 din 06.06.1994 // Monitorul Oficial nr. 2/16 din 02.09.1994, art.16-20.

11

lucrări şi servicii pentru necesităţile statului pe bază contractuală şi în modul determinat de lege.

Bunurile municipale, pe care fondatorul le-a transmis întreprinderii, aparţin acesteia numai în limitele dreptului gestiunii lor economice. Întreprinderea îşi poate înstrăina fondurile fixe (clădirile, construcţiile, utilajele, mijloacele de transport şi alte valori materiale) numai în baza deciziei fondatorului, cu excepţia cazurilor cînd în statutul întreprinderii nu se prevede altceva.

Patrimoniul întreprinderii se formează din următoarele surse: cotele băneşti şi materialele fondatorului (capitalul social); veniturile obţinute din comercializarea producţiei, prestarea lucrărilor,

serviciilor, precum şi din alte genuri de activitate; veniturile aduse de hîrtiile de valoare; creditele băncilor şi ale altor creditori; investiţiile capitale şi subvenţiile bugetare locale; veniturile provenite din închirierea bunurilor sau din organizarea

concursurilor, loteriilor şi altor activităţi similare; vărsămintele nerambursabile şi filantropice, donaţiile persoanelor fizice şi

juridice; alte surse, neinterzise de legislaţia în vigoare.

Preturile producţiei, fabricate de întreprinderile municipale care deţin monopolul pe piaţa de mărfuri şi resurse, sînt reglementate de către stat.

3.3. Încetarea activităţii întreprinderii municipaleLichidarea şi reorganizarea prin fuziune, asociere, divizare, separare sau

transformare a întreprinderii municipale se înfăptuieşte în temeiul deciziei fondatorului. Întreprinderea este lichidată prin decizia arbitrajului în cazul stabilirii falimentului întreprinderii sau recunoaşterii caducităţii actelor de constituire a întreprinderii.

12

CONCLUZII

Societatea actuală prezintă opinii diametral opuse referitoare la eficienţa şi importanţa întreprinderilor publice ca formă organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat. Astfel, unii specialişti susţin că acest sector nu este benefic pentru economie ca întreg, alţii – că păstrarea întreprinderilor publice va conduce la beneficii economice pentru societate, în particular, pentru cei dezavantajaţi.

În acest context, pot fi conturate două scenarii pentru viitorul întreprinderii publice, şi anume:

1. Dezvoltării sectorului, prin oferirea întreprinderilor publice a unei anumite autonomii, prin majorarea responsabilităţii factorilor de decizie şi prin asigurarea unui control public adecvat.

2. Diminuarea sectorului, prin privatizarea întreprinderilor publice şi organizarea lor în societăţi comerciale cu capital integral sau majoritar de stat.

Cu referinţă la tendinţele guvernamentale în sfera întreprinderilor publice, prezentat în cel de-al doilea scenariu, putem afirma că acesta a devenit o mişcare internaţională mai întîi în ţările dezvoltate şi apoi în ţările în curs de dezvoltare, inclusiv Republica Moldova. Agenţiile internaţionale, ca acea din Marea Britanie şi Fondul Monetar Internaţional au încurajat privatizarea ca parte a oricărui program de asistenţă. În acest sens procesul de privatizare urmăreşte: transferul activelor publice către sectorul privat şi reducerea implicării Guvernului în economia de piaţă.18

Problemele de ineficienţă şi responsabilitate din sectorul întreprinderilor publice din Republica Moldova au fost scoase în vizorul societăţii odată cu lărgirea domeniului de activitate a Inspecţiei Financiare din subordinea Ministerului Finanţelor. În urma inspectărilor şi controalelor financiare, realizate de instituţia dată pe parcursul anilor 2011 şi 2012, au fost constatate un şir de încălcări şi abateri de la cadrul normativ, fapt ce a generat cauzarea prejudiciilor, cheltuielilor neregulamentare, veniturilor ratate, şi în final a dus la diminuarea mărimii defalcărilor la buget. Cele mai frecvente încălcări se referă la:

Neîndeplinirea conformă de către unele autorităţi publice centrale a atribuţiilor de fondator;

Multiple nereguli şi abateri ce ţine de retribuirea muncii, acestea fiind admise în urma acordării diferitelor premii, sporuri, onorarii neregulamentare factorilor de conducere şi angajaţilor întreprinderilor;

18 I Alexandru, op.cit., pag. 122.13

Nerespectarea actelor normative ce reglementează domeniul gestionării patrimoniului public aflat în proprietatea întreprinderilor de stat;

Nerespectarea disciplinei preţurilor la produsele social importante; Deficienţe ale managementului financiar, ce ţin de încălcări de procedură în

domeniul evidenței contabile19.În opinia autorului prezentei lucrări pentru îmbunătăţirii situaţiei din

sectorul dat este necesar de a întreprinde un şir de măsuri care ar urmări: consolidarea cadrului normativ de reglementare a activităţii întreprinderilor publice, în special celor municipale; ridicarea responsabilităţii factorilor de decizie din cadrul întreprinderilor publice; înăsprirea controlului asupra activităţii întreprinderilor publice din partea organelor abilitate cu funcţii de control.

19 Buletin informativ privind activitatea Inspecţiei Financiare în anul 2012, Chişinău 2013, p.28.14

BIBLIOGRAFIE:

I. Acte legislative şi normative:1. Legea RM nr.146-XIII din 16.06.1994 cu privire la întreprinderea de stat

//Monitorul Oficial nr. 2/9 din 25.08.1994;2. Legea RM nr. 845-XII din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi

//Monitorul Oficial nr. 2/33 din 28.02.1994;3. Legea RM nr.436-XVI din 28.12.2006 privind administraţia publică locală

//Monitorul Oficial nr. 32-35/116 din 09.03.20074. Legea RM nr.121-XVI din 04.05.2007 privind administrarea şi deetatozarea

proprietăţii publice // Monitorul Oficial nr.90-93/401 din 29.06.2007;5. Regulamentul-model al întreprinderii municipale, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr.387 din 06.06.1994 // Monitorul Oficial nr. 2/16 din 02.09.1994.

II. Manuale, cărţi, monografii:1. Alexandru I., Servicii publice. Abordarea juridico-administrativă. Management.

Marketing, Ed. Economică, Bucureşti, 2000;2. Blanovschi A., Economia sectorului public, AAPPRM, Ed. Reclama, Chişinău,

2008;3. Blanovschi A., Statul şi economia, Ed. A.Ş., Chişinău, 2005;4. Cotelnic A., Managementul unităţilor economice, Ed. Complexul editorial-

poligrafic al A.S.E.M.,Chişinău, 1998;5. Profiroiu A., Economia sectorului public, Ed. Economică, Bucureşti, 2001.

III. Articole, site-uri:1. Buletin informativ privind activitatea Inspecţiei Financiare în anul 2012,

Chişinău 2013;2. Informaţia succintă privind rezultatele activităţii economico-financiare a

întreprinderilor de stat şi societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, pentru 9 luni ale anului 2012 // http://mf.gov.md/common/raportinfo/18_01_13/Raport.pdf .

15


Recommended