Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală · Str. Mihai Eminescu, nr. 60, cod poştal 540331,...

România RuralăReţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală

Numărul 1 Anul II, Septembrie 2014

RĂDĂCINI DE ŢARĂ EUROPEANĂ

DANIEL CONSTANTIN Camerele agricole, prezent și viitor

Din trecutul păstoritului la români

Țuica Zetea - tradiţia care a trecut graniţele

Cetatea Carului, o pensiune cu vedere de milioane

Esenţele tari rodesc în podgorii mici

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale

1

BIROURILE REGIONALEUnitatea de Sprijin a Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală

BRĂILAB-dul Independenţei, nr. 282, et. 1, cod poştal 810124, [email protected]

Tel.: 0339 732 009, Fax: 0339 732 016

CRAIOVAStr. Libertăţii, nr. 19, cod poştal 200421, [email protected]

Tel.: 0251 460 377, Fax: 0251 423 651

ZALĂUStr. Kossuth Lajos, nr. 49, cod poştal 450010, [email protected]

Tel.: 0360 404 056, Fax: 0360 404 158

TÂRGU MUREŞStr. Mihai Eminescu, nr. 60, cod poştal 540331, [email protected]

Tel.: 0365 430 349, Fax: 0365 430 351

IAŞIZona de Agrement Ciric - Complex de Agrement Ciric, cod poştal 700064, [email protected]

Tel.: 0332 881 281, Fax: 0332 881 282

TIMIŞOARAB-dul Take Ionescu, nr. 53, et. 2, birou 26, cod poştal 300074, [email protected]

Tel.: 0356 460 982, Fax: 0356 460 983

TÂRGOVIŞTEStr. Vărzaru Armaşu, nr. 7A, cod poştal 130169, [email protected]

Tel.: 0345 100 605, Fax: 0345 100 025

BUCUREŞTIStr. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, cod poştal 020961, [email protected]

Tel.: 0316 900 214, Fax: 0316 900 215

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ şi nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre MADR şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro, www.rndr.ro

USR, Departamentul Publicaţii, Septembrie 2014ISSN 2284-8665ISSN-L 2284-8665© RNDR, 2014

Reproducerea textelor acestei publicaţii este autorizată cu condiţia menţionării sursei.Tipărit în România.

Copyright fotografii: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Camera Agricolă Mehedinți, Camera Agricolă Maramureș, Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pajişti Braşov, Dan Samoilă, Călin Tomescu, Grupul de Acţiune Locală Vrancea Sud-Est, Grupul de Acţiune Locală Iaşi Sud-Vest, dreamstime.com

EDITORIAL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..

INTERVIUDaniel Constantin: Camerele agricole – prezent şi viitor în România... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

DEZVOLTARE RURALĂCamerele agricole îşi caută identitatea... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Camerele agricole judeţene deţinute de fermieri.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Camera Agricolă Naţională din Ungaria... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Noua organizare a schimbat doar forma de finanţare... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Din trecutul păstoritului la români .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Timlactagro Timiș - Prima cooperativă a crescătorilor de vaci de lapte .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

OAMENIAspazia - Prima dulceaţă de trandafiri certificată ecologic .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Țuica Zetea - tradiţia care a trecut graniţele.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Cetatea Carului, o pensiune cu vedere de milioane... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

EXPERIENŢEFerma mea: Fermieri fără vârstă .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Afacerea mea: Esenţele tari rodesc în podgorii mici.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Comunitatea mea: Avantajele asocierii.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

LEADER LA ZIGrupul de Acţiune Locală Vrancea Sud-Est .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Grupul de Acţiune Locală Iaşi Sud-Vest.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

ŞTIRI ȘI EVENIMENTE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

MEMBRII RNDR SE PREZINTĂArădeanca, o asociație care nu-și uită tradițiile.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pajişti Braşov .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3

4

8111517

2022

242730

323437

4043

46

4850

Cuprins

România rurală – Nr. 1

2 3

agricole și-n celelalte județe, după cum veți citi într-un interviu cu președintele interimar Cornel Stroescu.

Experiențele celor aflați în aceeași situație ne pot inspira. Am stat de vorbă pe această temă cu doi responsabili ai tinerei Camere Agricole Naționale din Ungaria, constituită abia anul trecut, dar care și-a început în forță activitatea de consultanță și sprijin pentru membrii săi.

Producția la scară mică nu presupune și mai puțină muncă. Producători de dulceață, vin ori țuică ne-au explicat că fără seriozitate și participare activă la evenimente de promovare, târguri naționale și internaționale nu se poate ajunge la performanță

Aplicând această rețetă, Aspazia a devenit cel mai cunoscut brand românesc de dulceață și suc din trandafiri certificat ecologic.

În acest număr al revistei noastre veți găsi pe larg informații legate de modelele de camere agricole care funcționează în țara noastră, dar și în alte state membre ale Uniunii Europene. Unele sunt publice, și ca atare sunt finanțate de stat, altele au o finanțare mixtă, de stat și privată, fondurile proprii obținându-se din cotizațiile fermierilor, din consultanță, derularea de proiecte și alte activități permise de lege. Toate acestea le vom afla dintr-un amplu interviu oferit de domnul viceprim-ministru Daniel Constantin, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

În România există în acest moment două forme de camere agricole, una funcțională, fosta consultanță agricolă și care aparține de Consiliile județene, iar cea de-a doua Cameră, cea cu conducere aleasă dintre fermieri și de fermieri, este încă nefuncțională.

Cotizațiile fermierilor, deveniți membri ai acestor camere doar prin voință proprie, acolo unde se încasează, nu pot acoperi, din păcate, nici măcar cheltuielile cu utilitățile, nemaiputându-se vorbi de angajarea unui personal de specialitate.

Atât de mult doritele Camere agricole ale fermierilor au parcurs un drum lung din punct de vedere legislativ și abia anul trecut alegerile, liber exprimate de agricultori, au putut avea loc. Cert este că, din mai multe motive pe care le vom prezenta în paginile următoare, până acum au fost înființate camere în doar 14 județe. Dintre acestea, câteva, cu președinți inimoși, au reușit, pe bază de voluntariat, să se miște pentru realizarea câtorva obiective statutare.

La 20 iunie a.c., în urma întâlnirii președinților celor 14 camere constituite, a fost aleasă conducerea interimară a Camerei agricole Naționale. Aceasta și-a propus, ca obiectiv principal, organizarea de alegeri pentru înființarea de camere

Noile camere agricole își caută drumul

Tot astfel, produsele tradiționale au trecut granițele țării, Țuica de Zetea fiind primul produs protejat în UE, la categoria băuturilor distilate și stând la loc de frunte pe masa celor mai pretențioși cunoscători.

Nimic nu se poate face fără efort, fără a pune suflet, ne spun un tânăr student care face agricultură în Timiș, un altul care valorifică potențialul turistic din zona munților Bucegi și un mic producător de vinuri premium din podgoria Murfatlar.

România Rurală prezintă modele și mijloace europene de dezvoltare a satului, promovează valori și identități culturale naționale.

Viviana Vasile, Team Leader al proiectului „Înființarea și Sprijinirea Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală

Editorial


4 5

legislative să intre în aceste structuri sub denumirea de camere agricole. De altfel, denumirea corectă a acestor noi structuri este: camere pentru agricultură, industrie alimentară, piscicultură, silvicultură și dezvoltare rurală de tip ONG.

În acest sens, care este suportul legislativ după care au fost realizate alegeri și funcţionează aceste camere de tip ONG?

Daniel Constantin: MADR a manifestat totdeauna deschidere și înțelegere pentru coexistența unui pluralism de forme de organizare în agricultură, iar pentru a veni în sprijinul grupurilor de inițiativă privind noua versiune de camere agricole de tip ONG, ministerul a preluat în ultimii 3-4 ani propunerile unor reprezentanți ai fermierilor și a elaborat cu sprijinul Parlamentului mai multe acte normative. În acest sens, a fost elaborată Legea nr. 283/2010, Legea nr. 122/2012, OUG nr. 57/2012, OUG nr. 58/2013, Legea nr. 54/2014.De asemenea, MADR nu mai poate modifica pentru a cincea oară Legea nr. 283/2010, deoarece nu s-ar mai justifica caracterul de urgență al unei astfel de ordonanțe. Prin promovarea OUG nr. 58/2013, MADR a lăsat autonomie totală reprezentanților fermierilor pentru a putea să-și organizeze după cum doresc alegerile pentru stabilirea

structurile de consultanță franceze (camere agricole), au suferit mai multe reorganizări apropiindu-se și colaborând cu sindicatele agricole franceze. Metoda de management este deosebită de primul sistem prin faptul că atribuțiile de conducere se asigură în urma unor alegeri, având la bază un statut propriu. Prin urmare, deosebirea esențială față de sistemul anglo-saxon reprezintă managementul asigurat prin alegeri de către reprezentanți ai fermierilor și nu de profesioniști din cadrul aparatului tehnic. În plus, camerele agricole franceze, pe lângă atribuțiile de consultanță, își asumă și un rol de sindicat (în colaborare cu alte structuri) care urmărește un anumit nivel de presiune pe administrația de stat în scopul asigurării a cât mai mulți bani pentru fermieri. Membrii acestor tipuri de camere agricole sunt reprezentați de fermieri care își exprimă adeziunea pe baza liberului consimțământ.

Începând din anul 2009 și în România s-a încercat promovarea mai multor proiecte de preluare a acestui model francez, fără a ține cont de specificul agriculturii românești, de tradiții, mentalități și sursele sustenabile de finanțare. Dacă în anii 50, țăranii au fost constrânși să intre ca membri în CAP-uri, astăzi micii fermieri nu mai pot fi constrânși prin diferite prevederi

sub denumirea de camere agricole județene, care se află în coordonarea tehnico-metodologică a MADR și în subordinea Consiliilor județene. Sistemul de finanțare este asemănător cu cel din UE, adică unul mixt, cu finanțare susținută de fermieri (auto-finanțare) și în completare cu subvenții de la bugetul de stat. Managementul acestor camere agricole este asigurat din rândul consultanților profesioniști. Alături de cele 41 de camere agricole județene cu finanțare mixtă (de stat și privată) în România mai există peste 360 firme private de consultanță în agricultură și dezvoltare rurală care asigură consultanță specializată fermierilor, în special pentru proiectele PNDR. Există, în medie, la nivelul fiecărui județ, câte 6-8 firme de consultanță agricolă.

II. Modelul de consultanță agricolă franco-austriac, care funcționează în prezent cu preponderență în Franța și Austria. Sistemul a apărut tot după cel de-Al Doilea Război Mondial și tot ca instituții publice cu finanțare de la bugetul de stat. Acest sistem este cunoscut sub denumirea de camere agricole, având, ca și primul, atribuții exclusive de consultanță, extensie și formare profesională. În ultimele două decenii,

Domnule ministru, care sunt scopul și utilitatea funcţionării camerelor agricole private în România, cele care aparţin fermierilor?

Daniel Constantin: Pentru a avea o viziune cât mai clară despre conceptul de camere agricole, scopul și utilitatea acestor structuri, trebuie mai întâi să pornim de la ceea ce există și funcționează la ora actuală în statele vechi ale UE, cu o agricultură avansată.Astfel, la nivel european se pot distinge, în general, două sisteme de consultanță agricolă, care au fost înființate după cel de-Al Doilea Război Mondial:

I. Sistemul anglo-saxon, întâlnit în țări, cum ar fi Anglia, Irlanda, Scoția, Olanda, Danemarca, Germania etc, care au înființat și dezvoltat structuri de consultanță pentru fermieri, cu fonduri exclusiv publice. În ultimul deceniu, pe măsură ce fermierii au devenit mai puternici din punct de vedere financiar, fondurile publice au fost diminuate concomitent cu creșterea nivelului de auto-finanțare din partea fermierilor (sistem de finanțare mixt). Managementul într-un astfel de sistem este asigurat de un director/manager desemnat/ales din rândul consultanților cu experiență din interiorul sistemului. După acest model anglo-saxon a fost înființat actualul serviciu național de consultanță agricolă din România prin Proiectul PHARE RO 950501 01, pentru care UE a asigurat circa 3 milioane de euro, plus experți pentru asistență tehnică și logistică. În prezent, aceste structuri funcționează în mod unitar la nivelul tuturor județelor,

Daniel Constantin, viceprim-ministru și ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Camerele agricole – prezent şi viitor în România

interviu


6 7

declarația de cheltuieli), la care se adaugă avansul încasat în anul 2008 de către România din bugetul Uniunii Europene, în vederea asigurării finanțării necesare demarării și derulării Programului în valoare de 561.575.332 euro, ceea ce conduce la un grad de consumare a alocării FEADR de 71,66%. Suma rambursată de către COM este de 5.094.275.896 euro (suma cu care a fost alimentat contul FEADR).

Care sunt măsurile care au avut cel mai mare succes?

Daniel Constantin: Măsurile cu cel mai mare succes atât din punct de vedere al numărului de proiecte depuse, cât și al valorii acestora, au fost cele pe care vi le vom prezenta în tabelul de mai jos.

Ce noutăţi aduce Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020?

Daniel Constantin: PNDR 2014-2020 vine cu un număr mai mic de măsuri decât PNDR anterior, cu posibilitatea de a depune online proiectele în cadrul unei sesiuni continue, cu o măsură ce promovează inovarea în sectorul agro-alimentar (M16) și cu un sub-program dedicat sectorului pomicol.De asemenea, în cadrul PNDR 2014-2020 va exista și posibilitatea constituirii fondurilor mutuale.

se adaugă contribuția națională în valoare de 1.200.605.487 euro.Numărul proiectelor conforme depuse la nivel național este de 148.228, cu o valoare publică de 18.319.457.900 euro, în timp ce numărul proiectelor selectate pentru finanțare este de 95.885, în valoare publică de 7.152.667.574 euro.Putem spune cu certitudine că a fost contractat un număr de 88.917 proiecte, în valoare publică de 5.929.188.045 euro, ceea ce reprezintă un grad de angajare de 96,51 % din alocarea 2007-2013, aferentă măsurilor lansate care se derulează pe principiul depunerii de proiecte.

Valoarea plăților efectuate (FEADR și Buget național) către beneficiarii tuturor măsurilor este de 6.427.755.589 euro. Din suma totală plătită beneficiarilor, plățile pe suprafață aferente măsurilor Axei 2 „Îmbunătățirea mediului și a spațiului rural“ și măsurii 611 „Plăți complementare directe“, derulate prin Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale au o valoare de 2.763.949.723 euro.

Valoarea plăților efectuate din FEADR către beneficiarii tuturor măsurilor este de 5.260.012.840 euro (conform declarațiilor trimestriale de cheltuieli transmise COM în perioada 2008 – trimestrul II 2014 și trimestrul III 2014 înregistrat în monitorizarea curentă, trimestru pentru care nu s-a transmis la COM

camerelor agricole de tip ONG, din structuri care prestează servicii de consultanță pentru fermieri în structuri predominant de sindicat al agricultorilor, ceea ce nu corespunde cu rolul și obiectivele structurilor de consultanță europene.

De cine credeţi că depinde viabilitatea unor astfel de structuri teritoriale?

Daniel Constantin: Viabilitatea acestor noi structuri depinde, în exclusivitate, de fermierii care se vor înscrie ca membri în aceste structuri și de reprezentanții acestora în organele de conducere alese.MADR a oferit cadrul legislativ necesar, modificându-l de mai multe ori, iar restul ține de credibilitatea organelor de conducere, nivelul costurilor practicate pentru serviciile prestate, calitatea și promptitudinea acestora, putând astfel deveni un vector al dezvoltării rurale.

Chiar dacă au început să se implementeze măsuri ale viitorului PNDR 2014-2020, încă nu s-a încheiat exerciţiul financiar PNDR 2007-2013. Care sunt rezultatele vechiului PNDR în prezent?

Daniel Constantin: Alocarea financiară FEADR, pentru implementarea PNDR 2007-2013 este de 8.124.198.745 euro. La aceasta,

conducerii acestora.Cu ocazia primelor alegeri, organizate în toamna anului trecut, s-a constatat că participarea la vot a fermierilor mici și mijlocii a fost nesemnificativă într-un număr de 14 județe, iar în celelalte județe aceștia nu au manifestat interes pentru a organiza alegeri. În prezent, nicio cameră agricolă nu este funcțională.Potrivit legii actuale, la un an de la primele alegeri pot avea loc noi alegeri, adică în toamna acestui an, iar responsabilitatea organizării acestor alegeri aparține exclusiv fermierilor.

Cum se finanţează aceste camere și dacă MADR intenţionează sprijinirea lor?

Daniel Constantin: În ceea ce privește modul de finanțare, acestea sunt și vor fi susținute prin cotizații ale membrilor care vor adera pe baza liberului consimțământ. Aceste structuri vor presta, cu prioritate, servicii de consiliere, informare și formare profesională pentru fermieri, potrivit legii.MADR, în cadrul programului PNDR 2014 – 2020, are prevăzute trei submăsuri specifice de consultanță, informare și formare profesională, care vor fi scoase la licitație conform legii achizițiilor publice. Cu această ocazie, se vor putea înscrie la licitații, alături de cele 360 de firme private de consultanță existente la nivel național, institutele și stațiunile de cercetare, universitățile de profil, precum și camerele agricole de tip ONG, pentru a putea accesa pachetul de servicii pentru fermieri finanțate din fonduri europene.Facem precizarea că o eventuală solicitare a statutului de utilitate publică, potrivit legii, devine neatractivă și lipsită de sens, deoarece serviciile de consiliere, informare și formare profesională destinate fermierilor, pe anumite tematici finanțate din fonduri europene, vor fi scoase la licitație de MADR prin PNDR.În plus, au fost tendințe de schimbare a viziunii față de modelul francez în sensul redirecționării rolului

MăsuraProiecte depuse Proiecte selectate Contracte / decizii de finanța-

re încheiate

Nr. Valoare publică Nr. Valoare publică Nr. Valoare publică

141 88.846 666.345.000 63.544 476.580.000 59.684 392.575.233

112 22.494 630.074.066 13.446 339.118.514 12.982 326.241.035

121 8.154 3.008.189.083 3.375 1.250.133.509 2.736 882.323.131

123 1.762 1.771.015.955 923 908.484.590 615 546.027.247

125 1.701 1.789.032.854 555 611.012.899 544 563.904.272

* Situatie 04.09.2014


8 9

Camerele agricole îşi caută identitatea, interviu cu preşedintele interimar al Camerei Agricole Naţionale

Camerele agricole, la început de drum şi fără bani

În primul rând, felicitări pentru că aţi început construcţia uni edificiu solid, Camera Agricolă Naţională. Cum a decurs acest proces de alegeri ?

Cornel Stroescu: Acţiunea noastră a început în anul 2012, când s-a înfiinţat Comitetul de iniţiativă la nivel naţional. La scurt timp, însă, a trebuit să amânăm totul din cauza alegerilor generale şi parlamentare. Nu după mult timp a venit şi Ordonanţa de Urgenţă, dar nu au mai fost bani, nu a mai fost alocată nicio sumă pentru înfiinţarea lor. De aceea, acolo unde s-a vrut să fie înfiinţate camere agricole, au fost făcute alegeri fără bani de la buget.

În acest sens, dau ca exemplu judeţul Mehedinţi, unde cei care au dorit să participe, să fie aleşi în colegiul judeţean, au pus banii pentru diverse cheltuieli necesare amenajării secţiilor, realizării ștampilelor, iar membrii comisiei de votare au participat în mod voluntar.Astfel, am reuşit la Mehedinţi să avem alegeri, putem spune, ca la carte şi nu cu mulţi bani. S-au dovedit clar voinţa şi dorinţa fermierilor de a avea propria cameră agricolă. Mai trebuie să remarc faptul că la secţiile de votare s-au implicat şi numeroşi primari. Din mai multe comune, au fost prezenţi, în secţiile de votare, câte trei angajaţi ai primăriei care au stat de dimineaţa până seara, la încheierea timpului stabilit pentru vot.

Când aţi înfiinţat Camera Agricolă Judeţeană Mehedinţi?

Cornel Stroescu: Noi am înfiinţat-o în octombrie 2013, în acelaşi timp cu încă 13 judeţe. În luna iunie a acestui an, am luat iniţiativa să ne întâlnim toţi preşedinţii nou aleşi din cele 14 judeţe unde au avut loc alegeri, pentru a ne constitui într-un comitet de iniţiativă, prin care să arătăm fermierilor şi din celelalte judeţe unde nu s-au înfiinţat camere că este necesară constituirea lor.

Unde s-au înfiinţat asemenea organisme reprezentative?

Cornel Stroescu: Pot să spun că există în toate provinciile istorice ale României.

Aveţi și un sediu al Camerei Agricole Naţionale?

Cornel Stroescu: Deocamdată nu. Suntem în căutare, pentru că avem alte câteva urgenţe. Va trebui în primul rând să treacă prin Parlament o Ordonanţă de Urgenţă necesară prelungirii termenului pentru alegerea reprezentanţilor în camerele agricole, acolo unde nu a avut loc acest proces.Pentru camerele, recent constituite,

începe un amplu proces de lămurire şi de atragere a fermierilor în aceste organisme.

Camera Agricolă Naţională, vector determinant în dezvoltarea fermierilor

Ce înseamnă această nouă instituţie pentru agricultura României?

Cornel Stroescu: Înseamnă, spre exemplu, în primul rând, să venim în sprijinul fermierilor, al producătorilor de cereale, să avem posibilitatea să negociem preţul la nivel naţional şi chiar internaţional. Să se găsească potenţiali cumpărători nu numai pentru cereale, ci şi pentru toate celelalte produse agricole. Dorim, în al doilea rând, să dezvoltăm, în viitorul apropiat, procesul de integrare în agricultura României, să existe o strânsă legătură a fermierilor producători de cereale cu crescătorii de animale şi mai departe, pe lanţul alimentar, cu cei care le procesează.De exemplu, aici, în Mehedinţi, avem mulţi legumicultori, dar nu există nici măcar un depozit de legume-fructe, unde producătorii ar putea să-şi vândă marfa mult mai simplu, să nu-şi mai piardă timp preţios pe marginea drumului sau să fie păcăliţi de tot felul de samsari. Sperăm ca, prin viitorul PNDR, să fie investite mult mai multe fonduri pentru depozite şi chiar pentru un

Nu la mult timp după ce i s-a dat caracter executoriu Legii nr. 283/2010 privind camerele pentru agricultură, industrie alimentară, piscicultură, silvicultură şi dezvoltare rurală, acest act normativ, vorba poetului, a stârnit un... „Lung prilej de vorbe şi de ipoteze!“

De fapt, ce şi-a dorit legiuitorul?Chiar din preambul se precizează că: „Prezenta lege stabileşte modul de înfiinţare, organizare şi funcţionare a camerelor pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală, zonale, judeţene, regionale şi a Camerei agricole Naţionale...“

După mai bine de trei ani de modificări, OUG 58/2013 a adus o seamă de precizări necesare, stabilind mai concret rolul şi locul în agricultură şi spaţiul rural românesc al acestor mult disputate camere agricole.

Cum s-au constituit aceste camere agricole judeţene, activitatea lor de până acum, vom prezenta in paginile următoare. Cele 14 camere (Arad, Bihor, Călărași, Caraș-Severin, Dolj, Gorj, Maramureș, Mehedinți, Neamț, Sălaj, Sibiu, Suceava, Timiș, Tulcea) înfiinţate prin alegeri libere ale fermierilor s-au unit, de curând, în Camera Agricolă Naţională. Pentru un an de zile, au un Comitet de conducere şi un preşedinte interimar, în persoana domnului Cornel Stroescu, care deţine şi funcţia de preşedinte al Camerei Agricole Mehedinţi.

abator. Eu construiesc un siloz de 8000 de tone pentru cereale. Sper că şi alţi fermieri vor lua exemplu şi vor face proiectele necesare dezvoltării şi realizării primilor paşi spre o integrare măcar parţială a producţiei agricole.

Cum este exercitată conducerea Camerei Agricole Naţionale?

Cornel Stroescu: Precizez de la început că aceste organisme sunt conduse numai şi numai de fermieri, nu şi de politicieni. Conducerea Camerei Agricole Naţionale este alcătuită dintr-un Comitet Naţional format din toţi preşedinţii camerelor agricole judeţene. Când se vor finaliza alegerile în toată ţara, va fi constituit un Comitet Director, format din preşedinte, vicepreşedinte, prim vicepreşedinte, secretar şi membri, iar Colegiul Naţional va fi format din toţi preşedinţii de camere din toate judeţele.

Organizare modernă şi eficientă a camerelor agricole

Ce atribuţii va avea acest colegiu?

Cornel Stroescu: O să luăm modelul din Franţa. Acolo Colegiul Naţional are o componentă executivă, formată dintr-o echipă angajată de manageri şi un Comitet Director,

dezvoltare rurală


10 11

judeţene, cât şi a celei naţionale, va trebui să facem nişte costuri şi să le prezentăm la minister domniei sale pentru a propune alocarea fondurilor necesare desfăşurării activităţii şi îndeplinirii obiectivelor, spunem noi măcar trei ani, după aceea, bineînţeles, va trebui să ne autofinanţăm. Vor fi proiecte cu finanţare europeană, dacă nu mă înşel, chiar şi pentru funcţionarea camerelor agricole. Vor fi locuri de muncă create aici şi camerele pe structura naţională, judeţeană şi locală să vină în sprijinul fermierilor. Acesta este obiectivul, să vadă fermierii ce înseamnă camera agricolă şi cât face camera agricolă pentru ei. După care, va fi şi o cotizaţie pentru serviciile pe care le fac angajaţii camerei pentru fermieri. Consiliile judeţene finanţează acele camere agricole ale statului, nu vom fi noi finanţaţi de consiliul judeţean, dar eu cred că ne putem autofinanţa, iar fermierii vor înţelege că numai aşa putem reuşi să ne dezvoltăm şi agricultura noastră să devină competitivă.

fermierilor, la realizarea de analize de laborator pentru cereale, iar pe viitor chiar să avem o bancă a fermierilor care să ofere credite pentru investiţii la dobânzile care se practică şi în alte ţări ale UE, între 0,99% şi 4%, pe o perioadă cuprinsă între 3 şi 15 ani.

Am înţeles că domnul ministru Daniel Constantin și-a exprimat satisfacţia faţă de acţiunile pe care le-aţi întreprins până acum și chiar vă va sprijini în demer-sul dumneavoastră de a construi o cameră agricolă viabilă?

Cornel Stroescu: Da, ne sprijină, este alături de noi şi chiar a promis că va face o propunere în Parlament pentru prelungirea termenului necesar pentru alegerea conducerii camerelor. Totodată, camerele să funcţioneze la direcţiile agricole, aşa cum se întâmplă la Mehedinţi, iar pentru finanţarea necesară funcţionării, atât a camerelor

prin care vor administra tot ceea ce înseamnă funcţionarea camerei agricole.

Colegiul se va întruni o dată pe lună şi va analiza cum şi-au îndeplinit atribuţiile stabilite de Consiliul de administraţie.

În prezent, care este principalul obiectiv?

Cornel Stroescu: Deocamdată, principalul obiectiv este să facem alegerile în toată ţara, iar al doilea este să avem sediu. Neavând sediu, nu putem să stabilim acel grup de lucru necesar demarării acţiunilor stabilite. Aşteptăm să se desfăşoare alegeri şi în celelalte judeţe, pentru a pune cap la cap propunerile preşedinţilor nou aleşi, să le analizăm şi numai aşa vom stabili obiectivele principale pe termen scurt, mediu şi lung. Mă gândesc aici la achiziţia de inputuri şi la vânzarea produselor

Dintr-un început, trebuie să spunem că, până în acest moment, există 14 camere agricole înfiinţate, unele abia acum sunt în proces de înregistrare juridică, altele nu au funcţionat exclusiv din motive financiare. Chiar dacă o parte nu au sediul într-un spaţiu public, iar cotizaţiile membrilor sunt prea mici pentru angajarea unui personal permanent de specialitate, câteva camere au reuşit să facă paşi importanţi în demersul statutar de a informa şi îndruma fermierii, chiar înfiinţând camere locale.

Astfel, cadrul general legislativ în urma căruia au fost organizate alegeri şi înfiinţate o parte dintre acestea, adică la nivelul celor 14 judeţe, spune că aceste camere agricole sunt definite ca organizaţii neguvernamentale deschise, apolitice, fără scop patrimonial, cu personalitate juridică. Ele sunt înfiinţate în scopul promovării intereselor fermierilor, persoane fizice şi juridice din agricultură, cu toate ramurile ei: industrie alimentară, silvicultură, piscicultură, turism rural şi agroturism, denumite activităţi conexe. Camerele agricole vor funcţiona, spune legea, în fiecare judeţ, având sediul în municipiul reşedinţă de judeţ. La nivelul fiecărui judeţ poate funcţiona o singură cameră agricolă. Camera Agricolă Judeţeană poate înfiinţa camere agricole locale, dar fără personalitate juridică.

De asemenea, un rol deosebit trebuie să-l aibă în domeniul absorbţiei fondurilor europene în agricultură, industrie alimentară, silvicultură, piscicultură şi acvacultură. Camerele agricole au atribuţii şi în domeniul formării profesionale a fermierilor, al consultanţei agricole de specialitate.Vom prezenta, în sinteză, activitatea câtorva camere agricole, acelea ale căror conduceri au avut bunăvoinţa de a-şi face publice opiniile în privinţa viitorului acestor organizaţii.

Camera Agricolă NeamţÎnfiinţată în termenul legal, în luna noiembrie a anului trecut, conducerea Camerei Agricole Neamţ este realizată de un Comitet judeţean format din 25 de membri aleşi prin vot de fermieri şi un Birou permanent format din preşedinte, patru vicepreşedinţi, un secretar şi trei membri. Chiar dacă şi-au manifestat interesul pentru vot doar 18,5% dintre fermierii care desfăşoară o activitate agricolă în judeţ, aleşii au trecut la treabă stabilindu-şi obiectivele imediate, acelea de reprezentare şi susţinere a activităţii fermierilor.

Având o reprezentare unitară a tuturor sectoarelor de activitate din agricultura judeţului, preşedintele Vasile Balcan susţine că „este foarte importantă activitatea acestor camere agricole şi, deci, împreună cu toţi cei 25 de consilieri judeţeni se poate merge cu o opinie generală la nivel de judeţ şi, apoi, dezbătând la nivel naţional să se poată crea strategii şi programe pe care să le punem în practică. La această dată, în toată ţara există şi a doua cameră, aceea care aparţine de consiliile judeţene, fosta consultanţă agricolă. Aceasta trebuia să se desfiinţeze odată cu apariţia legislaţiei privitoare la înfiinţarea noilor camere.“

Obiective şi funcţionare

Încă de la înfiinţare, obiectivele pe termen scurt au fost stabilite, iar personalul specializat pentru execuţie, ca-n orice ţară civilizată, a fost angajat. „Am considerat că obiectivul principal al camerei agricole este să îi ajute pe micii producători – în special pe cei care nu pot să-și întocmească o cerere de plată sau un proiect, să înainteze o cerere de finanţare – şi atunci, clar că atât producătorul agricol, cât şi personalul din cadrul camerei agricole îşi pot realiza scopul. Un exemplu este acţiunea cu fermele de familie, unde au fost alocate sume foarte mici la nivel naţional şi în care nu ne-am putut implica prea mult. La nivelul judeţului Neamţ am întocmit câteva proiecte, dar sperăm că odată cu noul PNDR 2014-2020 vor fi destule programe la care Camera Agricolă Judeţeană să-şi aducă aportul şi să fie de un real sprijin pentru producătorii agricoli.“

Pentru funcţionarea oricărei organizaţii, ai nevoie de un buget din care să poată fi plătiţi în primul rând angajaţii şi utilităţile. Cotizanţii trebuie să fie membri, dar…„Am stabilit o cotizaţie, dar este

Camerele agricole deţinute de fermieri, o sinteză a funcţionării câtorva organizaţii


12 13

ocoale silvice private, unul pentru unităţile de învăţământ sau cercetare din judeţ şi un alt membru din partea Colegiului medicilor veterinari, patru membri sunt aleşi dintre fermierii care au peste 35 de ani si alţi patru dintre fermierii cu vârsta mai mică de 35 de ani.

Dan Corbuţ, preşedintele ales al Biroului permanent Bihor, a fost numit de către Patronat. Deşi nu există niciun specialist angajat, „personalul de execuţie ar trebui să fie alcătuit din minimum șapte specialişti în

Camera Agricolă Bihor

În conducerea unei camere agricole judeţene sunt aleşi 25 de membri prin votul liber exprimat de fermierii care doresc, în mod voluntar, să facă parte din această organizaţie, cu următoarea componenţă: opt locuri pentru reprezentanţii Asociaţiilor profesionale şi Grupurile de producători, câte două locuri pentru patronate, sindicate şi cooperative, un loc pentru composesorate sau

Severica Covaciu este convinsă că o astfel de organizaţie trebuie să îi trateze în mod echitabil pe toţi membrii săi, indiferent de mărimea exploataţiei. Important este ca aceştia să-şi dorească să obţină performanţă.

Camera Agricolă Gorj

Încă de la început, din cele peste 31.000 de ferme vegetale şi zootehnice existente în judeţ, şi-au exprimat dorinţa de a face parte din camera agricolă doar 2.553 de fermieri, adică mai puţin de 10% din totalul agricultorilor. La început de noiembrie 2013, au votat puţin peste 50%, mai precis 1.296 producători agricoli.

Alegerile au fost realizate doar din contribuţia candidaţilor şi au costat aproximativ 5.000 lei. Nu ştim dacă cifrele acestea vă spun ceva, dar credem că sunt edificatoare pentru ceea ce înseamnă dorinţa de a realiza o construcţie numai a fermierilor gorjeni.

Biroul Colegiului județean are ca preşedinte pe reprezentantul patronatului, Vasile Cochină, ne-a informat secretarul Camerei, inginerul Iulian Giura, care a fost ales în această funcţie dintre fermierii de peste 35 de ani.

Propunerea unui fermier

Nu există finanţare, neexistând nici cotizaţii ale membrilor camerei şi nici salariaţi ai camerei. Ca atare „fără ajutor de la stat nu se poate îndeplini rolul camerei agricole. Autofinanţare în etapa actuală nu se poate. Până la punerea în funcţiune este necesară acordarea de spaţiu pentru sediu, finanţare minimă pentru birotică şi consumabile şi pentru cel puţin 2-3 salariaţi.“, susține fermierul Iulian Giura. El crede că sediul ar trebui să rămână fie la Direcţia agricolă, fie să treacă la APIA.

doar din suma strânsă prin încasarea taxei de înscriere, adică 10 lei pe membru. Ca atare, nu există personal angajat, toată munca fiind prestată în mod voluntar. „Pe viitor vom desfăşura activităţi de prestări de servicii de consultanţă şi formare profesională contra cost şi ne bazăm pe încheierea unor contracte de intermediere de inputuri şi servicii în agricultură, aducătoare de comisioane, precum şi pe eventuale donaţii, subvenţii şi sponsorizări“, consideră Severica Covaciu.

În ceea ce priveşte obiectivele, acestea ne-au fost sintetizate astfel: 1. Deschiderea unor birouri de

reprezentanţă în fiecare comună a judeţului:„În colaborare cu aleşii locali şi cu specialiştii dornici să se implice, am deschis până în prezent șapte birouri“.

2. Întâlniri cu fermierii:„Împreună cu specialişti de la APIA am organizat un program de întâlniri cu fermierii acasă la ei. Am avut peste 25 de astfel de întâlniri cu fermierii din judeţ.“

3. Prezentare produse:„Un eveniment organizat în parteneriat cu S.C. Azomureş şi fermierii din judeţ.“

4. Înfiinţarea unei ferme didactice:„Începând din această toamnă demarăm un proiect în parteneriat cu un liceu şi un furnizor de servicii în agricultură pentru înfiinţarea unei ferme didactice unde elevii vor parcurge toate fazele necesare înfiinţării unei culturi, și vor învăța despre modalitatea de administrare şi conducere a unei ferme.“

5. Înfiinţarea unui site:„Avem în acest moment în construcţie site-ul www.cameraagricolamm.ro.“

6. Formarea unei echipe de tineri în vederea demarării activităţii de accesare a unor fonduri europene:„Suntem în aşteptarea lansării noului Program PNDR prin care Camera agricolă să fie beneficiar al unor proiecte pentru a-şi atinge scopul şi obiectivele pentru care a fost creată“.

Camera Agricolă Maramureş

Singura femeie aflată, cel puţin până în prezent, la conducerea unei camere a fermierilor este Severica Covaciu, preşedinta Camerei Agricole Maramureş. Înfiinţată încă de anul trecut, cu un buget de doar 20 000 de lei, din care au fost realizate şi alegerile, organizaţia maramureşeană funcţionează cu sediul, cel puţin până acum, într-un birou pus la dispoziţie chiar de preşedinte.

Camera agricolă a avut la început 3 847 de membri cu drept de vot, iar la urne s-au prezentat aproximativ 80% dintre aceştia.

Din cei 25 de membri ai Colegiului judeţean, au fost aleşi șapte fermieri care formează Biroul permanent judeţean.

Obiective, intenţii şi realităţi

Deşi numărul membrilor a crescut, ajungând la peste 4000, finanţarea activităţilor s-a făcut până în prezent

foarte greu ca doar din aceasta să întreţii un personal permanent. Noi am pornit de la ideea că imediat ce legea va apărea, vom avea statut de utilitate publică şi, totodată, se vor declanşa şi proiectele de finanţare în agricultură, în special în mediul rural, astfel încât autofinanţarea să fie foarte uşoară. Nu a fost aşa, am fost nevoiţi după primul semestru să suspendăm activitatea la patru din cei șase, rămânând activi doar directorul camerei agricole şi şeful de programe. Aşteptăm, promisiuni sunt! Am avut o întâlnire la nivel de ţară, toate cele 14 judeţe în care au fost înfiinţate camere agricole, dar marele păcat este că există diferenţe de la judeţ la judeţ şi de funcţionare şi de finanţare.“

Vasile Balcan consideră că ar trebui ţinute urgent alegeri pentru înfiinţarea de camere ale fermierilor şi în celelalte judeţe ale ţării. După care, „problemele din toate judeţele trebuie aduse la nivelul camerei naţionale, iar aceasta, prin reprezentanţii ei, să fie purtătorul de cuvânt atât la nivelul ministerului, cât şi la nivelul comunităţii europene în comisiile de specialitate. Însă, înainte de oricare altă acţiune, trebuie să intrăm într-o legalitate totală.“


14 15

profesională continuă în domeniile agricole şi conexe, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, ţinând cont de nevoile şi oportunităţile existente;

e) să colaboreze cu instituţiile de învăţământ şi cercetare agricolă în scopul realizării transferului tehnologic şi al diseminării rezultatelor cercetării aplicative în agricultură prin elaborarea şi distribuirea gratuită de tehnologii de cultură şi de creştere a animalelor, materiale de specialitate, proiecte-model, altele;

f) să realizeze fluxul informaţional către fermieri prin materiale audio-vizuale, emisiuni radio-TV, editarea, multiplicarea şi dis-tribuirea de materiale informa-tive, reviste, cărţi, broşuri, pliante, tehnologii de cultură a plantelor şi de creştere a animalelor, proiecte tehnico-economice şi alte materi-ale de specialitate.

Chiar dacă există dorinţa de a înfiinţa camere la nivel local, stabilirea atribuţiilor Camerei Agricole Judetene este prioritară.

Deocamdată, accentul se pune pe promovarea fermierilor în târguri, expoziţii, simpozioane, seminarii, prin oferirea de consultanţă pentru accesarea de fonduri europene nerambursabile, pe organizarea de cursuri de pregătire sau specializare.

europene. De aceea, sediul este şi ar trebui să rămână tot în clădirea APIA Bihor“.

Obiectivele de pe hârtie

În teorie se poate spune că se pot face multe, în practică, amintea preşedintele Dan Corbuţ, „fără o finanţare susţinută şi continuă, mai ales din cotizaţii şi apoi din proiecte, nu se poate face mare lucru chiar dacă există voinţă.“

Obiectivele lor sunt:a) să ofere asistenţă tehnică şi

consiliere producătorilor agricoli în vederea absorbţiei fondurilor europene;

b) să organizeze activităţi de popularizare şi asistenţă tehnică de specialitate prin înfiinţarea de loturi demonstrative, demonstraţii practice, târguri, expoziţii, festivaluri, seminarii, simpozioane, dezbateri şi mese rotunde;

c) să asigure asistenţă tehnică de specialitate, economică şi managerială persoanelor care desfășoară activităţi în domeniile agricole şi conexe, în aplicarea tehnologiilor agricole moderne şi a metodelor noi de conducere a fermelor în scopul eficientizării activităţilor la nivel de fermă;

d) să realizeze activităţi de formare

domeniile agriculturii, industriei alimentare, zootehniei, silviculturii şi pisciculturii, cu toate ramurile lor, jurişti, economişti şi specialişti în alte domenii necesare desfăşurării activităţii“.

Surse pentru finanţarea unei camere agricole

Legea nr. 283/2010 cu modificările şi completările ulterioare prevede următoarele surse:a) cotizaţii ale membrilor camerelor

agricole;b) dobânzile şi dividendele rezultate

din plasarea sumelor disponibile, în condiţii legale;

c) dividendele societăţilor comerciale înfiinţate în conditiile art. 3 din Legea nr. 283/2010;

d) veniturile din activităţile realizate, prevăzute la art. 19 din aceeaşi lege, precum şi din alte activităţi economice directe;

e) donaţii şi/sau sponsorizări;f) comisioane;g) prestări de servicii de consultanţă

sau asistenţă către fermieri, contra cost;

h) alte venituri prevăzute de lege.„Deocamdată legea ne permite doar aceste surse, dar mi-ar plăcea ca aceste cotizaţii să fie prevăzute expres în lege, deci coercitive pentru fermieri, aşa cum sunt şi în alte ţări

Camera Agricolă Naţională din Ungaria, experienţa vecinilor noştri în atingerea unui deziderat comun Despre experiența pe care au avut-o fermierii din Ungaria ne-a vorbit unul dintre vicepreședinți, Éder Tamás, vicepreședinte responsabil de domeniul agro-alimentar.

Când au luat fiinţă camerele agricole în Ungaria?

Éder Tamás: Camerele agricole din Ungaria au luat fiinţă cu un an în urmă în baza unei legislaţii care prevede funcţionarea lor. Parlamentul maghiar a fost de părere că, pentru buna funcţionare a acestui domeniu, este binevenită o astfel de cameră unde, în mod obligatoriu, trebuie să devină membri atât producătorii locali, producătorii mici, cât şi marii operatori ai sectorului agoalimentar. Astfel, în momentul de faţă, camera are peste 380 000 de membri dintre care majoritatea sunt producători autohtoni, producători locali mici şi mijlocii şi doar o mică parte a acestora sunt operatorii importanţi ai sectorului agroalimentar.

Camera este primul partener al guvernului

Cum este construită structura de conducere a camerelor agricole

Éder Tamás: Camera are un consiliu administrativ şi o adunare generală, iar consiliul administrativ este cel care a ales preşedintele şi vicepreşedinţii. Pentru fiecare judeţ este ales un preşedinte şi din cei 19 preşedinţi ai diferitelor judeţe se compune un consiliu naţional.

Adunarea generală este cea care stabilește principiile de funcţionare, de ansamblu, consiliul administrativ este responsabil pentru problemele zilnice.

Camera este primul partener al guvernului în ceea ce priveşte anumitele probleme, anumitele legislaţii apărute în domeniul agrar şi agroalimentar. Acest aspect este important, deoarece camera cuprinde toţi membrii care fac parte dintr-un ciclu de producție şi lanţul de producție al unui produs.

Primul serviciu oferit de cameră a fost un card agrar

În ce fel îi sprijiniţi pe fermieri?

Éder Tamás: Pentru membrii săi, camera oferă mai multe servicii. Putem aminti un proiect, un organism care funcţionează la nivelul satelor.


16 17

Ungaria se aseamănă foarte mult cu cel din Austria. Diferenţa este aceea că în Camera Agricolă din Ungaria sunt membri toţi operatorii care fac parte din ciclul de viaţă al unui produs, începând de la micul producător până la cel mai mare prelucrător.

Dacă suntem sinceri, trebuie să afirmăm că, de fapt, nu toţi operatorii din domeniul agroalimentar s-au bucurat de această lege şi de această formă de organizare, dar după un an de funcţionare putem să spunem că a avut beneficii şi avantaje.

Și credeţi că se va putea modifica pe parcurs?

Éder Tamás: Legislaţia poate fi schimbată, de aceea trăim în democraţie, ca în cazul în care sunt date anumite legi care mai târziu par a fi nefavorabile, atunci să se poată modifica.

(Agromalim, organizat la Arad n.n.) demonstrează faptul că dorim să sprijinim toţi operatorii din domeniul agroalimentar ca să fie prezenţi la asemenea evenimente.

Camera doreşte să deschidă noi colaborări cu mai multe organisme de acest tip cum ar fi colaborarea amintită cu coaliţia camerelor agricole ale Grupului de la Visegrád.

Ne apropiem de modelul austriac

S-a folosit vreun model din Uniunea Europeană în formarea camerei?

Éder Tamás: În primul rând, cei care au pregătit această legislaţie de funcţionare a camerei au analizat toate modelele pe care ei le cunoşteau şi pot să vă spun că modelul aplicat în

Acest program este administrat de către cameră prin economiştii rurali. De fapt, economiştii rurali din diferite judeţe adună problemele specifice şi din cel mai mic sat, aducându-le la cunoştinţa conducerii camerei.

Primul serviciu oferit de către cameră s-a materializat printr-un card agrar care s-a oferit tuturor membrilor camerei, un card din plastic, dar care oferă anumite beneficii pe piaţă membrilor camerei. Membrii camerei pot obţine anumite beneficii prin acest card atunci când ei cumpără combustibil sau diferite materiale, inputuri pentru activitatea lor şi toate aceste beneficii sunt rezultatele unor discuţii purtate de către conducerea camerei.

Camera are o contribuţie importantă şi în ceea ce priveşte promovarea produselor maghiare atât pe piaţa internă, cât şi externă şi chiar şi prezenţa noastră la acest târg

Consiliu Prezidenţial este, deci, a doua structură după preşedinte. Următoarea care hotărăşte şi votează este Adunarea Generală, cea care a înfiinţat Camera Agricolă Naţională. Aici se iau hotărâri asupra bugetului, se intervine în schimbarea sumelor dintr-o secţie în alta şi aşa mai departe, deci, aşa trebuie imaginată ierarhia Camerei Agricole Naţionale.

cu preşedintele constituie consiliul administrativ. Problemele de zi cu zi se hotărăsc în acest consiliu care se întruneşte săptămânal. Desemnarea directorului general se face de către preşedinte, acest consiliu administrativ votează şi acest vot, această propunere, se duce în faţa Consiliului Prezidenţial în care sunt cei 19 preşedinţi judeţeni. Acest

Noua organizare a schimbat doar forma de finanţare, interviu cu şeful de cabinet al preşedintelui Camerei Agricole Naţionale din UngariaLázár Zoltán, şeful de cabinet al preşedintelui Camerei Agricole din Ungaria, este născut în România la Gheorghieni, judeţul Harghita şi a fost consilier al domnului secretar de stat Tánczos Barna, din 2010 până în 2012, la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Din 2013, a început să lucreze la Camera Agricolă Naţională din Ungaria, ca şef de cabinet al domnului preşedinte Bálazs Győrffy.

Cum s-a produs trecerea de la Camera Agricolă din Ungaria care exista și era într-un fel subordonată satului la actuala formă de organizare, care este independentă?

Lázár Zoltán: Pot să spun că uşor. Şi înainte de 2012, înainte ca legea să fie votată şi să fie publicată în Monitorul Oficial, existau camere agricole. Denumirea nouă, Camera Agricolă Naţională, a fost folosită după legea din 2012, iar bugetul respectiv, acumulat până în 2012, a fost folosit pentru a reorganiza camerele agricole, în aşa fel încât pe 28 martie 2013, prin adunarea generală, au fost votați, cu vot uninominal, preşedintele Balázs Győrffy şi cei patru vicepreşedinţi. Cred că au fost primele alegeri curate în care chiar fermierii au decis cine să fie conducătorul lor care să-i ajute să crească și să se dezvolte.

Cum funcţionează Camera? Cine ia deciziile? Cum se iau deciziile în Camera Agricolă: la nivelul cel mai de jos sau trebuie să se aprobe în conducerea naţională?

Lázár Zoltán: Trebuie ştiut că cei patru vicepreşedinţi împreună


18 19

Această implicare a guvernului în subvenţionarea de care vorbeam nu atentează asupra independenţei Camerei?

Lázár Zoltán: Nu, pentru că există o lege, lucrăm pe baza legii respective, lucrăm după regulamente interioare.

întrunirile săptămânale şi lunare, informaţiile vin în sens invers, direct la Budapesta, la centru, iar noi le transmitem mai departe. Avem o funcţionalitate de jos în sus şi de sus în jos. Trebuie să spun că nu numai că suntem membri, dar unul dintre vicepreşedinţii Copa-Cogeca este unul dintre cei patru vicepreşedinţi ai Camerei Agricole Naţionale, Miklós Zsolt.

Aţi devenit membri ai Copa-Cogeca imediat după ce s-a înfiinţat Camera Agricolă Naţională? Sau a fost un demers mai îndelungat?

Lázár Zoltán: Am devenit membri după alegeri la câteva luni distanţă. Trebuie ştiut că anual se plătește o cotizaţie de 100.000 de euro pentru a fi membru. Ungaria a reuşit să plătească această cotizaţie şi suntem reprezentanţi, adică reprezentăm ţara prin vicepreşedintele nostru.

Ajutaţi fermierii în relaţia cu partenerii lor de afaceri. Aveţi posibilitatea să mergeţi să-i ajutaţi și în relaţiile lor cu structurile europene?

Lázár Zoltán: Da, evident. Un lucru foarte important este Copa-Cogeca. Şi trebuie ştiut că aceasta este vocea cea mai importantă a fermierilor în relaţia cu organizaţiile europene. Adună problemele, observaţiile care vin de jos, adică de la fermieri, de la ultimul sătuc din Ungaria sau din România, pentru că şi România are reprezentanţi acolo. Camera Agricolă Naţională din Ungaria este membră a Copa-Cogeca şi prin intermediul consultanţei zonale şi apoi pe cale ierarhică de la cel mai mic la cel mai înalt nivel se transmit informaţii, probleme sau sfaturi care de la Copa-Cogeca ajung în Parlamentul European, în Comisia Agriculturii. Apoi, de acolo, prin şedinţele prezidenţiale, prin

Cine sunt cei care se află pe aceste poziţii de conducere? Sunt fermieri sau sunt niște oameni care sunt conducători de profesie?

Lázár Zoltán: Sunt şi fermieri şi conducători de profesie. De exemplu, toţi preşedinţii judeţelor sunt fermieri care sunt educaţi, deci, au o facultate, au învăţat meseria respectivă, lucrează ca fermier şi datorită acestui lucru ştiu ce trebuie vorbit şi ce trebuie făcut pentru a-şi ajuta colegii. Sunt colegi din administraţie care nu neapărat se pricep la agricultură, cum sunt şi eu, care am terminat Universitatea „Babeş Bolyai“, Facultatea de Business şi am învăţat câte ceva despre agricultură cât timp am lucrat la Ministerul Agriculturii din România, iar acum, ca şef de cabinet eu mai mult mă ocup de problemele administrative, legat de proiectele derulate şi care pun probleme în buna desfăşurare a muncii de zi cu zi.

Deci, aţi crescut?

Lázár Zoltán: Am crescut şi datorită celor 760 de economişti rurali care au fost transferaţi la noi. Ei nu făceau parte din Camera Agricolă. Ei lucrau sub Ministerul Agriculturii, după aceea noi i-am preluat şi acum sunt angajaţii noştri.

Pe lângă faptul că trebuie să cotizaţi la Copa-Cogeca, mai sunt și alte activităţi pe care trebuie să le finanţaţi. De unde au venit banii?

Lázár Zoltán: Prin lege, este obligatoriu să fii membru dacă lucrezi în agricultură. De la cel mai mic fermier până la procesatori, la cei care prelucrează şi vând produsele agroalimentare. Sunt cotizaţii pe 11 nişe, de la cel mic până la cel mare, între 2000 de forinţi, care înseamnă 14 lei, până la un milion de forinţi. În afară de cotizaţia anuală de la membrii camerei, guvernul prin ministere ne sprijină cu plata cotizaţiei la Copa-Cogeca sau plata unor servicii pe care le-am preluat noi şi care au fost finanţate şi înainte – de exemplu activitatea celor 760 de consilieri sau economişti zonali care se pricep la agricultură.

Ce fac acești consilieri?

Lázár Zoltán: Dacă dumneavoastră sunteţi agricultor şi trebuie să completaţi o foaie pentru a primi alocaţia pentru animale sau pentru suprafaţă, atunci noi vă ajutăm prin aceşti consilieri. Ei bine, aceşti consilieri zonali trebuie plătiţi, pentru asta primim sprijin.

Apropo de preluarea personalului, ceilalţi funcţionari care lucrau în camerele agricole de dinainte au fost și ei preluaţi în sistemul următor?

Lázár Zoltán: Da. Cine a vrut să lucreze şi vrea să lucreze în acest domeniu a fost binevenit. Nimeni nu a fost dat afară, bineînţeles că automat directorul general a fost schimbat şi a fost pus unul nou, directorii au fost reorganizaţi, deci s-a produs o reorganizare totală în ceea ce înseamnă Camera Agricolă Naţională, dar majoritatea colegilor au rămas. Am început în 2013 cu aproape 300 de angajaţi, acum suntem undeva la 1000.


20 21

Aspecte generale

În spaţiul carpatic, păstoritul este o tradiţie din vremuri imemorabile. Condiţiile naturale şi socio-istorice au permis creşterea animalelor, în special a oilor.

Relieful României, traversat de paralela 45, compus aproape în mod egal din câmpii, dealuri și munţi – la care se adaugă luncile râurilor, lunca şi delta fluviului Dunăre – poate fi considerat ideal pentru practicarea păstoritului, în special a celui transhumant.

În România, înainte de 1920, în transhumanţă erau antrenate 25-30% din efectivele de ovine. Numărul satelor pastorale era de circa 40, în patru centre mai importante. Fiecare sat pastoral deţinea 100 – 150 mii de oi, estimându-se că în transhumanţă

se aflau 4 – 6 milioane de animale.Zona montană a României are altitudini în general începând de la 600-800 m, până la 2.544 m (Vf. Moldoveanu din Masivul Făgăraş) în suprafaţă de circa 76.000 kmp, din care 42% terenuri agricole (3.200.000 ha). Terenurile agricole ale zonei montane sunt formate din 71 % pajişti, 26 % arabil şi 3 % livezi şi vii. Populaţia este de 3,6 milioane agricultori, cei mai mulţi, crescători de animale.

Gospodăriile ţărăneşti, în marea lor majoritate de subzistenţă, nu depăşesc un milion ca număr şi deţin în medie circa trei hectare de teren agricol.

La începutul anilor 2000, în România existau aproximativ 1.037 crescători particulari, mediu specializaţi, fiecare deținând 200 – 500 de oi şi alţi 134 mari crescători privaţi, care aveau, fiecare, peste 500 capete de ovine.

Puţină istorie

Cercetătorii români şi străini sunt de acord că transhumanţa în această parte a Europei a fost introdusă de colonii romani care au venit în secolele I – III după Hristos, din actualele teritorii ale Spaniei şi Italiei.Cele două argumente în favoarea acestei ipoteze sunt:1) toţi ciobanii transhumanţi sunt

români şi aromâni cu limbi de origine latină;

2) rasele de oi ale ciobanilor transhumanţi provin din Spania şi Italia: rasa Ţigaie românească provine din rasele Merinos şi Raso, iar rasa Ţurcană românească din rasele Laxa – Manech şi Churo. La fel, rasele Ruda ale românilor din Balcani provin din rasele italiene de tip Bergamosca.

Stânele din Carpaţii României, Slovaciei, Poloniei şi Ucrainei au

Din trecutul păstoritului la români conservat forme arhaice de civilizaţie şi cultură, utilizând şi acum un limbaj cu substrat traco-dacic (baci, ţarc, cârlan, ied, miel, brânză, jintiţă, gălbează etc.) şi o importantă componentă romană (păstor, păcurar, oaie, capră, berbec, mioară, lapte, caş, unt, fluier etc).

În plus, se menţionează că centrele transhumanţei române nu sunt prea departe de Sarmizegetusa – Regia, capitala Daciei, situată la 1200 m altitudine în Carpaţii Meridionali, fiind cea mai înaltă capitală a unui stat antic european. Ipoteza ecologică de amplasare la acest nivel a capitalei vechii Dacii, cucerită în anul 106 de romani, se bazează pe faptul că în Carpaţii Meridionali, denumiţi de savantul francez E. de Martonne „Alpii Transilvaniei“, între 1000 şi 1200 m se întâlneşte cea mai ridicată productivitate a pădurilor primare şi pajiştilor secundare pe traseul paralelei de 45˚.

Păstrarea limbii române

După destrămarea Imperiului Roman, noul Imperiu Bizantin şi biserica răsăriteană începând cu anul 641 au intensificat deznaţionalizarea sistematică a romanităţii orientale, înlocuind limba latină cu cea greacă şi mai târziu slavonă.

Ultima redută a rezistenţei gintei latine a fost muntele şi păstorii lui care au fost „azilul libertăţii“ împotriva noilor stăpâni de la Constantinopol.

Prin păstorit în munţi, au rezistat 14 secole, până în zilele noastre, vlahii sau valahii, românii şi aromânii în spaţiul european balcanic împotriva popoarelor migratoare şi a deznaţionalizării agresive ale diferiţilor ocupanţi.

După căderea Constantinopolului în 1453 şi a ocupaţiei Imperiului Otoman, până la războaiele balcanice de independenţă de la sfârşitul secolului XIX, păstoritul transhumant a fost destul de dezvoltat, mai ales că turcii musulmani erau

mari consumatori de carne de oaie şi brânzeturi.

În ţara noastră, transhumanţa a cunoscut o dezvoltare maximă la mijlocul secolului al XIX-lea, după care s-a diminuat datorită reformelor agrare din 1864, 1918 şi 1945 până la a fi interzisă de fostul regim comunist între 1952 şi 1955, fiind apoi reluată până în prezent.

Principalele centre de transhumanţă

Pe actualul teritoriu al României, între 1830 şi 1855 existau patru centre mari de transhumanţă (Mărginimea Sibiului, Bran, Săcele – Braşov în Carpaţii Meridionali şi Covasna din Carpaţii Orientali) cu 62 de sate din Imperiul Habsburgic care treceau Carpaţii, din care 36 traversau Dunărea spre Imperiul Otoman.

La acestea, se adaugă alte opt centre cu transhumanţă redusă (Hunedoara, Făgăraş, Severin, Alba, Haţeg, Târnava Mare, T. Mică şi Caraş) compuse din 85 de sate din Transilvania care traversau Carpaţii, din care numai două treceau fluviul Dunărea. Rasa de oi predominantă a fost ţurcană în 117 sate, urmată de ţigaie în 25 sate şi amestecul dintre ele în 10 sate.

În anul 1831, în lunile martie şi aprilie, au trecut Dunărea numai

prin Vama Brăila un număr de 104 mari proprietari cu peste 134.000 oi, 1.610 de cai, 224 de măgari şi 988 de ciobani, revenind 137 de oi/cioban, 600 de oi/măgar şi 150 de oi/cal. Se estimează că anual treceau Dunărea spre Dobrogea în jur de un milion de oi, în Crimeea mai existau un milion de oi transhumante din Carpaţi, la gurile Niprului mai iernau alte 300 de turme, unele ajungând până la Volga, Astrahan şi Caucaz.

După Primul Război Mondial, transhumanţa tradiţională din Carpaţi, practicată mai bine de 16 secole, s-a diminuat semnificativ.

Datele statistice din anul 1935 ne arată următoarea structură de proprietari din România interbelică: 46% fără oi; cu 1-5 oi, 23%; cu 6-20 de oi, 26% şi cu peste 20 de oi, aproape 5 % dintre ţărani.

Între anii 1950 şi 1989, fermele cooperatiste şi de stat aveau mari turme de ovine (500 – 15.000 oi), dar cele mai multe aparţineau sectorului privat (ţărani). Din cele 18,6 milioane de oi existente în anul 1985 în România, 51% aparţineau sectorului privat (ţărani), 33% erau la cooperativele agricole şi 16%, la fermele de stat.

După anul 1990, odată cu dispariţia cooperativelor şi a fermelor de stat, efectivele de ovine au scăzut foarte mult, la fel şi practicarea transhumanţei.


22 23

TimLactAgro este prima cooperativă agricolă a crescătorilor de vaci de lapte cu sediul în Orțișoara, Timiș, și a fost înființată în septembrie 2009. Cooperativa este reprezentată de Viorel Hapenciuc, în calitate de președinte, care a pus bazele primului grup de producători de lapte, prin asocierea a 18 fermieri.

În prezent, cooperativa întrunește 27 de membri, proprietari a 3.675 vaci de lapte și tineret bovin.

Obiectul de activitate al cooperativei constă în colectarea și vânzarea laptelui produs în fermele membrilor, precum și aprovizionarea cu inputuri. Cooperativa livrează lunar cantitatea de 740.000 de litri de lapte către procesatorii cu care are încheiate contracte.

Eficienţă prin fonduri UE

Viorel Hapenciuc declară că prin Cooperativa TimLactAgro livrează laptele de trei ani și a obținut fonduri de la UE. „Am luat trei tranșe de la UE, pentru grupurile de producători, prin care se oferă 5% din valoarea facturilor livrate pe lapte la procesator și am primit, prin cele trei tranșe, 79.000 de euro, 69.000 euro și 59.000 euro.“

El a achiziționat un spațiu, la Bucovăț, la prețul de 69.000 de euro, cu două hale de producție, o casă de locuit, și un hectar de pământ în incintă.

Obiectivul principal pe care și l-a propus Viorel Hapenciuc este crearea unui centru de colectare și a unei fabrici de lactate.

Rasele de vaci deținute sunt Holstein și Bălțată, cu o producție de 30.000 de litri de lapte pe zi. Acum, livrarea se face către trei procesatori. Viorel

Hapenciuc își dorește să dețină un centru de colectare, care va ajuta la livrarea laptelui către un singur procesator: „Odată ce vom avea propriul centru, vom avea un singur preț, indiferent de numărul de vaci deținute de fiecare membru din cooperativă.“

Producţie proprie pentru hrana animalelor

Viorel Hapenciuc spune că animalele sunt hrănite din producție proprie, având în proprietate o suprafață de 250 de ha de teren cultivat. La

Timlactagro Timiș - Prima cooperativă a crescătorilor de vaci de lapte

răcire proprii, de 2000 de litri și de 600 de litri. El a menționat că există și membri care nu dețin săli de muls, dar aceștia sunt ajutați prin cooperativă. Pentru o eficiență mai bună, Viorel Hapenciuc a spus că este bine să ai în dotare trei tancuri de răcire, deoarece pentru laptele de bună calitate se vor folosi două tancuri de răcire, iar pentru laptele cu o calitate scăzută se va folosi un alt tanc.

Vânzarea laptelui se face către firma care oferă cel mai bun preț pentru calitate și proteină.

În încheiere, Viorel Hapenciuc a declarat că activitatea în cadrul cooperativei se desfășoară cu bune și rele, dar s-a arătat încrezător în ceea ce privește viitorul.

fel procedează și ceilalți membri ai cooperativei.

„Probleme sunt cu subvențiile pe animale, pe care nu le primim la timp, suma fiind foarte mică pe cap de animal. Vaca de lapte este ca mina, nu ai sărbatori pentru că trebuie să ai grijă de ea“, a adăugat Viorel Hapenciuc.

El s-a declarat totodată optimist în legătură cu plățile pentru animale, estimate pentru anul următor, când prețurile vor crește. „De la anul, știu că vom primi șapte milioane, și 250 de euro pe cap de vacă, plus 20 de euro pe tona de lapte livrat“, a completat Viorel Hapenciuc.

Dotarea tehnologică este un punct forte pentru Viorel Hapenciuc, care deține săli de muls și tancuri de


24 25

de o piaţă formată pentru astfel de produse: „Am observat pe la târgurile cu specific tradiţional că aproape toţi cei cu care vorbeam îşi aduceau aminte de dulceaţa de trandafiri făcută de bunica, o dovadă că avem o tradiţie pe care din păcate nu prea am păstrat-o, pentru că astăzi nu prea se mai face pe la noi. Noi încercăm să readucem în atenţia românilor această plantă pentru ca nu doar bulgarii să se mândrească cu ea.“

De fapt, este un fel de destin către care s-au îndreptat involuntar. Iniţial au vrut să cultive trandafiri ornamentali. „Textura trandafirilor pentru dulceaţă este mai fină, mirosul este mai puternic şi, spre deosebire de ceilalţi, trandafirii

spune Nicoleta Florea, soţia lui Dan. Ne-am împărţit treburile, aşa încât să participăm toţi la muncă, bărbaţii se ocupă de toaletarea trandafirilor, îngrijirea lor şi tot ce mai este nevoie, pentru colectarea florilor avem ajutor şi din partea copilaşilor, iar prepararea intră în grija mea, a soacrei mele şi a cumnatei.“

Începutul unui destin

Când te gândeşti să faci o afacere, de obicei îţi pui problema cererii pe care o are acel produs pe care vrei să-l produci. Chiar dacă, aşa cum spune Nicoleta Florea, la târguri a constatat o nostalgie pentru aşa ceva, nicidecum nu se poate vorbi

Din dragoste pentru agricultură

Soții Dan şi Nicoleta Florea au înfiinţat o plantaţie din două specii de trandafiri pe o suprafaţă nu prea mare, de 2.000 de metri pătraţi, la poalele Munţilor Făgăraş. Au ales să se înscrie în programul „Agricultura ecologică“, fapt ce le-a deschis drumul către piaţa produselor bio, aflată în plină dezvoltare.

Dan Florea a moştenit de la tatăl său, Vasile Florea, pe lângă cele câteva hectare de teren, dragostea de agricultură, o dragoste moştenită şi împărtăşită de toţi membrii familiei. „De fapt, suntem trei familii Florea care contribuim la această afacere,

Aspazia - Prima dulceaţă de trandafiri certificată ecologic - Dan şi Nicoleta Florea de la Ucea de Sus

Oamenipentru dulceață nu rezistă mai mult de trei sau patru zile după înflorire“, ne explică Nicoleta diferenţa dintre cele două soiuri.

Ideea de a înfiinţa o plantaţie de trandafiri a avut-o Vasile Florea, tatăl lui Dan, prin 2009. Au căutat programe europene la care să se încadreze pentru înfiinţarea plantaţiei de trandafiri pentru vânzare. Agenţia le-a cerut însă ca 70% din cantitatea de produse să fie destinată consumului. Era singura modalitate ca proiectul să primească finanţarea. Atunci au refăcut documentaţia şi au profilat afacerea pe trandafiri de dulceaţă. Din păcate, n-a fost aprobat niciun proiect din categoria flori. Dar, odată intrată în suflet, ideea unei plantaţii nu le-a mai dat pace. Au făcut economii şi au investit în butaşii de trandafiri, s-au documentat despre modul de plantare şi întreţinere a florilor şi au înfiinţat 2000 mp de teren, la ieşirea din sat, spre Arpaşul de Sus. Au cheltuit pentru tot, butaşi, mână de lucru, utilaje, cam 100 de milioane de lei vechi.

Recolta din vis şi reţeta din suflet

Contactul cu prima recoltă a fost de vis. Un vis roz şi înmiresmat. Trandafirii erau înfloriţi şi îşi împrăştiau parfumul peste tot. După ce s-au dezmeticit, s-au apucat de muncă. Etapa următoare, operaţia de strângere a petalelor, a fost cel mai simplu lucru pe care trebuiau să-l facă. Greul abia urma să înceapă. Valorificarea trebuia făcută repede. Ca de obicei, ceea ce părea simplu a devenit cel mai complicat lucru: reţeta dulceţii de trandafiri. Au încercat nenumărate feluri, dar nu ieşea aşa cum le-ar fi plăcut. Ba gustul, ba aspectul, culoarea ori consistenţa, tot timpul era ceva care nu-i mulţumea. Până la urmă, prin încercări de dozare, timpi de fierbere, macerare şi ingrediente adăugate au obţinut reţeta capabilă să ofere dulceaţa mult visată. Acum sunt mulţumiţi şi de dulceaţă şi de siropul pe care


26 27

cu gunoi de grajd ca îngrăşământ şi soluţii obţinute din plante, pentru tratamente.

Au și o fermă de animale cu vreo 20 de vaci, 30-40 de porci, pentru că până la urmă au reușit să obțină o finanțare din fonduri europene pe un proiect făcut „pe vegetal și animal“. Are 20 de hectare de pășuni și fânețe şi cultivă cam 40 de hectare de porumb și tot atâta de grâu, precum și cartofi.

Dan, de 30 de cireşi, 20 de vişini, 15 peri, 20 de pruni, 5 caişi, 3 gutui, 3 nuci. Cu toate că Vasile lucrase în industrie şi nu prea ştia cum se îngrijesc pomii, s-a documentat, a chemat ingineri să îi arate cum se face şi tot a biruit. Dar nu a rămas doar la aceștia. În timp au mai adăugat 9000 mp cu meri, ultimii 4000 mp fiind plantați anul trecut, 1000 mp cu zmeură, 200 mp cu aronia, precum şi alte suprafeţe cu căpşuni şi legume. Lucrează totul în sistem ecologic,

le produc. Trist este că pe la târguri sunt şi dintre cei care le spun că reţeta lor este bulgărească. Dulceaţa a fost botezată ,,Aspazia“, după cel de-al doilea prenume al Nicoletei Florea.

Oţetul de trandafir, o taină a bunicii

Dulceaţa se face din petale, iar pistilul este foarte bun pentru ceai, el păstrând mai bine aroma şi substanţele volatile. Îl ambalează într-o combinaţie din flori de trandafiri şi mentă, produsă tot de ei. Pe lângă acestea, mai obţin şi oţet de trandafir. „Pentru obţinerea oţetului, folosim ca adjuvant pentru fermentare vinul alb de casă, preparat de noi, şi petale de trandafir, spune Nicoleta, iar restul este un procedeu cunoscut de noi pe care l-am preluat de la o bunicuţă care-l făcea pentru copilaşi, pentru febră, pentru combaterea aftelor bucale şi altele.“

Calitatea se impune pe piaţă

Desfacerea s-a bucurat de succes încă de la început, mai întâi prin intermediul pensiunilor din Țara Făgăraşului şi a magazinelor ambulante, plasate prin diferite zone, apoi prin prezenţa la diverse târguri. Au fost cunoscuţi şi solicitaţi – chiar de străini, nişte irlandezi pe care însă i-a refuzat pentru că nu putea satisface cerinţa din punct de vedere al cantităţii – inclusiv de supermarketuri în care dulceața a pătruns foarte bine. În urma participării la Săptămâna Verde de la Berlin, au reînceput să vină solicitări de peste graniţă. Problema actuală este lipsa capacităţii de producţie pentru cererea prea mare.

Nu doar trandafiri

Pe lângă trandafiri, au şi o livadă pe care şi-a dorit-o foarte mult tatăl lui

Țuica Zetea - tradiţia care a trecut graniţele - primul brand românesc, produs tradiţional, recunoscut UEŢuica, una dintre băuturile alcoolice specifice ţării noastre, a ajuns la un nivel de lux, fiind recunoscută în toată lumea. Acest lucru i se datorează în mare parte lui Silviu Zetea, un pălincar din zona Someşului, care a moştenit din tată în fiu metoda de producere a băuturilor naturale distilate din fructe, în cazane tradiţionale cu foc direct. Având în spate un secol de tradiţie şi o legendă a fabricării ţuicii, Silviu Zetea a reuşit, prin modul de promovare – care ţine cont de calitatea conţinutului, aspect şi felul în care a dat valoare numelui – să poziţioneze produsul tradiţional acolo unde îi este locul, adică în cea mai înaltă ierarhie a băuturilor distilate. Produsele marca Zetea sunt atestate ca tradiţionale şi recunoscute de Uniunea Europeană.

Instalaţiile ce datează de peste şapte decenii, eticheta sticlei ce poartă numele producătorului – fiecare produs fiind promovat sub propria semnătură – sunt doar câteva dintre detaliile importante care atrag încrederea consumatorilor şi nu pun la îndoială autenticitatea şi valoarea produsului. „Dacă arăţi istoria, capeţi încredere în ochii consumatorului. Avem instalaţii, mai exact o serpentină şi un cazan care datează

Trandafirul este o plantă cu totul şi cu totul specială şi prin efectele ei terapeutice.

A fost folosită sub formă de ulei, pomezi, tincturi, băi şi ceaiuri, încă din Antichitate. Are efect calmant, antidepresiv, alungă insomnia şi durerile de cap, stimulează buna dispoziţie şi înlătură greaţa şi durerile de stomac, combate atât constipaţia, cât şi diareea cronică, are efect diuretic şi este utilă împotriva afecţiunilor biliare.

Stimulează circulaţia sangvină, are o acţiune benefică în afecţiuni uterine şi ovariene, în cazul sindromului premenstrual şi al durerilor menstruale. Este folosit împotriva sterilităţii si a impotenţei, este afrodisiac şi reglează echilibrul hormonal.

Este folosit şi în astm, împotriva hemoragiilor, inclusiv în tuberculoză. Ajută organismul în procesele de autovindecare. Combate radicalii liberi. Este nonalergic, emolient, cicatrizant, antibacterian, antiviral, antiseptic, dezinfectant, antispastic, antiinflamator, decongestiv, astringent, sedativ şi face adevărate miracole în întreţinerea pielii. Ajută la vindecarea rănilor, arsurilor şi a zgârieturilor.

Extern, este folosit împotriva acneei, pistruilor, mătreţei, a iritaţiilor oculare, a afecţiunilor bucale și în tratarea aftelor, micozelor și a stomatitei. Un adevărat panaceu universal.


28 29

de peste 70 de ani, ceea ce arată că nu este un produs făcut de ieri pe azi, ci un produs cu o istorie îndelungată şi cu o responsabilitate majoră, atâta timp cât pe acesta este pus numele propriu şi fotografia părintelui, deoarece îţi respecţi originile şi nu în ultimul rând semnătura“, a specificat Silviu Zetea. Deşi în familia Zetea se producea ţuică de aproape un secol, momentul în care s-a luat decizia de a porni pe un drum nou a fost în anul 1990. Imediat după revoluţie, Silviu Zetea şi-a deschis o mică întreprindere, urmând mai apoi o serie de transformări.

Faptul că a început din vreme această afacere nu însemna şi că va rezista pe piaţă, dar cum aşchia nu sare departe de trunchi, Silviu Zetea şi-a creat propriul standard atât la calitatea produsului, cât şi la aspectul sticlei. A urmat înregistrarea emblemei şi transparenţa totală asupra caracteristicilor produsului. „Am început în 1990, am 24 de ani de firmă ca întreprindere mică pe baza decretului 54. Cert este că de la început, din momentul în care am creat un standard propriu, ca să exişti pe piaţă nu era suficient să produci, trebuia să arăţi şi ce produci, cum produci şi ce caracteristici avea produsul. În 1994, când am conceput propriul standard, l-am conceput atât de bine, încât în momentul de faţă nu necesită elemente suplimentare, la 20 de ani aproximativ, ceea ce înseamnă că am gândit din start ceea ce vreau să fac pe o perioadă lungă de timp.“

Ţuică sau palincă?

Aceasta este o întrebare pe care mulţi oameni şi-o pun atunci când se gândesc la o băutură tradiţional românească, dar la care puţini ştiu răspunsul. Ţuica este un produs distilat, făcut doar din prune, pe când pălinca se poate face din mai multe tipuri de fructe. E drept că şi la ţuică pot exista mai multe sortimente, dar acestea vin din tipul fructului – prune bistriţene autohtone sau prune semi sălbatice. „Dacă o luăm ca din popor, o să ajungem la următoarea concluzie: aici regăsim un loc unde lumea spune că merge la pălincie, eu fiind pălincar în sensul ăsta, adică producător şi consumator de

pălincă. Dacă mă duc mai departe, tehnic vorbind, o să constatăm că ţuica din standard este o denumire pentru produsul obţinut exclusiv din fructul numit prună. Acum, a spune că ai o ţuică din prune, este un pleonasm. Poţi să spui că ai o ţuică din prune bistriţene sau autohtone sau din prune semi-sălbatice, identificând pruna, originea prunei respective, dar când spui ţuică se subînţelege de fapt că este obţinută din prune. Probabil multe persoane, când spun ţuică, se gândesc la ţuica slabă, monodistilată, aceea care se bea ca vinul şi pe care noi nu prea o consumăm pentru că ni se pare că nu este suficient de bine rafinată. Nu că nu ar fi bună, dar noi avem alte gusturi, iar în partea de nord-vest a ţării, în Ardeal, în Transilvania, ţuica se obţine prin dubla distilare. Produsele mele, chiar şi cele sub denumirea de ţuică sunt triplu distilate“, explică Silviu Zetea. El crede că încurcătura vine de dinainte de 1989 când brandurile de pe piaţă sau mărcile erau sub denumirea de ţuică: ţuica de Zalău, ţuica Vălenii de Munte, ţuica de Horezu, ţuica de Turnu lui Ştefan. „Denumirea de palincă era folosită ca un termen popular, nu ca un termen de standard. Cu toate acestea, eu am fost primul care am pus pe raft un produs sub denumirea de palincă

şi am avut şi probleme din cauza aceasta, dar am mers mai departe şi am reuşit să mă descurc.“

Din secretele meșteșugului

Pălincia lui Silviu Zetea, aflată în localitatea Medieşu Aurit (Satu Mare), este o construcţie ce datează din anii 1950, 1960, dar care de-a lungul timpului a mai primit îmbunătăţiri pentru a putea creşte performanţele, însă fără a pierde tradiţia. „Ce se vede în curtea mea poate fi funcţional, doar că eu am mai făcut nişte îmbunătăţiri care se observă înăuntru, în sala de cazane, care este pălincia propriu-zisă. Procedeul şi tradiţia au rămas aceleaşi, doar că am îmbunătăţit performanţa. Zona cazanelor face parte din clădirea veche, refăcută, înnoită, adaptată mai ales după 1989, când am făcut şi extinderi. Am păstrat din vechea clădire bazinul, acesta fiind autentic, bineînţeles, cu retuşurile

pe care le mai are şi am mai păstrat şi poziţia cazanelor. Această pălincie am moştenit-o de la tatăl meu, pentru că bunicul meu avea pălincia nu departe de aici, într-un loc numit «pe groapă», într-o zonă apropiată, povesteşte producătorul Silviu Zetea. Cu ajutorul cazanelor care s-au înmulţit ca număr, nu şi din punct de vedere al capacităţii, se obţin distilatele din fructe, zic distilate fiindcă este vorba de ţuică, palincă, rachiu, prin triplă distilare. O primă distilare are loc în două sau trei cazane, a doua distilare într-un alt cazan şi a treia, numită şi rectificare de lot, într-unul din cazanele care au şi un sistem de deflegmare adaptat. Sistemul de deflegmare este o inovaţie a mea adaptată la cazane cu foc direct de tip alambic.“ Un lucru foarte important în meşteşugul creării ţuicii este materialul din care sunt construite cazanele, material care trebuie să treacă printr-o serie de analize chimice şi cromatografice. „În orice condiţii ai produce, referindu-ne la instalaţii, la baterie, la cazane, rezultatul este dat de

analiza cromatografică, unde pe structura moleculară se vede ce este în produsul finit. Condiţia este ca produsul finit să respecte standardele. Dar ca să revin la partea de cazane, acestea sunt cu foc direct de tip plat, cu agitatoare mecanice, cu sisteme de agitare care se păstrează dinainte de 1989, care probabil ar necesita nişte îmbunătăţiri şi care până la nivelul deflegmatoarelor şi al serpentinelor sunt din cupru, iar pe partea de serpentine şi de deflegmatoare sunt din inox alimentar. Motivaţia este una simplă: eu, din start, nu vreau să am la distilatul final metale grele precum oxidul de cupru din răcitoare. Din cazan nu apare, dar poate să apară la un moment dat din răcitoare, de aceea am făcut eu o combinaţie între cuprul alimentar, la focul direct, şi inox alimentar, la partea de răcire.“

Aşadar, după zeci de ani de muncă şi investiţii, roadele au apărut, în cele din urmă, pentru pălincarul Silviu Zetea, care şi-a crescut „copilul“ cu o mare pricepere şi măiestrie.


30 31

pensiune desprinsă parcă dintr-un basm, impunătoare prin simplitate.„Din punct de vedere al segmentului de turism rural, consider că modelul austriac este reţeta de succes în domeniu. Nu am copiat un model de pensiune, dar am încercat să ne inspirăm atât arhitectural, cât şi administrativ“, ni s-a destăinuit Dan Samoilă.

Aşezare şi istorie

Situată la doar 2,5 km de comuna Fundata şi 9,3 de km de Castelul Bran, pensiunea este construită la o altitudine de 1.070 m, cu o diferenţă

Foii, la poalele munţilor Piatra Craiului, care a fost şi a rămas o gazdă primitoare.

Inspiraţie austriacă

Niciun „nărav“ nu se schimbă cu una cu două. Pătimaş al turismului austriac, vorbitor de limbă germană fiind, Dan Samoilă a petrecut ceva vreme şi prin pensiunile tiroleze. Îşi aduce aminte cu plăcere de învăţămintele trase din experienţa austriacă, dar şi din cea a Carpaţilor noştri, din îmbinarea cărora a rezultat „Cetatea Carului“. O

Mică introducere

Nu poţi spune decât atât: „Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai,“ după cum începe şi nemuritoarea poezie populară „Mioriţa“, culeasă de Vasile Alecsandri. Dan Samoilă, proprietarul pensiunii Cetatea Carului, despre care vă vom povesti în rândurile ce urmează, este convins că poetul a trecut întâi prin satul Drumul Carului, locul în care este ridicată pensiunea şi apoi a scris poezia.

Este un tânăr braşovean get-beget, cu experienţă de ani buni în turismul românesc, fost cabanier în Plaiul

Cetatea Carului, o pensiune cu vedere de milioane

Atracţiile zonei

Deşi în infrastructura zonei Bran-Moeciu nu s-a mai investit de ani buni, domnul Dan Samoilă este optimist în ceea ce priveşte viitorul turismului rural românesc.

Chiar dacă este încă devreme să vorbim de agroturism, datorită legislaţiei sanitare stufoase, aceasta reprezintă viitorul.

Cu atracţiile de neegalat oferite de munţii Bucegi, Piatra Craiului, Castelul Bran, Cetatea Râşnovului, ori Peştera Liliecilor, la care se adaugă posibilităţi nenumărate de drumeţii montane pe trasee pitorești, zona poate şi trebuie să atragă, mai mult decât acum, zeci de mii de turişti de pe la noi sau de pretutindeni.

În loc de concluzii

Ne bucurăm să descoperim în ruralul românesc că există oameni care contribuie cu experienţa lor la dezvoltarea şi punerea în valoare a întregului potenţial al satelor noastre, în cazul nostru, a unui patrimoniu natural, istoric şi cultural de…milioane!

Pensiunea deţine o sală de conferinţă cu o capacitate de 35 de persoane, sală de fitness, precum şi o sală de jocuri pentru copii.

Cu tiroliana şi pârtia de tubing, investiţia totală se ridică, în 2014, la peste 650.000 de euro.

„Dorim ca în 10 ani să ajungem la 25 de camere, teren de mini-sport şi sală de fitness cu saună“.

Şi totuşi… afacerea este una de familie

Pentru a le putea oferi turiştilor, români sau străni, condiţiile de hrană şi odihnă care să-i determine să revină în aceste locuri, a trebuit realizată o selecţie riguroasă a personalului. „Poate că aceasta, alături de diversificarea posibilităţilor de distracţie pentru familii, este principala reţetă a succesului: servicii prompte, de bună calitate, mâncare gustoasă, specifică locului şi evident din belșug. În principiu, mai spune Samoilă, lucrul în familie este cel care îţi consolidează succesul. Altfel, se aplică proverbul - Când pisica nu-i acasă…“

de nivel de 10 m. „Locul cumpărat de noi era numit de localnici «La cetăţuie», deoarece undeva în zona Drumul Carului - satul în care se află pensiunea noastră, se bănuieşte că ar exista ruinele unei cetăţi“, spune Dan Samoilă.

De altfel, se mai zice că locaţia s-ar afla chiar pe locul unei foste cetăţi de dinaintea statului dac şi a fost punct de observare în perioada celor două razboaie mondiale, respectiv loc al bateriei antiaeriene din Al Doilea Război Mondial. „Lucrările de fundaţie ale pensiunii au fost executate în prezenţa unui reprezentant al muzeului Bran“.

Investiţie

Construcţia a început în anul 2005 şi s-a încheiat în 2008, suma necesară investiţiei fiind de peste 400. 000 de euro.

În acest moment, pensiunea Cetatea Carului este construită pe trei nivele, având 1460 mp utili, zece camere duble, trei triple, una cvadruplă şi două apartamente. Restaurantul are o capacitate de 90 de locuri la interior şi 45 de locuri pe terasa care măsoară nu mai puţin de 200 mp.


32 33

Adeseori privesc spre sat cu gândul că leagănul veşniciei noastre de români, încet, încet este obligat să dispară. Mă întreb cu durere în suflet: oare acest proces de depopulare este ireversibil? Gânduri de reporter crescut şi pe mirişte, gânduri care mi-au fost spulberate de un tânăr. A fost, cum se spune, bafta mea să aflu că undeva în judeţul Timiş există cineva care suferă de o boală din naştere: boala numită agricultură. Pofteşte, aşadar, cititorule, la 12 km de Timişoara, în comuna Dudeştii Noi, acolo unde se află un tânăr fermier care abia a trecut de vârsta majoratului şi care se numeşte Călin Tomescu.

Astăzi, agricultura este numai a specialiştilor

Abia a absolvit, zice el, cu bine, primul an de facultate. Este de acum student în anul al doilea la Facultatea de Agricultură a Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara şi deja îşi poate spune fermier. Credeţi că este puţin lucru? Câţi dintre noi n-am avut nevoie de ani mulţi de ucenicie după ce am absolvit …, mă rog, fiecare ce a absolvit. Dacă l-ai asculta doar pe tatăl lui, care fireşte, nu se poate decât mândri cu un astfel de fiu, ai fi tentat să crezi că se laudă. Zice „Dragostea pentru agricultură e genetică, a început să se manifeste cam pe la 12-13 ani, când, încă de pe atunci, ştia să conducă o combină.“ Dar după ce îl întâlneşti pe tânărul Călin şi îi afli ideile nu-ţi vei mai face păcate, acuzându-l pe nedrept pe fericitul tată.

Nu doar că şi-a manifestat interesul pentru agricultură de pe la vârsta la care mulţi pierd vremea în faţa calculatorului şi a televizorului, dar chiar, mărturiseşte el, a preluat

din atribuţiile fermei. Situaţia nu este normală şi de aceea trebuie căutat vinovatul. L-am identificat în persoana bunicului, care l-a luat de mic copil – oare cât de mic – pe câmp şi „… îmi arăta cum trebuie să privesc ogorul şi astfel am îndrăgit această câmpie roditoare. De la el am învăţat tot ce ştiu, să iubesc şi să respect agricultura şi pe oamenii care o fac.“

Vă mărturisesc un lucru: sunt atâţia „agricultori“ în România care socotesc ei cu mintea lor ce e rău şi ce bine, fără habar de cărţi ori de specialişti, încât mă şi mir că mai sunt dintre cei care merg la şcoli. Mulți

consideră că au unde să înveţe practic ce înseamnă agricultura, pentru că s-au născut în locul potrivit, adică la ţară. I-am spus-o şi lui Călin şi m-a contrazis. „Este adevărat, aş fi putut continua să practic agricultura fără a-mi completa studiile în domeniul ştiinţelor agronomice, însă în ziua de azi, nu se mai face agricultură după ureche, nu oricine poate veni şi spune că practică această meserie. Este păcat să ne batem joc de resursele pe care ni le oferă pământul nostru. S-a încheiat acea perioadă a agriculturii pe care o practicau moşii şi strămoşii noştri, agricultura rămâne doar ştiinţă, rămâne o ştiinţă al cărei secret trebuie să-l descifrăm. Ar

Ferma mea Fermieri fără vârstă: experienţa unui tânăr abia trecut de vârsta majoratului

Experienţe

hectare, dar nu mai mult. Pentru că părerea mea este că în jurul acestei cifre – de 1000 de hectare – se poate dezvolta o fermă, nici mare şi nici mică. Pentru că fermele mici nu dau un bun randament, iar fermele mari s-ar putea, din păcate, să dea şi faliment şi tot timpul este bine să mergem undeva pe calea de mijloc, cum se spune“, își dezvăluie planurile Călin Tomescu

Fără bani europeni, progresul în agricultură e anevoios

Nu a accesat fonduri europene, în primul rând pentru că era minor, până nu de mult, „Dar anul acesta m-am gândit să accesez, zice Călin. Din nefericire, nu s-a putut aproba proiectul. Dar vreau să apelez la banii europeni, pentru că pe propriile puteri este cam greu să progresăm, mai ales dacă ne gândim la cum creditează băncile agricultura…, ca să nu mai vorbim de preţurile produselor agricole care sunt mai mici de la an la an. Nu avem o bursă a grâului, nu avem o bursă a produselor realizate de fermieri.“

Agricultura este, spune un confrate, o uzină sub cerul liber, cică are suişuri şi coborâşuri, mai ales din cauza condiţiilor naturale. L-am provocat pe Călin cu această butadă şi am constatat că este de aceeaşi părere: „Chiar şi aici în Banat, ploile au adus necazuri în culturile de grâu. Anul acesta, ploile au fost prea stresante, am avut probleme cu bolile şi dăunătorii din cauza unei ierni prea blânde. Toată lumea ştie că agricultura este ca un fel de loterie, adică suntem la mila vremii, tot timpul trebuie să ne uităm în sus să vedem ce ne oferă bunul Dumnezeu.“

Ferme mari sau ferme mici?

Când aţi început să citiţi acest articol probabil că vă gândeaţi că vă voi vorbi despre un tânăr care învârte pe degete mii de hectare. V-aţi păcălit! Familia Tomescu lucrează doar 200 de hectare şi asta pentru că aşa le este socoteala, că ce e prea puţin nu ajunge şi ce e prea mult strică. „Am început cu 20 de hectare şi am ajuns la 200. În viitorul apropiat sau îndepărtat, dacă situaţia ne va permite, vreau să ajungem undeva la 800- 1000 de

trebui să nu mai fie oameni care să practice această meserie fără studii şi mai ales fără studii superioare. Studiile superioare îl ajută pe fiecare agricultor să cunoască cel mai bine terenul, solul ca parte chimică, ca parte a profilului, învaţă omul să folosească raţional îngrăşămintele. Iată de ce m-am hotărât să mă duc la facultate să obţin o diplomă de inginer agronom, pentru că în viitor nu se mai poate face agricultură, repet, după ureche.“

Inginerul agronom nu este omul cu mapa

Nu peste mulţi ani, tânărul Călin Tomescu va deveni inginer agronom şi, gândeam eu cu voce tare, va lăsa locul altora pe combină, pentru că, nu-i aşa, sunt şi alte lucruri de făcut într-o fermă. El însă iar m-a contrazis: „Nu, nu vreau să cobor de pe combină, chiar dacă voi avea studii superioare şi o diplomă. Munca de sus de pe combină mă va onora în continuare, pentru că de acolo văd frumuseţea şi rodul nesfârşit al pământului şi încă ceva, prima dragoste nu se uită niciodată.“


34 35

Când a început să facă vin, Ion Vlădoi, din Siminoc, Murfatlar, nu credea că va ajunge la performanţa de azi. Făcea vin în cantitate mai mică pentru că avea puţină vie, sub 18 ha, îi lipseau şi utilajele şi scotea un vin de calitate mai slabă. Via pe care o avea de la bunicul său era vlăguită, cu aproape 50% goluri şi oricum nu era cea originală, fusese înlocuită şi exploatată peste măsură. În ‘95 a reuşit să-şi cumpere ceva utilaje de ocazie, mai rudimentare, fără prea mari pretenţii, dar tot nu era suficient pentru un vin de calitate - nu avea fermentare controlată şi nici vinificatoare de inox - de aceea, nu prea reuşea să facă faţă pe piaţă.

Pasionat şi autodidact

În esenţă, ştia cum se face vinul, pentru că învăţase de la bunicul său, Nicolae Vlădoi, un oltean venit în Dobrogea din zona Drăgăşanilor prin 1924, atras, împreună cu alţii, de mirajul împroprietăririlor. Chiar dacă via i-a fost luată de comunişti, el a reuşit să îşi planteze aproape un hectar pe locurile de casă ale celor trei feciori şi astfel a reuşit să îi arate nepotului din secretele vinului. „Primul vin l-am facut împreună cu bunicul meu la 14 ani, atunci am învăţat ce înseamnă mustul ravac. El îmi spunea că, atunci când vrei să faci un vin pentru sufletul tău, trebuie să-l faci din must

ravac. Presa este pentru vânzare, iar ravacul este pentru sufletul tău.“ Ravacul este acel must care se scurge liber, gravitaţional, imediat după zdrobirea strugurilor înainte de presare. Ion Vlădoi avea să meargă mai departe şi să folosească mustul ravac pentru sufletul celor ce vor alege să cumpere de la el. Se cheamă că nu şi-a ascultat bunicul, dar să nu anticipăm.

Pentru că nu credea pe vremea comunismului că se va apuca de făcut vin, Ion Vlădoi s-a orientat către studii economice, administrative. Abia în momentul în care a reuşit să îşi recupereze via s-a apucat de tot felul de cursuri, s-a documentat singur, în ţară şi în străinătate: „La cât am citit, reuşeam să mai fac încă o facultate, dar eu cred că cel mai mult contează pasiunea pe care o pui în ceea ce faci“.

Drumul spre modernizare

Ceea ce s-a întâmplat cu Ion Vlădoi în 2005 dovedeşte încă o dată cât de importantă este cunoaşterea, împărtăşirea din experienţa altora. „Când am avut ocazia să ies în străinate, am înţeles că altfel sunt privite lucrurile acolo, se fac producţii mici la hectar, contează foarte mult calitatea utilajelor cu care lucrezi şi tipicitatea clonelor, de aceea am hotărât să replantez. În 2006 am folosit fonduri proprii, iar din 2008 am accesat bani prin programul de reconversie-restructurare. Şi crama trebuia modernizată, de aceea am depus în 2007 un proiect - primul pe care îl concepeam - dar care nu a avut suficiente puncte, a trebuit să îl retrag, să îl modific, să îl redepun în 2008, iar insuficient, şi abia al treilea proiect depus în 2009, la care

Afacerea meaEsenţele tari rodesc în podgorii mici: Vin premium din Siminoc, zona Murfatlar

adăugasem pe lângă modernizarea cramei şi achiziţia unui tractor cu utilajele necesare, forarea unui puţ, pentru a face rost de sursa de apă şi un sistem de irigare prin picurare şi care ajunsese la o valoare de vreo şapte sute de mii de euro a avut succes. Astfel, un an mai târziu, am modernizat crama, în care am şi început din toamna acelui an, 2010, să facem vinuri premium.“

Soiuri, sortimente, clasificări

Poate din dorinţa de a acoperi cât mai multe gusturi a plantat, spune el, cam prea multe soiuri pentru o suprafaţă aşa mică şi îi este cam greu să le gestioneze: Riesling italian, Sauvignon Blanc, Fetească Regală, Muscat Otonel, Tămâioasă Românească, Chardonnay, Cabernet

Sauvignon, Fetească Neagră, Merlot, Sirach, dar se descurcă.

Le vinifică mai ales în sec, chiar şi vinurile cu care publicul larg se obişnuise să le găsească dulci sau demiseci. El crede că obişnuinţa asta este dată de politica „defectuoasă“ pe care au dus-o producătorii până mai acum 10 ani de a vinifica vinurile, mai ales în dulce şi demisec. De altfel, nu consideră normal ca soiurile să fie clasificate după acest criteriu, sec, demisec, dulce. Vinifici după cum consideri că e mai bine. „În ultimii ani, şi companiile mari şi-au schimbat politica de marketing şi foarte multe soiuri se vinifică în sec. E adevărat, mai puţin muscatul, dar nu pentru că aşa le-ar cere piaţa, ci pentru că se consideră că se poate potenţa mai bine aroma cu zaharurile din vinul dulce. Este foarte greu să obţii aroma, aşa cum am obţinut-o noi la Muscat Ottonel, cel care a luat

medalia de aur la Bachus 2013.“

Remarcabil este roze-ul obţinut din Fetească Neagră, care a obţinut medalie de aur la Bachus în 2013, deodată cu muscatul, iar anul acesta la forumul vinul.ro a fost desemnat nr 1 la categoria roze. „Noi roze-ul îl obţinem din must ravac şi nu din presă, probabil de aici fineţea şi aroma aceasta de excepţie pe care o are Feteasca Neagră roze.“ De altfel, au creat o gamă de vinuri cu această caracteristică, adică provenite din must ravac pe care au denumit-o, cum altfel, decât Ravac.

Rafinamentul din baric

Soiurile roşii le ţine la baric în diverse stadii, în funcţie de potenţialul şi extractivitatea soiurilor. Dacă la Cabernet şi la Merlot baricarea se duce


36 37

Eforturi de afirmare

Nici după ce a intrat pe această nişă a vinurilor de calitate nu i-a fost uşor. Desfacerea este încă dificilă. Sunt puţini cei care apreciază calitatea. „În perioada comunistă s-a pierdut cultura vinului, iar piaţa este plină de vinuri de slabă calitate, dar care sunt mai ieftine, nivelul de cumpărare al populaţiei este destul de scăzut şi atunci trebuie să te faci cunoscut acelui segment care apreciază calitatea. Trebuie să participi la toate evenimentele din domeniu, la toate târgurile, asta în timp ce nu poţi lipsi nici din vie, nici din cramă. E nevoie să faci şi marketingul, pentru că este o afacere mică, de familie şi nu ne permitem prea mulţi angajaţi.“

Turismul viticol în sprijinul afacerii

Încearcă să dezvolte şi oenoturismul. Organizează degustări la cramă, pentru grupuri mai mici de 20 de persoane, iar vara poate asigura spaţiu şi pentru grupuri mai mari, cu servirea mesei, cu proţap, cu ce îşi doreşte fiecare.

Şi-ar dori să poată face în mijlocul plantaţiei o pivniţă de învechire a vinului, cu o unitate de alimentaţie publică şi o pensiune, considerând că peisajul este şi mai potrivit pentru atragerea celor care iubesc turismul viticol.

Este convins că are cine să continue această afacere, pentru că fiica sa a terminat şi ea de doi ani Horticultura, a urmat şi cursurile de degustător şi somelieri. „Ea chiar va fi de specialitate, în comparaţie cu mine, şi va putea să ridice ştacheta peste ceea ce am făcut eu. Eu sper ca în următorii doi-trei ani să ne aşezăm bine pe segmentul de vinuri premium de pe piaţa românească.“

Speranța lor ne dă și nouă satisfacția că astfel calitatea va crește și ne vom putea bucura de vinuri din ce în ce mai bune.

Calitatea se vede în detaliu

Vinul premium nu este neapărat acela pe a cărui etichetă scrie asta. El consideră că „vin premium fac în principal cei care se axează pe asta, care au suprafeţe mici, până la 20 - 30 de ha, care dau importanţă fiecărui detaliu, de la calitatea strugurelui din vie, trecând prin lucrările care se fac în verde, normarea producţiei. Culesul trebuie să se facă în lădiţe de 10 - 15 kg - nu în bene sau cu maşina, mustul oxidându-se până ajunge în cramă - atunci făcându-se şi o primă sortare, urmată de o a doua pe bandă, pentru că 50% din calitatea vinului este dată de calitatea strugurelui astfel sortat. Cealaltă jumătate a valorii unui vin premium este dată de calitatea utilajelor, nivelul de echipare al cramei şi modul de vinificare - noi alegem mustul ravac, nu cel din presă, asta duce la o pierdere de 30-35%. Contează şi drojdiile selecţionate, temperatura de fermentare şi nu în ultimul rând flerul oenologului, sufletul, pasiunea pe care el o pune, felul în care el simte că merge vinul în procesul vinificaţiei.“

către un an de zile, la soiuri mai puţin extractive, cum ar fi Feteasca Neagră sau Sirah-ul, se merge undeva de la 4 la 7 sau 8 luni, deoarece prea mult baric le acoperă fructozitatea şi aroma specifică.

În ultima vreme, sunt baricate inclusiv soiurile albe, cum ar fi Sauvignon Blanc, Riesling, Fetească Regală, Chardonnay. „Am încercat şi noi în anii trecuţi cantităţi mai mici, cu mai multe soiuri albe, iar concluzia a fost că doar Chardonnay-ul se pretează la baricare. Celelalte fiind vinuri aromate, semiaromate, un pic fresh, baricul le ia din acea prospeţime şi le duce în altă direcţie, pe când Chardonnay-ul este pus în valoare. Baricarea îl potenţează şi îi dă acea notă de vanilie, de unt, îl face mai complex.“

Pentru că foloseşte baricuri diferite, cu diverse grade de prăjire sau stadii de utilizare, la prima utilizare, la a doua, bariacarea Chardonnay-ului variază între trei luni şi șase luni, maxim șapte, pentru că „nefiind un vin roşu şi foarte extractiv, există riscul ca prea mult lemn să îl ducă în altă direcţie, nedorită.“

Comunitatea meaAvantajele asocierii – Ovis Mold Vaslui Asociaţia Crescătorilor de Ovine şi Caprine - Ovis Mold Vaslui a luat fiinţă în martie 2011. În asociaţie sunt înscrişi 1630 de crescători, cu un efectiv total de animale de 202.000 de ovine şi 44.700 de caprine. Ovis Mold Vaslui are un preşedinte, Ion Agafiţei, şi patru vicepreşedinţi: Ion Ţibireac, Costică Tiron, Lucian Stăncescu şi Ioan Manolache. Secretar al asociaţiei este Petruţ Târnoveanu. Toţi sunt fermieri. Asociația are şi salariaţi, specialişti care stau în permanenţă la dispoziţia crescătorilor, membri ai asociaţiei profesionale. Ion Agafiţei este şi vicepreşedinte al Federaţiei Crescătorilor de Ovine şi Caprine din România „ROMOVIS“, organizaţie în care asociaţia din judeţul Vaslui este membră.

Asociaţia Crescătorilor de Ovine şi Caprine - Ovis Mold Vaslui are în componenţă efective de oi din rasele Karakul, Ţurcană Albă, Ţigaie, Merinos de Palas, Merinos de Suseni, metişi ai acestora şi rase specializate pentru carne. În mare parte, efectivele crescătorilor sunt bine structurate, pe rase, sunt omogene, însă există şi efective care cuprind animale din rase diferite şi metişi ai acestora. În Asociaţia Ovis Mold sunt ferme comerciale, care au sute de animale, precum şi mici crescători cu 50 de oi sau 25 de capre. „Venim în întâmpinarea cerinţelor crescătorilor şi a pieţei prin efectuarea lucrărilor de ameliorare pe efectivele existente şi prin infuzie cu rase specializate pentru carne şi lapte procurate din import. În judeţ avem efective

valoroase de oi din rasa Merinos de Palas crescute în rasă curată. Totodată, avem efective asupra cărora s-au făcut infuzii de sânge Ile de France şi Texel pentru obţinerea de animale orientate spre producţia de carne, proces care continuă şi în prezent. La rasele Ţurcană şi Ţigaie s-au făcut încrucişări cu berbeci din rasele Carabaş şi Suffolk cu rezultate foarte bune în ce priveşte sporul de creştere în greutate. Ţurcana şi Ţigaia prezintă un potenţial ridicat şi al producţiei de lapte, potenţial care trebuie exploatat. Referitor la rasa Karakul, situaţia este puţin diferită comparativ cu celelalte rase, ştiut fiind că rasa Karakul este specializată pe producţia de pielicele, iar laptele şi lâna sunt produse secundare“, arată Ion Agafiţei, preşedintele Asociaţiei


38 39

Ovis Mold Vaslui. El a adăugat că oile Karakul din judeţul Vaslui provin din Karakul de Botoşani, rasă recunoscută în ţară în anul 1986 şi obţinută din încrucişarea berbecilor Karakul aduşi din Buhara (Uzbekistan) cu oi autohtone din rasa Ţurcană, ale căror pielicele sunt deosebit de valoroase. „Datorită seriozităţii şi perseverenţei crescătorilor din judeţul Vaslui, printr-o atenţie deosebită acordată creşterii oilor din rasa Karakul, s-a ajuns la o concurenţă între crescătorii din Botoşani şi Vaslui, concurenţă care nu poate fi decât benefică în dezvoltarea rasei în continuare“, a mai spus preşedintele Ovis Mold Vaslui. Pentru toate rasele de animale, asociaţia efectuează Controlul Oficial al Performanţelor de Producţie - COP, animalele fiind înscrise în Registrele Genealogice de rasă. La ora actuală, în COP, sunt 7800 de ovine, în judeţul Vaslui. Crescătorii interesaţi pot achiziţiona de la ACOC - Ovis Mold reproducători cu certificate de origine.

Crescătorii sunt sprijiniţi de asociaţie să producă pentru piaţă

La trei ani de la înfiinţare, Asociaţia profesională Ovis Mold chiar funcţionează, nu există doar pe hârtie. Fiind membră în Federaţia „ROMOVIS“, organizată la nivel naţional, dialogul cu autorităţile statului este mult mai facil. Prin specialiştii angajaţi, crescătorii membri ai asociaţiei beneficiază de consultanţă în creşterea şi ameliorarea animalelor, consultanţă financiară, sunt instruiţi în vederea accesării fondurilor europene, a subvenţiilor etc. Pentru crescătorii din asociaţia vasluiană, crotaliile şi identificarea animalelor nu constituie o problemă. „Avem tot timpul crotalii, avem şi specialişti în identificare. Aşadar, nu există sincope în procesul de identificare, individualizare şi înregistrare a animalelor“, menţionează Ion

Agafiţei. În opinia preşedintelui Ovis Mold, asociaţia profesională trebuie, în principal, să fie o sursă de informaţii pentru membri. Crescătorii trebuie să ştie tot ce mişcă pe piaţă, să cunoască politica sectorului la nivel naţional şi internaţional, problemele cu care se confruntă crescătorii din ţară, dar şi cei din afară. „Asta facem noi prin asociaţie: informăm crescătorii, dar îi şi ajutăm în activităţile lor. Vrem să stimulăm organizarea de ferme comerciale, să implementăm noi tehnologii care să contribuie la sporirea eficienţei economice şi la rentabilizarea creşterii oilor şi caprelor. Ameliorăm efectivele de ovine şi caprine pentru producţiile de carne, lână şi lapte prin cumpărarea şi introducerea în ferme de berbeci şi ţapi cu înaltă valoare genetică. De asemenea, cu ajutorul asociaţiei îmbunătăţim producţia de lapte prin sporirea cantităţii şi prelungirea duratei de lactaţie, precum şi a procentului

de grăsime şi proteină. Extinderea controlului oficial al producţiei de lapte pentru depistarea plus valorilor şi formarea unor nuclee de selecţie valoroase reprezintă un alt obiectiv al nostru. Crescătorii trebuie să înţeleagă că singuri, separat, nu pot rezista pe piaţă şi că au nevoie, de exemplu, de marketing pentru produsele lor. Asociaţia poate face marketing pentru membrii ei“, declară preşedintele Ovis Mold Vaslui. În prezent, laptele provenit din fermele asociaţiei este colectat în şase localităţi unde există tancuri de răcire a laptelui de 2000 litri fiecare. De aici pleacă la un procesator din judeţul Braşov. Preţul este de 2,55 lei/litru de lapte de oaie şi 1,70 lei/litru de lapte de capră. Asociaţia Ovis Mold Vaslui intenţionează ca în viitorul apropiat să-şi facă o fermă de carantină pentru a putea exporta direct animalele. Crescătorii, membri ai asociaţiei profesionale, plătesc o cotizaţie de un leu pe cap de animal.

Creşterea oilor este o afacere, dacă o priveşti aşa şi nu ca pe un hobby

Preşedintele Asociaţiei Ovis Mold, Ion Agafiţei (54 de ani), este crescător de oi din tată-n fiu, originar din localitatea Muntenii de Sus, judeţul Vaslui. Ferma lui Ion Agafiţei, în care sunt crescute 800 de oi mame şi 200 tineret, este în Satu Nou, comuna Muntenii de Sus. Animalele sunt din rasele Karakul negru şi brumăriu. „Umblu cu oile de când aveam opt ani. Mi-am ajutat părinţii, mi-a plăcut şi am ales să continui munca alor mei. Peste 30 de ani am făcut selecţie în ferma de oi. Nu este uşor, dar dacă îţi place şi mai există şi satisfacţii financiare, atunci lucrurile merg de la sine. Creşterea oilor este o afacere, dacă o priveşti aşa şi nu ca pe un hobby. Trebuie să investeşti în animale, în pământ, în utilaje, să faci totul aşa încât să produci cu costuri cât mai mici posibil. Apoi vin şi câştigurile“, povesteşte Ion Agafiţei. Pielicelele de Karakul se vând

bine, spune fermierul, preţul fiind între 60 şi 100 lei/bucată. Pielicelele se vând cu precădere în Rusia şi Ucraina.

Ion Agafiţei nu s-a oprit la creşterea animalelor. A dorit să integreze cumva producţia şi a construit în anul 2006, cu ajutorul fondurilor europene, un abator pentru vită şi oaie, cu capacitatea de 1200 de tone.

Investiţia a fost de circa 1,5 milioane de euro, iar acum abatorul corespunde tuturor standardelor europene în vigoare. „În zona asta, crescătorii nu prea aveau unde să sacrifice animalele, aşa că abatorul este o investiţie care a meritat toate eforturile. Sacrificăm animale din judeţ şi judeţele învecinate (Iaşi, Bacău,Vrancea, Neamţ). Carnea o vindem prin diferite fabrici de preparate din judeţ şi din ţară, dar şi în piaţa Vasluiului“, spune Ion Agafiţei. Creşterea oilor rămâne însă afacerea de suflet şi de aceea Ion Agafiţei s-a implicat în asocierea crescătorilor din judeţul Vaslui.


40 41

Grupul de Acţiune Locală Vrancea Sud-Est: „Creştem satul vrâncean“

leader la zi

La iniţiativa şi cu susţinerea Consiliului Judeţean Vrancea, în anul 2011, Camera Agricolă Vrancea a depus Strategia de Dezvoltare Locală „Grupul de Acţiune Locală Vrancea Sud–Est“, un grup de acţiune locală care cuprinde un teritoriu de 12 comune din sud – estul judeţului Vrancea.

Cu un teritoriu omogen, format din zonă rurală preponderent agrară, GAL Vrancea Sud–Est şi-a propus încă de la început dezvoltarea acestui teritoriu prin măsuri şi finanţări predominante către mediul privat, stimularea afacerilor mici şi mijlocii din domeniul agricol şi susţinerea înfiinţării de noi ferme agricole, mai ales de către tineri. „Plecând la drum cu o echipă tânără, formată din oameni dornici de muncă şi afirmare dar, trebuie să o spun, fără prea multă experienţă la început în implementarea LEADER, am reuşit pe parcurs să creştem şi să devenim echipa care astăzi formează GAL-ul numărul unu din România. În februarie 2012, la trei luni de la semnarea contractului de finanţare, am început lucrul şi am deschis prima sesiune pentru depunerea de proiecte pe GAL, prima sesiune deschisă din România. Deşi lipsiţi de experienţă, am reuşit să depăşim toate obstacolele atât prin forţe proprii (noi nu suntem GAL care să fi luat avans), cât şi cu susţinerea partenerilor, şi aici aş dori să menţionez în primul rând Consiliul

Judeţean Vrancea care a văzut în acest proiect un mijloc adiacent de dezvoltare a zonei rurale. Ulterior am avut sprijinul autorităţilor MADR, atât centrale (AM PNDR şi CRPDRP 2 Constanţa), cât mai ales locale (CDRJ şi OJPDRP Vrancea) care au dat dovadă de înţelegere la micile noastre probleme şi de operativitate în rezolvarea problemelor şi evaluarea dosarelor depuse de noi“, povesteşte Cătălin Răducanu, manager echipă tehnică.

Peste două milioane de euro contractaţi de GAL Vrancea Sud-Est

Astăzi, GAL Vrancea Sud-Est se poate mândri cu o echipă de succes, formată din oameni experimentaţi şi instruiţi, echipă care poate face faţă provocării generate de finanţările europene. În cifre, GAL Vrancea Sud-Est se poate lăuda cu următoarele realizări: - 73 de proiecte eligibile;

- 41 de proiecte deja finalizate;- 2.265.788 (99,14 %) euro contractaţi; - 1.772.507 (77,55 %) euro plătiţi.

Managerul echipei tehnice, Cătălin Răducanu, precizează că a realizat o Strategie de Dezvoltare Locală bazată pe dezvoltarea mediului privat.

Planul de măsuri a fost următorul:

Măsura valoarea în euro

nr proiecte

111 39.980 2

112 596.000 24

121 372.000 11

123 60.816 1

141 58.500 13

312 656.118 12

313 182.020 2

322 315.000 8

„La această oră mai sunt disponibili pentru finanţare doar cei 5.000 euro la Măsura 421 – Implementarea proiectelor de cooperare, unde încercăm să realizăm împreună cu un alt GAL un proiect comun. Aşa cum spunem mereu, pentru noi să vorbească beneficiarii noştri şi asta este cea mai mare mândrie a noastră“, ne-a declarat Cătălin Răducanu

Şi la noi se pot realiza lucruri frumoase pentru comunităţile rurale

Abordarea LEADER, „de jos în sus“, este nouă pentru România, însă a dat posibilitatea grupurilor de acţiune locală să fie în permanent contact cu populaţia din teritoriul GAL-urilor, cu potenţialii beneficiari. S-a reuşit să se aducă finanţările europene prin PNDR exact acolo unde este mai mare nevoie şi unde era un deficit atât în cunoaşterea măsurilor şi posibilităţilor, cât mai ales un deficit de „curaj“, unii fermieri fiind reticenți, din cauza lipsei de informații, la orice noutate și orice fel de ajutor european. „Încă


42 43

la muncă în alte ţări; Prin Măsura 322, cinci buldo-excavatoare şi trei maşini pentru stingerea incendiilor au ajuns prin intermediul GAL la primării şi unele dintre ele şi-au dovedit deja utilitatea; pe Măsura 121 au fost finanţate 11 proiecte care au adus un plus fermelor agricole prin achiziţia de utilaje agricole performante.“ Toate informaţiile legate de proiect, şi de beneficiarii acestuia pot fi vizualizate pe site-ul www.galvranceasudest.ro.

„Mulţumim Uniunii Europene şi autorităţilor române pentru şansa de a demonstra că şi la noi se pot realiza lucruri importante pentru comunităţile rurale şi că am avut ocazia să participăm activ la dezvoltarea zonei rurale şi creşterea calităţii vieţii la sat. Sperăm că experienţa ne va fi benefică pentru viitor, când dorim să continuăm lucrurile bune începute, prin depunerea unei noi Strategii pentru măsura 19.1 şi 19.2 din PNDR 2014 – 2020“, a spus, în final, Cătălin Răducanu.

de la elaborarea Strategiei am avut numeroase întâlniri şi simpozioane de lucru cu actorii importanţi din teritoriu, liderii de zonă, cu care am conlucrat în realizarea atât a planului de măsuri, cât mai ales la implementarea lui. Contactul permanent cu populaţia rurală din teritoriu şi numeroasele acţiuni de promovare, popularizare şi animare ne-au ajutat în implementarea rapidă şi consistentă a Planului de Dezvoltare Locală.“

Pe parcursul celor trei ani de funcţionare au realizat şi numeroase schimburi de experienţă cu alte grupuri de acţiune locală, schimburi de experienţă care i-au ajutat în mai buna înţelegere a fenomenului LEADER la nivel naţional, precum şi la rezolvarea anumitor situaţii de care s-au lovit. „Am observat în schimb şi unele lucruri pe care nu am reuşit să le schimbăm. Considerăm că la nivel naţional nu este o politică unitară în evaluarea LEADER şi există tratamente diferite de la o zonă la alta. Noi, putem spune, am avut

norocul să fim în aria de supervizare şi control a Centrului Regional 2 Sud – Est Constanţa unde am găsit toată deschiderea şi operativitatea angajaţilor MADR, am învăţat din experienţa acestora şi aşa am ajuns să cunoaştem în amănunt tot ceea ce astăzi înseamnă LEADER“, a specificat managerul echipei tehnice – Cătălin Răducanu.

El a amintit cele mai importante şi reprezentative realizări ale Grupului de Acţiune Locală Vrancea Sud-Est: „Prin Măsura 313 am reuşit să finanţăm construirea unei pensiuni agroturistice în localitatea Nămoloasa, judeţul Galaţi, realizare ce a atras după sine şi dezvoltarea unor activităţi recreative în zonă (de asemenea, finanţate prin GAL); Măsura 112 este poate cea care ne aduce cea mai mare bucurie deoarece am ajutat prin finanţare la înfiinţarea a nu mai puţin de 24 ferme agricole conduse de tineri, unii dintre ei fiind foarte mulţumiţi că au reuşit să dezvolte o afacere în România după ce au fost plecaţi

Asociaţia GAL Iaşi Sud-Vest deţine un bogat patrimoniu de mediu, care face parte din aria protejată Natura 2000 şi care se compune din Lunca Siretului Mijlociu (2462 ha), Lunca Mirceşti (33ha), Râul Siret între Paşcani şi Roman (1113ha), Parcul Dentrologic Miclăuşeni (20ha). Patrimoniul arhitectural şi cultural se compune din: Biserica de lemn „Sfântul Nicolae“ din Fedeleşeni, comuna Strunga, datată 1747, Mausoleul şi Casa Memorială „Vasile Alecsandri“ din Mirceşti, Castelul Sturdza din Miclăuşeni, Mănăstirea Miclăuşeni, Castelul „Al. I. Cuza“ Ruginoasa, lanţul de biserici romano-catolice din satele Butea, Şcheia, Mirceşti, Iugani, Gherăeşti, Hălăuceşti, monumente ale eroilor şi numeroase situri arheologice.

Teritoriu cu grad ridicat de satisfacţie pentru populaţie

„Viziunea Strategiei de Dezvoltare a Asociaţiei GAL Iaşi Sud-Vest este transformarea cu succes a zonei de acţiune într-un teritoriu cu grad ridicat de satisfacţie pentru populaţie, ţinând cont de caracterul

și densitatea de 127,85 locuitori pe km2. Teritoriul este situat la zona de contact a trei mari unităţi naturale: Câmpia Moldovei, Podişul Sucevei şi Podişul Central Moldovenesc (Şaua Strunga-Ruginoasa).

Regiunea se caracterizează printr-o îmbinare armonioasă între toate formele de relief. Pe teritoriul Asociaţiei GAL Iaşi Sud-Vest, un procent de 3,64% din populaţie este reprezentat de minorităţi, cele mai reprezentative fiind minoritatea romilor şi cea a ruşilor lipoveni.

Toate localităţile din GAL Iaşi Sud-Vest, inclusiv oraşul Târgu Frumos, au o rată a sărăciei mult peste cea la nivel naţional şi peste media sărăciei din spaţiul rural. 52,09% din populaţia Asociaţiei GAL Iaşi Sud-Vest trăieşte sub pragul de sărăciei. „Deşi populaţia este numeroasă şi are o medie de vârstă relativ scăzută, teritoriul Asociaţiei GAL Iaşi Sud-Vest se confruntă cu probleme grave generate de scăderea constantă a populaţiei, de lipsa unor alternative viabile la agricultura de subzistenţă sau semi-subzistenţă şi nepunerea în valoare a resurselor naturale şi umane ale zonei“, spune reprezentantul legal al GAL Iaşi Sud-Vest - Gheorghe Serghiac.

Grupul de Acţiune Locală Iaşi Sud-Vest a primit autorizaţia de funcţionare eliberată de AMPNDR la data de 21 noiembrie 2012 şi a semnat contractul de finanţare cu AFIR (fostă APDRP) în 29 ianuarie 2013. A fost autorizat să implementeze proiecte pe Măsurile: 41 – „Implementarea strategiilor de dezvoltare locală“; 421 - „Implementarea proiectelor de cooperare“ şi 431.2 - „Funcţionarea Grupurilor de Acţiune Locală, dobândirea de competenţe şi animarea teritoriului“.

GAL Iaşi Sud-Vest, aşa cum îi spune şi numele, este situat geografic în partea de sud-vest a judeţului Iaşi, fiind arondat regiunii de dezvoltare Nord-Est. Are în componenţă un oraş (Târgu Frumos) şi 11 comune: Balş, Butea, Costeşti. Hălăuceşti, Gherăeşti (judeţul Neamţ), Mirceşti, Mogoşeşti-Siret, Ruginoasa, Strunga, Al. I. Cuza. Teritoriul GAL Iaşi Sud-Vest reprezintă 8,1% din suprafaţa judeţului Iaşi şi este locuit de 6,1% din populaţia judeţului Iaşi, la care se adaugă teritoriul şi populaţia comunei Gherăeşti din judeţul Neamţ. Suprafaţa totală a Asociaţiei GAL Iaşi Sud-Vest este de 459,10 km2, cu o populaţie de 58.697 locuitori

Grupul de Acţiune Locală Iaşi Sud-Vest, un lider pentru spaţiul rural

Măsura alocare financiară

41.111 Formare profesională (training), informare şi difuzare de cunoştinte 14.941 euro;

41.112 Instalarea tinerilor fermieri 1.068.000 euro;

41.312 Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi 644.977 euro;

41.313 Încurajarea activităţilor turistice 237.138 euro;

41.322 Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale

577.944 euro;

421 Implementarea proiectelor de cooperare 10.000 euro.


44 45

exploataţii apicole, o exploataţie zootehnică, șase exploataţii mixte, 16 exploataţii vegetale;

Patru IMM-uri (startup-uri) care au aplicat pe Măsura 41.312 - Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi (s-au înfiinţat patru IMM-uri): un beneficiar - utilaje pentru servicii în construcţii, un beneficiar - utilaje pentru fabricat

tinerii fermieri de pe teritoriul GAL Iaşi Sud-Vest (beneficiari indirecţi – 28 tineri care au aplicat pe Măsura 41.112 – Instalarea tinerilor fermieri).

În ce priveşte mediul privat, beneficiari sunt:

28 de tineri care au aplicat pe Măsura 41.112 – Instalarea tinerilor fermieri: s-au înfiinţat șapte

său singular, care să fie în întregime atractiv. Analiza diagnostică a zonei a relevat nevoia stabilizării tinerilor în mediul rural; nevoia dezvoltării serviciilor şi a infrastructurii în UAT-urile componente, precum şi nevoia punerii în valoare a patrimoniului turistic, arhitectural-cultural şi de mediu“, a precizat Gheorghe Serghiac. Astfel, prin Strategie s-au propus finanţări pe următoarele măsuri:

Alocarea financiară totală pentru Măsura 41 - „Implementarea strategiilor de dezvoltare locală“ a fost de 2.540.000 de euro, din care, în prezent, sunt semnate contracte pentru întreaga sumă, adică 100%; 10.000 euro (0,39% din alocare) s-au concretizat într-un proiect de cooperare care se află în evaluare la CRFIR Nord Est Iaşi.

S-au semnat nouă contracte de finanţare cu beneficiari publici şi 34 de contracte de finanţare cu beneficiari privaţi. Din totalul de 43 de aplicanţi, 33 sunt tineri sub 40 de ani şi 24 sunt femei. S-au creat 49 de locuri de muncă noi. 28 de tineri au beneficiat de formare profesională prin măsura 41.111, iar pe măsura de agromediu au aplicat 16 beneficiari ai măsurii 41.112.

Proiecte de succes ale GAL Iaşi Sud-Vest

Beneficiarii publici ai proiectelor implementate de GAL Iaşi Sud-Vest sunt:

Comunele Strunga, Ruginoasa şi Hălăuceşti au asfaltat drumuri comunale;

Comunele Al. I. Cuza, Butea, Mirceşti şi Balş au achiziţionat utilaje pentru dotarea serviciilor publice locale;

Comuna Ruginoasa şi-a făcut un centru de informare turistică;

USAMV Iaşi - Furnizarea serviciilor de formare profesională, informare şi difuzare de cunoştinţe pentru

Valentin Acatrinei, un tânăr de 22 de ani, a accesat Măsura 41.112 – „Instalarea tinerilor fermieri“. Şi-a construit 0,5 ha solar pentru cultura căpşunilor, a achiziţionat echipament de irigare prin picurare, a achiziţionat un hectar de teren agricol şi un mijloc de transport tehnologic pentru transportul producţiei de căpşuni. Ferma lui este în comuna Balş, judeţul Iaşi. În prezent, tânărul fermier îşi extinde suprafaţa de solar pentru cultura căpşunilor până la un hectar. Produsele sunt valorificate pe pieţele oraşelor din Moldova.

41.312 – „Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi“, titlul proiectului: „Achiziţie de utilaje pentru prestare servicii de mecanizare“ şi a achiziţionat o combină pentru recoltat cereale şi un utilaj autopropulsat pentru erbicidat. Valoarea totală a proiectului a fost de 360.344 euro, din care sumă nerambursabilă, 200.000 de euro. Utilajele sunt în curtea societăţii şi au prestat deja servicii, în primăvara acestui an - utilajul de erbicidat, iar combina a fost pusă la lucru în campania de recoltat 2014.

peleţi, doi beneficiari - utilaje pentru servicii în agricultură;

Doi aplicanţi pe Măsura 41.313 - Încurajarea activităţilor turistice (înfiinţare de pensiuni agroturistice)“, arată reprezentantul legal al GAL Iaşi Sud-Vest – Gheorghe Serghiac. El ne-a exemplificat cu două proiecte de succes: societatea comercială Solabeta, un start-up şi tânărul fermier Valentin Acatrinei.

Societatea Solabeta SRL (start-up) a accesat Măsura


46 47

știri și evenimente

Acces mai simplu la fondurile pentru SAPS şi PNDCLa finele lunii august, Guvernul a adoptat o Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea art. 7 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură.

Actul normativ a fost elaborat pentru a veni în sprijinul fermierilor, prin uniformizarea şi simplificarea procedurilor administrative legate de alcătuirea documentaţiilor necesare în procesul de accesare a fondurilor comunitare alocate prin Fondul European de Garantare Agricolă

(FEGA). Totodată, prin actul normativ sunt transpuse în legislaţia naţională o serie de prevederi adoptate recent la nivel european.

„Era necesară această modificare, având în vedere importanţa gestionării corecte a fondurilor Uniunii Europene destinate agriculturii româneşti şi armonizarea prevederilor regulamentelor europene cu legislaţia naţională. Totodată, actul normativ adoptat azi răspunde solicitărilor pe care le-am primit din partea producătorilor agricoli pentru simplificarea condiţiilor privind acordarea sprijinului financiar“, a declarat Daniel Constantin, viceprim-ministru, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Astfel, prin Ordonanţa de urgenţă adoptată de Guvern se urmăreşte ca, la stabilirea cadrului general de acordare a plăţilor directe în agricultură, în conformitate cu mecanismele prevăzute de legislaţia europeană, documentaţia solicitată producătorilor agricoli să fie simplificată în scopul facilitării procesului de accesare a fondurilor europene destinate agriculturii, gestionate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură. Măsura vizează reducerea birocraţiei în ceea ce priveşte procedura de gestionare a schemei de plată unică pe suprafaţă şi de efectuare a plăţilor, prin înlocuirea documentelor pentru dovedirea dreptului real de folosinţă cu cele care justifică utilizarea legală a suprafeţelor de teren destinate producţiei agricole.

Restructurarea-reconversia plantaţiilor viticoleProgramul Naţional în sectorul Vitivinicol 2014-2018 a demarat odată cu adoptarea în 18 iulie 2014 a HG nr. 578 privind stabilirea modului de acordare a sprijinului financiar din partea Uniunii Europene. Măsurile vizează restructurarea - reconversia plantaţiilor viticole, promovarea vinurilor, asigurarea recoltei de struguri şi finanţarea unor proiecte de investiţii.

În urma consultărilor cu producătorii de profil şi a analizei actualizate privind sectorul vitivinicol, Ministerul Agriculturii a susţinut completarea Programului Naţional

prin introducerea Măsurii de distilare a subproduselor, demers concretizat prin adoptarea de către Guvernul României în şedinţa din 17 septembrie 2014 a Hotărârii pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 578/2014. Accesarea măsurii de distilare a subproduselor garantează practici corecte de piaţă privind trasabilitatea produsului pe filieră, prin creşterea controalelor şi scăderea activităţilor frauduloase, conducând totodată la creşterea veniturilor producătorilor, prin subvenţiile oferite în acest scop.

Reamintim că, urmare a negocierilor purtate de Ministerul Agriculturii,

România a obţinut o finanţare totală de 238,5 milioane euro pentru Programul Naţional Vitivinicolcol 2014-2018, reprezentând o suplimentare cu 5,6 milioane de euro/an faţă de alocarea din Programul precedent.

În prezent, la nivelul Uniunii Europene, ţara noastră ocupă locul șase la suprafaţa viticolă, locul șapte la producţia de struguri şi locul șase la producţia de vin.

Patrimoniul viticol reprezintă 1,6% din patrimoniul agricol şi 2,4% din suprafaţa arabilă a României.

Târgul Naţional al Mierii, a XI-a ediţieDaniel Constantin, viceprim-ministru, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, alături de secretarul de stat Daniel Botănoiu, a participat în data de 19 septembrie 2014 la deschiderea celei de-a XI-a ediții a Târgului Național al Mierii, eveniment care a coincis cu aniversarea a 40 de ani de la înființarea Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Apicultură. Apicultorilor veniți în număr mare la eveniment le-au fost prezentate programele de sprijin derulate de MADR și de instituțiile din subordine. „Din păcate, anul acesta nu a fost un an apicol bun. A plouat foarte mult și nu ați putut obține producția pe care v-ați dorit-o. Cred că a venit momentul, după mulți ani, ca Ministerul să intervină și să acorde un ajutor celor care ați suferit pierderi. La inițiativa dumneavoastră, am elaborat un proiect privind acordarea unui ajutor financiar care să compenseze

pierderile din acest an. Deși suntem încă în fază de proiect, cred că este de datoria noastră să fim alături de sectorul apicol, care produce și exportă din ce în ce mai mult. Proiectul este pe site-ul Ministerului Agriculturii. Ca și dumneavoastră, aștept rectificarea bugetară și, până atunci, avem timp, împreună, să completăm actul normativ, astfel încât să răspundă nevoilor dumneavoastră“, a declarat Daniel Constantin.

Resursele financiare necesare aplicării schemei de ajutor de minimis prevăzută de proiectul de hotărâre privind compensarea pierderilor suferite de apicultori sunt de 4.131 mii lei şi se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate cu această destinaţie Ministerului Agriculturii pe anul 2014.

Ministrul Daniel Constantin a mai spus că Programul Național

pentru Apicultură 2014-2016, care a demarat în acest an, se bucură de succes. „Este un program cu o alocare de peste 29 de milioane de lei anual. Deja, în acest moment, solicitările pe anul în curs depășesc 33 de milioane de lei, fiind vorba mai ales de investiții, ceea ce arată că sectorul vrea să se dezvolte, să facă performanță. La aceste forme de sprijin se adaugă și subvenția pentru motorină și sprijinul pentru conversia la agricultura ecologică, măsuri pe care deja le cunoașteți.“

Ministrul Agriculturii Daniel Constantin și secretarul de stat Daniel Botănoiu au primit Diplome de Excelență și medalii omagiale din partea președintelui Asociației Naționale a Crescătorilor de Albine – Ioan Fetea și a directorului general al Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Apicultură - dr. bioch. Cristina Mateescu.

Mai mulţi bani pentru agricultura ecologică4 septembrie. Guvernul României a adoptat Hotărârea pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 759/2010 privind acordarea de ajutoare specifice pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică.

Astfel plafonul maxim alocat pentru plăţile anuale suplimentare în anul 2014, creşte de la 3.000.000 euro la 7.098.000 de euro, din care 5.798.000 de euro pentru producţia vegetală şi 1.300.000 de euro pentru producţia animalieră.

Se prelungeşte perioada de depunere a cererilor de solicitare a ajutorului specific până la data de 28 noiembrie 2014 şi, corelat cu acesta, până la data de 5 decembrie 2014, se va elibera de către organismul de inspecţie şi certificare (OIC) documentul justificativ, respectiv certificatul de conformitate.


48 49

Arădeanca, o asociaţie care nu-și uită tradiţiile

membrii rndr se prezintă

Asociaţia Producătorilor de Produse Tradiţionale Arădeanca, cu sediul în oraşul Pecica, a luat fiinţă în anul 2010, prin grija Camerei Agricole Arad, personal a domnului director Adam Alda, iniţiatorul acestei asocieri a producătorilor de produse tradiţionale din vestul ţării, respectiv judeţul Arad.

La această asociere au participat 44 de persoane fizice, care au devenit membri fondatori ai asociaţiei, din care 40 sunt producători de produse de casă, fiecare din ele cu istoria şi tradiţia zonei de unde provin.

De ce această asociere? Deoarece micii producători de produse de casă au constatat, în urma participării la târguri de produse tradiţionale organizate de Consiliul Judeţean Arad în municipiul Arad, că este benefic şi mai profitabil să aparţină unei entităţi non-guvernamentale care să le apere drepturile, să-i promoveze, să participe la târguri şi expoziţii atât în ţară, cât şi în străinătate, să-i reprezinte în relaţiile cu instituţiile locale şi guvernamentale etc.

Produsele de casă reprezentative ale acestei asociaţii sunt: Pita de Pecica, Salamul de Nădlac, Salamul de Sălaş de Nădlac, Plăcinta întinsă de Turnu, Tăiţeii de casă de Pecica, Mnerea de prune de Aldeşti, Brânza de oaie de Şofronea, Brânza de Turnu, Brânza din zona Craiva, Caşul de Arad, Vinarsul de Bârsa, Răcia de prune de Aldeşti, Răchia de Şepreuş, Mierea de albine de Socodor, Mierea de Buteni, Vinul de Pâncota, Vinul de Mâsca-Măderat, Găluştele slovăceşti.

În anul constituirii, aveam doar trei producători cu atestat de produse tradiţionale, respectiv: Salamul de Nădlac, Şunca de Nădlac, Cârnaţii de Nădlac, Salamul de Sălaş de Nădlac, Şunca de Sălaş de Nădlac, Cârnaţii de Sălaş de Nădlac, Slănina de Sălaş de Nădlac, Caşul de Arad.

În prezent, mai avem atestate ca produse tradiţionale: Pita de Pecica SC DORIS, Pita de Pecica PALMAR VALI, Pita de Pecica Tiamax, Plăcinta întinsă de Turnu, Mnerea de Prune de Aldeşti.

Deoarece întotdeauna produsele ţărăneşti au fost păstrate, unele în coşuri de nuiele (pita, prunele) sau frumoasele noastre gospodine purtau ii brodate, aveau pe mese feţe de masă cusute, ştergare brodate manual, şi noi în perpetuarea acestei tradiţii am atras noi membri, meşteşugari care produc obiecte de artizanat, frumoase împletituri de nuiele şi ţesături cusute manual.

Am fost ambasadorii României la târguri internaţionale din Germania (Târgul Verde de la Berlin), Cehia, Ungaria, sprijiniţi financiar de Consiliul Judeţean Arad, şi participăm frecvent la târgurile zonale din ţară precum şi la marile târguri de agricultură organizate în Arad şi Cluj-Napoca.

Obiectivul principal al acestei asociaţii este consolidarea micilor afaceri de familie, consolidarea pieţei produselor locale şi tradiţionale.păstrarea produselor în forma lor autentică, creşterea numărului de consumatori de produse tradiţionale, crearea de branduri locale, obţinerea denumirilor de origine protejată DOP, IGP şi STG.

O preocupare permanentă o avem în ceea ce priveşte marketingul acestor produse de o calitate aparte, dar, din lipsa fondurilor pecuniare, produsele nu au un mod de prezentare care să iasă în evidenţă. Sperăm ca pe noul program de dezvoltare rurală să putem accesa fonduri pentru promovarea produselor şi organizarea de târguri şi expoziţii.

Produsul tradiţional nu este doar acel produs alimentar care-ţi satisface papilele gustative, el îţi atinge şi sufletul pentru că poartă cu el amintiri păstrate cu grijă şi trudă de generaţii de înaintaşi.


50 51

- inventarierea fondului pastoral al ţării în scopul stabilirii măsurilor de îmbunătăţire şi valorificare a pajiştilor pentru amenajamente pastorale şi silvopastorale;

- crearea de noi soiuri de graminee şi leguminoase perene de pajişti, de înaltă productivitate şi valoare nutritivă;

- menţinerea autenticităţii soiurilor create şi multiplicarea seminţelor din categoriile biologice superioare la soiurile omologate de graminee şi leguminoase perene de pajişti;

- producerea de sămânţă din verigile biologice superioare SA, PB şi B la gramineele şi leguminoasele perene de pajişti;

- stabilirea şi testarea în vederea standardizării de noi amestecuri de specii şi soiuri de graminee cu leguminoase perene;

- implementarea noilor tehnologii, a noilor specii şi soiuri, a amestecurilor de graminee şi leguminoase perene de pajişti, care sunt mai economice şi au un impact minim asupra mediului prin reducerea dozelor de îngrăşăminte chimice şi creşterea valorii furajere;

Activităţile în curs de desfăşurare cuprind: - cercetări fundamentale de bază

necesare creşterii nivelului de cunoştinţe în domeniu;

- cercetări aplicative cu impact ridicat asupra sistemului de producere şi valorificare a furajelor de pajişti şi a activităţii destinate inovării în domeniul culturii pajiştilor.

Strategia esenţială a cercetării porneşte de la faptul că pajiştile permanente din România au o răspândire de aproximativ cinci milioane de ha, ceea ce plasează ţara noastră pe locul al V-lea în Europa, după Franţa, Marea Britanie, Spania şi Germania.

Datorită factorilor restrictivi din Patrimoniul pastoral care limitează valorificarea potenţialului productiv al acestor terenuri este necesară o dezvoltare a activităţii de cercetare ştiinţifică în următoarele direcţii: - menţinerea şi îmbogăţirea colecţiei de

germoplasmă la speciile de graminee şi leguminoase perene de pajişti;

În inima ţării, în Braşov, se află unul dintre cele mai importante obiective ştiinţifice ale agriculturii României, Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pajişti Braşov ICDP. De ce tocmai la Braşov? Din punct de vedere geografic, municipiul Braşov este cel mai mare oraş din Carpaţii Europei şi se găseşte în zona central-estică a României, iar judeţul care poartă acelaşi nume ocupă cea mai mare parte a depresiunilor Braşov şi Făgăraş, cu unităţi de relief cuprinse între 400 şi 2544 m altitudine. Iată aşadar un loc ideal pentru un institut din Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală.

Prin profilul pe care îl are, desfăşoară activităţi de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică în domeniul culturii pajiştilor, participând cu recomandări la elaborarea strategiilor pentru dezvoltare în domeniu şi la realizarea cu prioritate a obiectivelor ştiinţifice şi tehnologice cuprinse în cadrul Programelor Naţionale, Sectoriale şi Structurale de Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică.

Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pajişti Braşov (ICDP)

pajişti; - stabilirea structurii entomofaunei

din ecosistemele de graminee perene furajere;

- valorificarea pajiştilor prin păşunat pentru determinarea randamentului optim de conversie în produse animaliere a amestecurilor de graminee cu leguminoase perene de pajişti pretabile pentru acest mod de folosire;

- conceperea, realizarea şi încercarea unor modele experimentale şi prototipuri de noi maşini agricole;

- constituirea unei baze de date pentru pajişti;

- diseminarea rezultatelor cercetării din domeniul Cultura Pajiştilor în vederea îmbunătăţirii fluxului de informaţii de la nivel ştiinţific la fermier şi asigurarea feedback-ului pentru realizarea tematicii de cercetare în folosul fermierului.

Acestea sunt pe scurt principalele activităţi desfăşurate de ICD Pajişti – Braşov, prin care contribuie din plin la dezvoltarea rurală a ţării.

pajişti;- Valorificarea pajiştilor cu animale;- Mecanizarea lucrărilor pe pajişti;- Biochimie şi calitatea furajelor;- Simularea şi modelarea

fenomenelor din cultura pajiştilor.

Obiectivul general al Institutului este axat pe îmbunatăţirea nivelului de producţie şi a valorii nutritive a furajelor obţinute pe pajişti, în vederea punerii în valoare a patrimoniului pastoral din ţara noastră.

Ca obiective specifice sunt incluse:- crearea de soiuri distincte,

uniforme şi stabile; - producerea de seminţe din

categoriile biologice superioare;- elaborarea de noi tehnologii

pentru îmbunătăţirea pajiştilor permanente;

- promovarea de noi verigi tehnologice pentru combaterea eroziunii solului şi alunecărilor de teren;

- elaborarea de tehnologii moderne;- menţinerea calităţii furajelor de pe

- refacerea ecologică a ecosistemelor de pajişti din diverse zone ale ţării afectate de eroziune, exces de umiditate şi alunecări de suprafaţă, prin lucrări complexe;

- promovarea în producţia de serie a maşinilor concepute şi realizate la ICDP Braşov: maşina de supra însămânţat pajişti degradate MSPD - 2,5 şi a maşinii de semănat plante furajere de pajişti MSPFP – 2,0;

- tehnologii de mecanizare cu inputuri reduse, adaptate pentru diferite condiţii şi mărimi ale exploataţiilor pentru producţia vegetală şi animală;

- promovarea unui sistem de maşini specifice mecanizării lucrărilor agricole pe pajişti în condiţiile unei agriculturi ecologice;

- îmbunătăţirea covorului ierbos prin utilizarea posibilităţilor locale de fertilizare organică (târlire) completată cu corectarea acidităţii solului prin amendare, aplicarea fosforului, supraînsămânţare etc.;

- promovarea aplicării sistemului cu inputuri minime (LIN-S) în zonele montane pentru dezvoltarea unei agriculturi biologice, cu menţinerea biodiversităţii.

În prezent Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pajişti Braşov ICDP dispune de o echipă de cercetători tineri şi competenţi care abordează cu pertinenţă şi onestitate activitatea de valorificare a rezultatelor obţinute, prin participarea cu lucrări la congrese şi simpozioane ştiinţifice interne şi internaţionale, contribuţiile lor fiind publicate în lucrările reuniunilor. Domeniile de activitate abordate în cadrul Institutului au drept obiectiv:- Ecologie şi resurse genetice; - Fiziologia gramineelor şi

leguminoaselor perene;- Ameliorarea gramineelor şi

leguminoaselor perene;- Protecţia plantelor;- Tehnologia producerii de seminţe

la gramineele şi leguminoasele perene de pajişti;

- Tehnologia pajiştilor permanente;- Tehnologia pajiştilor semănate şi

conservarea furajelor obţinute pe


52

Vă invităm să participaţi la redactarea revistei

Doriţi să împărtăşiţi din experienţa dumneavoastră de dezvoltare rurală pentru o posibilă publicare în revistă?

Fotografii şi imagini

• Imaginile trebuie să ilustreze o experienţă.

• Imaginile se vor transmite ca fişiere electronice separate (rezoluţie înaltă >300 dpi şi > 850 KB).

• Toate fişierele care conţin imagini vor fi trimise în format .JPEG

• Vă rugăm să includeţi un titlu scurt pentru fiecare fotografie/imagine transmisă, precum şi numele fotografului/autorului.

Scrisori către Redacţie

• Scrisorile trebuie să fie legate de o temă de dezvoltare rurală şi să nu depăşească 200 de cuvinte.

• Redactorii pot interveni asupra textului, pentru a-l adapta la stilul, lungimea, claritatea şi acurateţea necesare şi nu garantează că toate scrisorile vor fi publicate.

• Atunci când spaţiul este insuficient, scrisorile care nu sunt publicate în revistă pot fi publicate pe website-ul RNDR.

Vă invităm să ne trimiteţi experienţele dumneavoastră, fotografii, scrisori şi articole la adresa: [email protected]

Ghid de participareAceste indicaţii sunt orientative pentru omogenizarea contribuţiilor. Autorii înţeleg că redacţia poate modifica textul primit, pentru o mai bună înţelegere.

• Autor: Trebuie identificat cu nume, prenume şi ocupaţia actuală.

• Introducere: Trebuie inclusă o scurtă introducere care să evidenţieze relevanţa subiectului prezentat.

• Lungimea articolului: 400 – 800 cuvinte

• Informaţii corecte: Nu prezentaţi decât informaţii de care sunteţi 100% sigur şi pe care le puteţi susţine. Menţionaţi sursa informaţiilor, atunci când prezentaţi date care provin de la alte instituţii sau organizaţii.

• Stil: Vorbind despre un articol de revistă, este de dorit ca textul să nu semene cu un raport. De aceea, sunt indicate:

» O exprimare simplă. » Date relevante pentru a susţine ideea principală a articolului, şi nu toate detaliile proiectului. » Evitarea excesului de acronime. » Denumirea completă, urmată de acronim, trebuie inserată atunci când apare prima dată în text. » Evitarea comentariilor şi a referinţelor externe care pot fi controversate sau greşit înţelese.

Deschişi Către Viitor

CONTACT:Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

E-mail: [email protected], Internet: www.rndr.ro

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România, în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală“. Proiect cofinanţat prin

FEADR prin Măsura 511 din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013.

Septembrie 2014

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

Se distribuie gratuit.

Date post:	14-Feb-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	5 times
Download:	0 times

Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală · Str. Mihai Eminescu, nr. 60, cod poştal 540331,...

Documents