+ All Categories
Home > Documents > Recuperarea medicala in osteoporoza

Recuperarea medicala in osteoporoza

Date post: 17-Jan-2016
Category:
Upload: adelaida-bulete
View: 162 times
Download: 12 times
Share this document with a friend
49
CAPITOLUL I ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SISTEMULUI OSOS Sistemul osos cuprinde oase ,organe dure si rezistenta datorita compozitiei chimice cat si arhitecturii sistemului osos. OSTEOGENEZA Procesul de formare a osului se numeste osteogenoza.Pentru a ajunge la scheletul cartilaginos si conjunctiv fibros al embrionului la scheletul osos al adultului se trece printr-un lung proces de dezvoltare ce incepe inca din a patra saptamana a vietiia vietii embrionare si se incheie in jurul varstei de 25 de ani. Cand osteogeneza se realizeaza prin inlocuirea unui tesut conjunctiv se numeste endoconjunctiva sau de mmembrana,iar cand se realizeaza prin osificarea unui tesut cartilaginos se numeste endocondrala sau de cartilagiu. Osteogeneza are loc sub influenta sistemului nervos ,care coordoneaza actiunea mai multor factori :mecanici, endocrini (prin hormoni hipofizari, tiroidieni, paratiroidieni, sexuali), vitamine (mai ales D si A),enzime si alti factori metabolici. Osificarea endocondrala: da nastere majoritatii oaselor lungi ale corpului. Ea determina cresterea in lungime a osului la locul cartilajului de crestere diafizo-epifizar. 1
Transcript
Page 1: Recuperarea medicala in osteoporoza

CAPITOLUL I

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SISTEMULUI OSOS

Sistemul osos cuprinde oase ,organe dure si rezistenta datorita compozitiei chimice cat

si arhitecturii sistemului osos.

OSTEOGENEZA

  Procesul de formare a osului se numeste osteogenoza.Pentru a ajunge la scheletul

cartilaginos si conjunctiv fibros al embrionului la scheletul osos al adultului se trece printr-un

lung proces de dezvoltare ce incepe inca din a patra saptamana a vietiia vietii embrionare si se

incheie in jurul varstei de 25 de ani.

  Cand osteogeneza se realizeaza prin inlocuirea unui tesut conjunctiv se numeste

endoconjunctiva sau  de mmembrana,iar cand se realizeaza prin osificarea unui tesut cartilaginos

se numeste endocondrala sau de cartilagiu.

  Osteogeneza are loc sub influenta sistemului nervos ,care coordoneaza actiunea mai

multor factori :mecanici, endocrini (prin hormoni hipofizari, tiroidieni, paratiroidieni, sexuali),

vitamine  (mai ales D si A),enzime si alti factori  metabolici.

  Osificarea endocondrala: da nastere majoritatii oaselor lungi ale corpului. Ea

determina cresterea in lungime a osului la locul cartilajului de crestere diafizo-epifizar.

   Osificarea desmala: formeaza oasele late numite si oase de membrana. Prin ea se

osifica oasele boltii cutiei craniene ,o parte din oasele fetei si formeaza calusul  in cazul

fracturilor.

FORMA OASELOR:

Forma oaselor este adaptata functiei lor:

- Oasele lungi-sunt acelea la care lungimea depaseste mult latimea si grosimea.Ele

formeaza in cea mai mare parte  scheletul membrelor. Unui os lung i se descriu mai multe parti:

un corp sau diafiza (format din tesut osos compact ) care prezinta in interior canalul medular ce

1

Page 2: Recuperarea medicala in osteoporoza

adaposteste maduva osoasa, doua extremitati sau epifize (formate din tesut spongios si metafiza

care este partea interpusa intre diafiza si epifiza ce corespunde cartilajului de crestere al osului ).

- Oase late -sunt acele oase la care latimea este mai mare decat lungimea si grosimea .

Astfel de oase sunt oasele cutiei craniene ,scapula,sternul,coxalul.Ele participa la formarea

cavitatilor de protectie (craniul,toracele,bazinul osos). La suprafata sunt formate din tesut osos

compact ,iar in interior din tesut spongios . 

- Oasele scurte - au cele trei dimensiuni aproape egale .Se gasesc in regiuni cu

miscari  variate ,dar mai putin ample,unde este mai mare solidaritate. Astfel de oase sunt oasele

tarsiene, carpiene, vertebrele. In interior ele sunt formate din tesut spongios iar la suprafata din

tesut compact.                                   

MADUVA OSOASA:

Se gaseste in interiorul canalului medular si in areolele tesutului osos spongios.

Culoarea,structura si functiile maduvei corespund varstei osului,astfel se poate imparti  in trei

varietati:rosie,galbena,cenusie.

a)maduva rosie sau hematogena :se intalneste in oasele fatului si la adult in oasele scurte

si late (stern,vertebre,coxal,coaste,oasele bazei craniului). Are rol in formarea globulelor

sangelui si in procesul de osteogeneza ,de aceea mai este denumita si osteogena. In fracturi ,are

rol in formarea calusului.

b)maduva  galbena: se gaseste in oasele lungi ale adultului si este formata din celule

adipoase ce dau si culoarea carateristica. Se mai numeste si maduva grasa si constituie un depozit

de grasimi al organismului.

c)maduva cenusie: se gaseste in oasele batranilor si contine mult tesut conjunctiv cu rol

de umplutura. Maduva cenusie  nu indeplineste nici un rol in organism.

PERIOSTUL:

Periostul  este o membrana conjunctiva ce inveleste suprafata osului,cu exceptia

suprafetelor articulare .Este alcatuit din fibre conjunctive si elastice ,din celule conjunctive si

este foarte bogat in vase si nervi. Datorita stratului osteogen al periostului se produce cresterea in

grosime  a oaselor.                                                                                                     

2

Page 3: Recuperarea medicala in osteoporoza

ROLURILE FUNCTIONALE ALE OASELOR

Prin duritatea si rezistenta lor, oasele contribuie la determinarea formei corpului si

reprezinta suportul partilor moi. Ele formeaza cavitatile de protectie ,in care sunt adapostite

organele, de exemplu: cutia craniana, canalul vertebral,cutia toracica si bazinul osos. Sunt organe

ale miscarii ,pentru ca iau parte la formarea articulatiilor si dau insertii muschilor.

Prin componenta lor minerala ,oasele constituie un depozit de substante fosfocalcice  pe

care organismul le poate mobiliza la nevoie.

CRESTEREA OASELOR:

   Procesul de crestere a osului are loc in lungime si in grosime.Cresterea in lungime se

face la nivelul cartilajelor de crestere(metafiza)prin osificarea endocondrala.

   Cresterea osului este influentata de factori endocrini si vitamine,astfel intervin

hormonul de crestere hipofizar, hormonii paratiroidieni si tiroidieni precum si hormonii sexuali.

Alaturi de hormoni intervin si vitaminele A ,B si in  special vitamina D ,ce favorizeaza

depunerea calciului in oase.

METABOLISMUL OASELOR:

Metabolismul este cu atat mai activ cu cat organismul executa mai multe miscari prin

acesta,oasele angajate direct in actiune sunt mai dezvoltate ,iar in lipsa de activitate duce la

suptierea lor,metabolismul sarurilor minerale este strans legat de asa numitul echilibru

fosfocalcic.

Fosorul si calciul sunt elemente indispensabile organismului si se gasesc in organism

sub forma de saruri insolubile ,depuse in mare cantitate in oase si dinti si in mica masura

dizolvate in lichidele mediului intern(sange,lichid interstitial,limfa).

Concentratia in saruri de calciu din sange poarta denumirea de calcemie(normal 9-11mg

%)iar cea de fosfor- fosfatemie .Echilibrul dintre cantitatea de fosfor si calciu in organism

(echilibrul fosfocalcic)este pastrat printr-un auto-control exercitat pe cale umorala. Atunci cand

prin ingestie nu sunt asigurate cantitati necesare de calciu si fosfor, sau acestea sunt eliminate

prin urina in cantitati mari are loc o intensificare a proceselor de demineralizare a

oaselor,conpletanduse astfel concentratia din lichidele organismului  si invers.Hormonii care

3

Page 4: Recuperarea medicala in osteoporoza

regleaza echilibrul fosfocalcic sunt parathormonul , secretat de glandele paratiroide si calcitonina

secretata de glanda tiroida.

Parathormonul mobilizeaza calciul din oase si face totodata sa creasca eliminarea

sarurilor de fosfor prin urina ,iar calcitonina are actiune inversa ,coboara nivelul calciului

sangvin si micsoreaza eliminarea fosfatilor prin urana.Exista si alti hormoni ce influenteza intr-

un sens sau altul in mineralizarea osului.Actiunea mineralizanta a hormonilor sexuali,

somatotropul ,hormonii timici si epifizari,iar actiune demineralizanta au ACTH-ul si

glucocorticoizii.

Vitamina D determina crestrea concentratiei plasmatice a calciului.Ea actioneaza direct

pe os: creste moblizarea calciului si fosfatului din os,activeaza proteina de legare a calciului din

os,are efect antirahitic ,actioneaza sinergic cu parathormonul pentru a determina demineralizarea

osoasa prin proliferarea osteoclastelor.Crestrea actvitalor osteoclastelor de catre parathormon

necesita prezenta vitaminei D3.

Calciul de schimb :osul ca si alte tesuturi ale organismului  contine un tip de calciu de

schimb care este intotdeauna in echilibru cu ionii de calciu din lichidul extracelulelor.Calciul de

schimb de la nivelul osului reprezinta pana la 1%din calciul osos total,fiind reprezentat de saruri

usor mobilizabile .Acest tip de calciu realizeaza un mecanism rapid de tampon care impiedica

concentratia calciului din lichidul celular sa varieze foarte mult .

OSTEOLIZA:

Osul este in permanenta format de catre osteoblaste si este continuu lizat acolo unde

sunt active osteoclastele.Osteblastele se gasesc si pe suprafetele exterioare ale oaselor si in

cavitatile osoase .In toate oasele vii se desfasoara o oarecare activitate osteoblastica.

Osteoliza are loc in imediata vecinatate a osteoclastelor.Acestea emit catre os prelungiri

similare vilozitatilor si secreta din aceste vilozitati doua tipuri de substante :enzime proteolitice

si cativa acizi ,incluzand acidul citric si cel lactic.Enzimele digera sau dezorganizeaza matricea

organica a osului iar acizi solubilizeaza sarurile minerale.

 ECHILIBRUL INTRE OSTEOGENEZA SI OSTEOLIZA:

 In mod normal ,excpetand oasele de crestere ,rata osteogenezei si ce a osteolizei sunt

egale ,astfel incat masa toatala a osului ramane constanta .De obicei osteoclastele existand sub

4

Page 5: Recuperarea medicala in osteoporoza

forma unor mici populatii ,si odata ce o populatie de osteoclaste incepe sa se dezvolte, ea

consuma din os vreme de aproximativ trei saptamani ,sapand un tunel ce poate avea 1mm

diametru si o lungime de mai multi milimetri.La sfarsitul acestei perioade osteoclastele dispar si

tunelul este invadat de osteoblaste.Urmeaza apoi osteogeneza,vreme de cateva luni osul nou fiid

depus in straturi succesive pe suprafata interna a cavitatii pana ce tunelul este

umplut.Osteogeneza inceteaza cand osul incepe sa stanjeneasca vasele ce iriga zona.Canalul prin

care trec aceste vase,numit canalul hawersian,este deci,tot ce ramane in cavitatea initiala.Fiecare

teritoriu osos nou format in acest mod se numeste osteon.

Formarea si liza osoasa continua au cateva functii fizologice importante:

a) Osul isi ajusteaza rezistenta,de obicei proportional cu gradul de solicitare a lui.Prin

urmare,oasele se ingrasa cand sunt supuse la incarcari mari.

b) Forma osului poate fi remodelata pentru a sustine adecvat fortele mecanice,prin

osteoliza si osteogeneza,conform modelului sarcinilor la care este supus.

c) Pe masura ce matricea organica batrana degenereaza,este nevoie de matricea organica

noua.Pe aceasta cale se mentine consistenta normala a osului.

Osul este format in raport cu solicitarea compresiva pe care trebuie sa o suporte.

Solicitarea fizica continua stimuleaza depunerea osteoblastica a osului.S-a presupus ca

osteogeneza in punctele de solicitare compresiva este determinata de un efect piezoelectric,

astfel:compresiunea osului produce un potential negativ la locul compresiei si un potential

pozitiv in alta parte in os.S-a demonstrat ca minime cantitati de curent ce trec prin os determina

activitatea osteoblastica la polul negativ al fluxului de curent,ceea ce ar putea explica

osteogeneza crescuta la locurile de compresiune.

CLASIFICAREA OASELOR:

Dupa raporturile si dimensiunile lor, oasele se clasifica in: oase lungi, oase plane si oase

scurte. Datorita faptului ca forma unor oase este foarte neregulata, se utilizeaza si alte criterii de

clasificare, adaugându-se celor trei categorii de oase amintite alte patru tipuri: oase

pneumatice, oase sesamoide, oase suturale şi oase neregulate. La aceste tipuri de oase nu se tine

seama de forma lor, ci de caractere arhitecturale (oasele pneumatice), respectiv de situarea lor in

organism (oasele sesamoide si oasele suturale)

5

Page 6: Recuperarea medicala in osteoporoza

1. Oasele lungi - (Os longum)

La aceste oase, lungimea depaseste latimea si grosimea. Un os lung este

format din

- un corp sau diafiza (Diaphysis)

- doua extremitati sau epifize(Epiphysis)

Intre diafiza si cele doua epifize se delimiteaza o zona numita

metafiza(Metaphysis).

Oasele lungi se gasesc in principal la nivelul membrelor, ele indeplinind rolul

de parghii de viteza in diferitele miscari. 

Exemple de oase lungi: (humerus, ulna, radius, femur, tibie, peroneu);

2. Oasele plane(Os planuri)

La aceste oase, lungimea si latimea sunt aproape egale intre ele, dar depasesc grosimea;

Oasele plane sunt turtite si prezinta doua fete si un numar variabil de margini si unghiuri; 

Oasele plane indeplinesc doua functii:

a) servesc la edificarea cavitatilor de protecţie (de exemplu craniul); 

b) dau insertie unui mare numar de muschi (de exemplu scapula).

Exemple de oase plane: intalnite in cadrul centurilor (coxal, scapula), la cap (frontal,

parietale, temporale, occipital etc.), sau cele care formeaza cutia toracica: coastele, sternul;

3. Oasele scurte(Os breve).

Aceste oase au cele trei dimensiuni aproape egale, forma lor apropiindu-se de cea

cubica. Oasele scurte se gasesc in acele regiuni unde este necesara o mare soliditate si unde

exista miscari foarte variate insa cu amplitudine mica (coloana vertebrala, carp, tars).

Exemple de oase scurte: cele care intra in constructia palmei, talpii (plantei), ca de

exemplu: carpiene, metacarpiene, tarsiene, metatarsiene, falange, sau oasele coloanei

vertebrale: vertebrele;

4. Oasele pneumatic

Sunt oase neregulate ce au spatii cavitare pline cu aer, tapetate cu membrane mucoase

5. Oasele sesamoide (Ossa sesamoidea)

Aceste oase sunt de obicei lentiforme, mici, si se se dezvolta in vecinatatea unor

articulatii (sesamoide periarticulare) sau chiar in tendoanele unor muschi .

6

Page 7: Recuperarea medicala in osteoporoza

Aceste oase gliseaza de obicei pe o alta suprafata osoasa.

Unele se afla in grosul capsulei articulare si marind suprafata fosei

articulare, se unesc cu capul articular. (Ex: oasele din articulatia

degetului mare al labei piciorului), altele sunt adancite in tendoanele

muschilor ce trec pe deasupra articulatiei. 

Exemple de oase sesamoide: rotula (patella) si unele oase

de la nivelul mainii si piciorului.

6. Oasele suturale(Ossa suturalia).

Aceste oase se mai numesc si oase wormiene. Sunt oase mici, plane şi inconstante. Se

dezvolta din puncte de osificare speciale independente de oasele invecinate, fie la nivelul

suturilor craniului, in special in sutura lambdoida, fie la nivelul fontanelelor. Mai exista un grup

de oase wormiene,numite insulare, care se dezvolta in centrul oaselor boltiicraniene (in special in

parietal si frontal).

7. Oasele neregulate (Os irregulare)

Datorita formei si arhitecturii lor complicate nu pot fi incadrate in nici unul din

grupurile precedente (ex:palatinul, sfenoidul)

7

Page 8: Recuperarea medicala in osteoporoza

CAPITOLUL II

OSTEOPOROZA

Osteoporoza este o stare a oaselor in care acestea isi pierd densitatea devenind mai

slabe, fragile si predispuse ruperii (fracturarii). Este frecvent nediagnosticata pana se produce o

fractura, deoarece nu sunt semne de avertizare a existentei acesteia.

 Numele acestei boli

provine din latina si inseamna

"os poros". Tesutul osos este un

tesut viu, în care are loc

permanent atat pierdere de os cat

si depunere de os. Pierderea de

os depaseste depunerea dupa

varsta de 35 de ani, cand acest

proces este accelerat, oasele

devin tot mai fragile (chiar daca

la exterior pot parea solide) si

structura lor se aseamana tot mai mult cu a unui burete cu gauri mari in interior.

 Chiar daca nu figureaza printre primele cauze de deces, osteoporoza este o afectiune de

care trebuie sa ne temem. Daca la inceput se manifesta doar prin incovoierea spatelui, cu timpul

apar complicatii tot mai invalidante, cum cum ar fi fractura de col femural. Osteoporoza este o

boala tratabila, dar mai ales prevenibila.

 Osteoporoza mai este supranumita si “hotul tacut” deoarece  poate slabi oasele timp de

ani de zile fara sa fie detectata.

Osteoporoza este o boală caracterizată prin reducerea masei osoase şi prin deteriorări

microarhitecturale ale ţesutului osos ce măresc fragilitatea osului, cu creşterea consecutivă a

riscului fracturilor. Din punct de vedere radiologic, se manifestă prin hipertransparenţă,

densitometric prin scăderea densităţii minerale osoase şi clinic prin dureri dorsolombare sau prin

fracturi spontane de vertebre, de col femural, de treime distală a radiusului etc.

Osteoporoza apare când se lărgesc spaţiile dintre celulele osoase, făcând osul fragil şi

este posibilă ruperea foarte uşor a osului. Este o boală tăcută pentru majoritatea oamenilor,

8

Page 9: Recuperarea medicala in osteoporoza

primul semn fiind o fractură după un incident minor Scăderea densităţii osoase este un efect

principal al osteoporozei.

Fracturile care apar pe teren de osteoporoză sunt în general atraumatice, adică se produc

printr-un traumatism minim sau printr-o solicitare normală a scheletului. Mai corect este însă să

le denumim fracturi prin mecanism de mică energie.

Cel mai frecvent este vorba de:

- Fractura de şold. Când este datorată osteoporozei are de regulă loc în regiunea colului

femural. Fracturile pot avea loc şi spontan.

- Dintre cei care suferă o fractură de şold, 12 – 20 % vor deceda în urma complicaţiilor

legate de fractură. Doua treimi ( 68 % ) dintre pacienţii care supravieţuiesc după un an nu pot

merge fără ajutor. Ceea ce înseamnă de două ori mai mulţi faţă de cei care aveau nevoie de ajutor

la mers înainte de fractura de şold. Procentul pacienţilor care sunt în scaun cu rotile sau obligaţi

să stea în pat la un an de la fractură creşte de la 6% la 23% în rândul supravieţuitorilor primului

an de la fractură.

- Fractura vertebrală. Doctorii numesc fracturile vertebrelor legate de osteoporoză fracturi

„prin strivire cuneiformă sau globală”. Pot avea loc spontan sau ca rezultat al unui traumatism

minor, cum ar fi tusea, îmbrăţişarea sau ridicarea de obiecte.

- Fracturile repetate determina: durere acută sau cronică de spate, cifoza. Aceste modificări

în forma scheletului pot fi însoţite de: o reducere semnificativă a înălţimii, probleme

gastrointestinale sau digestive, probleme respiratorii.

- Fractura de radius. În cazul osteoporozei este de regulă rezultatul unei căderi pe mâna

întinsă. Acest tip de fractură se mai numeşte şi fractura Pouteau-Colles. Fracturile radiusului sunt

dureroase şi necesită imobilizare în gips timp de patru – şase săptămâni.

  

9

Page 10: Recuperarea medicala in osteoporoza

os normal os osteoporotic

CLASIFICAREA SINDROAMELOR OSTEOPOROTICE

În accepţiunea clasică sindroamele osteoporotice se clasifică în primare şi secundare în

funcţie de cunoaşterea sau nu a etiologiei. Dacă în formele primare osteoporoza este principala

manifestare, în cele secundare ea este una din manifestările bolii de bază. Numeroasele situaţii

care conduc la osteoporoză au în comun reducerea masei osoase.

Osteoporoza primara (comuna)

1. Juvenilă

2. Idiopatică ( adulţi tineri )

3. Involuţională ( tip 1 şi tip 2 )

Osteoporozele de involuţie domină ca frecvenţă şi severitate, fiind urmate de cele

endocrine, cel mai bine individualizate din punct de vedere etiopatogenic dintre osteoporozele

secundare.

Tipul 1 - osteoporoza post-menopauză

Acest tip apare de regulă între 50 şi 70 de ani, din cauza pierderii de estrogeni la vârsta

menopauzei. Afectează în principal osul trabecular. Cea mai mare parte a coloanei vertebrale

este alcatuită din os trabecular, motiv pentru care coloana vertebrală este foarte susceptibilă la

efectele deficitului de estrogeni care caracterizează menopauza.

Tipul 2 - osteoporoza legată de vârstă.

Acest tip de osteoporoză este legat direct de procesul de îmbătrânire. Apare de regulă la

oamenii trecuţi de 70 de ani şi afectează atât osul trabecular cât şi osul cortical

Osteoporoza secundara

- de cauza endocrina:

hipoestrogenism (din alte motive decat menopauza)

hipogonadism masculin (insuficienta dezvoltare a glandelor sexuale)

hipopituitarism  (insuficienta dezvoltare a glandei pituitare- glanda endocrina care

secreta hormoni)

hipotiroidism (reducerea secretiei tiroide)

hipertiroidism  (secretia excesiva a hormonilor tiroidieni)

sindrom Cushing (boala aparuta in urma unei cantitati mari de hormon cortizol)

10

Page 11: Recuperarea medicala in osteoporoza

acromegalie  (crestere exagerata a capului si membrelor din cauza hipersecretiei

hipofizei)

- de cauza medicamentoasa si toxica:

glucocorticoizi

tiroxina

anticonvulsivante

Clinic  -osteoporoza se caracterizeazã prin:

a) fracturi - în osteoporoza de tipul I post menopauzã ce au o localizare predominant

vertebralã 

si la nivelul extremitãtii distale; în tipul II semifracturile sunt mai frecvente la colul femural,

fracturile vertebrale sau tasãrile apar dupã un efort, traumatism minim sau un drum lung cu

masina.     Vârsta medie a primelor leziuni vertebrale  este la femei în jur de 65 de ani, iar la 15-

20% din cazuri fractura vertebralã este situatã anterior, comparativ cu cel posterior. Fracturile

extremitãtilor femurului se observã cu aproximativ 15 ani dupã cele vertebrale si pot fi rezolvate

chirurgical. Morbiditatea la aceste cazuri este de 15%.

b) Scãderea taliei generatã direct de fractura vertebralã sau tasare. La fiecare tasare

vertebralã se pierde 0,5-1cm din înãltime. Prezenta unei reduceri a taliei cu 2-3 cm asociatã cu

artralgii pune problema unei fracturi vertebrale. în osteoporoza vertebralã evolutivã scãderea

taliei poate fi cu 10-15 cm, antrenând o cifozã dorsalã marcatã.

c) Durerile osoase pot fi date de periostul rãmas intact în tasare sau fracturã. Aparitia

bruscã cu intensitate crescutã a durerilor vertebrale cu o duratã de 2-3 sãptãmâni, ridicã

suspiciunea de fracturã vertebralã. Rahialgiile cronice post fracturã asociate cu deformãri

vertebrale pot fi foarte invalidante si altereazã viata pacientului. 

CAUZELE OSTEOPOROZEI

Oasele din corpul uman sunt vii si se afla intr-o continua dezvoltare – nu sunt statice,

asa cum sunt reprezentate pe pozele din carti. Oasele se afla intr-o schimbare continua pe tot

parcursul vietii, cu anumite celule osoase care se dizolva si celule noi care se dezvolta intr-un

11

Page 12: Recuperarea medicala in osteoporoza

proces numit remodelare osoasa. Prin acest proces de remodelare, o mare parte a scheletului

uman este inlocuita la fiecare 10 ani.

La persoanele cu osteoporoza resorbtia osoasa este mai acceleratadecat formarea de

tesut osos nou. Oasele devin poroase, fragile si suntpredispuse fracturilor. La radiografia unui

sold cu densitate osoasa normala se poate observa o matrice densa de celule osoase. Spre

deosebire, la radiografia unui sold cu osteoporoza se va observa in cea mai mare parte un spatiu

trabecular gol. Matricea osoasa este dizolvata aproape in totalitate, putandu-se observa doar

cateva fibre ramase.

Osteoporoza este numita si “hotul tacut” odata cu inaintarea in varsta.

Densitatea osoasa este la apogeu in jurul varstei de 20 ani. Odata cu inaintarea in varsta

apar mai multi factori care pot determina pierderi de masa osoasa. Osteoporoza sau afectiunea

timpurie care avertizeaza aparitia ei, osteopenia, semnaleaza un dezechilibru in procesul de

remodelare osoasa: prea mult tesut osos este distrus si prea putin tesut osos se regenereaza.

Rezultatele acestui proces sunt fragilitatea oaselor si cresterea riscului de fracturi.

Probabil cunoasteti faptul ca aveti nevoie de calciu pentru a forma oase puternice, insa o

dieta saraca in calciu nu este singurul element negativ. Exista si cauze mai putin cunoscute ale

osteoporozei. Expertii in domeniu considera ca pierderea de masa osoasa este provocata, de cele

mai multe ori, de o combinatie a mai multor factori de risc.

Nivelul scazut de estrogen la femei

Resorbtia osoasa este accelerata in perioada de postmenopauza, cand femeile in varsta

sufera o scadere rapida a nivelului de estrogen. In timp, riscul aparitiei osteoporozei si implicit a

fracturilor creste, pe masura ce aceste femei pierd mai mult tesut osos decat inlocuiesc.

Femeile adulte tinere care nu mai au ciclu menstrual – cum ar fi atletele foarte slabe sau

fetele care sufera de anorexie – au densitatea osoasa compromisa. Indepartarea chirurgicala a

ambelor ovare, denumita ovariectomie bilaterala, poate provoca de asemenea densitate osoasa

scazuta si osteoporoza. Intr-un studiu, aceasta interventie chirurgicala a provocat o crestere cu

54% a fracturilor de sold, coloana vertebrala si incheieturile mainilor la femeile aflate in

perioada postmenopauza

Nivelul scazut de testosteron la barbati

Barbatii au nevoie atat de testosteron, cat si de estrogen pentru sanatatea oaselor.

Aceasta se datoreaza faptului ca testosteronul este convertit in estrogen cu rol de protectie a

12

Page 13: Recuperarea medicala in osteoporoza

oaselor. Exista un consens clar ca, atunci cand este evaluata starea de sanatate a barbatilor cu

osteoporoza, trebuie sa evaluati intotdeauna si deficientele de testosteron.

Alte dezechilibre hormonaleExista si alti hormoni cu rol in regularea densitatii osoase, inclusiv hormonul

paratiroidian (parathormon) si hormonul de crestere (somatotrop). Acesti hormoni determina

eficacitatea cu care este folosit calciul in procesul de remodelare osoasa. Totusi, excesul de

parathormon, denumit hiperparatiroidism, provoaca eliminari sporite de calciu prin urina, in

detrimentul asimilarii acestuia de sistemul osos. Deficienta de calciu inseamna oase mai slabe.

Totodata, cu inaintarea in varsta, corpul produce mai putin hormon somatotrop, care este necesar

pentru a forma oase puternice.

Deficienta de calciu

Formarea de tesut osos nou, in timpul procesului permanent de remodelare osoasa, nu se

poate face fara aport de calciu. Oasele actioneaza ca un rezervor pentru doua minerale – calciu si

fosfor. Aveti nevoie de un nivel constant de calciu in sange, din moment ce multe dintre organe

sunt dependente de calciu – inima, muschii, sistemul nervos. Atunci cand aceste organe necesita

calciu, ele il vor asimila din depozitul mineral din oase. In timp, pe masura ce acest depozit se

epuizeaza, oasele vor deveni mai subtiri si mai fragile.

Deficienta de vitamina D

Deficienta de vitamina D poate duce la pierderea de tesut osos si slabirea oaselor.

Forma biologica activa a vitaminei D, denumita si calcitriol, este mai mult un hormon decat o

vitamina, afirma Paul Mystkowski. Printre numeroasele beneficii, vitamina D asigura si

asimilarea calciului in corp.

Stilul de viata sedentarOasele slabesc daca nu sunt solicitate. Persoanele cu un stil de viata sedentar sau

suferind de paralizie sau distrofie musculara pierd accelerat tesut osos. Ca si cauza a

osteoporozei, aceasta este o cauza care poate fi evitata. Va puteti remodela oasele efectuand

exercitii antigravitationale, exercitii care determina o solicitare medie a oaselor.

Afectiunile tiroidiene

Nivelul crescut de hormon tiroidian a fost, pentru un timp indelungat, asociat cu p

pierdere accelerata de tesut osos. Acest factor a fost un motiv permanent de ingrijorare pentru

multi medici, insa daca se face o evaluare pe termen lung a densitatii osoase ale pacientilor cu

doze mari de medicamente pentru tiroida, nu exista o diferenta semnificativa, iar riscul de

13

Page 14: Recuperarea medicala in osteoporoza

fracturi nu este semnificativ mai mare. Acesti factori care intervin in stilul de viata sunt metode

eficiente de evaluare a riscului de fracturi, precum si monitorizarea densitatii osoase prin analize

de laborator.

Fumatul

Fumatorii au o densitate osoasa mai scazuta si sunt mai predispusi la fracturi osoase

decat nefumatorii. Studiile referitoare la fumat si sanatatea oaselor au scos in evidenta insa o

multime de efecte negative, de la efectul toxic direct al nicotinei asupra celulelor osoase pana la

incapacitatea corpului de a asimila estrogen, calciu si vitamina D.

Medicamentele

Folosirea anumitor clase de medicamente poate provoca pierderea de tesut osos si

cresterea riscului de fracturi. Cele mai comune medicamente sunt corticosteroizii, cunoscuti si

sub numele de cortizon,hidrocortizon, glucocorticoizi si prednison. Aceste medicamente sunt

folosite in tratarea astmului, artritei reumatoide, psoriazisului, colitelor si a unei game largi de

alte afectiuni. Medicamentele anticonvulsivante sunt si ele asociate cu pierderea de masa osoasa.

Consumul excesiv de alcool

Alcoolul poate intrerupe procesul de remodelare osoasa si poate creste cantitatea

pierduta de calciu. Persoanele sub influenta alcoolului prezinta un risc crescut de cazaturi, iar

osteoporoza creste riscul fracturilor osoase.

Sanatatea oaselor este, in mare masura, sub controlul dumneavoastra. Multe din cauzele

osteoporozei sunt factori din stilul de viata asupra carora puteti interveni eficient – aportul de

calciu si vitamina D, efectuarea de exercitii fizice pentru intarirea oaselor. Daca pierderea de

masa osoasa continua totusi sa fie o problema, consultati medicul pentru a corecta eventualele

dezechilibre hormonale sau pentru a depista afectiunile medicale care produc aceasta pierdere.

IMPORTANŢĂ EPIDEMIOLOGICĂ

Osteoporoza este o problemă medico – socială prioritară prin : frecvenţa ridicată a bolii

şi perspectiva ca aceasta să crească; prevalenta populaţională de 0,8% cu creştere abruptă după

45 de ani la femei şi după 65 de ani la bărbaţi; incidenţa mare a fracturilor osteoporotice, cu risc

de fracturi de-a lungul vieţii de 15% la femei şi 5% la bărbaţi; creştere accentuată a populaţiei

peste vârsta de 45 de ani în anul 2000 la aproape dublu faţă de anul 1980, în special în ţările în

14

Page 15: Recuperarea medicala in osteoporoza

curs de dezvoltare; mortalitatea după fracturile de col femural este deosebit de mare la ambele

sexe ( 15 – 20 % ), mai mare în unele ţări decât prin cancerul mamar şi uterin luate împreună;

invaliditate comparabilă cu cea după accidente vasculare cerebrale (50% din bolnavii cu fracturi

de şold nu vor putea umbla fără ajutor); costuri de spitalizare pentru fracturile de şold superioare

celor pentru infarctul miocardic sau diabetul zaharat dublate de costurile ridicate ale recuperării

îndelungate (peste 1 an).

În România boala este subdiagnosticată şi recunoscută tardiv; profilaxia lipseşte iar

tratamentul se face la întâmplare.

Tipul fracturii

Risc de apariţie

după 50 ani Vârstă de apariţie

Femei Barbaţi

Vertebre 32 % 8 % 55 – 65

Col femural 16 % 5 % 80

Radius distal 15 % 2 % 65

ETIOLOGIE

Femeile ating masa osoasă maximă ( când oasele lor au un maximum de densitate ) pe

la vârsta de 20 de ani, iar bărbaţii pe la 30. Oamenii care ating o masă osoasă de vârf mai mare

au în general nevoie de mai mult timp pentru a ajunge în situaţia ca oasele lor să devină

vulnerabile la fracturi.

Bărbaţii acumulează mai mult os decât femeile în timpul adolescenţei şi al maturităţii.

Odată atinsă masa osoasă de vârf, bărbaţii pierd apoi mai puţin os decât femeile. Cu toate acestea

osteoporoza se constată şi la bărbaţi. Hormonii sexuali par să joace de asemenea un rol important

în pierderea de ţesut osos. Ca şi la femei, vârsta intervine în pierderea de masă osoasă.

Hipogonadismul şi declinul treptat al testosteronului poate duce la apariţia de oase fragile la

bărbat. În timp ce femeile pierd din masa osoasă mai ales pe seama unei resorbţii excesive,

bărbaţii par să piardă masa osoasă mai ales ca urmare a unei formări osoase deficitare.

15

Page 16: Recuperarea medicala in osteoporoza

DEZVOLTAREA OSTEOPOROZEI

Oasele sunt formate din tesut viu, la fel ca restul corpului. Celulele lor au capacitatea de

a construi osul cat si de a il descompune. Aceste celule se afla in matricea extracelulara compusa

din proteine si minerale.

Alcatuirea matricei extracelulare determina cat de puternic este osul; cu cat este mai

mare concentratia de calciu, cu atat osul este mai puternic. Un fenomen foarte important in

rezistenta osului il reprezinta remanierea osoasa – echilibrul dintre osteogeneza (formarea

celulelor osoase) si osteoliza (distrugerea celulelor osoase).

Intre ~20 de ani si ~35 de ani osul are cea mai mare rezistenta, dupa care procesul de

osteoliza se accentueaza ducand la slabirea structurii de rezistenta.

Femeile sunt cele mai predispuse osteoporozei, intrucat dupa instalarea menopauzei,

nivelul de estrogeni scade iar osul devine din ce in ce mai slab. Un studiu arata ca una din doua

femei si unul din cinci barbati trecuti de 50 de ani isi fractureaza un os din cauza osteoporozei.

Daca suferi de aceasta afectiune nu inseamna ca vei avea parte de o fractura, ci ca exista un risc

mai mare de a-ti fractura coloana, soldul, incheieturile (zone vizate de osteoporoza).

SIMPTOMELE OSTEOPOROZEI

- este asimptomatica timp de cativa ani

- apar dureri de spate, agravate dupa ridicari de obiecte grele; durerile dispar dupa o

saptamana dar pot persista si mai mult

- reducerea inaltimii (cu pana la 10 cm) - curbarea coloanei datorata tasarii vertebrelor

- afecteaza capacitatea de a efectua activitati fizice (mers, ridicarea unor greutati)

- osteoporoza avansata se manifesta prin fracturi survenite in urma unui traumatism minor

(in special ale oaselor incheieturii mainii, soldului, vertebrelor)

 FACTORI DE RISC

16

Page 17: Recuperarea medicala in osteoporoza

Factorii de risc care determina aparitia acestei afectiuni sunt: sexul feminin -cazurile de

osteoporoza apar mai mult la femei decât la barbati; osteoporoza afecteaza si alti membri ai

familiei avand si o componenta ereditara; intreruperi ale ciclului menstrual ceea ce face ca

osteoporoza sa afecteaze adesea femeile aflate în post-menopauza, dar riscul creste chiar si în

situatia unor boli sau exercitii fizice foarte intense care întrerup temporar ciclul menstrual;

interventii chirurgicale precum gasterectomii sau histerectomii totale; constitutia subtire

deoarece oasele au din start o densitate mai mica afectand absorbtia sau utilizarea calciului de

catre organism; anumite tratamente medicamentoase; alti factori de risc precum fumatul,

consumul de alcool, etc.

PATOGENEZĂ

Osteoporoza primară derivă în principal din trei mecanisme :

1. decuplarea celor două mecanisme ale remodelării osoase :

2. accentuarea resorbţiei osteoclastice sau

3. scăderea formării de os ( osteoblastică ) sau creşterea turnover – ului osos.

Pierderea osoasă are loc predominant în osul trabecular al coloanei vertebrale şi în

radiusul distal la femei şi la coloana vertebrală şi şold la femei şi bărbaţi. Pierderea osoasă

datorată vârstei se derulează rapid la femei şi tinde să accelereze înainte de menopauză. Nu este

cunoscut vreun factor responsabil pentru pierderea osoasă. În general femeile albe şi bărbaţii albi

au un risc mai mare decât cei de culoare. Incidenţa mai scăzută a fracturilor de şold şi a

osteoporozei la cei de culoare a fost atribuită unui conţinut mai bogat în minerale la negri în

ciuda faptului că formarea osoasă este mai scăzută la cei de culoare.

Formarea şi rezorbţia sunt complementare, dacă masa osoasă creşte, rezorbţia osoasă

( şi turnover – ul ) trebuie să scadă.

Inabilitatea de a sintetiza adecvat vitamina D poate avea un rol important în scăderea

absorbţiei calciului, posibil din cauza scăderii activităţii hidroxilazei renale. Monocitele din

sângele periferic la pacienţii cu osteoporoză secretă mai multă interleucină (IL) 1, şi scad

producţia de IL 1 la femeile cu osteoporoză postmenopauză din cauza tratamentului cu estrogeni.

Acidul excesiv introdus, în particular sub formă de dietă bogată în proteine mari, poate

contribui la dizolvarea osului în timp ce osul încearcă să absoarbă acidul în exces. Acidoza poate

17

Page 18: Recuperarea medicala in osteoporoza

de asemenea creşte direct funcţia osteoclastelor. Folosirea prelungită a heparinei ca anticoagulant

este asociată cu osteoporoza şi heparina potenţează resorbţia osoasă in vitro.

În osteoporoză, imobilizarea tinde să agraveze defectul prin creşterea diferenţei dintre

formarea şi rezorbţia osoasă. O viaţă sedentară poate rerduce forţele ce acţionează asupra

scheletului şi să crească tendinţa de pierdere osoasă.

DIAGNOSTICUL OSTEOPOROZEI

Diagnosticarea osteoporozei se bazeaza pe anamneza, examinare fizica si pe un test de

masurare a densitatii osoase. Osteodensitometriaeste

investigatia paraclinica de masurare a densitatii osoase prin

care se poate pune diagnosticul de osteoporoza.

Osteodensitometria DEXAeste cea mai moderna si foloseste

raze X. Aceasta masoara densitatea osoasa in coloana, sold

si incheieturi - zonele cele mai afectate deosteoporoza - si

este folosita pentru a observa modificari in timp ale oaselor

din aceste zone. Nu este necesara nici o pregatire speciala

inaintea efectuarii unei osteodensitometrii. 

Rezultatul acestui test este numit scorul T si se

bazeaza pe comparatia cu densitatea osoasa medie a

tinerilor adulti, de acelasi sex si aceeasi etnie.

Scor T intre 0 si -1 este normal

Scor T intre -1 si -2,5 reprezinta osteopenie

(afectarea usoara a osului, care creste riscul aparitiei osteoporozei) 

Scor T sub -2,5 pune diagnosticul de osteoporoza.

Alte teste care pot masura densitatea osoasa includ ecografia si monitorizarea cu

ajutorul tomografiei computerizate (CT). Rezonanta magnetica (RMN) ofera imagini despre

structura osului si fracturile osteoporotice.

Pentru diagnosticarea osteoporozei aparuta in cadrul altor boli se fac anumite teste

biochimice (analize la sange si urina) determinandu-se: nivelul sangvin al calciului, fosforului,

hormonului paratiroidian PTH, vitaminei D, cortizolului, fosfatazei alcaline; nivelul urinar al

calciului.

18

Page 19: Recuperarea medicala in osteoporoza

Criteriile de diagnostic sunt :

Clasa I

Apariţia unei fracturi caracteristice de col femural, radius distal ( Colles ) sau corp

vertebral

Evaluarea MO prin intermediul densităţii minerale osoase ( DMO ) sau a conţinutului

mineral osos ( CMO ) – măsurate prin absorbţiometrie mono ( SXA ) sau bifotonică ( DXA ) sau

cu ultrasunete – scăzute faţă de valorile normale ale femeii adulte tinere ( scorul T ) cu : 1 – 2, 5

deviaţii standard ( osteopenie ) şi > 2, 5 deviaţii standard ( osteoporoză )

Asocierea unui scor T > 2, 5 cu o fractură defineşte osteoporoza gravă.

Clasa II Manifestări clinice

Rahialgie „ suspectă ”

Cifoză rotundă

Pierderea în înălţime

Semne radiologice ( radiografii convenţionale )

La nivel vertebral :- Radiografie laterală, cu calcularea indicelui spinal ( Kruse – Kuhlenkordt ) prin

sumarea următoarelor scoruri între T4 şi L5 :

- 0 = lipsa oricărui semn radiologic

- 1 = creşterea radiotransparenţei

- 2 = fractura unei plăci terminale

- 3 = fractura ambelor plăci terminale sau vertebră biconcavă ( „ de peşte ” ) sau

vertebră cuneiformă

- 4 = fractură de compresiune (vertebră „în plăcintă“) sau

- Radiografie laterală, cu calcularea indicelui de deformare vertebrală

( Kleerekoper )

La nivelul femurului proximal

- Indicele lui Singh

- Calcar femorale

La nivelul mâinii

- Radiogrammetrie metacarpiană

19

Page 20: Recuperarea medicala in osteoporoza

Tomografie computerizată cantitativă ( limitată de cost! )

Scintigrafie osoasă

Clasa III

Dozarea markerilor osoşi

De osteoformare, în sânge ( osteocalcina, fosfataza alcalină totală şi osoasă,

propeptidul colagenului I )

De resorbţie, în urină ( piridinolinele şi peptidele înrudite, hidroxiprolina )

Biopsie osoasă şi histomorfometrie

POSIBILITÃTI DE PREVENIRE A OSTEOPOROZEI IDIOPATICE

DE INVOLUTIE SI A COMPLICATIILOR EI

     A. Prevenirea fragilitãtii osoase

- obtinerea unei mase mari în timpul cresterii.

- mentinerea masei osoase la nivel maxim.

- încetinirea pierderii osoase, determinate de vârstã: regim alimentar bogat în calciu,

- produse lactate. Aportul de calciu trebuie sã fie crescut în copilãrie si adolescentã,

când vasele cresc rapid, de asemenea crescut în perioada alãptãrii, sarcinii.

Administrarea unei forme adecvate de calciu în perioada adolescentei conduce la o mai

mare densitate osoasã la vârste mai înaintate.

- reducerea pierderii osoase rapide din perioada postmenopauzã.

    Masa osoasã se formeazã în copilãrie si în adolescentã, atunci când necesitãtile

organismului în calciu sunt mai mari. Dupã vârsta de 25 de ani, turn-over-ul calciului se

stabilizeazã si rãmâne constant pânã la 50 de ani, la femei  si pânã la 65 de ani la bãrbati.     în

perioada de menopauzã, odatã cu descresterea severã a nivelului de estrogen, în organismul

feminin se înregistreazã o scãdere masivã a masei osoase pe o perioadã de aproximativ 6-8 ani.

Dupã acest interval de timp, rata scãderii masei osoase devine similarã cu cea înregistratã la

bãrbatii de aceeasi vârstã.

Dupã 65 de ani, la populatia cu grad de risc ridicat pentru osteoporozã, cu absorbtia

intestinalã a calciului deficitarã, aportul efectiv de calciu este de aproximativ 600 mg zilnic.

Deficienta se datoreazã si carentei vitaminei D, deseori întâlnitã la vârste înaintate. Acesti factori

accelereazã pierderea masei osoase la bãtrânete. 

20

Page 21: Recuperarea medicala in osteoporoza

B. Prevenirea cãderilor 

- îndepãrtarea factorilor de risc din mediul ambiant (covoare glisante)

- tratarea afectiunilor circulatorii si neurologice care favorizeazã tulburãrile de

echilibru.

- corectarea tulburãrilor de vedere.

- evitarea excesului de medicamente sedative.

21

Page 22: Recuperarea medicala in osteoporoza

CAPITOLUL III

TRATAMENT

Odata instalata osteoporoza, nu este posibila refacerea masei osoase. Totusi interventia

precoce poate preveni osteoporoza iar cea terdiva poate opri progresia bolii. Daca este prezenta o

cauza secundara tratamentul specific are scopul indepartarii cauzei.

Obiectivele oricărei strategii terapeutice a osteoporozei trebuie să fie: stabilizarea sau

creşterea masei osoase; reducerea incidenţei fracturilor osteoporotice; ameliorarea

simptomatologiei secundare fracturilor osteoporotice şi deformărilor; îmbunătăţirea funcţiei

fizice; ameliorarea calităţii vieţii.

Eficacitatea oricărui agent terapeutic se judecă în special prin prisma celui de-al doilea

obiectiv, întrucât realizarea numai a primului obiectiv este considerată o demonstraţie

incompletă. În afara determinărilor densităţii minerale osoase (BMD) şi a identificării fracturilor,

este utilă şi determinarea markerilor biochimici pentru aprecierea turnover-ului osos, cu rol

imortant în alegerea agentului terapeutic.

În principiu profilaxia osteoporozei se poate realiza în două feluri:

1. prin creşterea capitalului osos maxim;

2. prin diminuarea ratei de scădere a masei osoase cu vârsta.

Influenţarea capitalului osos maxim este dificilă, cel puţin până în prezent, întrucât

determinismul său este genetic în proporţie de 80-90%. Suplimentarea calciului în perioada de

creştere poate accelera atingerea capitalului osos maxim, dar nu există date care să susţină

obţinerea unei mase mai mari. Din punct de vedere endocrin este necesar să se asigure că

adolescenţii au o dezvoltare pubertară normală.

În ce priveşte influenţarea ratei diminuării masei osoase, o atenţie deosebită trebuie

acordată perioadelor chiar scurte de carenţă estrogenică şi în general amendării tuturor factorilor

de risc aiosteoporozei.

TRATAMENTUL PROFILACTIC

Profilaxia primară este cea mai importantă metodă, prin prevenirea fragilităţii osoase.

Aportul de minerale în perioada de creştere, menţinerea masei osoase la nivel maxim şi

22

Page 23: Recuperarea medicala in osteoporoza

încetinirea resorbţiei osoase se realizează prin: alimentaţie corespunzătoare, expunere la soare şi

exerciţii fizice.

Profilaxia secundară se adresează persoanelor cu osteoporoză diagnosticată, având în vedere

prevenirea căderilor, a traumatismelor şi include folosirea unui baston pentru sprijin de către

bolnavii vârstnici artrozici sau cu tulburări de echilibru.

 Terapia de inlocuire a estrogenului

Terapia de inlocuire a estrogenului (Estrogen replacement therapy – ERT) este

recomandata mai ales femeilor care prezinta un risc mare de osteoporoza, pentru a preveni

pierderea densitatii osoase si a reduce riscul de fracturi. Administrarea de hormoni poate de

asemenea preveni bolile cardiace si poate imbunatati functia cognitiva. Aceasta terapie nu este

totusi lipsita de riscuri, inclusiv riscul sporit de cancer de san, motiv pentru care va trebui

analizata atent cu medicul curant.

Modulatorii selectivi de receptori estrogenici

Noii anti-estrogeni cunoscuti sub denumirea de SERM (selective estrogen receptor

modulators) pot creste masa osoasa, pot reduce riscul de fractura a coloanei vertebrale si pot

reduce riscul de cancer de san.

Calcitonina

Calcitonina este un alt tratament utilizat pentru reducerea pierderii densitatii osoase.

Acest tratament, administrat sub forma de spray nazal contribuie la cresterea masei osoase si

limitarea fracturilor.

Bisfosfonati

Bisfosfonatii, inclusiv alendronat-ul, sporesc in mod considerabil masa osoasa si previn

fracturile de coloana vertebrala si sold.

TERAPII COMPLEMENTARE

Se poate apela la presopunctura si acupunctura, la homeopatie, bioenergie etc., dar

repet: cat mai putine medicamente. Aportul de calciu este foarte important pentru prevenirea si

stoparea osteoporozei, mai ales ca osul pierdut nu mai poate fi recuperat, oricat ar creste

cantitatea de calciu ingerata.

Pentru adulti se recomanda un aport de circa 1.000 mg calciu/zi, iar pentru femeile

aflate in postmenopauza si barbatii trecuti de 65 de ani, acesta va fi de 1.500 mg/ zi. Laptele

23

Page 24: Recuperarea medicala in osteoporoza

pasteurizat, degresat sau fiert este o foarte buna sursa de calciu, la fel cerealele integrale, soia,

sardinele, semintele de floarea-soarelui, alunele, nucile, ouale, fasolea uscata, legumele de

culoare verde. 

Daca dieta este saraca in calciu, se pot folosi suplimente.

Administrarea zilnica a unei combinatii de calciu, magneziu, vitamina D, poate preveni

osteoporoza.

Exista de asemenea o relatie directa intre aporturile alimentare in zinc, magneziu, potasiu, fibre

si vitamina D si masa osoasa. Micronutrientii prezenti in fructe si legume au un efect benefic

asupra calitatii oaselor. 

Practicarea exercitiilor fizice in mod regulat, de la mersul pe jos pana la sportul

controlat, cu personal calificat ajuta la mentinerea densitatii osoase, prin cresterea tonifierii

musculare, ceea ce previne riscul fracturilor . 

Un program riguros de gimnastica medicala efectuat in sala de kinetoterapie de catre

personal avizat, face ca si consecintele bolii sa se reduca semnificativ. Exercitiile fizice aplicate

in osteoporoza urmaresc tonifierea musculaturii paravertebrale si abdominale determinand astfel

cresterea densitatii coloanei vertebrale osteoporozate, stimularea periostului oaselor prin exercitii

fizice ce constituie un factor ajutator pentru formarea de os. 

Varsta nu este un impediment pentru a face exercitiile recomandate. Adresabilitatea

persoanelor de varsta a treia este in continua crestere ceea ce reprezinta un mod sigur de a reduce

riscurile bolii. 

 KINETOTERAPIE

 Kinetoterapia face parte importanta din tratamentul si recuperarea pacientului. In timp,

osteoporoza poate duce la atrofia muschilor in totalitate. Daca muschi sunt bine antrenati prin

exercitii fizice este diminuat factorul atrofic.

Specialistii in domeniul recomanda hidrokinetoterapie terapie sau exercitii efectuate

lente si usoare dupa un plan realizat de catre un kinetoterapeut.

Kinetoterapia sau gimnastica medicala este cea mai sigura cale spre un sistem osos

sanatos.

24

Page 25: Recuperarea medicala in osteoporoza

    Recuperarea medicala efectuata de 2-3 ori pe saptamana, va asigura valorile ideale ale

densitatii osoase. Fapt demonstrat prin compararea rezultatelor obtinute prin DEXA la diferenta

de un an de zile.

    In cazul unei osteoporoze deja instalate, la nivelul coloanei vertebrale se ajunge intr-

un an la gradul de osteopenie.De retinut faptul ca mineralele sunt asimilate foarte bine atunci

cand exista o activitate musculara constanta.

TRATAMENTUL FIZICAL-KINETIC 

Foloseşte metode aparţinând medicinei fizice cu scopul de a ameliora durerea şi de a

reduce contracturile musculare.

Hidroterapia asociază efectul antialgic, decontracturant, al apei calde, cu efectul de

facilitare a mişcării.

Masajul are rol de relaxare, putându-se efectua în plan profund pentru a reduce

contractura şi pentru ameliorarea tonusului muscular.

Electroterapia se poate folosi, mai ales, pentru ameliorarea durerilor segmentare ale

coloanei vertebrale: curenţii TENS, curenţii de joasă, medie şi de înaltă frecvenţă etc.

Kinetoterapia capătă tot mai multă importanţă în terapie, dar şi în profilaxia

osteoporozei, fiind lipsită de nocivitate şi cu cost mic. Obiectivele kinetoterapiei sunt:

ameliorarea durerii, reducerea contracturii musculare, păstrarea mobilităţii şi a posturii normale a

corpului şi creşterea forţei musculare. Programele kinetice urmăresc creşterea forţei musculare în

special la nivelul musculaturii spatelui (muşchii paravertebrali) şi abdominale, bazându-se în

special pe exerciţii izometrice, care înlătură riscul fracturii pe os patologic, dar şi pe mers şi

exerciţii fără încărcare (lanţ kinetic deschis).

 

 EXERCITIUL FIZIC

 Exercitiul fizic regulat, oricat de putin ar fi, el ajuta la mentinerea densitatii osoase si

intareste sistemul muscular si scade astfel riscul caderilor. Chiar daca nu exista o reteta buna

pentru toata lumea, exista cateva reguli generale: cele mai indicate sunt exercitiile

antigravitationale, care presupun purtarea unor greutati precum urcarea scarilor, mersul pe jos,

chiar si simpla ridicare din pat si statul în picioare cateva ore pe zi.

25

Page 26: Recuperarea medicala in osteoporoza

 Daca se sufera deja de osteoporoza, nu vor trebui efectuate exercitii care cresc riscul de

fractura. De evitat sunt si exercitiile care suprasolicita coloana vertebrala, cum este gimnastica

aerobica intensa, saritul cu coarda, sau joggingul. Nu trebuiesc facute nici exercitii de flexie a

trunchiului pe coapse, genuflexiuni sau alte exercitii care arcuiesc spatele. Se va evita saritul pe

saltele elastic si exercitiile pe suprafete alunecoase pentru a evita caderile si miscarea de adductie

a picioarelor, deoarece acestea  pot duce la fracturarea unui col femural slabit.

Exercitiul fizic este o componenta importanta a profilaxiei si tratamentului. Marele

adevar este ca, pentru a fi mentinut, osul trebuie sa fie solicitat. Exista numeroase studii care

arata ca nivelul de incarcare a osului influenteaza pozitiv cresterea si remodelarea osoasa.

Pentru persoanele care inca nu sufera de osteoporoza, sunt indicate sporturile de impact si

exercitiile cu purtare de greutate. Astfel, alergarea, baschetul, tenisul, voleiul, gimnastica

aerobica, badmintonul, schiatul sunt foarte indicate. Mai puteti lua in considerare urcatul scarilor,

urcatul pe munte, exercitiile cu greutati.

Eficienta exercitiilor este mai buna atunci cand sunt repetate cu regularitate (zilnic!), de

durata scurta si suficient de intense pentru a produce tensiune la nivelul osului.

Pentru pacientii deja afectati de osteoporoza, exercitiile „de impact” sunt contraindicate

datorita cresterii riscului de fractura si tasare. Totusi exercitiile supravegheate, usor rezistive,

progresive, pot creste densitatea minerala chiar si la pacientii osteoporotici. Mersul pe jos timp

de 45 de minute de trei ori pe saptamana sau 30 de minute zilnic este foarte indicat pentru

mentinerea densitatii minerale a membrelor inferioare si bazinului. Desi nu sunt osteogenetice,

inotul si ciclismul pot fi indicate pentru mentinerea in forma si dezvoltarea fortei musculare.

Un loc special trebuie oferit evitarii pozitiilor care accentueaza cifoza si acelor exercitii care pot

preveni deformarea coloanei vertebrale, precum si celor care pot dezvolta echilibrul si

coordonarea. 

Exercitiile de extensie a coloanei vertebrale se asociaza cu o scadere a riscului de cadere

si fractura, indiferent daca se iau sau nu medicamente.

1. Din pozitia intins pe spate, cu genunchii flectati la 90, se pot executa miscari de dute-vino ale

bratelor intinse deasupra capului, care coboara apoi in pozitie intinsa, perpendicular pe axul

corpului.

2. Din aceeasi pozitie culcat, cu coatele la 90 si bratele perpendiculare pe axul corpului, exercitii

de rotatie a umerilor prin balansarea in jos si in sus a antebratelor.

26

Page 27: Recuperarea medicala in osteoporoza

3. Din pozitia sezut pe un scaun cu spatar, exercitii de extensie a bratelor.

4. Din aceeasi pozitie sezand, cu coatele flectate, exercitii de impingere a coatelor in spate.

5. Tot din sezut, cu mainile la ceafa, exercitii de extensie si impingere a coatelor in spate.

6. Din pozitia intins pe burta cu o perna sub abdomen, exercitii de ridicare a umerilor, cu

extensia bratelor in lungul corpului.

7. In pozitia „in patru labe”, cu spatele relaxat, exercitii de ridicare alternativa a bratelor si

membrelor inferioare la orizontala.

 PREVENIREA CADERILOR

 Osteoporoza diminueaza rezistenta  oaselor iar acestea se fractureaza mult mai usor.

Iata cateva masuri de prevenire a acestei situatii nedorite: reduceti riscul de cadere la domiciliu

prin montari de balustrade solide la toate scarile, precum si manere de care sa va puteti prinde la

baie; trebuiesc purtate imbracaminte si incaltaminte care confera siguranta maxima,

incaltamintea trebuie sa sprijine bolta plantei, sa aiba talpi nealunecoase; sa se pastreze echilibrul

iar daca se observa o nesiguranta în timpul mersului, se va folosi un baston; controlarea auzului

si vederii; in caz de cadere, trebuie sa va miscati cat mai incet si sa evitati  fortarea bratului sau a

piciorului la care v-ati lovit.

TRATAMENTELE NATURISTE

Se recomandă consumul de bitter suedez (3-5 linguriţe pe zi) precum şi ceaiuri (3-4 căni

pe zi) cu fructe de cătină albă şi măceşe, frunze de mesteacăn, frasin, coacăz negru,zmeur, urzică

turiţă mare şi coada calului. Este indicat ceaiul din sămânţă deschinduf (o linguriţă pulbere la o

cană de ceai din coada şoricelului sau coada caluluide 4 ori pe zi).

În mod diferenţiat se recomandă pentru femei un decoct din lemn-dulce (6 părţi), talpa

gâştei (2 părţi) şi salvie (1 parte) iar pentru bărbaţi un amestec de ghimpe (5 părţi),scânteiuţă (1

parte) şi saschiu (1 parte). Acestea se fierb 5 minute la foc redus, se infuzează 10 minute acoperit

şi se beau 3-4 căni pe zi, înainte de mesele principale, timp de o lună pe trimestru.

27

Page 28: Recuperarea medicala in osteoporoza

În uz extern se folosesc băile generale cu herba de coada calului sau coada

şoricelului(200 g la cadă). Sunt eficiente masajele locale cu extract uleios sau extract

hidroalcoolic decoada şoricelului, ulei de cătină, sunătoare, muşeţel şi răşină de conifere.

APITERAPIA

Propune, în primul rând, lăptişor de matcă (pentru femei) şi apilarnil (pentru bărbaţi)

care stopează decalcifierea oaselor, tonifică, energizează şi întinereşte ţesuturile. La ambele sexe

sunt eficiente mielitele din 500 g miere de albine cu un amestec din muguri proaspeţi de coacăz

negru, frasin, mălin, mesteacăn, zmeur şi măr (câte 70 g din fiecare), având efecte în distrugerea

microbilor şi dinamizarea organismului. Dacă mugurii sunt uscaţi se foloseşte 1 kg miere de

albine iar după macerare se consumă câte o linguriţă de 3 ori pe zi. Un alt preparat se obţine din

miere de albine cu propolis, polen şi fructe de cătină albă, din care se iau 3 linguriţe pe zi.

REGIMUL ALIMENTAR

Se diferenţiază pe vârste având efecte preventive sau curative. În copilărie, alimentaţia

va fi suplimentată cu nutrienţi care conţin calciu, fluor, seleniu şi vitamine (D, E, C, complexul

B). Aceste componente vor fi asigurate prin alimente bogate în proteine (lapte, ouă, carne de vită

şi pasăre, zarzavaturi, fructe), cu convingerea că orice dezechilibru din copilărie poate avea

repercursiuni pentru tot restul vieţii. La vârsta adultă, după oprirea creşterii oaselor, alimentaţia

va cuprinde produse, predominant, vegetariene, bogate în vitamine, din care să nu lipsească

morcov, sfeclă roşie, ceapă, cu efecte în întărirea oaselor şi în combaterea osteoporozei. Sunt

recomandate alimentele uşor de digerat, supe de legume şi zarzavaturi, lactate bogate în calciu

(iaurt, lapte, brânzeturi), peşte gras (somon, ton, macrou, sardine) consumate săptămânal pentru

conţinutul ridicat în vitamina D.

Se mai consumă un ou la două zile, carne fiartă sau înăbuşită de vită şi pasăre iar la

sfârşitul mesei se beau sucuri naturale de fructe (inclusiv citrice) sau ceaiuri fierbinţi de tei şi

muşeţel. Se exclud carnea de porc şi vânat, grăsimile animale care intensifică pierderile de

calciu, precum şi excesul de cafea, alcool şi tutun care favorizează scăderea rezistenţei oaselor,

mai ales la bărbaţi.

28

Page 29: Recuperarea medicala in osteoporoza

După vârsta menopauzei, alimentaţia va cuprinde produse uşor digerabile, preparate

numai prin fierbere, evitând excesele de carne, dulciuri, cafea, alcool şi tutun care măresc

riscurile evoluţiei osteoporozei.

La toate vârstele se poate lua un preparat complex cu coji de ouă măcinate şi amestecate

cu miere de albine şi suc de lămâie din care se consumă câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi, asigurând

necesarul de calciu asimilabil.

PREVENIREA OSTEOPOROZEI

Daca prezinti un risc crescut de a dezvolta osteoporoza, te sfatuiesc sa consulti medicul

pentru a-ti masura densitatea osoasa, cu ajutorul osteodensitometriei. Exista metode de stopare

a pierderii osoase.

Este foarte importanta prevenirea aparitiei osteoporozei prinexercitii fizice regulate (cel

mai indicat este mersul pe jos 15-20 minute pe zi ) si de asemenea printr-un aport adecvat de

calciu, doza zilnica recomandata fiind de 1000-1500 mg (ideal ar fi sa fie luat in combinatie cu

vitamina D).

29

Page 30: Recuperarea medicala in osteoporoza

CONCLUZII

Osteoporoza poate fi definită ca o afecţiune scheletică sistemică, caracterizată prin

reducerea masei osoase şi deteriorarea microarhitecturii ţesutului osos, având drept consecinţa

creşterea fragilităţii osoase şi a susceptibilităţii la fracturi;

Osteoporoza are o incidenţă mare, în creştere, datorită creşterii proporţiei persoanelor ce

aparţin vârstei a treia; din cauza complicaţiilor sale, numeroase şi unele grave (fracturile

vertebrale, de col femural, de radius).

Din punct de vedere al etiologiei, osteoporoza este primară şi secundară; din grupul

osteoporozei ideopatice face parte osteoporoza comună, cu cele 2 tipuri ale sale: tipul I

(postmenopauză) şi tipul II (de vârstă); osteoporozele secundare sunt cele determinate de boli

endocrine, digestive, metabolice etc.

Masa osoasa creşte în copilarie şi adolescenţă, atinge un nivel maxim în jurul vârstei de

30-35 ani; se menţine constantă, apoi scade progresiv, lent în cazul bărbaţilor, mai rapid în cazul

femeilor (în anii de după menopauza); la scăderea masei osoase, alături de deficitele de

estrogeni, mai contribuie la ambele sexe şi alţi factori: scăderea secreţiei de calcitonină,

reducerea androgenilor suprarenali, fumatul, reducerea exerciţiului  fizic, reducerea absorbţiei

calciului şi vitaminei D.

Diagnosticul clinic al osteoporozei este tardiv, el fiind afirmat numai după apariţia

fracturilor vertebrale, de col femural sau de radius distal; radiografia clasică identifică

osteoporoza numai atunci când masa osoasă a scăzut cu peste 30%, deci destul de târziu. A face

un diagnostic precoce al osteoporozei înseamnă a identifica subiecţii cu risc de îmbolnăvire, a

efectua studii densitometrice şi biologice cu markerii biochimici ai metabolismului osos.

Tratamentul profilactic al osteoporozei , care începe din copilărie, constă în

recomandările privind exerciţiul fizic, dieta bogată în calciu, evitarea fumatului şi a consumului

exagerat de alcool; în cazul femeilor la vârsta menopauzei pentru a preveni osteoporoza se

recomandă tratament hormonal de substituţie (estrogeni, progesteron) cu supliment de calciu şi

de vitamina D sau administrarea de calcitonină sau de bifosfonati;

30

Page 31: Recuperarea medicala in osteoporoza

Tratamentul medicamentos al osteoporozei este complex, de lungă durată şi individualizat în

funcţie de forma de osteoporoză a pacientului şi constă în administrarea de :

estrogeni +/- progesteron ( osteoporoza postmenopauză); calcitonina de somon sau

umană, injectabilă sau spray nazal; bifosfaţi; florură de sodiu; calciu ; vitamina D; androgeni

anabolizanţi (Decanofort).

31


Recommended