recuperare spondiloza cervicala

8/13/2019 recuperare spondiloza cervicala

1/54

- 2 -

MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

SCOALA POSTLICEALA SANITARA FUNDENI

TEMA PROIECT

TRATAMENTUL RECUPERATOR IN

SPONDILOZA CERVICALA

2013


2/54

- 3 -

CUPRINS

ARGUMENT........................................................................................................................................... 4

CAPITOLUL 1 ANATOMIA SI FIZIOLOGIA COLOANEI VERTEBRALE...............................6

1.1 Anatomia si fiziologia coloanei vertebrale sanatoase.............................................6

1.2 Anatomia si fiziologia coloanei vertebrale cervicale...............................................8

1.3 Bilantul articular al coloanei vertebrale cervicale.................................................14

1.4 Bilantul muscular al coloanei vertebrale cervicale................................................16

CAPITOLUL 2 SPONDILOZA CERVICALA...................................................... ........................20

2.1 Definirea spondilozei cervicale.............................................................................20

2.2 Etiopatogenia spondilozei cervicale......................................................................21

2.3 Simptomatologia si diagnosticul spondilozei cervicale........................................252.3.1 Istoricul bolii..........................................................................................25

2.3.2 Examenul clinic.....................................................................................25

2.3.3 Investigatii paraclinice...........................................................................27

2.3.4 Diagnosticul spondilozei cervicale....................................................... 28

2.3.5 Evolutia bolii - complicatii.....................................................................29

2.4 Profilaxia spondilozei cervicale.............................................................................31

2.5 Tratamentul spondilozei cervicale.........................................................................322.5.1 Tratamentul medicamentos.....................................................................32

2.5.2 Tratamentul igienico-dietetic..................................................................33

2.5.3 Tratamentul chirurgical...........................................................................33

CAPITOLUL 3 TRATAMENTUL BALNEO-FIZIO-KINETO.....................................................35

3.1 Tratamentul prin hidrotermoterapie (tehnica, efecte)............................................35

3.2 Tratamentul prin electroterapie..............................................................................37

3.3 Tratamentul prin masaj..........................................................................................41

3.4 - Tratamentul prin medicina traditionala..................................................................45

3.5 Curele balneare......................................................................................................45

3.6 Terapia ocupationala.............................................................................................47

3.7 Kinetoterapia.........................................................................................................48

CAPITOLUL 4 STUDII DE CAZ...................................................................................................54

CAPITOLUL 5 CONCLUZII..........................................................................................................

BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................................


3/54

- 4 -

ARGUMENT

In ultimele decenii reumatismele degenerative apar in prim plan al preocuparilor populatiei si

asistentei medicale. Am putea afirmaca spondilozaeste considerata destul de importanta in patologia

reumatismala si constituie o preocupare in randul populatiei cu varsta de peste 40 de ani.

Desi spondiloza cervicala nu pune viata individului in pericol, aceasta este printre maladiile care

preocupa cel mai mult pe omul societatii contemporane.

Aparitia acestei boli nu este de data recenta. Spondiloza a existat in toate epocile si a interesat

ca si astazi populatia adulta de peste 40 de ani. Deosebirea consta in aceea ca omul contemporan a

carui durata medie de viata trece peste 70 de ani intampina dificultatile si disconfortul articular pe o

perioada mai lunga de timp. Astazi s-a creat o stare de deruta si alarma in jurul reumatismelor

degenerative, conditionata pe de o parte de carentele informationale privind natura si prevenirea

acestor boli, iar pe de alta parte de exagerarea simptomelor si gresita interpretare a examenelor

medicale si in special a celui radiologic.

Alterarea, intr-o masura mai mica sau mai mare, a capacitatii de performare a activitatilor vietii

zilnice reprezinta conceptul de boala. Actul terapeutic are tocmai rolul de a readuce organismul uman la

statusul care sa permita efectuarea activitatilor cotidiene intr-o maniera cat mai obisnuita, mai normala.

Pe aceste considerente am ales ca tema pentru proiectul examenului de absolvire "Tratamentul

recuperator in spondiloza cervicala", motivata fiind de faptul ca un element important al actului

terapeutic il reprezinta si recuperarea medicala, ce se adreseaza tuturor categoriilor de patologie ce

afecteaza organismul uman la toate cele trei nivele. Ea se aplica in scop:

1. terapeutic, de combatere a deficitului existent si de readucere a statusului pacientului la

un nivel cat mai apropiat, ideal identic, cu cel premergator bolii;

2. profilactic la trei nivele:

profilaxie primara: de pevenire a decompensarii organismului in anumite situatii

previzibile, cele mai cunoscute fiind sindroamele de dezadaptare, de deconditionare (sedentarism,obezitate, scaderea capacitatii de termoreglare la rece)

profilaxie secundara: prevenirea aparaitiei unei recidive a bolii de baza

profilaxie tertiara: in cazul existentei unui deficit permanent se combate agravarea

acestuia si se incearca mentinerea sa la un nivel cat mai acceptabil si se previne efectul negativ al

acestuia asupra altor sisteme si organe sau functii ale organismului


4/54

- 5 -


5/54

- 6 -

CAPITOLUL 1 ANATOMIA SI FIZIOLOGIA COLOANEI VERTEBRALE

1.1 Anatomia si fiziologia coloanei vertebrale sanatoase

Coloana vetebrala este o lunga coloana mediana si posterioara numita si rahis, formata din

suprapunerea celor 33-34 piese osoase - vertebrele. Urmarite de sus in jos, vertebrele corespund:

gatului, toracelui, regiunii lombare si pelvisului. Vertebrele poarta diferite denumiri imprumutate de la

regiunea respectiva:

vertebrele cervicalecorespund gatului, sunt in numar de 7 si se noteaza de la C1 la C7-

coloana cervicala.

vertebrele toracale corespund toracelui, sunt in numar de 12, se noteaza de la T1-T12 si

formeaza coloana toracala.

vertebrele lombarecorespund regiunii lombare (peretele posterior al abdomenului) sunt in

numar de 5, se noteaza de la L1 la L5 si formeaza coloana lombara.

Vertebrele coloanei cervicale, toracale si lombare sunt oase mobile si independente, ele se mai

numesc si vertebre adevarate.

vertebrele sacrale sunt in numar de 5 si vertebrele coccigiene sunt in numar de 4-5 si

corespund pelvisului. Ele se sudeaza dand nastere la 2 oase: sacrul si coccigele, fiind oase sudate intre

ele se mai numesc si vertebre false.


6/54

- 7 -

In medie lungimea coloanei vertebrale este de 73 cm la barbat si de 63 cm la femeie,

reprezentand aproximativ 40% din lungimea totala a corpului.

Latimea maxima a coloanei vertebrale este baza sacrului unde masoara

11 cm. De aici merge descrescand atat in jos cat si in sus.

Coloana vertebrala nu este rectilinie, prezinta doua feluri de curburi in

plan sagital si in plan frontal. Curburile in plan sagital sunt orientate fie cu

convexitatea inainte si se numesc lordoze, fie cu convexitatea inapoi si se

numesc cifoze.

La coloana vertebrala aceste curburi sunt in numar de patru :

a) curbura cervicala cu convexitate inainte

b) curbura toracala cu convexitate inapoi

c) curbura lombara cu convexitate inainte

d) curbura sacrococcigiana cu convexitate inapoi.

Coloana vertebrala prezinta o fata anterioara, una posterioara si doua fete

laterale:

fata anteri oara este formata de o coloana cilindrica rezultata din

suprapunerea corpurilor vertebrelor;

f ata posteri oar a prezinta pe linia mediana procesele spinoase care

formeaza creasta spinala.

f etele laterale prezinta varful proceselor transversale, pediculii

vertebrali, gaurile intervertebrale si portiunile laterale ale corpilor vertebrali. Varful procesului

transversal al atlasului poate fi palpat imediat sub procesul mastoidian.

Canalul vertebral este format prin suprapunerea gaurilor vertebrale. El se continua in sus cu

cavitatea neurocraniului, iar in jos se deschide prin hiatul sacral si urmareste toate inflexiunile

coloanei vertebrale.

Diametrele canalului vertebral variaza: sunt mai mari in regiunea cervicala si lombara in raport

cu mobilitatea coloanei vertebrale, in regiunea toracala, unde mobilitatea coloanei este mai redusa,

diametrele canalului vertebral sunt mai mici.

Coloana vertebrala caracterizeaza vertebrele si indeplineste 3 functii:

Protectia maduvei .

In canalul vertebral se gaseste maduva spinarii invelita in meninge. Este evident rolul protector

al coloanei vertebrale, formata anterior de catre puternicele corpuri vertebrale, iar posterior de arcurile

vertebrale suprapuse.


7/54

- 8 -

In unele cazuri, fracturile coloanei vertebrale pot interesa maduva sau/si meningele.

Rolul static.

In ortostatism coloana vertebrala reprezinta un ax solid ce sustine capul, trunchiul si membrele

superioare, ea trasmite apoi greutatea la pelvis si la membrele inferioare.

Coloana prezinta si curburi patologice ca urmare a exagerarii curburilor normale. Aceste

curburi patologice pot fi ereditare sau dobandite.

Rolul biomecani c.

Coloana vertebrala este antrenata in miscari numeroase si ample, gratie acestora corpul are o

mare mobilitate.

Articulatia corpilor vertebrali

a) suprafetele articulare sunt date de fetele superioara si

inferioara, usor concave ale corpilor vertebrali.Intre aceste suprafete

osoase se regasescdiscurile intervertebrale.

b) discurile intervertebrale sunt formatiuni fibro-

cartilaginoase alcatuite dintr-o portiune fibroasa periferica (inelul

fibros) si o portiune centrala (nucleul pulpos). Rezistenta inelului

fibros creste spre periferie.

Inelul fibros este format din lame de fibre conjuctive care se

insera profund pe zona compacta osoasa.

Nucleul pulpos se comporta fizic ca un gel care pierde apa si isi

diminueaza fluiditatea in raport direct cu compresiunea ce se exercita asupra lui.

1.2 Anatomia si fiziologia coloanei vertebrale cervicale

Segmentul cervical este format din7 vertebre.

Coloana cervicala este alcatuita din doua parti distincte din punct de vedere anatomic sifunctional: COLOANA CERVICALA SUPERIOARA care

cuprinde segmentele OCCIPUT, C1, C2.

COLOANA CERVICALA INFERIOARA care

este cuprinsa intre fata inferioara a axisului si fata superioara a

primei vertebre toracale.

COLOANA

CERVICALA SUPERIOARA (1):


8/54

- 9 -

- articulatia atlanto-occipitala

este o diartroza bicondiliana.

Suprafetele articulare sunt, cei doi

condili occipitali pe de-o parte,

care privesc in jos, inainte si in

afara si au o forma convexa si pe

de alta parte, cele doua cavitati

glenoide ale atlasului, care privesc

in sus, inainte si inauntru si au

forma concava. Suprafetele

articulare sunt acoperite de un strat

subtire de cartilaj hialin si sunt

unite intre ele printr-o capsula, intarita de doua ligamente, anterior si posterior.

-articulatia atlas axis.

COLOANA CERVICALA INFERIOARA (2):

1 ligamentul longitudinal anterior

2 ligamentul longitudinal posterior

3 ligamentul fetelor articulare

4 ligamentul interspinos

5 ligamentul supraspinos

MUSCULATURA COLOANEI

CERVICALE SUPERIOARE:

FATA POSTERIOARA:

1 muschiul marele drept posterior al capului

2 muschiul micul drept posterior al capului

3 muschiul oblic inferior al capului

4 muschiul oblic superior al capului

5 muschiul spinal, partea cervicala


9/54

- 10 -

FATA ANTERIOARA:

1 muschiul marele drept anterior

2 muschiul micul drept anterior

3 muschiul drept lateral.

MUSCULATURA COLOANEI CERVICALE

INFERIOARE:

MUSCHIUL STERNOCLEIDOMASTOIDIAN:1 cleidomastoidian

2 cleidooccipital

3 sternooccipital

4 sternomastoidian

Sternocleidomastoidianul este situat pe fata laterala a

gatului, pe sub muschiul pielos al gatului si indreptat de sus in

jos, dinapoi inainte si din afara inauntru. Proximal se insera peapofiza mastoida a osului temporal, iar cel distal se insera prin

doua capete: capatul sternal si capatul clavicular .

Acest muschi flecteaza capul pe coloana, il inclina

lateral de partea lui si il roteaza indreptand barbia in partea

opusa.

MUSCHIUL TRAPEZ (FASCICULUL SUPERIOR) are origine pe de-o parte, pe

protuberanta occipitala externa si pe treimea interna a liniei curbe occipitale superioare, iar pe de alta

parte pe partea superioara a ligamentului occipital posterior.


10/54

- 11 -

- are insertie pe marginea

posterioara a treimii externe

a claviculei.

- este un muschi ridicator al

umarului; inclina capul in

lateral (cand actioneaza

homolateral) si roteste

capul (cand actioneaza

heterolateral).

MUSCHIUL LUNG AL GATULUI-este situat anterior de vertebrele cervicale si e alcatuit din

trei fascicule:

- un fascicul longitudinal ce se intinde de la

corpurile C2-T3pana la apofizele transversaleC4-C7;

- un fascicul oblic superiorce se intinde de la arcul

anterior a1 atlasului pana la apofizele transversale C3-C6;

- un fascicul oblic inferior ce se intinde de la

corpurile TI-T3 pina la apofizele transversale C5-C7.

- actiune - in cazul actiunii bilaterale,

acest muschi redreseaza lordoza cervicala si

determina flexia coloanei cervicale ;

- in cazul actiunii unilaterale,

determia inclinarea laterala si flexia coloanei

cervicale.


11/54

- 12 -

NR

CRTMUSCHI ORIGINE INSERTIE ACTIUNE

A B C D E

1 SEMISPINALUL

CAPULUI

- pe vertebrele cervicale si

primele dorsale (apofizeletransverse articulare sispinoase)

- pe occiput si mastoid

- pe apofizele vertebrelorcervicale

- EXTENSORI ai gatului

- ROTATORI (candactioneaza heterolateral)

2 SPLENIUL

CAPULUI

- pe vertebrele cervicale siprimele dorsale (apofizeletransverse articulare sispinoase)

- pe occiput si mastoid- pe apofizele vertebrelorcervicale

- EXTENSORI ai gatului- ROTATORI (candactioneaza heterolateral)

3 SPLENIUL

GATULUI

- pe vertebrele cervicale siprimele dorsale (apofizeletransverse articulare sispinoase)

- pe occiput si mastoid- pe apofizele vertebrelorcervicale

- EXTENSORI ai gatului- ROTATORI (candactioneaza heterolateral)

4 RIDICATORUL

SCAPULEI

- pe tuberculul posterior alapofizelor transversecervicale de la C1-C4

- pe unghiul superointernscapular (margine posterioara)

- RIDICATOR alomoplatului

5 ROMBOIDUL- pe apofizele spinoase aleultimelor 2 vertebrecervicale si primelor 4vertebre toracale

- pe marginea vertebrelorscapulei

- ADDUCTOR siRIDICATOR al umarului- ROTESTE scapula in jurulunghiului lateral

6

SEMISPINALUL

PARTEA

CERVICALA

- pe apofizele transverse,sar peste 4 vertebre

- pe apofiza spinoasa avertebrei a 5 a si a 6 a dedeasupra

7 LONGISSIM

CERVICAL

- pe apofizele transverseale primelor 4 vertebretoracale

- pe tuberculii posteriori aiapofizelor transverse cervicalea 7 a a 3 a

8 LONGISSIM AL

CAPULUI

- pe apofizele transverseale primelor 3 vertebretoracale si ultimelecervicale

- pe apofiza mastoida atemporalului

9 ROTATORUL

CAPULUI

- pe apofizele tansverse sispinoase ale vertebrelor

- pe apofiza spinoasa si lamaarcului vertebral imediatsuperioare

10 SCALENUL

ANTERIOR

- pe apofizele transverseale vertebrelor cervicale(tuberculii anteriori)

- pe prima si a doua coasta-la baza gatului, printrescalenul anterior si mijlociu

trec artera subclavie si

plexul brahial

- FLEXEAZA capul (candse contracta intr-o singura

parte)- Maresc rigiditatea coloaneicervicale (cand iau punct fix

pe apofizele transversecervicale)

11

DREPT

ANTERIOR AL

CAPULUI

- pe atlas si occipital - pe procesul bazilar aloccipitalului

- FLEXOR al capului- FLEXOR al coloaneicervicale (lungul gatului)

12 LUNG AL

CAPULUI

- pe apofizele transverseale vertebrelor cervicale

- pe fata inferioara a portiuniibazilare a occipitalului

- FLEXOR al capului- FLEXOR al coloaneicervicale (lungul gatului)

13 LUNG AL

GATULUI

- pe vertebrele toracalesuperioare si vertebrelecervicale

- fata inferioara a portiuniibazilare a occipitalului

- FLEXOR al capului- FLEXOR al coloaneicervicale


12/54

- 13 -

MUSCHIUL SCALEN ANTERIOR


13/54

- 14 -

1.3 Bilantul articular al coloanei vertebrale cervicale

Miscarile coloanei vertebrale cervicale indiferent de amplitudinea lor, sunt miscari complexe in

care intervin mai multe segmente vertebrale. Ele se realizeaza prin cumularea usoarelor deplasari ale

corpurilor vertebrale care au loc la nivelul discurilor intervertebrale, precum si la nivelul articulatiilor.

Aceste miscari sunt limitate de rezistenta ligamentelor si articulatiile intervertebrale si de gradul de

compresibilitate a tesutului fibrocartilaginos din care este compus discul.

Stim ca nucleul pulpos, prin tensiunea lichidului care se afla intre elementele sale componente,

are propietatea de a fi elastic.

Datorita acestei propietati sunt posibile miscarile coloanei si sunt inlaturate efectele daunatoare

ale presiunilor excesive sau ale socurilor de rahis. Intr-o atitudine de flexie fortata, are loc o apropiere a

corpurilor vertebrale in partea lor anterioara prin comprimarea partiala a discului in jumatatea lui

anterioara si prin impingerea usoara a nucleului pulpos posterior. In extensie, lucrurile se petrec invers.

Miscarile sunt posibile prin rolul integral pe care-l joaca discul intervertebral care formeaza un organunitar.


14/54

- 15 -

MISCARI POSIBILE LA NIVELUL COLOANEI CERVICALE:

A FLEXIE CERVICALA

B EXTENSIE CERVICALA

C INCLINARE LATERALA DRAPTA

D INCLINARE LATERALA STANGA

E ROTATIE CERVICALA DREAPTA

F ROTATIE CERVICALA STANGA

Miscarile se evalueaza pornind de la "pozitia zero". In pozitie "asezat" se obtine o evaluare

corecta a miscarilor de inflexiune laterala si rotatie, astfel reusind sa obtinem o fixare relativa a

scheletului pelvin.

FLEXIA este miscarea care determina curbura concava a trunchiului in sens ventral; rahisul

cervical devine rectiliniu sau usor concav inainte. Miscarea test pentru FLEXIA CERVICALA:

trunchiul ramane fixat, mentonul se apropie de stern, cu care poate veni in contact fara sa deschida gura.Reperul pentru masurarea amplitudinii este planul masticator (suprafata de contact dintre cele doua

arcade dentare) care se proiecteaza la exterior pe linia care uneste coltul gurii cu lobul urechii.

Amplitudineamiscarii este de 30-45, din care 20 sunt date de articulatiile suboccipitale.

EXTENSIA este miscarea inversa flexiei, care curbeaza coloana pe fata sa dorsala, prin

accentuarea lordozei cervicale.Miscarea testpentru EXTENSIA CERVICALA: trunchiul ramane fixat,

coborand pe linia comisura bucala-lobul urechii. Amplitudineamasurata este de 30-45, din care 20

sunt date de articulatiile suboccipitale. Se poate aprecia alungirea distantei menton-stern.


15/54

- 16 -

INCLINATIILE LATERALE (inflexiunile) sunt miscarile care curbeaza rahisul de o parte;

se apreciaza cel mai adesea din fata; se masoara prin unghiul dintre linia sprancenelor si linia umerilor.

Amplitudineamasurata este de 40-45, din care 20 sunt date de articulatiile suboccipitale.

ROTATIA este miscarea de torsiune a rahisului in jurul axei sale longitudinale, aducand

privirea in lateral, de partea in care se face rotatia. Pentru a aprecia corect aceasta miscare, evaluarea

trebuie sa se faca vertical de sus, subiectul fiind asezat pe un scaun cu speteaza joasa, fixand bazinul si

genunchii. Planul de referinta este planul frontal, trecand prin vertex. In ceea ce priveste rahisul cervical

se poate masura unghiul format de planul frontal si planul care trece prin cele doua conducte auditive.

Rotatia proprie a rahisului cervical este de 45-60, din care 30 sunt date de articulatiile suboccipitale.

1.4 Bilantul muscular al coloanei vertebrale cervicale

FLEXIA GATULUI

ELEMENTELE MISCARII:

Amplitudinea de miscare:

Coloana cervicala se flecteaza putin deasupra nivelului de disparitie a convexitatii. Cea mai mare parte

a rniscarii se produce la nivelul articulatiei atlantooccipitale.

Factorii care limiteazii miscarea:

1. tensiunea ligamentului vertebral comun posterior, a ligamentului galben si a ligamentelor

interspinoase supraspinoase;

2. tensiunea muschilor posteriori ai cefei;

3. contactul marginilor inferioare ale corpilor vertebrali in fata cu fata superioara a corpilor vertebrali

subiacenti;

4. compresiunea fibrocartilajelor in fata.

Muschii principali:

sternodeidomastoidianul

Muschi accesori:

marele drept anterior;

lungul gatului;

scalenul anterior;

scalenul mijlociu;

scalenul posterior;

micul drept anterior; grupa subhioidienilor.


16/54

- 17 -

EVALUAREA MISCARII:

Forta (5) si (4)

Culcat pe spate, se mentine partea inferioara a toracelui, subiectul flecteaza coloana cervicala pe toata

amplitudinea de micare; rezislenta se aplica pe frunte,

Daca exista o diferenta de forta musculara intre cei doi sternocleidomastoidieni, se pot evalua separatprin rotatia capului de-o parte si flexia gatului.

Forta (3)

Culcat pe spate, se mentine partea inferioara a toracelui, subiectul flecteaza coloana cervicala :

a. daca amplitudinea de micare este totala = forta (3);

b. daca amplitudinea de micare este partiala = forta (3-).

Forta (1)

Se palpeaza muschii sternocleidomastoidieni de fiecare parte a gatului cand subiectul incearca saflecteze gatul.


17/54

- 18 -

EXTENSIA GATULUI

ELEMENTELE MISCARII:

Amplitudinea de miscare:

Extensia coloanei cervicale pana cand capul vine in contact cu muschii posteriori a partii superioare a

trunchiului.

Factorii care limiteazii miscarea:

1. tensiunea ligamentului vertebral comun anterior;

2. tensiunea muschilor, anteriori ai gatului;

3. apropierea apofizelor spinoase.

Fixarea miscarii:

- contractia extensorilor spinali ai toracelui si coboratorii omoplatului si claviculei;

- greutatea trunchiului si a membrelor inferioare.

Muschii principali:

trapezul (fascicolul superior);

marele complex;

splenius al capului;

splenius al gatului;

muschii spinali;

micul complex;

transversul gatului;

spinalul capului;

spinalul gatului;

digastricul nucal.

Muschii accesori:

transversul spinal;

marele si micul oblic al capului;

angularul (ridicatorul) omoplatului;

marele si micul drept posterior.


18/54

- 19 -

EVALUAREA MISCARII:

Forta (5) si (4)

Decubit ventral, gatul in flexie; partea superioara a toracelui + omoplatii sustinuti, subiectul extinde

coloana cervicala pe toata amplitudinea de miscare; rezistenta se aplica pe regiunea occipitala.

Forta (3)

Decubit ventral, gatul in flexie partea superioara a toracelui + omoplatii sustinuti, subiectul extindecoloana cervicala:

a. daca amplitudinea de micare este totala = forta (3);

b. daca amplitudinea de micare este partiala = forta (3-).

Forta (1)

Decubit ventral, se poate observa o schita de miscare sau se palpeaza muschii regiunii posterioare agatului (se poate face testul cu capul sprijinit pe masa).


19/54

- 20 -

CAPITOLUL 2 SPONDILOZA CERVICALA

2.1 - Definirea spondilozei cervicale

Spondil oza cervicala reprezinta o atroza localizata la nivelul elementelor anatomice din

regiunea cervicala a coloanei vertebrale se manifesta prin

limitarea miscarilor capului si prin dureri ce pot iradia si in

zonele scapulare, pana in maini.

Leziunile degenerative ale coloanei sunt foarte

frecvente. Coloana este un ansamblu unitar alcatuit din

vertebre, care sunt solidarizate intre ele printr-un sistem

de articulatii si ligamente.

Procesele de uzura la nivelul coloanei afecteaza atat

discul intervertebral (discartroza), cat si articulatia

interapofizara (artroza posterioara, artroza interspinoasa).

Discartroza este destul de precoce (chiar de la 10

ani); discul vertebral incepe sa prezinte unele semne de

uzura la nivelul inelului fibros, care se fisureaza ca urmare a leziunilor degenerative si sub

influenta traumatismelor si solicitarilor zilnice.

Nucleul pulpos se deshidrateaza si se altereaza, se turteste si tinde sa migreze prin fisurile

inelului fibros.

In cazul discartrozei, la alterarea discala se asociaza si rasunetul osos: osteoscleroza platourilor

vertebrale siosteofitoza reactionala.

Uncartroza este o forma particulara de artroza vertebrala. Se intalneste la nivelul

coloanei cervicale unde exista articulatii adevarate intre corpii vertebrali.

Spondil oza cervicala intereseaza cu predilectie discurile cervicale C5-6-C6-7, este frecvent

asimptomatica si prezinta o usoara limitare indolora a miscarilor gatului sau dureri discrete la miscarile

gatului si/sau limitarea mobilitatii laterale.Statul prelungit pe scaun (in fata calculatorului) cu adoptarea unei pozitii vicioase pentru

coloana cervicala cu capul flectat timp indelungat, miscari bruste si repetitive ale coloanei cervicale

care este solicitata nefiziologic in timpul desfasurarii activitatilor profesionale este doar una din

cauzele acestei afectiuni suparatoare. Suprasolicitarea cronica a muschilor si ligamentelor din

regiunea cervicala, in timpul liber sau in timpul desfasurarii actului profesional, determina

compresiunea structurilor nervoase senzitive cu aparitia diferitelor sindroame clinice, cum ar fi:

1. sindroame radiculare- nevralgie cervico-brahiala;2. sindrom de iritare a simpaticului cervical posterior- sindromul Barr-Lieau


20/54

- 21 -

- caderea pacientului in genunchi in momentul unei miscari bruste de rotatie a capului

3. sindromul de insuficienta circulatorie vertebro-bazilara

4. sindromul de compresiune medulara

2.2 - Etiopatogenia spondilozei cervicale

Sedentarismul, traumele ocupationale, expunerea la temperaturi joase si curent, obezitatea si o

pozitie incorecta a corpului pentru perioade lungi de timp sunt

factori ce reduc tonusul musculaturii paravertebrale,

circulatia si metabolismul local la nivelul cartilajelor

articulare, provocand sclerozarea discurilor intervertebrale

si degenerarea vertebrelor.

Ceafa este partea corpului care se situeaza intre cap si

restul corpului. Ea face legatura intre creier si executantii lui,

care sunt bratele si picioarele.

Ceafa este deci, locul in care dorintele sau vointa nu au

iesit la suprafata, nu au inceput sa apara si nu au declansat

inceputul unui gest fizic. Ele nu au fost inca in raport cu


21/54

- 22 -

exteriorul. Astfel ceafa reprezinta punctul de trecere de la conceptual (creier, idei, concepte,

dorinte, vointe, a vrea, etc) spre real (actiune, realizare, relatie, expresie).

Tensiunile, suferintele sau blocajele cefei exprima dificultatea sau incapacitatea noastra

de a face sa devina realitate dorintele, ideile, conceptele, vointele. Totusi, spre deosebire de

tensiunea umerilor, care are aproape aceeasi semnificatie, ne aflam, vorbind de ceafa, in stadiul in care

ideile nu au ajuns la poarta trecerii la actiune.Asta inseamna ca nu putem face ca lucrurile sa

devina realitate, pentru ca ne gandim sau credem ca nu suntem capabili. Incapacitatea este din

partea noastra, in timp ce pentru blocajul umerilor, ea venea din partea celorlalti, din lumea

exterioara.

Intreaga greutate a supraincarcarilor fizice constiente, dar mai cu seama a celor spirituale si

psihice inconstiente se rasfrange asupra discurilor

intervertebrale.

Orice profesie care solicita pentru un timp indelungat

coloana cervicala intr-o pozitie cifotica, predispune la

spondiloza cervicala. Pozitia cifotica, cu capul aplecat mult

inainte, se intalneste la dactilografe, elevi, studenti, scriitori,

profesori, chirurgi, muncitori de precizie din industria

electronica, croitori, etc. Continuitatea pozitiei cu capul

aplecat mult inainte, provoaca oboseala muschilor cefei, iar cu timpul nu mai echilibreaza greutatea

extremitatii cefalice, fapt ce provoaca suprasolicitarea discului intervertebral, discul deshidratandu-se

cu timpul. Acesta se turteste si isi pierde elasticitatea, iar vertebrele se apropie comprimand radacinile

nervoase, care dau dureri nevralgice. Amortizarea socurilor in

timpul miscarilor gatului, nu mai este realizata de discurile

intervertebrale, iar fortele exercitate aici se transmit direct si

brutal platourilor vertebrale, acestea ingrosandu-se si aparand

osteofite.Osteofitele reprezinta rezultatul unor mecanisme de

aparare si in unele situatii reduc deplasarea vertebrelor,

impiedicand pana la o anumita limita, ingustarea spatiului

intervertebral. Osteofitul nu reprezinta elementul primar al

leziunii degenerative cervicale. El apare in cadrul fenomenelor

reparatorii, fiind consecinta suprasolicitarii discale. Deci, osteofitul joaca un rol in declansarea unor

simptome dureroase, mai ales daca pozitia lui este posterioara. Osteofitele situate anterior nu provoacain general simptome dureroase. Asa se explica de ce un numar de indivizi, la care se descopera cu


22/54

- 23 -

ocazia unor radiografii ocazionale si care au o musculatura cervicala normala, numeroase osteofite

anterioare, nu prezinta suferinta.

Lordoza cervicala si redistributia greutatii, alaturi de mobilitatea coloanei cervicale si cu

importantele ei relatii anatomice (maduva spinarii, radacinile nervoase, arterele vertebrale) fac

segmentul cervical deosebit de vulnerabil de diverse traume. De asemenea, modificarile patologice

aparute la nivelul coloanei cervicale se pot rasfrange negativ si asupra altor organe, stand la baza asa

numitei patologii repercursive.

In ultimele decenii cunostintele

legate de patologia repercursiva a

afectiunilor coloanei cervicale au luat o

amploare apreciabila. S-a adunat un

material imens de date, aratand caleziunile coloanei pot provoca

nenumarate si variate tulburari la

distanta in sistemul nervos, organele de

simt, membre si trunchi. Faptul ca

leziunile coloanei cervicale pot cauza

suferinte in domeniul viscerelor este de

asemenea unanim recunoscut.

Notiunea a intrat in domeniul


23/54

- 24 -

cunostintelor generale curente si este exprimata de unii autori sub denumirea de boli vertebrogene

sau visceropatii spondilogene. In realitate patologia viscerala vertebrogena se sprijina nu numai pe

observatii clinice ci si pe o serie de argumente histopatologice, experimentale, radiologice etc., de o

valoare indiscutabila, care dau notiunii un fundament solid. Leziunile coloanei vertebrale pot constitui

un factor etiologic in geneza suferintelor viscerale. Patologia repercursiva vertebrogena cervicala

este foarte bogata si variata, fiind expresia, pe plan patologic a particularitatilor anatomo-functionale

ale coloanei cervicale. La nivelul canalelor intervertebrale cervicale, radacinile nervilor spinali se

incruciseaza cu artera vertebrala si nervul vertebral. Nervul vertebral este un nerv vegetativ

simpatic, care are conexiuni cu intregul lant ganglionar simpatic si cu nervii situati in jurul arterelor ce

iriga o buna parte din sistemul nervos central si din organele de simt. In acest fel, modificarile din zona

canalelor intervertebrale (gaurile de conjugare) pot determina atat durerile locale, cat si la distanta

(precordiale, faringolaringiene, retro-oculare, etc.).

Orice modificare suferita de artera vertebrala direct sau prin intermediul nervului vertebral, va

declansa perturbarea irigatiei sangvine a trunchiului cerebral, a cerebelului etc., si se va cointeresa si

substanta reticulara. Primele semne clinice de avertisment sunt consecintele suprasolicitarii musculare

si se traduc prin dureri in regiunea cervicala si occipitala si prin contracturi musculare care blocheaza

intermitent miscarile gatului si care pot fi insotite de dureri nevralgice iradiate in brate sau amorteli la

nivelul mainilor. Radiografia spondilozei


24/54

- 25 -

2.3 Simptomatologia si diagnosticul spondilozei cervicale

2.3.1 - Istoricul bolii

- traumatism in antecedente (mecanism de producere);

- senzatia de inlacatare, crepitatii, cracmente (tosnete), contractura musculara (toticolis blocari

dureroase ale capului si gatului intr-o parte, spre unul dintre umeri);

- cefalgii, senzatie de ameteala;

- dureri la nivelul maxilarului;

- parestezii, senzatie de slabiciune la nivelul bratului sau MS (membrului superior) in totalitate;

- alte episoade dureroase;

- disfagia (tradeaza o spondiloza severa, cazul in care pintenii ososi sunt suficient de mari pentru a

compresa esofagul);

- context stresant;

- context algic legat de postura (operator pe calculator, telefonist).

Simptomatologia este dominata dedurerea aparuta la nivel cervical,care poate fi acuta sau

cronica, continua sau intermitenta cu localizare la nivel cervical sau uneori cu iradiere pe traiectul

nervilor adiacenti.

2.3.2 - Examenul clinic

Artrozele intervertebrale raman clinic latente, evidentiindu-se printr-un examen radiologic

efectuat de rutina sau pentru explorarea altei suferinte (pulmonare, urologice). Acestea se remarc prin

srcia semnelor subiective i obiective.

Manifestarile spondilozei cervicale sunt variate in functie de elementele anatomice interesate si

de etajul la care se produce afectarea.

Simptomul dominant este durerea, care apare de la inceputul bolii, si care in faza initiala,

este reflectarea procesului de degenerare a discului intervertebral interesat. Durerea este in acest sens

localizata la nivelul respectiv. Durerea are un debut lent, este cronica, difuza, vag localizata, in generalde intensitate moderata. Durerea se accentueaza la oboseala, in urma adoptarii pozitiilor vicioase sau

cand pacientul doarme in anumite pozitii incorecte. Cedeaza la repaus, mai ales in pozitia de decubit

dorsal (culcat pe spate) pe un plan tare.

Durerea se poate insoti de contractura musculara, caz in care intensitatea ei este crescuta.

Ea poate fi perceputa localizat la nivelul cefei sau poate iradia spre zona occipitala, scapula,

brat sau umar.


25/54

- 26 -

Redoarea articulara este inregistrata de pacient in special dimineata, la trezire. Cedeaza dupa

10-15 min de miscare. Cracmentele (gatul trosneste la miscari) sunt resimtite atat de pacient, cat si

obiectiv.

Limitarea amplitudinii de miscare se instaleaza progresiv. Sunt limitate in special miscarile

de flexie, inclinare laterala si rotatie.

In unele cazuri se poate instala torticolisul blocare dureroasa a capului si gatului intr-o parte,

spre unul dintre umeri.

Cand procesul degenerativ ajunge sa intereseze gaurile de conjugare simptomele si semnele se

grupeaza in functie de etajul interesat.

Afectarea nivelurilor vertebrale C4-C7conduce la iritarea radacinilor nervilor spinali C5-C8,

aflati in componenta plexului brahial, sindrom cunoscut ca nevralgie cervico-brahiala (NCB) sau

sindrom dureros al umarului.

SimptomatologiaNCBeste dominata de durere, ce are urmatoarele caracteristici:

- debut brutal, dimineata la sculare sau instalata progresiv,

- precedata de o cervicalgie de intensitate crescanda,

- se acompaniaza de o iradiere brahiala din ce in ce mai accentuata,

- ca orice durere radiculara poate fi agravata de tuse, decubit, cu exacerbare nocturna,

- durerile se pot insoti frecvent de parestezii diverse: amorteli.

Durerea respecta un teritoriu strict monoradicular astfel:

- in radiculopatia C5 durerea iradiaza in umar si pe fata externa a bratului pana la cot;

- in radiculopatia C6 durerea este descrisa de pacient pe fata antero-externa a umarului, bratului

si antebratului pana la police;

- in afectarea C7 simptomatologia se inregistreaza pe fata posterioara a bratului, antebratului,

fata dorsala a pumnului, index si medius;

- pentru C8 durerea este localizata pe fata antero-interna a bratului, pumnului si in degetele 4si5.Manevrele de elongatie pentru radacinile C5-C8 (pozitive in NCB) sunt reprezentate de:

- manevra Lasegue a membrului superior - abductia maxima a bratului cu antebratul in extensie,

- manevra Lasegue a gatului - inclinarea si rotarea capului spre partea sanatoasa.

Afectarea nivelurilor vertebrale C1-C3 conduce la instalarea sindromului deinsuficienta

cir culatorie ver tebro-bazil ara(ICVB), aspect al deficitului de irigare prin artera vertebrala, manifestat

prin:- senzatie de jena, greutate, pana la durere occipitala;


26/54

- 27 -

- cefalee, ameteli, vertij;

- oboseala;

- tulburari de motilitate slabirea brusca a musculaturii picioarelor (drop atack);

- hipertensiune arteriala oscilanta, tulburari de ritm cardiac;

- senzatie de jena, greutate, pana la durere oculara;

- scaderea treptata sau brusca a vederii (incetosare);

- scaderea auzului (vajait, sunete);

- scaderea memoriei.

Afectarea spondilozica prin ingustarea canalului vertebral in segmentul cervical si

compresia maduvei spinariiconduce lamielopatia cervicala.

Compresia maduvei cervicale produce o parapareza spastica cu instalare lenta si progresiva,

uneori asimetrica si frecvent acompaniata de parestezii la nivelul picioarelor si mainilor. Sensibilitatea

vibratorie este frecvent scazuta la nivelul picioarelor si ocazional exista un nivel senzitiv pentru

vibratie la nivelul toracelui superior. Tusea si stranutul produc adesea pareza piciorului sau durere

iradiata la nivelul membrului superior sau umarului. Pierderea dermato-merica a sensibilitatii la nivelul

membrului superior, atrofia musculaturii intrinseci a mainii, accentuarea reflexelor osteondinoase

profunde la nivelul membrelor inferioare sunt frecvente. Mictiunea imperioasa sau incontinenta apar in

cazuri avansate. Reflexele la nivelul membrelor superioare sunt frecvent diminuate la un anumit nivel,

in special bicipital (C5-C6). Mielopatia spondilitica este, de asemenea, una dintre cauzele cele mai

frecvente de dificultate in mers la varstnici.

Semne: starea generala este buna, frecvent bolnavul fiind hiperponderal. Se remarca: un grad

oarecare de limitare a miscarii coloanei vertebrale (mai frecvent segmentar); anomalii de statica

vertebrala (uneori datorita unei atitudini antalgice); prezenta de puncte dureroase mediane sau latero-

vertebrale evidentiate la palpare.

Examenul neurologic: normal.

2.3.3 Investigatii paraclinice

Evaluare radiologica de rutina: radiografia cervicala simpla este o rutina pentru fiecare

pacient suspect de spondiloza cervicala. Aceasta investigatie evalueaza articulatiile fetei vertebrale,

foramenul, spatiile intervertebrale si formatiunile osteofitice. n anumite conditii este necesara flexia

coloanei cervicale pentru a detecta instabilitatea. Radiografia arata colabarea spatiului intervertebral,osteofitoza, pierderea lordozei cervicale, diametrul canalului vertebral.


27/54

- 28 -

RMN(rezonanta

magnetica): este de real

ajutor n diagnosticarea

spondilozei cervicale.

Prezinta avantaje precum:

imagistica directa n planuri

multiple, definire mai buna

a elementelor neurale,

cresterea acuratetii,

neinvazivitatea; identifica

modificarile musculare, ale

tendoanelor sau ligamentelor;

EMG (electromiografia) si deterrninarea vitezei de conducere nervoasa (VCN): evalueaza

sisternul neuromuscular, sindroamele de entrapment al nervilor periferici, radiculopatiile, miopatiile

sau miozita. Electromiografiaeste utila n evaluarea radiculopatiei cauzata de spondiloza, dar este de

valoare limitata n evaluarea mielopatiei.

Mielografia cu scanare computer tomografica completa este testul imagistic de electie

pentru a evalua stenoza spinala si a foramenului. Mielografia aduce informatii anatomice n evaluarea

spondilozei. Este utila pentru vizualizarea radacinilor nervoase.

Scanarea CT cu sau fara contrast intratecal este folosita pentru a estima diametrul canalului.

Scanarea poate demonstra osteofite mici, laterale si opacitati calcificate n mijlocul corpurilor

vertebrale.

2.3.4 Diagnosticul spondilozei cervicale

Diagnostic pozitiv: se pune pe baza examenului clinic (durerii vertebrale) si a examenului radiologic;Diagnosticul diferentialse face intre:

- intindere - ligamentara;

- contractura - musculara;

- afectare discala - degenerativa, hernie, inflamatie;

- artrita;

- spondiloza, stenoza a canalului medular;

- artropatia articulatiilor interapofizare;- arahnoidita;


28/54

- 29 -

- suferinta neurogena;

- afectare maligna: MM (mielom multiplu), metastaze osoase;

- osteoporoza, fracturi, dislocare,subluxatie;

- suferinta psihogena;

- torticolis, alte tulburari de mobilizare: antecolis, retrocolis.

-afectiuni viscerale ce pot produce dureri vertebrale (litiaza biliara sau renala, metroanexita);

- afectiuni vertebrale grave in stadiul initial (SA, neoplasm vertebral primitiv sau secundar).

2.3.5 - Evolutia bolii - complicatii

Evolutia spondilozei cervicale poate fi lenta si prelungita, iar pacientii pot ramane fie

asimtomaticii, fie cu durere cervicala usoara. Perioadele lungi de dezabilitate nonprogresiva sunt tipice,

iar in cateva cazuri conduita pacientului se deterioreaza.

Primul stadiu al spondilozei cervicale LOCAL

Este faza in careprocesul de degradare incepe la nivelul discului intervertebral, deci exista

fenomene localizate doar la nivelul unui disc. Se poate spune ca in acest stadiu este doar o discopatie.

Ca simptomatologie, in acest stadiu al spondilozei se simte o durere care poate fi de mai mica

intensitate, dar care este locala doar la nivelul discului bolnav (discopatia). Aceasta este un prim

semnal de alarma si in acest caz ar fi foarte bine ca cei care simt o asemanare durere sa se prezinte la

medic pentru un diagnostic corect si un tratament corespunzator. In aceasta etapa, recuperarea este mai

rapida si mai ieftina. In caz contrar, boala avanseaza si se ajunge la urmatorul stadiu, spondiloza

cervicala in stadiul 2, miotonic.

Al doilea stadiu al spondilozei cervicale MIOTONIC

Este faza in care procesele degenerative cuprind doua sau mai multe discuri

intervertebrale, precum si structurile adiacente. Procesul de degradare depaseste zona coloanei

cervicale si cuprinde si musculatura paravertebrala, de aceea se numeste mitonic.

In acest stadiu al spondilozei durerea este mai acuta si cuprinde o zona mai extinsa, de obicei

coborand pana la nivelul vertebrei C7. Acesta este semnalul de alarma, iar cel in suferinta trebuie sa

mearga la medic pentru a fi diagnosticat si trecut pe tratament combinat cu masaj recuperatoriu. Altfel

boala isi continua procesul de degradare afectand structura si rezistenta coloanei vertebrale cervicale si

ajunge la stadiul trei.


29/54

- 30 -

Al treilea stadiu al spondilozei cervicale IRITATIVA

In aceasta etapa sunt afectati nervii care pleaca de la nivelul coloanei vertebrale cervicale.

Durerea creste in intensitate si se extinde spre regiunea inter-scapulovertebrala si apar noi afectiuni si

anume:

Sindromul muschilor scaleni

Periartrita periscapulo-humerala

Distonia neurovegetativa

Sindromul Reino

Hipertensiune arteriala

Daca nici de aceasta data nu se

merge la medic, boala va evolua si se va

indrepta spre stadiul radicular.

Al patrulea stadiu al spondilozei

cervicale RADICULAR

In acest stadiu, spondiloza cervicala

se concretizeaza prin fenomenul de compresiune a radacinilor nervoase care pleaca de la nivelul

cervical cu raspandire a simptomatologiei pe toata zona inervata de respectiva radacina

nervoasa.

Daca sunt afectate radacinile nervoase de la nivelul C1-C3, atunci se dezvolta sindromul de

insuficienta circulatorie vertebrobazilara (ICVB).

Daca spondiloza cervicala in stadiul al patrulea (radicular) este tratata superficial,

necorespunzator si prea tarziu aceasta avanseaza si trece in ultimul stadiu numii atrofic.

Al cincilea stadiu al spondilozei cervicale ATROFIC

In acest stadiu al spondilozeiapar disfunctii trofice ale segmentului vertebral afectat.Toata

simptomatologia mai sus mentionata se accentueaza, se agraveaza si de cele mai multe ori se ajunge la

complicatii.

Intre cele trei segmente ale coloanei vertebrale (cervical, toracal si lombar) pot exista diferente

in ceea ce priveste dezvoltarea spondilozei, la nivelul unui segment poate fi un anumit stadiu de

dezvoltare, in timp ce in altul poate fi un stadiu mai avansat, sau invers, sa nu se fi ajuns inca la acel

stadiu. Acest lucru depinde de gradul in care este solicitat organismul de-a lungul anilor. Sedintele

complexe de recuperare medicala din care fac parte, reflexoterapia si masajul medical, au un efect

curativ si pozitiv pregatind pacientul pentru aplicarea tratamentului de recuperare medicala; infiltratiile

cu produse naturiste cu efect regenerativ, care au o precizie foarte mare si cu un randament foarte bun.

Sindromul muschilor scaleni


30/54

- 31 -

2.4 Profilaxia spondilozei cervicale

Kinetoprofilaxia primara are o larga adresabilitate si consta in utilizarea exercitiului fizic ca

mijloc de intretinere a starii de sanatate, a integritatii si functionalitatii normale a organismului. Ea este

indicata indiferent de varsta, sex sau pregatire fizica anterioara.

In vederea prevenirii aparitiei si agravarii spondilozei cervicale este necesar sa respectam

regimul de munca, odihna, alimentatie, eliminarea stresului,autoeducarea si autocontrolul emotiilor

si schimbarea gandirii negative in gandire pozitiva. De asemena, se recomanda ca patul sa fie tare,

iar perna mai mica.

Benefic este ca o data sau de doua ori pe an sa se faca sedinte de reflexoterapie, masajul

coloanei vertebrale si kinetoterapie. Prin masaj si kinetoterapie se inlatura blocajele si deplasarile

vertebrelor, se elibereaza vasele sangvine si fibrele nervoase, se restabileste circulatia si incet, incet,

dispar simptome cervicalgiei si se restabileste functia normala a organismului.

Obiectivele urmarite sunt:

mentinerea mobilitatii articulare, fortei si rezistentei musculare,

mentinerea posturii corecte,

mentinerea capacitatii de efort

mentinerea coordonarii si abilitatii miscarilor.

Obiectivele specifice sunt legate de predispozitia unor persoane pentru afectarea patologica a

coloanei vertebrale in general (obezi, femei gravide, persoane cu munca fizica grea, insuficiente

musculo-ligamentare, deficiente fizice la nivelul coloanei vertebrale sau membrelor inferioare etc.).

Scopul tratamentului consta in:

scaderea greutatii corporale,

tonifierea musculaturii paravertebrale, fesiere, abdominale;

corectarea unor modificari ale coloanei vertebrale prin insusirea de posturi corecte si

aliniament al corpului.

Riscul aparitiei spondilozei cervicale poate fi scazut daca se mentine o postura corecta, cu

gatul aliniat umerilor, daca se practica exercitii fizice regulate, pe tot parcursul vietii, pentru intarirea

musculaturii cervicale si a ligamentelor si evitarea producerii unor traumatisme la acest nivel.


31/54

- 32 -

2.5 Tratamentul spondilozei cervicale

Tratamentul este adaptat formelor clinice si se realizeaza prin mijloace ortopedice,

medicamentoase, balneofizioterapice si kinetice. Scopul tratamentului in spondiloza cervicala este

ameliorarea durerii, mentinerea mobilitatii articulare, diminuarea handicapului fizic si evitarea

leziunilor permanente ale maduvei si nervilor.

Cazurile usoare beneficiaza de pe urma tratamentului antiinflamator (Ibuprofen), a exercitiilor

fizice prescrise de un fizioterapeut, cu scopul de a intari muschii si articulatiile. Uneori poate fi

prescrisa purtarea unei orteze cervicale pentru a limita miscarile gatului si a reduce inflamatia nervilor.

Cazurile mai grave necesita spitalizare cu imobilizarea gatului si admistrare de miorelaxante si

corticosteroizi pentru reducerea inflamatiei si a durerii.

Daca tratamentele de mai sus nu dau rezultate si durerea persista sau daca au aparut semne si

simptome neurologice, este necesar tratamentul chirurgical. Tratamentul in spodiloza cervicala este

unul care trebuie sa fie tratat cu maxima seriozitate. El este compus din tratament medicamentos cu

admistrare de analgezice, recomandate de medic si intotdeauna insotit de kinetoterapie care este

singurul tratament care invinge boala (exceptand cazurile care necesita interventie chirurgicala).

2.5.1 - Tratament medicamentosvizeaza:

combaterea durerii,

combaterea inflamatiei perirarticulare,

combaterea contracturii musculare,

sedarea pacientilor.

Se administreaza:

AINS in posologii diferite (oral, supozitoare sau intramuscular)

medicatie antalgica la nevoie (Algocalmin, Paracetamol, Tramal).

Glucocorticoizii se aplica in infiltratii paravertebrale sub forma de hidrocortizon acetat,betametazon - Diprophos sau Triamcinolon acetonid etc. cu xilina 1%.

Medicatia decontracturanta (Clorzoxazon, Mydocalm, Myolastan) este de obicei

asociata cu folos.

Terapia sedativa cu tranchilizante, barbiturice sau neuroleptice (asocierea cu fenotiazine

antidepresive) este de asemenea utila.

Medicatia condroprotectoare constituie o terapie moderna de fond in procesul degenerativ

cartilaginos.


32/54

- 33 -

Tratament medicamentos actioneaza impotriva durerii cervicale, insa efectele lui sunt de scurta

durata si uneori pot fi agresive pentru persoanele cu probleme gastrice (de aceea antiinflamatoarele se

asociaza cu medicamente tip pansament gastric); aceasta medicatie se ia cel mult 15 zile. Efectele sunt

limitate deoarece se trateaza durerea si nu cauza (in lipsa kinetoterapiei fenomenele dureroase reapar).

2.5.2 - Tratamentul igienico-dietetic consta in repaus la

pat in puseurile de acutizare. In stadiile de remisiune se recomanda:

- evitarea unor miscari contraindicate;

- reducerea solicitarii articulare prin corectarea viciilor posturale si

a lordozei - lombare excesive;

- corectarea greutatii corporale la pacientii obezi;

- evitarea solicitarii excesive a articulatiilor afectate;

- evitarea ortostatismului prelungit.

Educatia bolnavului este o componenta esentiala a

programului de recuperare. Bolnavul trebuie instruit cu privire

la biomecanica corpului, posturile corecte in ortostatism si in

pozitia asezat pentru mentinerea lordozei si protectia

structurilor lezate, modalitatile concrete de ridicare din clino-

in ortostatism, ca si posturile corecte in diferite activitati uzuale.

2.5.3 - Tratamentul chirurgical

Acesta se face in formele severe de boala cu limitarea

miscarilor in articulatiile afectate.

Daca tratamentul conservator nu da rezultate sau daca semnele neurologice si simptomele, cum

ar fi scaderea fortei mainilor sau picioarelor, devin mai pregnante, probabil va fi nevoie de o

interventie chirurgicala. Tipul de interventie chirurgicala va depinde de tipul de compresie a structuriornervoase (osteofitii vertebrali, stenoza spinala). Cele mai frecvente tipuri de interventii chirurgicale

includ:

Abordarea anterioara: chirurgul face o incizie anterioara la nivelul gatului, si acceseaza

portiunea anterioara a coloanei vertebrale. Apoi, acesta poate scoate discul intervertebral si portiunea

herniata a discului (hernia de disc cervicala), in functie de procesul patologic existent. Uneori, dupa

inlaturarea discului intervertebral, chiurgul prefera sa umple spatiul dintre vertebre cu o grefa osoasa

sau cu un implant (caja intervertebrala).


33/54

- 34 -

Abordarea posterioara: prin acest abord chirurgul repozitioneaza oasele din portiunea

posterioara a coloanei vertebrale cervicale, mai ales in cazul in care canalul vertebral prezinta o

stenoza la mai multe nivele. Aceasta operatie, numita laminectomie, rezeca portiunea osoasa

posterioara a vetebrelor printr-o incizie situata la nivelul regiunii posterioare a gatului.

Riscurile acestei proceduri includ infectia, ruptura unei membrane care acopera maduva

spinarii la nivelul locului unde s-a efectuat actul chirurgical, hemoragia, tromboza venoasa profunda,

agravarea semnelor neurologice. In plus, chirurgia poate sa nu elimine toate problemele pe care are

pacientul datorita spondilozei cervicale.


34/54

- 35 -

CAPITOLUL 3 TRATAMENTUL BALNEO-FIZIO-KINETO

Balneofizioterapia actioneaza impotriva durerii cervicale avand efect antialgic, ajuta la

cresterea troficitatii zonelor adiacente coloanei vertebrale si la decontractarea musculaturii

paravertebrale cervicale. Efectele balneofizioterapiei sunt mult mai benefice si de lunga durata daca

aceste proceduri se asociaza cu masajul terapeutic.

Principiile si obiectivele tratamentului fizioterapeutic al spondilozei cervicale

Obiectivele recuperarii in spondiloze sunt:

- Combaterea durerilor;

- Combaterea redorilor si retractiilor;

- Stabilizarea procesului de artroza;

- Recastigarea mobilitatii coloanei vertebrale;

- Promovarea exercitiilor de asuplizare a coloanei;

- Armonizare a curburilor fiziologice;

- Tonifierea musculaturii paravertebrale;

- Crearea unui comportament igienic si ergonomic va proteja coloana, preintampinand

progresia proceselor degenerative si aparitia puseurilor acute.

Fizioterapia are cele mai largi recomandari, cu cele mai eficiente rezultate. Aproape ca nu

exista contraindicatii din punctul de vedere strict al bolii artrozice, excluzand bineinteles numai

formele complicate (cardiaci, pulmonari decompensati, etc.).

Mijloacele fizice cele mai folosite sunt din domeniul electroterapiei, termoterapiei si

balneoterapiei.

3.1 - Tratamentul prin hidrotermoterapie (tehnica, efecte)

Din termoterapie indicam: - impachetarile uscate generale cu sticle calde, 30-60 minute.

-impachetarile cu parafina

Tehnica de aplicare: se topeste intr-un vas o cantitate de parafina alba in asa fel incat sa mai

ramana cateva bucati neincalzite, in scopul evitarii supraincalzirii.

Cu ajutorul unor mansoane prevazute cu un orificiu prin care se toarna, cu ajutorul unei palnii,

parafina topita. Ele sunt confectionate din panza cauciucata si permit realizarea unui strat mai gros de

parafina. Peste stratul de parafina se pune o bucata de flanela si se acopera regiunea cu patura. Durata

este de 30-60 de minute. Regiunile paroase se rad sau se ung cu ulei inainte de aplicarea parafinei. Pe


35/54

- 36 -

regiunile neparoase inlaturarea parafinei se realizeaza foarte usor din cauza transpiratiei produsa de

parafina.

Actiunea parafinei provoaca o supraincalzire profunda si uniforma a tesuturilor. Pielea se

incalzeste la 38-40 de grade C provocand o transpiratie locala abundenta.

La desfacerea parafinei se evidentiaza hiperemia produsa. Dupa impachetare se aplica o

procedura rece.

Din hidroterapie indicam:

Baia kinetoterapeutica sau baia cu miscari este o baie calda, la care se asociaza miscari in

toate articulatiile bolnavului. Se efectueaza intr-o cada mai mare ca cele obisnuite, care se umple cu

apa la temperatura de 36-37 grade C.

Bolnavul este invitat sa se urce in cada si timp de 5 minute este lasat linistit. Dupa aceasta, tehnicianul

executa (sub apa) la toate articulatiile, toate miscarile posibile. Tehnicianul sta la dreapta bolnavului.

Se incepe cu degetele membrului inferior de partea opusa, apoi pe rand se imprima miscari si celorlalte

articulatii; se trece la membrul inferior de aceeasi parte. Manevrele se continua apoi la membrele

superioare, intai cel de partea opusa, apoi cel de aceeasi parte, pornindu-se tot de la degete. La urma se

trece la mobilizarea trunchiului si la miscari in articulatiile capului si ale coloanei cervicale.

Toate aceste miscari se executa intr-o perioada de timp de 5 minute. Dupa aceea bolnavul sta in repaus,

dupa care este invitat sa repete singur miscarile imprimate de tehnician.

Durata baii este de 20-30 de minute, dupa care bolnavul este sters si lasat sa se odihneasca. Se poate

executa si pe segmente limitate in vane mici corespunzatoare.

Mod de actiune: factorii pe care se bazeaza efectele baii kinetoterapeutice sunt: factorul termic si

factorul mecanic.

Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare care se produce sub

influenta apei calde si pierderii greutatii corpului conform legii lui Arhimede.

Baile medicinale:

Modul de actiune: factorul termic, chimic si mecanic.

Bai cu ingrediente chimice - temperatura apei 35-37 de grade C, durata 10-20 minute.

Baia cu iod- (substanta activa este iodura de potasiu sau sare de Bazna).

Baile cu iod se fac in cazi de lemn acoperite cu capac sau cu o patura in asa fel ca numai capul

bolnavului sa ramana afara, pentru a evita actiunea nociva a vaporilor de iod.

Mod de actiune: iodul micsoreaza vascozitatea sangelui provocand vasodilatatie si scazand tensiunea

arteriala, mareste puterea de aparare a organismului determinand reactii locale la nivelul tesuturilor siorganelor contribuind la reducerea fenomenelor inflamatorii.


36/54

- 37 -

Baile cu abur

Se foloseste caldura umeda sub forma de vapori. Ele aduc un aport mare de caldura ridicand intr-un

timp relativ scurt temperatura corpului.

Pentru ca baile de abur sa fie mai usor suportate se pleaca de la o temperatura initiala de 38-42 de

grade C. si se urca treptat la 50-55 grade C

Durata lor variaza in raport cu boala si rezistenta organismului de la 5-30 min. iar daca dorim sa marim

transpiratia dam bolnavului 250-500 ml ceai sau apa.

In timpul procedurii se pune o compresa la cap, ceafa, inima. Baia de abur se termina cu o procedura

de racire, baie sau dus rece.

Baile de abur fiind proceduri puternice nu se pot aplica la un pacient mai mult de trei ori pe saptamana.

Baia de abur poate fi: completa sau partiala.

Baia de abur completa: poate fi executata in camere speciale, intr-o atmosfera supraincarcata de vapori

la temperaturi de 40-50 grade C; ea mai poate fi practicata in dulapuri speciale orizontale sau verticale.

3.2 - Tratamentul prin electroterapie (tehnica, efecte)

Electroterapiaeste folosita sub diferite forme:

curenti de joasa frecventa galvanizari;

ionizari cu novocaina, clorura de calciu, histamina;

curenti cu impulsuri (TENS);

curenti diadinamici;

curenti interferentiali de medie frecventa;

curenti de inalta frecventa (ultrasunetul, magnetodiafluxul si ultrascurte).

Electroterapia este acea parte a fizioterapiei, care studiaza utilizarea actiunii diverselor forme ale

energiei electrice asupra organismului cu scop curativ sau profilactic.

Aplicarea energiei electrice se face, fie direct prin curentul continuu sau alternativ si derivatele lor, fie

indirect, transformat in alte forme de energie, ca cea radianta, calorica sau luminoasa.

Proceduri folosite in tratamentul electroterapiei:

- curentul galvanic

- ionizarile

- curentul diadinamic

- ultrasunetul


37/54

- 38 -

- curentii interferentiali

- magnetodiaflux

Curentul galvanic: Prin curentul electric intelegem o deplasare de sarcini electrice dealungul

unui conductor (un corp prin care poate sa treaca un curent electric continuu, adica o scurgere de

electroni). Daca sensul de deplasare al electronilor este acelasi mentinandu-se la o intensitate constanta

este vorba despre un curent continuu.

Efectele fizico-chimice ale curentului galvanic:

- efect termic

- efect termoelectronic

- efect magnetic

- electroliza si electroforeza

Tehnica de aplicare: in tehnica de aplicare a procedurilor de electroterapie trebuie sa avem in vedere:

- bolnavul si regiunea de tratat (coloana vertebrala)

- aplicarea electrozilor si legatura cu sursa

- manevrarea aparatului

Bolnavul va sta in decubit anterior pe o canapea de lemn cu saltea de cauciuc imbracata cu cearsaf

curat. Electrozii vor fi aplicati intotdeauna, fie numai prin intermediul unui strat hidrofil imbibat cu

apa (tifon, panza, flanela, burete gros de 2 cm), fie prin intermediul apei in cazul bailor electrice (baia

generala Stranger; baia galvanica completa).

Nu se va aplica niciodata electrodul de metal sau de carbune direct pe tegument sau mucoase.

Intensitatea curentului trebuie sa ajunga la pragul de toleranta al bolnavului. Durata 30 min., zilnic

sau la doua zile.

Ionizarile

Ionizarea este procedura prin care introducem in organism, cu ajutorul curentului electric diferitesubstante medicamentoase cu actiuni farmacologice.

Tehnica de aplicare: pentru a putea face o ionizare avem nevoie de aparatura folosita in galvanizare,

folosind substante medicamentoase ca: clorura de calciu, xilina.

Numar sedinte=10

Timp=10-15 min.


38/54

- 39 -

Curent diadinamic

Curentul diadinamic este o forma derivata din curentul

sinusoidal de 50 Hz, care a suferit o serie de modificari.

Tratamentul cu curenti diadinamici inspondilozecuprinde:

- difazat (D.F.) - tratament preliminar obligatoriu cu

efect spasmolitic si analgezic temporar

- perioada scurta (P.S.) - folosit in traumatisme

articulare, vasculopatii, nevralgii cu sau fara tulburari trofice

asociat uneori cu

- lunga perioada (P.L.) - folosit in atrofii ale

musculaturii netede.

Efecte:

- vasodilatator

- decontracturant

- antiinflamator

Aplicatii pe zona dureroasa:

Pe regiunea de tratat se aplica tesut hidrofil bine imbibat, bine stors si fara asperitati, peste el se aplica

electrodul ce trebuie sa fie neted, fara taieturi sau indoituri, bine mulat pe suprafata de aplicat, mai mic

decat tesutul hidrofil.

Acestea sunt fixate cu ajutorul unor saculeti de nisip ori banderole elastice.

Durata unei sedinte este de 6-8 min. Nr. sedinte = 6 - 10 pe serie.

Electrozii:- plumb, aluminiu ;- cauciucati.

Ultrasunetul

Tratamentul cu ultrasunete este una din cele

mai bune proceduri ale fizioterapiei, in careeste vorba de transmiterea vibratiilor mecanice

pendulare pe o frecventa deosebit de mare,

produse de un generator de ultrasunete,

penetrarea si absorbtia acestora in corpul

omenesc. Efectele lor sunt deosebite fata de

cele ale diverselor forme de curenti electrici

(faradic, galvanic).


39/54

- 40 -

Ultrasunetul este un curent de inalta frecventa care are calitatile de a fi fibrinolitic si decontracturant.

Tehnica de aplicare: pe regiunea de tratat se aplica unguent (fenilbutazona, indometacin, etc.), se face

miscarea capului (emitator) incet si lipit pe suprafata respectiva.

Timp de aplicare = 5-6 min.

Numar sedinte = 8-10 zilnic sau la 2 zile

Efecte:

- efectul mecanic al UUS este cel de vibratie;

- efect termic;

- efect de difuzie;

- efecte analgezice;

- stimularea sistemului nervos vegetativ;

- efecte antiinflamatoare;

- efecte vasculare

Curenti interferentiali (curenti de medie frecventa)

Sunt indicati pentru efectul lor miorelaxant, trofic, analgezic, excitomotor.

Durata unei sedinte = 15 - 20min

Numar de sedinte = 6 - 8 pe serie

Efecte: -decontracturant

- miorelaxant

- trofic.

Tehnica de aplicare:

Curentul interferential rezulta din incrucisarea a doi curenti de medie frecventa cu

amplitudini constante, dar cu frecvente diferite.

In zona de intalnire a celor doi curenti cu frecvente diferite se produce un camp electric.

Exista doua tehnici de aplicare : statica sau cinetica.Statica - electrozii se mentin in timpul procedurii in acelasi loc si asupra lor se exercita o

presiune constanta.

Se folosesc doua tipuri de electrozi:

1) Electrozi clasici = cei placa

2) Electrozi pernita = constau dintr-un suport de material plastic pe care sunt fixati 2 - 4

electrozi utilizati.


40/54

- 41 -

3.3 - Tratamentul prin masaj

Masajul: Reprezinta totalitatea manipulatiilor manuale aplicate sistematic la suprafata

organismului in scop terapeutic si curativ .

Efecte fiziologice ale masajului cefeiProvoaca o activare a circulatiei locale venoase si limfatice. Prin actiunea locala se

mbunatateste circulatia n muschii cefei, care sunt predispusi la staza circulatorie si la oboseala.

Produce o decongestionare reflexa a circulatiei endocraniene, cu efecte linistitoare asupra

sistemului nervos central.

Datorita efectelor sale, masajul cefei este folosit ca act final n masajul general.

Masajul cefei este indicat n tratamentul nevralgiilor locale, al durerilor de cap, al contracturilor

musculare, al limitarii mobilitatii gatului, al oboselii nervoase, al tulburarilor sistemului nervos central.

Este folosit si pentru prevenirea sau ndepartarea depunerilor locale de grasime.

Toate aceste actiuni se explica prin actiunea exerciata de masaj asupra pielii indeosebi, organ

bogat vascularizat si mai ales inervat, in piele existand numeroase terminatii nervoase (exteroreceptori),

punct de plecare a unor serii de reflexe. La acestea trebuie adaugate si efectele excitante, pe care le

exercita masajul asupra terminatiilor nervoase din muschi, ligamente si tendoane (proproireceptori).

Cel mai important mecanism de actiune a masajului este reprezentat deci de mecanismul

reflex. Acesta pleaca de la

exteroreceptorii din tegument si

proprioreceptorii din muschi,

tendoane, la nivelul carora iau

nastere stimuli de diferite intensitati

care pornesc spre sistemul nervos

central. Aceste reflexe explica

efectele generale ale masajului,

precum si o parte din actiunile lui

locale. Trebuie adaugat,de asemenea,

ca organele interne in suferinta se

manifesta prin senzatii dureroase ale

peretelui toracic sau abdominal, deci

superficiale, fiecarui organ

corespunzandu-i o anumita zona

cutanata. Topografia acestor zone


41/54

- 42 -

metamerice cutanate a fost stabilita de Head si de aceea ele poarta numele de zonele Head.

Tehnica masajului

Din punct de vedere topografic, gatul prezinta doua regiuni: anterolaterala si posterioara. n

regiunea anterolaterala a gatului se gasesc organe importante: laringele, traheea si esofagul,

manunchiul vasculonervos al gatului, tiroida si paratiroidele etc. n regiunea posterioara a gatului se

gasesc mai multi muschi, cu rol static si dinamic, asezati pe mai multe straturi.

Masajul regiunii anterolaterale a gatului se va face tinand seama de organele importante

prezente la acest nivel.

Pozitia. Subiectul este in decubit dorsal sau sezand rezemat, cu capul n usoara extensiune.

Maseurul sta sau sade n fata sau la dreapta celui pe care l maseaza.

Netezirea regiunii anterolaterale a gatului se face prin alunecari usoare, pornind de sus n jos,

de la barbie si mastoida spre clavicule si stern. Manevra se executa pornind cu radacina si marginea

ulnara a mainilor si terminand cu marginea lor radiala si cu varful degetelor. Se poate lucra simetric

sau asimetric.

Frictiunease executa minutios si insistent, foarte usor si cu precautie, evitand glanda tiroida.

Framantatulse executa rar, sub forma de cuta, de-a lungul muschilor sternocleidomastoidieni

si a marginii laterale a muschilor trapezi.

Vibratiile, executate numai manual, sunt foarte utile n masajul acestei regiuni.

Masajul se ncheie cu neteziri lungi, lente si linistitoare.

Masajul gatului poate fi asociat cu mobilizarea metodica a gatului, n timpul sau dupa sedinta

de masaj.

Masajul regiunii posterioare a gatului (masajul cefei)

Pozitia. Subiectul este asezat n in decubit ventral, cu capul usor flexat si cu fruntea rezemata

pe dosul mainilor sau pe un sul mic moale; masajul se poate executa si n pozitia sezand pe un scaun,

cu fruntea sprijinita pe un plan potrivit de nalt.

Pe scaunul de masaj, pozitia cea mai favorabila este calare, sezand cu trunchiul usor nclinat sicu capul sprijinit pe planul lung al scaunului, care este ridicat pana aproape de verticala.

Manevrele folosite pentru masajul cefei sunt: netezirea, frictiunea ,framantatul, percutatul si

tocatul.

Netezireaconsta din alunecari executate cu o mana sau cu ambele, pornind de sus, de deasupra

insertiilor muschilor cefei pe occipital si coborand pana la baza gatului, ntre omoplati si pe umeri.

Manevra ncepe cu radacina mainilor si se termina cu varful degetelor, care pe masura ce coboara se

departeaza putin ntre ele .


42/54

- 43 -

Pentru netezirea partilor laterale ale gatului palmele se asaza cu marginea lor ulnara sub urechi

si aluneca n jos pana peste umeri, terminand cu marginea lor radiala. Alunecarile se fac simultan sau

alternativ.

Dupa cateva manevre lungi se executa un masaj stimulant cu alunecari scurte si dese, pornind

de la cap si coborand din aproape n aproape spre omoplati si umeri. Alunecarile se pot executa si n

forma vibratorie.

Frictiunease aplica pe toata ntinderea cefei. n partea de sus, la nivelul insertiei muschilor, se

executa cu varful degetelor miscari reduse circulare si liniare; n partea mijlocie si inferioara a cefei,

ntre omoplati si pe umeri, frictiunile se executa cu miscari mai ample, cu podul palmei si cu radacina

mainilor.

Framantatulse aplica mai ales pe partile laterale si inferioara ale cefei. Marginea laterala a

muschiului trapez se prinde ntre police si celelalte patru degete, si se framanta deplasand mainile n

sus si n jos de-a lungul marginii muschiului.

Se poate aplica si o varianta de framantat n cuta: cu o mana sau cu ambele maini, aplicate

perpendicular pe lungimea gatului, se cuprinde ceafa ntre degetele mari si varful celorlalte degete; se

executa deplasari n sus si n jos, printr-o miscare ondulatorie.

Framantatul se poate combina cu frictiunea.

Percutatulse combina cu tocatul. Percutiile executate cu varful si pulpele degetelor, care cad

de o parte si de alta a liniei mediane, prin loviri foarte fine n partea de sus a cefei, cresc n intensitate

pe masura ce coboara, transformandu-se n tocat, care se executa de partea cu unghii a degetelor, ntre

omoplati si cu partea lor palmara pe umeri.

Masajul cefei se ncheie prin manevre lungi si

lente de netezire calmanta.

Artroza cervicala. Beneficiaza de masajul

terapeutic, care are ca obiective calmarea durerilor,

relaxarea musculaturii si reducerea contracturilor.Pentru ca masajul sa fie calmant si miorelaxant se

recomanda manevre usoare si lente. Se executa neteziri

descendente n regiunea cefei, continuate cu frictiuni si

framantari n cuta a caror intensitate se adapteaza

sensibilitatii locale.

Pentru decontracturare musculara se efectueaza

vibratiicu varfurile degetelor pe muschii cefei.


43/54

- 44 -

In caz de spondilozase va insista cu geluiri, frictiuni, vibratii pe tot traseul coloanei cervicale,

se va decontracta musculatura contractata si se va face o usoara gimnastica la nivelul coloanei

cervicale. In caz de nevralgii Arnold se va insista cu geluiri si frictiuni in jurul gaurilor nervului

Arnold si pe linia nucala. In contracturi musculare se insista pe zona contractata.

Gimnastica gatului:

Flexie-extensie

Lateral dreapta-lateral stanga

Miscari de rotatie

Miscari de circumductie

In caz de torticolis, se va face un masaj

sedativ asupra regiunii contractate (muschiul

trapez) si un masaj tonifiant pe musculatura

antagonista sanatoasa, incercand o reechilibrare a

situatiei. Daca situatia este mai grava se incearca o

metoda de suprasolicitare a muschiului trapez

contractat prin miscari cu rezistenta, apoi masaj de

relaxare al intregii regiuni.

Efectele analgezice si de relaxare musculara sunt

mai bune atunci cand masajul se executa dupa o procedura

de termoterapie, exceptie facand cazurile de nevralgie

cervicobrahiala, unde aplicarea caldurii este contraindicata.

Miscari dupa masajul coloanei cervicale:

- flexia si extensia gatului (capului): pentru extensie

o mana sta in crestet, iar cealalta sub vertebra C7; pentru

flexie mainile se inverseaza: una sta pe crestet si cealalta pe

piept;

- miscari de lateralitate: spre stanga si spre dreapta;

o mana sta pe crestet, cealalta fixeaza umarul spre care

aplecam capul,

- miscari de rotatie: spre dreapta, spre stanga; cu o

mana pe barbie tragem, iar cu cealalta pozitionata dupa ureche, impingem, mai intai intr-un sens, apoi

in celalalt (pacientul priveste spre umar);


44/54

- 45 -

- circumductia: o mana pe crestet, cealalta sub C7, aplecam capul inainte, cu barbia in piept,

facem rostogolirea ampla a gatului/capului, astfel incat sa treaca prin toate cele patru puncte cardinale,

de 3-4 ori; oprim capul cu barbia in piept pentru o secunda si reluam miscarea in sens invers, de acelasi

numar de ori. In final ne oprim, tot cu barbia in piept, revenim cu capul in pozitia normala, prindem cu

podul palmelor osul de dupa ureche, iar cu degetele deasupra urechii (prindem urechea in caus, cu

degetele in sus) si facem tractiuni-ridicari ale capului: elongatie asupra vertebrelor cervicale.

3.4 - Tratamentul prin medicina traditionala

Tratamentul spondilozei cervicale in medicina traditionala vizeaza restabilirea oxigenarii si a

metabolismului local, eliminarea reziduurilor si a

toxinelor acumulate, eliminarea micro-fragmentelor demusculatura si resorbtia osteofitelor. Plantele incluse in

schemele de tratament ajuta la redobandirea tonusului

muscular, a mobilitatii articulare si la rehidratarea

discurilor intravertebrale. Procedurile de acupunctura

si sesiunile de termoterapie tibetana joaca un rol

major in eliberarea presiunii exercitate asupra

cordonului medular si a radacinilor spinale. Regenerarea leziunilor medulare sau a celor ale nervilor

spinali poate fi realizata daca gradul de afectare o permite.

3.5 - Curele balneare

Se recomanda dupa trecerea simptomelor zgomotoase provocate de iritarea arterei vertebrale si

a simpaticului cervical si sunt deosebit de utile.

Indicarea statiunilor balneare se va face numai de catre medicul curant. Alegerea statiunii si

individualizarea tratamentului se vor face tinand cont de varsta bolnavului, de starea neurovegetativa,

dar si, de bolile asociate.

Putem sa indicam:

- apele termale simple, usor radioactive de tipul Felix;

- apele sarate-ioduratede la Breaza, Olanesti, Govora;

- apele sarate - heliotermalede la Sovata si Ocna Sibiului;

- apele sulfuroase termalede tipul Herculane;

- apele sulfuroase atermalede la Govora, Olanesti, Pucioasa;

- namolulde tipul celor de la Techirghiol, Eforie, Amara, Sovata, Ocna Sibiului.


45/54

- 46 -

Schematic, numarul de bai este de 12-14 pe serie, temperatura este de 37-38 grade Celsius,

durata este de 15-20 minute.

Terapia cu namol actioneaza prin cei trei factori cunoscuti: termic, fizic (mecanic) si chimic.

Techirghiol (si tot litoralul) care are namol sapropelic;

Amara, Sovata, Telega, Bazna, Slanic Prahova (namoluri de lacuri sarate);

Vatra Dornei, Borsec, Felix (turba);

Govora (namol silicos si iodat);

Geoagiu (namoluri feruginoase)

Pentru namol temperatura este de 40-44 grade Celsius, durata 30-40 minute. Se asociaza cu

proceduri fizioterapeutice si helioterapeutice, de la caz la caz.

In fazele incipiente de boala, ca si in cele tardive, neinsotite de complicatii, putem sa indicam

cu succes ungerile cu namol urmate de bai de Ghiol.

Impachetarile cu namol:

Materiale necesare: pat sau canapea, patura, panza impermeabila, cearceaf.

Se pregateste namolul prin amestecarea lui cu apa fierbinte pana ce se realizeaza o masa vascoasa. La

temperatura indicata in prescriptie se aplica namolul pe cearceaf in grosime de 2-3 cm. Peste acest strat

de namol se aseaza regiunea de impachetat a bolnavului, se aplica namolul pe partile laterale si

anterioare ale corpului evitand regiunea precordiala.

Pentru evitarea congestiei cerebrale se pune o compresa rece pe frunte. Durata este de 20-40 min.

Dupa terminare se practica o procedura de curatire.

Aceste impachetari au tripla actiune:

- termica

- chimica

- mecanica.

Actiunea namolului:

Mecanic - producand excitatia pielii datorita micilor particule componente.Efect fizic - temperatura crescuta a corpului cu 2-3 grade C.

Efect chimic - prin resorbtia unor substante pe care le contine namolul.

Namolul activeaza producerea de histamina. In piele apare o transpiratie abundenta cu eliminarea

crescuta de acid uric din metabolismul proteic.

Sunt mobilizate depozitele sanguine producandu-se intensificarea circulatiei in anumite teritorii.


46/54

- 47 -

3.6 -Terapia ocupationala

Este o metoda de reeducare activa folosind diverse activitati adaptate la tipul de deficiente

motorii ale individului cu scop recreativ si terapeutic, ajutand bolnavul sa folosesca mai bine muschii

ramasi indemni si recuperand functia celor afectati de boala, contribuind astfel la readaptareafunctionala la gesturile vietii curente.

Prin aceasta terapie se evita pasivitatea n care se fixeaza bolnavul spitalizat pe perioade mai

lungi, trezindu-i interesul pentru diverse miscari utile si contribuind astfel la readaptarea functionala la

efort.

Principalele efecte pe care le urmarim prin aplicarea terapiei ocupationale sunt:

mobilizarea unor articulatii si cresterea amplitudinii lor;

dezvoltarea fortei musculare;

restabilirea echilibrului

Prevenirea spondilozei nu este mereu posibila. Totusi, putem reduce riscul aparitiei spondilozei

cervicale daca adopatm o anumita conduita:

evitam efortul fizic in urma caruia avem dureri

cervicale;

efectuam regulat exercitiile pentru a mentine forta si

elasticitatea musculara, ca si mobilitatea coloanei

vertebrale cervicale;

facem pauze cand conducem, cand ne uitam la televizor

sau cand lucram la calculator, pentru a evita mentinerea

capului intr-o pozitie fixa perioade lungi de timp;

executam zilnic miscari de gimnastica antagonica de

extensie, flexie si rotatie a capului pana la disparitia

durerilor musculare si nevralgice;

consumam APA, minim 2 l de lichide pe zi.


47/54

- 48 -

3.7 - Kinetoterapia

Actioneaza direct asupra cauzei; asupra degenerarii vertebrelor si discurilor

intervertebrale ajutand la rehidratarea acestora. Conduce la redobandirea mobilitatii articulare,

cresterea elasticitatii si tonusului muscular, actioneaza benefic asupra efectelor negative aleosteofitelor si imbunatateste starea generala a organismului din punct de vedere psiho-motor.

Kinetoterapia se incepe dupa cele 12 sedinte de fizioterapie asociate cu masaj terpeutic.

Kinetoterapia antagonica se va axa pe miscarile de hiperextensie si refacerea lordozei fiziologice.

Se urmareste restabilirea tonusului normal al musculaturii cervicale, pentru a reface mecanica coloanei

si a despovara discul.

Este necesar sa se execute aceasta gimnastica zilnic dimineata inaintea inceperii activitatii

profesionale si la sfarsitul acesteia, cel putin 10-15 minute. De asemenea in cursul activitatii

profesionale, cei afectati trebuie sa execute periodic miscari de redresare ale coloanei

cervicale(extensie, flexie, rotatie) pentru a preveni oboseala musculara si a favoriza nutritia discurilor

intervertebrale. Aceste miscari care au o importanta hotaratoare in prevenirea artrozei cervicale sau in

oprirea evolutiei si tratamentului acesteia, trebuie executate inainte sa apara oboseala sau contractura

muschilor cefei, frecventa lor fiind in functie si de sensibilitatea individuala.

Ele se pot executa la locul de munca fara a necesita intreruperea activitatii profesionale. De un

real folos este si auto masajul care trebuie practicat cu blandete, de sus in jos, de-a lungul musculaturii

posterioare a gatului, de la nivelul regiunii occipitale spre umeri. Durata masajul va fi de 5-10 minute

si va fi precedat de miscari de flexie-extensie si rotatie a capului, pana dispar senzatiile de crepitatii.

Aceste metode practicate cu perseverenta, zilnic, ani si ani de zile duc la disparitia durerilor

musculare si nevralgice din regiunea cefei si la prevenirea spondilozei cervicale, fara a mai fi nevoie

de tratamente medicamentoase.

Sunt contraindicate miscarile bruste in segmentul cervical, mai ales cand muschii sunt rigizi si

durerosi.

MOBILIZARI PASIVE

Mobilizarea ampla a regiunii/segmentului afectat de catre spondiloza. Miscarile se executa in

ritm lent. Cresterea in amplitudine a miscarilor se va efectua in mod progresiv si va fi depedenta de

progresele obtinute de catre pacient.

Sunt excluse exercitiile care maresc uzura articulara prin cresterea presiunii pe suprafata

articulatiilor intervertebrale sau prin efort prelungit


48/54

- 49 -

Cele mai indicate miscari sunt cele care se executa din pozitia culcat si atarnat (aceastea

contribuie la descarcarea coloanei vertebrale de greutate corporala, fara ca suprafetele articulare sa fie

solicitate prea mult).

A flexie cervicala pasiva

Date post:	04-Jun-2018
Category:	Documents
Upload:	ioana-zamfir
View:	811 times
Download:	68 times

recuperare spondiloza cervicala

Documents