Realizat de:

Ştefan cel Mare

Grupul Şcolar „ion nistor”, vicovu de sus

Ştefan cel Mare

” În poalele Carpaţilor,La vechiul tău mormânt,Toţi în genunchi, o! Ştefane,Depunem jurământ:Un gând s-avem în numeleRomânului popor,Aprinşi de-amorul glorieiŞ-al patriei amor!”

Vasile Alecsandri

Date generaleÎnceputul domnieiMoldova în timpul domniei lui ŞtefanRelaţiile cu UngariaRelaţiile cu PoloniaRelaţiile cu Ţara RomâneascăConflictul cu Imperiul OtomanCtitoriiSfârşitul domnieiFigura şi epoca lui Ştefan cel Mare în literatură

Cuprins

Ştefan al III-lea, supranumit Ştefan cel Mare (n. 1433, Borzeşti - d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei între anii 1457 şi 1504.

Calităţile umane, cele de om politic, de strateg şi de diplomat, acţiunile sale fără precedent pentru apărarea integrităţii ţării, iniţiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admiraţia unor iluştri contemporani, iar, graţie tradiţiei populare, a fost transformat într-un erou legendar.

Papa Sixtus al IV-lea l-a numit "Athleta Christi" (atletul lui Christos), iar poporul l-a cântat în balade: Ştefan Vodă, domn cel mare, seamăn pe lume nu are, decât numai mândrul soare.

Date generale

După uciderea tatălui său Bogdan,Ştefan vine cu oaste, ajutat de Vlad Ţepeş, domnul Ţării Româneşti, şi - după înfrângerea lui Petru Aron în "tina de la Doljeşti", la 12 aprilie si la Orbic pe 14 aprilie 1457 - merge la Suceava şi pe locul ce se chema câmpia Direptăţii, lângă cetatea de scaun, întreabă pe toţi de faţă, dacă le este cu voie să le fie domn. Întreaga adunare în

frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, târgoveţi, ostaşi şi "toată ţara” proclamară pe Ştefan ca domn legiuit al Moldovei în scaunul părinţilor şi strămoşilor acestuia.

Începutul domniei

În vremea lui Ştefan cel Mare, Moldova se întindea peste toate ţinuturile de la Carpaţii Răsăriteni până la Nistru. Ţăranii răzeşi, proprietari de pământ, erau chemaţi la solicitarea domnului la "oaste" în schimbul unor privilegii. Alături de ei, un rol important jucau cetele boierilor, care veneau cu oşteni de pe moşiile lor, şi cetele târgurilor, alcătuite din târgoveţi, care se puteau strânge mai repede în caz de nevoie. Oastea mare a lui Ştefan era deci o "oaste de ţară", la vremea aceea puţini fiind lefegii (mercenari). Ţara era apărată de cetăţi ca Soroca, Tighina şi Cetatea Albă la Nistru, cetăţile Hotinului şi Sucevei la Nord, spre Carpaţi Cetatea Neamţului, iar pe Siret cetatea Romanului. Ţara era stabilă politic şi bogată. Incursiunile pretendenţilor la domnie rare, opoziţia boierilor slabă şi buna securitate a drumurilor îmbia pe negustorii italieni, polonezi sau armeni, să treacă prin Moldova de la Marea Neagră spre Liov(Lemberg) şi invers, aducând din Orient mirodenii, covoare, blănuri, metale şi pietre preţioase iar din Apus postavuri şi arme.

MOLDOVA îN TIMPUL DOMNIEI LUI ŞTEFAN

Vămile culese de la aceştia aduceau multi bani în visteria domnească. Astfel se explică cum a avut Ştefan mijloace materiale ca să lupte şi să construiască fără încetare în lunga lui domnie. Căci el trebuia să se bizuie numai pe puterile Moldovei, pe sprijinul vecinilor - polonezi sau unguri - nu se putea bizui, şi unii şi alţii voiau să aibă sub suzeranitatea lor Moldova. Pericolul mare îl reprezenta însă expansiunea Imperiului Otoman, care - după cucerirea Constantinopolului la 1453 - de către sultanul Mehmed al II-lea Fatih îşi continua înaintarea în inima Europei.

Vezi harta Moldovei în timpul domniei lui Ştefan

MOLDOVA îN TIMPUL DOMNIEI LUI ŞTEFAN

Harta MOLDOVei îN TIMPUL DOMNIEI LUI ŞtEFAN

După urmărirea lui Petru Aron, care se refugiase în Polonia, cade la înţelegere cu regele Cazimir(regele Poloniei), restituindu-i-se cetatea Hotinului, ceea ce atrage duşmănia regelui Ungariei, Matei Corvin. Într-o luptă decisivă la Baia (1467), pe valea Moldovei, oastea ungurească este înfrântă, regele fiind rănit de trei săgeţi şi o lovitură de lance. Ştefan năvăleşte în Ardeal pe

urmele armatei ungureşti în retragere şi îşi asigură liniştea la graniţa apuseană a ţării.

RELAŢiILE CU UNGARIA

Văzând că este în pericol să fie răpus de turci, Ştefan se hotăreşte să ceară ajutor regelui Poloniei. Regele Cazimir i-a cerut lui Ştefan să se recunoască vasalul lui şi să-i depună jurământ de credinţă în tabăra militară de la Colomeia(la Colomeia, Stefan cel Mare a acceptat. Domnitorul Moldovei a îngenuncheat în faţa regelui polonez). Ştefan acceptă această umilinţă, în speranţa că va primi ajutorul aşa de necesar împotriva turcilor. Dar polonezii nu s-au ţinut de cuvânt. Lipsit de orice sprijin din partea vecinilor, Ştefan încheie în anul 1503 un tratat cu sultanul Baiazid II, care asigură independenţa Moldovei în schimbul plăţii unui tribut sultanului.

Între timp reuşise să respingă o invazie a noului rege polonez, Ioan Albert, nimicind oastea poloneză în bătălia de la Codrii Cosminului din anul 1497. În vara anului următor Ştefan întreprinde o expediţie de pedeapsă, ajungând până în apropierea Cracoviei, capitala de atunci a Poloniei. În cele din urmă se încheie pace în 1499 la Hârlău pe baza de egalitate.

RelaŢiile cu Polonia

Prevăzând că va avea în curând de luptat cu turcii, Ştefan voia să aibă în Ţara Românească un domn prieten, în locul vasalului turcesc, Radu cel Frumos. În anul 1470 Ştefan a început ostilităţile, prădând Ialomiţa şi arzând oraşul Brăilei (la 27 februarie, în "marţea brânzei"), dar îndată turcii au răspuns, trimiţând pe Tătari în Moldova. Ştefan se îndreptă atunci împotriva noului duşman şi-l învinse în dumbrava de la Lipnic, pe Nistru. După alte ciocniri cu Radu cel Frumos, acesta fugi la

turci (în noiembrie 1473, Ştefan cucereşte cetatea Dâmboviţei de la Bucureşti), iar Ştefan pune în scaunul Ţării Româneşti pe aliatul său, Laiotă Basarab.

RELAŢIILE CU ŢARA ROMÂNEASCĂ

Mohamed al II-lea nu putea lăsa nepedepsit amestecul lui Ştefan în treburile domniei Ţării Româneşti. De aceea în iarna anului 1474 trimise în Moldova pe beylerbeyi Hadâm Suleiman Paşa (Hadin Süleyman Paşa), cu 120.000 de oameni, cu misiunea de a supune pe domn şi a-i nimici oastea. Ştefan îşi organizează tabăra în faţa Vasluiului în locul numit Podul Înalt şi în ziua de 10 ianuarie 1475, înainte de a se lumina de ziuă, a dat atacul pe neaşteptate. Marea oştire a turcilor se clătină şi se destrămă într-o învălmăşeală cumplită. Locul mlăştinos, ceaţa, necunoaşterea terenului, măreşte tulburarea turcilor, care se risipiră. După alungarea turcilor, Ştefan trimite o scrisoare în limba latină către toţi principii creştini din Europa, vestindu-le marea izbândă şi cerându-le sprijin pentru încercările viitoare. Dar în afară de felicitări din partea Papei şi a Veneţienilor, ajutor nu veni de nicăieri. Turcii se pregăteau din nou să pornească asupra Moldovei.

Conflictul cu Imperiul Otoman

Mahomed II a luat comanda oştirii turceşti, îndreptându-se spre Suceava pe valea Siretului. În codrul de la Valea Albă sau Războieni, turcii covârşiră puterile Moldovenilor în seara zilei de 26 iulie 1476. Mahomed II atacă cetăţile Suceava, Neamţul şi Hotinul, dar nu le poate cuceri. Aflând că Ştefan pregăteşte o nouă oaste, că ungurii şi polonezii se apropie de graniţele Moldovei cu ajutor armat, văzând că hrana se împuţinează, că se ivesc boli în rândul oştenilor,

Mahomed II se hotărî să se retragă. El părăsi Moldova hărţuit de cetele lui Ştefan, fără ca izbânda lui să fi însemnat supunerea ţării şi a domnului ei.

Conflictul cu Imperiul Otoman

Mănăstirea Putna Biserica „Sfântul Procopie”, Milişăuţi Biserica „Sfânta Cruce”, Pătrăuţi Biserica „Sfântul Ilie”, Suceava Biserica „Sfântul Gheorghe”, Mănăstirea Voroneţ Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, Vaslui Biserica „Sfântul Nicolae”, Iaşi Biserica „Sfântul Gheorghe”, Hârlău Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Borzeşti Biserica episcopală „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”,Huşi Biserica „Sfântul Nicolae” , Dorohoi Biserica „Sfântul Arhanghel Mihail”, Războieni Biserica „Naşterea Maicii Domnului”, Tazlău Biserica „Înălţarea Domnului”, Mănăstirea Neamţ Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”,Piatra Neamţ Turnul clopotniţă „Sfântul Ioan cel Nou”, Mănăstirea Bistriţa Biserica „Înălţarea Sfintei Cruci”, Volovăţ Biserica „Coborârea Sfântului Duh”, Mănăstirea Dobrovăţ Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, Reuseni

CTITORII

10 iulie 1466 – 3 septembrie 1469

„Binecredinciosul domn a toată ţara Moldovei, Io Ştefan voievod, fiul lui Bogdan voievod, a zidit şi a făcut mănăstirea aceasta întru numele Sfintei Născătoarei de Dumnezeu, în timpul arhimandritului Ioasaf, în anul 6989 (1481).”

MĂnĂstirea Putna

Ctitorii

Biserica „Sfântul Procopie”

8 iunie – 13 noiembrie 1487

„În anul 6989 (1481), luna iulie, 8, în ziua Sfântului Mare Mucenic Procopie, Io Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei fiul lui Bogdan voievod, şi cu prea iubitul săi fiu Alexandru, a făcut război la Râmnic cu Basarab voievod cel Tânăr, domn al Ţării Româneşti, poreclit Ţapaluş. Şi a ajutat Dumnezeu pe Ştefan voievod şi a biruit pe Basarab voievod; şi a fost pieire (cădere) foarte mare printre Basarabi. De aceea Ştefan voievod a binevoit, cu a sa bunăvoinţă şi cu gând bun, a zidi casa acesta întru numele Sfântului Mare Mucenic Procopie.”

Ctitorii

Biserica „Sfânta Cruce”

Ctitorii13 iunie 1487

„Io Ştefan voievod, domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan, a început să zidească casa aceasta întru numele cinstitei Cruci în anul 6995 (1487), luna iunie 13.”

Biserica „Sfântul Ilie”

Ctitorii

1 mai – 15 octombrie 1488

„Ioan Ştefan voievod, fiul lui Bogdan voievod, domn al ţării Moldovei, au fost tencuiţi şi zugrăviţi această casă întru numele Sfântului Prooroc Ilie; s-a început în anul 6996 (1488), luna mai, 1, s-a sfârşit în acelaşi an, octombrie 15.”

Biserica „Sfântul Gheorghe”

Ctitorii26 mai – 14 septembrie 1488

„Io Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, Fiul lui Bogdan voievod, a început să zidească această casă în mănăstirea de la Voroneţ, întru numele Sfântului şi Slăvitului şi Marelui Mucenic, purtător de biruinţă, Gheorghe, în anul 6996 (1488), luna 26, în lunea după coborârea Sfântului Duh; şi s-a sfârşit în acelaşi an, luna septembrie 14.”

Biserica „TĂIEREA Capului SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL”

27 aprilie – 20 septembrie 1490

Ctitorii

„Io Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voivod, a zidit această casă întru numele Tăierii cinstitului cap al Sfântului Prooroc, Înaintemergătorului Ioan Botezătorul; şi s-a început în anul 6998 (1490), luna aprilie, 27 şi s-a sfârşit în acelaşi an septembrie 20.”

Biserica „Sfântul Nicolae”

Ctitorii

iunie 1491 – 10 august 1492

„În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Ioan Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a voit a zidi această casă întru amintirea, pomenirea şi întru ruga Sfântului ierarh şi făcător de minuni Nicolae, pentru pomenirea celor adormiţi unde „sunt” şi părinţii şi fratele nostru, şi pentru sănătatea domniei noastre şi copiilor noştri, pe care am început a o zidi în anul 6999 (1491), luna iunie şi s-au sfârşit în al 7000-lea an (1492), luna august, 10.”

Biserica „Sfântul Gheorghe”

30 mai – 28 octombrie 1492

„Binecredinciosul şi de Hristos iubitorul, Io Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit această casă întru numele Sfântului şi Slăvitului Mare Mucenic şi purtător de biruinţă Gheorghe, care s-a şi început a se zidi în anul 7000 (1492), luna mai 30, şi s-a sfârşit în acelaşi an, luna octombrie 28, iar al domniei sale, în anul 30 şi şaselea curgător.”

Ctitorii

Biserica „Adormirea Maicii Domnului”

„Io Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al ţării Moldovei, şi cu preaiubitul său fiu Alexandru, au zidit această casă, care este la Borzeşti pe Trotuş, a Adormirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, întru rugă sieşi şi întru amintirea (pomenirea) răposaţilor înaintaşilor şi părinţilor lor, şi care s-a început a se zidi în anul 7001(1493), luna iulie 9 şi s-a sfârşit în anul 7002 (1494), iar al domniei lui anul al 30 şi optulea curgător, luna octombrie 12.”

Ctitorii

... – 30 noiembrie 1495

Biserica episcopalĂ SfinŢii apostoli „ Petru Şi pavel”

... – 18 octombrie 1495

Ctitorii

„Binecredinciosul şi de Hristos iubitorul, Io Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a început a zidi această casă întru numele sfinţilor, slăviţilor şi de toată lauda Apostoli fruntaşi, Petru şi Pavel, care este în Huşi pe Drăslivţe; şi s-a sfârşit în anul 7003 (1495), iar al domniei sale anul 38 curgător, luna noiembrie 30.”

Biserica „Sfântul Nicolae”

... – 18 octombrie 1495

„Binecredinciosul şi de Hristos iubitorul, Ioan Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit această casă întru numele celui între Sfinţi părintele nostru, Arhierarhul şi făcătorul de minuni Nicolae; şi s-a sfârşit în anul 7003 (1495), luna octombrie 18, iar al domniei lui anul al 30 şi nouălea curgător.”

Ctitorii

Biserica „Sfântul Arhanghel Mihail”

... – 18 noiembrie 1496

„În zilele binecredinciosului şi de Hristos iubitorului domn, Io Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, în anul 6984 (1476), iar al domniei sale anul 20 curgător, s-a ridicat puternicul Mahmet, împăratul turcesc, cu toate puterile sale răsăritene; şi încă şi Basarab voievod, poreclit Laiotă, a venit cu el, cu toată ţara sa băsărbească. În anul 7004 (1496), iar al domniei sale anul 40 curgător, în luna noiembrie 18.”

Ctitorii

Biserica „NaŞterea Maicii Domnului”

Ctitorii4 iulie 1496 – 8 noiembrie 1497

„Io Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit această casă în numele Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi curatei ei naşteri, să fie întru rugă sieşi şi doamnei sale Maria şi fiilor săi Alexandru şi Bogdan, care s-au început a se zidi în anul 7004 (1496) luna iulie, 4 şi s-au sfârşit în anul 7005 (1497); iar al domniei sale anul 41 curgător, luna noiembrie, 8.”

BISERICA „ÎNĂLŢAREA DOMNULUI ”

Ctitorii

... – 14 noiembrie 1497

„Doamne Hristoase, primeşte casa aceasta, pe care am zidit-o cu ajutorul tău, întru slava şi cinstea sfintei şi slăvitei Tale Înălţări de la pământ la cer; şi Tu stăpâne, acoperă-ne cu mila Ta de acum şi până în veac. Ioan Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a binevoit a începe şi a zidi casa aceasta întru rugă sieşi şi doamnei sale Maria şi fiului lor Bogdan şi celorlalţi copii ai lor; şi a sfârşit-o în anul 7005 (1497); iar al domniei sale anul al 40 şi unulea curgător, luna noiembrie 14.”

BISERICA „SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL”

Ctitorii

15 iulie 1497 – 11 noiembrie 1498

„Binecredinciosul şi de Hristos iubitorul, Io Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a început a zidi şi a sfârşit casa aceasta în numele Naşterii cinstitului şi Slăvitului Prooroc Înaintemergător Ioan Botezătorul, întru rugă sieşi şi doamnei sale Maria şi prea iubitului lor fiu Bogdan; care s-a şi început a se zidi în anul 7005 (1497), iulie 15 şi s-a sfârşit în anul 7006 (1498), iar al domniei sale anul al 40 şi doilea curgător, luna noiembrie, 11 zile.”

TURNUL CLOPOTNIŢĂ „SFÂNTUL IOAN CEL NOU”

... – 13 septembrie 1498

Ctitorii

„Binecredinciosul şi de Hristos iubitorul Ioan Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit această clopotniţă, şi biserică în ea a făcut, întru numele Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Cetatea Albă, întru rugă sieşi şi doamnei sale Maria şi copiilor lor, în anul 7006 (1498); în acelaşi an s-a sfârşit, luna septembrie, 13 zile.”

BISERICA „ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI”

Ctitorii

2 aprilie 1500 – 29 august 1502

„Binecredinciosul şi de Hristos iubitorul Io Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, şi cu doamna sa Maria, fiica lui Radu voievod, şi cu prea iubitul lor fiu, Bogdan voievod, am zidit casa aceasta întru numele Înălţării cinstitei şi de viaţă dătătoarei cruci, şi s-a început în anul 7008 (1500) şi s-a sfârşit în anul 7010 (1502); iar al domniei sale anul 40 şi 6 curgător, luna septembrie 14.”

BISERICA „COBORÂREA SFÂNTULUI DUH”

27 aprilie 1503 – 1504

Ctitorii

„Binecredinciosul şi de Hristos iubitorul Io Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit această casă întru numele Coborârea Sfântului Duh, care s-a şi început a se zidi în anul 7011 (1503), luna aprilie, ziua 27; şi s-a sfârşit în anul 7012 (1504), iar al domniei sale anul al patruzeci şi optulea curgător, luna...”

BISERICA „TĂIEREA CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL ”

8 septembrie 1503 – 18 septembrie 1504

„În anul 7011 (1503), septembrie 8, Io Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, a binevoit şi a început să zidească casa aceasta întru numele Tăierii cinstitului cap al Cinstitului şi Slăvitului Prooroc Înaintemergător, Ioan Botezătorul, pe acest loc unde a fost tăiat capul tatălui său Bogdan voievod. Şi pe Ştefan voievod l-a ajuns moartea, veşnica lui pomenire; iar fiul lui, Bogdan voievod, a înălţat cele începute de tatăl său şi a sfârşit casa aceasta în anul 7012 (1504), luna septembrie 18.”

Ctitorii

Ultimii ani de domnie au fost ani de pace. Cel care spunea în actele scrise că este din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei a zidit 44 mănăstiri şi biserici, conform tradiţiei, după fiecare luptă o biserică. Bătrân şi bolnav de gută, i s-a amputat piciorul. După o domnie îndelungată de 47 de ani neobişnuită pentru acele vremuri – marele domnitor şi-a închis ochii la 2 iulie 1504.

Iară prea Ştefan Vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire la Putna, care era zidită de dânsul, jale era, că plângea toţi ca pe un părinte al său...(Grigore Ureche)

SfârŞitul domniei

În cursul domniei sale Moldova a cunoscut o înflorire fără precedent. Luptând de la egal cu vecini mult mai puternici, Ştefan cel Mare a reuşit să impună Moldova ca un stat cu drepturi aproape egale. Din nefericire, mărimea redusă a populaţiei şi resursele limitate au făcut ca, o dată cu modificarea tehnologiei războiului,Moldova să nu mai poată ţine pasul cu vecinii mult mai bogaţi.

SfârŞitul domniei

Figura şi perioada lui Ştefan au fost o puternică sursă de inspiraţie pentru scriitori români. Iată o listă neexhaustivă de asemenea creaţii:

Barbu Ştefănescu Delavrancea, Apus de soare; Dimitrie Bolintineanu, Muma lui Ştefan cel Mare; Dimitrie Bolintineanu, Visul lui Ştefan cel Mare; Vasile Alecsandri, Dumbrava roşie; Vasile Alecsandri, Imn lui Ştefan cel Mare; Poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri, Ştefan, Ştefan, domn cel

mare; Poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri, Movila lui Burcel; Gheorghe Asachi, Ştefan cel Mare înaintea Cetăţii Neamţu; Alexandru Vlahuţă, Din trecutul nostru; Mihail Sadoveanu, Fraţii Jderi; Ştefan Octavian Iosif, Cântec despre preafericita izbândă de la Podul-Înalt; Nicolae Gane, Stejarul din Borzeşti; Bogdan Suceavă, Venea din timpul diez.

Figura Şi epoca lui Ştefan cel Mare în literaturĂ