Sonderdrucke aus der Albert-Ludwigs-Universität Freiburg
HEINRICH POMPEY Realitatea acţiunii credinţei asupra înfrângerii bolilor tumorale Originalbeitrag erschienen in: Candela moldovei 12 (2003), S.8-9
Realitatea acţiunii credinţeiasupra înfrângerii bolilor tumorale
Prof. Dr. Heinrich Pompey
Mai ales în tările anglo-saxone,numărul lucrărilor de cercetare a co-relaţiei dintre sănătatea psiho-fizică şitrâirea religioasă de care este pătrunsăviaţa, a crescut neobişnuit de mult, cudeosebire şi numărul de cercetări asupradependenţei dintre îmbolnăvirile tumora-le şi religiozitate.
incă din 1987' un studiu americanconstată, pe baza analizei a 200 decercetări, o interdependenţă generală po-zitivă între religiozitate şi sănătatea fizicăşi psihică2. După opinia noastră, chiardacă măsurarea diferenţială empirică areligiozitătii ca mecanism-coping (deînfrângere al bolii) necesită a fi dezvoltatăîn continuare, starea de fapt a unei inter-dependenţe dintre calitatea psiho-fizică avieţii şilnfrângerea şi profilaxia bolii estede necontestat. intre timp, în USA s-auinfiintat mari centre de date pentru acu-mularea cercetărilor calitative şi cantita-tive corespunzătoare. Mai ales Inter-national Center for Integration of Healthand Spirituality (ICIHS) 3 a publicat 5volume cu peste 400 de proiecte de cer-cetare asupra interdependenţei dintresănătate şi spiritualitate.
Ca exemplu poate fi menţionat unproiect de mare amploare din 1998, cu unstudiu aplicat la 126.000 de persoane dediferite apartenenţe religioase prin care s-acercetat interdependenţa dintre credintapracticată, de exemplu frecventarea regu-lată a slujbelor religioase, practicarearugăciunii etc. şi efectele fiziologice po-zitive4. intr-un alt experiment efectuat în1908 la San Francisco General HospitalMedical Center, s-au facut rugăciuni pen-tru un grup de pacienţi bolnavi de inimă,iar pentru altul nu. in grupul pentru cares-au făcut rugăciuni, au apărut mai rarcomplicaţii şi au fost mai puţine cazuri deinfecţii pulmonare, atacuri de inimă saustopuri cardiace. De asemenea, aceştipacienţi au avut nevoie de mai puţineantibiotice5 . Referitor la interdependentadintre religiozitate/spiritualitate si in-frěmgerea bolilor tumorale pot fi consi-derate importante patru cercetări aleUniversitătii din Michigan (AmericanCancer Society şi Memorial Sloan-Kettering Cancer. Genter). Astfel, sunt dementionat analizele cantitative de inter-dependenţă, efectuate de Roberts J.A.s.a., Factors Itilluencing the Views of Pa-
tients with Gynecological Cancer aboutEnd-on-Life Decisions, în: AmericanJournal of Obstetrics and Gynecology,176. (1997), 166-172; Johnson, S.C.,Spilka B., Coping qith Breast Cancer:The Role of Clergu and Faith, în: Journalof Religion and Health, 30. (1991), 23-33; Holland, J.C., ş.a., The Role ofReligious and Spiritual Beliefs in Copingwith Malignant Melanoma, în: Psycho-Oncology, 8. (1999), 14-26; Baider, L.ş.a., The Role of Religious and SpiritualBeliefs in Coping with MalignantMelanoma: An Israeli Sample, în: Psy-cho-Oncology, 8. (1999), 27-34'.
Din punctul de vedere al psihologieireligiilor, se pune la baza acestor cercetăriurmătoarea încercare de a defini reli-giozitatea şi spiritualitatea: „The feel-ings, thought, experiences and behavi-ours that arise from a search for thesacred'''. Definiţia apartine lui Larson şicolegilor săi de la National Institute forHealthcare Research. Mai mult, dupăG.W. Allport (1897-1976), trebuiedeosebite între ele două orientări reli-gioase. Se defineşte ca orientare reli-gioasa intrinsecă o disponibilitate decredintă interiorizată, care se manifestăintr-un profund ataşament faţă de valorilereligioase şi reprezintă o putere integra-tivă, dătătoare de sens, rezistentă la oricecriză, în toate domeniile vietii; dim-potrivă, orientarea religioasă extrinsecă semanifestă printr-o disponibilitate decredinţă de suprafaţă, orientată spre unanume scop, care vede în Dumnezeu peCel ce lindeplineşte dorinţele referitoare lapersoana proprie. În special cercetăriledin Germania, efectuate de B. Grom şiCh. Zwingmann (1991)' au putut arăta înmod diferenţiat că religia poate dezvoltao acţiune de ajutorare, numai că posedă ocalitate intrinsecă, adică interiorizată şi nuuna extrinsecă. La o religiozitate adaptatăla mediul inconjurător, respectiv o reli-giozitate Do-ut-des (iţi dau ca să-mi dai),nu se intâlneşte această acţiune pozitivă.
La rândul ei, de o mie de ani încoace,Teologia face distincţie între două aspecteale credinţei: aspectul jides quae creditur,adică continuturile de credinţă, teoriacredintei etc. şi aspectul fides qua credi-tur, adică credinta existenţială, interio-rizată, care caracterizează relatia reală aomului cu sine insuşi, cu aproapele şi cu
CANDELA MOLDOVEI
Dumnezeu. intr-un mod simplificat,exprimarea diferentială este: există odeosebire între ceea ce se crede şi felulcum se crede. Continuturile de credintă însine, explică numai actul de credintă,nu-1 stabi lesc, însă pot să-1 explice verbal.Este plauzibil în sine faptul că în situaţiilimită de viată, cunoştinţele desprecredintă nu exercită în primul rând oactiune de efect coping, ci numai o actu-alizare a credinţei interiorizate, adicăaptitudinea de a crede, în momente con-crete, în reuşita vieţii.
Paul Watzlawick' – psihologie socialăgermano-americană – a facut şi el încadrul analizei axiomei comunicării şiinteracţiunii, distinctia între două aspectecentrale, aşa-numitul aspect de continutal unei comunicări şi aspectul de relaţie alunei comunicări. El stabileşte că aspectulde relaţie, codetermină în mod hotărâtor„real"-itatea unui act comunicativ sauchiar al unei interacţiuni. Un medic sauun membru al personalului de îngrijirepoate îndeplini în mod absolut calificatprofesional un tratament medical, totuşicalitatea şi, astfel, eficienţa unui trata-ment corespunzător, este influenţată derelatia pe care medicul sau personalul deîngrijire o actualizează cu pacientul. Ase-menea cercetări ale raportului dintremedic şi pacient sunt bine cunoscute dinpsihosomatică.
„Nu mai am putere, nu mai izbutesc!"sau „Ce rost are totul, ce sens are viaţa?"spun deseori pacienţii la capătul vieţii lor,mai ales în etapa finală. În asemenea crizăexistenţială, pacientul nu este îmbărbătatprin inforrnaţii şi teorii inţelepte etc., ciprin revitalizarea relaţiei de viaţă a omu-lui cu sine Insuşi, cu lumea şi poate, cuDumnezeu. Re-ligio înseamnă în latinwgea fi re-legat. in asemenea situaţii extreme,fundamentul capabil de a poseda o re-legare, o reactualizare a unei legături, esteinevitabil, pentru a depăşi o situaţie careamenintă viaţa, adică de a putea tran-scende.
Declaratiile pacienţilor exprimă clarcă forta de viată şi sensul vietii suferă uncolaps. Pacientul simte fară cuvinte –
SEPTEMBRIE 2003
CANDELA MOLDOVEI
comunicatia nonverbală este caracteris-tică pentru aspectul de relatie al comu-nicării/interactie dacă, în forul său inte-rior, medicul sau personalul de îngrijiremai crede în forta lui de viata şi astfel înperspectiva lui de a trăi, deci în pacient'°,adică daca, pentru el, pacientul mai estedemn de crezare. Mai mult, pacientulsimte dacă medicul sau personalul auxi-liar mai are nădejde că viata lui continuăîn următoarele ore, zile sau saptămâni şidacă se apleacă cu dragoste asupra lui,adică dacă este pretuit ca persoană şi nuprivit doar ca un caz medical.
În situatii limită, această credintă,sperantă şi iubire sunt provocate în modexistential de către medic sau personalulmedical. şi anume, atunci când propriullor adevăr de viată (ca „adaequatio inte-llectus et rei"), este, din punct de vederepsihologic, congruent şi transparent.Deseori medicul nu-şi poate baza cre-dinta, speranta şi iubirea numai pe propriaexperientă de viată, ci trebuie să de-pă.şească aceste experiente, adică să lepoată transcende, ancorându-se astfel înpropria religie (a fi re-legat). Copingulreligios nu ia naştere prin acte verbale sautehnice, ci se produce în mod existential,într-o relatie medicală sau de îngrijire, cucaracter religios, care vitalizează forta deviată a pacientului şi-1 face să descopereun sens al vietii. Fără încrederea initială înviată, aceasta se prăbuşeşte în sine.Tocmai pentru oamenii cu tumorimaligne este important de a li se restituiaceastă încredere
Cel care se ocupă de Persoana luiIisus si cu studiul vieţii Sale în ScrierileSfinte va descoperi că I se atribuie o pu-tere ieşită din comun şi o intelepciuneexceptională – imagine fundamentală aTămăduitorului, adică a Mântuitorului.„S-au mirat toti: «De unde are ElIntelepciunea aceasta şi puterile?»" (Mt.13, 54). „Şi toată multimea căuta să seatingă de El că puterea ieşea din El şi-ivindeca pe toti" (Lc. 6, 19)''. Chiar şiprimii slujitori ai Bisericii, care fuseserăaleşi pentru o diaconie caritativă, eraubărbati cu „putere şi Intelepciune" (Fapt.Ap. 6, 3).
Datele empirice mai sus-mentionatearătau că Religia actionează într-un modpsihologic. Referitor la această situatie,psihologia cognoscibilitătii dovedeşte căexistă o interactiune între emotii şicunoastere' 2 . Emotiile influentează proce-sele cognitive, cum ar fi percepereacognoscibilitătii şi invers. Credinta este orealitate atât cognitivă cât şi afectivă. Maimult, cercetările psihosomatice arată căexistă o interdependentă Intie emotie şifenomenologia fizică, care poate fi
dovedită. Copingul religios şi-ar puteadezvolta eficienta în sensul acestui lantcauzal, cognoscibilitate – ernotie – fizică.
Pe această bază se explică de ce, maiales în SUA, se oferă cursuri de formare acompetentei religioase şi spirituale, pen-tru asistenta spiritual-religioasă a pa-cientilor''. Ca exemplu, poate fi numit înacest sens modelul curriculum pentru unprogram de antrenare, care a fost publicatsub titlul „Religie şi spiritualitate în prac-tica clinică" (editat de D. Larson ş.a.) şipublicat în 1966''. La 62 de facultăti demedicină din SUA' s, studentii studiazăaspectele specifice ale unei asemeneaasistente spirituale. La Institutul nostru, alUniversitătii din Freiburg, au fost dez-voltate asemenea cursuri de asistentă abolnavilor ireversibili, pentru colabora-torii spitalelor apartinând Bisericii şi s-afăcut evaluarea eficientei lor didactice'a.
Dacă religia se dovedeşte ca unpotential de ajutorare şi ca o putere vin-decătoare, atunci rezultatele de mai sussunt relevante şi pentru cei care asistăgrupele de ajutorare şi autoajutorare alebolnavilor tumorali.
Traducere deLidia STĂNILOAE-IONESCU
' Vezi şi Levin, J.S. ş.a., Is There aReligious Factor and Health?, în Journal ofReligion and Health, 26 (1987), 9-36.
Cohen, C.B. ş.a., Prayer as Therapy – AChallenge to Both Religious Belief andProfessional Ethics, în Hastings CenterReport, 30/3 (2000), 46.
Vezi şi www.nihr.org.o Vezi şi Re1igise Menschen leben
lănger, „Alckademische Monastblătter",2000, H. 6, 12: Bemadi, L. / Sleight, P., /Bandinelli, G. ş.a., Effect of rosary prayer andyoga mantras on automatic cardiovascularrhytms: comperative study, în „BritishMedical Joumal", Bd. 323, Dec. 2001, 22-29.
• Vezi şi Mclntosh, Ph., Die Heilkraft desGlaubens – Wissenschaftler bestătigen, wasviele Menschen nur ahnen: Wer glaubt, lebtgesnder, în „Reader's Digest, Das Beste",X11/1999, 139-142, 141.
• Ca analize calitative ale interdepen-dentei sunt date de exemplu: Hoffman-Goetz, L., Cancer Experience of Afro-American Women as Portrayed in Popularmass Magazines, în: Psycho-Oncology, 8(1999), 3645, Johnson Taylor, E. ş.a.,Spiritual Conflicts associated with Prayingabout Cancer, in: „Psycho-Oncology'', 8(1999), 386-394. Probantii analizelor deinterdependentă a acestor studii referitoare latumori apartin diferitelor rase, culturi şireligii şi prezintă diferite forme şi diferitestadii de cancer.
• Vezi şi Psychoneuroimmunology Spi-rituality and Medicine-Religiousncss, Spiri-
tuality and PNI, în: www.nhir.org/serachrports/psychoneuro.html.
° În rezumatul anchetei sale cu diferitescale de intrebari, asupra slabei dependentepozitive între satisfactia de a trăi şi religiozi-tate, efectuate la 209 catolici, Zwingmannajunge la următorul rezultat: „Dimpotriva,dependente mai putemice pot fi găsite, dacăpentru prezicerea multumirii de viată se uti-lizează două variabile motivationale indepen-dente între ele: 1) Orientarea religioasăextrinsecă (E-), care reprezintă o credintăinstrumentală superficiala, 2) orientarea reli-gioasă intrinsecă (I-), care reprezintă ocredintă interiorizata, ca expresie a uneiadânci legături cu valorile religioase. Datelearată că multumirea de viată poate fiprevăzută ca linear negativă din E şi linearpozitivă din I". Zwingmann, Ch., Religiositătund Lebenszufriedenheit EmpirischeUntersuchungen unter besonderer Bertick-sichtigung der religiősen Orientierung,Regensburg, 1991, 129. Distinctia între ori-entarile religioase, extrinsecă şi intrinsecăapartine lui Allport, Gordon W., / Ross, J.M.,Personal religious orientation and prejudice,în „Journal of Personality and SocialPsychology'', 5 (1967), 432-443; vezi şiDonahue, M.J., Intrinsic and Social Psy-chology, 48 (1985), 400-419; Kirkpatrick,L.A., / Hood, R.W., Intrinsic and extrinsicreligiousness. Review and meta-analysis, in„Journal of Personality and Social Psy-chology", 48 (1985), 400-419; Kirkpatrick,L.A., / Hood, R.W., Intrinsic-extrinsic reli-gious orientation. The boon of bane of con-temporary psychology or religion?, în„Journal for the Scientific Study of Religion",29 (1990), 442-262.
9 Waltzlawick, P., Menschliche Kommu-nikation – Formen, St6rungen, Paradoxien,Beml 0, 2000.
'° inrudirea etimologică a cuvintelor „gut"(bun, n.t.) şi „Gott" (Dumnezeu, n.t.) nu esteîntâmplătoare. Dumnezeu este 1nteles ca„summum bonum"– adică credinta rd pacien-tul este încă plin de puterea buna de vială,adică de cea dumnezeiască.
" „$i puterea Domnului se arată întămăduiri" (Lc. 5, 17).
12 Vezi şi Gerstnmaier, J. / Bayard, P.,Einftihrung in die Kognitionspsychologie,Mnchen, 1995.
Vezi şi Sloan, R.P., şi al., Religion,Spirituality and Medicine, în „Lancet" 1999,64.
" Vezi şi www.icinhs.org/catalog.Vezi şi Universităti, ca de exemplu:
Univ. George Washington (St. Louis Mi-ssouri), John Hopkins (Baltimore, Maryland),Harvard, Georgetown ş.a.
16 Pompey, H., Caritatives Engagement –Lemort des Glaubens und der Gemeinschaft,Eflizienzuntersuchung eines Grundund einesAufbaukurses zum Kennenlemen theolo-gischer Aspeckte des Leitbildes sozial-diakonischer Hilfe und zur Sensibilisierungder Mitwirkenden fiir den communialendienstgemeinschaftlichen Charakter kirchli-cher Sozialdienste, Wiirzburg, 1994.
SEPTEMBRIE 2003 9
