XLIII.

RDINEA a Fost restabilita In curs deciteva zile. Cel putin In aparenta. Erao ordine capricioasa, gata sa se ras-toarne In fieee moment. Fratele meu,primarul, era [oarte obosit, ~i mai

ales nespus de plictisit de neajunsurile ee le intirn-pina, la fieee pas, si de la eeas la eeas. Orasul l~iaeordase, sub forta imprejurarilor depline puteri~i se obladuia singur, fara de imixtiunile vreuneialte autoritati superioare, care de altfel niei nuexista. Intr-o zi Lionel ma Intreaba eu un aer deautoironie: "Mi-ai putea spune In ee situatie ne-gasim?". "Cum nu? raspund eu, Sebesul a fost unmunieipiu eu privilegii, aeum e un stat indepen-dent, ~i anume: 0 republica anarhista, iar tu nuesti primar, ei presedinte !" Starea aeeasta incertaa durat citeva saptarnini, ea sa se eurme aproapebruse dupa Adunarea Nationala de la 1 deeembrie1918 de la Alba-Iulia.

Pentru marea, istorica adunare nationala de laAlba-Iulia unde s-a hotarit alipirea Transilvanieila patria-rnuma n-a fost nevoie de 0 deosebita pre-gatire a opiniei publiee. Pregatirea se faeuse vremede sute de ani. In dirnineata zilei de 1 decernbrie,ea la un semnal, lumea rornaneasca a purees spreAlba-Iulia (spre Balgrad), cum Ii spuneam noi, euvechiul nume, pe jos ~i eu carutele. A renuntatla dlatoria eu trenul, dei pin a la Alba-Iulia nuerau decit 16 km. Era 0 dimineata reee de iarna.Respira~ia se Intrupa In invizibile crista le. Pe 0

parte a soselei se dueeau spre Alba-Iulia, scirtfindprin faga~ele zapezii, carutele romfinesti, buehetede chiote ~i bueurie, alcatuind un singur tir, iarpe cealalta parte se retragea In aceeasi directie,

231

armata gerrnana, ce venea din Romania, tun dupatun, ca niste pumni strjnsi ai tacerii. Soldatii ger-mani, Iumegind linistiti din pipe, se uitau miratidupa carutele noastre mai grabite. Ei 1~i luau ra-gaz. Nu s-a produs nici un incident. "Uite, 1i spunlui Lionel, asa - prin ger si zapada, se retragen pevremuri Napoleon din Rusia."

La Alba-Iulia nu mi-am putut face loc in salaadunarii. Lionel, care era in delegatie, a intrat. Amrenuntat e-o stringere de inima ~i ma consolamcu speranta ca voi afla de la fratele meu cuvintdespre toate. Aveam in schimb avantajul de aputea eolinda din loc in loc, toata ziua, pe cimpulunde se aduna poporul. Era 0 roire de necrezut.Pe cirnp se inaltau ici-colo, tribunele de unde ora-torii vorbeau natiei. Pe vremea aceea nu eraumierofoane, inch oratorii, cu glas prea mic pentruatita lume, treceau, pentru multiplicarea ecoului,de la 0 tribuna la alta. In ziua aceea am cunoscutce inseamna entuziasmul national, sincer, spontan,irezistibil, organic, masiv. Era ceva ce te facea sauiti totul, chiar ~i stingacia ~i totala lipsa de ru-tina a oratorilor de la tribuna.

Seara, In timp ce ne intorceam, eu aceeasi tra-sura la Sebes, atit eu cit ~i fratele meu, ne sim-team purtati de constiinta ca ."pusesem temeiurileunui alt Timp", cu toare ca n-arn facut decit sa"participam", tacuti ~i insignifianti, la un act ce serealiza prin puterea destinului. Faptul de la ras-crucea zilei, cu taria si atmosfera sa, ne comunicao constiinta istorica. Cind am trecut prin Lancrarn,satul natal, drumul ne duce a pe lInga cimitirul,unde, Hnga biserica, Tata l~i dormea somnul subradacinile plopilor. Zgomotul rotilor patrundeadesigur pin a la el si-i cutremura oasele. "Ah, dacaar sti Tata, ce S-a Indmplat", zic eu fratelui meu,

232

inrorcind capul spre crucea din cirmtir. $i cit ;;\tinut drumul prin sat n-arn mai scos un cuvint,nici eu, nici Lionel. 0 ernotie ne strinsesc r;ltulca 0 mina, care incetul cu lncetul se Inmuia, dupace voise aproape sa ne sufoce. In sat era lntuneric~i liniste. Cind dam sa iesirn din sat, numai ce au-zim dintr-o curte, neasteptat, In noapte, un stri-gat de copil: "Traiasca Romania dodoloata !"(acest "dodolo~" era In Lancrarn cuvintul curentpentru "rotund").

Sosirea In tinuturile noastre a trupelor regulaterornanesti, de peste munti, a intirziat rnai mulrdecit putearn sa banuim In primele zile ale revolu-tiei. Urrnarearn, In imaginatie, etapele, ~i nurnararnpopasurile lor posibile - pina la noi. Intirzierea.inexplicabila nerabdarii noastre, ne da senzatia dRomania era la 0 departare intolerabila. In celedin urrna, Intr-o seara de decembrie, trupele mulrasteptate si-au facut intrarea In sulletul cetatii.Entuziasmul ~i bucuria pcpulatiei s-au manifestatprintr-o hora uriasa, ce-si spargea cercul, incola-cindu-se In spirala, dupa modelul nebuloaselor ce-resti, ce incearca 0 noua inchegare si un nouechilibru.

Scurt tirnp dupa intrarea trupelor rornanesti, mo-ment destinat sa incheie starea nesigura de tranzi-tie, ~i sa marcheze lncadrarea efectiva a poporuluiIn statui marit al Romaniei, fratele meu, care seinsarcinase doar sa supravegheze cetatea In faza deincertitudine, a renuntat la Prirnarie, reluindu-siactivitatea de liber-profesionist. Eu insumi ma re-tragearn treptat, din apriga viltoare ce arnenintasa ma tina locului. Nu aveam inclinarea de a mapripi, dar prin [rearnatul celor aduse de tirnp Imiface a semne un drum, drumul meu. Tirieam gatade tipar cele doua volumase Poemele luminii ~i

233

Pietre pentru templul meu (aforisme). Ezitaminsa. Ma intrebarn daca n-ar fi bine sa mai aminpublicarea. Fa~a de atmosfera generala de entu-ziasm, ce inconjura ea 0 luminoasa aura implinireavisului de unire nationala, aveam modestia de arecunoaste ca "poezia" ~i "cugetarile" mele nu adu-ceau nirnic, dar absolut nimic in legatura cu reali-tatile istorice palpabile, sau in legatura cu izbin-zile concrete ale destinului nostru politic, la careluam parte totusi cu toad caldura si puritatea ti-neretii. Poeziile si cugetarile mele ar fi putut decisa para cu totul straine de aspiratiile inerente pei-sajului nostru spiritual. De aici sovairea, sa le dausau nu tiparului. Indoiala mea a durat pina in clipadnd, pe la inceputul lui ianuarie 1919, 0 batrinasi distinsa doamna, care de zeci de ani traia laSebes, doamna Roman, vaduva ilustrului profesoruniversitar ~i academician de pe vremuri, imi tri-mise, cu fata din casa, un ziar. Fata a batut la u~asi a intrat, HlHind un suris de buna-vestire in col-tul gurii. Tinea in mina un ziar, despaturat intr-unfel ca putearn sa-i citesc titlul de la distanta : "Gla-sul Bucovinei". Era un nou ziar, ce aparea de vreociteva zile la Cernauti sub conducerea profesoruluiSextil Puscariu. Doamna Roman inso~ea ziarul cuurari de bine: numarul in chestiune aducea pe in-dia ~i a doua pagina un lung articol, in care SextilPuscariu prezenta publicului romanesc Poemeleluminii in chipul eel mai elogios eu putinta, Sescria deci despre volum inainte ea volumul sa fiaparut. Ceasul suna gindului meu 0 dezlegare. Dupacitirea articolului, ma simtii ea 0 piatra pretioasa,ce ar voi sa se elibereze din stringerea unui inel derind. Articolul imi saltase juvenila constiinta maimult decit se cuvenea, ~i luai hotarire , de a tiparivolumasele de indata ce voi fi descoperit undeva

I

III

IIII

I

234

hirtia necesara. Traiarn 1nca 1ntr-un tirnp cu coadades tram ad de razboi. Hirtia ce se mai gasea, eragrosolan preparata ea din scrob de clatite, Lionelimi Higadui, ce-i drept, suma de care aveam nevoiepentru procurarea coalelor, dar am fost 1ndrumatdin partea unor binevoitori sfetnici sa mai asteptpu~in,. caci viata, sub toate aspectele ei, se infiripanurnai pas cu pas.

Citearn 1ntr-o dupa-amiaza, 1n una din camere,cind aud pe Mama plingind afara, pe coridor, laintra re. Si mai aud raspicat ~i alt glas cunoscutparca, dar pe care nu-l mai puteam localiza nica-ieri. Ies, cu inima strlnsa, sa pricep ce s-a indmplat.In fata mea: Liciniu, pe care nu-l mai vazusem devreo sapte ani. Nimerea de la Bucuresti. Liciniutrecuse 1nca din 1912 in vechiul regat, unde si-afacut stagiul de farmacist si apoi anii de Facultate.in timpul razboiului s-a 1nrolat 1n armata romanasi era dat "dezertor" 1n U ngaria. Sosea 1n aceaclipa, obosit putin, dar chipes, in uniforrna de of i-ter roman. Era un exemplar uman sa ilustrezi cuel un tip antropologic. Desavirsit mai ales prinprofilul sau roman. Bine inchegat, de-o paloareinsa ce ne da sageata prin inima, Era 0 revedereaproape nesperata, ce ne ridica inimile dintr-olunga boala fara leac. El era fratele meu imediatmai mare. El ma snopea pe vremuri in cele maicumplite badi, el ma iubea eel mai multo "Uite-l,Mama, 1mi zicea el, l-am lasat copil si-l gasesc omcelebru ... Tu nici nu stii ... Am 0 sur priza pentrutine." Si-rni scoase din geamantan "Glasul Buco-vinei" cu articolul. I1 descoperise la Bucuresti,unde colegii II felicitau, crezind ca el este Lucian :"Tata poarta vina acestei confuzii, caci el ne-a dattuturor numele acestea cu initialele convergente ...Liviu, Lionel, Longin, Liciniu, Lucian etc ... " Pe

235

urrna Lieiniu ne povesti viata lui, impletira euatirea episoade, din tot lungul razboiului ... lar noitrebuirarn sa-i destainuirn In eele din urrna, rananoastra ascunsa ~i sa-i spunem ca Liviu, fratelcnostru eel mai mare, a murit In 1916. "Moartealui a fost pentru noi tcti atit de dureroasa, ca siarnintirea 0 ocoleste. A fost 0 lung a, misterioasasuferin ta, care l-a seeat, sporindu-i plna In clipadin urrna lueiditatea ... " Liciniu se facu ca de ivo-riu ~i sub osul Ietii sale apar u 0 para parnintie. Darse reeulese: "Ei, sa nu fim tristi. Vezi, Mama, cacei mai multi dintre baieti Iti traiesc, si 0 sa traimInca multi ani eu bine In tara noua l Cine ar fierezut asta In 1912, dnd am trecut muntii, ca sama Intore de-abia astazi ?".

XLIV.

IIIICINIU avea, intr-adevar, ~i el nevoiede odihna ~idestiridere dupa patimirilesale, si a star acasa, eu noi, vreo doualuni. 11 aducearn eu incetisorul, zi euzi, sa-rni povesteasca din ale vietii

bucurestene. Nu-l slabearn, trebuia sa-rni descrietotul, oameni, strazi, femei, stele, asezarninte. Si el,cu felul sau user sentimental, raspundea pe-ndeletecuriozitatii me le nestapinitc. Apoi a plecat iarasila Bucuresti, sa-si vada de ultirnele exarnene res-tante, ~i de-o slujba provizorie, ee i se promisese laFilantropie.

Pleearea lui era Insa ~i pentru mine ca un sern-na\ de exod.

Pe la mijloeul lunii martie, mi se of ere a posibi-litatea de a-mi tipari, relativ multurnitor, daca setine seam a de conditiile postbeliee ~i provineiale

de-atunci, cele doua volumase. Poemele au intrarIn lucrare la Orastie, iar aforismele la Sibiu. Co a-lele ieseau din teascuri ca nu pridideam cu corec-turile. Pe la sfirsitul lunii cartile se iveau In lu-mina vitrinelor.

Cl~iva colegi din Imprejurimi, printre altii An-drei Otetea, care porneau spre Bucuresti sa se In-scrie la Universitate, au luat cu ei citeva sute deexemplare din cartile mele, pentru librariile dincapitala. Acesta era modul cel mai putin riscantde a transporta marfurile spiritului In haoticastare a noii patrii, ce se inchega. Eu insumi m-amIngrijit sa trimit exemplarcle de rigoare citorvapersonalitati din generatia mai veche: Iorga, Vla-hura, Duiliu Zamfirescu, Ibraileanu etc... in pr i-vinta tiner ilor contemporani eram In cornpletaignoranta, sau daca auzisem unele nume, e!e eraupentru mine echivalente cu tot atitea semne deIntrebare. N-au trecut bine doua saptarnini ~i i-colae Iorga publica In "N eamul Rom incsc", ziarce domina In ace! tirnp opinia publica rornaneasca,un articol de fond, pe care-l reproduc l11tocmai:

RINDURI PENTRU UN TINAR

Din Ardeal ni vin foarte frumoasele vcr-suri ale d-lui Lucian Blaga.

D-sa crede ca ni da "Poemele lurninii". EIn datina celei mai noua scoli sa caute cu-vinte mari ~i neobisnuite, dar, mai la urmaurmei, cum nu fac bine cirid nu e putere,cind puterea este, ele nu fac rau,

Nu sint poeme si nu lumina e ce stapi-neste. Sint bucati de suflet, prinse sincer 111fiecare clipa si red ate cu 0 superioara muzi-

237

calitate ~n versuri care, frinte, cum sint,se mladie tmpreuna cu miscarile sufletestitnse~i. Aceasta forma elastica permite a sereda si cele mai delicate nu ante ale cugetariisi cele mai fine acte ale simtirii.

E si filozofie 1nauntru, 0 melancolie, darnu deprirnanta, filozofie care leaga tm-preuna, ea tn cele mai bune produse alepoeziei din toate tirnpurile, toate aspecteledin afara ale naturii si, inlauntru, toatemiscarile prin care - si noi 0 parte dinimensitate, din vesnicie si astfel partasi laincomensurabilitatea ~i la nemurirea eiti raspundern.

E aici un dnar care tntinde brate deenergie catre tainele lumii. Tainele nu seprind niciodata, caci avem un singur chipde a le prinde: sa le trairn. Dar avintulaces tor brate drept si nobil 1ntinse trebuiepretuit si el ea si distinctia de asa naturalagratie, a formei.

Pierdem zilnic atitea forte. E 0 marebucurie cind vedem cum din fondul bine-cuvintat al neamului rasar totusi altelepentru a le 1nlocui.

tn rindurile, rarite 1ngrijitor, ale cintare-tilor simtirii noastre de astazi, fii binevenit,tine re Ardelean !

N. Iorga

("Neamul Rornanesc", 1 mai 1919)

Ziarele si revistele bucurestene 1ncepura a se ocupade Poemele luminii si de Pietre pentru templul meu,ea "de-un dar pe care Ardealul n face Romaniei,.,. ... .,'1\1 ZlUa marn UI1lfl .

238