Rãsunetulcultural An. IV; Nr.1 (34), ianuarie 2016

Apare lunar sub egida Filialei Cluj aUniunii Scriitorilor din RomâniaSupliment literar ºi artistic realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriþa-Nãsãud

EDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIAL

Din noaptea...Din noaptea vecinicei uitãri

În care toate curg,A vieþii noastre dezmierdãri

ªi raze din amurg,

De unde nu mai strãbãtuNimic din ce-au apus –Aº vrea odatã-n viaþã tu

Sã te înalþi în sus.

ªi dacã ochii ce-am iubitN-or fi de raze plini,

Tu mã priveºte liniºtitCu stinsele lumini.

ªi dacã glasul adoratN-o spune un cuvânt,

Tot înþeleg cã m-ai chematDincolo de mormânt.'

ADUCERILE-AMINTE:

Un ambasador al literaturii române:Jean-Louis Courriol

În anul abia încheiat (2015), la Festivalul Internaþional deCarte Transilvania (Cluj-Napoca, octombrie), lui Jean-LouisCourriol i s-a acordat distincþia „Ambasador de onoare al literaturiiromâne în spaþiul european”. Dacã acest premiu nu i-ar fi fostacordat – ceea ce nu era de dorit! – rândurile noastre de azi ar fi avutacelaºi titlu. ªi asta pentru cã activitatea domniei sale în slujbaliteraturii române este impresionantã. A fãcut cunoscut spaþiuluigeneros al limbii franceze, prin traduceri, operele unor importanþiscriitori români, clasici ºi contemporani, precum: Mihai Eminescu,Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, Camil Petrescu, Mircea Eliade, CezarPetrescu, Marin Preda, Ion Bãieºu, Marin Sorescu, AugustinBuzura, Mircea Dinescu, Bogdan Teodorescu, Marta Petreu. Nuavem de-a face cu simple traduceri, cu ceea ce presupune termenulstrict tehnic. În primul rând, traducãtorul se apropie afectiv deproblematica operelor pe care le transpune în francezã, se identificãcu universul lor în munca de realizare a unei echivalenþe în propria-i limbã. Apoi, prin studiile care însoþesc ediþiile (prefeþe ºi postfeþe),realizeazã adevãrate „revizuiri”, de naturã sã punã în luminãcontextul european în care evolueazã literatura românã, cu preþulabaterii de la unele cliºee cãrora o seamã de autori români le-au fostºi le sunt prizonieri. ªi nu în ultimul rând sã amintim cã Jean-LouisCourriol a creat la Lyon o adevãratã ºcoalã de traducãtori dinliteratura românã. Liviu Rebreanu pare sã ocupe un loc aparte, cu nu mai puþin

de ºase cãrþi traduse („Pãdurea Spânzuraþilor”, „Ciuleandra”,„Metropole”, ”Amândoi”, „Gorila”, iar foarte de curând „Adam ºiEva”). Ultima carte tradusã (Editura Cambourakis, octombrie 2015)este prezentatã în prefaþã sa ca o noutate în romanul european,prin unicitatea temei ºi modernitatea stilului. Traducãtorul a fãcutºi o descindere pe urmele prozatorului în Bistriþa-Nãsãud, la invitaþiascriitorului Ioan Pintea, directorul Bibliotecii Judeþene. În schimb, traducãtorul este mai cunoscut cititorului românpentru transpunerea poeziilor lui Mihai Eminescu în limbafrancezã, prin faptul cã, dintre numeroasele ediþii, unele au apãrutºi la edituri din România. Comentatorii – dar ºi publicul larg, pentrucã românul este francofon prin aspiraþie ºi francofil prin naºtere –au apreciat cã traducerile lui J.-L. Courriol sunt cea mai izbutitãechivalare în francezã a operei lui Eminescu. Prezentând ultimaediþie, apãrutã de curând la Editura Non lieu, Florence Noiville,jurnalist ºi critic, afirmã în „Le monde des livres” cã România esteun tãrâm al poeziei, precum Irlanda sau Grecia, iar Eminescu, citânddin postfaþa traducãtorului, este „Verlaine ºi Rimbaud reuniþi încultura românã”. Eminescu în francezã, susþine criticul, înseamnã„(re)descoperirea unui mare nume al literaturii europene”. De altfel,acest adevãrat ambasador al literaturii române a afirmat în repetaterânduri cã poemele cele mai frumoase ale lui Eminescu „ne fac sãne gândim inevitabil la Baudelaire, Verlaine sau Rimbaud, maidegrabã decât la tradiþionalii reprezentanþi ai romantismului”. Ne pare firesc astfel sã aflãm cã la 15 ianuarie (aniversareapoetului) Jean-Louis Courriol va susþine la Lyon conferinþa „A-lînþelege ºi a-l face înþeles pe Eminescu”, în organizarea ConsulatuluiRomâniei din oraºul de pe Rhône ºi în colaborare cu Maison de laRoumanie et de la Moldavie en Rhôn-Alpes-Auvergne ºi Maisonde lEurope et des Européens à Lyon. Celor interesaþi le spunem cãreuniunea va începe la 18,30 ºi se va încheia cu o degustare devinuri. Nu e de neglijat.

Andrei MoldovanEminescu adolescent, Cernãuþi

De la nuit...De la nuit de l'étérnel oubliOù toutes choses coulent,

Toutes les joies de notre vieEt les rayons du crépuscule,

D’où rien jamais n’est revenu,Rien de ce qui a disparu –

Je voudrais tant te voir un jourResurgir enfin, mon amour.

Et si les yeux que j’ai aiméSont vides de clarté,

Regarde-moi donc sans bougerDe tes regards muets.

Et si la voix que j’adoraisNe peut plus dire un mot,

Je saurais que tu ,m’as appeléPar delà le tombeau.

Versiune în limba francezã deJean-Louis Courriol

Mihai Eminescu

IIIIIIIIII Rãsunetul cultural - ianuarie 2016

Volumul „Esenþã de valerianã” al lui Vic-tor ªtir (Editura StudIS, Iaºi, 2015) reprezintã,aºa cum ni se sugereazã din titlul volumului,un exerciþiu de lirism concentrat. Astfel cã,ceea ce poate fi luat drept lapidaritate înpoemele ce compun aceastã placetã, stãde fapt sub semnul unei esenþializãrifunciare.Aº spune chiar cã maniera aceasta de areda lumea prin literaturã în general,constituie, printre altele, un soi de reverenþãpoeticã adresatã unei largi ºi îndelungatetradiþii culturale. Detaºat cumva de tendinþa(postmodernã a) desolemnizãrii discursului

artistic, Victor ªtir propune o viziune poeticãce îºi extrage sevele din posibilitãþilelimbajului de a deveni criptic, de a „încifra”.Felul acesta de a crea, merge de cele maimulte ori mânã în mânã cu capacitateascriitorului de a încropi imagini, de a zãmislistructuri imagistice fulgurante, (picturale pealocuri). Iar aspectul acesta nu este subnicio formã neglijabil în poemele lui Victorªtir. Existã mai multe etape a decriptãriimesajului poetic în acest caz. Un prim strateste, aproape invariabil, cel imagistic. Poetulsurprinde de cele mai multe ori prin asocieridintre cele mai nebãnuite. Dar impactul vizualeste acolo, pregnant, ostentativ. Iatã, de pildãcum debuteazã volumul: „ªarpele casei/Scoate din paviment/ Primele sunete/Limbile tresar/ Din gropile vocalelor/ Mailuminoase/ Decât” (p. 5) De aici întregprocesul de semnificare va trece firesc prinfiltrul imaginilor (nu doar vizuale, desigur!)create.

Un alt poem, într-un registru diferit ce-idrept, dar semnificativ pentru cele scrise aici,este „pete de soare/ cad în dezordine/ pestepiaþa vertical/ purtatã de un hâtru pe/ umãr/ca/n pictorul chagal” (p. 40) Aici, dincolo dereferinþa strict picturalã, cititorul se gãseºteîn poziþia privilegiatã din care îi este permis

Despre carte este vorba, desigur, dar pânãsã ajungem acolo, musai sã vorbim mai întâidespre picturã. Pictura Dianei Oancea(numele de fatã al artistei). Vorbind, însã,despre pictura Dianei Oancea, îmi vin înminte primii ani ai începutului de secol ºimileniu în care ne aflãm, când Becleanulnostru drag îºi binemerita supranumele de„micul occident al judeþului Bistriþa-Nãsãud”.Cum de ce? Pentru cã aici existau, înperioada respectivã, trei manifestãri deculturã ºi artã de anvergurã naþionalã, dacãnu chiar patru: „Colocviile de la Beclean”,„Bunavestire ART” „Întâlnirile ClubuluiSaeculum” ºi „Cenaculum”. Ca sã nu maivorbim de faptul cã, înainte de mândranoastrã revoluþie din decembrie ‘89,Becleanul se mândrea cu o miºcare derezistenþã culturalã unicã ºi irepetabilã:„Cenaclul Saeculum”, cel interzis, în 1986,de autoritãþile comuniste.

Când „Bunavestire ART” (ca sã revenimla ale noastre) a ajuns la ediþia a VII-a, ceadin 2008, aveam nevoie de un artist plastic,tânãr ºi îndrãzneþ, care sã expunã. Pentruaceasta, am „interpelat-o” pe generoasapictoriþã Mariana Moldovan. Ne-arecomandat-o, fãrã ezitare, pe DianaOancea. Artista care avea sã ofere iubitorilorde frumos o surprinzãtoare expoziþie deportrete: „Chipuri - închipuiri”. Erau, de fapt,niºte portrete interioare, proiecþii ale sinelui,cel imposibil de vãzut cu adevãrat. Erau niºteportrete „deformate” printr-o tehnicã ce

definea tocmai originalitatea viziunii saleasupra portretului. Expoziþia a avut unbinemeritat succes, chiar dacã, la început,nedumerirea publicului era vizibilã cu ochiulliber, ca sã zicem aºa.

O altã expoziþie a Dianei, la Bistriþa dedata aceasta, a fost cea intitulatã „Chip delut”. Tot de portrete. Cu care Dianademonstra un adevãr îndeobºte cunoscut:oricât de bine ai picta o mânã sau un picior,de pildã, adevãrata vocaþie artisticã este datãtot de felul în care „surprinzi” ochii. Ochiînseamnã privire. Cel care priveºte este privit,iar privirea care se duce în afarã, în egalãmãsurã coboarã ºi înãuntru, în sine.Portretele respective erau/sunt fizionomii

Stãri esenþiale „În umbra picturii baroce” - o nouãperformanþã a Dianei Cristina Morarsã asiste la însãilarea unei veritabile arte

poetice.În ciuda sobrietãþii sibilinice a versurilor,

a formulei solemn lapidare, întregul volumstã de fapt sub semnul seninãtãþii, asolarului. Poemele din aceastã plachetã suntstrãbãtute de o luminã intensã, dar calmã înacelaºi timp. Este o laturã semnificativã înpoezia lui Victor ªtir, o inserare în versuri aacestei luminozitãþi intrinseci: „credeam cãlumina vine/ când colo ea existã/ bãltind/scurgându-se prin/ inel/ de fiecare datã/ spreinterior” (p. 35) Sigur, aceastã luminã, tot înuniversul pictural îºi are rãdãcinile, dar ea

devine aici altceva – un joc fin, dacãdoriþi, a uºurãtãþii luminii cu apãsareaumbrelor.

În altã ordine de idei, cred cã tot peseama gravitãþii mustind desemnificaþii ºi simboluri a textuluipoate fi pusã aceastã detaºare ascriiturii. Nu din miezul unei interioritãþizbuciumate curg versurile lui Victorªtir. Textele par sã fie rodul uneiîndepãrtãri de sine, a unei detaºãride eu, pentru ca de-abia atunci sãpoatã fi trecute prin filtrul sinelui. Astfel(ºi prin aspectul imagistic discutatanterior) se explicã raritatea prezenþeiunui eu liric proeminent, limpedeconturat. Sunt destul de rare poemelecare sã conþinã verbe la persoana I,precum acesta: „din toate casele fug/în toate casele intru/ ca un hoþ decerneluri/ ºi de tutun din geam/ în carevoi zace uitat// ca mortul pãstrat pentrupensie” (p. 34)

Un aspect important îl constituieaici ºi forma poemelor, autorul

reuºind sã sugereze continuitatea, întregulprin felul aºezãrii în paginã, prin rupereapoemului, prin continuarea lui în urmãtorultext, prin inserarea titlurilor în versuri. ªi dinaceastã perspectivã, se poate vorbi despreun volum închegat, despre un poem amplucompus din mai multe poezii.

Dincolo de toate, poetul reuºeºte sãcondenseze în aceastã plachetã viaþãpulsândã, culoare, luminã, dragoste alãturide imagini sibilinice ale umbrei,întunericului, dezolãrii, disperãrii... ale morþiiînseºi: „mooar/ mooartea se scheaunã/ cuglasul/ cãþelei/ fierbinþi/ moartea ca o/hulpavã ceaþã/ cãzând peste toate/ moarteaîmbãrbãtatã de/ porumbeii morþi/ în mijloculzodiei” (p. 42)

Aº spune cã „Esenþã de valerianã” esteun volum ce trebuie citit pe îndelete,acordând o atenþie specialã înþelesurilor cese rãsfrâng din fiecare vers, din fiece imag-ine în parte. Deºi vorbim de o plachetã deversuri, demersul lui Victor ªtir estefinalmente menit sã comprime, sãesenþializeze trãirile în formule poeticeapãsate, lãsând amprente diafane în minteacititorului multã vreme dupã încheierealecturii.

Vasile Vidican

trecute prin toatã gama stãrilor sufleteºti:bucurie, tristeþe, uimire, teamã, îndoialã,spaimã etc., etc.

De atunci ºi pânã azi, Diana OanceaMorar a trecut un strãlucit doctorat cu o temãcare nu se aflã la îndemâna oricãrui artistplastic: „Sensul umbrei în pictura barocã ºimetafizicã”. Lucrãrile prezentate în cadrulacestui încercat examen au fãcut, ulterior,obiectul unei expoziþii tulburãtoare, uneveniment care a marcat un vârf al creaþieisale artistice. O performanþã, cu alte cuvinte.Doveditã prin misterioase profiluri de umbrã,care interacþioneazã, invadeazã spaþiile, sesuprapun. Interacþiunea acestora, vie ºidinamicã, accentuîndu-le expresivitatea ºiîncorporând calitatea umbrei de a se adaptasuprafeþelor pe care este proiectatã. Umbraeste mai mult decât o patã ce ne urmãreºte,ea concentreazã o gamã întreagã de însuºiricu care artista o investeºte.

Urmãtorul pas al Dianei a fost cartea „Laumbra picturii baroce”, Editura Limes,Floreºti-Cluj-Napoca, 2015. Editura luiMircea Petean, cu o superbã copertã deCristian Cheºuþ. ªi o prefaþã a profesoruluiuniv. dr. Mihail Mãnescu. Cartea aceastacuprinde trei capitole, o generoasã„Bibliografie generalã ºi citatã” ºi un „Indexde imagini”. Cap. I. „Istoria dimensiunilorumbrei”: umbra ca origine a picturii, umbraca oglindire, umbra vindecãtoare, umbranegativã, umbra însufleþitoare ºi, în fine,umbra româneascã. Capitolul II: „Umbra luiCaravaggio”: „Contextul artistic ºi istoric”,„Caravaggio ºi umbra”, „Înainte ºi dupã«umbrire»”. Capitolul III: „Umbra maeºtrilorde secol XVI-XVII”.

Cercetarea umbrei, ne spune artista, aînceput, în cadrul studiilor doctorale, prin anul2008, cu accentul pe Caravaggio ºi picturasa barocã. „Chemarea Sfântului Matei” esteuna dintre cele mai misterioase ºi maitulburãtoare lucrãri ale acestui controversatartist, este lucrarea care sintetizeazã stilullui Caravaggio, ne mai spune Diana.Lucrarea reprezintã momentul în care Iisusîl cheamã pe vameºul Matei sã-l urmeze.Momentul în care doi oameni ºi douã lumise confruntã: Hristos într-o strãlucire deluminã, intrând în camera colectorului detaxe, ºi Matei, numãrând monede în mijloculunui grup. Din cele cinci personaje alegrupului, Matei este singurul care întâlneºteprivirea lui Hristos. Este cel care a vãzut ºi arecunoscut harul. Este cel ales. Una pestealta, cartea Dianei Cristina Morar este onouã performanþã. Ofer, ca dovadã, textulilustrului critic ºi istoric de artã VictorStoichiþã, aºezat pe coperta IV.

„Cartea Dianei Cristina Morar reuºeºteperformanþa de a spune lucruri noi despreCaravaggio, un pictor care pãrea cã ºi-ar fidezvãluit toate secretele. Prin strãdaniaautoarei «umbra picturii baroce» primeºteo nouã luminã.”

Iar acum, în încheiere, vã recomand cucãldurã sã citiþi aceastã carte. Cãci, vorbacronicarului: „Nu este alta mai frumoasã ºimai de folos zãbavã decât cetitul cãrþilor”.Cu atât mai mult, am zice ºi noi, cu cât, încazul de faþã, este vorba de o carte-eveniment!

Aurel Podaru

VIAÞA LITERARÃ

IIIIIIIIIIIIIIIRãsunetul cultural - ianuarie 2016 ªANTIER LITERAR

O parodie de Lucian Perþa:Olimpiu NUªFELEAN

Poemul de lamarginea lumii

Ce vânzolealã-i aici, la Bistriþa, lamarginea lumii !Cum se mai agitã poeþii !Sunt alegeri la Miºcarea literarã ºi uniinu sunt de acord cu alþii.

Toþi au tentaþia scrisului,dar unii o au ºi o susþinîn numele spiritului—alþii, în cea a strigãtului, dar cel puþintoþi vor sã fure raiulcu ajutorul cuvântului.

Fiecare vede în ochii celuilalt paiul,numai eu am eternaproblemã a poetului simþit

Cã îl jeneazã din propriul ochi bârna,mai ales în zilele de iarnã,când focul lãuntric, irevocabil, i s-a domolit.De aceea am luat hotãrârea durãca în aceste vremi de restriºtesã nu mai scriu poeme decât pentru ceice-s în mãsurãºi pot sã le citeascã în liniºte.Prea mi-au ieºit plictisitoare poveºtiºi s-a tot vorbit în ºoaptecã poemele mele îndeamnã la nefireºtilibertãþi de noapte.

Doar acest privilegiu am la marginea lumii,eu, celãlalt,omul fãrã aripi, dezinteresat de înalt.

Citiþi-mã repede ºi pe el uitaþi-l iar,pânã la viitoarele alegeri, mãcar !

Lucian Perþa

Poemul de la marginea lumiiCe tristeþe-i la marginea lumii!Dacã priveºti dincolo de cunoaºtere,te ia ameþealaºi nu mai înþelegi nimic.

Pipãi neantulcu un avion de agrement –eu ºi pilotul.El e îndrãzneþul ºi sfãtuitorul –înaintez cît îngãduie el – un zeu fãrã acte înregulã.Îndemînarea lui opreºte cãderea în gol.

În linie dreaptã am acces la eternitatecît mã poate duceun motor de micã putere.

În zile de varã,ne apropiem de abis, la pas, în plimbãritrecãtoare,cînd, deasupra noastrã, avioane puterniceo iau hotãrîte spre necunoscut.Nu se mai întorc.Se vorbeºte cã pasagerii lor ar putea fi ajunºidin urmãdacã ai sãri în gol – unii o fac,dar nu se mai întorcsã povesteascã pe unde au fost, ce-auvãzut...Altfel, doar poveºti de careelevii din ciclul primar s-au plictisit.

Un privilegiu a fost toatã venirea aici,copleºitor pentru gînduri.

ªi-i atît de trist sã nu poþi vedeamai mult decît îþi aratã imaginaþia.

În pragAtît de greue sã învãþ tãcereacînd buzele în vorbese ascundcum blîndele sãlbãticiuniîn aluniºuri.

Mai multe alfabete-am cercetatºi mult prea greumi-ar fi sã spuntãcerii care îi este slujbaº...

Dar iatã-mã ajuns în pragul caseiºi trebuind sã vorbesc cu ai meicu graiul celui singur

Olimpiu NUªFELEANºi umblatprin cãrþile cu drumuri lungi ºi grele.

... ºi arãtîndun semncoborîtorsã lumineze tãlmãcirea întîlnirii.

Prea multe vorbe mi-au mai îngheþat pe buze,puþine dintre ele-au mai înmugurit,dar o fereastrã – mã întreb – se va deschideºi fi-va cineva atît de prompt sã se apropieprivind prin trupul meuca printr-un larg chenarºi sã se vadã,el pe le privindu-se,la rîndul luide dincolo de frunze?

Invenþie poeticã(Joc)Eu inventez cãþeluºi poeticiºi apoi, plictisit de viaþã,mã joc toatã ziua cu ei...Cînd mã latrã,de limbuþele lor umedese prind globuleþele de pãpãdie...

Pare un simplu joc de cuvinte,dar, dacã-i atingi,afli cã-s orbi.Nici nu ºtiu sã miroase primãvara,dar adulmecã, tremurînd pe picioare,laptele zorilor.

Voi nu mã credeþi,dar eu am înscrisuri care-i confirmã.Învins de frigul din genunchii mei,oricînd aº putea sã mã prãbuºesc peste eiºi sã-i frîng.

De-aº înceta scrisul,scîncetul lor crud s-ar opriºi boabele de rouã n-ar mai aveade ce sã se prindãcînd catã sã înveseleascãdurerea zilei.

Lãtratul lor inocente fãcut din cuvinte abia mijitepe partitura metaforelor.

Nu uitã cã i-am inventatca pe-o jucãrie de pluººi cã au puterea de joacãdoar cît timp îi hrãnesccu lãptiºor de la Regina stelelor...

Trãind doar cît eu deschid pleoapele,iar ei, cãþeluºii poetici,atît de caraghios cocoþaþipe taraba zilei,gata sã mã muºte de degete,înfometaþi...

Se agaþã de viaþã tremurînd,sperînd ca vorbele mele sã fie sincere.

Coliba lore sintaxa mea poeticã.

CãlãtorDe ce eºti tu, omule, cãlãtor?Nu te poþi prinde, ca un copac,de pãmânt?

Sau, ca firul de iarbã,

de tãiºul coaseiunui gospodar harnic- bucurie e jertfei?

Nu gãseºti tu adãpostsub un acoperiºde care sã te prinzi cu visele talenetãlmãcite?...

Nu vezi cum pielea ta obositãse aºterne pe cãrareºi se face colb,obosind alþi ºi alþi paºi?

Nu înþeleg.

Þara taFrunze risipite toamna de vînt –acest cliºeu care nu iese de veacuridin cîntecele de sub fereastrã –cuvintele tale scoase din dicþionare;din cînd în cînd vine uitarea Sa discretãºi dereticã prin cãrþile vechi,presarã cenuºa cariilorîn filele lor.

Îþi vorbesc despre þara meaca ºi cum ar fi a ta!

Te-am vãzut, desfrînatã a soarelui,evaporîndu-te din boabele de rouã,ca ele sã nu-l mai încînte pe violator,desfãcîndu-te din mireasma florilor de cireºcînd lupul se lanseazã în urmãrirea mielului,ridicîndu-te mai sus de limpezimea aerului,fericitã cu libertatea inimii tale.

ªi eu tot încerc sã te cuprindîntr-o poezieºi sã te þin captivãlîngã umãrul meu îndrãgostit.

ªi asta undevadeparte pe punteaîncropitã din iluziile mele.De-aº înceta sã visez,te-ai prãbuºi.

Dimineaþã fãrã întrebãriÎmi închipui cît e de greu.chiar Domnul Cel Atotputernic fiind,ca, dimineaþa,dupã o noapte petrecutã în barul de fiþe,dupã o noapte de stat în tipografiile bãncilor,dupã somnul ce te scoate din grijile lumii,sã-i sufli fiecãruia cîte un grãunte de simþireîn inimã,sã-i pui iarãºi fior în sîngele spãlat de stele,sã-i faci degetele iarãºi tactile,ºi niciodatã sã nu-ntrebi, pe niciunul,cum de-ºi pierde atît de repede sufletul...

Bem bereTrecempe sub copaci imaginarice scuturãpe umerii noºtrizãpezi.

ªi ne oprimla fîntîna îndrãgostiþilorsã vorbimdespre dragoste.

Iar cînd automobilul miriloropreºteîn faþa catedraleine retragemsã deschidem sticle de bereîn casa lui Petrarcalãsatã în paraginã.

IVIVIVIVIV Rãsunetul cultural - ianuarie 2016

Redacþia:Redactor ºef: Andrei Moldovan

Redactori: Icu Crãciun, Vasile V.Filip, Menuþ Maximinian, Aurel Podaru, Vasile Vidican

Prezentare graficã: Maxim Dumitraº

Tehnoredactare: Claudiu Moldoveanu

Adresa:str. Bistricioarei nr. 6, Bistriþa - jud. Bistriþa-Nãsãud; email:rasunetul@rasunetul.ro

CONFLUENÞE

O controversã: data ºi locul naºterii lui Eminescu Este firesc sã se fabuleze mult pe seama unui poet de talia lui Mihai Eminescu, devenit legendã. Spaþiul virtual, cu posibilitãþi de comunicare aproape nelimitate, a devenit înmod firesc ºi mediul propice pentru astfel de demersuri. Tocmai acest lucru ne determinã sã publicãm în acest spaþiu, fãrã a comenta, o seamã de mãrturii (scrisori), aºa cum suntprezentate în remarcabilele volume (în numãr de 13) ale lui I. E. Torouþiu, „Studii ºi documente literare”, apãrute în perioada interbelicã ºi care nu au fost reeditate, dupã ºtiinþa noastrã.

„R. C.”

Domnule Director, E mai bine de un an decând stãpânesc date temeiniceasupra locului ºi anului naºteriilui Mihail Eminescu ºi de cândvãd în toate încercãrilebiografice greºeli mari înaceastã privinþã ºi abia m-amhotãrât, având în vedereospitalitatea „ConvorbirilorLiterare”, sã le dau în vileag. Datele pe cari vi lecomunic le datorescîmprejurãrii cã fusesem trimis,ca student, la Botoºani,împreunã cu D. C. Vasiliu, casã încercãm o stabilire a loculuinaºterii, unde trebuia, dupãfrumoasele intenþiuni de atunci,

sã seridice o ºcoalã în amintirea poetului. Iatã câteva date – toate greºite, - culese din cele mai autorizate biografii apãrute: Mai întâi pe mormântul de „sub teiul sfânt ºi dulce”, sub numele „Mihail Eminescu”,stau sãpate, în piatra rece, douã clipe din vecinica vreme: „1850-1889”. În prefaþa ediþiei a IV-a, D. Maiorescu scrie cã e „nãscut la 20 Decembrie 1849, în satulIpoteºti, lângã Botoºani”. Tot asupra acestei date, ca an al naºterii lui Eminescu se opreºteºi N. D. Pãtrãºcanu, în partea studiului sãu publicat în Numãrul jubiliar al „Convorbirilor”,„datã gãsitã scrisã chiar de mâna lui în registrele Direcþiei Convorbirilor Literare”. În matricula gimnaziului din Cernãuþi se gãseºte anul 1849, 14 decembrie. Într-alte schiþe biografice greºeala e ºi mai mare: aºa într-un articol, bogat într-unelefapte adevãrate, întrucât însumi am putut sã le controlez, publicat mai întâi pare-mi-se în„Românul”, reprodus însã în unicul numãr al ziarului „Eminescu”, ieºit cu prilejul desveliriibustului la Botoºani, la anul 1848, luna Noiembrie 8, în ziua de Sfinþii Arhangheli, pentrucare i s-a dat ºi numele de „Mihai” din botez. Dacã atâtea deosebiri sunt în scrierile apãrute departe de locul naºterii, nicãieri maimult ca în Botoºani nu se pot culege date false, ca întâmplãri din viaþã, ca împrejurãri defamilie, ca timp ºi loc al naºterii (Ba Dumbrãveni, ba Ipoteºti etc.). Dupã o zadarnicã excursiune ce am fãcut la Ipoteºti, satulcopilîtiei lui Eminescu, D.G. Cerchez, atunci prefect al judeþului, a primit urmãtorul rãspuns la o scrisoare ce adresasemaicãi Agapia Gherghel, stareþa schitului Agafton, unde trãieºte o mãtuºã a poetului.

1891, Martie 29, Agafton

Domnule Prefect, D-l Poet Eminescu este nãscut în Botoºani; aceasta este foarte sigur, cãciam întrebat

pe maica Fevronia Joraºcu, care au fost faþã cânds-au nãscut. Este cunoscut încã cãBotezul i s-au cetit de cãtrã preotul Dimitrie, de la Ospenia.

(s) Agapia Gherghel

Am pornit spre biserica Uspenia, ce-i mai zice ºi Biserica Domneascã – Catedrala dinBotoºani, – am cãutat pe preotul Dimitrie ºi dupã rãscolirea câtorva groase volume, prãfuitede vreme, în cari erau trecute numele tuturor botezaþilor de „Dumnealui preotul Iconom IonStamati”, acum rãposat, începând cu anul 1832, am gãsit în „Metrica, partea I, de naºteri ºibotezuri” urmãtoarele rânduri, pe cari le dau în exactã transcriere:

„Nãscut la 15 Ghenarie 1850, din pãrinþi: Gheorghe Eminovici, proprietar ºisoþia saRalu, nãscutã Vasile Juraºcu, care primi botezul în 21 Ghenarie; s-a numit Mihail, avândnaº pe Dumnealui Stolnicul Vasile Iuraºcu”.

Acest volum se aflã în buna pãstrare a preotului Dimitrie, de la mai sus pomenitabisericã.

Cum vedem, în aceste puþine rânduri nu se spune locul naºterii lui, dar fiind datãafirmarea maicãi Juraºcu, mãtuºa lui Eminescu, care încã trãieºte ºi care a fost de faþã lanaºterea sorei sale, muma poetului, ºicum nu se poate admite – presupunând cã s-ar finãscut la Ipoteºti (Dumbrãvenii sunt mult mai departe) – ca pãrinþii lui sã nu-l fi botezat labiserica satului, unde sunt îngropaþi toþi ai familiei ºi care e lângã Curtea lor ºi sã-l fi dus peel, copilul crud de ºase zile, în gerul lui Ghenarie, cale rea de trei ceasuri, numai aºa... casã-l boteze în Botoºani, rãmâne cu totul sigur cã: Mihail Eminescu s-a nãscut în Botoºani în ziua de 15 Ianuarie 1850.Buzãu, Mai 1892

N. D. GiurescuD. Titu Maiorescu ne comunicã urmãtoarea scrisoare, pe care a primit-o de la un stu-

dent al facultãþii de litere din Bucureºti.

Noi o publicãm spre completarea notiþelor anterioare apãrute în revista noastrã(Convorbiri literare, n. N.) cu privirela aceeaºi chestie.

Domnule Maiorescu,În numãrul festiv al revistei „Ateneul”, apãrut cu ocazia inaugurãrii bustului de la

Dumbrãveni al poetului Eminescu, am gãsit un articol al D-lui Corneliu Botez intitulat:„Unde s-a nãscut poetul Eminescu?”. Citindu-l, am vãzut cã D-sa încheie acolo astfel:„Rãmâne dar definitiv stabilit cã Eminescu s-a nãscut în oraºul Botoºani la 15 Ianuarie1850, primind botezul la 21 Ianuarie.”

D-sa scoate acest „dedinitiv stabilit”, bazându-se pe „însuºi actul original care constatãîn mod legal naºterea ºi botezul poetului”.

Cu toate acestea nu cred cã data naºterii poetului e încã stabilitã ºi pentru asta voiîncerca sã arãt cã e mai probabilã ziua de 20 Decemvrie 1849.

Aceastã convingere mi-a fost sugeratã în urma unor identice întâmplãri în stabilireadatei naºterii mele: afirmarea mamei cã m-am nãscut „în noaptea Ajunului”, precum ºigãsirea (într-o carte veche a tatãlui meu) însemnãrii cã sunt nãscut la 24 Decembrie 1881se opunea celei „nãscut alaltãieri”, existentã în extractul de botez cu data de 6 ianuarie1882. Lãmurirea mi-a venit ãn urma cuvintelor mamei: „ºi ai fost botezat în ziua deBoboteazã”. Atunci am zis: în actul de botez nu poþi pune toatã încrederea, deoarece ceiînsãrcinaþi cu facerea lui, cel puþin atunci, erau mai mult sau mai puþin indiferenþi faþã deexactitatea zilei naºterii; o confundau, înlocuind-o adesea, dacã nu totdeauna, cu cea debotez.

Aºadar e de crezut cã într-un timp mai îndepãrtat (1850) decât cel de la 1882, cândactele stãrii civile mai erau ºi în seama preotului, sã se fi comis vreo eroare.

Cã ziua de 20 Decemvrie 1849 e adevãrata zi a naºterii lui Eminescu, mi-o întemeiezîntre altele pe urmãtoarele argumente ce concurã în favoarea acestei date:

1.Eminescu însuºi a scris într-un registru pãstrat de D-l Iacob Negruzzi – în care membriisocietãþii „Junimea” îºi înscriu data ºi locul naºterii – cã s-a nãscut „în ziua de Ignat” (20Decemvrie) în satul Ipoteºti de lângã Botoºani. Cuvintele expresive ºi aºa de categorice „înziua de Ignat” m-au fãcut sã cred cã trebuie sã fie reproducerea fidelã a celor spuse deînsãºi mama poetului ºi cã Eminescu nu face acolo altceva decât reproduce întocmaiafirmarea celei mai în putinþã sã ºtie exact.

2. Într-o psaltire veche, în care sunt scrise consecutiv de însuºi tatãl poetului naºteriletuturor copiilor sãi, stã scris: „Astãzi 20 Decemvrie anul 1849 la patru ceasuri ºicincisprezece minute europeneºti, s-a nãscut fiul nostru Mihai”.

Credem cã pãrintele nu s-a putut înºela în scrierea acestei date, mai întâi cã el, indicând,dupã cum se vede, ºi ora ºi minutul, pare a fi scris-o îndatã dupã naºtere ºi apoi chiarscriind-o mai târziu – dupã cum ne povesteºte fratele poetului – „era om dotat de la naturãcu o aºa memorie, încât cunoºtea pe toþi contemporanii sãi, boieri ºi boiernaºi din toatãMoldova”. Aºadar nu e de mirat cã actul de botez sã fie eronat, ci e mai de mirat ca cinevasã nu creadã ceea ce ne-a spus mama prin gura poetului ºi ceea ce ne-a lãsat scris tatãl.

3. Cu atât mai mult ziua de 15 Ianuarie 1850 se poate crede a fi fost ziua botezului, cu cât,calculatã matematiceºte, cade într-o Duminicã, ºi este de ºtiut cã botezurile se facsãrbãtoarea. E lucru prea curios ca ziua de 21 Ianuarie sã fi fost ziua de botez, cãci suntnumai cinci zile de abia trecute de la naºtere, ºi ce aºa grabã pe pãrinþi sã-l boteze îndatãtocmai într-o Sâmbãtã.

În privinþa locului naºterii e mai greu de afirmat. Totuºi din cuvintele poetului cã s-anãscut la Ipoteºti – unde era moºia tatãlui sãu – în timp ce actul de botez s-a gãsit înmatricola de nãscuþi a bisericii Uspenia din Botoºani, ar rezulta probabilitatea naºterii laIpoteºti, aproape de Botoºani; iar pentru botezul copilului au venit la oraº, mai alescã segãseau tocmai în timpul sãrbãtorilor Crãciunului, când ºtiut este cã se petrece mai bine laoraº, gãsind distracþii mai variate acolo.

Pentru botez ºi maica Fevronia, mãtuºa poetului, a afirmat cã s-a sãvârºit la bisericaUspenia, luând ea însãºi parte.

Mihail N. Popescu-Colibaº(I.E. Torouþiu, „Studii ºi documente literare”, vol IV, Junimea, Institutul de Arte Grafice Bucovina,

Bucureºti, 1933, p. 275-280)