+ All Categories
Home > Documents > Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

Date post: 22-Oct-2015
Category:
Upload: adriano-logikstyle
View: 41 times
Download: 1 times
Share this document with a friend
30
1.Esenţa şi direcţiile strategiilor geoeconomice. Strategia geoeconomica reflecta expresia spatiala a politicilor economice ale subiectilor geoeconomici.Principalii subiecti sunt blocurile regionale precum UE,NAFTA ,CSI . Esenta strategiei geoeconomice consta in extinderea si mentinerea controlului asupra pietelor de desfacere,fluxurilor principale de resurse energetice,capital,informatii si tehnologii,droguri si armament. 2. Doctrinele şi concepţiile geoeconomice Doctrina liberului schimb – e promovata in state insulare,cu porturi maritime.Este argumentata la sf. Sec 18 de Adam Smith.Conform lui, statele lumii p/u asi spori influienta economica trebuie sa participe cit mai activ la schimbul liber de marfuri.La fel mentioneaza ca principala garantie a succesului unei tari ,avantajul ei absolut e nivelul de calificare a fortei de munca si productivitatea muncii Doctrina protectionismului – raspindita in per. Instabile intre state ce se aflau in conflict deschis, dar e teoretic argumentata la mijl. Sec 19(’40) de catre F.List.Conform lui , Germania nu poate sa participe la schimbul liber de marfuri , deoarece produsele Engleze sunt mai calitative si ieftine.P/u aceasta e nevoie de aplicat taxe vamale la importul de marfuri industriale engleze.Iar apoi cu efort comun de sporit nivelul de calificare, product. Muncii, nivelul tehnol, si competitivitatea prod, germane Doctrina spatiului de viata – e promovata de marile puteri ale vremii.capata raspindire dupa marile descoperiri geografice. Odata cu formarea sistemului colonial mondial.E argumentata de geopoliticieni germani sec 19-20.Statele ind. Dezv. Pentru a mentine ritmul de dezvoltare econ si demogr. Sunt obligate sa-si mareasca teritoriul sau spatiul de viata Doctrina zonelor de influienta – principalele cauze:1) imparttirea europei si in spec a Germ intre puterile cistigatoare in al 2 raz mond ; 2)destramarea sistem. Colonial mondial. Lupta dintre cele 2 supraputeri SUA si URSS a fost insotita de cursa inarmarii nucleare,si campanii militare.In ambele parti erau atit adepti ai confruntarii active(Nikita Hrusiov – I secretar URSS/ Bzerjinski- geostrateg amer.) , cit si adepti a relatiilor reciproc avantajoase (Cosighin – conducator al guvern. 64-82/ Henry Kisinger- diplomat) 3. Premisele consolidării geoeconomiei ca ştiinţă. GE apare ca stiinta in 1989 , cind Edward Luttwak in raportul sau anual catre congresul Amer. Analizeaza raportul de forta in lume la acel timp, iar princ. Teze au fost publicate in 91 in articolul „de La geopolitica la geoeconomie”. El mentiona ca razboiul rece s-a incheiat cu victoria zdrobitoare a SUA, insa ea nu treb sa se relaxese , si treb sa treaca de la geopolitica bazata pe metode militare si politice la geoeconomie bazata pe metode economice,pe control financiar... *Premisile:1)finisarea razboiului rece; 2)Revol inform si tehn; 3)globaliz econ, cult si inf ; 4)Liberal econ mond si reg ; 5)Transnationalizarea capitalului si sporirea influientei lor ; 6)trecerea de la sistema: Un stat-o sing piata, la Multe state –o
Transcript
Page 1: Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

1.Esenţa şi direcţiile strategiilor geoeconomice. Strategia geoeconomica reflecta expresia spatiala a politicilor economice ale subiectilor geoeconomici.Principalii subiecti sunt blocurile regionale precum UE,NAFTA ,CSI . Esenta strategiei geoeconomice consta in extinderea si mentinerea controlului asupra pietelor de desfacere,fluxurilor principale de resurse energetice,capital,informatii si tehnologii,droguri si armament.

2. Doctrinele şi concepţiile geoeconomice Doctrina liberului schimb – e promovata in state insulare,cu porturi maritime.Este argumentata la sf. Sec 18 de Adam Smith.Conform lui, statele lumii p/u asi spori influienta economica trebuie sa participe cit mai activ la schimbul liber de marfuri.La fel mentioneaza ca principala garantie a succesului unei tari ,avantajul ei absolut e nivelul de calificare a fortei de munca si productivitatea muncii Doctrina protectionismului – raspindita in per. Instabile intre state ce se aflau in conflict deschis, dar e teoretic argumentata la mijl. Sec 19(’40) de catre F.List.Conform lui , Germania nu poate sa participe la schimbul liber de marfuri , deoarece produsele Engleze sunt mai calitative si ieftine.P/u aceasta e nevoie de aplicat taxe vamale la importul de marfuri industriale engleze.Iar apoi cu efort comun de sporit nivelul de calificare, product. Muncii, nivelul tehnol, si competitivitatea prod, germane Doctrina spatiului de viata – e promovata de marile puteri ale vremii.capata raspindire dupa marile descoperiri geografice. Odata cu formarea sistemului colonial mondial.E argumentata de geopoliticieni germani sec 19-20.Statele ind. Dezv. Pentru a mentine ritmul de dezvoltare econ si demogr. Sunt obligate sa-si mareasca teritoriul sau spatiul de viata Doctrina zonelor de influienta – principalele cauze:1) imparttirea europei si in spec a Germ intre puterile cistigatoare in al 2 raz mond ; 2)destramarea sistem. Colonial mondial. Lupta dintre cele 2 supraputeri SUA si URSS a fost insotita de cursa inarmarii nucleare,si campanii militare.In ambele parti erau atit adepti ai confruntarii active(Nikita Hrusiov – I secretar URSS/ Bzerjinski- geostrateg amer.) , cit si adepti a relatiilor reciproc avantajoase (Cosighin – conducator al guvern. 64-82/ Henry Kisinger- diplomat)

3. Premisele consolidării geoeconomiei ca ştiinţă.GE apare ca stiinta in 1989 , cind Edward Luttwak in raportul sau anual catre congresul Amer. Analizeaza raportul de forta in lume la acel timp, iar princ. Teze au fost publicate in 91 in articolul „de La geopolitica la geoeconomie”. El mentiona ca razboiul rece s-a incheiat cu victoria zdrobitoare a SUA, insa ea nu treb sa se relaxese , si treb sa treaca de la geopolitica bazata pe metode militare si politice la geoeconomie bazata pe metode economice,pe control financiar...*Premisile:1)finisarea razboiului rece; 2)Revol inform si tehn; 3)globaliz econ, cult si inf ; 4)Liberal econ mond si reg ; 5)Transnationalizarea capitalului si sporirea influientei lor ; 6)trecerea de la sistema: Un stat-o sing piata, la Multe state –o sing piata ; 7)cresterea influientei blocurilor reg (UE) ;8)Raspind ZEL ; 9)regula de aur : capit tinde catre acele locuri unde cost. sunt min iar profit. Max, si pres fisc reduse

4. Obiectul, direcţiile şi metodele de studiu ale geoeconomiei.Geoeconomia studiază legătura dintre activitatea umană (homo economicus ) şi spaţiul geografic şi influenta factorului spatial asupra sferei de productie si distrib a bunurilor , are drept obiect de studiu optimizarea strategiei geoecon , interne si externe*Directiile princ :1)strateg GE; 2)Doctrine si conceptii GE ; 3)Structura GE a lumii ; 4)Spatiile si polurile GE ; 5)ZEL ; 6)Modif GE in sect si ramurile econ mond si reg ; 7)Semnif GE a corid de transport si celor energy ; 8)Strateg GE a statelor lumii ; 9)Probl spalari banilor ; 10)probl spionaj industry, tehn si financiar 5. Poziţia geopolitică şi geoeconomică a statelor lumii. 6. Esenţa structurii geoeconomice a lumii 7/8. Evoluţia centrului geoeconomic/Caracterizati Centru – in antichitatea timpurie – Orientul Apropiat si Mijlociu(Mesopotamia,Egipt,Persia, si statele Grecesti . Mai tirziu a inceput sa domine Grecia , iar apoi Imp.Roman .Dupa marile descoperiri geografice se extinde nucleul

Page 2: Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

Nord Atlatic(America de Nord SUA) . In prezent centrul GE e alcatuit din 3 nuclee : Europa de Vest , Am. De Nord , Asia de Est Centrul economiei mondiale. Include grupa mare de state situate în emisfera de nord de aceea se mai numeşte Nordul Economiei Mondiale.Centrul include circa 30 state, care sunt definite ca societăţi postindustriale. Particularitati principale ale centrului : 1)concetreaza majoritatea produsului global a prod. Industriale, si thnologii de virf2)asig,financiara inalt3)lipsa sau prezenta neinsemnata a deosebirilor regionale4)infrastructura moderna de productie si sociala5)societati transnationale ce controleaza econ. Statelor din pereferii si semiperiferii5)Soc transnationale controleza intreh ciclu de prod si consum a marfurilor6)Soc, transnationale controleaza ramurile cheie a econ mondiale: energetica ,petro-chimica,financiar-bancar7)predomina sfera serviciilor (70%)8)forta de munca calificata si tehnologii moderne9) in agricultura se folosesc utilaje moderne dar si prod modificate genetic10) impact mare asupra mediului

Din punct de vedere geografic, Centrul Economiei Mondiale (CEM) include trei nuclee economice cu particularităţile lor geoeconomice şi anume: 1. America de Nord în a cărei componenţă intră două state postindustriale SUA, Canada şi unul în curs de dezvoltare Mexic atrasă în gruparea integraţionistă NAFTA. Lider SUA. 2. Europa Occidentală - cuprinde un număr mai mare de state – Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, Suedia, Norvegia, Finlanda, Luxemburg, Belgia, Danemarca, Elveţia, Islanda, Irlanda, Austria etc., „locomotiva” Europei fiind Germania. 3. Asia-Pacific care include Japonia, Thailand, Coreea de Sud, Singapore, Noua Zeelandă, Australia etc., pe post de locomotivă fiind - Japonia. Locul dominant în dezvoltarea Centrului Economiei Mondiale şi al întregii economii contemporane îl ocupă grupa celor 7 – SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia şi Canada, cărora în ansamblu le revine 51% din Produsul Global Mondial (2008).

9.Particularităţile principale ale semiperiferiei activ integrate în economia mondială.Include statele din Europa de S-V (de la Portugalia- la Grecia) , Europa C-E (DE LA Ungaria-la Estonia) , Tigrii Est Asiatici, statele financiar asigurate exportatoare de petrol, din Golf. Persic, zonele offshore din Mediterana si Caraibe, state noi industrializate din Asia si America Latina(Estul Chinei , Malaezia, Taiwan,Turcia,Mexic,Brazilia, Chile,Argentina,Uruguay, Africa de Sud, Israel, Australia• Particularitati :1)Activ integrate in econ mondiala si in fluxurile comerciale cu statele

centrului ; 2)Asig. Financiara inalta si supramedie ; 3)Climat invest. Atractiv, impoz reduse,; 4)Specializare in prod de masa standardizata , bazate pe un consum masiv de forta de munca ieftina dar inalt productive ;5)Infrastructura de prod moderna; 6)Dezv sufiecienta a serviciilor informationale , sociale si medn; 7)Deosebiri regionale neinsemnate, cu exceptia statelor mari(Mexic , Brazil, Argentina , China); 8)Control din partea societ Transnationale din statele centrului ;9)Fluxuri migrationiste foarte reduse; 10)stabilitatea politica si econ de durata; 11)Integrare econ active in blocurile reg si transferurile tehnico-moderne

10.Particularităţile principale ale ale semiperiferiei slab integrate în economia mondialăInclude :partea de Sud a Europei Central estice(Romania , Bulgaria , Serbia), Statele CSI, Indonezia,Filipine,Irak,Iran, Africa de Nord,major statelor din Am.Latina• Particularitati: 1)Slab intregrate in econ mondiala; 2)Instab polit si econ ; 3)Climat invest

neatractiv, conditionate de nesiguranta investitiilor, coruptiei si sit criminogene ; 4)Deosebiri reg foarte pronuntate ;5)Prezenta simultatna a ram si tehn modern si a celor

Page 3: Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

traditionale 6)Predominarea infrastructurii de productie si sociale invechite ; 7)Productiv si competitive redusa ;8)Control din partea societ trans nat, sau a companiilor nationale gestionate de elita politica ; 9)Situatia soc-econ si ecologica nefavorabila; 10)Integrarea slaba in bloc reg si in transf de tehn; 11)Fluxurii migratorii foarte intense catre statele centrului si semiper. Active

11.Periferia economiei mondiale :Include cele mai sarace stae ale lumii:Africa- la Sud de Sahara, Laos, cambodgia,Pakistan , Bangladesh,Wemen,Siria,Tadjikistan ,Uzbekistan ,Haiti,Bolivia,Paragway * Particularitati : 1)Asig financiara redusa ; 2)Instabil polit si econ; 3)Mari deosebiri reg; 4)Lipsa masiva a infrastr de productie si sociala, iar cea existent este uzata ; 5)Sit social-econ si ecologica nefavorabila , insalubritatea , criminalitate ; 6)Product si competit redusa; 7)Predom ramuri traditionale cu caracter natural, productia carora e destinata pietii locale ;8)Cea mai mare parte din produsele agricole nu sunt prelucrate industrial si livrate pe piatan 9)In structura econ predomina absol agric naturala, serviciile traditionale ,si ind extractive destinata pietii externe; 10)Ramurile mai frentabile precum cea extractive si agric plantationala sunt controlate de catre soc trans nat straina sau de clanurile locale

12/13 Noţiunea, tipologia polurilor geoeconomice.Particularitati specificePrin poluri geoeconomice - se subânţelege astfel de regiuni mari, care întrunesc mai multe state strâns integrate între ele şi care deţin un mare potenţial economic şi, respectiv,o pondere ridicată în economia mondială. La sfîrşitul sec. XX economia internaţională s-a polarizat în 3 mari spaţii (regiuni) geoeconomice : America de Nord , Europa de Vest, Asia - Pacific. Însă, lumea celor 3 mari centre economice este departe de a fi omogenă . Între ele există importante deosebiri ce poartă amprenta unor particularităţi istorice, economice şi etnoculturale. În cadrul fiecărei regiuni geoeconomice, este promovată o politică geoeconomică bine determinată. Aceste regiuni, la rândul lor, devin centre economice de atracţie pentru regiunile mai slab dezvoltate. Fiecare din aceste 3 mari regiuni geoeconomice promovează diferite strategii de dezvoltare economică. Astfel, ţările din spaţiul nord - american sunt model de antreprenoriat liber, Europa de Vest a devenit model de integrare economică în hotarele vechii civilizaţii europene, iar statele din spaţiul Asia - Pacific demonstrează utilizarea reuşită a tehnologiilor occidentale în îmbinare cu tradiţiile socio-culturale locale. Conform datelor statisticilor internaţionale, cele 3 mari regiuni geoeconomice deţin circa 70% din potenţialul uman al Terrei, peste 50% din PIB-ul global, 2/3 din volumul total al exportului mondial şi 90% din potenţialul tehnologic mondial

14.Regiunea geoeconomică Europa de Vest Acest spaţiu mai poartă denumirea de Europaintegrată (unificată) şi cuprinde 25 de state cu o economie de piaţă înalt dezvoltată. În regiunea dată se deosebesc 3 grupe de state: 1)cele înalt dezvoltate – Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia. 2) înalt industrializate - Austria, Belgia, Olanda, Norvegia, Elveţia, Finlanda, Danemarca, Luxemburg, Islanda. 3) state cu nivel mediu de dezvoltare – Spania, Portugalia, Grecia, Irlanda. După cel de al Doilea Război Mondial, Europa de Vest a ales calea spre integrarea economică şi politică, ceea ce a determinat fondarea unui bloc economic integraţionist, cu o stabilitate şi securitate înaltă. Anul de întemeiere formal al UE poate fi considerat 1951 atunci când la iniţiativa lui Jan Monet se întemeiază CEE (Comunitatea Economică Europeană) în componenţa de 6 state: Germania, Franţa, statele Benelux şi Italia. Ponderea populaţiei regiunii date constituie aproximativ 7% din totalul mondial. Printre celelalte 3 mari regiuni economice ale lumii Europa de Vest ocupă constant locul II după volumul total al PIB-lui. Ei îi revine 25% din producţia industrială mondială şi 20% din cea agricolă. Ponderea, în volumul total al exportului, constituie 19,5%, întrecând indicatorul respectiv al SUA (15%) şi cel al Japoniei (8,5%).Particularitati de baza : 1) În structura economiei regiunii, predomină ramurile sectorului terţiar, în special serviciile sociale, medicale şi informaţionale,

Page 4: Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

transporturile şi turismul, serviciile comerciale moderne şi a industriei bazate pe tehnologii performante ; 2) . Agricultura regiunii se deosebeşte printr-o productivitate înaltă. Aici se produce 1/3 din producţia mondială de lapte şi 1/6 din producţia de carne. Politica agrară a acestor state este orientată în mare parte spre protecţia mediului înconjurător şi obţinerea producţiei agricole ecologice pure; 3) Un rol important în viaţa economică a Europei de Vest revine societăţilor transnaţionale din industria energetică şi petrochimică, farmaceutică, industria automobilelor, electronică, serviciile comerciale moderne, transporturi şi comerţ en-gross etc ; 4) Europa de Vest a devenit un mare centru financiar-bancar la scara mondială; 5) Statele Europei de Vest se deosebesc printr-un potenţial tehnico-ştiinţific înalt. 6) În majoritatea statelor europene se atestă o situaţie demografică problematică ; 7) Diversitatea şi calitatea serviciilor publice medicale şi sociale este cea mai înaltă din lume; 8) Europa de Vest se caracterizează printr-o intervenţie masivă a statului în reglementarea activităţilor economice şi comerciale, în special în ramurile strategice, precum energetica, transporturile, agricultura şi industria alimentară, serviciile informaţionale şi financiar-bancare etc.; 9) UE în hotarele ei actuale se asemănă mai mult cu un proiect geopolitic, menit să stopeze ofensiva geopolitică şi geoeconomică a Rusiei moderne decât cu un model integraţionist.

15. Regiunea geoeconmică nord-americană include SUA (nucleul regiunii), Canada şi Mexic. Cota acestei regiuni constituie 7% în populaţia lumii, 21% din Produsul Mondial Brut şi 12% în producţia agricolă mondială. Trăsăturile de bază ale acestei regiuni sunt următoarele: - aşezarea geografică şi geopolitică favorabilă vis-a-vis de restul lumii, - prezenţa unei mari pieţe de desfacere a mărfurilor şi serviciilor; - nivelul înalt de dezvoltare economică, bazat pe tehnologii moderne;• prezenţa unui mare potenţial tehnico-ştiinţific;

- este un exemplu de antreprenoriat liber, fiind cel mai liberal sistem economic din lume; - grupurile financiare şi industriale nord-americane controlează o bună parte din fluxurile globale de capital, informaţii şi tehnologii moderne, resurse energetice etc. . - prezenţa unui uriaş potenţial militar înzestrat cu cele mai performante tehnologii;- specializarea in ramuri industriale şi servicii, bazate pe un consum mare forţă de muncă înalt calificată, de capital şi inovaţii ştiinţifice; - în comparaţie cu celelalte 2 nuclee geoeconomice, economia nord-americană poartă un caracter mai extensiv şi se caracterizează printr-un consum mai mare terenuri agricole şi materii prime industriale, în special energetice la unitatea de producţie şi de valoare adăugată obţinută .

Ideea integrării SUA, Canadei şi Mexicului a început să fie transpusă în viaţă în anii 70 a sec. XX prin crearea unui spaţiu energetic comun. În 1988 a fost semnat acordul de formare a unei zone economice libere în SUA şi Canada, care a fost ca un răspuns la procesele integraţioniste din Europa . Obiectivele NAFTA:1)Lichidarea barierelor vamale şi stimularea circulaţiei libere a mărfurilor şi serviciilor; 2)Crearea condiţiilor p/u o concurenţă transparentă în zonele de comerţ liber.; 3)Atragerea investiţiilor în statele membre; 4)Crearea unei protecţii efective asupra proprietăţii intelectuale;5) Crearea mecanismelor pentru implementarea acordului şi hotărârea problemelor de conflict;6)Crearea unei baze legislative p/u o cooperare mai largă în viitor; 7)Formarea unei pieţe unice libere continentale.Cea mai mare putere economică din spaţiul nord-american este SUA economia americană este una din cele mai liberale din lume. La finele sec. XX, SUA au devenit unica puterea cea mai influentă în domeniile strategice: militare, economice, tehnologice şi informaţionale. SUA este liderul mondial în domeniul tehnologiilor informaţionale. .Canada Canada ocupă un loc de frunte printre ţările lumii după mărimea rezervelor de metale neferoase, minereu de fier, uraniu, petrol şi gaze naturale. În diviziunea geografică a muncii Canada se specializează în producerea şi exportul de materii prime minerale (metale colorate, uraniu, carburanţi), lemn, produse agricole. Mexicul este un stat nou-industrializat, cu o economie în plină ascensiune, un mare producător mondial de petrol (principala bogăţie), argint, cupru, metale rare. Industria este diversificată în mai multe ramuri: siderurgică, constructoare de maşini chimică (petrochimie). Agricultura este bazată pe culturile de subzistenţă: porumb, fasole, orez, dar şi culturi pentru export: cafea, cacao, bumbac, lemn preţios, cauciuc. În 1992 Mexicul semnează acordul asupra

Page 5: Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

zonei de liber schimb cu Canada şi SUA.

16. Regiunea geoeonomică Asia de Est-Pacific Principale puteri economice din regiunea dată sunt Japonia şi China, iar dintre statele mai mici: Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong (teritoriu chinez cu autonomie economică în plan intern şi extern), Singapore, Australia şi Noua Zeelandă. În perioada postbelică, regiunea dată a înregistrat o creştere economică foarte dinamică. La ora actuală, ei îi revine 20% din potenţialul economic mondial. Ponderea acestei regiuni în produsul global a sporit de la 4% în 1950 la 25% în 1995 şi 40-50% în respectivă (2020) conform datelor prognozei. Despre dezvoltarea dinamică a economiei acestei regiuni ne demonstrează şi astfel de indicatori: pentru dublarea PIB/ 1 locuitor SUA şi Marea Britanie au avut nevoie de o perioadă de 50-60 de ani, pe când China şi Coreea de Sud – doar de 10 ani. integrare economică mult mai activă bazat pe transferul intens a tehnologiilor de la Japonia şi SUA, aflate pe nivelul tehnologic superior în statele aflate pe nivelurile tehnologice inferioare, precum „tigrii est-asiatici”, China, Malaezia, Tailanda ş.a. Transferul tehnologiilor vizează producţiile industriale de masă de calitate medie şi bazate pe un consum masiv de forţă de muncă ieftină, Costurile şi durata de instruire a forţei de muncă sunt mult mai reduse eficienţa instruirii este relativ înaltă. Nu mai puţin importantă este şi costurile inferioare la diverse materii prime industriale şi agricole, cerinţele şi costurile ecologice mai reduse, ceea ce generează transferul masiv al ramurilor mari consumatoare de materii prime şi a ramurilor cu un nivel de poluare ridicat din Europa de Vest şi America de Nord către Asia de Est şi alte regiuni ale Terrei cu avantaje concurenţiale similar

În cadrul regiunii Asia - Pacific, Japonia a devenit liderul principal. La începutul sec. XXI, Japonia rămâne a doua supraputere economică din lume, dar cedează rapid în faţa Chinei, care, în anul 2009, a depăşit Japonia după volumul PIB-ului (5,1 trln.$), însă cedează mult Japoniei după nivelul tehnologic şi asigurarea financiară (PIB-ul per capita în China este de 10 ori mai mic ca în Japonia). În volumul producţiei mondiale ei îi revine 10%, iar după rezervele de valută împarte locul I cu China. O altă forţă economică, militară şi politică din regiunea Asia-Pacific este China (Republica Populară Chineză), cu o populaţie de 1,4 miliarde locuitori şi o suprafaţă de 9,6 mln. km², fiind o ţară cu civilizaţie străveche. La unii indicatori economici, China ocupă primele locuri în lume. Ea deţine primul loc în lume la producerea oţelului (620 mln. tone), ceea ce constituie 1/2 din producţia mondială, în producţia de automobile (18 mln. sau de 2 ori mai mult decât Japonia), de mărfuri electronice, îngrăşăminte chimice, produse petrochimice, ciment, strunguri şi echipamente etc. Dispune de cele mai mari resurse de cărbune din lume - 30 % din totalul mondial. implementarea proprietăţii private.

În urma realizării noii reforme economice din anul 1978, economia Chinei a înregistrat succese uluitoare. Timp de 25 de ani (1978-2003) economia reală a ei a sporit cu 8% anual, iar PIB-ul a înregistrat o creştere de 26, 5 ori în perioada indicată.

17/18 Noţiunea, însemnătatea geoeconomică şi tipologia zonelor economice libere. Caracterizarea), sub noţiunea de zonă economică liberă se subînţelege parte a teritoriului unui stat, unde mărfurile sunt considerate drept obiect, aflate în afara teritoriului vamal naţional (principiul extrateritorial vamal), şi de aceea nu sunt supuse controlului vamal şi impozitării. Cu alte cuvinte, ZEL reprezintă: o parte a teritoriului naţional (enclavă), de regulă cu o poziţie economico-geografică favorabilă, cu un regim funcţional special, care prevede crearea condiţiilor avantajoase pentru atragerea investiţiilor interne şi externe ;

Tipologia : 1. Zone libere comerciale (Free trade zone) . Această grupă îmbracă următoarele forme: zonele libere, vamale, de depozitare, porturi libere, porturi franco, aeroporturi libere, zonele de tranzit, zonele libere de export, şi nu în ultimul rând zonele libere comerciale, care au cea mai largă răspândire. Acest tip de zone se înfiinţiază în nodurile de transporturi internaţionale (porturi fluviale şi maritime, noduri feroviare, aeroporturi) în scopul pătrunderii în ţară a mijloacelor valutare pe contul intensificării comerţului extern. 2) Zonele industrial – prelucrătoare (Industrial processing zone) se referă la a doua generaţie de zone. Ele au apărut în rezultatul evoluţiei zonelor comerciale, când pe teritoriul atribuit lor au început să intre atât mărfurile cât şi capitalul, ocupându-se atât cu comerţul cât şi cu activitatea de

Page 6: Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

producţie. După locul de desfacere a celei mai mari părţi din producţie zonele respective se împart în două subgrupe a) zone orientate spre importul mărfurilor; b) zone orientate spre exportul mărfurilor.Primele activează pentru îndestularea pieţii cu mărfuri a ţării gazdă. Astfel de zone sunt foarte puţine (este cazul ţărilor dezvoltate). Marea majoritate a zonelor prelucrătoare sunt orientate spre export (cazul ţărilor în curs de dezvoltare). 3). Zonele ştiinţifico-tehnologice sau tehnico-inovaţionale pot fi atribuite celei de a treia generaţie a zonelor economice libere (anii 70-80). Ele apar în apropierea de mari centre ştiinţifice, dotate cu o infrastructură deosebită, menite să asigure procesul de elaborare şi implimentare a tehnologiilor informaţionale. Aceste zone concentrează firme specializate în cercetare / dezvoltare pentru promovarea tehnicii de vîrf în producţia de export. Drept exemple de astfel de zone menţionăm tehnopolurile, tehnoparcurile, centrele inovaţionale 4). Zonele economice libere de deservire, sunt pe de o parte rezultatul evoluţiei zonelor de producţie în ramurile de înaltă tehnologie (de exemplu, prelucrarea informaţiei), pe de altă parte – rezultatul creşterii rolului sectorului terţiar în activităţile economice contemporane. Aceste zone asigură condiţii avantajoase companiilor care se specializează în acordarea diferitor tipuri de servicii, precum: servicii bancare, financiare, de asigurări, turistice ş.a. Din această grupă fac parte: zonele offshore, centrele financiare, centrele financiare, centrele bancare, societăţile de asigurare etc.5) Zonele libere complexe reprezintă cea mai complexă formă de organizare a ZEL-urilor şi sunt înzestrate cu trăsături a mai multor tipuri de zone. Drept exemplu de astfel de zone sunt zonele economice speciale din China 19. Particularităţile principale şi repartiţia zonelor offshore. În limbajul economic american, prin off-shore sunt denumite companiile / firmele care îşi desfăşoară activitatea în afara teritoriului naţional al statului în care acestea sunt rezidenţi. Deosebirea acestora de alte zone libere constă în faptul că firmele / întreprinderele nu au dreptul de a practica activităţi de producţie ci doar activităţi ce ţin de acordarea serviciilor (bancare, financiare, asigurări, consulting etc.). Cu alte cuvinte este vorba despre întreprinderi / firme care nu desfăşoară activităţi comerciale în ţara în care au fost înregistrate şi care, din punct de vedere al actelor comerciale săvârşite, sunt considerate ca fiind firme / întreprinderi străine. O companie off-shore nu poate realiza venituri în ţara în care a fost înmatriculată. Teoretic, companii off-shore se pot înfiinţa în orice ţară din lume, dar nu peste tot se pot obţine avantaje fiscale.Avantaje: fiscalitatea zero sau aproape zero. Aceasta înseamnă că compania este scutită total sau parţial de la plata impozitelor pe profit. În mod normal, companiile offshore trebuie să plătească o taxă de înregistrare anuală; - anonimitatea sau confidenţialitatea beneficiarului (proprietarului) şi a rezultatelor financiare ; - flexibilitatea şi operativitatea în înmatricularea companiei; în majoritatea paradisurilor fiscale, o nouă companie offshore poate fi creată în 24 de ore, fără ca prezenţa proprietarului să fie necesară; - absenţa controalelor şi a restricţiilor valutare, destul de des întâlnite în economiile „de interior”- de exemplu, în Republica Moldova, tranzacţiile interne se execută numai în moneda naţională, iar mişcările valutare sunt strict supravegheate de Banca Naţională. Repartiţia geografică a companiilor offshore este în funcţie de mai mulţi factori şi anume: factorul geografic ori poziţia economico-geografică (analiza arată că majoritatea off-shore sunt situate la intersecţia căilor comunicaţionale importante - porturi, aeroporturi, căi ferate, în apropierea marilor centre comerciale); factorul socio-economic (stadiul de dezvoltare al infrastructurii – în special comunicaţiile şi telecomunicaţiile, gradul de dezvoltare al serviciilor, costul şi gradul de calificare a forţelor de muncă etc.) şi factorul politic (orice companie are nevoie de stabilitate nu doar economică dar şi politică). Actualmente, printre cele mai recunoscute zone off-shore în lumea afacerilor se evidenţiază: Singapore, Hong Kong, Elveţia, Luxemburg, Cipru, Malta, Jibraltar, Panama, Liberia, Insulele Britanice Virgine, Samoa, Cayman Islands, Mauritius, Bahamas, Insulile Man şi Jersey, Bermude, Antigua şi Barbuda, Marshall Islands ş.a

Page 7: Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

20. Zonele ştiinţifico-tehnologice. Avantajele şi dificultăţile dezvoltării lor. În epoca progresului ştiinţifico-tehnic, în lume, s-a creat un nou tip funcţional de zone libere, unind ştiinţa şi producţia tehnologiilor înalte. Factorii principali care stau la baza creării zonelor ştiinţifice şi tehnologice sunt: existenţa unei universităţi tehnice ori a unui centru ştiinţific de cercetare de clasă internaţională, prezenţa unei infrastructuri tehnologice şi a unui capital de risc, forţă de muncă înalt calificată şi condiţii de viaţă confortabile. Obiectivele principale ale acestora sunt: 1)stabilirea şi dezvoltarea de noi tehnologii; 2)încurajarea investiţiilor din domeniul public în cercetare / dezvoltare; 3)atragerea investiţiilor din sectorul privat şi atragerea altor surse de finanţare; 4)încurajarea transferului de tehnologie către firmele existente în plan local. La începutul anilor 90, s-au format trei tipuri funcţionale de bază a zonelor ştiinţifice şi tehnologice: * centre inovaţionale ori incubatoare- sunt centre de susţinere a micului business inovaţional, unde se creează un mediu favorabil pentru pregătirea cadrelor, pentru firmele noi autohtone concurenţiale (încăperi, utilaj, mijloace de comunicaţie, marketing ş.a.), unde se acordă fonduri ale capitalului de risc. * parcuri ştiinţifice şi tehnologice sau tehnoparcuri - Parcurile ştiinţifico-tehnologice sunt o grupă de firme teritoriale, care realizează producţie în serii mici, bazată pe cercetările ştiinţifico-tehnologice ale universităţii tehnice locale ori a centrului de cercetare.

*tehnopoluri - reprezintă forma cea mai avansată a zonelor ştiinţifice şi tehnologice, un model de alianţă privată cu scopul comercializării tehnologiilor şi creşterii economice. – reprezintă o zonă liberă a erei tehnologiilor înalte, unde se realizează combinarea ştiinţei şi tehnologiei cu cultura naţională tradiţională şi mondială. Apariţia tehnopolurilor pe lîngă marile universităţi ori institute de cercetare sunt deja obişnuite în statele occidentale. Modelul l-au constituit cîteva zone industriale din SUA – Silicon Valley (Valea Siliciului) la sud de San Francisco, pe terenurile Universităţii Standford, autostrada 128 la Boston. Ulterior s-au extins în Marea Britanie (Cambridge), Franţa (Sophie-Antipolis, la Nica, Meylan, la Grenoble), Japonia (Tsukuba, cu universitate proprie), Rusia (Akademgorodoc, lîngă Novosibirsk) şi în multe alte ţări.

21. Specificul dezvoltării zonelor economice libere în diverse regiuni ale lumiiAnaliza ZEL – urilor are o importanţă deosebită nu numai din punct de vedere al

funcţionalităţii şi structurii, dar şi al activităţii acestora în diverse spaţii geoeconomice. Aceasta se poate realiza pe diverse coordonate, în special: 1)pe tipuri de state; 2)pe state concrete, state cu o experienţă deosebită în activitatea ZEL – urilor; 3)pe regiuni geoeconomice.

În anul 2000 funcţionau peste 900 de ZEL –uri în 90 de state ale lumii.În ţările ex-sovietice predomină zonele de producţie de export. Problemele cele mai dificile ale zonelor economice libere, din acest grup de state, sunt infrastructura slab dezvoltată şi lipsa mijloacelor (resurselor) financiare,au un singur scop – atragerea investiţiilor străine, pentru redresarea economiilor naţionale şi crearea de noi locuri de muncă.

În ansamblu, pentru Europa Occidentală, crearea ZEL – urilor prezintă o dificultate. Aceasta este legată, mai cu seamă, de politica Uniunii Europene, bazată pe susţinerea concurenţei libere în regiune, iar aprobarea zonelor libere înseamnă apariţia avantajelor, care lărgesc drepturile unor subiecţi economici în raport cu alţi subiecţi, ceea ce încalcă principiul concurenţei libere. Iată de ce, în Europa Occidentală, spre deosebire de Asia sau America Latină, noi ZEL-uri se creează mult mai rar, au restrângeri mult mai mari şi joacă un rol mai mic în economie, decât în regiunile menţionate. Aceasta se referă în special la zonele prelucrătoare de export. Cu toate acestea, Europa Occidentală rămîne a fi unul din cele mai mari centre ale businessului off-shore. Pentru astfel de state şi teritorii, cum sunt: Elveţia, Liechtenstein, Luxemburg, Irlanda, Monaco, Cipru, Malta, cît şi Insulele Normande, Insula Man, Gibraltar sunt caracteristice zonele off-shore. Un regim privelegiat, pentru unele genuri de operaţiuni internaţionale, funcţionează în Austria, Belgia, Marea Britanie, Grecia, Olanda. Irlanda este ţara care a pus începutul dezvoltării fenomenului de zonă economică liberă,

Page 8: Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

creând, în anul 1959, pe un teritoriu mic (100 ha) în apropierea aeroportului Shannon, prima zonă industrială de export. Această zonă este luată drept model în crearea de ZEL – uri în multe ţări în curs de dezvoltare, în primul rînd – în noile ţări industrializate din Asia şi multe ţări din America Latină. Aici se află şi sediul primului magazin care operează în sistem „Duty Free Shop” – magazin comercial lipsit de taxe pentru pasagerii care părăsesc zona. În ţările Europei de Est, o experienţă mai bogată în planificarea şi înfiinţarea ZEL – urilor o are Ungaria, De menţionat că, aici, în ultimul timp, o mare atenţie se acordă înfiinţării şi dezvoltării parcurilor industriale şi zonelor antreprenoriatului liber. Zone economice libere sunt create, de asemenea, în Polonia, Bulgaria, România şi alte state.Unele ţări dunărene au creat, deja, o serie de ZEL – uri (Belgrad, Pancevo, Budapesta, Vidin, Ruse, Giurgiu, Constanţa)

spaţiul geoeconomic Asia / Pacific, este situat cel mai mare număr de zone economice libere (peste 200), mai ales în „noile ţări industriale” şi ţările – membre ale ASEAN – ului. În această regiune, cele mai răspândite şi efective zone sunt zonele de producţie şi export. Un interes deosebit îl reprezintă ZEL-urile din China, cunoscute sub termenul de zone economice speciale. Crearea acestora a constituit o parte componentă a politicii strategice comune de „deschidere” a economiei ţării către lumea exterioară În China, funcţionează trei tipuri de ZEL-uri, care se deosebesc ca mărime şi statut juridic, şi anume: zone economice speciale (zone cu destinaţie complexă), porturi libere şi raioane de dezvoltare economică şi tehnologică (parcuri ştiinţifice şi industriale). Trăsătura principală a primelor zone economice chineze – crearea platformei economice pentru unificarea fostelor colonii: Hong Kong (Ziangan), Taiwani şi Makao (Aomâni) cu patria. ZEL – urile au devenit întruchiparea teoriei convergenţei capitalismului şi socialismului. În Japonia, spre deosebire de alte state din această regiune, sunt create şi funcţionează zonele ştiinţifice şi tehnologice, în special tehnopolurile şi parcurile ştiinţifice. În 1970, în apropiere de capitala Tokyo, este dat în exploatare centrul ştiinţific „Tsukuba”, construcţia căruia a durat 17 ani. Este cel mai mare centru ştiinţific din Asia. Aici sunt amplasate 48 de instituţii naţionale de cercetare şi peste 10000 de filiale, unde activează 40% din numărul total de cercetători. Zone economice libere sunt, de asemenea , în Coreea de Sud, Singapore, Thailanda, Taiwan, Filipine, India, E.A.U., Iemen, Iordania, Vietnam, Indonezia etc. Pentru America de Nord, este caracteristică dezvoltarea zonelor antreprenoriatului liber şi zonele comerciale libere (aşa-numitele zone de comerţ exterior).În SUA, se numără peste 130 de ZEL – uri. Cea mai largă răspândire şi popularitate mondială au căpătat-o tehnopolurile. Primul tehnopol din lume, „Valea Siliciului” (Shillicon Valley), a fost creat în anii 50 în SUA, în apropierea oraşului San - Francisco, statul California. După mărimea şi teritoriul ocupat această zonă rămâne a fi şi-n prezent prima. Acest complex teritorial inovaţional, situat între golful San - Francisco şi munţii Santa - Cruz, a devenit un simbol al progresului ştiinţifico-tehnic şi dezvoltării regionale. . Aici se găseşte unul dintre cele mai bogate şi prestigioase universităţi private din ţară – Stanford. America Latină ocupă locul doi în lume după numărul şi importanţa zonelor economice libere. Conform diferitelor evaluări, în acest spaţiu geoeconomic, se numără de la 100 la 150 ZEL. În America Latină, iniţial se creau zone comerciale libere, care acordau firmelor străine facilităţi vamale. Astfel de zone funcţionează în Columbia, Chile, multe state insulare din Caraibe, Mexic, Brazilia etc. Mai târziu, o largă răspândire o capătă zonele off-shore, în special în Caraibe. Aceste zone dispun de un regim special fiscal, valutar şi financiar. Zonele off-shore se creează, în primul rînd, în ţările mici ca teritoriu, în scopul obţinerii mijloacelor valutare suplimentare. Centre financiare de importanţă mondială sunt Panama, Belize, Bahamas, Insulele Cayman şi Antilele Olandeze

22. Semnificaţia geoecomică a zonelor economice libere în Republica Moldova. Realizări, perspective şi dificultăţile dezvoltării lor. În prezent, în Republica Moldova, funcţionează şase zone economice libere: „Expo-Business Chişinău”, „Tvardiţa”, parcul de producţie „Taraclia”, parcul de producţie „Otaci-Business”, „Ungheni-Business”, parcul de producţie „Valkaneş”, precum şi Portul Internaţional Liber „Giurgiuleşti”, care are un şir de

Page 9: Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

particularităţi ale zonei libere. Conform situaţiei la 1 ianuarie 2008, în cele 6 zone libere erau înregistraţi 183 rezidenţi cu 3962 de angajaţi. Volumul total al investiţilor în zonele economice libere, la 1 ianuarie 2008 a constituit 104,3 mln. dolari SUA, dintre care în 2007 au fost investite circa 16 mln. dolari SUA. Activitatea zonelor economice libere este orientată spre producerea mărfurilor industriale la export, în special, utilaj electronic, articole din plută pentru îmbutilierea băuturilor alcoolice, plăci de ceramică, televizoare, covoare şi mobilă. Alte genuri de activitate practicate în aceste zone ţin de sortarea, ambalarea şi marcarea mărfurilor care tranzitează teritoriul vamal al Republicii Moldova, precum şi efectuarea construcţiilor, activităţi de depozitare şi alimentaţie publică. ZEL „Expo-Business-Chişinău”, este cea mai dezvoltată zonă liberă, ponderea căreia în volumul total de producţie al zonelor libere constituie 43,2%, iar volumul total de investiţii constituie 41,4% (2008). Zona economică liberă „Ungheni-Business” a fost deschisă în anul 2003. La 1 ianuarie 2008, pe teritoriul zonei libere erau înregistraţi 41 de rezidenţi, dintre care întreprinderi cu capital din Italia, Austria, România, Rusia, Olanda, Cipru şi Belgia. Volumul total de investiţii a atins cifra de circa 25 mln. dolari SUA. Principalele direcţii a investiţilor – producţia industrială.

ZEL „Ungheni-Business” este cea mai dinamică zonă conform volumului vânzărilor producţiei industriale, revenindu-i primul loc (51,8%). Principalele tipuri de producţie industrială sunt articole de ceramică, mobilă, covoare, băuturi nealcoolice, lacuri, vopsele etc. Cea mai mare parte a producţiei industriale, mai mult de 3/4, a fost exportată, iar pe teritoriul Republicii Moldova a fost livrat circa 9%.

Dintre aspectele negative care tind să frâneze crearea şi dezvoltarea favorabilă a ZEL – urilor în Republica Moldova se pot menţiona următoarele:*multe obstacole birocratice; *infrastructura insuficientă şi ne adecvată (drumuri, telecomunicaţii, depozite frigorifice ş.a.); *condiţiile insuficiente pentru cazarea şi deservirea agenţilor economici străini şi a familiilor lor.

23. Factorii clasici şi neoclasici de repartiţie a agriculturii. Agricultura este cea mai veche ramură a economiei mondiale, destinată aprovizionării cu produse alimentare a populaţiei.Repartiţia ramurilor şi activităţilor agricole este condişionată de influenţa sinergică a factorilor naturali, social-economici, tehnico-economici, etnici, confesionali, politici etc. Teoria clasică de repartiţie a producţiei agricole a fost elaborată de Iohan Tünen în 1826 în lucrarea ,,Statul izolat”. Aceasta a fost realizată în baza calculelor făcute de el pe propria moşie. În teoria sa se delimitează 3 factori: 1)distanţa de la producătorul agricol 2) preţurile la produsele agricole 3)renta funciarăOdată cu depărtarea de la oraş, scade preţul pământului şi creşte consumul de terenuri şi ponderea culturilor extensive; odată cu apropierea de oraş creşte preţul ternurilor, ponderea culturilor intensive, consumul de capital,forţă de muncă tehnică, îngrăşăminte etc.

24.Factorii clasici şi neoclasici de repartiţie a producţiilor industriale. Teoria clasică de repartiţie a producţiei industriale a fost elaborată în 1909 de către renumitul savant german Alex Weber. Acesta supune analizei principalii facori care determină localizarea producţiei industriale. După Weber factorii de repartiţie se împart în factori regionali şi neregionali. Factorii regionali-determină localizarea arealului producţiei industriale în funcţie de locul de extacţie a materiei prime şi locul de consum a producţiei finite. Factorii neregionali- determină doar concentrarea producţiei date într-un anumit loc al arealului industrial.Weber ajunge la concluzia că localizarea producţiei industriale este condiţionată în primul rînd de cheltuielile pentru materia primă, energie, pentru transport şi salarizarea muncitorilor industriali. De asemenea, Weber consideră că cheltuielile pentru materia primă şi pentru energie pot fi incluse în cheltuielile de transport. Astfel principalii factori regionali după Weber sunt cheltuielile de transport şi cheltuielile pentru forţa de muncă, şi raportul lor faţă de locul de extragere a materiei prime şi de realizare a producţiei finite. Aceşti 2 factori Weber i-a numit

Page 10: Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

factori ştandort, iar locul de localizarea producţiei industriale de ştandort industrial. Cel mai important factor neregional este aglomeraţia industrială. Avantajele principale ale aglomeraţiilor constau în folosirea comună şi mai ieftină a reţelelor electrice, a energiei termice, a reţelelor de aprovizionare cu apă şi canalizare, a centrelor de instruire şi calificare, a băncilor, a serviciilor de consultanţă şi bineînţeles a unei capacităţi maxime de consum a aglomeraţiei industriale. Factorii neoclasici de repartiţie şi dezvoltare a producţiilor agricole şi industriale sunt:

• climatul investiţional;• eficienţa organizării producţiei şi comercializării mărfurilor industriale;• migraţia internaţională a forţei de muncă;• „îmbătrânirea populaţiei”, depopularea şi alte procese geodemografice negative;• cerinţele şi costurile ecologice

26.Influenţa globalizării asupra repartiţiei ramurilor industriale. Procesul de internaţionalizare a economiei mondiale, integrarea economiilor naţionale sunt particularităţile de bază a relaţiilor economice actuale. Acest proces în comun cu dezvoltarea diviziunii internaţionale a muncii influenţează substanţial asupra dezvoltării şi repartizării ramurilor economiei în statele şi regiunile lumii contemporane. Extinderea globalizării a determinat transformări esenţiale în structura ramurală şi în amplasarea spaţială a industriei mondiale. Analiza transformărilor structurale a industriei permite de a evidenţia o serie de modificări în structura ramurală şi spaţială a industriei.

27. Modificările geoeconomice ale agriculturii mondiale. Agricultura ca ramură a economiei mondiale contemporane are deosebiri mari în dezvoltarea şi amplasarea teritorială: specializarea ramurilor a diferitor regiuni mari a Terrei şi statelor lumii;decalaje mari în nivelul dezvoltării ramurilor agricole în statele şi regiunile mari ale Terrei; diferenţieri mari în ponderea ocupaţiilor în ramurile agricole. Pînă în prezent în această ramură sînt ocupaţi pînă la 50% din populaţia ocupată, pe cînd în unele state dezvoltate ponderea este în limitele 3-7%.

Reducerea esenţială a populaţiei ocupate în ramurile agricole ; În rezultatul dezvoltării economice, folosirrii intense a realizărilor progresului tehnico-ştiinţific, prelucrării industriale masive şi complexe, asigurării finaciare şi puterii de cumpărare înalte, statele înalt dezvoltate, în care locuiesc 12-13% din populaţia Terrei concentrează 2/3 din producţia agricolă mondială şi exporturile acesteia.; Creşterea cerinţelor în cantitatea, calitatea şi varietatea produselor agricole.

Se schimbă foarte mult proporţia statelor lumii în produsul global agricol. În producerea de cereale locul I China, în producerea porumbului SUA I loc, cartofului I loc China, în producerea laptelui – SUA.Realizarea „Revoluţiei Verde” care a sporit productivitatea şi recolta agricolă în multe state în curs de deyvoltare, în special în China, India, Brazilia, Mexic, Tailanda, Indonezia, Vietnam ş.a. Totodată, în majoritatea statelor subdezvoltate se pot observa şi numeroase efecte negative ale declanşării nereuşite a „revoluţiei verzi”, precum poluarea şi degradarea masivă a solurilor, reducerea productivităţii şi suprafeţelor terenurilor arabile, catastrofe ecologice, subnutiţia în masă, conflicte etnice sângeroasecreşterea procesului eroziunii şi salinizării solurilor.

Una din ultimile tendinţe noi în dezvoltarea agriculturii este extinderea agriculturii biologice. Agricultura care nu are impact negativ asupra resurselor naturale, asupra sănătăţii populaţiei şi mediului ambiant. În acest scop este necesar un echilibru armonios a potenţialului natural în funcţie de specificul ecosistemelor concrete. Actual agricultura „biologică” se practică într-un număr mare de ţări cu grad înalt de dezvoltare, precum Germania, Olanda, Franţa, Israel şi altele. În acelaşi timp, se observă o creştere foarte rapidă a suprafeţelor ocupate cu produse modificate genetic, care au depăşit deja 100 milioane ha. Doar din 2000 până în 2005, suprafaţa acestora a crescut de peste 2 ori. Circa 2/3 din suprafeţele cultivate de soie şi ½ din cele cultivate cu porumb şi rapiţă sunt ocupate de soiuri modificate genetic. Acestea se remarcă în SUA, Canada, Brazilia, Argentina, China, Olanda

Page 11: Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

28. Modificările geoeconomice ale industriei mondiale A. Structurale: - Creşterea volumului şi ponderii ramurilor bazate pe tehnologiile de vîrf (electronică,

electrotehnică, biotehnologică) şi ramurilor modernizate în baza tehnologiilor noi. În statele înalt dezvoltate ponderea acestor ramuri este mare: Germania 30%, SUA – 24%, Marea Britanie, Japonia – 23%. Concomitent creşte proporţia acestor ramuri în export (SUA şi Japonia – 37%, Marea Britanie – 32%, Olanda – 23%, Germania – 21% );

- Micşorarea esenţială a cuantumului industriei extractive de la 15% în 1970 la 8% în prezent

- reducerea considerabilă a ponderii ramurilor bazate pe consumul masiv de materii prime, metale şi a ramurilor poluante

B. Organizaţionale:- Trecerea de la metodele fordiste de organizare şi repartiţie a producţiei la cele

postfordiste - Creşte rolul companiilor transnaţionale în economia mondială şi naţională. În prezent, lor

le revin 1/3 din produsul global şi 2/3 din comerţul mondial.C. Calitative: - Apropierea cuantumului de producere a sectorului primar şi secundar prin dezvoltarea

complexului agroindustrial.- Cresc esenţial investiţiile capitale în industrie şi în cercetările ştiinţifice a ramurilor

industriale;- Dezvoltarea intensă şi creşterea ponderii ramurilor înalt tehnologice sau logofage;- reducerea esenţială a consumului de energie, materii prime, apă, resurse umane la unitatea

de producţie obţinută.D. Spaţiale:- industria textilă, metalurgică, petrochimică, materialelor de construcţii şi construcţia de

maţini migrează către statele noi industrializate din Asia şi America Latină.- Concentrarea mare a produselor tehnologiilor de vârf şi exportul acestora într-un număr

mic de state.Migraţia producerii şi ramurilor industriale spre porturile mari.Migraţia ramurilor care cer

o cantitate mare de forţă de muncă spre regiunile şi statele Terrei care dispun de resurse umane ieftine, îndeosebi către Asia de Est şi Sud-Est

29. Noţiune şi clasificarea serviciilor Sectorul terţiar sau serviciile cuprind totalitatea activităţilor economice, destinare deservirii producţiilor industriale şi agricole, precum şi necesităţilor populaţiei. . Spre deosebire, de industrie serviciile nu sunt însoţite de schimbarea parametrilor fizico-chimici a bunurilor. În clasificarea serviciilor sunt utilizate mai multe criterii, cele mai răspândite, fiind criteriul funcţional şi tipul de factori predominanţi pentru prestarea acestor servicii.

A. După consumul de factorii predominaţi deosebim: 1. servicii energofage – transporturile, comunicaţiile, ; 2. consumatoare de teren şi capital – serviciile de depozitare;3. de capital: serviciile comerciale moderne, comerţul en-gross, turismul de afaceri, de forţă de muncă calificată;4. de asigurare informaţională, socială şi medicală, majoritatea serviciilor comerciale moderne, administrarea (managementul) publică şi mai ales privată etc.;5. de forţă de muncă ieftină – turismul tradiţional, comerţul cu amănuntul, serviciile de apărare a statului şi ordinii publice (armata şi poliţia)

B. După criteriul funcţional:1. servicii transformaţionale - serviciile comunale;2. de repartiţie – transporturile şi comunicaţiile, comerţul şi depozitările;3. serviciile comerciale moderne;4. serv. colective – asigurarea socială şi medicală, instruirea şi educaţia;5. personale – turismul, managementul privat.

În statistica internaţională sunt delimitate 5 tipuri principale de servicii.1. transporturile, comunicaţiile 2. turismul şi serviciile hoteliere;3. comerţul şi alimentaţia publică;4. serviciile

Page 12: Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

comerciale moderne;5. serviciile colective (altele)

30 Factorii de repartiţie a serviciilor Astfel, repartizarea şi dezvoltarea serviciilor sunt condiţionate de localizarea, numărul, asigurarea financiară şi de alte particularităţi generale şi particulare ale consumatorilor şi preferinţelor acestora, în persoana populaţiei, întreprinderilor agricole, industriale şi de deservire..

Prin urmare, condiţia esenţială pentru dezvoltarea şi repartiţia serviciilor va fi capacitatea de consum a teritoriului, care este condiţionată la rândul ei de următori factori:

• asigurarea financiară a teritoriului, inclusiv a agenţilor economici din toate sectoarele şi ramurile economiei şi nivelul veniturilor populaţiei;

• numărul de potenţiali consumatori – agenţi economici sau locuitori; • localizarea diverselor categorii de consumatori.De asemenea, asupra dezvoltării şi amplasării serviciilor pot influenţa:• frecvenţa de consum a serviciilor, care depinde la rândul ei de bunurile sau serviciile

oferite consumatorilor. • categoria funcţională a localităţilor, în raport cu numărul de locuitori şi contribuţia

acestor localităţi, în deosebi a oraşelor în economia zonală, naţională, macroregională sau mondială şi funcţiile administrative a

• aşezarea geografică a localităţilor, centrelor industriale şi zonelor agricole;• gradul de dezvoltare a infrastructurii de producţie şi sociale, în deosebi a transporturilor

şi comunicaţiilor;• politica economică şi socială a statului;• climatul investiţional;• durata şi repartiţia timpului liber;• structura de vârstă a populaţiei;• tradiţiile populaţiei în prestarea anumitor servicii.

31 Comunicaţiile constituie o verigă indispensabilă nu numai a economiei mondiale, dar şi a

civilizaţiei contemporane, în ansamblu. Dezvoltarea postindustrială a impulsionat decisiv

dezvoltarea acestor servicii, ce deservesc practic toate ramurile economiei şi sunt răspândite în

toate statele lumii, în primul rând în cele dezvoltate. Comunicaţiile se află în avangarda

revoluţiei tehnico – ştiinţifice actuale, ce impulsionează la rândul lor dezvoltarea tuturor

ramurilor economiei şi, în deosebi a tehnologiilor de vârf. Astfel, se poate afirma fără îndoială,

că nivelul de dezvoltare şi utilizare a comunicaţiilor reflectă, în mare măsură şi nivelul

dezvoltării social-economice şi de modernizare a statelor lumii.

Mijloacele de comunicaţie pot fi clasificate după criteriul funcţional, istoric, forma de transmitere a informaţiei ş.a. După funcţionalitatea lor, se împart în comunicaţii de colectare, acumulare şi sistematizare a informaţiei – cărţile, revistele; de transmitere a informaţiei: telefon, fax, radio, televizoare, telegraf ş.a.; de păstrare – bibliotecile, bazele de date, calculatoarele, CD-urile. Unele mijloace de comunicare pot fi clasate simultan în mai multe categorii funcţionale. După criteriul istoric deosebim: comunicaţii tradiţionale şi moderne. Din cele tradiţionale fac parte cărţile, revistele, ziarele, telefonul staţionar, telegraful, radioul, poşta scrisă (scrisorile), iar din cele moderne: televizorul, telefonul mobil, faxul, computatorul. Forme moderne: poşta electronică, teletextul, videotextul, videotelefonia

Serviciile comerciale moderne includ totalitatea activităţilor destinate mobilizării

Page 13: Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

veniturilor disponibile ale agenţilor economici şi populaţiei. Cele mai răspândite servicii comerciale moderne sunt: serviciile bancare, de asigurare şi reasigurare, de înregistrare şi reînregistrare, tranzacţiile cu imobil, tranzacţiile cu tehnologii, consulting-ul (serviciile de consultanţă economică, tehnică sau juridică), engineering (de proiectare), auditul, managementul firmei ş.a. În statele înalt dezvoltate sunt răspândite practic toate tipurile de servicii comerciale moderne, îndeosebi serviciile financiar bancare destinate deservirii întreprinderilor industriale şi veniturilor înalte ale populaţiei, precum cele financiar bancare, de engeneering, consullting, tranzacţiile cu tehnologii moderne, auditul şi managementul firmei. Serviciile comerciale moderne au un rol foarte important şi în statele şi teritoriile dependente cu statut de zonă offshore, fiind reprezentate, în special prin serviciile de înregistrare şi reînregistrare, serviciile de asigurare şi reasigurare, tranzacţiile cu imobil, servicii bancare, de deservire a nerezidenţilor (persoanelor fizice şi juridice străine), influenţate de climatul investiţional foarte atractiv, îndeosebi de presiunea fiscală aproape nulă

32 Cel mai important rol în prestarea serviciilor financiar bancare îl joacă băncile de stat, băncile comerciale, care se află sub controlul STN, bursele de mărfuri şi valutare, companiile de asigurare, fondurile de pensionare. Cele mai importante centre bursiere sunt londra, New York, Paris, Zurih, Amsterdam, Bruxelles, Francfurt pe Main, Moscova, Tokyo, Hong Kong, Singapore ş.a.

Centrele financiar bancare se împart în mondiale, macroregionale şi naţionale. Din prima categorie fac parte 3 centre: Londra, New York, Tokyo.

Londra. În acest centru predomină tranzacţiile cu capital internaţional, în special bursa aurului, petrolului, valutară, de metale, creditelor pe termen scurt şi mediu. În calitate de centru naţional el figurează ca un centru bancar universal cu o piaţă foarte dezvoltată a creditelor pe termen scurt, centru bursier foarte dezvoltat şi diversificat, sunt foarte reprezentate activităţile de asigurare, tranzacţiilor cu imobil, în special închirierea sau arenda.

New York-ul este practic cel mai mare centru financiar bancar mondial, care a cucerit recent supremaţia mondială de la centrul londonez, însă nu în toate domeniile. El este recunoscut, în primul rând, ca un centru internaţional şi furnizor principal de eurodolari. Este foarte bine dezvoltată piaţa bursieră, în special valutară, materiilor prime, petrolului, metalelor, tehnologiilor de vârf, tranzacţiile cu hârtii de valoare, licitaţiile cu obiecte preţioase, îndeosebi de artă ş.a.

Ca centru financiar internaţional, Tokyo se află încă la etapa de formare şi are o influenţă predominantă în regiunea Asia de Est – Pacific. Cu atât mai mult, operaţiile financiar-bancare sunt strict reglementate de stat. Guvernul stabileşte rata dobânzii bancare şi activitatea, de ansamblu a băncilor naţionale şi străine. În acest centru lipseşte piaţa valutară liberă, iar tranzacţiile cu valute străine sunt efectuate doar de bănci autorizate de guvern. Lipseşte piaţa aurului, însă se dezvoltă foarte rapid piaţa creditelor bancare. Este slab dezvoltată piaţa hârtiilor de valoare. Aceste neajunsuri sunt înlăturate cu succes de filialele băncilor japoneze din Hong Kong, Taipai, Singapore şi din zonele offshore din regiunea Caraibelor.

Cele mai importante centre macroregionale sunt Zurih, Luxemburg, Francfurt pe Main, Bruxelles, Paris,

Zurih deţine prima poziţie pe piaţa valutară internaţională, creditelor pe termen lung, după reexportul de capital , a doua poziţie, după Londra pe piaţa aurului şi a treia pe piaţa hârtiilor de valoare, tranzacţiile cărora se efectuiază nu la burse de către agenţi burs Asupra dezvoltării şi poziţiei acestui centru au influenţat: climatul investiţional

Luxemburg. În acest centru este slab dezvoltată piaţa valutară şi a creditelor pe termen scurt

Page 14: Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

şi mediu, lipseşte piaţa aurului. În acelaşi timp, Luxemburgul împarte prima poziţie cu Zurihul pe piaţa creditelor pe termen lung. Acest centru mai este numit şi capitala financiară a Uniunii Europene. La bursele luxemburgheze se efectuiază peste 2/3 din tranzacţiile cu euroobligaţiuni. La dezvoltarea acestui centru, alături de factorii menţionaţi pentru Zurih, au influenţat preţurile mici la operaţiile financiar-bancare, lipsa impozitelor la dobândă (procente) şi dividendele de la hârtiile de valoare ş.a. înlesniri.

Paris. Constituirea Parisului în calitate de centru internaţional s-a datorat predominant exporturilor de capital francez la începutul sec XX,. Statul reglementează piaţa capitalului internaţional şi a creditelor bancare. Piaţa aurului are o importanţă predominant naţională. Pieţele valutară, a hârtiilor de valoare şi asigurărilor sunt instabile şi dezvoltate din cauza contradicţiilor dintre regulile pieţii şi reglementările impuse de stat.

Frankfurt pe Main. Acest centru apare după al doilea război mondial în scopul relansării imediat postbelice a economiei vest-germane, iar ulterior este folosit pentru dezvoltarea complexă a teritoriului, îndeosebi a zonelor industriale clasice din cauza costurilor ecologice ridicate. Principalele pieţe financiare ale acestui centru sunt: a creditelor bancare şi hârtiilor de valoare. Piaţa valutară, similar Parisului este strict reglementată de stat. Piaţa de asigurări este dominată de capitalul străin, îndeosebi englez şi elveţian.

Centrul financiar Singapore s-a dezvoltat predominant datorită poziţiei geografice foarte favorabile şi presiunii fiscale minime, în domeniu. El apare la începutul anilor 60, în calitate de filială a centrului londonez, în special pe piaţa valutară şi a aurului care sunt foarte bine dezvoltate şi în prezent. De asemenea, se evidenţiază piaţa hârtiilor de valoare şi creditelor.

Hong Kong. Consolidarea acestui centru s-a produs, de asemenea sub influenţa capitalului englez pentru stabilirea relaţiilor financiare cu China şi controlul geoeconomic al Asiei de Est. Are un caracter speculativ pronunţat, jucând un rol decisiv în declanşarea crizei financiare de mari proporţii, care s-a produs în Asia de Est şi Sud-Est în anii1997-1998. Este bine dezvoltată piaţa valutară, cu excepţia peţii dolarului asiatic, piaţa aurului. Sunt răspândite băncile chineze, locale, americane, engleze şi japoneze.

33 Modificările geoeconomice din sectorul terţiar După cum s-a menţionat anterior, serviciile sunt destinate deservirii producţiilor industriale şi agricole şi a populaţiei. Astfel, schimbările structurale, organiazaţionale şi spaţiale ale industriei şi agriculturi se vor răsfrînge direct şi asupra serviciilor. Sporirea veniturilor populaţiei nu numai în centrul economiei mondiale, dar şi în statele semiperiferiei şi corespunzător a cerinţelor populaţiei faţă de comfort a condiţionat diversificarea şi mărirea calităţii serviciilor prestate. Un alt factor important al dezvoltării rapide, diversificării şi modificărilor structurale, organizaţionale şi spaţiale a serviciilor este procesele intense de transnaţionalizare a capitalului şi liberalizare a relaţiilor economice internaţionale, dispariţie a pieţelor regionale şi a barierelor vamale, definite, în ansamblu cu termenul de globalizare.Ca rezultat, a crescut rolul serviciilor consumatoare de capital, informaţie, energie electrică şi forţă de muncă calificată. Printre acestea enumerăm: serviciile de asigurare informaţională, bazate pe mijoace moderne de colectare, sistematizare, transmitere şi recepţionare a informaţiei, comerţul en-gross şi depozitările, serviciile comerciale moderne, turismul, transportul auto, transportul aerian şi prin conducte, asigurarea medicală primară şi specializată

34 Magistrala TransibirianăDupă eşirea Rusiei la Oceanul Pacific, întinderea mare a statului a devenit un factor de

reţinere de devoltare social – economică. Comitetului pentru construcţia magistralei se spunea, că „Calea ferată sibiriană”, este un lucru strategic de Construcţia magistralei Transibiriene a început în acelaşi timp din două părţi – din Celeabinsk şi Vladivostok, în condiţii climatice destul de aspre. Transibirianului lucrau pînă la 90 mii de oameni,timp de 10 ani si sau cheltuit 500 mln de rub. . Construcţia magistralei prin tronsonul chinez (Mancjuria), controlat de Imperiul Rus a

Page 15: Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

fost terminată la 1 ocrombrie 1904, iar prin tonsonul rusesc, pe la nord de râul Amur, la 5 octombrie 1916. Lungimea Transibirianului de la Celiabinsk la Vladivostok este de 7,5 mii km, iar de la Moscova – peste 9400 km. Trenurile – containere ating distanţa de 10 mii km (Nahodka - Brest) în doar 9 zile, iar pe cale maritimă (Japonia - Germania) în 17 zile. Actualmente această cale ferată este electrificată. Magistrala Transibiriană ocupă un loc de bază în geopolitica Rusiei.

Magistrala Panamericană reprezintă o reţea de drumuri autorutiere care leagă ţările Americii de Nord, Centrale şi de Sud şi este cel mai lung coridor de transport de pe glob, cu o lungime de 15000 km, iar împreună cu şoselele Transcanadiană, Transamericană şi Transbraziliană ajunge la peste 35000 km lungime. Panamericana face legătura între Fairbanks (Alaska) şi Puerto Mont (Chile), străbătînd America de la Nord la Sud. Magistrala Panamericană reprezintă un exemplu concret de realizare a proiectului geoeconomic în concepţia geopolitică de panamericanizare

35 Canalul Suez – canal navigabil fără ecluze, care uneşte Marea Mediterană cu Marea Roşie. Acest canal scurtează distanţa maritimă dintre porturile Oceanului Atlantic şi Oceanului Indian cu 8 mii km. Zona Canalului Suez este considerată ca hotar geografic convenţional între Asia şi Africa. Canalul a fost oficial dat în exploatare pentru navigaţie la 17 noiembrie 1869. Lungimea canalului este de aproximativ 163 km, lăţimea 120 – 150 m, adîncimea 13 –15 m. Pe seama lui revine peste 20% din transportul mondial de petrol şi produse petroliere şi 15% din traficul mondial de mărfuri pe ocean.

Canalul Panama – calea artificială între Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific, prin tratatul panamo-american din 1903, SUA primeşte pentru o perioadă nelimitată dreptul de a exploata canalul. Din 1904 începe construcţia canalului care finalizează în 1914, oficial fiind deschis în 1920. Canalul Panama are o lungime de 81,6 m lăţime şi o adîncime de 13,7 m., fiin anual tranzitat de 13 – 14 mii nave. Canalul scurtează distanţa maritimă între ţărmurile de Est şi Vest ale SUA şi Canadei de 2,5 – 3 ori sau cu 24 – 25 zile decît în jurul Americii de Sud.

Eurotunelul.Unul din cele mai grandioase proiecte din a doua jumătate a a secolului XX a devenit 1construcţia tunelului sub La Manche. Idea legăturii terestre a Angliei cu Lumea Veche aparţine lui Napoleon.

În 1983 a fost semnat contractul anglo-francez şi guvernul conservativ Thatcher reîncepe lucrul asupra proiectului, care se dă în exploatare în 1995. Eurotunelul are o lungime de 51,5 km, adîncime de 150 m şi este parcurs de un tren cu 28 vagoane (pe care sunt îmbarcate autovehicule), care parcurge distanţa în aproximativ 20 minute în regim de mare viteză (160 km/h). Pe calea apei deplasarrea are loc în 1,5 – 2 ore. Legătura Paris – Londra se reface în 3 ore. Eurotunelul anual înregistrează un trafic de 6 – 6,5 mil. persoane şi 2,5 – 3,0 mil tone mărfuri. Pe fundul Canalului Mânecii au fost construite trei tunele (unul tehnic), care sunt asigurate cu sistem de apărare contra teroriştilor.

Calea acvatică transcontinentală europeană Rein – Main – Dunăre are o istorie milenară. Idea unirii Reinului cu Dunărea a apărut în anul 783 şi aparţine regelui german, dar din cauza greutăţilor tehnice, prima încercare de a construi canalul Main – Dunăre s-a terminat fără succes. 1992 are loc redeschiderea oficială a Canalului Main – Dunăre. Calea acvatică transcontinentală a unit 17 state europene. De la Rotterdam pînă la delta Dunării a fost construit principală cale acvatică din Europa, cu lungimea de 3500 km. Canalul Main – Dunăre are o lungime de 171 km, lăţime – 55 m şi adîncime – 4,25 m. Aici sunt construite 16 ecluze cu o lungime de 190 m şi lăţime de 12 m. Capacitatea de încărcare a navelor poate ajunge la 1800 tone. Dar navigaţia pe tot traseul de la Rotterdam pînă la Sulina în delta Dunării este dificilă. Transportul mărfurilor din porturile Dunării Inferioare pînă la Rotterdam este mai rentabilă pe cale maritimă.

36 Transportul şi căile de comunicaţie ocupă un loc central în cadrul activităţiilor

Page 16: Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

economice. Ele reprezintă un adevărat „sistem vascular” al economiei mondiale. Marile fluvii istorice, traseele oceanice, căile feroviare şi auto-magistralele sistemul informaţional mondial formează carcasul comunicaţional al Planetei şi creează fundamentul dialogului între civilizaţiile umane. În traficul mondial de mărfuri se evidenţiază transporturile maritime, ponderea cărora a crescut de la 52% la circa 62%. Aceeaşi situaţie se înrezistrează şi cu ponderea transporturilor cu autoturisme personale în traficul de pasageri. Ponderea conductelor a crescut de la 4,2% pînă la 13%. În traficul de călători transporturile aeriene sau apropiat ca pondere de transporturile feroviare cu 10%.Transporturile maritime s-au aflat într-o continuă revoluţie tehnică şi tehnologică, evoluînd de la navele cu pînze la navele cu aburi şi apoi la cele cu motoare Disel. Astăzi se construiesc nave maritime cu capacităţi foarte mari – de peste 500 mii tone dedweight (tdw). Totodată a crescut viteza navelor de la 8 noduri (1 nod = 1852 m/oră) la 22 – 35 de noduri, confortabilitatea, deseori şi securitatea. Au fost introduse cursele charter, cu reduceri considerabile a preţului biletelor, ceea ce a condiţionat dezvoltarea turismului internaţional.

Transporturile aeriene au încetat să mai fie un mijloc de transport luxos şi neprofitabil, fiind preferat pentru rapiditatea transporturilor, pentru confortul şi siguranţa zborurilor la mare distanţă. Modificări deosebite s-au produs în a doua jumătate a secolului XX cînd apar avioanele supersonice (2000 km/h), cu mare autonomie de zbor. Tot în această perioadă a crescut mult numărul de curse aeriene (lungimea totală este de circa 4 mld. km), care leagă cele mai îndepărtate metropole, regiuni de atracţie turistică, porturi etc.; a crescut numărul companiilor aeriene (în prezent există în lume circa 900 de companii aeriene, din care 500 – cele mai mari efectuiază transporturi internaţionale); a crescut numărul de aeroporturi ,cele mai mari aeroporturi: Chicago, New York, Los Angeles, Dallas, Paris, Miami, Washingon, Boston, Honolulu, Frankfurt pe Main etc.); s-a perfecţionat echipamentele de navigare şi a sistemelor radar de urmărire şi control etc.,

Una din principalele tendinţe actuale ale evoluţiei transporturilor o reprezintă transporturile multemodale (trafic combinat). Transportul multimodal este un transport „din poartă în poartă” cu participarea a două sau a mai multor tipuri de transport, utilizînd o unitate specializată de transport şi un document unic de transport, cu menţiunea că toate responsabilităţile de ordin economic, vamal, de asigurare sunt preluate de către un singur agent de transport multimodal

O altă tendinţă în transporturi o constituie reducerea consumului de energie şi compustibili, care se regăseşte în cel puţin, în trei direcţii:

- tehnologică – pe calea modernizării motoarelor, prin reducerea masei tari şi a mijloacelor de transport;

- structurală – prin intermediul modificării structurii traficului, pe tipuri de transport, în direcţia creşterii rolului celor mai eficiente tipuri din punctul de vedere al consumului energetic – maritim şi prin conducte;- de exploatare - prin sporirea masei de încărcături şi a capacităţilor de transport sau reducerea curselor în gol şi staţionărilor

37 Una din principalele tendinţe actuale ale evoluţiei transporturilor o reprezintă transporturile multemodale (trafic combinat). Transportul multimodal este un transport „din poartă în poartă” cu participarea a două sau a mai multor tipuri de transport, utilizînd o unitate specializată de transport şi un document unic de transport, cu menţiunea că toate responsabilităţile de ordin economic, vamal, de asigurare sunt preluate de către un singur agent de transport multimodal

O altă tendinţă în transporturi o constituie reducerea consumului de energie şi compustibili, care se regăseşte în cel puţin, în trei direcţii:

- tehnologică – pe calea modernizării motoarelor, prin reducerea masei tari şi a mijloacelor de transport;

- structurală – prin intermediul modificării structurii traficului, pe tipuri de transport, în direcţia creşterii rolului celor mai eficiente tipuri din punctul de vedere al consumului energetic –

Page 17: Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

maritim şi prin conducte;- de exploatare - prin sporirea masei de încărcături şi a capacităţilor de transport sau reducerea curselor în gol şi staţionărilor

39 de Vest. Primele proiecte au fost elaborate la sfîrşitul anilor 30 ai secolului XX de către economiştii germani, care presupuneau construcţia autobanelor (şoselelor): Hamburg – Berlin – Odessa – Crimeia; Sankt-Peterburg – Kiev – Odessa şi magistrala feroviară – Münhen – Viniţa – Rostov, proiecte ce n-au fost realizate. Principalele coridoare de transport sunt:• Helsinki – Berlin, cu o lungime de 1000 km. Are drept scop integrarea geoeconomică a ţărilor baltice (Estonia, Lituania, Letonia) şi Poloniei cu EuropaOccidentale. 2. Berlin –Moscova (calea ferată şi automagistrală), cu o lungime de 1830 km va fi principala axă de comunicaţie dintre Est şi Vest, care va uni Germania cu Rusia. 3. Berlin – Kiev (cale ferată şi automagistrală) cu lungimea de 1640 km va uni Ucraina de Vest cu Germania.4. Dresden – Istanbul, cu o lungime de 3285 km şi care are menirea de a integra ţările Europei Centrale şi de Sud–Est: Cehia, Slovacia, Ungaria, România şi Bulgaria într-o reţea unică europeană de comunicaţie şi de a oferi Europei de Vest ieşirea la Marea Neagră.5. Triest – Lvov (cale ferată şi automagistrală) cu o lungime de 1595 km, va restabili legăturile istorice ale fostului Imperiu Austro – Ungar şi posibilitatea de a avea eşire la portul liber Triest – Sloveniei, Slovaciei, Ungariei şi Ucrainei de Vest. Pe acest coridor de transport se prevede construcţia căii ferate între Ljubliana şi Budapesta.6. Gdansk - Yilina oferă Slovaciei ieşirea la Marea Baltică şi întăreşte axa comunicaţională a Poloniei (Nord - Sud).7. Fluviul Dunărea cu o lungime de aproximativ 1600 km uneşte toate ţările dunărene şi viitorul lui depinde de situaţia geopolitică din Balcani. În rezultatul conflictelor militare în fosta Iugoslavie navigaţiei dunărene i-a fost pricinuit o mare pierdere.8. Durres -Varna (automajistrala şi cale ferată) cu o lungime de 905 km, care uneşte porturile Mării Adriatice cu cele ale Mării Negre.9. Helsinki – Alexandroupolis (automagistală şi cale ferată) este cel mai lung coridor de transport (circa 3400 km), ce închide reţeaua comunicaţională a Europei în Est. Pe lîngă direcţiile principale ale acestui traseu se prevede formarea coridorului de transport între Marea Baltică şi Marea Neagră de la Klaipeda şi Kaliningrad prin Vilnius, Minsk şi Kiev pînă la Odessa. Principalul obstacol al acestui coridor de transport este scăderea capacităţii de trafic la punctele vamale, fapt ce se explică prin diferenţele în infrastructură şi regulamentul vamal.

40Formarea Marelui pod energetic prevede formarea unei sisteme energetică unice, care să includă principalelor raioane de extracţie a combustibililor şi raioanele de consum a acestora. Direcţiile generale ale comunicaţiilor energetice au devenit un factor important în geopolitica contemporană. Rolul gazului natural va creşte datorită faptului că este cel mai ecologic printre combustibili tradiţionali. Va spori consumul gazului natural la centralele electrice, în industrie şi în gospodăria comunală. Rolul principal în asigurarea consumului cu gaze a Eurasiei aparţine Rusiei, căruia îi revine 40% din rezervele mondiale de gaze naturale şi care exportă combustibilul albastru în 20 de state europene. Societatea „Gazprom” este lider în extracţia mondială de gaze naturale. În strategia geoeconomică a Rusiei se evidenţiază trei direcţii de dezvoltare a Gazpromului: - în Vest, destinată statelor europene. Rusia în acest caz urmăreşte scopul de a ocupa poziţia cheie în Europa Occidentală şi de Est şi de a nu permite pătrunderea gazului din Norvegia şi Marea;- în sud, cu destinaţia: Ucraina, Republica Moldova, România, Bulgaria, Grecia şi Turcia. Se realizează proiectul construcţiei gazoductului pe fundul Mării Negre între Novorosibisc şi Samsun (Turcia) şi mai departe spre Alexandropolis (Grecia).- în Est, cu destinaţia spre Japonia, Coreea de Sud, China, Taiwani, Thailanda şi alte state asiatice. Se prevede construcţia magistralei gazeifere Transiberiene: raioanele de nord ale regiunii Tiumeni – Krasnoiark – Ircutsk – Ulan-Udă – Cita – China – Coreea de Sud. Acest

Page 18: Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

proiect va asigura cu gaz şi regiunile estice ale Rusiei.Proiectul „Tenghiz” (apreciat la 20 miliarde dolari) ţine de valorificarea hidrocarburelor din Marea Caspică recent descoperite şi construcţia conductei gazo-petroliere: Asia Centrală – Balcani, de la Guriev spre Caucaz şi mai departe spre Marea Adriatică. În consorţiul internaţional nou creat deja 5 societăţi americane deţin 44% din acţiuni. Se remarcă cîteva variante de transportare a petrolului caspic, inclusiv rusă şi gruzină către porturile Mării Negre, turcă – porturile Mării Mediterane, iraniană – către Golful Persic şi estică – către Pakistan şi ţările Asiei Pacifice.

Proiectul Nabuco – Marea Caspica – Azerbaidjan – Georgia – România (Constanţa) – către Balcani, Europa Centrală şi către Republica Moldova şi Ucraina. Asta ar fi o soluţie foarte bună de subminare influienţei ruşeşti

41

42 După anexarea Basarabiei la URSS (28 iunie 1940) şi formarea RSS Moldoveneşti economia republicii treptat a fost integrată în complexul economic al URSS. În cadrul URSS, deşi a fost pusă baza industrializării, RSSM a fost supusă unei exploatări economice intensive, efectele economice, ecologice, sociale ale cărora sunt simţite până în prezent. Printre rezultatele pozitive înregistrate în perioada sovietică pot fi menţionate: dezvoltarea unei industrii multiramurale, de la industria alimentară şi uşoară s-a trecut la ramurile industriei grele, s-a creat o infrastructură de transport suficientă, au fost create premise importante pentru dezvoltarea sferei serviciilor, a crescut de asemenea, ponderea ramurilor, care determină PTŞ (electroenergetica, industria constructoare de maşini, industria chimică).

În pofida acestor realizări, aparent semnificative, economia moldovenească de tip socialist n-a mai putut funcţiona mult timp, cauzele fiind atât de ordin intern cât şi extern:

peste 1/3 din potenţialul industrial a fost concentrat în stânga Nistrului, aici fiind construită şi principala centrală electrică de la Dnestrovsc, care dădea 84% din energia produsă în republică, făcând dependentă economia republicii de spaţiul geoeconomic controlat de autorităţile regimului separatist;

baza industrială a fost pusă pe seama întreprinderilor mari şi foarte mari (gigante) ale industriei grele, puţin flexibile într-o economie concurenţială, în plus multitudinea de întreprinderi ale complexului militar-industrial sovietic le-a făcut nefuncţionale după dezmembrarea URSS;

dezvoltarea unor ramuri industriale care funcţionau în baza materiilor prime importate în proporţie de 50-100% sau consumatoare de mari cantităţi de energie electrică. Scumpirea combustibililor şi a energiei electrice le-a făcut neconcurenţiale, fiind necesară o restructurare, reprofilare, reconversiune lucru care a întârziat mult, determinând declinul profund în industrie;

din punct de vedere structural industria republicii era orientată către piaţa unională, iar relaţii economice externe veritabile practic nu existau, deoarece doar 5% din producţia moldovenească era destinată pieţelor extraunionale şi acestea erau sub controlul centrului;

sistemul economic era unul de tip închis, neadaptat DIM, Republica Moldova fiind izolată completamente de procesele economiei internaţionale;

Datorită faptului că economia republicii se baza pe tehnologii învechite de tip sovietic cheltuielile de energie, carburanţi şi materie primă la o unitate de producţie erau de 3-4 ori mai mari decât în statele Occidentale;

Pe lângă industrie şi agricultura a suferit transformări radicale în perioada postbelică. În anii 1949-1950 a avut loc colectivizarea forţată a gospodăriilor individuale ţărăneşti pe bază de proprietate colectivă de stat. Dezvoltarea sectorului agrar în această perioadă a fost însoţit de un şir de fenomene negative: caracterul intensiv al dezvoltării agriculturii a condus la agravarea echilibrului ecologic, la scăderea randamentelor naturale a terenurilor agricole, la supraexploatarea şi suprachimizarea solurilor.

Page 19: Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

43Relaţiile economice externe (REE) au o importanţă foarte mare pentru economia naţională

întrucât R. Moldova este un stat de dimensiuni mici, iar condiţiile de autarhie sau izolare sunt inadmisibile având şi un potenţial redus natural, o piaţă de desfacere mică, ceea ce cauzează dependenţă mare de comerţul exterior.

În perioada de tranziţie a crescut numărul ţărilor aflate în relaţii de cooperare şi colaborare economică cu R. Moldova: de la 42 de state în 1992, la peste 140 state in prezent. Cele mai importante grupe de state în comerţul exterior sunt: Comunitatea Statelor Independente (CSI) şi Uniunea Europeană.

Ţările comunităţii statelor independente (CSI) au pondera cea mai mare în comerţul exterior al Republicii Moldova. Ponderea comerţului exterior cu ţările CSI au crescut uşor de la 68,9 % în anul 1992 până la 72,0 % în anul1994 ca apoi să scadă până la 42,5 % în 2000 ( nivelul cel mai redus cu acest grup de state) după care a crescut uşor la 46,4 % în anul 2003 şi 43,2 în 2004. Principalii parteneri comercial sunt Federaţia Rusă, Ucraina şi Belarus care deţin cca. 95-97% din totalul comerţului cu ţările CSI. De altfel, dependenţa foarte mare de ţările CSI este una dintre trăsăturile de bază ale comerţului exterior al R. Moldova. Comerţul exterior cu aceste state are, atât avantaje, cât şi dezavantaje. Avantajele constau în: specializarea diferită a R. Moldova comparativ cu majoritatea statelor CSI, condiţiile tehnice, de producţie şi standardele unice, existenţa unei reţele de transport, comunicaţii comune cu statele comunitare, păstrarea pieţei de desfacere tradiţionale, piaţă pe care produsele moldoveneşti sunt cunoscute şi care nu solicită cheltuieli suplimentare de promovare, piaţă care nu este foarte exigentă pentru produsele moldoveneşti, care nu întrunesc, în mare parte, condiţiile standardelor înalte. Dezavantajele constau în: mecanismul imperfect de reglare a acordurilor interguvernamentale, lipsa garanţiilor din partea Guvernului privind îndeplinirea lor.

R. Moldova după obţinerea independenţei a căutat să-şi diversifice pieţele de desfacere, una dintre acestea fiind piaţa Uniunii Europene (UE). În vederea intensificării relaţiilor economice cu statele UE, la 28 noiembrie 1994 a fost semnat Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC) între R. Moldova şi statele UE, intrat în vigoare la 1 iulie 1998. În prezent relaţiile economice cu această grupare sunt definite de Planul de Acţiuni Republica Moldova-UE, documentul politic de bază care stabileşte cadrul general de colaborare şi care are ca prevederi de bază facilitarea investiţiilor şi comerţului, susţinerea reformelor structurale şi crearea condiţiilor necesare pentru stabilirea unei Zone de Liber Schimb între UE şi R. Moldova.

44 R. Moldova după obţinerea independenţei a căutat să-şi diversifice pieţele de desfacere, una dintre acestea fiind piaţa Uniunii Europene (UE). În vederea intensificării relaţiilor economice cu statele UE, la 28 noiembrie 1994 a fost semnat Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC) între R. Moldova şi statele UE, intrat în vigoare la 1 iulie 1998. În prezent relaţiile economice cu această grupare sunt definite de Planul de Acţiuni Republica Moldova-UE, documentul politic de bază care stabileşte cadrul general de colaborare şi care are ca prevederi de bază facilitarea investiţiilor şi comerţului, susţinerea reformelor structurale şi crearea condiţiilor necesare pentru stabilirea unei Zone de Liber Schimb între UE şi R. Moldova.

.În relaţiile cu alte ţări ale lumii se evidenţiază SUA, care are o pondere de 3,1% în 2003,

dar proximitatea geografică mare face limitat comerţul cu prima putere economică din lume.Rezultatele macroeconomice înregistrate pe parcursul ultimilor ani impun concluzia regretabilă că nu s-a reuşit deocamdată de a valorifica eficient rolul comerţului exterior, deşi politica generală a ţării este orientată spre extinderea şi intensificarea relaţiilor comerciale externe – fapt demonstrat de semnarea acordului de comerţ preferenţial (inclusiv liber) practic cu majoritatea ţărilor din regiune, de lansarea reformelor pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri şi, implicit, investiţional.

Principiile fordiste Principiile post-fordisteProductivitatea şi salarizarea înaltă a muncii Productivitatea, salarizarea şi responsabilitatea

Page 20: Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

industriale înaltă a muncii industrialeStimularea consumului masiv de mărfuri Stimularea consumului masiv şi divers de mărfuriRelaţii reciproc avantajoase între patronat, sindicate, bănci, centrele ştiinţifico-tehnologice şi administraţia centrală/regională

Relaţii reciproc avantajoase între patronat, salariaţi, centrele centrele ştiinţifico-tehnologice şi administraţia centrală şi locală

Specializarea îngustă a personalului angajat în activităţile de producţie, comercializare şi inovare

Specializarea complexă a personalului angajat în activităţile de producţie, comercializare şi inovare

Volumul mare de producţie a unui asortiment redus de mărfuri

Volumul mare de producţie a unui asortiment mare de mărfuri

Standarizarea, uniformizarea producţiei şi consumului

Diversificarea producţiiei şi consumului

Producţia în serii mari Producţia în serii mici„economia de scară”/economy of scale „economia pe diversitatea cererii şi ofertei”Impunerea modelelor standartizate unui număr mare de consumatori din toate colţurile Terrei

Producerea modelelor, în funcţie de solicitările clienţilor din diferite regiuni ale lumii

Folosirea unor terenuri mari pentru depozitarea mărfurilor

Lipsa sau folosirea minimă a depozitelor, ca urmare a implemetării tehnologiilor „la timpul potrivit” (just in time) şi pentru clientul potrivit

Eficienţa mediocră a transportului prin containere şi a transporurilor intermodale

Eficienţa înaltă a transportului prin containere şi a transporurilor intermodale

Eficienţa redusă a logisticii, în special a celei moderne

Eficienţa înaltă a logisticii, în special a celei moderne

Concentrarea excesivă a nivelurilor superioare de management şi a centrelor ştiinţifico-tehnologice în aglomeraţiile industriale din statele dezvoltate

Decentralizarea şi integrarea managementului şi centrelor ştiinţifico-tehnologice nu doar în interiorul ţării de origine a societăţilor industriale dar şi în afara acestora, inclusiv în statele noi industriale

Localizarea întreprinderilor-gigant de ansamblare a producţiei finite standartizate în statele noi industriale (SNI) din Asia şi America Latină, care dispun de forţă de muncă ieftină şi productivă

Formarea unor complexe (clustere industriale) atât în statele dezvoltate cât şi în cele noi industriale, inclusiv a centrelelor ştiinţifico-tehnologice, a furnizorilor locali şi regionali de diverse piese şi agregate necesare

Datorită volumului mare de producţie furnizorii pot fi localizaţi la distanţe mari de uzinele de ansamblare

Datorită producţiei în serii mici, furnizorii sunt localizaţi la distanţe mici de uzinele de ansamblare şi de producere a agregatelor tehnologice.

Se dezvoltă doar unele zone cu o poziţie geografică şi cu un climat investiţional mai avantajos (ZEL-urile) de exemplu în America Latină, Europa Cental-Estică

Se formează noi regiuni industriale cu un număr mare de întreprinderi complementare din diverse ramuri De exemplu în SNI din Asia de Est şi Sud-Est

Dezvoltarea insuficentă a infrastructurii de producţie locale şi a pieţei de desfacere inerne

Folosirea şi sporirea infrastructurii de producţie şi sociale, a forţei de muncă şi a pieţii interne

Implementarea superficială a transferului tehnologic tip cascadă (de exemplu între statele „vechi” şi „noi” ale UE, între SUA şi Mexic)

Implementarea eficientă a transferului tehnologic tip cascadă, tipic pentru Asia de Est şi Sud-Est: Japonia

Integrarea economică slabă a semiperiferiei cu centrul

Integrarea economică activă a semiperiferiei cu centrul

Motivarea insuficientă a inginerilor inferiori şi a muncitorilor pentru sporirea calităţii şi inovaţiilor şi ignorarea acestora în procesul de luare a deciziilor

Motivarea suficientă a inginerilor inferiori şi a muncitorilor pentru sporirea calităţii şi inovaţiilor şi integrarea acestora în procesul de luare a deciziilor

Cunoaşterea superficială a destinaţiiei şi funcţiilor produselor fabricate de către muncitori

Cunoaşterea adecvată a destinaţiiei şi funcţiilor produselor fabricate de către muncitori

Contolul calităţii şi depistarea rebutului sunt Contolul calităţii şi depistarea rebutului sunt incluse

Page 21: Raspun La Examen Geoeconomie.[Conspecte.md]

scoase în afara procesului de producţie în procesul de producţieFolosirea insuficientă a programelor electronice digitale de gestionare a procesului de producţie

Folosirea adecvată a programelor electronice digitale simple de gestionare a procesului de producţie

Ponderea relativ înaltă a rebutului Ponderea redusă a rebutuluiTimpul îndelungat necesar excluderii rebutului şi renovării tehnologice

Timpul minim necesar excluderii rebutului şi renovării tehnologice

Flexibilitatea redusă şi adaptarea dificilă la conjunctura pieţii mondiale

Flexibilitatea înaltă şi adaptarea rapidă la conjunctura pieţii mondiale


Recommended