RAPORTUL DE EVALUARE PSIHOLOGICA (V)(continuare din 2009)

FORMAREA PERCEPTIEI DESPRE ALTE PERSOANE SI JUDECATILE EVALUATIVE

Formarea perceptiei despre celelalte persoane in viata cotidiana si judecatile evaluativeDefinitieEvaluarea psihologica orientata catre decizie se diferentiaza de felul in care percepem celelalte persoane in viata cotidiana prin:-scopuri-planificarea si pregatirea speciala-metodele stiintifice utilizate pentru a obtine informatii-evaluarea pas cu pas si stiintifica a informatiilor-modul clar de combinare a informatiilor in rationamente bine argumentate.

In viata cotidiana, atat psihologii cat si persoanele fara formare in psihologie percep in mod continuu persoanele din jurul lor si construiesc pe baza acestor impresii diverse judecati care ulterior determina comportamentul (Kanning, 1999). De cele mai multe ori, acest proces de formare a opiniilor despre ceilalti functioneaza satisfacator in viata de zi cu zi. Dar exista situatii critice, in care asa-numitul „bun simt” este depasit sau insuficient. Majoritatea acestor cazuri sunt acele situatii care presupun luarea de decizii care au consecinte serioase pentru viitorul uneia sau mai multor persoane. Incertitudinea fata de modalitatile cotidiene de formare a acestor opinii apare si in situatia in care o persoana trebuie sa ofere sfaturi sau consiliere referitor la comportamentul altora intr/un context cu impact major, ca de ex. cel juridic, vocational (alegerea unui anumit tip de scoala) sau clinic (tulburari comportamentale). Evaluarea psihologica orientata catre decizie poate ajuta la diminuarea sau eliminarea surselor de eroare care conduc in mod obisnuit la judecarea gresita a altora.

Spre deosebire de evaluarea psihologica orientata catre decizie, perceptiile cotidiene nu se realizeaza pe baza unor intrebari atent formulate, puse de client. De cele mai multe ori, in viata cotidiana nu ni se cere sa ne formulam o opinie, iar fenomenul prin care totusi ne formam aceste opinii este difuz si lipsit de un obiectiv clar delimitat.

Spre deosebire de contextele cotidiene, psihologii au la dispozitie un arsenal extins de metode pentru a obtine informatii relevante in evaluare. Pe langa teste si chestionare pot fi folosite si interviuri orientate catre decizie sau metode de observare sistematica a comportamentului.

Unele informatii despre care se crede ca sunt inportante in contexte cotidiene se pot dovedi a fi nerelevante in evaluarea psihologica.

In viata de zi cu zi, impresiile despre ceilalti se formeaza repede si fara a cere vreo reflectie sau utilizare constienta a proceselor psihologice folosite; de multe ori operam chiar pe baza unei „prime impresii” pe care o lasa o anumita persoana. Aceasta sursa de eroare este eliminata prin colectarea in mod sistematic a unor informatii legate de intrebarea clientului. Aceste informatii sunt combinate in conformitate cu anumite reguli, care la randul lor sunt potrivite pentru contextul specific de evaluare. In aceasta situatie, psihologul poate utiliza o paleta larga de cunostinte, provenite din cercetarile din domeniul deciziei psihologice, in care au fost investigate, printre altele, diverse reguli decizionale si caracteristicile lor.

Importanta cercetarilor realizate in psihologia sociala in domeniul formarii perceptiei despre alte persoanePerceptia despre persoane ca subiect al cercetarilor socio-psihologice:1.Obiective: Descrierea si explicarea procesului de percepere si judecare a altora.2.Metoda: Compararea judecatilor evaluative obiective si valide despre alte persoane cu judecatile subiective.3.Rezultate: Descrierea si explicarea discrepantelor dintre judecatile obiective si cele subiective.4.Importanta pentru evaluarea psihologica: Acumularea de cunostinte despre erorile de evaluare si despre anumite tendinte ne permite sa dezvoltam metode sistematice pentru evitarea si reducerea distorsiunilor in evaluare.

Cercetarile din domeniul formarii perceptiilor precizeaza care sunt erorile de evaluare si tendintele care joaca un rol important in felul in care ii judecam pe ceilalti. Un rezumat al acestor studii poate fi consultat in Preiser (1978) sau in Kanning (1999).

Cand se cerceteaza modalitatile de formare a perceptiilor despre alte persoane, pornim de obicei la drum cu un set de afirmatii corecte si obiective despre anumite persoane si comparam aceste afirmatii cu alte afirmatii, facute de anumiti subiecti, in anumite contexte

experimentale, in conditii specifice. In majoritatea cazurilor nu sunt prezentate persoanele propriu-zise, ci descrieri ale comportamentului si manifestarilor lor. Acesta este unul din punctele slabe ale cercetarilor de acest tip, deoarece majoritatea judecatilor despre alte persoane in viata de zi cu zi se bazeaza pe observatii personale si nu pe descrieri provenite de la terti. Totusi, acest tip de cercetare este foarte util pentru acele forme de evaluare care se bazeaza exclusiv pe informatii prezentate in forma scrisa sau orala. Multe cercetari ofera informatii despre erorile sau tendintele care se manifesta, pornind de la astfel de diferente observate intre informatiile obiective si informatiile subiective.Informatiile scrise sau orale sunt informatii indirecte despre ceilalti, dar ele reprezinta adesea prima sursa de informatii care este disponibila in viata de zi cu zi, modeland astfel asteptarile pe care ni le formulam cu referire la persoana vizata.

Unul dintre cele mai importante obiective ale evaluarii psihologice este acela de a obtine informatii cat mai valide si nedistorsionate si de a combina aceste informatii intr-un mod adecvat in afirmatii evaluative corecte.

Diferente individuale in judecatile evaluative Diferentele acestea :-nu se bazeaza pe o abilitate generala de a-i judeca corect sau incorect pe ceilalti oameni-coreleaza cu diferite caracteristici de personalitate, insa doar in anumite domenii, pentru anumite metode sau in cazul anumitor obiecte-se manifesta ca urmare a unor diferente in cunostinte si pregatire.

Pe baza observatiilor realizate in activitatea lor cotidiana, in viata de zi cu zi, multi oameni au impresia ca ei insisi (sau uneori si alte persoane) au capacitatea de a-i judeca foarte bine pe altii. Acest fapt duce la conturarea convingerii ca respectivii sunt evaluatori „innascuti” sau ca exista o abilitate generala de a-i judeca pe altii corect, care e foarte bine dezvoltata la aceste persoane. Concluziile de tipul acesta nu sunt sustinute de nici o investigatie empirica.Insa exista, de buna seama, oameni care evalueaza alte persoane in mod repetat, in anumite contexte specifice, primind si feedback cu privire la corectitudinea judecatilor lor. Aceste persoane pot dezvolta o anumita expertiza in evaluarea altora, pentru respectivele contexte specifice. Dar nu exista indicii care sa afirme ca ei ar fi capabili sa judece corect alte persoane in orice situatie.

Daca nu exista o abilitate generala de a judeca oamenii, se poate presupune ca anumite caracteristici de personalitate ar putea fi importante pentru evaluarea corecta a altora. Cu toate acestea, datele nu indica existenta unei relatii coerente intre cele doua variabile. Dimpotriva, pana la acest moment a fost dovedita doar existenta unor relatii dintre diverse caracteristici de personalitate si evaluarile obiective legate de anumite contexte, sau realizate cu anumite metode sau obiecte specifice. Un rezumat al consideratiilor de ordin teoretic si al cercetarilor empirice in acest domeniu poate fi consultat in Luer si Kluck (1983).Aceste considerente despre modalitatea in care generam perceptii despre ceilalti in situatii cotidiene sunt importante si pentru evaluarea sistematica, realizata de psihologii evaluatori.Pentru a realiza o evaluare valida a altor persoane si a atinge obiectivele trasate de intrebarea clientului sunt necesare urmatoarele lucruri:1.cunostinte cotidiene2.cunostinte metodologice, teoretice si factuale3.cunostinte teoretice despre evaluarea psihologica4.training in comportament evaluativ, care sa includa si un feedback sistematic despre punctele slabe si cele tari.Pe langa acestea, dobandirea sub supervizare a unei experiente in zone de evaluare specifice poate ajuta la abordarea eficienta a intrebarilor clientului.

DISTORSIUNI SI ERORI IN PROCESUL DE FORMARE A JUDECATILOR EVALUATIVE

ImportantErorile si distorsiunile care apar in procesul de formare a oiniilor evaluative:1.sunt descrise in :-cercetarile din domeniul psihologiei sociale, realizate asupra constructiei perceptiei despre alte persoane-cercetarile din domeniul psihologiei, realizate asupra proceselor decizionale-cercetarile cu privire la formarea opiniilor evaluative2.pot avea serioase consecinte in practica.

In continuare vor fi descrise acele erori si distorsiuni care, in conformitate cu observatiile autorilor lucrarii de fata, sunt relevante pentru procesul de formare a judecatilor evaluative.Multe erori si distorsiuni pot surveni chiar in etapele incipiente ale procesului decizional si pot fi apoi perpetuate.

ERORI SI DISTORSIUNI IN INTREBARILE PSIHOLOGICEAtunci cand intrebarile clientului sunt traduse in intrebari psihologice, erorile si distorsiunile apar datorita:-stereotipurilor sociale-teoriilor implicite ale personalitatii-metodelor de interpretare neadecvate-insuficientei complexitati cognitive

-Un stereotip social reprezinta o colectie de caracteristici care sunt considerate a fi tipice si a caror manifestare este asteptata de la membrii unei categorii sociale, cum ar fi un grup, o clasa sau o etnie. Aceste caracteristici se aplica intr-o masura mai mica sau mai mare unui anumit membru al unei categorii sociale. Ideile stereotipice despre ceilalti le permit oamenilor sa se comporte in viata de zi cu zi intr-o modalitate rapida si eficienta, in majoritatea situatiilor. Dar in anumite situatii neobisnuite este posibil ca stereotipiile sa contribuie mai degraba la inducerea in eroare. Urmatorul exemplu sustine afirmatiile de mai sus. Despartirea sau divortul parintilor reprezinta aproape intotdeauna o situatie dificila pentru copil. Aceasta problema poate fi rezolvata de copil intr-o masura mai mare sau mai mica. Una dintre consecintele acestei situatii este aceea ca unii copii pot avea probleme in mai multe arii ale vietii cotidiene, cum ar fi la scoala. Daca un asemenea copil primeste o recomandare pentru a consulta un psiholog, prima explicatie oferita va fi aceea ca parintii divorteaza. Daca in asemenea situatii psihologii iau in considerare doar situatia familiala a copilului, nu vor observa unele aspecte care ar putea fi foarte relevante pentru dificultatile pe care copilul le are la scoala. Acestea pot avea diferite cauze: copilul este supra-stimulat sau sub-stimulat, pot exista asteptari nerealiste fata de copil, pot exista anumite dorinte si obiective ale copilului legate de succesul la o anumita scoala sau materie, sau putem avea de-a face cu discriminare sociala. Toate aceste aspecte pot exercita o influenta asupra copilului, pe langa dificultatile emotionale generate de despartirea parintilor, asa cum aceste aspecte pot de asemenea exista si in absenta dificultatilor emotionale din familie. Starea emotionala cauzata de despartirea parintilor poate fi prin urmare doar una din multiplele cauze ale dificultatilor in plan scolar.

Westhoff, Rutten si Borggrefe (1990) au dezvoltat un ghid util pentru astfel de situatii, care poate oferi profesorilor oportunitatea de a colabora cu elevii in procesul de descriere a conditiilor care duc la comportamente nedorite si de a cauta solutii in mod sistematic. Daca aceasta incercare nu va reusi, ar trebui solicitate serviciile unui

psiholog care sa realizeze o strategie de evaluare orientata catre decizie in zona problemelor de concentrare.

-Fiecare individ are propriile opinii referitoare la relatia dintre caracteristicile comportamentale si experienta oamenilor. Aceasta reprezinta propria sa teorie implicita despre personalitate. Teoriile implicite despre personalitate sunt foarte evidente in afirmatii precum „Oamenii care mint obisnuiesc sa fure.”, „Oamenii care sunt inteligenti sunt si creativi.” Sau „Oamenii extraverti nu sunt sensibili.” Daca specialistii evaluatori lucreaza in conformitate cu teoriile implicite –utile la nivelul simtului comun, dar neadecvate pentru cercetarea stiintifica –pot adesea scapa din vedere aspecte esentiale pentru descrierea, explicarea si predictia comportamentului. Astfel, transformarea intrebarilor clientului in intrebari psihologice poate fi incompleta. Lipsa unor intrebari psihologice conduce la o colectare incompleta de informatii si in unele cazuri la afirmatii total nefondate, care apar in final in raportul de evaluare psihologica. Asemenea concluzii, precum si presupunerile stereotipe referitoare la relatia dintre anumite caracteristici sau conditii si comportamentul uman pot intensifica tendintele de auto-confirmare a ipotezelor unilaterale.

- In cercetarile asupra comportamentului decizional realizate de Kahneman si Tversky (1973) au fost investigate anumite euristici decizionale. O euristica decizionala este o regula pe care oamenii se bazeaza atunci cand iau decizii. Initial, a fost evidentiat faptul ca utilizarea constienta si riguroasa a acestui set de reguli (si prezentarea lor intr-o forma scrisa) poate conduce indivizii catre afirmatii inadecvate, atunci cand se confrunta cu un context nefamiliar.Pentru activitatea de evaluare psihologica, asa-numita „euristica reprezentativa” genereaza un fenomen similar cu stereotipiile sociale si anume faptul ca anumite trasaturi sunt percepute ca fiind mai reprezentative, mai tipice sau mai probabile la nivel comportamental, pentru anumiti membri ai unui grup social.„Euristica disponibilitatii” se dovedeste a fi mai inventiva. Aceasta afirma ca anumite persoane care iau decizii considera anumite comportamente ca fiind mai probabile, deoarece si le pot imagina cu o mai mare usurinta. Atunci cand se realizeaza o evaluare psihologica exista pericolul ca informatiile mai familiare, cum ar fi de exemplu cele care sunt disponibile cu mai mare usurinta, sa fie considerate mai importante sau mai probabile. Experientele cotidiene, cele profesionale sau preferintele pentru anumite teorii sau abordari pot duce in evaluarea psihologica la erori similare cu „euristica disponibilitatii”.

-In psihologie exista doua perspective diferite asupra „complexitatii cognitive” sau asupra „structurii cognitive”:1) aceasta este privita ca o trasatura de personalitate Sau 2) o caracteristica a procesarii informationale specifice unei anumite arii. Aceasta a II/a perspectiva accentueaza faptul ca oamenii nu au un grad mai ridicat sau mai scazut de complexitate cognitiva. In schimb procesarea cognitiva depinde, in ceea ce priveste complexitatea, de domeniul specific in care se realizeaza respectiva procesare. In termenii perceperii si evaluarii altor persoane, nu exista nici un dubiu ca a doua perspectiva este mult mai fundamentata dpdv empiric.

In ceea ce priveste constructul de „ complexitate cognitiva” pot fi remarcate 3 aspecte distincte:

(1) abilitatea de a discrimina(2) diferentierea(3) integrarea.

O abilitate ridicata de a discrimina inseamna ca evaluatorul este capabil sa realizeze diferente subtile in cadrul anumitor dimensiuni evaluate. Diferentierea se refera la abilitatea evaluatorului de a face diferenta intre mai multe trasaturi sau conditii. Majoritatea problemelor legate de asa-numitele contradictii in rapoartele de evaluare psihologica au la baza o insuficienta capacitate de diferentiere a evaluatorului. Este adesea foarte important ca acele situatii in care sunt observate comportamente contradictorii sa fie analizate in mod adecvat. De cele mai multe ori se dovedeste ca acele comportamente contradictorii reprezinta de fapt diferente la nivelul situatiilor.Atunci cand au o capacitate de integrare mai ridicata, oamenii sunt capabili sa recunoasca mai usor si sa exprime mai clar relatiile dintre caracteristicile unui obiect care este observat.

Discriminarea, diferentierea si integrarea datelor obtinute din evaluare, pentru generarea sectiunii de rezultate din cadrul unui raport psihologic, pot fi privite ca un prototip real pentru o situatie de „testare de ipoteze sociale” aceasta fiind aria in care evaluatorul construieste ipoteze privind posibilele stari sau relatii ale subiectului. Procesul de testare al acestor ipoteze este practic similar cu cel al testarii ipotezelor stiintifice descris anterior (Trope & Liberman, 1996). Recent cercetarile realizate in acest domeniu au dovdit ca de fapt si procesul considerat atat de stiintific de testare a ipotezelor poate conduce la erori nesistematice. Exista un set de mecanisme care actioneaza in anumite circumstante in asa fel

incat favorizeaza confirmarea unei anumite ipoteze, diminuand probabilitatea ca respectiva ipoteza sa fie infirmata.Mecanismele de autoconfirmare implica urmatoarele procese cognitive:-supraestimarea probabilitatii a-priorice a unei ipoteze-stocarea si reactivarea selectiva a acelor informatii care sustin ipoteza-interpretarea datelor ambigue in asa fel incat sa sustina ipoteza-o reactie mai puternica la prezenta anumitor date decat la absenta altor date („distorsiune afirmativa” , „affirmation bias”). Asadar o strategie de testare confirmatorie ignora ipotezele alternative, ignora posibilele erori din informatii si ignora incidenta corecta a manifestarii unui fenomen.Pe masura ce creste convingerea ca o anumita ipoteza este mai corecta, creste si intensitatea mecanismelor de autoconfirmare.

ERORI SI DISTORSIUNI IN PLANIFICAREA EVALUARIIImportantErorile si distorsiunile pot fi generate la nivelul planului de evaluare de intentia de a aduna cat mai multe date si informatii, fara a lua in considerare:-validitatea informatiilor-raportul cost/beneficiu.Corectitudinea unei informatii nu creste odata cu certitudinea ei subiectiva. Putem astepta ca certitudinea subiectiva privind corectitudinea unei afirmatii sa devina reala doar in urma acumularii unei experiente vaste in domeniul evaluarii.In etapa de planificare a evaluarii se intampla deseori ca psihologii sa nu realizeze ca raspunsurile adecvate la intrebarile psihologice pot sa apara doar in urma colectarii sistematice a informatiilor valide si relevante pentru un anumit caz. Ei pot presupune in mod eronat ca daca vor avea mai multe informatii disponibile despre un anumit caz, raspunsurile la intrebari vor fi mai complete. De fapt, chiar si un numar relativ restrans de informatii care sa fie valide poate fi mai util decat un numar mare de informatii nerelevante.Trebuie sa estimam utilitatea fiecarei surse de informatie care va fi folosita, chiar si pentru evaluarea individuala. Doar daca raportul cost-beneficiu este satisfacator se poate recomanda includerea unei noi surse de informatie. Sursele de informatii nu se refera doar la teste sau chestionare, ci si la orice alt tip de sursa, cum ar fi observatia comportamentala, interviul, sau terte persoane care pot oferi informatii despre subiect. Pe langa aceste aspecte psihologice care guverneaza decizia de includere sau excludere a unei surse de informatie, trebuie avute in vedere si aspectele legale.

De obicei, intrebarea care se pune nu este daca o anumita sursa de informatie trebuie folosita, ci care este gradul in care sa fie folosita. De ex. utilizarea mai multor teste pentru masurarea aceleiasi trasaturi este ne-economica, fiind mai adecvata utilizarea doar a celui mai bun test pentru masurarea respectivelor caracteristici. Mai mult, scopul principal avut in interviuri nu este acela de a obtine cat mai multe informatii, ci mai degraba de a obtine informatiile necesare intr-un interval de timp optim. In general, comparam rezultatele fiecarei posibile surse de informatii cu informatiile pe care ne asteptam sa le obtinem inca din momentul formularii planului de evaluare. Aceasta ne va arata daca anumite costuri suplimentare se vor reflecta si in cresterea beneficiilor. Doar atunci cand beneficiile sunt semnificativ mai ridicate decat costurile, introducerea unei surse de informatii suplimentare devine justificata.

ERORI SI DISTORSIUNI IN PREZENTAREA REZULTATELOR EVALUARIIImportantRationamentele si judecatile evaluatorilor pot fi distorsionate de erori precum:-eroarea „severitatii” sau a „indulgentei”-o tendinta spre formulari „plate” sau „extreme”-„conservatorism”-fenomene de prag („threshold phenomena”)

Literatura de specialitate descrie mai multe erori care pot sa apara in procesul formarii opiniilor, in special in ceea ce priveste evaluarea procedurilor cantitative, ca de ex. teste sau chestionare. Preiser (1979) a denumit aceste erori cu titlul generic de „erori de distributie” deoarece acest tip de erori se bazeaza pe verbalizarea pozitiilor relative ocupate in distributii. Din experienta scolara cunoastem cu totii faptul ca exista profesori care tind sa faca evaluari mai indulgente sau blande si profesori care fac evaluari mai dure sau severe. Aceasta inseamna ca aceeasi performanta obiectiva este evaluata ca fiind fie prea buna, fie prea rea. Asemenea tendinte nu apar doar cand sunt verbalizate rezultatele la teste, ci si cand prezentam observatiile comportamentale sau cele obtinute in urma interviurilor. Erorile „indulgentei” sau „severitatii” se pot strecura cu usurinta in procedurile de evaluare nestandardizate sau semi-standardizate, recunoasterea lor fiind adesea dificila.„Conservatorismul” se refera la tendinta de a nu observa sau a nu verbaliza valorile extreme pe atat de extreme pe cat sunt ele de fapt. Astfel de tendinte catre „medie” in interpretarea faptelor au fost observate uneori la evaluatori, aceasta afectand nu doar prezentarea

valorilor extreme, ci si prezentarea tuturor nivelurilor unei caracteristici date.Psihologia perceptiei ne spune ca un anumit stimul trebuie sa depaseasca un prag de intensitate inainte ca observatorul sa poata spune ca stimulul este prezent sau sa poata afirma ca a aparut o modificare a intensitatii sale. Un fenomen asemanator pragului perceptiv se manifesta in perceperea caracteristicilor comportamentului individual. Din cauza acestui fenomen, nivelurile scazute sau schimbarile minore ale unei caracteristici pot fi trecute cu vederea cu usurinta, chiar daca in mod obiectiv ele pot fi importante pentru evaluare.

ERORI SI DISTORSIUNI IN FORMULAREA CONCLUZIILORErori si distorsiuni general observabile in concluziiAcestea pot fi:

- oricare din erorile si distorsiunile descrise anterior- pe langa acestea:

▫ efectul halo▫ efectele de ordine▫ nivelurile de adaptare neadecvate▫ tendinta catre descriere coerenta▫ atribuirile

Exista cercetari care demonstreaza ca un anumit adjectiv, cum ar fi „inteligent” combinat cu un set de adjective, creeaza cititorului o impresie diferita cu privire la subiect, decat acelasi set de adjective utilizat impreuna cu cuvantul „neinteligent”. Cert este ca anumite adjective pot conduce la impresii distorsionate. Pentru a evita asemenea erori, vom descrie comportamentul concret al oamenilor in situatii specifice, pe care le vom grupa in anumite clase. In acest fel adjectivele si problemele asociate cu utilizarea lor in raportul de evaluare psihologica pot fi evitate.

Multe studii au demonstrat faptul ca oamenii retin mai bine informatiile atunci cand sunt prezentate intr-o anumita pozitie. Asemenea pozitii proeminente sunt cele de la inceputul sau de la sfarsitul unui calup informational. Pentru a minimiza aceste efecte vom structura raportul psihologic intr-un mod cat mai clar si mai logic posibil. Intrebarile psihologice ofera o modalitate de a structura raportul. Este foarte util pentru cititorul raportului sa poata urmari informatiile enuntate in raport intr/o maniera organizata, pas cu pas. In acest fel informatiile sunt prezentate intr-o insiruire logica, care poate conduce cu usurinta la luarea unei decizii.

O tendinta care poate fi observata frecvent in redactarea rapoartelor de interpretare evaluare este aceea de a construi

descrieri comportamentale care sa fie cat se poate de coerente si logice, chiar daca exista informatii contradictorii despre persoana evaluata. Aceasta manifestare poate fi privita ca un caz particular al tendintei catre o forma coerenta, adica tendinta de a adauga partile care lipsesc dintr-o descriere si de a trece cu vederea informatiile care strica descrierea. Tendinta de a realiza asemenea descrieri coerente iese in evidenta in special in cazurile in care se realizeaza interpretari si descrieri asupra profilului de personalitate a individului.

Psihologia sociala a evidentiat un fenomen foarte cunoscut si anume ca oamenii tind sa atribuie altora modalitati foarte specifice de comportament, realizand aceasta atribuire nu pe baza unor informatii concrete, ci mai degraba pornind de la impresii si presupuneri. Asemenea atribuiri se pot manifesta si in raportul psihologic, generand erori importante. Fiecare afirmatie dintr/un raport de interpretare trebuie sa fie sustinuta de un numar suficient de date concrete si de observatii valide, sau trebuie sa fie extrasa intr-un mod logic din acestea, permitand in acest fel evaluatorului sa ia deciziile pas cu pas atunci cand citeste raportul.

Erori si distorsiuni care sunt determinate de personalitatea specialistului evaluatorAcestea pot fi:1.sensibilitatea sau rezistenta perceptiva2.erori de interactiune:

▫ presupusa similaritate▫ eroarea de contrast▫ eroarea de transfer▫ urmarirea unor scopuri personale inadecvate

Oamenii vor percepe situatiile amenintatoare in moduri foarte diferite. Exista un continuum al comportamentelor posibile, de la o preocupare intensiva cu acele aspecte care sunt percepute drept amenintatoare (sensibilitate), la incercarea realista de adaptare la situatie si pana la evitarea pe cat posibil a oricarei forme de contact sau chiar perceptie a situatiei amenintatoare (rezistenta perceptiva). Odata ce specialistul evaluator abordeaza o intrebare a clientului, pot interveni situatii care sa fie resimtite ca amenintatoare. In functie de preferintele comportamentale asociate acestor situatii, este probabil sa apara fie comportamente tipice pentru sensibilitatea perceptiva, fie comportamente defensive, tipice pentru rezistenta perceptiva, care vor duce la erori in evaluare. In sectiunea de rezultate, in care se face interpretarea rezultatelor, preocuparea excesiva de situatiile lipsite de risc sau rezistenta de a realiza faptul ca o anumita situatie este cu adevarat periculoasa, pot duce la formularea unor concluzii eronate.

Anumite tendinte evaluative pornesc de la experientele personale ale evaluatorului in interactiunea cu ceilalti. Din aceasta cauza Preiser (1979) le denumeste erori de interactiune. Spre exemplu, specialistii evaluatori pot ajunge pe durata evaluarii la concluzia ca persoanele evaluate seamana foarte mult cu propria persoana. Prin urmare, anumite informatii necesare nu vor mai fi extrase sau obtinute intr-un mod adecvat. In schimb, datorita similaritatii dintre persoana evaluata si evaluator, acesta din urma va considera ca anumite aspecte, trasaturi sau conditii ale evaluatului sunt identice cu felul in care se articuleaza acele aspecte, trasaturi sau conditii la propria persoana.

Eroarea de contrast se refera la tendinta de a vedea in alte persoane anumite comportamente contrare sau opuse celor manifestate de evaluator, fara a investiga de fapt daca acestea exista cu adevarat sau nu. Aceasta tendinta poate afecta psihologul evaluator pe durata realizarii evaluarii. Atunci cand sunt trasate concluziile raportului, eroarea de contrast poate afecta semnificativ afirmatiile.

Eroarea de transfer reprezinta tendinta de a percepe in mod eronat un anumit comportament ca apartinand persoanei evaluate, deoarece persoana evaluata este considerata ca fiind asemanatoare cu o persoana relevanta din viata evaluatorului. Persoanele relevante pot fi parintii, conform teoriilor lui Freud, dar si alte persoane care au creat o impresie puternica asupra evaluatorului.

Diferitele obiective ale evaluarii reprezinta de multa vreme subiectul unor dezbateri in literatura de specialitate. O concluzie importanta extrasa din aceste dezbateri este faptul ca fiecare evaluator urmareste in procesul de evaluare si anumite scopuri personale. Daca exista convergenta intre obiectivele personale si cele ale evaluarii, aceasta poate avea un efect benefic asupra evaluarii. Cu toate acestea, daca specialistul evaluator urmareste propriile obiective, netinand cont de obiectivele procesului de evaluare, pot surveni erori importante. Specialistii evaluatori pot considera, intentionat sau nu, ca propriile valori reprezinta un etalon pentru comportamentul subiectilor. Acest fenomen apare atunci cand evaluatorii nu au cunostinte empirice adecvate despre importanta anumitor caracteristici sau comportamente, sau in situatiile in care vor sa promoveze propria viziune. Ambele situatii sunt ireconciliabile cu evaluarea stiintifica.

Recunoasterea si relativizarea obiectivelor si valorilor personale reprezinta un deziderat important. Este recomandat ca specialistii evaluatori sa-si observe cu atentie propriul

comportament si sa intrebe care sunt situatiile sau comportamentele care li se par placute sau „rationale” si care sunt situatiile sau comportamentele pe care le considera neplacute sau „irationale’. Daca un anumit aspect pare a fi pozitiv sau negativ, atunci ar trebui sa ne intrebam ce anume ne place, respectiv ce ne displace la acel aspect. Astfel, incercam sa recunoastem pentru fiecare caz individual care sunt obiectivele vizate si valorile utilizate. Supervizarea din partea propriilor colegi poate sa ne ajute, ca evaluatori, la descoperirea unor zone preferate sau a unor zone in care suntem opaci. Mai mult, formarea sistematica si specializata ne permite sa extragem concluzii logice cu privire la propria modalitate de a efectua evaluarea.Atunci cand comparam valorile oamenilor care traiesc in conditii sociale diferite vom realiza cat de specifice sunt anumite valori pentru anumite persoane sau pentru anumite clase sociale. Prin urmare, este de datoria noastra sa folosim doar rezultate stiintifice drept criteriu pentru realizarea interpretarii, comportandu-ne astfel corect fata de persoanele evaluate, indiferent de statutul lor social.

POSIBILITATI DE MINIMIZARE A ERORILOR SI DISTORSIUNILOR IN DECIZIILE DIN CADRUL EVALUARII

Extinderea fondului de cunostinteErorile si distorsiunile pot fi reduse prin:-dobandirea unor cunostinte fundamentale de psihologie-dobandirea unor cunostinte fundamentale de evaluare psihologie- dobandirea unor cunostinte specifice ariei in care se realizeaza evaluarea psihologica-formare individuala pentru anumite cazuri specifice

Spre deosebire de perceptia sociala, care este difuza, subiectiva si necontrolata, luarea deciziilor in evaluarea psihologica este un proces care poate fi controlat.

Majoritatea evaluatorilor psihologici au zone preferate de evaluare, in care s-au specializat si in care au acumulat experienta. Insa specialistii trebuie sa fie capabili sa tina cont si de informatiile relevante care provin din disciplinele tangentiale muncii lor efective. Printre asemenea discipline se numara, de ex., dreptul si psihologia judiciara

pt domeniul psihologiei judiciare, managementul afacerilor pentru domeniul psihologiei muncii, organizationale sau ocupationale, teoriile educatiei si pedagogia pentru zona psihologiei scolare, sau psihiatria pentru psihologia clinica.

In literatura de specialitate s/a demonstrat ca doar evaluatorii experimentati pot minimiza erorile individuale si tendintele catre distorsiune. In cursul pregatirii profesionale a evaluatorilor este de mare impact scenariul in care mai multi evaluatori raspund la aceeasi intrebare a clientului, pe baza acelorasi informatii, care au fost deja colectate. Rapoartele pot fi apoi comparate si rezulta concluzii interesante.

REGULILE CARE TREBUIESC RESPECTATE PENTRU MINIMIZAREA ERORILOR SI DISTORSIUNILOR IN PROCESUL DECIZIONAL CARE TINE DE EVALUAREA PSIHOLOGICA

Conditii initialePentru a minimiza erorile si distorsiunile in procesul decizional legat de evaluarea psihologica, ar trebui indeplinite urmatoarele conditii:1.Au fost formulate intrebari psihologice (ipoteze) pentru variabilele relevante din intrebarea clientului.2.Pentru fiecare ipoteza a specialistului evaluator, acesta a incercat sa formuleze, chiar si numai la nivel mental, o contra-ipoteza.3.Comportamentele concrete, obiceiurile sau trasaturile de personalitate trebuie descrise, explicate sau prezise.4.Toate afirmatiile legate de comportamentul individual trebuie sa se bazeze pe observatii sistematice.5.Au fost cautate si informatii care ar putea contrazice ipotezele initiale.

Fundamentul intregului demers stiintific este metoda, iar aceasta porneste intotdeauna de la ipoteze. Acest lucru este valabil si pentru evaluarea psihologica.Pentru a ne asigura ca ipotezele nu sunt testate in mod confirmator, trebuie ca pentru fiecare rezultat sa ne intrebam cum ar putea fi acesta explicat, daca ipoteza anterior formulata ar fi incorecta. Tendintele de autoconfirmare pot fi de asemenea diminuate prin analiza coroborata a informatiilor care sustin si care infirma ipoteza. Fara un asemenea proces de analiza, validitatea datelor care sustin ipoteza va fi supraestimata (Oswald, 1993).

Rapoartele psihologice implica intotdeauna descrierea, explicarea si predictia comportamentului. Cu toate acestea, este necesar sa se faca diferenta dintre comportamentul concret din anumite situatii si preferintele comportamentale, adica modurile obisnuite de a se comporta a unei persoane, descrise prin intermediul trasaturilor de personalitate. Cea mai mica unitate cu care interactionam este comportamentul specific al unei persoane, intr-o situatie clar delimitata. Insa uneori sunt investigate si obiceiurile sau preferintele comportamentale. Optiunea pentru entitatea care va fi analizata depinde de fiecare data de intrebarea clientului.Comportamentul specific, concret, este usor de observat. Trasaturile mai generale sunt insa uneori intelese gresit, ca unitati de analiza. Discutam despre trasaturi de personalitate in momentul in care diferite comportamente tind sa reapara impreuna in contexte similare. De asemenea, este necesar ca fiecare comportament de acest tip sa se manifeste in asa fel incat o persoana sa poata fi evaluata diferential in privinta respectivului comportament. Printre cele mai cunoscute astfel de trasaturi generale se numara inteligenta, sociabilitatea sau stabilitatea emotionala.

O alta caracteristica esentiala a abordarii stiintifice este utilizarea unei metode sistematice.Aceasta inseamna ca:1.Oamenii de stiinta planifica (de exemplu in conformitate cu cele mai recente cunostinte) modul in care doresc sa colecteze informatiile si formuleaza modurile cele mai adecvate pentru a le colecta.2.Pe durata colectarii informatiilor, pentru a evita erorile si distorsiunile, specialistii trebuie sa respecte acest plan si sa mentioneze cauzele si motivele pentru care au deviat de la planul initial.3.Specialistii trebuie sa evalueze informatiile in conformitate cu planul formulat si sa abordeze informatiile suplimentare, obtinute in afara planului, ca posibila sursa pentru formularea unor noi ipoteze sau directii de investigare.

Combinarea afirmatiilor Pot fi utilizate urmatoarele reguli:1.Afirmatiile ar trebui combinate dupa reguli logice.2.Derivarea de afirmatii din alte afirmatii ar trebui sa fie prezentata in intregime, pas cu pas.3.Toate informatiile necesare ar trebui sa fie prezentate in raportul psihologic.

Pentru ca decidentii sa poata utiliza raportul psihologic este necesar ca toate cuvintele sa fie intelese in acceptiunea acordata de autor. Prin

urmare, este important ca autorii raportului sa foloseasca limbajul comun in loc de termeni specializati, iar in situatiile in care termenii tehnici nu pot fi evitati ar fi utila formularea unei explicatii a semnificatiei acestora.

Afirmatiile continute de raportul psihologic pot fi adevarate sau false.Acestea pot fi combinate la randul lor in afirmatii cu un grad mai mare de complexitate. In realizarea oricarei astfel de combinari sau de derivatii ar trebui sa fie urmate legile logicii formale. De ex. autorul nu ar trebui sa afirme un lucru despre subiect, pe care ulterior sa-l contrazica. Cu alte cuvinte, afirmatiile dintr-un raport de evaluare psihologica trebuie sa fie legate intre ele intr-un mod corect dpdv formal.

Criterii decizionalePentru a minimiza erorile şi distorsiunile din cadrul procesului de evaluare, urmatoarele criterii decizionale pot fi utile:1.Pentru afirmatiile referitoare la relatiile dintre variabile, trebuie luate in considerare tipul si puterea relatiei.2.Ar trebui formulate doar acele afirmatii care prezinta o relatie justificabila cu cazul de fata. 3.Procesul prin care se decide pentru sau impotriva urmaririi anumitor ipoteze este intrerupt la un anumit prag cost beneficiu, predeterminat.

Comportamentul este influentat de un numar foarte mare de variabile. Daca vrem sa explicam sau sa prezicem comportamentul in raportul psihologic, trebuie sa selectam acele variabile care permit cea mai buna explicare sau predictie. Pentru a fi capabili sa selectam asemenea predictori, trebuie sa luam in considerare informatii empirice despre tipul si puterea relatiei dintre variabilele noastre si indicatorii comportamentali.

Atunci cand se redacteaza raportul psihologic, autorul primeste adesea informatii care sunt „interesante” pentru sine sau pentru altii, dar care nu au nimic in comun cu situatia specifica evaluata. Aceste informatii nu ar trebui sa fie folosite in raportul psihologic, intrucat nu au fost selectate intr/un mod sistematic (adica planificat) si nu au o legatura explicita cu cazul de fata.

In planificarea modalitatilor de evaluare, este intotdeauna util sa fie cunoscute punctele lor tari sau cele slabe. Un evaluator experimentat stabileste un plafon pentru nivelul de efort depus in demersul de a colecta anumite informatii. Recomandam ca aceasta limita sa fie formulata explicit in etapa de planificare si sa fie respectata pe durata evaluarii efective. In caz contrar, exista posibilitatea ca psihologul sa nu acorde suficienta atentie acelor surse care

tind sa contrazica ipoteza (formulata unilateral de catree psiholog).

Atribuirea trasaturilorCele 4 moduri de descriere comportamentala sunt:1.modul verbal2.modul adverbial3.modul adjectival4.modul substantival.(dupa Graumann, 1960)

1.In cadrul modului verbal descriem doar ceea ce face o anumit[ persoan[, iar nu cum face, de ex. „MIHAI VORBESTE.” Spre deosebire de modul verbal, in cadrul modului adverbial oferim informatii suplimentare, cum ar fi „MIHAI VORBESTE TARE.(repede, insistent)”.

2.In rapoartele psihologice se va utiliza rareori doar modul verbal, folosindu-se mai des modul adverbial. Acest fenomen se manifesta datorita faptului ca modul verbal pur ar ocupa un spatiu relativ extins pentru o descriere comportamentala mai detaliata. Pe de alta parte, modul adverbial este mai vag si in cazul folosirii acestui mod este necesar ca autorul sa descrie cu precizie felul in care se desfasoara o anumita actiune, sau circumstantele in care se desfasoara, iar aceste descrieri trebuie realizate intr-un mod in care cititorul sa poata intelege corect aspectele care sunt descrise.3.In cazul modului adjectival, autorul caracterizeaza o persoana prin intermediul adjectivelor, de exemplu: „MIHAI ESTE O PERSOANA ACTIVA.” Pentru acest mod nu mai avem de a face cu un comportament concret. Dimpotriva, autorul caracterizeaza o persoana cu un anumit adjectiv specific, presupunand faptul ca respectiva persoana s-a comportat in acest mod in trecut, se comporta asa si in prezent si se va comporta in acest fel si in viitor, in toate circumstantele posibile. Asadar, modul adjectival presupune o abstractizare. In utilizarea abordarii adjectivale exista riscul ca autorul raportului psihologic sa afirme mai multe despre o anumita persoana decat pot sustine sau confirma de fapt datele colectate. Oamenii care sunt caracterizati in acest fel protesteaza adesea impotriva acestor afirmatii generale, nejustificate. Modul adjectival ar trebui utilizat doar atunci cand suntem siguri ca avem suficiente date pentru a sustine respectivele afirmatii.4.In cadrul modului substantival autorul caracterizeaza o persoana prin intermediul unui substantiv atribuit respectiv respectivei persoane, de exemplu: „Activitatea lui Mihai il ajuta sa...” Modul substantival de descriere a unei persoane implica aceleasi riscuri si pericole ca si cel

adjectival. Pe langa aceasta, creeaza impresia gresita ca personalitatea unei persoane este alcatuita din parti separate care nu au legaturi unele cu altele. Aceasta conceptie gresita este evidenta in utilizarea termenilor psihodinamici de „id”, „eu” si „supraeu”, atat in literatura de specialitate cat si in viata de zi cu zi.

Caracteristici ale trasaturilor de personalitate1.consistenta sau generalitatea2.stabilitatea3.universalitatea

Vorbim despre o trasatura de personalitate doar atunci cand o persoana se comporta in acelasi mod in mai multe clase de situatii. Comportamentul persoanei respective in aceste situatii este la fel, sau cu alte cuvinte este consistent sau general.O trasatura de personalitate este caracterizata in plus de faptul ca ramane neschimbata pe perioade lungi de timp, adica este stabila. Prin urmare, sociabilitatea si stabilitatea emotionala sunt trasaturi de personalitate, in timp ce starile emotionale nu sunt considerate trasaturi de personalitate.

Trebuie facuta distinctia dintre stabilitatea comportamentului si modificabilitatea sa. Un anumit tipar de comportament poate fi foarte stabil, dar cu toate acestea el poate fi modificat cu usurinta, de exemplu analfabetii pot invata sa scrie si sa citeasca daca primesc educatie adecvata in acest sens. Fara aceasta influenta educationala dimensiunea ramane stabila. O trasatura de personalitate poate fi schimbata doar in masura in care poate fi stimulata prin masuri adecvate. Klauer (2001) descrie programe de training care s/au dovedit a fi eficiente in modificarea trasaturilor cognitive. De asemenea, exista programe de interventie in domeniul dezvoltarii si consilierii personale, care au dovedit a fi eficiente pentru modificarea diverselor dimensiuni de personalitate.Prin urmare stabilitatea comportamentului depinde de circumstantele specifice in care traieste o persoana. De aceea, atunci cand suntem in pozitia de evaluatori, trebuie sa stabilim daca un comportament stabil poate fi schimbat si daca da, , in care circumstante.

Pentru a surprinde trasaturi de personalitate sunt potriviti doar termenii care descriu oamenii in general si nu acei termeni care descriu comportamentele unei singure persoane sau a unui numar redus de persoane. Acesti termeni care descriu personalitatea pot fi utilizati intr/o acceptiune generala, iar nu in una singulara. Daca o femeie tanara este descrisa la nivel comportamental ca fiind „ca o

dimineata de primavara”, aceasta afirmatie nu este potrivita pentru a descrie o trasatura de personalitate.

Construirea unor planuri de evaluare documentatePlanurile de evaluare documentate:-pot fi folosite pentru mai mult de o persoana-pot fi reactualizate cu usurinta-pot fi de ajutor pentru alti evaluatori-pot fi evaluate.Majoritatea evaluatorilor activeaza in domenii specifice destul de restranse, astfel incat o colectie comprehensiva de planuri care sa acopere acel domeniu poate fi dezvoltata relativ usor. Este bine ca mai multi evaluatori sa lucreze impreuna la dezvoltarea unui plan de evaluare, punand la un loc expertiza si experienta fiecaruia. Pentru evaluatorii incepatori ar fi foarte util sa poata avea acces la asemenea planuri de evaluare.Intr/o strategie de evaluare la a carei dezvoltare colaboreaza mai multi specialisti, testele si chestionarele au un loc bine determinat, fiind metode consacrate. Insa pe langa acestea, exista posibilitatea de a investiga serios utilitatea fiecarei strategii noi de evaluare.

EVALUAREA OBSERVATIILOR COMPORTAMENTALE

Tipuri de observatii comportamentaleObservatiile comportamentale pot fi:1.directe si intr-un mediu standardizat2.directe, in mediul natural si mai mult sau mai putin planificate3.indirecte si mai mult sau mai putin standardizate

Evaluarea psihologica este adesea interpretata gresit ca fiind legata exclusiv de aplicarea unor teste. Un test permite observarea standardizata a comportamentului individual. Sarcinile sau intrebarile la care trebuie sa raspunda o persoana sunt expuse intr-o ordine prestabilita si avand categorii sau clase de raspunsuri prestabilite. In plus, autorii de teste descriu in manualele lor modul in care ar trebui aplicate si scorate respectivele teste. In capitolele anterioare ale lucrarii de fata s-a mentionat faptul ca atunci cand apar noi cunostinte stiintifice, care modifica ipotezele sau postulatele care stau la baza

unui test, instructiunile initiale ale autorilor respectivului test nu ar mai trebui urmate.

Pe langa utilizarea testelor, psihologia a dezvoltat de timpuriu si alte metode standardizate care permit observarea comportamentului individual. De exemplu, probele de munca pot fi standardizate intr-o oarecare masura. Metodologia centrelor de evaluare a dezvoltat astfel de probe standardizate, pentru proceduri individuale si de grup, utile pentru sarcini de selectie sau evaluare a necesitatilor de formare.

Observarea comportamentului individual intr-un mediu standardizat si cu sarcini standardizate s-a dovedit a fi de mare utilitate si in alte arii ale psihologiei. Asemenea exemple pot fi intalnite in evaluarea familiala, mai specific in evaluarea comportamentelor de atasament ale copiilor mici.(Ainsworth, Blehar, Waters & Wall, 1978; Solomon & George, 1999) sau in FIT/KIT-ul lui Sturzbecher si Freytag (2000), un instrument bazat pe reguli de joaca, util pentru intervievarea copiilor cu privire la modul in care resimt calitatea interactiunii cu familia.

Pentru multe intrebari ale clientului este necesar ca subiectul sa fie observat in mediul sau natural. Trebuie sa se tina cont de faptul ca oamenii manifesta, atunci cand sunt observati, anumite comportamente intr-un grad diferit fata de cel in care se comporta de obicei (aspecte calitative). Cu toate acestea, oamenii nu se pot comporta complet diferit fata de modul in care se comporta de obicei deoarece, in general nu au acces la alte tipare comportamentale.Daca realizam observatii in mediul natural, trebuie de asemenea sa facem o planificare cat mai detaliata, adica sa utilizam un plan de observatie. Denumim aceste observatii realizate in mediul natural observatii semi-standardizate, deoarece observatorul se ghideaza dupa un plan, ceea ce inseamna ca are un comportament predeterminat (de plan), in timp ce persoana observata poate (si ar fi bine) sa se comporte ca de obicei.

Pentru majoritatea intrebarilor clientului cu care ne confruntam in practica, vom aduna informatii relevante prin observatii indirecte. Observatiile indirecte sunt cele realizate de catre alte persoane si nu de catre specialistul evaluator. Ele pot fi disponibile sub forma notitelor scrise, preluate de un observator. Aceasta situatie poate fi intalnita atunci cand utilizam certificate, referinte sau rapoarte mai vechi despre subiect. Oamenii fac frecvent afirmatii despre comportamentele observate la ei insisi sau la alte persoane, iar acestea pot fi considerate de asemenea observatii indirecte. Aspectele cheie ale observatiilor indirecte constau in faptul ca sunt descrise comportamente concrete. Caracterizarile oferite pentru subiect nu

reprezinta descrieri ale comportamentului sau concret. Asadar, observatiile indirecte trebuie sa fie considerate descrieri adecvate doar daca observatorul relateaza comportamentul concret, utilizand modul verbal sau cel adverbial.

Scorarea testelorTestele sunt scorate in conformitate cu:1.intrebarile clientului2.ipotezele (=intrebarile psihologice)3.inovatiile stiintifice recente.Testele reprezinta un instrument, iar utilitatea lor depinde de ceea ce isi propune persoana care le foloseste. Ne alegem instrumentele de evaluare in conformitate cu intrebarile pe care le pune un anumit client. Criteriile pentru alegerea testelor in cazuri specifice au fost descrise anterior.In functie de client si de intrebarile sale vor fi formulate ipotezele, iar pe baza lor se construiesc intrebarile psihologice. Testele ne ajuta sa acceptam sau sa respingem o anumita ipoteza.In etapa de planificare, ar fi bine sa verificam recomandarile pe care le face autorul unui anumit test in manualul testului, cu privire la cat de eficient este testul in a raspunde unor ipoteze specifice. In scorarea si interpretarea unui test ar fi dezirabil sa fie consultata literatura de specialitate din acest domeniu.

Este esentiala detalierea anumitor aspecte legate de evaluarea psihometrica individuala (Huber, 1973; Lienart & Raatz, 1994) deoarece in scorarea si interpretarea testelor pot fi facute erori grave, care pot avea la randul lor consecinte serioase.Pentru a putea clasifica in mod adecvat rezultatele la un anumit test este necesar sa avem la dispozitie intervalul de incredere in care se poate plasa scorul real al subiectului.Diferentele dintre rezultatele obtinute la diverse teste, sau cele dintre subscale in cadrul aceluiasi test, se pot datora erorilor de masurare, iar aceasta ipoteza ar trebui testata psihometric. Impresia vizuala pe care o creeaza un anumit profil sau magnitudinea diferentelor intre anumite valori obtinute la scale nu pot reprezenta un criteriu obiectiv. Aceeasi afirmatie este valabila si pentru compararea unui profil cu un alt profil, indiferent de faptul ca se realizeaza la nivel individual sau pe baza unor profiluri modale, specifice anumitor categorii.

Scorurile obtinute de subiect pot fi clasificate ca fiind sub/medii, medii sau supra-medii.Cu toate acestea, datorita diferentelor existente in precizia diverselor teste, nu vom cita direct scorurile obtinute de subiect in sectiunea de date din cadrul raportului

interpretativ.Preferam sa calculam intervalul in care este plasat scorul la un prag de incredere de 90%.Exista posibilitatea de a construe anumite limite ale clasificarii. Astfel, utilizam 5 categorii pentru a desemna aria in care se afla scorul adevarat al subiectului cu o probabilitate de 90% :

(1)sub-medie(2)sub-mediu spre mediu(3)mediu(4)mediu spre supra-mediu(5)supra-mediu

Distributia valorilor unui test are 3 intervale :-“sub-medie”: valori mai mici decat media minus o abatere standard;-“medie”:valori cuprinse intre media minus o abatere standard si media plus o abatere standard (de exemplu pentru scorurile QI intervalul 85/115 reprezinta intervalul mediu)-“peste medie”:valori plasate cu o abatere standard peste medie.

Pentru a clasifica valorile obtinute la un test va trebui sa identificam limitele superioare si inferioare ale intervalului de incredere (CI, confidence interval) in care poate fi incadrat scorul real.Limita inferioara a CI Limita superioara a CI Scorurile obtinute se

clasifica drept:Sub-medie Sub-medie Sub-mediiSub-medie Medie Sub-medii spre mediiMedie Medie MediiMedie Supramedie Medii spre supramediiSupramedie Supramedie Supramedii

Daca intervalul de incredere pentru un anumit scor este situat intre sub-medie minus o abatere standard si peste medie plus o abatere standard, atunci testul nu a furnizat nici o informatie utila, pentru ca fiecare scor se afla in zona cuprinsa intre „sub-mediu” si „supramediu”.

Scorurile obtinute in masurare, impreuna cu calculele psihometrice aferente, vor fi prezentate de evaluator in anexa raportului psihologic. Includerea acestei sectiuni permite analizarea datelor dpdv psihometric de catre un alt specialist, daca acest lucru va fi necesar.Informatiile necesare pentru analiza scorurilor pot fi consultate nu doar in manualul testului, ci si in literatura de specialitate sau in teoriile pe baza carora a fost construit un anumit test. Informatiile legate de fidelitatea unui test au o importanta foarte ridicata.

Prezentarea rezultatelor la teste

Prezentarea rezultatelor la teste implica:1.observatia comportamentala2.referinta la testul utilizat3.raportarea la momentul in care a fost realizata testarea4.raportarea la esantionul normative.

Inainte de a da rezultatele testelor sau a altor proceduri in sectiunea de date a raportului psihologic, trebuie sa prezentam mai intai comportamentul observat pe durata de timp in care subiectul a completat respectivul test, daca acest comportament este relevant pentru intrebarea clientului. Obsevatiile comportamentale care au fost facute atunci cand subiectul nu a fost ocupat cu procedurile de evaluare (teste sau interviuri) sunt de asemenea raportate in sectiunea de date a raportului psihologic, daca ele sunt relevante pentru intrebarea clientului.

In sectiunea de rezultate a raportului psihologic adunam la un loc toata informatia care ar putea contribui la generarea raspunsurilor la intrebarile psihologice, din toate sursele aflate la dispozitia noastra. Se poate intampla ca diferitele informatii disparate sa fie contradictorii sau aparent contradictorii. Aceste contradictii trebuie discutate si explicate intr-o maniera stiintifica in sectiunea de rezultate. Analiza si discutarea acestor contradictii este posibila in general, cu foarte putine exceptii. Daca respectivele contradictii persista, vom explica in cadrul sectiunii de rezultate a raportului modul in care le evaluam si le interpretam, in contextul intrebarii clientului.Pentru a ne asigura ca persoanele care citesc raportul psihologic nu devin confuze, vom mentiona rezultatele procedurilor individuale, grupate in functie de tipul de procedura, in sectiunea de date a raportului (care o precede pe cea de rezultate).

Pentru a evita interpretarile gresite nu trebuie sa facem in sectiunea de date afirmatii absolute cu privire la persoana evaluata. In aceasta etapa este recomandabil sa mentionam rezultatele obtinute la fiecare test si sa clasificam aceste rezultate prin compararea cu un esantion caruia subiectul ii apartine.Ca atare, nu vom afirma in sectiunea de date a raportului ca : « Doamna H are o inteligenta submedie spre medie. » Vom spune in schimb ca : « La testul de inteligenta MAB-2, d/na H a obtinut un scor pentru inteligenta generala care poate fi descris ca submediu spre mediuy, atunci cand este comparat cu persoane de aceea ;i varsta, din esantionul normativ. »Acest exemplu arata in mod clar faptul ca nu facem inca afirmatii absolute referitoare la inteligenta generala a doamnei H. Rezultatele

observatiilor comportamentale pot duce la concluzia ca anumite circumstante speciale au influentat rezultatul obtinut de doamna H la test. In plus, informatiile despre nivelul sau de inteligenta generala, care au fost preluate din alte surse, pot indica faptul ca rezultatele la test reprezinta o subestimare a inteligentei sale generale.In studiul de caz al d/nei H intrebarea psihologica la care trebuie sa se raspunda este daca nivelul intelectual al acestei d-ne este suficient de mare pentru a-i permite recalificarea profesionala in meseria de asistenta de geriatrie. Nu putem raspunde la aceasta intrebare decat atunci cand avem la dispozitie toate informatiile despre inteligenta generala a doamnei H si cand putem analiza comparativ diferitele informatii.

Prin folosirea timpului trecut in prezentarea rezultatelor subliniem faptul ca acestea au fost obtinute la un anumit moment temporal si ca nu reprezinta o afirmatie finala. Atunci cand formulam raspunsurile finale la intrebarile psihologice in sectiunea de rezultate, vom folosi timpul prezent. Aceasta ii sugereaza cititorului ca acesta este raspunsul final la intrebarile psihologice formulate.

Atunci cand raportam la un anumit esantion scorul obtinut de un individ, putem accentua faptul ca acest rezultat poate fi inteles in mod adecvat doar prin compararea cu alte persoane. Cele 5 clasificari pe care le vom utiliza sunt :(1)sub-mediu(2)sub-mediu spre mediu(3)mediu(4)mediu spre supra-mediu(5)supramediu,iar acestea vor fi utilizate intotdeauna prin raportarea la esantionul normative, astfel incat cititorii sa inteleaga fiecare pas al procedurii pe care o folosim.

Interviuri orientate catre decizie:analizaAnaliza rezultatelor la interviu1.contribuie la formularea raspunsurilor la intrebarile despre client2.ar trebui sa fie orientata catre intrebarile psihologice.

Pentru a putea fi cat mai obiectivi cu putinta, vom incerca sa obtinem permisiunea persoanei intervievate pentru a inregistra interviul. Daca acest lucru nu este posibil, vom face o inregistrare imediat dupa finalizarea interviului. Vom utiliza un reportofon pentru a inregistra

informatiile pe care ni le amintim sau pe cele pe care le citim de pe ghidul de interviu, unde am luat notite.Pentru fiecare afirmatie a subiectului ar trebui sa ne intrebam daca exista o legatura intre acestea si intrebarea clientului. Daca da, respectivele afirmatii ar trebui sa fie retinute si procesate ulterior.Ne vom intreba care sunt intrebarile psihologice (derivate din intrebarea clientului) pentru care aceasta afirmatie ofera informatii. Apoi vom nota aceasta afirmatie sub intrebarea psihologica corespunzatoare.Observatiile comportamentale directe sunt analizate intr-un mod similar cu cele indirecte, cum ar fi interviul.

Rezultatele interviului: prezentarePrezentarea rezultatelor la interviu in raportul psihologic trebuie1.sa fie corecta dpdv faptic2.sa fie corecta dpdv lingvistic3.sa tina cont de persoana care citeste raportul.

Va trebui sa precizam foarte clar cine a spus ce si in care context. Va trebui de asemenea sa precizam conditiile specifice in care partenerul de interviu a realizat anumite observatii.Utilizarea stilului adverbial de descriere comportamentala ajuta cititorul sa inteleaga modul de analiza al interviului. Acest mod creeaza la nivelul intervievatului sentimentul ca afirmatiile lor au fost corect intelese si redate. Modurile abstracte focalizate pe adjective si substantive pot conduce cu usurinta la o intelegere gresita a informatiilor din partea cititorului raportului.

Ca si in cazul celorlalte sectiuni ale raportului psihologic, rezultatele la interviu sunt prezentate folosind timpul trecut.Se recomanda sa notam la inceputul fiecarei sectiuni a raportului sursa de provenienta a informatiei. Pentru a prezenta rezultatele vom folosi limbajul indirect.Unii psihologi incearca sa evite anumite dificultati specifice prezentarii in acest fel a datelor prin folosirea excesiva a citatiilor. Dar, dupa cum stim, modul nostru de a vorbi este semnificativ diferit de modul in care scriem. Din acest motiv nimanui nu i-ar placea sa-si vada expresiile spontane transpuse in alb si negru intr-un mod dihotomizant.Ca o regula, ar trebui sa folosim citatiile doar atunci cand ele vizeaza un aspect specific si cand pot fi utilizate intr-un mod concis si tintit catre un anumit obiectiv. Trebuie prezentate doar acele informatii care sunt importante pentru a raspunde la intrebarile clientului, de aceea este recomandabil sa nu folosim foarte multe citatii.Mai mult, dpdv legal este interzisa furnizarea unor informatii care nu sunt necesare pentru a raspunde la intrebarile clientului, dincolo de

capacitatea lor de a genera confuzie aceste citatii sunt de multe ori si ilegale. In privinta tuturor acestor informatii psihologii intra sub incidenta legii secretului profesional (cf.Schuschke, 1979).

In toate formularile pe care le construim ar trebui sa tinem cont de persoana care va citi raportul psihologic. Prin urmare, ar trebui sa folosim cuvinte din limbajul comun, care sa nu fie prea neobisnuite. Cuvintele imprumutate din alte limbi sau termenii tehnici ar trebui in general sa fie evitati.Este dezirabil sa folosim cat mai frecvent modul verbal sau cel adverbial, incercand in acelasi timp sa-l evitam pe cel substantival.

Atunci cand prezentam rezultatele la interviu ar trebui sa ne intrebam cum va fi receptionata fiecare afirmatie pe care o prezentam. Nu doar cum va fi inteleasa de cititor, ci si felul in care acesta va resimti la nivel emotional lucrurile pe care le va citi. Aceasta nu inseamna ca ar trebui sa nu vorbim despre adevarurile dure. Insa ar trebui sa incercam intotdeauna sa prezentam informatiile intr-un mod cat mai corect.Se ajunge la o prezentare corecta a informatiei din interviuri doar printr- o relatare cat mai obiectiva. Vom reusi aceasta daca vom formula afirmatii specifice legate de circumstantele efective relevante pentru intrebarile clientului si daca vom evita formularea de afirmatii generale. Pentru a evalua gradul de corectitudine al afirmatiilor ne putem intreba: Cum ne-am simti daca am vedea comportamentul nostru sau al persoanelor apropiate de noi relatat in asemenea maniera? Vom incerca de asemenea sa evitam afirmatiile excesiv de pozitive, intrebandu-ne daca nu cumva cream asteptari prea mari la nivelul cititorului.

Prezentarea rezultatelor din interviu in limbaj indirectCand prezentam rezultatele interviurilor este important:1.sa fie intotdeauna clar cine a facut afirmatia2.sa fie folosite in mod corect timpurile in cadrul vorbirii indirecte.In rapoartele psihologice este extrem de important ca fiecare cititor sa poata face distinctia intre o afirmatie facuta de evaluator si un facuta de persoana evaluata. Atunci cand vorbim despre anumite actiuni sau comportamente care s-au derulat in trecut va trebui sa subliniem in mod clar timpul sau momentul derularii actiunii prin modul pe care il utilizam. Putem face aceasta folosind un procedeu numit „translatie” („backshifting”): de la prezent se trece la trecut (perfect compus, perfect simplu sau imperfect) si de la trecut (perfect compus, perfect simplu sau imperfect) la mai mult ca perfect. DE exemplu, „va” va fi schimbat cu „a”, „poate” va fi schimbat cu „a putut” si „trebuie” cu „a fost necesar

sa”. Cu toate acestea unele forme de conjugare, cum ar fi mai-mult-ca-perfectul, nu pot fi schimbate si prin urmare vor ramane identice.

SECTIUNEA DE DATE A EXEMPLULUI DE RAPORT PSIHOLOGIC

In sectiunea de date a raportului psihologicvom prezenta: -pt fiecare sursa de informatie-toate informatiile care sunt folosite pentru a raspunde la intrebarile clientului in sectiunea rezultate, tinand cont de-toate regulile descrise mai sus cu privire la prezentarea informatiilor in sectiunea date a raportului psihologic.

In continuare se va face referire la studiul de caz refritor la evaluarea aptitudinala a d-nei H.Se va omite sectiunea „Analiza din perspectiva psihologica a documentelor” deoarece nu au existat documente relevante in acest sens. In respectivul caz nu a mai fost necesara evaluarea cu chestionarul NEO-FFI. Rezultatele la interviu au permis o estimare suficienta a nivelului de constiinciozitate si de stabilitate emotionala a d-nei H. Prin urmare, analiza cost-beneficiu a indicat ca o procedura suplimentara de evaluare nu este necesara.

STUDIU DE CAZ PENTRU EVALUAREA APTITUDINILOR: 4.Sectiunea de datePe data de xx-yy-zzzz, intre orele 8 si 12 dimineata, autorul acestui raport psihologic a testat-o pe doamna H cu testele specificate si a realizat cu aceasta un interviu orientat catre decizie.

4.1. Testul de inteligenta Wilde(WIT-2)La inceputul evaluarii doamna H a spus ca i se paruse o idee buna sa participe la un test de inteligenta. In acest fel, ea simtea ca ar fi avut posibilitatea de a vedea daca facuse estimari corecte despre propria persoana in privinta inteligentei. Ea a mai spus faptul ca era ingrijorata ca ar putea obtine rezultate slabe, pentru ca nu mai participase

niciodata la o astfel de testare si nu stia nimic despre asta. Diverse cunostinte ale sale ii spusesera ca aceste teste sunt foarte solicitante. Pe durata completarii testului d-na H a ascultat cu atentie si a inteles cu usurinta instructajul. Dupa ce a terminat aplicarea, ea a relatat ca a regretat ca nu a avut timp sa abordeze fiecare sarcina si ca tot procesul i se paruse „foarte interesant”.Doamna H a completat subtestele WIT-2, care evalueaza 3 factori de inteligenta, anume intelegerea verbala, abilitatea numerica si rationamentul, precum si, prin insumarea scorurilor obtinute la cele 3 zone mai sus mentionate, inteligenta generala.La cei 3 factori de inteligenta evaluati cu WIT-2 d-na H. a obtinut un scor care poate fi descris ca mediu, in comparatie cu persoanele de varsta sa.4.2.Testul de ortografie RTLa acest test dna H a scris cuvinte care puteau fi integrate in text intr-un mod fluent si care puteau fi citite cu usurinta.La testul RT dna H a obtinut un scor care poate fi descris ca mediu, prin comparatie cu alte persoane din grupa sa de varsta.

4.3.Interviul orientat catre decizieDoamna H. A fost surprinsa de faptul ca evaluatorul a pregatit un ghid de interviu “special” pentru acest interviu. Inregistrarea interviului i s-a parut o idee buna. Cei din cercul sau de cunoscuti care fusesera evaluati in trecut de psihologi nu ii povestisera despre aceasta practica. D-nei H. i s-a parut o idee buna sa continue interviul in aceasta forma. La sfarsitul interviului, care a durat aproximativ o ora, ea a declarat ca nu mai discutase cu nimeni atat de mult pe aceasta tema, privind recalificarea sa profesionala. D-na H. Stie acum mult mai precis ceea ce este important pentru ea in acest domeniu.D-na H. A raspuns la intrebarile care i s-au pus intr-un mod deschis si spontan. A raspuns fara a ezita si a discutat toate temele propuse de catre evaluator. Pe toata durata

interviului s-a exprimat clar si pronuntia ei a fost usor de inteles. D-na H. A vorbit o limba ramana corecta, cu usoare accente maghiare. Pe durata interviului ea a declarat ca stia foarte bine limba maghiara, deoarece o vorbise cu bunicii sai, de care avusese grija in ultimii ani. A ajuns sa aprecieze cat de important este acest aspect lingvistic, in special pentru batrani, deoarece ii face sa se simta “acasa”.

4.3.1.Comportament decizional; asteptarile legate de recalificare si profesieCa raspuns la intrebarea despre cum a ajuns la decizia de a se recalifica profesional ca asistenta de geriatrie si de a lucra in aceasta profesie, d-na H. a precizat ca aceasta decizie ii fusese sugerata de catre cercul sau de cunoscuti. In ultimii doi ani ea avusese grija de bunicii din partea mamei, care fusesera imobilizati la pat de peste un an. Bunicii ei locuisera pe aceeasi strada cu ea, la cinci case distanta.Persoana evaluata a spus ca se gandise mult timp cum ar putea castiga propriile venituri. Cu toate acestea, pana in acel moment nu putuse face nimic pt ca trebuise sa aiba grija de cei trei copii ai sai, precum si de bunicii sai.D-na H. A spus ca ii placuse sa lucreze cu oameni si de aceea, la finalizarea studiilor, incepuse pregatirea pt a deveni vanzatoare. Dar se simtise adesea plictisita atunci cand lucrase ca vanzatoare; pe langa aceasta clientii fusesera deseori nepoliticosi.Activitatea de ingrijire a bunicilor sai fusese obositoare, dar ea a privit munca aceasta ca fiind plina de sens. Bunicii sai au fost foarte recunoscatori pentru tot ceea ce a facut d-na H. Pt ei.Aceasta a spus ca nu s-a gandit deocamdata la alte profesii in care ar putea interactiona cu alt fel de oameni. Ideea de a avea grija de persoane batrane a fost singurul lucru la care s-a gandit.D-na H. A vorbit adesea cu o cunoscuta a ei despre munca acelei persoane ca asistenta de geriatrie intr-un camin de batrani sustinut de biserica. Persoana evaluata stia deja de la aceasta cunostinta ce presupunea o recalificare in aceasta profesie si ce se astepta de la ea in aceasta perioada.

Cunostinta d-nei H. Terminase reconversia in aceasta profesie cu aproximativ cinci ani in urma, si lucrase ca asistenta medicala de atunci incolo. Datorita acestor conversatii, d-na H. Credea ca stia cu precizie ceea ce ar urma sa o astepte in aceasta profesie.

4.3.2.Interese, obiective, dorinteD-na H. A declarat ca era important sa aiba propriul sau loc de munca si sa castige bani pe cont propriu. Ea a declarat ca era important pentru ea sa inceapa aceasta cat mai repede, si mai tarziu, atunci cand copiii ei vor fi plecat de acasa. Ea observase consecintele parasirii locului de munca si a reinceperii muncii dupa o anumita perioada de intrerupere, la anumite femei pe care le cunostea si carora le-a fost dificil sa se intoarca la munca.D-na H. A spus ca nu stia exact ce va implica recalificarea profesionala, deoarece cunostintele sale terminasera acest curs la un alt centru fata de cel in care avea sa se pregateasca ea. Ea a spus ca va fi nevoie sa se informeze mai in detaliu.Mai mult, a relatat ca exista un autobuz care parcurge direct distanta pana la scoala intr-un interval de timp de 20 de minute. D-na H. A fost sigura ca recalificarea sa pentru meseria de asistenta de geriatrie va fi finantata de catre stat, din moment ce era nevoie de mai multe asistente de geriatrie, pentru ca numarul batranilor era din ce in ce mai mare.In continuare, d-na H. a spus ca a fost admisa pentru o perioada de practica, dar ca a mai candidat si pentru o alta pozitie, ulterioara. I s-a spus imediat ca nu va fi nici o problema. Ea a mai spus ca asteapta o scrisoare de confirmare de pe o zi pe alta.

4.3.3.InvatareD-na H. a mentionat faptul ca invatatul nu i s-a parut intotdeauna usor. Daca un anumit subiect nu a interesat-o, atunci a incercat sa amane munca pentru acea materie cat mai mult posibil. Ulterior a spus ca a avut probleme cu profesorii la aceste materii. La sfarsitul anilor de scolarizare

avea un singur scop:”Sa scap de scoala.” La inceputul pregatirii ei pentru profesia de vanzatoare, nu s-a aratat foarte interesata de scoala de arte si meserii pe care o urma si a preferat sa mearga la dansat decat sa invete.In aceasta perioada si-a cunoscut actualul sot. Ei s-au casatorit devreme deoarece ea era deja insarcinata cu copilul lor cel mare. Din acest motiv a si intrerupt pregatirea profesionala ca vanzatoare. D-na H. s-a bucurat de faptul ca a fost insarcinata si ca a renuntat la pregatirea profesionala pentru meseria de vanzatoare. Pe langa acestea, d-na H. avea carente semnificative la nivelul cunostintelor necesare, la momentul in care a inceput sa urmeze scoala de arte si meserii. Ea a vrut sa recupereze aceste carente in anul trei, dupa cum facusera majoritatea colegilor ei, dar ideea de a avea o familie i s-a parut mult mai tentanta la acel moment.La liceu si la scoala de arte si meserii a incercat sa invete doar ceea ce era absolut necesar, cu toate acestea obtinea adesea note satisfacatoare la marea majoritate a materiilor.D-na H. a afirmat din proprie initiativa ca modul in care s-a co0mportat anterior a indicat ca de fapt invatatul “nu-i placea deloc”. Acest lucru a fost cu siguranta valabil in trecut, cand nu vedea nici un scop in a depune eforturi pe aceasta directie. In ultimii ani, in special prin cresterea propriilor copii, a realizat cat de important era sa invete acel lucru bine. D-na H. a spus ca era mandra de cei doi copii mari ai sai, care invatau foarte bine si prin urmare nu mai trebuia sa aiba si grija lor. Acest fapt a incurajat-o si pe ea sa vada pregatirea pentru profesia de asistent de geriatrie ca pe un lucru serios.

4.3.4.Stil de lucruD-na H. a relatat faptul ca nu o deranja sa trebuiasca sa munceasca din greu. In perioadele cand era nevoie sa munceasca sustinut simtea cel mai bine faptul ca era nevoie de ea. Din momentul in care au murit bunicii ei, d-na H. s-a simtit adesea plictisita avand grija doar de casa si copii. A mai spus ca cel mai mic copil al sau era la gradinita si ca ea se plictisea in prima parte a zilei.

Pana atunci reusise sa se ocupe cu succes atat de casa, cat si de familie. Inainte, cat timp urma pregatirea profesionala, era foarte suparata atunci cand nu avea destule treburi de facut.In cazul proiectelor mari, d-na H. a spus ca urma un plan “in mod sistematic”, deoarece nu ii placea sa trebuiasca sa reorganizeze o activitate din mers doar pentru ca cineva nu se gandise din timp la posibilele evolutii. Ea a explicat deja cum obisnuia sa sistematizeze treburile casnice si alte activitati solicitate de diferiti cunoscuti. Ea a spus si ca unele din prietenele ei preluasera anumite idei, dar ca ei i se parea in continuare ca respectivele persoane preferau un stil de lucru mai complicat si ca nu doreau cu adevarat sa fie mai rapide.D-na H. a spus ca obisnuia ca atunci cand se afla sub presiunea timpului sa se gandeasca la ceea ce ar fi trebuit sa faca mai intai. Apoi amana toate celelalte activitati, desi nu prea ii placea sa nu poata termina la timp ceea ce deja incepuse.Cu privire la munca in echipa, ea a spus ca a avut aceasta experienta doar in familie, soacra si sora ei ajutand/o sa aiba grija de parintii sai. A mai spus ca experienta mai sus relatata nu se putea compara nici pe departe cu munca in echipa intr-un context profesional. Cu toate acestea, d-na H. s-a asigurat intotdeauna ca la sfarsitul saptamanii se stabilea in familieun plan pentru saptamana care va urma, astfel incat cineva sa poata avea grija intotdeauna de bunicii sai. Ea a spus ca acest plan se stabilea in echipa, in familie, si impartea sarcinile tot in echipa.D-na H. a mentionat faptul ca a realizat intotdeauna de bunavoie activitatile care i s-au cerut. A mai spus ca ar enerva-o foarte mult daca altii s-ar plange tot timpul in privinta lucrurilor pe care ar trebui sa le faca. De asemenea, ea a precizat faptul ca nu putea intelege acest punct de vedere. In ceea ce o privea pe ea, intotdeauna a preferat sa munceasca pana atingea un scop predefinit. Aceasta se intampla de obicei dupa un interval de una sau doua ore. Dupa aceea, ea obisnuia sa-si ia o pauza de 5 pana la 10 minute si sa se bucure de rezultatele obtinute.

Daca i se parea ca munca ei nu decurgea asa cum trebuie era capabila sa priveasca acest lucru intr-un mod relaxat. Cu toate acestea, atunci cand era vorba de un lucru important, cum ar fi sa aiba grija de bunici, avea capacitatea de a-si corecta munca pe parcurs. A mai spus ca i se parea inacceptabil ca cei care aveau nevoie de ingrijire sa sufere un disconfort inutil.

4.3.5.Stabilitatea emotionala si gestionarea suprasolicitarii emotionaleD-na H. a afirmat ca pana la acest moment a avut de-a face cu tot felul de situatii dificile. Normal ca i se parea ceva special daca cineva din familie era bolnav. In asemenea situatii membrii familiei se apropiau foarte mult unul de celalalt si fiecare facea tot ce ii statea in putinta. Din fericire insa nu au avut asa de multe cazuri de persoane bolnave in familie. Ulterior a mentionat ca toti copiii avusesera deja bolile copilariei, dar si ca sotul ei avusese de doua ori concediu medical din cauza accidentelor de munca. Cu toate acestea, nu i s-a parut ceva iesit din comun. In fiecare din aceste situatii a declarat ca putea anticipa cu usurinta cat va dura boala.Persoana evaluata a mai spus ca s-a inteles intotdeauna bine cu oamenii si in special cu batranii. A fost evident pentru toata familia ca ea a fost cea care a avut grija de bunicii ei bolnavi. D-na H. a dat cateva exemple in care a demonstrat ca si-a pastrat calmul in situatii dificile, cum ar fi boala prelungita sau moartea bunicii sale, care s-au intins pe o durata de cateva luni. Toata familia a fost surprinsa de cat de bine s-a descurcat ea cu toate treburile, precum si cu suprasolicitarea emotionala.D-na H. a recunoscut ca munca pe care trebuia sa o faca pentru batranii aflati la pat nu era intotdeauna usoara sau placuta, dar cineva trebuia sa faca aceasta munca, in pofida faptului ca uneori batranii puteau sa fie foarte enervanti.D-na H. a concluzionat ca nu avea aproape deloc experienta cu persoanele batrane si bolnave care nu faceau parte din familie. Din povestile cunoscutilor aflase ca acest lucru nu este intotdeauna usor. D-na H. Era de asemenea

familiarizata doar cu persoanele muribunde din propria familie. Ea a mai spus si ca in general gestionarea emotiilor in astfel de cazuri depinde si de atitudinile pe care cineva le are fata de moartea celor batrani. Ea considera acesta ca un lucru normal si natural, dar realiza ca pt multi oameni putea reprezenta o catastrofa.D-na H. a admis faptul ca solicitarile asupra ei se vor dubla in urma recalificarii profesionale: pe langa munca va trebui sa aiba grija si de familie. Dar s-a gandit ca va fi capabila sa le faca fata. Nu isi putea imagina ca ar fi putut avea mai multa munca decat atunci cand a trebuit sa aiba grija de ambii bunici bolnavi, iar munca aceea a putut sa o faca fara dificultati majore.

4.3.6.Capacitatea de a rezista suprasolicitarii fizice

D-na H. a declarat ca nu a fost niciodata grav bolnava. A fost internata in spital doar atunci cand a nascut. De asemenea, a mai spus ca nu a avut dureri fizice, desi bunicul sau era un om inalt si cu o greutate destul de mare, de 90 kg.D-na H. a declarat ca nu a avut nevoie de medicamente. NU era fumatoare. La petreceri sau la barul din zona, la care mergea o data pe saptamana cu sotul sau, obisnuia sa bea trei sau patru pahare mici de bere pe seara.

4.3.7.Relatiile interpersonaleD-na H. a afirmat ca se intelege bine cu celelalte persoane. Avea dificultati in a relationa cu oamenii care o tratau condescendent sau care o priveau de sus. Prefera sa evite astfel de persoane. Daca un conflict nu putea fi evitat, atunci ea incerca sa aiba o discutie deschisa. A mai spus ca este capabila sa asculte criticile adresate propriului sau comportament. Ulterior analiza care dintre aceste critici sunt justificate. In timp, a acceptat unele critici si si-a schimbat in consecinta comportamentul. Persoana evaluata a declarat ca o enerveaza situatiile in care oamenii nu au curajul sa spuna deschis ceea ce cred. Cu toate acestea, a invatat ca sinceritatea nu poate fi impusa. In ultimii ani a devenit mai atenta in aceasta

privinta si a realizat faptul ca oamenii se comporta diferit atunci cand sunt in public, fata de situatiile in care sunt intr-un context privat.D-na H. a explicat ca propria sa familie si rudele ei erau foarte importante pentru ea. In familie se simtea acceptata si sustinuta atunci cand era nevoie. Toti au considerat ca planurile ei sunt bune si prin urmare era normal ca in familia sa sa existe sustinere reciproca.D-na H. a presupus ca soacra sa va continua sa o ajute avand grija de copii. Aceasta problema nu mai era atat de presanta din moment ce copilul cel mic se ducea la gradinita. Gradinita avea si un centru in care copiii erau ingrijiti intreaga zi. Copiii cei mari se puteau descurca si singuri, iar d-na H. a declarat ca a verificat acest lucru.D-na H. a spus ca sotul ei o sustinea in acest demers, din moment ce ar fi adus o suma de bani suplimentara in bugetul familiei. In anul precedent sotul ei a trebuit sa preia unele sarcini precum cumparaturile sau munca in jurul casei. Cateodata nu i-a convenit acest lucru, dar a realizat ca aceste lucruri trebuiau facute si ca ea nu avea timp sa le faca.Planurile d-nei H. au fost sustinute de familie. Toti prietenii si cunostintele ei au spus ca este o idee buna, in special in perspectiva viitorului ei. In cativa ani copiii vor fi plecat oricum de acasa, iar ea era prea activa pentru a sta acasa. Multi oameni i-au spus ca in acest fel va putea beneficia si de o pensie, lucru care i s-a parut important si d-nei H.Prietenii si cunoscutii cu care a discutat d-na H. despre planurile ei au spus ca va avea mult de lucru, dar si ca erau siguri ca va reusi sa se descurce. Acest sprijin venit din partea prietenilor, familiei si a cunoscutilor i-a confirmat planurile.Atunci cand a discutat in mod concret despre o zi de lucru sau o zi de weekend, pe durata recalificarii sau din momentul in care va incepe sa lucreze, era f. Evident ca doamna H. avea o imagine realista si clara despre cum va arata o zi obisnuita dupa ce se va fi angajat. Ea a fost capabila sa ia in considerare toate aspectele importante si sa precizeze cum intentiona sa acopere necesitatile familiale pe

perioada recalificarii sau a serviciului. A mai avut in vedere si situatiile exceptionale, cum ar fi imbolnavirea unui membru al familiei.

4.4. Observatii comportamentale generaleD-na H. a ajuns la timp la intalnirea de evaluare. Pe durata discutiei introductive a ascultat cu atentie si a pus intrebari referitoare la aspectele importante ale evaluarii. A inteles instructiunile imediat si le/a urmat.Doamna H. are 28 de ani, aproximativ 1,73 metri inaltime si a avut un aspect ingrijit. A parut usor atletica si miscarile sale erau calme si increzatoare.

4.5.CertificateD-na H. a adus documentele originale din ultimii doi ani de scoala si de la scoala de meserii. Majoritatea notelor erau de “satisfacator”, iar la unele materii obtinuse “suficient”.

SECTIUNEA DE REZULTATE

1. Scopurile evaluatorului in sectiunea de rezultateAcestea sunt:

Sa raspunda la intrebarile psihologice si deci la intrebarea /intrebarile clientului din care au rezultat intrebarile psihologice

Sa tina cont de raportul psihologic Sa ia in considerare interesele tuturor celor implicati, in forma

cea mai adecvata.In sectiunea de rezultate raspundem la intrebarile clientului. Daca nu putem raspunde de principiu unor parti din intrebare, explicam si argumentam stiintific care este motivul.

La inceputul etapei de planificare am transformat intrebarile clientului intr-o serie de intrebari psihologice. In sectiunea de rezultate vom raspunde la aceste intrebari psihologice utilizand toate informatiile prezentate in sectiunea care prezinta datele.Pentru a ne asigura ca raportul psihologic isi indeplineste scopul cat mai complet posibil, atunci cand ne formulam propozitiile ar trebui

sa luam intotdeauna in considerare care sunt persoanele care ar putea sa citeasca raportul. Trebuie sa ne amintim intotdeauna ca rapoartele psihologice ii insotesc adesea pe oameni o perioada mai lunga din viata lor decat doar perioada actuala, care s-a constituit in motiv al evaluarii, astel incat ar putea fi utilizate in viitor din nou ca surse de informare.Din acest motiv, limitam intotdeauna formularea raspunsurilor la intrebarile clientului si utilizam informatii numai despre comportamente concrete. Facem formulari subsecvente si concluziv numai dupa ce am descris comportamente concrete, ca cele la care se refera formularea. Evitam generalizarile care nu sunt necesare in a raspunde la intrebarile clientului. Aceasta pentru ca asemenea formulari generale sunt adesea utilizate in alte contexte pentru a se lua decizii legate de subiect.Generalizarile inutile despre subiecti devin adesea etichete, care sunt greu de sters. Daca deciziile ulterioare despre subiect se bazeaza pe asemenea etichete, se deschide calea catre o multitudine de erori si distorsiuni in procesul de decizie care urmeaza evaluarea.

Procedura urmata de evaluator, in sectiunea de rezultate1) Adunam toate informatiile cu privire la fiecare intrebare

psihologica si le combinam intr-un raspuns2) Discutam contradictiile dintre diferitele informatii3) Luam in calcul stabilitatea fiecarei variabile, masura in care se

poate modifica si posibilitatea de a fi compensata4) Prezentam pas cu pas felul in care am ajuns la decizia

noastra.In principiu, mentionam toate informatiile (adica observatiile comportamentale directe si indirecte) in sectiunea de rezultate si mentionam intotdeauna sursa informatiilor si momentul la care acestea au fost culese. De regula facem acest lucru prin citarea informatiilor in sectiunea de rezultate in exact acelasi fel cum au fost ele prezentate in sectiunea de date a raportului psihologic. Cand avem interviuri prea lungi sumarizam informatiile esentiale. Si specificam intre paranteze pagina la care poate fi gasita descrierea detaliata a acestei parti din interviu.

Se poate intampla ca pentru o intrebare psihologica particulara, informatii obtinute din diferite surse sa se contrazica intre ele, cel putin la prima vedere. Mult din ceea ce la prima vedere pare a fi contradictoriu in raportul psihologic se dovedeste mai tarziu a fi o rezultanta a unei insuficiente diferentieri a conditiilor in care un anumit comportament a fost observat. Pentru a evita aceasta, prezentam informatiile psihologice necesare astfel incat cititorul

raportului psihologic sa fie in pozitia de a distinge si conditiile in care respectiva informatie a fost culeasa.

Fiecare intrebare psihologica se refera la cel putin o variabila. In afirmatiile noastre despre aceste variabile, luam mereu in considerare stabilitatea lor, gradul in care ele se pot modifica si posibilitatea de a fi compensate. Pentru a raspunde intrebarilor clientului intr-un modsatisfacator, stabilim durata in care o anumita variabila s/a plasat la un anumit nivel si cat de mult este probabil sa ramana la acel nivel.Unele variabile se pot schimba sau se pot modifica datorita unor masuri particulare, ca de exemplu lectii, consiliere sau terapie.Discutam asemenea posibilitati si sansele lor de succes, daca acest lucru este necesar pentru a raspunde intrebarilor clientului.Depinzand de intrebarile clientului, trebuie luata in calcul posibilitatea ca un nivel extrem (prea ridicat sau prea scazut) al variabilei sa poata fi compensat prin nivelul unei alte variabile. De exemplu, un nivel scazut al talentului intr/un anumit domeniu poate fi compensat partial prin munca dedicata. In asemenea cazuri, este mereu necesar sa luam in considerare daca asemenea posibile compensatii sunt suficiente pentru a indeplini cerintele necesare.

Trebuie sa ne asiguram ca persoanele care citesc raportul psihologic vor fi capabile sa urmeze felul in care s/a ajuns la toate aceste decizii.Pentru a raspunde unei intrebari specifice puse de client, poate fi necesar ca in sectiunea de rezultate sa fie prezentata situatia in care se afla cunoasterea stiintifica si psihologia, in respectivul domeniu. Aceasta informatie poate fi prezentata printr-o rezumare concisa si in general usor de inteles. In acelasi timp, asa cum este cazul in oricare document stiintific, citam referintele pe care le-am utilizat, pentru inlesni cititorului raportului verificarea explicatiilor noastre.

Recomandari si sugestii in raportul psihologicPentru recomandari si sugestii descriem:1.comportamente posibile2.conditiile pentru realizarea lor3.obiectivele care pot fi realizate in acest fel4.consecinte posibile ale fiecarui posibil comportament descris

In raportul psihologic, recomandarile si sugestiile pot:1.fi parte din intrebarile clientului2.deveni necesare3.fi neindicate

4.fi amplasate in sectiunea de rezultate sau pot avea propria lor sectiune.

Unele intrebari puse de client este posibil sa necesite nu numai o evaluare, ci sa ceara de asemenea recomandari si sugestii despre felul in care ar trebui procedat pe viitor. Se intampla mereu sa derivam astfel de recomandari din raspunsurile date la intrebarile psihologice. Descriem (1) care sunt posibilitatile existente dpdv comportamental, (2) conditiile necesare pt realizarea lor, (3) scopurile sau obiectivele care ar putea fi atinse sau realizate in acest fel si (4) consecintele posibile ale fiecarui comportament descris.In acord cu principiile fundamentale ale evaluarii orientate spre decizie, pregatim baza pentru decizii cat se poate de bine dpdv psihologic, astfel incat cei care iau hotararile sa fie capabili sa ajunga la cele mai satisfacatoare decizii posibile. In acest sens, un raport psihologic este un ajutor pentru procesul independent de decizie.In acord cu principiile de drept constitutional din mai multe tari europene, nimeni, nici chiar un evaluator specializat, nu are dreptul de a lua o decizie in locul unui adult responsabil. Ce putem face este sa facem recomandari celui care ia decizia, cu implicarea intregii noastre abilitati profesionale, care se bazeaza pe cunostinte psihologice vaste. Aceasta este sarcina noastra intr-un raport psihologic.

Se poate intampla de asemenea ca oferirea unor recomandari sau sugestii de catre un evaluator sa nu fie indicata ; de ex., un evaluator nu trebuie sa faca intr-un raport psihologic legal afirmatii legate de probleme asupra carora doar un judecator poate decide. Prin enuntarea in raportul psihologic a unei afirmatii prin care s-ar putea sugera sau chiar stabili existenta unei anumite stari de fapt, care de fapt ar trebui hotarata doar de judecator sau de intregul proces, evaluatorul isi depaseste mandatul. Un asemenea comportament al evaluatorului ar putea conduce la situatia in care parti din raport sau chiar intregul raport sa fie considerat ca fiind inadmisibil ca baza de decizie in instanta (Jessnitzer, 1992 ; Eisenberg, 1993 ; Bender & Nack, 1995, ; Salyberg, 1992). Psihologii se pot proteja impotriva unor asemenea probleme in primul rand stabilind exact pana unde merge mandatul lor in realizarea raportului psihologic. Discutiile deschise sau confidentiale cu clientul pot ajuta, daca sunt purtate inaintea preluarii responsabilitatii de realizare a raportului psihologic ; aceste discutii pot fi purtate si pe durata evaluarii, cand apar dubii.

S-ar putea dovedi a fi necesar, ca urmare a informatiilor descoperite pe parcursul evaluarii, ca clientului sa i se sublinieze in raportul psihologic ca exista probleme ce trebuiesc rezolvate in viitor . Este permisa si indreptatita in acest caz sugestia privind, de exemplu, necesitatea anumitor examinari medicale.Formularile din sectiunea rezultateCititorul este avantajat daca sectiunea de rezultate:1.este usor de inteles2.este formulata la timpul potrivit3.este exprimata potrivit din punctul de vedere al coloritului modal4.este formulata pe cat se poate de neutru din punct de vedere al valorilor.

Formularile clare si lipsite de ambiguitate ii usureaza cititorului intelegerea sectiunii de rezultate.Evitam cuvintele de origine straina, precum si jargonul profesional.Cand termenii tehnici sunt imposibil de evitat, ii explicam.Pentru ca afirmatiile lungi sunt mai greu de inteles decat afirmatiile scurte, preferam afirmatiile scurte.Structurile gramaticale complicate lasa mai mult loc pentru neintelegeri.Din acest motiv preferam in raportul psihologic propozitiile construite simplu. Multi psihologi privesc jargonul profesional si stilul complex ca pe o dovada a competentei lor profesionale. Din experienta noastra, cei care nu sunt psihologi au un punct de vedere foarte diferit asupra acestei situatii. Ei sunt mereu recunoscatori atunci cand psihologii se exprima intr-un mod usor de inteles. Din punctul nostru de vedere, dovada competentei profesionale reiese din continut si nu dintr-un stil inutil de complicat.Utilizam intrebarile psihologice pentru a structura sectiunea de rezultate.Pentru fiecare intrebare psihologica , prezentam mai intai toate informatiile, din toate sursele informationale.Formulam aceasta parte a raportului la fel ca si sectiunea de date a raportului psihologic.Aceasta inseamna ca mentinem referintele facute catre sursa informatiei, catre momentul de timp la care informatia a fost obtinuta sau, daca este necesar, catre esantionul normativ utilizat. Orice a fost expus intr-o anumita forma gramaticala este repetat tot in aceeasi forma gramaticala, cu exceptia interviurilor sau a observatiilor comportamentale foarte lungi. Pentru astfel de parti voluminoase, prezentam rezumate, dar, pentru fiecare enunt rezumativ expus astfel, specificam intre paranteze pagina la care se poate regasi analiza detaliata.

In ceea ce priveste utilizarea formelor gramaticale care ar putea colora modal exprimarea, acestea nu sunt acceptabile in exprimarea rationamentelor, concluziilor sau deciziilor evaluatorului. Este permisa doar forma indicativa.Nuantarea modala a enunturilor din sectiunea de rezultate ar fi posibila prin :

1) Adverbe precum “desigur” si “fara indoiala”2) Fraze modale precum “in opinia mea” si “din punctul meu

de vedere”3) Anumite adverbe care pot fi incluse in afirmatiile

principale, precum “banuiesc” si “imi imaginez”. Asemenea accentuari sau declaratii sunt de obicei utilizate atunci cand lipsesc dovezile clare pentru o afirmatie sau concluzie. Prin urmare, asemenea nuantari sunt nepotrivite si inacceptabile in sectiunea de rezultate a unui raport psihologic. In schimb, toate afirmatiile facute ar trebui sustinute de un numar suficient de informatii.

In raportul psihologic, evaluatorul nu trebuie sa isi exprime opinia personala. In schimb evaluatorul trebuie sa ofere intr-un mod stiintific recomandari pentru luarea unor decizii importante. In acest proces, evaluatorul nu trebuie sa dea frau liber imaginatiei sau sa se dedea la speculatii, ci trebuie sa prezinte intr-un mod inteligibil acele informatii profesionale care sunt utile pentru deciziile care trebuiesc luate.

SECTIUNEA DE REZULTATE DIN RAPORTUL-EXEMPLU

In sectiunea de rezultate:1.raspundem intrebarilor psihologice (=ipoteze) derivate din intrebarile clientului2.raspundem intrebarilor clientului3.daca este necesar, facem recomandari si sugestii.

A.Intrebarile psihologice referitoare la conditiile motivationale1.Asteptarile si comportamentul decizionalD-na H a semnalat faptul ca posibilitatea de a se respecializa ca infirmiera de geriatrie ii fusese sugerata in anumite conversatii cu diversi cunoscuti. In ultimii doi ani a avut grija de bunicii ei din partea mamei.

Ea a spus ca se gandise de mult timp la modalitati de a castiga proprii bani. Totusi, pana atunci nimic nu fusese posibil, pentru ca avusese atat de mult de lucru cu cei trei copii si cu bunicii ei, care aveau toti nevoie de grija. A spus ca ii place contactul cu alti oameni; de aceea si incepuse formarea sa ca vanzatoare dupa terminarea scolii. Insa apoi s-a simtit deseori plictisita atunci cand a lucrat ca vanzatoare. In plus, clientii erau adesea nepoliticosi.A marturisit ca ingrijirea bunicilor ei fusese foarte obositoare, insa a resimitit aceasta activitate ca fiind plina de sens.D-na H a marturisit ca nu s-a gandit inca la alte profesii in care ar putea avea contact si interactiuni cu alti oameni.A spus ca a stat de vorba adesea cu o cunostinta despre munca acesteia ca asistenta geriatrica intr-un azil de batrani aflat sub patronajul bisercii. Stia de asemenea de la aceasta cunostinta ce presupunea reconversia si la ce s-ar putea astepta.Pana acum, d-na H nu a luat in considerare alte profesii in care ar putea interactiona cu alti oameni. Simte ca munca unei asistente de geriatrie are mult sens si semnificatie si ca datorita experientei dobandite in ingrijirea bunicilor sai si a informatiilor primite de la cunostinta care lucreaza ca asistenta de geriatrie, ea este indreptatita sa evalueze o asemenea pozitie ca fiind potrivita pentru sine. Asteptarile d-nei H spun ca ea este potrivita pentru reconversie ca asistenta de geriatrie. Totusi, ea nu s-a informat inca in legatura cu alte profesii in care ar putea avea grija de diverse persoane. Ar putea face acest lucru inainte de a lua decizia finala. In general, asteptarile d-nei H si comportamentul sau decident indica faptul ca va fi capabila sa realizeze ceea ce si-a propus in cazul reconversiei ca asistenta de geriatrie.

2.Interese, scopuri si dorinteDespre profesieD-na H a declarat ca a crezut ca e important sa aiba propria profesie, sa castige bani ea insasi, precum si sa inceapa pe acest drum imediat, mai degraba decat sa astepte pana cand copiii sunt destul de mari pentru a pleca de acasa. Vazuse efectul unei asteptari prea indelungate la alte femei pe care le cunostea, care apoi au vazut ca este foarte dificil sa te intorci la munca.D-na H a marturisit ca s-a descurcat intotdeauna bine in interactiunea cu ceilalti oameni, in special cu cei batrani. A fost evident pentru intreaga familie ca ea a avut grija de bunicii ei bolnavi. D-na H a descris o serie de exemple care aratau ca a ramas mereu calma in situatii dificile, cum ar fi boli sau afectiuni

indelungate sau moartea bunicii ei. Intreaga familie a fost in continuu uimita de cat de bine a gestionat intreaga munca si surmenajul emotional din aceste situatii.Ea a recunoscut ca munca ce trebuie facuta in ingrijirea batranilor si in special a celor imobilizati la pat nu este intotdeauna placuta sau usoara, dar ca evident cineva trebuie sa aiba grija de cei batrani, chiar daca uneori asta devine foarte agasant.In afara familiei sale nu a avut astfel de experiente de ingrijire pana in prezent. A spus ca isi doreste sa faca asta cat mai repede, pe parcursul unei perioade de munca practica, ce trebuie parcursa inaintea perioadei de reconversie ca asistenta de geriatrie. Datorita discutiilor purtate cu o asistenta de geriatrie era sigura ca are o idee corecta despre ce ii va aduce aceasta profesie.Chiar daca d-na H nu a putut acumula nici un fel de experienta in ingrijirea batranilor, in afara propriei sale familii, putem totusi presupune ca profesia de asistenta de geriatrie corespunde intereselor d-nei H. Prin aceasta profesie ea este capabila sa isi indeplineasca dorinte importante si sa urmareasca scopuri personale importante. Interesele sale personale converg spre reconversia ei ca asistenta de geriatrie.

Despre reconversieD-na H a declarat ca nu are inca o idee clara despre ce ar insemna concret pentru ea programul de reconversie, de vreme ce cunostinta ei a absolvit formarea la o scoala diferita de cea pe care ar putea ea sa o urmeze. A recunoscut ca va trebui sa culeaga singura mai multe informatii.A spus ca spera sa fie impreuna cu alti oameni pe parcursul reconversiei si sa aiba oportunitatea de a invata lucruri care o intereseaza. A recunoscut ca nu e sigura de ceea ce va trebui sa invete la diferitele materii, dar e sigura ca va fi capabila sa se descurce cu tot, datorita entuziasmului sau pentru aceasta profesie.A declarat ca are spre scoala o linie directa de autobuz, asa ca nu ar avea nevoie decat de 20 de minute pentru calatorie.Mai mult decat atat, a aratat ca a fost acceptata pentru perioada preliminara de formare practica si ca si-a depus candidatura si pentru alt post. I s-a spus ca nu este nici o problema si ca ea asteapta sa primeasca in curand scrisoarea de acceptare.A presupus ca reconversia ei ca asistenta de geriatrie va fi finantata de stat, de vreme ce este nevoie de din ce in ce mai multe asistente de geriatrie, ca urmare a faptului ca exista tot mai multi oameni batrani.

D-na H nu cunoaste inca detaliile programului de reconversie. S-a informat insa singura intr-o oarecare masura, astfel incat are o imagine suficient de clara asupra reconversiei. A candidat cu succes pentru acceptarea in perioada preliminara de practica, necesara procesului de reconversie. De aceea d-na H nu este interesata numai de a lucra in viitor ca asistenta de geriatrie, ci si de a absolvi programul de reconversie.

B.Intrebari psihologice asociate cu conditiile intelectuale1.Inteligenta generalaPe parcursul discutiei pregatitoare pentru evaluare, d-na H a ascultat atent si a pus intrebari despre aspectele importante ale evaluarii. A inteles imediat toate instructiunile si le-a dus la bun sfarsit in mod corect. De la inceputul evaluarii, d-na H a marturisit spontan ca evaluarea cu un test de inteligenta ar fi o idee buna. A vrut apoi sa afle daca oferise o evaluare realista despre sine in aceasta privinta. A spus ca a fost oarecum ingrijorata ca testul ar putea avea un rezultat mai putin pozitiv decat s-a asteptat, ca nu mai facuse niciodata ceva asemanator si ca nu cunostea asadar prea multe amanunte despre implicatii. Cunoscutii ei ii spusesera ca aceste teste sunt foarte solicitante.Dupa testare a spus ca regreta ca nu a avut suficient timp pentru a trece prin toate sarcinile si de aceea a simtit ca totul fusese “foarte interesant”. Dna H a adus originale diplomelor ei din ultimii doi ani de liceu si de la colegiu. De cele mai multe ori obtinuse note de “satisfacator” si uneori, la unele materii, “suficient”.Dna H a declarat ca invatatul nu a fost mereu usor pentru ea. Daca un subiect nu o interesa, se distanta de acel subiect pentru o perioada mai lunga. Evident, din acest motiv avea probleme cu profesorii. In liceu si la scoala de arte si meserii, facuse intotdeauna ceea ce este necesar sa faca si nu obtinuse niciodata o nota mai mica de “satisfacator” sau, uneori, de “suficient”. La acea vreme mai multi profesori ii spusesera ca ar putea face mai mult daca ar munci mai mult pentru scoala. In ultimii doi ani, in special pentru cresterea propriilor copii, ea a realizat cat de important este sa inveti ceva si ca trebuie sa inveti acel lucru, oricare ar fi el, cat de bine cu putinta. Aceasta concluzie a incurajat-o sa ia cat se poate de in serios reconversia ei ca asistenta de geriatrie.Dna H a fost testata cu Wilde Intelligence Test 2 (WIT-2). In factorii de inteligenta evaluati, “intelegerea verbala”, “abilitati numerice” si “rationament”, dna H a obtinut un scor care poate fi descris ca fiind plasat la o valoare medie in comparatie cu indivizi din grupul ei de varsta. Valoarea medie a acestui scor poate fi utilizata ca masura a inteligentei

generale. In WIT-2 dna H a obtinut un scor total care poate fi descris ca fiind chiar mediu, in comparatie cu alti indivizi din grupul ei de varsta.In ceea ce priveste proiectele pe termen lung, ea a spus ca a procedat mereu “pe baza unui sistem”, de vreme ce simte ca este suparator sa aranjeze sau rearanjeze lucrurile din mers doar pentru ca nu s-a gandit de la bun inceput la evolutia lor.De ex., ea a explicat principiile propriului sistem pentru organizarea caminului si a altor munci catorva cunostinte. Aceste cunostinte au preluat mai apoi din ideile ei.Dna H a spus ca atunci cand este presata de timp se gandeste intotdeauna la ce anume ar fi trebuit sa fie terminat mai intai. Ar amana apoi toate celelalte lucruri, chiar daca neterminarea unui lucru inceput o deranjeaza.Toate observatiile privind comportamentul dnei H in situatia de evaluare, rezultatele testului de inteligenta, diplomele si descrierile propriului comportament in diferite situatii si la diferite cursuri, conduc spre aceeasi directie: dna H este suficient de inteligenta pentru a se recalifica pe postul de asistenta de geriatrie si pentru a lucra mai tarziu in aceastaprofesie.

2.Stilul de lucruDna H a declarat ca nu o deranjeaza cand are mult de lucru. Dupa astfel de situatii are sentimentul ca a fost intr-adevar de folos. Dupa moartea bunicilor s-a simtit adesea plictisita pentru ca menajul casei si ingrijirea copiilor nu ii ofereau suficiente lucruri de facut.A declarat ca cel mai mic copil este acum la gradinita asa ca din acest motiv are foarte mult timp liber dimineata.Pana in prezent a fost capabila sa acopere toata munca de intretinere a casei si a familiei, spre satisfactia tuturor. Inainte, in timp ce urma cursurile scolii, era intotdeauna foarte suparata atunci cand nu avea suficiente lucruri de facut.In ceea ce priveste proiectele pe termen lung, ea a spus ca a procedat mereu “pe baza unui sistem”, de vreme ce simte ca este suparata sa aranjeze lucrurile din mers doar pentru ca nu s-a gandit de la bun inceput la evolutia lor.Dna H a spus ca atunci cand este presata de timp se gandeste intotdeauna la ce anume ar fi trebuit sa fie terminat mai intai. Ar amana apoi toate celelalte lucruri, chiar daca neterminarea unui lucru inceput o deranjeaza.In ceea ce priveste lucrul impreuna cu ceilalti, a spus ca a avut experiente de munca in cooperare doar in interiorul familiei si ca singurele care au putut sa o ajute in ingrijirea bunicilor imobilizati la pat au fost soacra si sora sa. A spus de asemenea ca ideea de munca in echipa nu ii surade din toate punctele de vedere. Insa

s-a asigurat intotdeauna ca planul pentru parcursul intregii saptamani viitoare sa fie acceptat de toata lumea in weekend, astfel incat sa existe mereu cineva care sa-i supravegheze pe bunici.Dna H a spus ca pana la acel moment a dus intotdeauna de buna voie la sfarsit munca pe care a avut-o de facut. Isi poate imagina ca ar deranja-o foarte mult daca ceilalti s-ar plange in legatura cu munca pe care ar trebui sa o faca. A spus ca nu s-ar putea obisnui cu o astfel de atitudine. Din punctul ei de vedere, a muncit mereu pana a realizat scopul propus. Acest lucru a durat de obicei una sau doua ore, dupa aceasta perioada de obicei ia o pauza de cinci sai zece minute si se bucura de ceea ce a realizat. Daca ar avea impresia ca munca nu s-a dovedit a fi extraordinara, ar fi totusi capabila sa priveasca aceasta situatie cu relaxare. Totusi, daca ar fi fost vorba de ceva important, cum ar fi bunicii de care ar avea grija, ar fi corectat posibilele scapari.Toate aceste descrieri arata ca dna H este caracterizata de o modalitate normala de abordare a muncii. Stilul ei de lucru corespunde in toate aspectele importante cerintelor pe care le poate avea reconversia ca asistenta de geriatrie si mai tarziu munca in aceasta profesie.

3.Abilitati de scris si aritmeticaIn testul de gramatica, dna H a scris cuvintele necesare in mod fluent iar scrisul ei de mana a fost usor de citit.In testul de gramatica RT, dna H a obtinut un scor care poate fi descris ca avand valoare medie, comparativ cu alte persoane din grupul ei de varsta. Dna h a prezentat certificatele originale din ultimii doi ani de la liceu si de la scoala de arte si meserii. La limba materna si la matematica a obtinut in general “satisfacator” si, ocazional, la unele materii, “suficient”. Dna H declarase aceste lucruri si la interviul privind comportamentul ei de decizie. Aceste note, precum si scorul obtinut de ea la testul de performanta arata ca dna H poseda suficiente abilitati verbale pentru a parcurge reconversia ca asistenta de geriatrie si pentru a practica mai tarziu aceasta profesie.Dna H.a declarat si a confirmat prin diplomele ei ca performantele ei la matematica in scoala au fost cel mai adesea “satisfacatoare”. La factorul de inteligenta “abilitate numerica” din testul WIT-2 a obtinut un scor care poate fi descris ca avand o valoare medie in comparatie cu persoanele din grupul ei de varsta.Toate aceste informatii indica faptul ca dna H poseda suficiente abilitati matematice pentru reconversia ca asistenta de geriatrie si pentru a practica mai tarziu aceasta profesie.

C.Intrebari psihologice referitoare la aspecte sociale

1.Contactul cu ceilalti si sprijinul din partea celorlaltiDna H a fost punctuala la intalnirea de evaluare. Pe parcursul discutiei de pregatire a evaluarii a ascultat cu atentie si a pus intrebari despre aspecte importante ale evaluarii. Dna H a raspuns in mod deschis si normal intrebarilor care i-au fost puse. A raspuns fara ezitare la intrebarile puse de evaluator si a dezvoltat raspunsurile acolo unde i s-a cerut. S-a exprimat intotdeauna clar si pronuntia sa a fost usor de inteles.Dna H a vorbit o limba foarte corecta.A spus ca s-a descurcat intotdeauna bine cu ceilalti oameni, in special cu cei batrani. Dna H descrie o serie de exemple care au aratat ca ramane mereu calma in situatii dificile, cum ar fi boala prelungita a bunicilor sau moartea bunicii ei.In afara de familie, dna H nu a avut experiente in ingrijirea oamenilor in varsta. Din discutiile cu diverse cunostinte ale ei, stia ca nu e mereu usor sa ai de-a face cu asemenea oameni. Era obisnuita cu moartea cuiva numai in interiorul propriei familii. Credea ca aceasta situatie depinde foarte mult de atitudinea pe care cineva o are in legatura cu decesul unei persoane in varsta. Pentru ea a fost ceva firesc, dar si-a dat seama ca pt multi oameni a fost o adevarata catastrofa.A declarat ca este nerabdatoare sa interactioneze cu alti oameni pe parcursul cursurilor de reconversie.Dna H a aratat ca a avut uneori probleme in scoala cu profesorii pentru ca lasa deoparte materiile care nu o interesau.Dna H a spus ca le-a explicat catorva cunostinte sistemul ei de organizare, la cererea acestora. Aceste cunostinte au preluat apoi unele dintre ideile ei de organizare.In ceea ce priveste lucrul impreuna cu ceilalti, a spus ca a avut experiente doar in interiorul familiei, de vreme ce singurele care ar fi putut sa o ajute in ingrijirea bunicilor imobilizati la pat erau soacra si sora ei. A spus ca nu rezoneaza din toate punctele de vedere cu ideea de munca in echipa.Dna H a spus ca pana la acel moment a dus intotdeauna de buna voie la sfarsit munca pe care a avut-o de facut. Isi poate imagina ca ar deranja-o foarte mult daca ceilalti s-ar plange in legatura cu munca pe care ea ar trebui sa o faca. A spus ca nu s-ar putea obisnui cu o astfel de atitudine. Din punctul ei de vedere, a muncit mereu pana a realizat scopul propus.Dna H a explicat ca propria familie este foarte importanta pentru ea. A aratat ca sotul ei a sustinut-o in toate planurile ei, in mod special de vreme ce in felul acesta va castiga mai multi bani pentru casa. Pe parcursul anului anterior el fusese fortat sa faca unele cumparaturi si sa aiba grija de casa la anumite momente. Uneori acest lucru nu i-a picat bine, dar pana la urma a realizat ca era necesar.

Familia a apreciat planurile ei ca fiind bune. Toti prietenii si cunostintele au spus de asemenea ca ideea este foarte buna si ca trebuie sa se gandeasca la viitor. Prietenii si cunostintele cu care ea a vorbit despre planurile ei au considerat de asemenea ca si-a asumat multe sarcini dar toti au fost de acord ca se va putea descurca cu ele.A presupus ca soacra ei va continua sa o ajute, avand grija de copii. Aceasta problema s-a diminuat oricum, pentru ca cel mic urma sa mearga la gradinita. Gradinita avea si un centru “after-school”, unde fiica ei putea fi supravegheata pe parcursul intregii zile. Cei doi copii mai mari erau capabili sa-si poarte singuri de grija destul de bine; a putut verifica asta destul de recent. Sotul ei, soacra si restul familiei intentionau sa o sustina in planurile ei si asta i-a dat siguranta privind faptul ca va fi capabila sa faca fata greutatilor care o asteptau.Dna H. a declarat ca se intelege bine cu toata lumea. Avea dificultati cu cei care o tratau cu condescendenta sau cu superioritate. Ea prefera sa evite asemenea oameni. Cand conflictul nu putea fi evitat, ea incerca mai degraba sa aiba un dialog deschis. A spus ca in astfel de cazuri putea privi in mod critic propriul ei ccomportament. Ulterior s-a gandit intotdeauna ce comportamente sau elemente in interactiune fusesera justificate. Si-a insusit unele critici si chiar si-a schimbat comportamentul in aceste puncte.A declarat ca o irita foarte tare oamenii care nu au curajul sa isi spuna propria opinie. A invatat ca nimeni nu poate fi fortat sa fie sincer. In ultimii ani, a devenit mai atenta cu aceste aspecte, realizand ca oamenii se comporta diferit in public decat in viata particulara.Chiar daca dna H nu are inca experienta in a ingriji persoane straine de familia ei, toate informatiile prezente indica faptul ca ea se simte recunoscuta si pretuita in interactiunile sale cu alti oameni, din cercul propriei familii, al prietenilor si cunostintelor. Acesti oameni, care sunt importanti pentru ea, o sprijina in planurile ei, iar aceasta contribuie semnificativ la realizarile ei.Interactiunile cu persoanele in varsta, care au nevoie de ingrijire, vor fi relativ usoare pt dna H, de vreme ce, conform propriilor ei spuse, nu doar ca ii place sa interactioneze cu batranii, ci are de asemenea deprinderi bune in aceasta activitate.Dna H a fost mereu capabila sa reactioneze corect la situatia de evaluare. Din informatiile existente, nu putem spune nimic despre modul in care este capabila sa se comporte cu superiorii ierarhici sau cu autoritatile ierarhice sau cu autoritatile administrative. Insa nu exista nici informatii care ar putea indica posibile dificultati viitoare, in ceea ce priveste comportamentul dnei H in relatiile cu ceilalti.

2.Intelegerea si utilizarea limbajuluiPe parcursul intregii evaluari psihologice, dna H a inteles imediat toate instructiunile si le-a dus la bun sfarsit in mod corect.La factorul de inteligenta “intelegerea verbala” din WIT-2, dna H a obtinut un scor care poate fi descris ca avand o valoare medie in comparatie cu persoanele din grupul ei de varsta.In interviul privind comportamentul ei decizional, dna H a raspuns deschis si normal. A raspuns fara ezitare si a discutat lucrurile cerute de evaluator. S-a exprimat intotdeauna clar si pronuntia sa a fost foarte usor de inteles. Dna H a vorbit o limba foarte corecta.Comportamentul d-nei H. pe parcursul evaluarii psihologice, rezultatele testelor si relatarea ei indica faptul ca dna H este capabila sa se exprime clar. Prin aceasta indeplineste o cerinta importanta pentru succesul reconversiei ca asistenta de geriatrie.

3.Experienta practica in ingrijirea persoanelor in varstaDna H a aratat ca a avut grija de bunicii ei pe o perioada de doi ani. A fost foarte obositor, dar a atribuit multe semnificatii acestei munci. Bunicii ei au fost mereu foarte recunoscatori pentru tot ce a facut pentru ei.Dna H a aratat ca s-a descurcat intotdeauna bine cu ceilalti oameni, in special cu cei batrani. A fost evident pentru intreaga familie ca ea a avut grija de bunicii ei bolnavi. Dna H descrie o serie de exemple care arata ca a ramas mereu calma in situatii dificile, cum ar fi boala indelungata sau moartea bunicii ei.A discutat adesea cu o cunostinta despre munca acesteia ca asistenta de geriatrie in cadrul unui azil de batrani patronat de biserica. De la aceasta cunostinta aflase faptul ca ingrijirea persoanelor in varsta nu este intotdeauna placuta sau usoara, dar, chiar daca uneori sunt pisalogi sau enervanti, cineva trebuie sa aiba grija de batrani.In afara familiei, dna H nu a avut experiente in ingrijirea oamenilor in varsta. Din discutiile purtate cu unii cunoscuti ai ei, ea stia ca nu este mereu usor sa aiba de-a face cu asemenea oameni. De asemenea era obisnuita cu moartea cuiva numai in interiorul propriei familii. Credea ca depinde de atitudinea pe care cineva o are in legatura cu moartea oamenilor batrani. Pentru ea a fost ceva firesc, dar si-a dat seama ca pentru multi oameni a fost o adevarata catastrofa.Dna H a declarat ca doreste sa castige experienta pe parcursul perioadei preliminare de formare practica, care a fost o cerinta pentru inceperea recalificarii ca asistenta de geriatrie. Datorita conversatiilor cu asistenta de geriatrie pe care o cunostea, era sigura ca are o idee corecta despre ceea ce ii va aduce aceasta profesie.

Dna H avea o experienta vasta in ingrijirea oamenilor in varsta in interiorul propriei familii, dar nu avea experienta in ingrijirea batranilor pe care nu ii cunoaste. S-a informat singura, prin discutiile cu o cunostinta care lucreaza ca asistenta de geriatrie intr-un camin de batrani. Asa cum a declarat, dna H a candidat cu succes pentru admiterea in perioada initiala de formare practica. De vreme ce dna H are deja experienta in ingrijirea oamenilor batrani si de vreme ce s-a informat deja in detaliu despre ceea ce se asteapta de la ea ca asistenta de geriatrie, este probabil ca ideile si asteptarile d-nei H despre profesia de asistenta de geriatrie sa nu se schimbe in perioada de formare preliminara intr-o asemenea masura incat sa nu isi mai doreasca sa activeze in aceasta profesie.

D. Intrebari psihologice legate de abilitatea de a rezista la tensiune emotionala si fizica1.Stabilitate emotionala si mecanismele de gestionare a tensiunii emotionaleDna H a dat o serie de exemple care au aratat ca ea ramane mereu calma in situatii dificile, cum ar fi moartea bunicii ei sau boala acesteia, care s-a prelungit pe o perioada indelungata. Intreaga familie a fost de repetate ori uimita de cat de bine gestioneaza munca si stresul emotional.A spus ca munca nu este cu siguranta intotdeauna placuta sau usoara cand ai grija de cei batrani, in special de cei imobilizati la pat, dar este evident ca cineva trebuie sa aiba grija de oamenii in varsta, chiar daca uneori pot fi enervanti.Dna H a aratat ca nu o deranjeaza cand are mult de munca. Dupa astfel de situatii are sentimentul ca a fost cu adevarat de folos.Pana la acest moment, a fost capabila sa gestioneze intreaga munca de ingrijire a casei si a familiei spre satisfactia tuturor. Mai demult, cand nu avea atata de munca, era foarte suparata daca nu avea suficiente de facut.Dna H a spus ca in momentele in care lucreaza sub presiunea timpului obisnuieste sa se gandeasca la lucrurile care trebuiesc finalizate prima data. Apoi amana toate celelalte lucruri, pana la terminarea celor urgente, chiar daca nu ii place sa lase neterminata o munca pe care a inceput-o.Dna H a spus ca a dus intotdeauna cu bucurie la bun sfarsit munca pe care a avut-o de facut. Isi poate imagina ca ar deranja-o foarte mult daca altii s-ar plange in legatura cu munca pe care ar trebui sa o faca. A spus ca nu s-ar putea obisnui cu o astfel de atitudine.Daca avea impresia ca munca ei nu s-a dovedit a avea cele mai bune rezultate, era capabila sa priveasca aceasta situatie in mod relaxat. Daca totusi era vorba de ceva important, cum ar fi ingrijirea bunicilor, si-a corectat intotdeauna scaparile.

Dna H a aratat ca pana nu demult ea s-a descurcat bine in toate situatiile dificile. Normal, era intotdeauna o situatie speciala daca se imbolnavea cineva din familie. In aemenea situatii, familia se aduna in mod special si toata lumea facea tot ce putea pentru a ajuta. Din fericire nu au avut prea multe cazuri de boala in familie. Ea a spus de asemenea ca toti copiii trecusera prin perioada de boli ale copilariei si ca a avut un caz in care sotul ei nu s-a dus la munca timp de cateva saptamani, dupa un accident de munca. In toate aceste cazuri, a considerat ca nu e nimic neobisnuit. A fost intotdeauna posibil sa anticipeze cand se va termina perioada dificila.Dna H a recunoscut ca nu a avut nici o experienta cu persoane batrane si bolnave care erau straine de familia ei. Din multele descrieri ale cunostintelor, ea stia ca relationarea cu asemenea oameni nu este mereu usoara. A trecut doar prin decesul unor persoane din interiorul familiei. Credea ca depinde de atitudinea pe care o ai in legatura cu decesul unui batran. Pentru ea a fost ceva normal, dar a realizat ca pentru multi oameni a fost o adevarata catastrofa.Dna H a acceptat ca va avea de gestionat in viitor o dubla tensiune, pe de o parte din cauza procesului de recalificare si mai tarziu a muncii profesionale, pe de alta parte din cauza familiei. Dar ea credea ca va fi capabila sa se descurce bine cu aceasta situatie. Nu isi putea imagina ca ar putea avea mai multa munca decat cea presupusa de ingrijirea bunicilor ei imobilizati, pe care a fost capabila sa o faca fara nici o dificultate speciala.A avut dificultati cu cei care o tratau cu condescendenta sau cu superioritate. Ea a preferat sa evite astfel de persoane. Atunci cand conflictele nu au putut fi totusi evitate, ea a preferat sa deschida o conversatie. A spus ca a putut sa asculte in mod constructiv criticile fata de propriul ei comportament. Ulterior s-a gandit ce elemente din aceste critici sunt justificate. A acceptat unele critici si si-a schimbat comportamentul in acele puncte de vedere.A spus ca o irita foarte tare oamenii care nu au curajul sa isi spuna propria opinie. A invatat ca nimeni nu poate fi fortat sa faca asta. In ultimii ani, a devenit mai atenta cu aceste aspecte, realizand ca oamenii se comporta diferit in public decat in viata particulara.Dna H se descrie ca fiind capabila sa reziste tensiunii emotionale si este convinsa ca familia si prietenii ei sunt de aceeasi parere. A putut sa se bazeze intotdeauna pe ajutorul efectiv al acestor oameni in momente dificile. Toate acestea indica faptul ca dna H va fi capabila sa gestioneze tensiunea emotionala in ambele situatii, reconversie si slujba ca asistenta de geriatrie.

2.Abilitatea de a rezista tensiunii fiziceDna H are 28 de ani si are o imagine ingrijita.

A avut o infatisare ingrijita, caracterizata de miscari calme si sigure.Dna H a declarat ca nu a fost niciodata serios bolnava. A fost in spital numai pe perioada nasterii. Nu s/a plans de afectiuni sau maladii fizice si nu a avut nici un simptom de acest tip, nici chiar in perioadele de munca intensa si obositoare. In timp ce avea grija de bunicii ei, nu a avut nici o problema fizica.Dna H a marturisit ca nu lua nici un medicament. Nu fuma. La petreceri sau atunci cand mai mergea cu sotul ei intr-un bar sau restaurant, consuma pe seara doar cateva pahare mici de bere.Asa cum arata aceste informatii, dna H indeplineste toate cerintele fizice pentru absolvirea cu succes a programului de reconversie si pentru activitatea ei de mai tarziu ca asistenta de geriatrie.

CONCLUZIE FINALA CU PRIVIRE LA INTREBARILE CLIENTULUIAsteptarile dnei H arata ca ea poate duce la bun sfarsit reconversia ca asistenta de geriatrie. Totusi, nu s-a informat despre alte profesii in care ar putea sa aiba grija de diferite persoane. Inca mai este timp pentru acest lucru, inainte de a lua decizia finala. Reconversia ca asistenta de geriatrie si munca in aceasta profesie sunt potrivite cu interesele ei profesionale.Inteligenta ei generala, stilul ei de munca, ortografia si abilitatile matematice corespund toate cerintelor existente pentru o asistenta de geriatrie. In ceea ce priveste sprijinul social pe care dna H il primeste de la cei din jur, precum si felul ei de a se comporta cu ceilalti, putem presupune ca ea va termina procesul de reconversie si ca va lucra ulterior cu succes ca asistenta de geriatrie. Luand in considerare comportamentul avut de dna H in timpul procesului de evaluare si de vreme ce nu exista informatii contradictorii din acest punct de vedere, putem presupune ca dna H se va comporta corespunzator in relatia ei cu superiorii si cu autoritatile administrative. Dna H are suficiente abilitati practice in ingrijirea persoanelor in varsta, este potrivita din punct de vedere fizic si este de asemenea capabila sa gestioneze tensiunea emotionala in ambele situatii, anume reconversie si, mai tarziu, slujba ca asistenta de geriatrie.Din toate aceste informatii, se poate concluziona ca reconversia ca asistenta de geriatrie este posibila pentru dna H. Este capabila sa termine aceasta reconversie si apoi sa lucreze cu succes ca asistenta de geriatrie. Am sugera totusi sa evalueze daca nu cumva exista si alte profesii pe care pana acum d-na H nu le-a luat in considerare, dar care sa i se potriveasca si care pot sa aduca cu sine si alte avantaje.

Checklist: Structura raportului psihologic:Numele clientului si specificatiile intrebarilor clientului (clientul= acel cineva care solicita psihologului evaluarea unei alte persoane)Intrebarile psihologicePlanul si succesiunea evaluarii (inclusiv numele tuturor evaluatorilor, tuturor intrevederilor, durata si locul intalnirilor)Sectiunea de dateSectiunea de rezultate, raspunsul la intrebarea clientuluiRecomandari si sugestii (daca sunt cerute de intrebarea clientului)ReferinteAnexe (optional, de ex. Rezultatele la teste, inclusiv calcule psihometrice)Semnatura psihologului responsabil, data de completare a raportului psihologic.

Orientarea primara in procesul de evaluare e data de intrebarea clientului, pentru ca sarcina noastra este sa ajutam clientul intr-o decizie dificila. De aceea, un raport psihologic serveste intotdeauna la pregatirea si sprijinirea deciziilor importante.

______________________________________________________________________________________________________________________________________________