Raportul de audit 1. Rolul raportului de audit ISA 700 – stabileste procedurile si principiile fundamentale, precum si modalitatile in care acestea se aplica cu privire la forma si continutul raportului auditorului independent emis pe baza concluziilor rezultate din auditarea situatilor financiare ale unei entitati. Rolurile raportului de audit: Reprezinta un instrument de comunicare cu utilizatorii situatiilor financiare emise de catre entitatea auditate, respectiv cu publicul, precum si cu actionarii pentru decizii economice. Este un instrument de confirmare a increderii publicului si actionarilor in situatiile financiare prezentate de o entitate. Este un instrument de identificarea responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea entitatii auditate. Natura responsabilitatilor auditorului: Responsabilitatea de baza: pentru opinia sa in legatura cu situatiile financiare auditate Responsabilitati secundare: o rezulta din texte de legi o reglementari diverse sau norme ale organismului professional
Transcript
Raportul de audit
1. Rolul raportului de audit
ISA 700 – stabileste procedurile si principiile fundamentale, precum si
modalitatile in care acestea se aplica cu privire la forma si continutul raportului
auditorului independent emis pe baza concluziilor rezultate din auditarea situatilor
financiare ale unei entitati.
Rolurile raportului de audit:
Reprezinta un instrument de comunicare cu utilizatorii situatiilor financiare emise
de catre entitatea auditate, respectiv cu publicul, precum si cu actionarii pentru
decizii economice.
Este un instrument de confirmare a increderii publicului si actionarilor in situatiile
financiare prezentate de o entitate.
Este un instrument de identificarea responsabilitatilor pentru auditor si pentru
conducerea entitatii auditate.
Natura responsabilitatilor auditorului:
Responsabilitatea de baza: pentru opinia sa in legatura cu situatiile financiare
auditate
Responsabilitati secundare:
o rezulta din texte de legi
o reglementari diverse sau norme ale organismului professional
o nu necesita tehnici si proceduri diferite de cele folosite pentru misiunea
de audit de baza
o nu presupune exprimarea unei opinii distincte
Responsabilitati aditionale:
o rezulta din texte de legi si alte reglementari
o pot fi abordate tehnici si proceduri care nu sunt obligatorii pentru
misiunea de de baza
o raportarea se poate face separat sau poate fi integrata in raportul de
audit
o presupun exprimarea in mod explicit a unei opinii sau concluzii
2. Elementele de baza ale raportului de audit
Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa contina urmatoarele
elemente:
A. Tipul raportului
- titlul trebuie sa fie précis
- de recomandat titlul “Raportul auditorului independent” pentru a-l
distinge de rapoartele elaborate de catre alte personae
B. Destinatarul
- Raportul trebuie sa fie adresat destinatarului corespunzator
- In mod obisnuit raportul se adreseaza fie actionarilor, fie consiliului de
administratie al unitatii, ale carei situatii financiare au fost auditate
C. Paragraful introductiv
- Cuprinde identificarea situatiilor financiare auditate si o mentiune a
responsabilitatilor conduceri intreprinderi auditate si ale auditorului
- Trebuie sa identifice situatiile financiare ale entitatii, care au facut
obiectul auditului
- Data si perioada acoperite de documentatia raportului
- Raportul trebuie sa mentioneze ca situatiile financiare sunt in sarcina
conducerii entitati si ca responsabilitatea auditorului este ca, pe baza
auditului efectuat, sa exprime o opinie asupra acestor situati financiare.
Exemplu de paragraph introductive al unui raport de audit:
“Am procedat la auditarea situatiilor financiare ale societatii *A*, incheiate
la 31 dec, anul…, asa cum sunt prevazute in anexele la prezentul Raport. Aceste
situatii financiare au fost stabilite sub responsabilitatea conducerii entitati.
Responsabilitatea noastra este, ca be baza auditului nostru, sa exprimam o opinie
asupra acestor conturi anuale.”
D. Paragraf in care se prezinta intinderea lucrarilor si natura unei lucrari de
audit
- Cuprinde referentialul de audit utilizat, respective Standardele
Internationale de Audit sau norme si practici nationale, precum si
descrerea lucrarilor de catre auditor
- Cuprinde descrierea intinderii lucrarilor de audit. Se indica faptul ca ele
au fost indeplinite conform Standardelor Internationale de Audit sau in
conformitate cu normele si practicile nationale
- Raportul trebuie sa precizeze ca auditul a fost planificat si executat de
o maniera care sa asigure in mod rezonabil ca situatiile financiare nu
comporta anomaliii semnificative.
- Raportul de audit trebuie sa prezinte auditul, ca presupunand:
o Examenul, pe baza de sondaje, a elementelor probante care
justifica sumele si informatiile continute in situatiile financiare
o Evaluarea principiilor si metodelor contabile folosite pentru
elaborarea situatiilor financiare
o Evaluarea estimarilor semnificative facute de conducere
pentru a stabili situatiile financiare
o Revederea prezentarii de ansamblu a situatiilor financiare.
- Raportul trebuie sa indica faptul ca auditul furnizeaza o baza
rezonabila a expresiei de opinie.
E. Paragraf al opiniei
- Raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra
faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatiei
financiare a rezultatelor obtinutein accord cu referintele contabile si
daca acestea sunt conforme prevederilor legale.
- Poate fi necesara uneori includerea unei opinii asupra faptului de a sti
daca situatiile financiare sunt conforme cu alte prevederi legale sau
statutare.
F. Data raportului
- Raportul trebuie sa contina data de la sfarsitul lucrarilor de audit. Se
informeaza astfel ca auditorul a apreciat efectele asupra situatiilor
financiare si asupra raportului sau, evenimentelor si tranzactiilor
intervenite, de care el a avut cunostinta pana la acea data.
- Raportul nu trebuie sa contina o data anterioara celei la care situatiile
financiare au fost inchise si probate, deoarece responsabilitatea
auditorului consta in emiterea unui raport asupra acestor situatii
pregatite si prezentate de catre conducerea societatii.
G. Adresa auditorului
- Raportul trebuie sa mentioneze locul specific, in mod obisnuit cel al
orasului in care sunt situate birourile auditorului care are
responsabilitatea auditului.
H. Semnatura auditorului
- Raportul trebuie sa contina semnatura societatii de expertiza contabila
sau a auditorului persoana fizica sau pe amandoua.
- Poarta, in general, semnatura cabinetului sau societatii de audit,
deoarece eceasta isi asuma responsabilitatea auditului.
3. Continutul raportului de audit
Relatia contractuala de axecutare a misiunii de audit
observatiile reiesite din diverse verificari
informatiile a caror mentiune in raport este prevazuta expres de lege
mentiune ca situatiile financiare audiatate sunt anexate la raportul de audit
oferirea garantiei pentru actionari si terti ca un personal calificat a obtinut
asigurarea ca situatiile financiare ofera o imagine fidela, clara si completa
pozitiei financiare, performantelor si situatiei financiare generale a intreprinderii
Din raportul de audit urmatoarele elemente trebuie sa reiasa clar:
mentionarea responsabilitatilor pentur auditor si pentru conducerea intreprinderii
descrierea obiectivelor si natura misiunii de audit
situatiile care pot provoca incertitudini
natura si locul observatiillor in raport
4. Opinia auditorului
Exista urmatoarele tipuri de opinie:
Opinia fara reserve
Opinia cu reserve
Opinia defavorabila
Imposibilitatea de a exprima o opinie
5. Situatii care conduc la formularea altei opini decat opinia fara reserve
La emiterea oricarui raport de audit (altul decat un raport fara rezerva), auditorul
trebuie sa includa motivele care au dus la luarea deciziei si atunci cand se poate sa
estimeze incidenta posibila asupra situatiilor financiare.
Dezacorduri cu conducerea intreprinderii privind principiile si metodele
contabile
In cazul in care auditorul, folosind mijloacele pe care le-a considerat necesare, a
constatat o iregularitate, contabila, pe care conducerea intreprinderii refuza sa o
corecteze.
Aceste dezacorduri pot aparea in urmatoarele situatii:
Insificienta provizioanelor pentru deprecierile de stocuri si creante
Stocuri supraevaluate sau subevaluate datorita unor erori in calculul costurilor
Neluarea inconsiderare a evenimentelor posterioare care confirma sau infirma o
situatie existenta la data inchiderii exercitiului
Erori I clasarea tertilor
Neluarea in considerare a principiului prudentei prin supraevaluarea activelor
Indifferent de natura acestor neregularitati, auditorul trebuie sa prezinte in raport
urmatoarele elemente:
Natura dezacordului
Postul si suma respective
Influenta asupra rezultatului net
Documentarea lucrărilor de audit; Principii de conduită etică; Controlul calităţii
activităţii de audit
1. Documentarea lucrărilor de audit
Documentarea lucrărilor de audit are un caracter particular şi se limitează strict la
ceea ce este necesar, pentru a răspunde la obiectivele (întrebările, punctele) fixate
expertului(ţilor) de către organul în drept să dispună expertiza contabilă judiciară, prin
Încheiere de şedinţă (în dosarele civile), sau Ordonanţă a organului de urmărire şi
cercetare penală (în dosarele penale), sau prin obiectivele contractului privind expertiza
extrajudiciară.
În vederea întocmirii raportului de audit, expertul auditor trebuie să studieze
materialul documentar adecvat. Studierea materialului documentar adecvat constituie
premisa şi condiţia necesare întocmirii unui raport de expertiză contabilă temeinic
fundamentat, bazat pe documente justificative şi evidenţieri contabile şi nu pe prezumţii,
declaraţii ale părţilor şi/sau ale martorilor.
Dacă obiectivele (întrebările, punctele) la care trebuie să răspundă expertiza
contabilă vizează constatările consemnate în acte de control fiscal, gestionar sau de
altă natură, efectuate de organe abilitate, expertul contabil trebuie să studieze actele de
control cel puţin sub aspectele conţinutului şi întinderii controlului, precum şi a modului
de stabilire a răspunderilor persoanelor implicate. În cazul în care s-au întocmit mai
multe acte de control în aceeaşi cauză, ajungându-se la concluzii diferite, expertul
contabil trebuie să studieze fiecare act de control în parte, arătând fundamentat cauzele
care au condus la concluzii diferite şi poziţia sa faţă de aceste concluzii.
În demersul său, expertul auditor care a ajuns la concluzii fundamentate diferite
faţă de organul de control, este abilitat să ia contact cu acesta pentru a-şi elucida toate
aspectele pe care le implică efectuarea unei expertize contabile de calitate. Contactul şi
consultarea organului de control nu obligă pe expertul contabil să ajungă la un punct de
vedere comun, ci doar la motivarea opiniilor diferite care trebuie inserată în raportul de
audit.
Orientativ, materialul documentar pe care trebuie să-l studieze expertul contabil,
în cazul expertizelor judiciare, se compune din:
I. Dosarul cauzei, în care s-a dispus o expertiză judiciară;
II. Documentele justificative şi registrele contabile aflate în păstrarea părţilor
implicate în procesul justiţiar sau în arhivele terţelor persoane, care au vreo legătură cu
obiectivele expertizate;
III. Procesele verbale întocmite de organele de control abilitate, aflate atât în
posesia acestora cât şi în posesia persoanelor juridice şi/sau fizice controlate, care au
vreo legătură cu obiectivele expertizate.
Particularizat, în cazul expertizelor contabile dispuse în dosarele penale, expertul
contabil are dreptul să ia cunoştinţă de conţinutul dosarului penal numai cu
încuviinţarea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată cărora expertul
contabil este abilitat să le ceară lămuriri în legătură cu faptele sau împrejurările cauzei.
Pentru o mai temeinică înţelegere a evenimentelor şi tranzacţiilor supuse
expertizării, expertul auditor este abilitat să ceară iar părţilor interesate în expertiză să
dea explicaţii suplimentare. Aceste explicaţii nu trebuie date în scris şi nu constituie
material documentar pentru expertizele contabile. Expertul contabil trebuie să aibă în
vedere explicaţiile părţilor, dar trebuie să le analizeze în raport cu actele justificative şi
contabile expertizate, menţionând în raportul de expertiză contabilă concordanţa sau
neconcordanţa dintre explicaţiile părţilor şi actele examinate.
Particularizat, în cazul expertizelor contabile dispuse în dosarele penale, părţile
implicate pot da explicaţiile necesare expertului contabil numai cu încuviinţarea şi în
condiţiile stabilite de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată.
Materialul documentar examinat de auditor nu poate fi ridicat de către acesta de
la părţile care îl au în păstrare. Dosarul de lucru al auditorului, în ce priveşte
documentarea expertizelor contabile, trebuie să cuprindă, după caz:
I. Încheierea de şedinţă (în cauze civile), Ordonanţa organului de urmărire şi
cercetare penală (în cauzele penale), sau contractul privind efectuarea expertizelor
contabile extrajudiciare;
II. Raportul de expertiză contabilă - exemplarul expertului contabil care justifică
îndeplinirea misiunii;
III. Eventuale corespondenţe, răspunsuri la întrebări suplimentare sau suplimente
de expertiză contabilă solicitate de organele în drept, care au dispus efectuarea
expertizei contabile;
IV. Eventuale note personale ale expertului contabil redactate în timpul efectuării
expertizei contabile, necesare fie redactării raportului de expertiză contabilă, fie urmăririi
bugetului de timp şi decontării lucrărilor de expertiză contabilă cu beneficiarii acestora.
2. Responsabilitatea activitatii de audit
Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC) crede că datorită diferenţelor
naţionale de cultură, limbă, sistemelor legale şi sociale, responsabilitatea privind
întocmirea detaliată a cerinţelor etice revine în primul rând organismelor membre de
specialitate din fiecare ţară, acestea având de asemenea responsabilitatea de a
implementa şi impune astfel de cerinţe.
Totuşi, IFAC consideră că identitatea profesiei de auditor financiar este
caracterizată în toată lumea prin efortul de atingere a unui număr comun de obiective şi
de respectare a unor principii fundamentale în acest scop.
Prin urmare recunoscând responsabilităţile profesiei de auditor financiar şi
considerând că rolul său este de a furniza îndrumări, de a încuraja continuitatea
eforturilor şi de a promova armonizarea, IFAC crede că este esenţial să stabilească un
Cod internaţional privind conduita etică pentru auditorii financiari, care să constituie
baza pe care să fie fundamentate normele de etică (codul de etică, regulile detaliate,
îndrumările, standardele de desfăşurare a activităţii etc.) pentru auditorii financiari în
fiecare ţară.
Acest Cod internaţional se doreşte a servi ca un model pe care să se bazeze, la
nivel naţional reglementările din domeniul conduitei etice. El stabileşte standardele de
conduită pentru auditorii financiari şi stabileşte principiile fundamentale care trebuie
respectate de către auditorii financiari, în scopul de a atinge obiective de natură
generală. Profesia de auditor financiar, la nivel mondial, se desfăşoară într-un mediu
caracterizat prin culturi şi reglementări diferite. Cu toate acestea, scopul de bază al
Codului trebuie întotdeauna respectat. De asemenea, este convenit că, în situaţiile în
care o normă naţională intră în conflict cu o prevedere a codului, norma naţională va
prevala. Pentru acele ţari care doresc să adopte acest Cod ca şi codul lor naţional,
IFAC a dezvoltat o formulare care poate fi folosită pentru a indica autoritatea şi
aplicabilitatea în ţara interesată. Formularea se găseşte în Declaraţia privind politica
Consiliului IFAC Prefaţa la Cerinţele Etice ale Camerei Auditorilor Financiari din
România.
In acest Cod se stabileşte un cadru conceptual pentru independenţa necesară în
cadrul unui angajamentul de audit, acest standard internaţional fiind baza standardelor
naţionale. Prin urmare nici unui organism membru sau auditor nu i se permite să aplice
standarde mai permisive decât cele menţionate în această secţiune. Totuşi, dacă
organisme membre sau auditori cărora nu le este permis de către lege sau regulamente
să se conformeze cu anumite părţi ale Secţiuni a-8a, aceştia ar trebui să se conformeze
cu toate celelalte părţi ale acestei Secţiuni.
Mai mult decât atât, elaborarea Codului are la bază faptul că obiectivele şi
principiile fundamentale sunt, cu excepţia cazurilor în mod expres se stipulează o
limitare, egal valabile pentru toţi auditorii financiari, indiferent dacă activează în firmele
de audit financiar de practică publică, în industrie, comerţ, sectorul public sau
învăţământ.
O profesie este caracterizată prin câteva elemente, inclusiv:
Deţinerea unor abilităţi intelectuale specifice, dobândite prin pregătire şi
educaţie;1
Aderarea membrilor săi la un cod comun de valori şi conduită, cod
elaborat de organismul reprezentativ specific, care să includă şi
menţinerea unei imagini în mod esenţial obiective;
Acceptarea unei datorii faţă de societate în ansamblul său (de obicei în
schimbul unor restricţii în utilizarea unui titlu sau în acordarea unei
calificări).
Uneori, datoria membrilor faţă de profesia lor şi faţă de societate poate părea în
conflict cu interesul lor imediat sau cu obligaţia lor de loialitate faţă de angajator.
1 Pentru detalii despre cerinţele de învăţământ recomandate de IFAC, ar trebui să se facă referire la Ghidul Internaţional privind Educaţia emis de Comitetul de Învăţământ al IFAC
Pe baza acestui cadru, este de datoria organismelor membre să elaboreze
cerinţe etice pentru membrii lor în scopul de a asigura cel mai înalt nivel de calitate a
activităţii şi să menţină încrederea publicului în profesia de auditor financiar.
O caracteristică esenţială a unei profesii o constituie acceptarea responsabilităţii
acesteia faţă de public. Publicul profesiei de audit financiar îl reprezintă clienţii,
creditorii, guvernele, angajatorii, angajaţii, investitorii, comunitatea de afaceri şi
financiară, precum şi oricine altcineva care se bazează pe obiectivitatea şi integritatea
auditorilor financiari în menţinerea unei funcţionari organizate a comerţului. Acest fapt
impune o responsabilitate a profesiunii de auditor financiar faţă de interesul public.
Interesul public este definit ca binele comunităţii de indivizi şi instituţii pe care îi
deserveşte un auditor financiar.
Responsabilitatea unui auditor financiar nu presupune în mod exclusiv
satisfacerea cerinţelor unui anumit client sau angajator individual. Standardele profesiei
de auditor financiar sunt determinate într-o mare măsura de interesul public, de
exemplu:
Auditorii independenţi contribuie la menţinerea integrităţii şi bunei
organizări a situaţiilor financiare prezentate instituţiilor financiare ca sprijin
parţial pentru obţinerea de împrumuturi şi acţionarilor pentru obţinerea de
capital;
Directorii financiari îşi desfăşoară activitatea la diverse niveluri în cadrul
unei organizaţii şi contribuie la utilizarea eficientă şi eficace a resurselor
organizaţiei;
Auditorii interni furnizează o asigurare cu privire la existenţa unui sistem
solid de control intern, care sporeşte încrederea în informaţiile financiare
externe ale angajatorului;
Experţii fiscali contribuie la stabilirea încrederii şi eficienţei în sistemul
fiscal şi în aplicarea corectă a acestuia.
Consultanţii în management au o responsabilitate faţă de interesul public
prin susţinerea luării unor decizii solide de management.
Auditorii financiari au un rol important în societate. Investitorii, creditorii,
angajatorii şi alte segmente ale comunităţii de afaceri, guvernul precum şi publicul în
sens larg se bazează pe auditorii financiari în ceea ce priveşte contabilizarea şi
raportarea financiară corectă, un management eficient şi consultanţă competentă
pentru o varietate de aspecte aferente afacerii şi impozitării. Atitudinea şi
comportamentul auditorilor financiari, în procesul de furnizare a unor astfel de servicii
au un impact asupra bunăstării economice a comunităţii şi ţării.
Auditorii financiari îşi pot menţine această poziţie avantajoasă numai continuând
să furnizeze publicului aceste servicii specifice la un nivel care să demonstreze că
încrederea publicului este solid fundamentată. Este în interesul profesiei de auditor
financiar la nivel mondial să facă cunoscut utilizatorilor de servicii furnizate de auditorii
financiari faptul că aceste servicii sunt realizate la cel mai înalt nivel de performanţă şi
în concordanţă cu cerinţele etice care încearcă să asigure o astfel de performanţă.
Prin urmare, în procesul de formulare a codului naţional privind conduita etică şi
profesională, organismele membre ar trebui să ia în considerare deservirea publicului şi
aşteptările utilizatorilor standardelor de etică şi conduită profesională a auditorilor
financiari. În acest mod, orice diferenţă între standardele aşteptate şi cele prescrise
poate fi abordată sau explicată.
Obiective
Calitatea serviciilor
Este necesară asigurarea că toate serviciile obţinute de la un auditor
financiar sunt efectuate la cel mai înalt standard de performanţă.
Încredere
Utilizatorii serviciilor Codul privind conduita etică şi profesională în domeniul
auditului financiar recunoaşte că obiectivele profesiei de auditor financiar le
reprezintă desfăşurarea activităţii la cele mai înalte standarde de profesionalism,
pentru a atinge cel mai înalt nivel de performanţă şi în general pentru a îndeplini
cerinţele interesului public stabilite mai sus. Aceste obiective impun îndeplinirea
a patru cerinţe de bază:
Credibilitate
În întreaga societate se manifestă nevoia de credibilitate a informaţiilor şi
sistemelor de informaţie.
Profesionalism
Clienţii, angajatorii şi alte părţi interesate au nevoie de persoane care să
poată fi identificate cu exactitate drept profesionişti în cadrul domeniului de audit
financiar.
3. Controlul calităţii activităţii de audit
Controlul calităţii activităţii de audit desfăşurate de către auditorii financiari
membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România, denumită în continuare Camera,
persoane fizice şi juridice active, se efectuează asupra:
Angajamentelor de audit financiar;
Angajamentelor de audit intern;
Altor angajamente prevăzute de Standardele Internaţionale de Audit, după cum
urmează:
o angajamente de revizuire a situaţiilor financiare;
o angajamente de efectuare a procedurilor agreate privind informaţiile
financiare;
o angajamente de compilare a informaţiilor financiare.
Controlul asupra modului de exercitare a profesiei de auditor financiar este
organizat şi se desfăşoară potrivit prevederilor art. 41 din Regulamentul de Organizare
şi Funcţionare al Camerei, de către Departamentul de Monitorizare şi Competenţă
Profesională.
Departamentul de Monitorizare şi Competenţă Profesională efectuează
inspecţiile prin inspectori şi asistenţi inspectori, salariaţi în aparatul executiv al Camerei.
Programarea activităţii de inspecţie desfăşurată de către Departamentul de
Monitorizare şi Competenţă Profesională se realizează, în principal, pe baza
următoarelor documente:
Situaţia auditorilor financiari membri ai Camerei, persoane fizice şi juridice
active, autorizate de Cameră să exercite profesia în anul respectiv.
Programul de inspecţie trimestrial care prevede auditorii financiari ce
urmează a fi controlaţi, perioada supusă inspecţiei, precum şi echipele
care efectuează inspecţia.
Departamentul de Monitorizare şi Competenţă Profesională întocmeşte şi
prezintă documentele prevăzute la art. 4 lit. b) Biroului Permanent pentru a fi prezentate
spre aprobare Consiliului Camerei.
Departamentul de Monitorizare şi Competenţă Profesională, în exercitarea
atribuţiilor care îi revin conform art. 41 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare
al Camerei Auditorilor Financiari din România, colaborează cu Departamentul de
servicii pentru membri, în vederea cunoaşterii la zi a situaţiei auditorilor financiari
membri ai Camerei, persoane fizice şi juridice active, autorizate de Cameră să exercite
profesia în anul respectiv.
Departamentul de Monitorizare şi Competenţă Profesională care răspunde de
întocmirea şi prezentarea programelor trimestriale de inspecţie asigură cuprinderea
auditorilor financiari, astfel încât, de regulă, o dată la maximum trei ani, să fie verificat
fiecare membru al Camerei care a primit autorizaţia de exercitare a profesiei.
Eventualele modificări în programele de inspecţie trimestriale vor fi aduse la
cunoştinţă Biroului Permanent al Consiliului Camerei înainte de începerea inspecţiei la
membri respectivi, sau imediat după aceea, în cazul primirii unor sarcini urgente
(urmare a unor sesizări, etc.).
Documentele de planificare a inspecţiilor trebuie întocmite şi păstrate astfel încât
să se asigure confidenţialitatea obiectivelor inspecţiei.
Organizarea activităţii de exercitare a controlului calităţii activităţii de audit:
Controlul calităţii activităţii de audit se efectuează în ordinea şi la data prevăzute
în programele de inspecţie trimestriale.
Obiectivele inspecţiei calităţii activităţii de audit financiar, audit intern şi a altor
activităţi din domeniul auditului financiar şi a auditului intern, sunt următoarele:
- conţinutul contractelor de audit financiar, audit intern şi altor servicii prestate de către
membrii Camerei Auditorilor Financiari din România precum şi concordanţa acestora cu
Standardele de Audit Intern, Standardele Internaţionale de Audit şi cu alte Norme emise
de Camera Auditorilor Financiari din România;
- verificarea corectitudinii datelor înscrise în Cererea / Declaraţia pentru obţinerea
autorizaţiei de exercitare a profesiei; corectitudinea raportării veniturilor din activitatea
de audit financiar şi intern precum şi a celorlalte activităţi, a achitării integrale şi la
termen a cotizaţiilor şi a celorlalte obligaţii către Cameră;
- îndeplinirea obligaţiilor cu privire la pregătirea profesională continuă a auditorilor
financiari;
- verificarea existenţei la societatea de audit/auditorul financiar persoană fizică a unui
sistem de control al calităţii conform Standardului Internaţional al Controlului Calităţii
(ISQC 1) şi Standardului Internaţional de Audit 220 (ISA 220), pentru angajamentele de
audit a situaţiilor financiare ale entităţilor cu care are contract de efectuare a auditului
financiar, audit intern sau alte angajamente prevăzute de standardele internaţionale de
audit;
- verificarea elaborării de către societăţile de audit/auditorii financiari persoane fizice,
pentru entităţile aflate în subordinea şi supravegherea Comisiei Naţionale a Valorilor
Mobiliare, a unor proceduri de auditare specifice acestei categorii de entităţi;
- respectarea prevederilor referitoare la efectuarea propriu-zisă a auditului financiar în
conformitate cu Normele Camerei şi Standardele Internaţionale de Audit;
- verificarea modului în care societatea de audit inspectată a organizat şi desfăşurat
propriul control intern al calităţii lucrărilor de audit.
Departamentul de Monitorizare şi Competenţă Profesională elaborează „Lista
obiectivelor de inspecţie” şi o prezintă Biroului Permanent al Consiliului Camerei, iar
acesta spre aprobare Consiliului Camerei:
1. Un membru al Camerei poate face, de regulă, obiectul unei inspecţii asupra calităţii
activităţii de audit o dată la maximum trei ani, pentru verificarea modului de îndeplinire a
angajamentelor şi de întocmire a rapoartelor de audit financiar, audit intern şi a altor
servicii potrivit normelor Camerei, Standardelor Internaţionale de Audit, Codului de Etică
şi Conduită Profesională şi a modului de îndeplinire a obligaţiilor faţă de Cameră.
2. In funcţie de factorii de risc materializaţi în:
a) numărul de clienţi;
b) numărul entităţilor considerate a fi de interes public;
c) rezultatele anterioare ale inspecţiilor pentru asigurarea calităţii, inclusiv:
i) încălcarea cerinţelor de pregătire profesională continuă;
ii) încălcarea principiului independenţei;
iii) deficienţe în proiectul sau conformitatea cu sistemul societăţii de
control al calităţii;
Consiliul Camerei şi Biroul Permanent al acesteia pot, la propunerea Departamentului
de Monitorizare şi Competenţă Profesională, să dispună efectuarea controlului calităţii
activităţii desfăşurate de către membrii Camerei la perioade mai mici de 3 ani.
3. De la prevederile alin. 1 fac excepţie acţiunile organizate de către Cameră pentru
documentarea, informarea, analiza şi urmărirea implementării unor noi reglementări,
verificarea remedierii deficienţelor constatate cu ocazia controalelor efectuate, precum
şi verificarea reclamaţiilor cu privire la activitatea auditorilor financiari.
Durata inspecţiei se stabileşte în funcţie de natura acţiunii de control, de volumul
activităţii societăţii sau a auditorului financiar persoană fizică ce urmează a fi inspectat.
1. Inspecţia se efectuează în totalitate sau prin sondaj, în raport de volumul activităţii
membrilor Camerei, precum şi de frecvenţa abaterilor constatate anterior, cuprinzându-
se un număr reprezentativ de rapoarte şi documente, care să permită formularea unor
concluzii temeinice asupra gradului de respectare a dispoziţiilor normative din domeniul
auditului financiar, auditului intern şi a altor activităţi conexe acestora.
2. În Nota de Inspecţie se înscriu constatările ce reprezintă abateri de la normele
profesionale (fără a se menţiona clientul la care se face referire). Se va ţine seama şi
de ponderea clientului în totalul veniturilor auditorului verificat.
Persoanele împuternicite să exercite, în numele Camerei, controlul calităţii
activităţii auditului financiar, auditului intern şi a altor activităţi, trebuie să respecte
Normele Profesionale emise de Cameră precum şi prevederile Codului Etic.
La cererea organelor de inspecţie, membrii Camerei inspectaţi au obligaţia:
a) să pună la dispoziţie toate documentele justificative şi să dea toate explicaţiile
necesare verificării corectitudinii datelor din Raportul anual al membrilor, din Cererea
/Declaraţia pentru obţinerea autorizaţiei de exercitare a profesiei, inclusiv a veniturilor
din activitatea de audit cât şi a achitării cotizaţiilor şi a celorlalte obligaţii către Cameră;
b) să prezinte pentru verificare actele şi documentele de orice fel pe care le
gestionează sau le au în păstrare, care, potrivit reglementărilor în vigoare şi prevederilor
din Codul etic intră sub incidenţa inspecţiei;
d) să semneze cu sau fără obiecţii actele de inspecţie şi să comunice în scris la
termenele fixate modul de aplicare a măsurilor stabilite în urma inspecţiei;
4. Principii de conduită etică
În scopul atingerii obiectivelor profesiei de auditor financiar, auditorii financiari
trebuie să respecte un număr de precondiţii sau principii fundamentale.
Principiile fundamentale sunt:
Integritatea
Un auditor financiar trebuie să fie direct şi onest în desfăşurarea serviciilor
profesionale.
Obiectivitatea
Un auditor financiar trebuie să fie corect şi nu trebuie să îngăduie ca
obiectivitatea să fie afectată de prejudecăţi, conflicte de interese sau influenţe
externe.
Competenţa profesională şi atenţia cuvenită
Un auditor financiar trebuie să desfăşoare serviciile profesionale cu
atenţia cuvenită, competenţă şi conştiinciozitate, şi are datoria permanentă de a
menţine cunoştinţele şi aptitudinile profesionale la nivelul necesar pentru a se
asigura că un client sau un angajator beneficiază de avantajele unui serviciu
profesional competent, bazat pe cele mai noi aspecte de practică, legislaţie şi
tehnici.
Confidenţialitatea
Un auditor financiar trebuie să respecte confidenţialitatea informaţiilor
dobândite pe parcursul derulării serviciilor profesionale şi nu trebuie să
folosească sau să dezvăluie nici o astfel de informaţie fără o autorizare
corespunzătoare şi specifică, cu excepţia situaţiilor în care există un drept sau o
obligaţie legală, sau profesională care impune dezvăluirea acelor informaţii.
Conduita profesională
Un auditor financiar trebuie să acţioneze într-o manieră corespunzătoare
reputaţiei profesiei şi trebuie să evite orice comportament care ar putea
discredita profesia. Obligaţia de a evita orice comportament care ar putea
discredita profesia impune organismului membru să ia în considerare, în
momentul în care elaborează cerinţe etice, responsabilităţile auditorilor financiari
faţă de clienţi, terţe părţi, alţi membri ai profesiei de auditori financiari, personal,
angajatori şi public în sens larg.
Standarde tehnice
Un auditor financiar trebuie să desfăşoare servicii profesionale în
concordanţă cu standardele tehnice şi profesionale relevante. Auditorii financiari
au datoria de a îndeplini cu grijă şi competenţă instrucţiunile clientului sau
angajatorului, atâta vreme cât corespund cerinţelor de integritate, obiectivitate şi,
în cazul auditorilor financiari în practică publică, de independenţă. În plus, aceştia
trebuie să se conformeze standardelor tehnice şi profesionale promulgate de:
- IFAC (de exemplu, Standardele Internaţionale de Audit);
- Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate;
- Organismele profesionale membre sau alte organisme cu atribuţii de
reglementare; şi
- Legislaţiei relevante.
Activităţi incompatibile cu practica de audit financiar :
Un auditor financiar în practică publică trebuie să nu se angajeze în acelaşi timp
în nici o afacere, ocupaţie sau activitate care deteriorează sau poate deteriora
integritatea, obiectivitatea sau independenţa sau buna reputaţie a profesiei şi în
consecinţă ar fi incompatibilă cu oferirea serviciilor profesionale.
Oferirea a două sau mai multe tipuri de servicii profesionale, în acelaşi timp, nu
deteriorează integritatea, obiectivitatea sau independenţa.
Angajarea simultană în altă afacere, ocupaţie sau activitate, care nu are legătură
cu serviciile profesionale şi care are ca efect împiedicarea auditorului financiar în
practică publică să-şi desfăşoare activitatea în concordanţă cu principiile etice
fundamentale ale profesiei, trebuie privită ca neconcordantă cu practica profesiei.
S.C. ANTICOROSIV S.A. - BUCUREŞTI
RAPORTUL AUDITORULUI FINANCIAR
LA SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE ÎNTOCMITE
LA DATA DE 31 DECEMBRIE 2013
S.C. IRAMTAS SERV S.R.L. nr. 86/27.03.2006STR. ALMAŞU MARE, NR. 14SECTOR 4, BUCUREŞTIREG. COM.: J40/16609/1992COD UNIC INREG: R393244TEL/FAX: 4505730, 4603771E-MAIL: [email protected]
Auditul situaţiilor financiare anuale ale S.C. ANTICOROSIV S.A. - BUCUREŞTI
la data de 31.12.2013 (bilanţul, contul de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de
