+ All Categories
Home > Documents > Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part10

Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part10

Date post: 01-Jun-2018
Category:
Upload: mesuzana-1
View: 225 times
Download: 0 times
Share this document with a friend

of 70

Transcript
  • 8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part10

    1/70

    v6zut

    gi mai

    sus,

    este

    insuficient.

    Nu

    se

    poate

    nega.

    acea

    ce

    erpc-

    "i"n1"

    confirmd

    in

    -ii""i"u

    moment.

    Aspeclul

    rrniformitdlii

    qi

    -aspe'ctul

    ti"uiitatii

    fenornenelor

    sunt

    confirmate

    la

    fiece

    pas.

    Fiecare

    f,enomeu,

    iuat

    intr-un

    sistem

    izolat,

    pare a

    reprezinta

    un

    fenomen

    tipic

    uni-

    i;;.;"

    aceiag

    fenomen,

    luat

    in

    dependen 5

    cu

    restui

    totalitdtii

    fe,no-

    menelor,

    pare

    a

    avea

    o

    finalitate.

    Aceste

    doui

    aspecte

    se

    regdsesc

    dec-

    poi"lu'a

    confirmate

    gi

    in

    cele

    cloui

    -

    mari

    princiP_ii.

    aie

    .fizicei

    :

    irrincipul

    cor:servaliunii

    energiei

    gi

    irr,lcipiul

    entropiei.

    Prircipir-ll

    coilsei'valiunii

    ;;;Ai"iGificd

    feiomenele

    naturii

    din

    punctul

    .de

    vedere

    atr

    actuali-

    ii1ii"u""ut"ia,

    adici

    intru

    cit

    se

    face

    a]:stracliune

    de

    direclia

    sY9-

    ceiir,rnii

    ;

    pe

    cind

    principiul

    entropiei

    unificd

    aceleagi

    fenomene

    dip

    p"""i"f

    'cll

    vedere^al

    isioriei

    pe

    care

    o

    are

    totaiii;atea.

    Aceste

    douS

    principii

    se

    pot

    regdsi,

    de-a1tmintreli,

    in

    toate

    qtiinlele

    speciale,

    fiir-:.dca

    -""iffi-l."orir""

    ui

    truturii

    poate

    fi

    stuciiat

    din

    pur-rctul

    de

    vedere

    al

    ,m,rj

    t"taiitlli

    constante

    gi

    clin

    punctul de

    ved-ere

    al

    unei

    totaiit5li

    care

    se

    clesfdqura'

    lntr-o

    clirectie.

    cu

    mult

    mai

    logic

    este

    raspunsui

    filo-

    sofiei

    moniste,

    care,

    in

    loc

    de

    a

    nega

    pur

    9i

    simplu

    unul

    ciintre

    cel"e

    itou-,a

    utp""ie,

    se

    incearcd

    si

    le explice

    pe-amindcrri.,ca

    deopotrivSde

    t*"ur"""

    per.i"u

    realitate.

    Dar

    in

    idspunsul

    acestei

    filosofii,

    greutatea

    cea rnare

    este

    conciliarea

    clintre unititea

    pe

    care

    o

    ofera

    fenomenele

    privite

    ciin

    punctul

    de

    vedere

    al

    repelirii

    lor uniforme,.

    9i

    unitatea

    -

    pe

    "o""

    o

    oferd

    aceleagi

    fenomene

    clin

    punctul de

    ved.ere

    aI finalitSlii

    lor'

    Ilrima

    unitate

    postuleazd o

    realitate

    constantd,

    pe

    cind

    cea

    de

    a

    dotla

    unitate

    postuleizd

    o realitate

    care

    se

    clesfaguri

    spre

    o

    linti

    necunos-

    cut5. Monismul

    trebuie s5

    arate

    cum

    se

    adunS

    9i

    se

    contopesc

    la

    uil

    Ioc

    aceste

    doud

    unitAti

    cliferite.

    Aceleaqi

    fenomen,

    sub

    primul

    -aspeci'

    11u

    upu.

    ca

    perfect

    deierminate

    in

    circuitul

    lor

    cauzal,

    iar

    sub

    al

    doilea

    aspect,

    ne

    apar

    ca nedeterminate,

    aciic6 oarecum

    libere.

    ceva

    inc6

    mai

    mi-rlt.

    Degi

    fenomenele

    toate,

    cite

    sunt

    in

    realitate, sint

    primitoT-u

    q"

    arnbele

    aspecte,

    toiuEi

    stiinla

    nu

    1e

    are

    in

    aceeag

    perspectir'6.

    Unele

    dirrtre

    ele-sr-lnl

    aslezate

    'exclu-"ir,'

    in

    uniiatea dintii'

    adicd

    in unitatea

    constantd

    a

    realitlilii,

    pe

    cinci

    a1te1e

    sunt

    impinse

    exclusiv

    in unitatea

    c1e a

    dor;a,

    adicd

    in

    -icL"u

    "

    iibertdlii.

    Desi

    faptul

    cel

    mai

    elemeutar

    ai

    materiei,

    ,t.rai"t

    cle un

    Iizician,

    este si

    'e1,

    ilin

    punctul

    de

    vedere

    al

    ;;;;;t;i,

    un

    fapt

    istoric

    pentru evoiulia

    totaid

    a

    universului,

    totlsi

    s"pi"i

    este

    consid""ut

    ""

    unul

    care

    se

    repeta

    in

    veci

    acelaE,

    pe

    cind

    ,.rTlft

    iupt

    ut""tuntar:.

    i.ar

    acela

    -1uat

    din

    conlinutul-

    corrgtiin

    ei

    -ome-

    ;;;ti,

    "r;

    itudiazii

    ""

    a"ra"i"s.ire

    din

    ait

    punct de

    vedere.

    z\cest

    de

    aI

    doilea

    fapt

    se

    studiaza

    cte

    $tiinla

    sufletului

    Ei

    de

    Etiinle1e

    istorice,

    ira-i*r cit

    el

    "or"up.iiJn

    -r'-t.i

    aciaptar,i

    s;rrfteteqti

    qi

    u-'ei

    finalitdii'

    38

    mo"irrrrul

    trebuie

    se

    arate c5

    toate

    aceste

    deosebiri

    nu

    impiedicd

    totu;i

    unitatea

    fundamentala

    a

    reaiitiilii, 9i

    c5

    sub

    ceie doua

    aspecte

    se

    38

    pe,,

    ace,.stir

    deosci,.ilc

    :;e

    fuirrjeazi

    clasifical'ea

    clir-rtre

    stiintcie

    lrailla'-e

    .

    -'

    stiinteleisior'lcesauci-tltuilie'$tiin{eicnaturalesuntstiintecareco:lsi3tdle'3ilt:

    l "i.Li tiiil"';i;

    il;;;;;t;.;

    -

    fenomenele

    fiind

    luare

    aci

    ca

    fenornene

    tipicr:,

    pe

    cind

    stiit-rieIe

    istorice

    si

    culturale

    se ocupd

    de

    valoarea

    pe

    care

    o i'eprezintd

    fenornenele

    Cin

    puncfJi

    de

    vedere

    al

    unei

    finalitdti,

    9i

    _aci.-

    fenomenel,e

    sunt

    Iuate

    c:

    ft-1ome1e

    irll""lt,tf".

    Comp.:

    1trI

    1A/indelbencl' Prctluclien

    (iBB3),

    Nc'

    turruissensclt'aft

    uncl

    "

    C'iiiniiiiti

    iragil

    ;

    w'

    Wundt'

    t

    o

    'c1ik

    der

    GeisteslDissen-

    .sr:lclten

    (2.

    Ar-rfl.. 189;;';"

    ii.

    ai"X".i.'

    'e;n

    Grenzen

    tler

    naturtcissenscltaftliclt',t'

    f+eglrifJsbitctun(t

    tfe96-i9OZl,

    K.ulturtlissetisch.o.J't

    uttcl

    Naturtt:issen;cita{t

    (1899);

    -,\"

    'D.

    'Xenr:pol,

    lns

    principes

    f

    onclanientaux

    de

    l"histoire

    (1899)

    503

  • 8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part10

    2/70

    ascunde aceeag

    una

    gi

    singurd

    realitate.

    Peste

    cele doud unitili

    cons

    tate de

    qtiinld,

    este o unitate

    gi

    mai

    mare,

    care 1e

    explicd

    pe

    am

    doud.

    Dar

    cum

    Ei

    unde sd descoperim

    aceastd

    realitate

    care

    se

    ascun

    minlii

    noastre

    Ei

    care

    dd unitatea cea

    superioard

    ? SA

    o

    cdutdm

    afard,

    de

    universul

    cunoscut,

    sau

    inldrunfi'uZ

    acestui

    univers ? Monism

    ce1 vechi

    a

    inclinat s5. caute aeeastd

    realitate

    in

    afar5,

    iar monism

    cel

    nou

    inclind

    sd o

    caute inlduntn:.

    Monismui

    cel vechi

    are de

    partea

    sa

    un

    argurnent

    scos

    prin

    an

    logie

    din

    experienla

    practicd.

    In experienla

    practicS,

    nepctrivirile ca

    se

    constatd

    intre

    aspectele

    u.nui

    h-icru

    se explicd

    prin

    prezenla

    un

    al

    doilea

    lucru

    din

    afard. Aga

    se

    expiicd

    aspectele cle

    Lumina

    gi

    intun

    rec pe

    cari

    le

    prezlnta

    un

    lucru

    prin

    prezenla

    unui al doilea

    luc

    luminos,

    care

    std

    in

    afar5.

    De

    partea

    monismului

    vechi

    s-ar

    put

    aduce

    apoi gi

    alte

    argum,-'nte,

    scoase

    din

    istoria stiinfei.

    A;a,

    bunioar

    ar fi ce1

    urmdtor,

    care ii

    poate

    servi

    in

    chip adrniral:il.

    lnainte

    descoperirea

    lui

    copernic,

    fenomenele

    de

    rniqcare

    dupj

    sr-rpraf

    parnintului

    se

    studiau

    fdrd

    sd

    fie

    puse

    in

    reiatiune

    cu soarele.-sd

    inchipuim

    cd

    descoperirea

    lui copernic

    ar

    fi intirziat

    cu

    citeva seco

    ce

    s-ar

    fi

    intimplat

    atunci

    ?

    oamenii

    de stiintd

    ar fi

    continuat

    stuciieze

    fenomenele

    de

    migcare fdrd

    sd

    binuiascd

    deloc legea

    gravit

    tiii spre

    soar"e.

    Mecanica

    lui Ne-nton

    ar fi

    {ost

    o

    mecanici

    geocentric

    aclic5

    o mecanicd in

    care

    centruJ,

    pamintul'.ri

    ar fi

    fost centnrl

    gra

    taliunii.

    In

    aceste

    condiliuni,

    fenomenele de

    miqcare

    ar

    fi

    apirut

    oam

    nilor de

    gtiin{d

    sub

    doua

    aspecte.

    Un

    aspect

    r-rnitorm

    qi

    regulat, ace

    care

    ar fi

    rezultat

    din

    influen{a

    gravital;iunii exercitate

    de

    cent

    1:5mintului,

    gi

    un al

    doilea

    aspect,

    care

    ar fi

    pdrut

    foarte curio

    Oamenii

    de

    qtiintii

    ar

    fi

    constatai

    cd

    toate

    fencrnenele

    d-e

    miscare

    du

    suprafala

    pdmintului

    manifestS,

    pe

    iir:ga repetiliunea

    lor,

    o anum

    tendin{d,

    aciicd o anurnrii

    direclie.

    Cjclcaneie,

    spre nildi,

    nu se

    into

    indifer:ent

    in orice

    direcfie,

    ci numai intr-o ciilectie

    ;

    apoi

    oscilaliuit

    penduiului

    nu

    pdstreaza

    aceiaq

    pJ.air,

    ci

    planul

    lor

    se invirtoste

    to

    cleauna

    in

    aceeagi

    direclie etc. Oamenii

    de

    stiin 5.

    cu

    cit ar [i

    fdc

    nai

    nurreroase mirsr-irdtori,

    cu atLt

    ar

    fi constatat

    cd aceastd abatere

    la

    regularitate este

    coinunl

    tutulor fenoineneior.

    Ce

    ar

    fi

    rezuitat

    atun

    cla"cd

    clescoperirea

    1ui

    Copernic

    ar fi

    intiu:iat

    lnci

    muit

    tirnp

    ?

    Ar

    rezultat

    introciur:erea

    in stiinta

    rnecai:icei

    a

    cloud

    puncte

    de

    vedere

    deo

    i:ite. Un

    punct

    d.e

    vedeie

    ar

    fi fost acela

    ai

    .qravitafiunii

    terestre,

    gi

    doiiea

    punct,

    acela

    al

    adaptirii

    fenomenelor

    la

    ceva

    necunoscut.

    Desc

    perirea

    1ui Copernic

    a

    venit

    insd

    la

    timp,

    :.i cu

    ea

    a dispdrut

    d-eosebir

    dinr',re cele d"or:a astecte. Copernic,

    clemonstrincl c6

    pdmintul

    se

    invirte$

    imprejur,.-:l

    soareiui,

    a

    fdcut

    posibili,

    o

    inecanicir

    unitard.

    in

    iocul

    pirni

    tuli-ri s-a a;sazat

    sciarele d.rept

    centru

    a.1

    gravitaliunii,

    si

    atunci

    tce

    fenomenele

    de

    migcare au apdrut clecpotriva

    de

    reguiate

    qi

    de

    u

    forme.

    3e

    De

    ce n-ar

    fi

    tot

    astfel cu

    cele

    doua

    aspecte

    : fizic

    qi

    psihic

    Aceea

    ce

    ne

    apa 'e

    nor-rd,

    in

    fenomenele

    vielii

    qi

    in

    fenomenele

    sufl

    testi, ca fiind

    o

    tencii;:r{i spre

    adaptare, sau ca

    fiind

    o

    tendin 5

    fin

    List5,

    dc-

    ce

    nu

    s-ar

    explica

    oare

    prin

    prezenla

    unui eeva,

    necunosc

    lncd,

    dar

    existent

    in

    afara

    cie univers

    ?

    Un

    corp

    ALfa, sd

    zicer'n,

    inftruenla

    asupra

    tuturor

    fenomenelor cunoscute

    ;i

    ar

    produce

    pertu

    3s

    Comp. I'L Poincari:,

    La

    scir:nce

    et I'itgpotl'tbse,

    p.

    139-140

    504

  • 8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part10

    3/70

    :atia care

    nou6

    ne

    apare

    ca

    o

    finalitate.

    lntocmai

    cum

    existenla

    soa-

    ili,li

    "o'"'a

    ?*"1r"""?t

    f"";;;;6r

    de

    gravitaiiun-e

    -.care

    se

    petrec

    :e suprafala

    p5miniului,

    tot

    cle

    asemenea

    Jxistenia

    unui

    corp

    Aifcr

    ar

    .-.splica

    entropia

    t"i"rititii-

    iu"o*ut"tor

    clin

    universul

    care

    ne

    este

    .,unoscut.

    gi

    in

    loc

    ;"";;;i';iT;:

    iS

    ce

    n-am

    zice

    Dttnt'tt'ezeu?

    Acest

    Dltrnnezeu,

    de

    dincoio

    Ju-ii*"u"i,

    prin

    infiuenla

    s?'

    .al

    da

    fenornenelor

    :raturii

    un

    curs

    qi

    un

    scop.

    Cum

    intronarea

    soarelui

    in

    centrul

    gravi-

    _atiunii

    fenomeneloi"a"'"iliq""";

    "

    a"i

    acestor

    fenornene

    o

    unitate

    l;#iiiid,'i"i'i.ii"i

    ar

    fi

    cu

    inrronarea

    Lrj

    Dum,nezeu.

    Dumnezeu

    ar

    -ia

    unitatea

    ,rrp"urrri

    lr]fa.t,tt1tut

    cdreia

    s-ar

    putea

    stabili

    o

    corelafii:ne

    -rtre

    fizic

    qi

    psihic, intre

    circuitul-

    "ntt"uhtati,

    mecanice

    qi

    evolu[ia

    :inalist6.

    Dar

    pe

    ni*ilznu

    nu-l

    vedem,

    pe

    cind

    o"-,t"11:"t"

    itr

    vedern

    I

    ,-\ceasta

    nu

    este

    "

    ;l;;;ii"ru-t

    lgi"i

    uou"*l*

    nu

    era

    vhzut,

    prin

    prisrira

    .iii{d i""i"t"

    au

    Cop&"i".

    $i

    soarele er:a inexistent

    pentru

    meca-

    ricd,

    inainte

    cle

    timiu"f;i"^"""rir"

    -De

    ce

    n-ar

    fi

    astfel

    ;i

    cu

    l)ti'ni'rte-

    --err.

    ?

    Probabit

    ca

    el

    exist6,

    dar

    noi

    nu-1

    vedem'

    Ei

    este

    prea

    lr:minos

    :a

    sd-l

    putem

    veaea

    -ai"u"l,

    ;i

    cle

    aceea

    rredem

    llumai

    aspectele

    care

    :,e

    prodric

    prin

    lumina

    1ui:'vectem

    un-u'pe"t.mai

    luminos

    si

    un

    aspect

    nai

    intunecos

    a1

    lucrurilor,

    ile

    care

    l*-

    ,ln*i-

    apoi

    aspectul

    psihic

    -si

    -:spectul

    fizic

    I

    .

    -

    AlSturi

    de

    monismul

    care

    inclind

    si

    explice

    r:nitatea

    ftl"t::l:\:t

    prin

    existerrtu

    ,""i-"*"u

    in

    afard

    cle

    universul

    cr-inoscr-it,

    este

    monls-

    nul

    care

    incearci

    a"""rta

    explicare

    irrin

    raijlocirea

    cauzelcr

    care

    st'

    qisesc inf,untrul

    fenotnenelo"

    -",,tou"Je

    minlii

    omenegti'

    Acest

    de

    a1

    dloilea

    monism,

    aciincind

    ginclirea l"-inreliserile

    fenomenale,,"t:i_,1:.j

    ;;l#

    secrettri

    reali

    t6 ii,

    pe

    car,e

    celalt

    monism

    vrea

    sa-l

    ou r'd

    ,argincl

    orizontul

    de

    ginilire clincolo

    ,1"

    hotat"le

    unir:ersului

    cunoscut'

    in

    sistemul

    rnonismuiui

    prececlent,

    -t*ituluu

    fenomenelor

    cste

    mijlo-

    citl

    prin

    ipoteza

    urrui

    cer,la

    in afari

    c1e

    univers.

    r\cest

    ce'a

    cli'-'

    afarir

    -

    Dttmt'teze?,

    sau

    "otp.rf

    At'fa

    -

    este

    punciul

    fis

    ciin

    ina1l;imea

    cdn-l.ia

    mintea

    crneneascd

    irnbrAliqeazd

    intr-o

    si'guri

    unitate

    cele

    doub

    aspectt:

    ale

    fenc.menelor.

    tprt","^'

    acestui

    """u

    "ir"

    t"

    gdseste

    [in]

    afara

    este

    desigur

    de

    mare

    rj";;;-p";;u

    inlesnirea

    soluliunei

    moniste

    ;

    clar

    esie

    ea

    gi

    legitime

    ?

    Uri

    "",r"

    i'

    afard

    de

    -

    *tti.t*".

    cum

    sd

    ni-l

    inchiprrim

    'i

    G"

    "ril

    raportul

    dintre

    realitatea

    acestui

    ceva

    9i

    realitatea

    trniver-

    sului

    nostru

    ?

    Din

    ,rou,-

    aqadar,

    o altd

    problernd,

    intru

    nimic

    mai

    ugoarli

    ..

    p"orrr"-a

    dualismului'

    clin

    fenomenele

    universului

    cunoscut"

    ca

    sa

    .arol,r;..r

    aceasta

    troue

    p.obtema,

    trebuie

    sd

    recurgen'l

    din

    noti

    la

    gaisi-

    riea unui

    a1t

    punct

    fix,

    qi

    mai

    indepbrtat.

    Dar

    pind unde

    [se]

    tr-oat-e

    merge

    cu

    aceasti

    ope"utie

    f

    Sa

    mr

    fie oare

    fixitatea

    aceasta,

    dupei

    care"

    gonim

    dincolo

    'de hotarele unirrersului,

    o

    simpii

    f

    ota

    morgatzct

    ';r

    "ri"tii

    noastre,

    o

    ii"riu

    intapt.tita

    prin analogie

    clupi

    o

    experien 6

    dis-

    cutatita

    ?

    Desigur.

    Oriqicit

    ne

    lndi$m

    gindul,

    peste

    univers'

    la

    ceva

    fix

    totugi

    ,r.,

    ";.rr,,g"m.

    rincoto

    si'

    iaraii

    clincolo

    are

    sd

    rap.rinS

    ln

    veci

    ceva

    de

    descoPerit.

    I]nitatea

    pe

    care

    o

    cdutdm

    nu

    poate

    veni

    decit

    din

    constitulia

    liuntricd

    a

    u'iversuiui.

    Dumnezeul

    despre

    care

    vorbeam

    mai

    sus,

    daci

    existd,

    trebuie

    s6 existe

    ln

    unirrers,

    qi

    nu

    in

    afard

    de

    univers

    i

    caci,

    iIl

    afarddeunivers,nimicnuestedefinitlistabil'Aceeacemintea

    noastrd

    presupune

    cd

    ar

    fi

    existind

    dincolo

    de

    utrivers

    este

    o

    iluzie

    505

  • 8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part10

    4/70

    produsf

    prin

    contrast.

    Fixitatea

    de

    dincolo

    de univers

    este

    contrastul

    relativitS{ii

    dupd

    p[mint.

    Unitatea

    vezute

    din

    deldrtarea

    cerului

    este,

    O" fipt,

    o

    creaiiu;e

    a

    minlii;

    cici,

    dupi

    corpu1

    AIfa,

    tot

    un

    ochi ome-

    ,.esc

    p"irregte spre

    universul

    cunqscut,

    precum

    Ei

    in

    prrterea lui

    Dum-

    ,.u"u,r

    tot

    logici

    omeneasci

    se

    manifesta.

    Nu

    este in.

    afari

    de

    universul

    cunoscut,

    ci

    induntrul

    acestui

    univers

    ultima

    rafiune-

    a

    celor

    doui

    urp""t"

    ale fenomenelor.

    Dar

    gi

    ac.i,

    o altd

    g-reutate.

    Inlduntrul

    uni-

    versului

    cuhoscut,

    totul

    este

    intr-o

    continud

    desf6Eurare

    In

    virtutea

    principiului

    entropiei,

    universul

    cunoscut

    nu

    trece

    de

    doud ori

    prin

    ."u"u;i

    poziliune

    ;

    toate

    fenomenele

    lui

    sunt

    indreptate

    intr-o direc-

    iiune;

    cum

    dar

    se

    va

    gSsi

    aci

    fixitatea

    de

    care

    are

    nevoie

    stiipla

    uni-

    ialii

    fuuo-enelor

    ? Bxlsta

    in

    aceastd

    desfdqurare

    a

    -universului

    un

    ceva

    fix,

    un

    substrat

    real

    care si

    unifice

    fenomenele

    fizice

    cu

    fenomenele

    psifiice ?

    Un

    singr.lr

    rdspuns

    pot

    avea

    toate

    aceste

    intrebari,

    9i

    anume

    :

    rAspunsul

    suge"Jt

    de fiiosofii

    lui

    KanL.

    Punctul

    fix

    pe

    care

    il

    cdutSrn

    nu'poate

    sa iie

    decit

    in

    conqtiinia

    noastri.

    Prin fixitatea

    acestei

    conqti-

    inte, unjversul

    intreg

    are

    o

    dreaptii

    9i

    o

    stingS,

    un

    sus

    qi

    un

    jos;

    aceasti

    congtiinfd

    da

    coorrdinatele

    fixe

    ale

    fenornenelor.

    Aceasta

    congtiin{d

    este

    condilia

    necesari a

    tuturor

    fenomenelor,

    ciici

    intreg

    cuprinsul

    uliversului

    este

    in acelaE

    timp

    Ei

    cuprinsul..conqtiitlei;

    tot

    ce exist6,

    existd

    pentru noi

    ca un

    produs

    al

    colltiinlei-

    -Cu

    acest

    1.trpr.r,

    nu

    revenim

    insd

    din

    nou

    la

    filoso{ia

    lui

    Kant

    ;i

    la

    solulia

    idealistd,

    a

    cdrei insuficienlii

    a

    fost

    recunoscutd

    ?

    Intr-un

    singur

    caz

    nu

    :

    intrucit

    evitdm

    sA clefinim

    conqtiinta

    in

    modr:l

    in

    care

    o

    defineqte

    Kant,

    Ei

    dupa

    el

    Ei

    monismul

    idealist.

    Kant

    9i

    idealigtii

    de

    dup6

    dinsul

    au

    meritul

    -de

    a

    fi

    inciicat

    congtiin{a

    ca

    principala

    lature

    a

    problemei.

    dar

    ei

    n-au

    dat

    o

    solu{ie

    clefinitiv6,'

    fiindcd

    asupra

    conqtiinlei

    insaqi

    aveau

    numai o

    Etiintd

    superficiald.

    Atit

    Kant

    cit

    9i

    idealigtii

    de

    dupd

    etr n-au

    cunoscut conEtiinia

    rea15, ci

    numai

    o

    congtiinld

    redusl

    la

    citeva

    funcliuni formale.

    Ei

    au fdcut

    chiar

    gregeala

    -

    Kant in

    primul

    rind

    -

    sd opund

    aceste

    funcliuni

    formale

    celorialte

    funcliuni

    ale

    conqtiinfei'

    9i

    a;tfel

    sb-gi inchidi

    cu

    desdvirgire

    drumul

    spre

    o

    solulie.

    $tiinfa

    congtiinlei

    reale

    i-ar fi

    a.iutat si

    gdseascl

    o asemenea

    solulie satisfd-

    cdtoare si

    le-ar

    fi compietat opera

    pe

    care

    tot

    ei

    o

    indicaseri

    prin

    in-

    tuilii

    geniale.

    Congtiinla omeneasce

    *

    a;a cum

    o

    inlelegem

    noi astizi

    -

    nu

    este

    o

    oglincld

    pasirri,

    nici

    o

    congtiintd

    transcendentali

    ;

    nu

    este

    apoi un

    epifenomen,

    care se adaogS,

    ca o

    lumind

    venitd

    din

    alti

    lume,

    peste

    fondul unei

    lumi

    materiale,

    ci

    este

    rezultatul

    sintetic

    al

    evolu{iei prin

    care a

    trecut

    intreaga energie

    universalS

    :

    este

    aceea

    ce numim

    perso-

    nalitatea.

    Constiinfa

    actuald a

    fiecdrui

    om

    reprezintd

    ultima

    verigd

    din lanlul acestei

    evolulii

    universale

    Ea,

    ultima

    verigS,

    a fost

    cu

    putinli

    numai

    dupS

    ce

    lanlul

    evoluliei

    intregi

    se

    implinise

    pine

    la

    clinsa. In

    clipa de

    timp

    in

    care

    ne

    gesim

    noi,

    conqtiinla omeneascd

    este

    constituit{

    ciintr-o

    zone

    luminoasd,

    in

    care se

    asociazd

    Ei

    se

    unifica

    funcliunile

    neuronilor

    care

    se

    gdsesc

    in

    centrii corticali

    ai creierului

    mare,

    gi

    dintr-o

    zoni

    intunecatS,

    in

    care

    se asociaze

    gi

    se

    unificd

    tuncgiunile

    multor

    alli

    neuroni

    care

    se

    gesesc

    in

    diferili

    centri

    subcor-

    ticaii

    qi

    medulari.

    Zona

    cea

    intunecati

    nu este

    zona

    functiunilor

    infe-

    rioare,

    ci

    este

    zona

    functiunilor

    automate,

    adici a

    funcliunilor

    care

    s-au

    adaptat

    in

    chip

    perfect

    la

    scopul

    1or,

    Odinioare,

    pe

    cind nu existaLl

    50s

  • 8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part10

    5/70

    centri

    corticali,

    ea

    era

    zona

    cea

    luminoasd'

    Cind

    qi'

    cind'

    functiunile

    lin

    zona

    intunccata

    ajung

    s6

    mai

    .pii"""aa

    -*

    fdf'"

    luminoasd'

    dar

    numai

    atunci

    "ina*r.irl"liiinile

    acest-ea

    sunt

    irnpiedicate

    in

    autorna-

    :ismul

    1or,

    adicd

    i"

    ;;;1il'lltotogice

    '

    Zona

    ceJ

    intunecatd

    este

    zona

    :ea

    adincd,

    i.r

    "u""';;;"ip""tE

    aitti"g;:."

    este

    9i^ce

    nu

    este'

    dar

    are,

    nu

    mai

    pu1ir,,'iiisu-

    si'formeaz;

    clcnditia

    necesara

    a

    celeilalte

    zone,

    venita

    ir-t

    utmal'Vf

    "d

    veg"tat';'

    cu

    multiplele

    ei

    funcliuni'

    precum

    qi

    dispozitiu;te''eilexe

    -"1i

    "*otio'tale'

    toate

    funcliunilc

    orga-

    :rice

    de

    adaptare

    "i"-i'1trit'laului

    Ia

    *;;i;'

    ;""i'coorclonatc

    si

    executatc

    rrin

    mijto"ir"o

    ""it.ii;;';b;;.iicali

    li'meclular ,

    care

    se

    gdscsc

    in

    zona

    intunecatd.

    D;;'-;;

    ar

    ti

    activit"iuu-pt.*ancntd

    a

    accstor

    centri'

    rlu

    ar

    fi

    cu

    putinlu

    ;i.u

    activitatea

    "I"t"iri"

    ""rticali

    ;

    iar

    zona

    lumi-

    noas6

    s-ar

    scobori''"i"ii:-ip"""

    -f;tiir*te

    automate.

    Cu

    zona

    inturLe-

    cat'

    nu

    s-a

    sfirsit

    rrri'L"t"r

    d"

    -;;iil;,-,"r"

    ut

    c-onqtii.tci'

    lnainLca

    functiunitor

    automatc

    din

    cenrri

    ,,r#;;i;il'ii

    L"a"riri

    a

    trcbtrit

    si

    fie

    funcliunea

    de';i-;i;;"-;--*"t*"lJ^

    9'q;;';

    i

    t^Yo*1"""

    intunecata

    a activitdlii

    automatice

    nervoase

    se

    .intinde

    zona

    qi

    mai

    intunecati

    a

    fenornenelor

    chirniei

    organice.,

    $i

    nici

    ctr

    aceasta

    9u

    s-q

    terminat'

    sub

    firnctiunea

    a"

    u*i,,'iti";-;H

    'funcliunea'

    li

    -*"i

    elcmentar6

    a

    gravita-

    rir'iii si

    a

    asocicrii

    clintrc

    elemente'

    UtO;

    ttitt"q1*'

    in.cfinitiv'

    Ianqul

    cie

    condilionare

    a

    congtiinlei

    pe"sorrli"

    i

    f'fi"di.i

    ;

    cdci

    oriunde

    s-ar

    pune

    inceputttl,

    totdeauna

    se

    ttt

    ga'ili

    ptti"-i"""1-1llr1

    ales

    a

    trebuit

    ie

    mai

    fie

    un

    alt

    inceput'

    Cu

    cit

    ""

    Jt"i*

    apoi

    spre

    itrceput'

    cu

    atii

    1anltrl

    conclitionr:irii

    conqtiinlul

    um"neqii

    u"

    "otttit't-th

    1n

    lanttrl

    d":

    cnu-

    dilionare

    at

    tenomen"io"

    "nu"gi"i

    ,rniol""uu1":"4;;--i;"te,

    acestea,

    congti-

    inla

    existi

    ca

    ufl

    "1",

    Ju"."bi;

    cle

    """ogi;

    ""iver.sal5,^daci

    nr'r

    chiar

    ca

    un

    ccva

    opus

    encrgiei

    universale

    ?

    -bF

    unde

    vire

    ac'est

    ceva

    ?

    Daci

    relu5m

    evolulla

    in

    hireclia

    indicata.

    il"r t"t'

    ce

    se

    ac]'aose

    in

    plus

    1a

    fiecare

    'erigr

    u

    iurri.rr.ri'-a"

    conclilionare

    a

    fenomenelor

    pentrtr

    for-

    i-narea

    verigei

    "#;;t;;;

    ib""r"-"li^"S;t

    r"

    ptus

    ta,1onele

    cele

    intu-

    necate,

    pclltru

    a

    se

    ajunge,

    in

    sfirqJt'-lu

    'ortu

    cea

    luminoasd

    ?

    Acest

    t,eva

    in

    plrrs

    nu

    ";;

    ;i

    de-

    o

    escnla

    'iii".i,i"=i'urit"r

    pg face

    el

    clovada

    rlualismurui

    crintre

    congtient

    qi

    i""oiiii""t,

    ai"t""

    psihic

    qi fizic

    ?

    Plusul

    care

    se

    adaogd

    nu

    g.st-e

    clecit

    .

    faptul

    t:::tt

    al

    exercitlrii

    evoluliei.

    nit",

    surn"a ;;;fE

    "

    realitdlii

    nimic

    ttl-t

    t"

    pierde'

    prin

    trmari:

    nu

    se

    piercle

    nici

    faptul

    c,a

    evolulia

    se^

    exe"cita.

    i'aptul

    c6

    realitatea

    cvolueazd

    itrtr-o

    direclie,

    lasd

    in t""tiit'1]"

    aces-tei

    '

    realita i

    o

    dispo-

    ti\ie

    imponderabiii

    ae

    impulsitrne

    ;;rrp;;'

    ;"easid

    clirec[iritrc'

    Acearti

    dispozilie

    constituie

    o

    aclapiare

    qi

    "puti

    "q.

    qt

    nlu1.f-1ta

    de

    adaptarea

    clin

    trecut.

    Viata

    in naturi

    ,r,,

    "or.riita

    a""it

    i"

    icest

    pius

    cle

    adaptare"

    Conqtiinfa,4"u,"**i.I,,t""fenomenelefiziceqifenomeneleriietiitru

    cxistd

    nici

    o

    tlif;;;;6

    ftu"tiura

    in

    ceea

    ce

    priveqte"formarea

    accstor

    clispoziliuni

    i-p""i"r'itlf".

    tout"

    fenomenele

    realitSlii

    merg

    inspre

    un

    plus

    de

    aaapta"e,'ii'iJ*ui-|*a3-

    ;iu

    *""g

    inspre

    un

    plus

    de

    adap-

    tare,

    nu

    "urrr,

    ,,rilotiatS

    inapoi

    p"rtr.t

    ^"

    ie rEpeta-

    in

    mocl

    absolut

    iden-

    tic.

    Evoh-rfia

    aduce

    dupd

    dinsa

    uA"pt"""u'

    iir

    aclaptarea

    crescindd

    aducc

    clupi

    dinsa

    ai""tiiu

    'i"qul3"1

    o^

    ""ofLrtlei'

    Evolulla

    fenomenelor

    este

    ireversibild,

    fiindca

    actui

    ei

    ramine

    prins

    in

    realitate ;

    aceea

    ce

    a

    fosl

    oJuta

    r[miie

    Pentru

    eternitate'

    .

    Aclaptarea

    stabileEte

    o

    asociare'

    sau

    mai

    bine

    zis'

    o

    corelaiiune

    din

    ce

    in

    ce

    mai

    strinsd

    intre

    fenomene'

    inainte.tt"

    ":"j-.:te''

    cit

    timp

    feno-

    menele

    u.riverrul'u"i*rr*-o.ra".,

    o

    clireclie,

    puteam

    s5

    ne

    inchiprlim

    lnl-

    507

  • 8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part10

    6/70

    produsS

    prin

    contrast.

    Fixitatea

    de

    dincolo

    de univers

    este

    contrastul

    i"r"tiviiaiii

    dupd

    pdmint.

    Unitatea

    vdzutd

    din

    dePirtarea

    ceruhli

    este,

    ;;

    f"pi,

    ;

    ""."1i.t.t"

    a

    minlii;

    cdci,

    dupi

    corpu1

    ALfa,

    tot

    un

    ochi

    ome-

    ,r*r"

    p"irr"gte

    spre

    universul

    cunqscut,-

    pre-cum

    Ei

    in

    prrterea

    lui

    Dum-

    1-r"ru,,

    tot

    iogic6

    o-ur,""r"a

    se

    manifesta.

    i.Uu

    este

    in.

    afard

    de

    universul

    cunoscut,

    ci-

    inaunirul

    acestui

    univers

    ultima

    raliune"

    a

    celor

    doui

    .rp""t-

    ale

    fenomenelor.

    Dar

    gi

    aci,

    o alti

    greutate.

    lnlauntrul

    uni-

    versului

    cuhoscut,

    totul

    este

    intr-o

    continud

    desfdqurare

    In

    virtutea

    principiului

    entropiei,

    universul

    cunoscut

    nu trece

    de

    dou5

    ori

    prin

    '""""uq'i

    poziliune

    i

    toate

    fenomenele

    lui

    sunt

    indreptate

    intr-o direc-

    ti"i"l ".r*

    hu"

    se

    va

    gdsi

    aci

    fixitatea

    de

    care

    are

    nevcie

    gtiinla uni-

    Gtii-iuno-enelort

    nxiste

    in

    aceasti

    desfSgurare a-universulrri

    un

    ceva

    fix,

    un

    substrat

    real

    care

    si

    unifice

    fenomenele

    fizice

    cu

    fenomenele

    piiiri""

    ?

    Un

    singur

    r5spuns

    pot

    avea

    toate aceste

    intreblri,

    si

    anume

    :

    i:aip""."t

    ,rrge"it

    de

    fiiosofia

    lui

    Kant.

    Punctul

    fix

    pe

    care

    il

    cdut5rn

    ,ru'poat"

    sa Tle decit

    in

    conqtiinla

    noastr6.

    Prin

    fixitatea

    acestei

    conqti-

    in1e,

    un;versut

    intreg

    are

    o

    dreapt6

    Ei

    o

    stingS,

    un

    sus

    qi

    un

    jtls

    ;

    aceastd

    congtiinla

    d;

    coordinatele

    fixe

    ale

    fenornenelor.

    AceastA

    conEtiin fi

    este

    condilia

    necesafi

    a

    tuturor

    fepgmenelor,

    cdci

    intreg

    ;;t;il;ii

    universului

    este

    in

    ace'laE

    timp-

    9i

    cuprinsul..conqtiitlei;

    tot

    ce

    existi,

    existd

    pentru

    noi

    ca

    un

    produs

    al- conqtiin{ei.

    cu

    acest

    ,.trp.,.rr

    .r.,

    ""t"r-,.i*

    insd

    din

    nou la

    filosofia

    lui

    Kant

    Ei

    1a

    solu{ia

    icleiliste,

    a

    cirei

    insuficien 5

    a

    fost

    recunoscutd

    ?

    Intr-un

    singur

    caz

    nu

    :

    intrucit

    evitdm

    si

    clefinim

    conqtiinta

    in

    modul

    in

    care o

    defineqte

    Kant,

    qi

    dup6

    el

    Ei

    rnonismul

    idealist.

    Kant

    9i

    idealigtii

    de

    dupS

    dinsul

    au

    meritul

    -cie

    a

    fi

    indicat

    conqtiinta

    ca

    principala

    lature

    a

    problemei.

    dar

    ei

    n-au

    clat o

    so)utie

    clefinitiv6,'

    fiindcd

    asupra

    congtiinlei

    ilu"ql

    aveau

    numai

    o

    gtiinla

    superficiala.

    Atit

    Kant

    cit

    qi

    idealiEtii

    de

    dupd

    el

    n-au

    cunoscut

    congtiinti

    reale,

    ci

    numai o

    congtiin fl

    redush

    la

    citeva

    funcliuni

    formale.

    Ei

    au

    idcut

    chiar

    greqeala

    *

    Kant

    in

    primul

    rind

    *

    sE

    opund

    aceste

    funcliuni

    formale

    ceiorlalte

    funcliuni

    ale

    conqtiinlei,

    ;i

    astfel

    sd-qi

    inchidi

    cu

    desavirgire

    drumul

    spre

    o

    solufie.

    $tiinla

    conEtiinlei

    reale

    i-ar

    fi

    ajutat

    sd

    glseascd

    o

    asemenea

    solulie

    satisfd-

    cdtoare

    sl

    le-ar

    fi

    completat

    opera

    pe

    care

    tot ei

    o

    indicaserl

    prin

    in-

    tuifii

    geniale.

    constiinla omeneasca

    *

    a$a

    cum

    o inlelegem

    noi

    astazi

    -

    nu

    este

    o

    ogiincl[

    pasivS,

    nici

    e

    con;tiinti

    transcendentald

    ;

    nu

    este

    apoi

    un

    epifenomen,

    care se

    adaogd,

    ca

    o

    lumin5 venita

    din

    altd

    lume,

    peste

    fondul unei

    lumi

    materiale,

    ci

    este

    rezultatul

    sintetic

    al

    evoluliei

    prin

    care

    a

    trecut intreaga

    energie

    uniyersal[

    : este

    aceea

    ce

    nUmim

    perso-

    nalitatea.

    Congtiin{J

    actuald

    a

    fiecdrui

    om

    reprezintd

    ultima

    verigi

    din lanlul

    acestei

    evolulii

    universale

    Ea,

    ultima

    verigi,

    a

    fost

    cu

    putinla

    numai

    dupa

    ce

    lanlul

    evoluliei

    intregi

    se

    implinise

    pini

    la

    aitttu. in

    clipa

    de timp

    in

    care

    ne

    gesim

    noi,

    conqtiinla

    omeneascd

    este

    constituitS

    dintt-o

    zone

    luminoasd,

    in

    care se

    asociazd

    Ei

    se

    unificd

    frrncliunile

    neuronilor

    care

    se

    gisesc in

    centrii

    corticali

    ai creierului

    mare,

    Ei

    dintr-o

    zond

    intunecaie,

    i.t

    care

    se

    asociazd

    qi

    se

    unificd

    funcqiunile

    multor

    alli

    neuroni

    care

    se

    gdsesc

    in

    diferili

    centri subcor-

    ii""U

    qi

    medulari.

    Zona

    cea

    intunecatd

    nu

    este

    zona

    funcliunilor

    infe-

    rioare,

    ci

    este

    zona

    funcfiunilor

    automate,

    adici a

    funcliunilor

    care

    s-au adaptat

    in

    chip

    perfect

    la

    scopul

    1or.

    odinioard,

    pe

    cind nu existau

    506

  • 8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part10

    7/70

    centricorticali,eaerazonacealuminoasd.Cindgicind,funcliunile

    din

    zona

    intunecati

    ajung

    s6

    mai

    pii"""aa

    in

    zona

    luminoasS'

    dar

    numai

    atunci

    cind-functiinile

    acest-ea

    sunt

    impiedicate

    in

    autorna-

    tismul

    1or,

    adici

    i"

    ;;;;G

    patologice

    '

    Zona

    cea

    intunecatd

    este

    zona

    cea

    adincS,

    ir,

    "a"e'nl,i;;"iFat;

    aistinge

    -c.e.este

    si

    ce

    nu

    este'

    dar

    care,

    nu

    mai

    putin,'"-iiuti

    qi'form""ta'

    "Z"aitia

    -necesard

    a

    celeilalte

    zone,

    venitS

    in

    ""iral-^vi"ta

    vegetativd,

    cu

    multiplele

    ei

    funcliuni'

    pnecum

    gi dispozitjunile

    reilexe

    ii

    emotionale'

    toate

    funcliunile

    orga-

    nicedeadaptare"t"-i,tai"iauluila*"ditt'sunt.coordonatcqiexecutate

    prin

    mijlo"i""u

    ""ni"iio"

    *n"o"ticati

    +

    medulari'

    care

    se

    gdsesc

    in

    2ona

    intunecatd..

    O""a

    ""

    ar ti

    activitaiea

    ,perm"i9"e

    a.

    acestor

    centri'

    ;;':""'ii;"

    p"ir"d

    nici

    activitatea

    centrilbr

    corticali

    ;.

    iar

    zona-

    lumi-

    noasi s-ar

    scobori-irl".i-rpr"

    i-u-ncliunile autornate.

    Cu

    zona

    intune-

    catS

    nu

    s_a

    sfirEit

    insd

    lan1ul

    a"

    "o"ditionare

    aI

    conEtiinlei-

    I-nailte3

    functiunilor

    automa;"?ir.

    "'""t"i

    suncorticali

    .qi

    me$ulari

    a

    trebuit

    s5

    fie

    funcliunea

    de

    ;;i-ii;;"-;-

    mat""iei-

    organice;

    dYb

    zona

    intunecatd

    a activitdiii

    automatice

    nervoase

    se

    i.rtitti"

    ,nttu

    si

    mai

    intunecata

    a

    fenornrenelo,

    "fri*iJi

    lig;i"".

    S.

    i

    nici

    cu aceasta

    nu

    s-a

    terminat'

    Sub

    functiunea

    de

    asimilare

    std

    funcliunea

    qi mai

    elementari

    a

    gravita-

    ;ffi:T:i;

    ;;"1";ffit"lr"

    -"r"-""i".

    i"ai'

    'tirE9q1e,

    in

    clefinitiv,

    lantul

    cie

    condilionare

    a

    conqtiinlei

    personale

    ?

    Nicdiri

    ;

    cdci

    oriunde

    s-ar

    pune

    inceputul,

    totdea;t;

    ;"

    vl

    gasi

    ca

    peste

    inceputul

    ales

    a

    trebuit

    sd

    mai

    fie

    un

    alt

    incepr-rt.

    Cu

    cit

    ""

    4""'"-

    apoi

    spre

    inceput'

    -cu

    atit

    lan{r-rl

    conditiondrii

    constiiniei

    omeneqti

    se

    continub

    in

    lanlul

    de

    con-

    diiionare

    al

    fenomen"lo"

    "rru"giei

    urrive"uale.

    cu

    toate

    acestea,

    congti-

    inta

    existd

    ca

    un

    "u,ru

    aeorebil

    de

    errergia

    universald'

    d-aci

    nu

    chiar

    ca

    un

    ceva

    opr,

    *n ig;i

    ""i;;;turu

    r

    DE

    uncle

    vine

    acest

    ceva

    ?

    Daci

    reludm

    evolutia

    in

    direclia

    indicata

    *"i t"t,

    ce

    se adaogi

    in

    plus

    1a

    fiecare

    verigd

    a

    iantutui' ae

    conclitionare

    a

    fenomenelor

    pentrtr

    for-

    marea

    verigei

    "d#;;;

    ia"-;;-;efoga

    in

    p1":

    1u,1:'"1"

    cele

    intu-

    necate,

    pentru

    a

    se

    ajunge,

    in

    sfirq

    it,"

    \a

    zona

    cea

    luminoasd

    ? Acest

    ceva

    in

    plus

    nu

    "rt"

    "i

    aJ o

    u."rrta

    'JiLuita

    -s-r

    astfet

    nu

    face

    e1

    dovada

    dualismului

    dintre

    conqtient

    Ei

    in"o"qli;tti,

    aittt""

    psihic

    qi

    fizic

    ?

    --*;i;i-"u""

    r"

    adaogd

    nu

    g.sle.iecit

    faptul

    insuEi

    al

    exercitinii

    evoluliei.

    Din

    surna

    ioiufE

    a

    realitdlii

    nirnic

    nu

    se

    pierde'

    prlu

    urmare

    nu se

    piercle

    ,ti"i-J"pt"i

    ci

    evolulia

    se

    exercitS'

    Faptul

    cd

    realitatea

    evolueaza

    intr-o

    direclie,

    lasi

    in

    '"onrtitrtliu

    acestei_.realitdli

    o,dispo-

    ;iti.-il;"nderabili

    de

    impu1si.rn"

    intpt"

    aceastd

    clirecliune'

    Aceastd

    dispozilie

    constituie

    o

    -uaapta"e

    9i

    aparb

    ca

    un

    plus fatd

    de

    adaptarea

    din

    trecut.

    Viala

    in

    ,ratu"a

    nu

    consiitd

    decit

    in acest

    plus

    de

    adaptare'

    conqtiinla, au

    ur**i.

    Irrt""

    fenomenele

    fizice

    gi

    fenomenele

    vielii nu

    ;;;it ;i"i

    o

    aite"enta

    esenliali

    in

    ceea

    ce

    priveqte..formarea

    acestor

    airporltl""l

    i*po"J""'uui1e.

    Toate

    fenomenele

    realitSlii

    merg

    inspre

    un

    plus

    de

    "aupt""",' i^t""*"i-fiindca

    ete

    merg

    inspre

    un

    plus de adap-

    tare,

    nu

    revin

    nilol{ati

    inapoi

    pentru

    a

    se r6pe-ta

    in

    mod

    abso}ut

    iden-

    tic.

    Evolutiu

    ua""J"J"it

    a ;;;

    adaptarea,

    iar

    adaptarea

    crescindS

    aduce

    clupi

    dinsa

    Ai"eAii"

    Ji"g,r'3"e'

    a-

    evoluliei.

    Evoltrtia

    fenomenelor

    este

    ireversibild'

    fiindcd

    actul

    ei

    rdmine

    prins

    in

    realitate

    ;

    aceea

    ce

    a

    f.st

    odatd

    r6mine

    Pentru

    eternitate'

    AdaptareastabileEteoasociare,saumaibinezisocorelaliunedin

    ceincemaistrinsiint.refenomene.Inaint,edeevolulie,cittimpfeno-

    rnenele

    urrive"suil*

    .rr""rl

    o

    clirecfie,

    puteam

    sd

    ne

    inchipuim

    uni-

    507

  • 8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part10

    8/70

    versul ca

    un

    iraos

    in

    care

    nu existi

    vreo corelalie intre

    fenomenele

    lui; dar, dupi

    evolulie, aceastl

    inchipuire

    nu

    mai

    este

    cu

    putin{a.

    Aceea

    ce

    merge

    in

    aceeag

    direcfie,

    trebuie sd

    se

    adapteze

    laolaltd

    ;

    sd formeze

    o

    unitate.

    Fiecare

    fenomen

    al

    universului,

    v{zut

    sul

    punctul

    de

    vedere a1

    evoluliei,

    apare

    ca

    un

    factor

    al

    totalitdlii:

    evo

    luea:15

    in

    raport

    cu

    restul fenomenelor,

    iar restul

    fenomenelor

    evolueazi

    de

    asemeni in

    raport crt

    el.

    lntre

    toate

    elementele

    universulrri

    se sta

    iriteste

    o

    reciprocitate.

    Pozi\ia

    unui

    element

    se

    stabileste

    din

    pozi{ia

    rerstului

    de

    elemente

    ;

    evolulia

    unuia

    se

    determind

    prin

    evolulia totali-

    tdtii.

    intrucit

    totalitatea

    reaiitdlii este

    in

    evolufie,

    nu mai

    este

    cu

    putinl

    sa

    se

    despartl

    partea

    de

    tot,

    fiindcd

    partea

    gi

    totui

    sunt

    adaptate

    intre

    ele

    ;i

    forrneaz,S,

    o

    unitate.

    In desfaqurarea

    celui mai

    elementar

    fenomen,

    dacd

    ai

    putea

    si

    descifrezi

    urmele

    pe

    care

    le-a

    ldsat adaptarea

    lui

    tre-

    cr,rt5,

    ai

    putea

    citi

    evolulia universului

    intreg,

    cdci

    desfasurarea fenorne-

    nuitti de

    astdzi

    nu

    este

    decit asa ctlm

    a

    fost

    determinati

    de evolutia

    totalitatii

    unir;ersului

    Adaptarea

    mai

    stabilegte

    treptat, in

    mijlocul

    coreialiei

    generale

    a

    fenomenelor,

    corelalii

    speciale

    intre anumite

    grupdri

    de

    fenomene.

    Aceste

    corelalii

    speciale

    sunt unitdli noi

    in

    mijlocul unitdlii

    celei

    tcitale,

    pe

    care

    o

    reprezinta

    universul intreg.

    Unit5lile cele

    speciale

    sunt,

    la

    rindul

    1or,

    unitSli totaie

    pentru

    alte unitdli

    gi

    mai

    speciale.

    Adaptarea

    produce

    astfel,

    dimpreund

    cu corelalia,

    gi

    o diferenliare

    intre

    fenomene.

    UnitSlile

    cele

    noi

    se diferen{iazd

    de

    restul

    fenomene-

    ior

    qi

    dau

    ocaziune,

    inlduntrul

    lor,

    la

    alte

    cliferenlieri:

    cu

    cit

    sporesc

    ciispoziliunile imponderabile

    spre

    adaptare,

    cu

    atit

    vedem

    aceastd

    ad:,rp-

    tare

    diferentiindu-se.

    Fiinlele

    vii,

    pe

    care

    le

    veclem

    pe

    suprafafa

    pa:nintului

    gi

    care reprezinta

    unit5li

    de

    corelaliuni

    in

    mijkrcul

    core-

    la{.iunii

    totale

    a

    unil'ersuh-li,

    cu cit

    evolueaze,

    c1J

    atit

    se

    diferenliazd,

    cri

    cit

    adaptarea

    1or la

    unitatea

    to a15

    a

    universului

    cregte, cu atit ele

    produc

    iniduntru

    1or

    sisteme

    noi

    de corelaliune.'

    Universul

    intreg

    clevine

    mai

    unitar

    prin

    evolulie,

    si

    in

    acelaE timp,

    sub

    influenla

    acestei

    evolufii,

    corelaliuniie

    dintre

    fenomene intri

    si

    ele

    in sisteme

    din ce

    in

    ce

    mai

    pronuntate.

    De

    unde

    vine

    aceastd

    diferenliare

    ?

    De

    unde

    vine

    ace].

    ceva

    care

    pune

    o

    distan 6

    intrd variatele

    sisteme

    de corela{iune

    care

    se

    formeazd

    in unitatea

    universului

    sub influenla

    evoluliei ?

    Din

    insSEi

    proprietSlile

    inerente

    ale elementelor

    realit5lii

    care

    intri

    in

    aceste sisterne

    de

    corela{iune

    ?

    Nu. Aceieaqi

    elemente ie

    glsim

    in

    sis-

    ternele

    cele

    mai

    diferite.

    Cele

    mai

    deosebite

    unitili

    organice cuprind

    aproape

    acelea;i

    elemente.

    lntre

    om

    qi

    vierme

    ;

    intre

    vierme

    si

    planti

    ;

    intre

    plantd

    si

    pdminl,

    tranzi\ia

    este

    nesimfit5. Diferenliarea

    nu

    pro-

    rrine

    din

    elemente.

    Este

    ceva

    deasupra

    elementelor,

    care

    face

    s6 nu

    se

    zlsemene

    prea

    mult

    intre

    ele

    diferitele

    unitili de corelaliune. Sb

    numim.

    acest ceva puterea

    de individualizare,

    aqa cum au numit-o

    mulli filo-

    sofi. Adaptarea

    fenomenelor

    universului

    aduce dupd sine

    individuali-

    zanea

    fenomenelor.

    Dar intrebarea

    cea

    mare, care se

    pune

    acum,

    este

    aceea relativd

    1a

    procesul

    acestei

    individualizdri.

    Ideea

    adaptdrii

    nu

    im-

    plici

    o

    preferinti

    pentru

    anumite sisteme

    de corelaliune.

    Din

    potrivd,

    ideea

    adaptdrii,

    intrucit

    este

    dedusd

    din ideea

    evoluliei, implicd

    mai

    curind

    iipsa

    de

    oriqice

    preferinli

    pentru

    sistemele

    de

    corelaliune

    ;

    in

    tot

    cazul, ipoteza

    cea

    mai naturald

    care

    se

    prezinti

    in ceea

    ce

    privegte

    lrrcrcesul

    individualizdrii

    ar

    fi ipoteza

    ci

    procesul

    acesta

    merge

    f5rd

    ;r

    fj

    supus unei

    direcfii

    constante.

    cdci,

    dacd

    evolulia

    nu este

    influenfati

    de

    ceva

    in

    afara

    de

    univers,

    si dacd

    adaptarea,

    care

    se

    procluce

    prin

    evo-

    508

  • 8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part10

    9/70

    lLilie,

    se

    face

    treptat,

    atunci

    Ei.inclividualizSriie

    trebuiesc

    si

    se

    consti-

    ...ri"'ta"a-preferinla-itro"

    "trrt*ite

    sisteme.

    Fiecare

    spor

    de

    adaptare

    ar

    ii si

    aducl

    cu

    sine

    "

    it""a

    corela{iune,

    qi cleci,-

    la

    -infinit',

    o noui

    indivi-

    clualizare.

    Cu

    toate

    .""ttuu,

    experienla'nu

    confirmf,

    aceastd

    ipotezS'-Pro-

    c,esul

    individualizdrii

    tr"

    ""-luzi

    la

    infinit

    procesul

    adaptdrii,

    ci

    arg

    preferinle

    pentm

    "rr,r-it"

    sisteme.

    Lumea

    vieluitoarelor

    care

    populeaza

    ;A-ifii

    pu""

    * fi

    pri'si

    in

    anumite

    .unit6 i

    care.se

    transmit

    prin

    ere-

    iit"t",

    Ei

    numai

    ""

    ;;;;;;eazi

    continuitatea

    seriei,

    a'a

    cum

    ar

    trebui

    ,e-*'itiii-ple

    dupi-ip"t"r"

    noastrS.

    Adaptare-a

    clesface

    $

    greu

    corela-

    ii""ii"

    it"niiit",

    "h"i

    i""rt"a

    iupti

    si

    se

    menlind.

    De

    unde

    vine

    aceast6

    ilpfi-r-creatutui

    contra

    creatolului;

    a

    lnit5lii

    -organice.

    create'

    contra

    "iLtnli*1,

    care

    este

    creatoarea

    ei

    ? De

    uncle

    iEi

    imprunutl

    unttatea

    or-

    S""i"i

    plt"rea ei

    de rezistentd,

    puterea

    de

    a se

    imobiliza

    in

    cursul

    evo-

    iutiel

    z

    be

    la

    o

    putere

    supranaturalS,

    care st6

    deasupra

    universului

    ctl-

    .o'scut

    noud

    ?

    Dir

    o asemerr"a

    putere

    nu

    poate

    influenla

    numai

    o

    parte

    "

    lrrrlrr""r,rlui,

    adicd

    unit6li1e

    ofganice,

    ci

    ba,

    dacd

    este

    in

    afard,

    trebuie

    sd

    influenteze

    universul

    intreg;

    iar

    ciacd

    in-fluenleazd

    universul

    lntreg,

    atunci

    efecteie

    ei sunt

    pentru

    universul

    intreg,,

    9i

    nu

    numai

    pentru

    tr

    parte

    a

    acestuia.

    Puterea

    supranaturald

    este

    dar

    o

    ipotezi

    care

    nu

    ex-

    pU"a

    ni*ic.

    Rdmine

    sd

    ne

    explicdm

    rezistenla

    unitdlii

    organice

    din

    insaEi

    faptul

    evoluliei.

    Dar

    cum

    ?

    Eyolutia

    procluce.ea

    insigi

    negarea

    sa

    ?

    Curn

    sd

    inlelegem

    crearea

    corelaliunilor

    persistente,

    in

    mijlocul

    evolu-

    tiei

    perpetue pe

    care o

    prezint6 universul

    ?

    un

    si.ngur

    rdspuns

    mullumitor

    poate

    fi

    clat

    1a asemenea

    intrebari"

    Ei

    se

    bazea"zd

    pe

    ipoteza

    cA

    direclia

    evoluliei

    prin

    .care

    trece universul

    consista

    in

    pregntirea

    unor

    anumite

    corelalii

    pers-istcnte,

    sau

    --

    cltlTl

    corelaliiie

    ""tu

    *ul

    din

    urmS

    produse

    sunt

    cele

    sufletegti,

    cu

    caracterul

    cle

    personalitate

    -

    ci

    direclia

    evoluliei

    prin

    care

    trece

    uni"rersul

    con*

    ,irti

    i,.

    insasi

    prodr-rcerea

    corelaliunilor

    cle

    personalitate.

    Aceast[

    ipo-

    r.eza

    elimineazd

    cu

    destivir$ire

    hazarclul

    rlir-:

    producerea

    ':cieiatiunllor

    organice.

    Nu

    ori;ice

    vie{r-ritoare

    9i

    nu

    ortsice

    structura

    sufleteasci

    sunt

    1rn ibi1"

    pe

    suprafala

    pdmintului,

    ci

    numai

    anumite

    vieluitoare

    qi

    ar'rL-

    rnite

    structuri,

    care

    corespund

    realitalii

    totale. Jn

    suma

    totala

    a

    ener-

    giei

    -

    claci

    prin

    energie

    voim sE

    inlelegem

    realitatea

    sunt

    po-

    Jibil",

    lrentru

    evoltrlie,

    decit

    anurnite

    corelafii,

    si

    intre

    acestea,

    rin

    sit-tgur

    tip

    d,e

    structurir

    sufleteascd

    :

    personalitatea,

    care

    indicl

    direclia

    tolaia

    a evoluliei.

    Realitatea,

    intru

    cit

    se

    concepe

    ca

    o

    energie

    care evoltteazA'

    i.si

    conf,uncld

    evolulia

    sa

    cu

    procesul cle

    formafiune

    al

    personaliti{ii,

    in

    (,are

    se

    rezurrii

    toate

    coreialiunile

    organice

    :

    realitatea

    este

    un

    pers{l-

    nalism

    energefic. ln

    tradi{ia

    biblic5,

    Dumnezetr

    a flctit

    pe

    om

    c|:pii

    chipul

    ;i

    asemdnarea

    sa

    ; in

    ipoteza

    noastri,

    evnlulia

    face

    pe

    om

    dupa

    r

    hipul

    si

    asem5narea

    realitalii

    totaie.

    in

    traclilia

    bibtjc5,

    personalitatca

    (imeneasca

    era

    socoti-tA

    ca o

    copie

    c1,upa

    o

    personalitate

    supranaturalA'

    t;e

    cincl

    in

    ipoteza

    noastri,

    personalitatea

    cmeneascii

    est.e

    prodttsul

    ne-

    r:esar

    al evoluliei

    realitAlii'

    In

    lumina

    ipotezei

    noastr1,

    unitatea

    congtiin{ei

    dobindegte

    o

    deose-

    bitd,

    importanli

    pentru explicarea

    funclamentului

    qtiin{ei.

    trn

    unitatea

    congtiinlei

    se

    rezumd

    1ungul

    proces de

    adaptare

    care

    intovdri;eEte

    evo-

    iufio

    """riti ii.

    Corelaliuniie

    funclionale,

    pe

    care

    indi'izii

    1e

    reprezinti,

    sunt

    treptele

    pe

    car.e

    se

    ridici

    procesul

    de

    formalirtne

    al

    unei

    persona-

    5S0

  • 8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part10

    10/70

    iitali

    ultime,

    sunt

    treptele

    personalisrnului

    imanent

    in

    suma

    fenomene

    lor

    universului.'10

    '

    -Aceste

    corelaliuni

    nu

    sunt

    intirnpldtoare,

    ci

    e1e

    .decurg

    din-crd.inea

    realit5lii

    :

    sunt

    sintezeie

    acestei

    ordine.

    Ele

    sunt

    *

    in

    termenii

    biolo

    g-iei

    cle

    astdzi

    -

    corelaliuni

    adaptate

    mediului

    ;

    dar

    cum

    si mediul

    este

    ia

    rindul sdu,

    o

    corelaliune

    iesita

    ain

    evoluiiune,

    ele

    sunt,

    in

    fond

    curelaliuni

    adaptate

    la

    totalitatea

    utriversului.

    Cea mai

    elementari

    c

    si

    cea

    mai

    complex[

    formS

    de

    viaia

    ;

    firul

    cle

    iarbS

    -ca

    9i

    conqtiinla

    unui

    geniu;

    tot

    ce

    se

    intrupeazi.

    intr-o

    unitate

    organicd

    este

    o

    core

    laliune de funcliuni

    adaptatb

    unitalii

    ttniversului

    intreg.

    Din ordine

    cie

    generalie

    a

    iiecirei

    uiritdli

    organice

    se

    poate

    citi

    procesul evolulie

    uniiersale. Istoria universului

    sti

    scrisi

    in

    formele

    yietii' Cea

    ma

    inaitd

    corelatiune

    pe

    care

    evoluiia

    o

    va

    putea

    produce

    vreodati

    va

    f

    aceea

    a

    unei

    personalitili

    perfect

    adaptate

    la

    unitatea,universului

    9

    a cirei inlelegere

    r"

    .u*a

    "t

    ttfulda

    cur

    inielegerea

    universului

    intreg.

    Da

    cind

    aceastS

    personalitate

    perfectS se

    va

    produce, atu-nci

    va

    inceta

    q

    eitotulia,

    cici

    clireclia

    acest-eia

    stb

    tocmai

    in

    procesul

    de

    formaliune

    a

    unei

    asemenea

    personalitSli.

    Conqtiinla

    omului

    de

    astizi este

    insd,

    pen

    tru

    eriolutia

    c1e

    pini

    acum

    a

    universului,

    aceea

    ce

    este

    personalitate

    fiinlei

    ideatre

    pentru

    totalitatea

    evoluiiei.

    ..Atitea

    cite

    s-au

    petrecut,

    c

    ictrimbari,

    in

    universul

    care ne cuprinde,

    std

    scris in

    conqtiinla

    fiecdrui

    dintre

    noi. Nu

    putern

    pitrunde cd

    ajutorul

    constiinlei

    noastre

    in

    fazel

    cle

    evolulie

    p"ir,

    "uou'universul

    nu a

    strdbatut

    incd, dar

    prin

    fazel

    strdbdtute

    pini

    acum,

    llutem

    pitrunde.

    Cunogtinlele

    noastre

    sunt,

    d

    iupi,

    "u-""nogtin e

    ;

    ru"t

    integrarea

    schimbdrilor

    petrecute

    inlf,untru

    ,""titatii.

    Formele

    de

    intuilie

    ii

    posttrlatele

    raiionamentului

    sunt

    niqt

    ;;;;Gl;;i

    iipi"",-

    formate

    prin'

    adaptarea

    constiinlei

    noastre

    la univer

    r"i-i"lt"g

    ;

    zunt'dispoziiiile

    i'mponderabile

    rima-qe

    din

    evolulia

    trecut

    f""

    ""i"f""

    actuale

    cie

    corivinge"e

    nu

    facem

    decit

    sd continudm

    ordine

    fostelor

    adaPtdri'

    Ipoteza

    personalismului

    energetic

    inlSturd

    astfel

    metafizica

    pes

    rnj.stS

    a

    buddhismului.

    constituiia

    pe care

    o

    ale

    personalitatea orne

    lleasc6

    nu

    este o

    impreunare

    trec5loare,

    ci

    este

    o

    sintezi

    produsS d

    orclinea

    insdqi

    u

    ru"iitaqi.

    Intru

    cit

    evolulia

    este

    inerentd

    realitili

    a0

    Oamenii

    de

    qtiinle

    special

    evitau,

    pind

    foarte

    de

    curind,

    s-d.

    vorbe-as

    cie

    finalitatea

    tenomeneloi-n6turii.

    Ei

    aveau-in

    buniL

    parte

    dreptate, fiindcd

    fina

    ;il;i;;;;nrunaa

    adesei

    cu

    a'tropomorfismul.

    ln

    tirnpul

    din urmb

    insd,

    oroare

    cle

    finalism

    . ittc"p,.t

    tri

    aispara.

    litf,

    ce

    citim,

    in adevir.

    in

    concluziile

    unui

    cu

    n"r.,rt

    om de stiinl,ii:-,,S"

    rj"t'",

    in

    definitiv, ca

    prol:,'.

    nla (onstituliunii

    atomul

    ;"il

    i""ii"il"buli

    de

    ploblema

    croluliunii

    sare.

    Atorr.ul

    aparc.

    in

    adcv5r.

    con

    iiO.*it

    suU

    inumlte

    pntrtt"

    de

    veclere,

    ca

    o

    individr-ralitate

    esenlialmente

    variabil

    "i-iup"re

    la

    deosebiie

    influenle,

    care,

    afectind

    totalitatea

    materiei,

    determind

    ;i..n;i;

    -;"

    naturali.

    Scnsul

    general

    al acestei

    e'"'olr.l ii

    este,

    de

    altmintreli,.

    ug

    a"

    -pii"r;

    rnateria

    evolueazi

    socializindu-se;

    ea

    Cevine o societate

    din

    ce in

    rnai'pertect6,

    pe

    mdsurS.

    ce

    energia

    sa

    descreqte,

    cu deosebire-

    cind

    idescre$te

    d

    i"-itir""

    galoisd

    ta

    staiea

    solidd.

    Atnmul,

    care este

    elementul

    cel rnai bine

    d

    lirril

    si

    c'ei

    rnai

    bine

    individualizal

    al

    acestei

    societdli,

    evolueazl

    qi

    el

    -intocm

    ""

    . fii"ia

    sociitA.

    tr|

    devine

    din

    ce

    in

    ce

    mai

    apt

    ca

    sd se uneascS

    cu a1 i

    atom

    clireCt,

    printr-un fel

    de continuitate

    de

    substan 5-,

    qi

    indirect,

    prin

    mijlocilea

    ene

    fGi;;,fian1e.

    Aceastd.

    facultate

    de

    a

    emite

    ,.i

    dg

    .a

    absorbi

    radialiuni

    pare

    a

    una din funcliunile

    cele

    mai

    esenliale

    ale atomului.

    Aceasta

    este,

    la

    urma urme

    lor, forma

    elementari

    a

    unei

    funcliuni

    generale,

    comund

    la toatl

    natura,

    9i

    anum

    functiunea

    de

    relaliune:

    fiecare

    individ

    este

    in

    comunicaliune

    constantd

    cu

    s

    menii

    sbi."

    J.

    de

    Boissondy,

    Le

    problbme

    de

    ta

    constitution

    de

    l'atome.

    (Scienti.

    1,

    X,

    1011.)

    510

  • 8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part10

    11/70

    intru

    atit

    este

    qi

    personalitatea

    omulr-ri

    inerenti

    reatritdtii

    O

    realitale

    lndiferenta

    la

    crearea

    personalitdiii

    *

    Ni;"ttu

    *

    este

    o

    realitate

    din

    care

    este

    exclusd

    viala

    9i,

    prin

    urmat*'

    a-iit

    cire

    ette

    exclusd

    qi

    consti-

    iirta

    omeneasca.

    A

    lega

    cle

    o

    asemenca

    i""ilt"t"

    uotiutlea

    de

    fcricire

    cste

    ciar

    un

    non

    sens.

    ff

    lli'uu"u

    "tt

    poui"

    fi

    nici

    fericire

    si

    nici

    durerer'

    fiinclc:a

    in

    ea

    cvolrJi"-r-,-u

    produs

    -u

    "or"ta1i"

    dc

    funcliuni

    organice

    itt

    r

    are

    s'

    fie

    pusc

    i,.,

    llr-rirJ.t-i*ri"it"u

    ..r

    Ati"."u

    :

    ;i

    firA

    acest

    coutrasl

    i-Lu

    exista

    nici

    fericirea,

    nici

    durerea

    I ll';i;;;

    Personalismului

    energetic

    inldtura

    insi

    si

    m&afizica

    antropornoriism,.,L.ri

    uaiv.

    omul

    nu

    repre-

    zinti

    un

    factor

    "1];;""i;;i;:i;

    personalitatea

    omulu'i

    l"

    'tli-^-?

    i,auza

    car:e

    sa

    intriiuiii-

    J"i""mi"lsmul

    naturii,

    ci

    o

    verigd

    necesara

    acestui

    cleterminism ;

    persoana

    omeneJsca

    lndicd

    insi;i

    ciirectia

    evolu-

    iiei

    inspre

    ""." *""g

    iiiferitele

    -e.nergii

    aie

    r-rniversului.

    congtiinta

    ome-

    neasca

    este

    dar

    ".;;;-deschisa,-i*

    care

    se poate

    citi

    evolutia

    reait*

    t{iii.

    o

    carte

    insa

    ir-;;";

    nimeni

    "-;*

    ^;.rbi'litatea

    -sd

    scrie'un

    rind

    mai

    mult

    p"rt"

    ""i"

    *riru

    d"

    *""asti.'

    ".ltr"ti"

    a

    realitdlii

    Rindurine

    scrise

    in

    cartea

    ""*tii"i"i

    i.siorisesc

    aclaptarba-fenomenelor

    universtt-

    lui

    la

    generaiia

    personaiitelii

    omenegti.--

    hrtt.,

    cit

    se

    face

    abstraclie

    de

    r.volulia

    totald

    nt-*itu""-tlui,

    fenome'"t*i"-u""ttui1^?l,ttrca

    fenomene

    fi-

    zicegttr.ernaledeprincipitrlConSCl\'atiunei(.nCTgiei.ia.rintrttc,itf.'-

    nomeneie

    t,niversulrfi'ruril

    fuut"

    "u

    iu-.lotl

    ;.1

    rrn]ei

    rcalitlti

    evolulivc'

    aceste

    fetromene

    apar

    ca

    indreptate-,i,,"

    .,r"",irea

    unor

    corelaiiuni

    cii-

    ferenliate

    qi

    persisiente'

    Ultima

    "u'"iof

    t*".

    -

    iinta

    tut^1111

    celorlalte

    -'

    "ri"

    "o""fo1lrtrr"a

    elementelor

    clin

    personalitatea

    omeneasca'

    'recum

    din

    haosrrl

    nebuloasclor

    primitive

    arr

    ieqit

    corl;tirile

    pe

    care

    jevedempeCer'corpuriacdror,,.'iq"..'.seiclerrtifica.cucelemaiper-

    fecte

    linii

    gu"**trilu

    si

    cum

    .r"eito"ui

    lor

    ar

    fi

    fost

    un

    geomeLrtt'

    clupZr

    cum

    ri""a

    pL-oiu,,

    ,

    lot-

    "itf"i

    Ji"

    ve-'snicele

    .transformiri

    orga"

    nice,

    pe care

    le

    ""4 -^p'^

    pimint'.vrlr

    iesi

    la

    urmd

    fiinle

    clotate

    cu

    ca-

    racterele

    unor

    personalitlti

    armonr'ce-

    I'i"

    lottf

    f"l:'*:

    mecanice'

    din

    atraclitrnea

    ,i

    ,"p.iLjtnea'

    centrilor

    cle

    energie

    -"e

    cxpiici

    astlzi

    splen-.

    cioarea

    cerului

    ;

    riin

    iocul

    forlelor

    "i"Lu"iu"]

    ale

    evciiuliei

    organismelor

    se

    v&

    c'xplica

    "outal"i"

    "iiior'

    tpiunclcarea

    suflet",ry-t^,onenesc'

    SA

    l-ru

    ne

    mir6m

    daci

    aceastd

    din

    r:ima

    splcncloare

    va

    -';eni

    mai

    tirziu

    ln-

    flntuirea

    cosmogonicd

    a

    avr.rt

    r.".,".i.i--r1.

    rnii

    si

    milicane

    de

    ani

    ca

    sir

    aiirngi

    rtnde

    esle,

    si

    ea

    tot

    nu.

    este

    ttt*i"*ta

    Astrele

    se

    formeazir

    inca

    sub

    ochii

    nostri

    I

    De

    ce

    infirp,itrirea

    p*tr*"titelii

    s-ar

    proclttcemai

    curind

    'i

    CAPITOLUL

    lil

    Vcca{ia

    1.

    *

    I'ersonalismul

    eller$etic Ei

    supraonrul

    iui

    Fr'

    Nietzscbe'

    2'

    --

    Lcgeir

    exett'i-

    tiulul.Aten{i{l'3.--I}eosebireatliirtreconritiinlaarrinrrt etrorEicongt'iin{aonre-

    ne;.r5c6.

    f,{,olul

    conqtii"i*

    i"

    organisln.

    4.

    *-

    klealui.

    5.

    *

    {}r.rtimismu '

    6'

    -

    voealia'

    l.-InstilulsAucolorat,Nietzsche'vorbincldeorn'ziceurm5toarele:

    .,Omul

    este

    0

    tu,.,i""

    t"ntiriJ^i;;-;rimal

    si

    supraom

    _-

    este

    o

    funle

    511

  • 8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part10

    12/70

    peste

    o

    prdpastie

    :

    o

    primeidioasi

    privire

    dincolo,

    o

    primejdioasd

    privir

    pe

    drum,

    o

    primejdioasd

    privire

    inapoi

    Un

    fior

    de spaimi

    9i

    o

    star

    pe

    loc

    Aceea

    ce

    este

    mire

    in

    om

    este

    cd

    el

    este

    o

    punte

    spre

    un sco

    si nu

    este scopul

    insu;i: aceea

    ce-l face

    pe

    om

    iubit,

    este cd el este

    u

    s;uis

    Ei

    uh coborig

    "

    al

    Cr-r

    aceste cuvinte

    Nj.etzsche

    n-a definit numai

    omul,

    ci

    e1

    a defin

    viala

    organicd

    in

    genere,

    cici,

    la

    fel

    cu

    omul,

    toate

    vieluitoarele fo

    meaz6.

    o

    punte

    de

    trecere

    spre viitor.

    NTietzsche

    are

    dreptate

    cind

    zic

    cd

    o,omul

    este ceva

    care

    trebuie

    intrecut l((. Dar

    el

    nu are dreptate

    cin

    credc'

    cd

    puterea

    de

    a

    se intrece

    std

    in

    voinla

    omului

    ,,Ce-a i

    fdcu

    voi

    pentru

    a

    intrece

    pe

    om

    ?'r

    -

    intreabi

    Nietzsche. ,,Toate

    vieluitoa

    rele

    de

    pind

    acum au creat

    ceva

    peste

    ele Numai voi nu

    voili

    sd

    tre

    cefi

    peste

    nivelul

    acestei

    unde de via 5,

    si voili

    mai

    curind si vd

    in

    toarceli

    la

    animal,

    decit sa intreceli

    pe

    om

    ?

    Ce

    este

    maimula

    pentr

    orn ?

    Un

    lucru

    de

    ris

    ori

    o

    ruqine

    clureroasi

    Tot

    aEa

    trebuie

    sd

    fie

    omul

    pentru

    supraom:

    un

    }ucru

    de r'is

    ori o

    rugine

    dureroasd

    " Pu

    terea de a

    se intrece

    pe

    sine

    nu sti

    in

    mina

    omului

    ;

    ea

    vine din

    evoiuli

    realitdtii

    totale. intocrnai

    currr

    nu sti'

    in

    puterea

    noastr6

    sd ddm

    une

    forme

    geometrice

    alte

    proprietSli

    decit

    acelea

    care rezultd din

    definili

    ei,

    toi

    astfel

    nu

    putem

    introduce

    in

    sufletul

    omului

    alte

    insuqiri

    i

    afard

    cle

    acelea care rezulta

    din

    unitatea

    organicS.

    a

    acestuia. Fiecar

    corelalie

    organicd

    este aga

    ctlm

    o fixeazi

    momentul evoluliei

    totale

    In diagrama acestei

    evolufii,

    fiecare

    vieluitoaie

    iqi

    are

    pozilia

    sa

    fix

    intocmai

    cum,

    pentru

    a

    continua comparalia

    de

    mai

    sus' fiecare

    coard

    a

    unui

    cerc

    igi

    are

    mdrimea

    sa

    fixati

    de

    mai

    nainte

    prin

    mdrime

    cercului.

    Inciividul

    omenesc

    este

    un

    tot

    constituit

    din

    variate

    corelat

    organice

    ;

    corelalii

    produse

    in

    mod

    si-lccesiri,

    dar strict

    condilionate,

    at

    intre

    ele, cit

    qi

    cu

    toate

    impreun5,

    de

    evolulia

    tota16. Mai

    greEegte

    apo

    Nietzsche

    cind

    zice cd,

    fa 5

    de

    celelalte

    fdpturi,

    omul

    este

    stalionar

    l

    acelaq nivel

    al

    undei

    de

    via 5.

    Ornul,

    ca

    gi

    celeialte fdpttiri,

    nu

    rdmin

    stafionar.

    ln

    tot

    tirnpui

    duratei

    sa1e, el

    serveqte

    drept

    punte pentr

    diferitele

    corelalii

    organice

    care

    se

    formeazd

    iniduntrul

    siu, deEi

    ind

    vidualitatea

    sa

    pare

    in

    aparentd

    neschirnbatd.

    In

    structura

    individualitSl

    sale

    se reproduc,

    pe

    de

    o

    parte, toate

    corelaliile

    stabile

    prin

    care

    spe

    cia omului

    a

    trecut in

    decursul

    timpului,

    iar

    pe

    de

    alti

    parte,

    aceea

    structurS. este

    veqnic

    teatrul unor incercdri

    de

    noi

    corelalii

    pentru

    viitor

    Acestea

    din

    urrni

    sunt

    cu mult

    rnai

    neinsemnate,

    qi

    ca

    numdr

    qi

    c

    irnportaniS,

    fatit,

    de

    cele

    dintii.

    Corelaliile

    vechi

    sunt

    acelea

    care de

    termini.

    in

    primul rind, viala individului si

    care dau

    o

    direcliune

    celo

    venite in urrnd.

    Dar

    qi

    acestea,

    care

    sunt venite

    in urmi,

    iEi

    au

    impor

    tanla

    1or.

    E1e, ca

    venite

    in

    urmd,

    se

    gesesc

    mai

    apropiate

    de

    zona

    lu

    minoasi

    a congtiinlei

    gi

    sunt,

    prin

    aceasta,

    in

    actualitatea vielii indi

    rridului.

    Ele

    sunt cele

    mai

    superficiale

    -

    cea

    mai

    mic6 turburare

    organismului

    le

    poate face

    chiar

    sd

    disparl

    -,

    dar totugi ele sunt

    fas

    einStoare

    pentru activitatea

    individului;

    eie

    atrag,

    fiindcd in ele

    s

    ascunde

    neprevdzutul.

    Greqeala

    lui Nietzsche

    se

    explicd

    prin

    faptu

    cA

    ql

    concepe

    lupraomul

    ca

    pe

    o

    operd

    de art5, care trebuie

    vdzut6

    dacd

    nu chiar

    executatS,

    ca

    un

    tot

    de-a

    gata;

    Nietzsche vede in supra

    om o

    armonie

    care

    contrasteazl'

    cu mediul

    ce-l inconjoard

    ;

    pe

    cin

    supraomul

    pe

    care

    il

    aduce

    evolulia

    organicd

    este o

    operi

    veqnic

    i

    1r

    Friedrich

    Nietzsche,

    AIso

    sprach Zarothustra,

    Vorrede,

    $

    4.

    512

  • 8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part10

    13/70

    i'urs

    de

    realizare;

    este

    o opere

    inceputd

    chiar,

    dar

    pe

    care

    nol

    nu

    o

    ,ri"*

    airii"ge

    inc6,

    fiindcd'ea

    re

    "eilireazi

    dimpreund

    cu

    mediul

    care

    ,

    inconjoaral

    iar

    nu in

    contrast

    cu

    mediul.

    Supraomul

    postulat

    de

    ,r"rronuiir*u1

    energetic

    existd

    de

    pe

    .acum

    ln

    condiliile

    evoluliei

    ;

    eI

    o;1"upla

    numai

    moirentul

    cle

    timp

    "it

    d

    va fi

    sd

    se

    completeze'

    _nu

    prin

    ,i;;i;i"

    omului,

    ci

    prin

    cleterminarea

    realitdlii

    totale-,

    .pe

    cind

    supra-

    .,;;i;".dlul

    A" titorofia

    iui

    Nietzsche

    este

    o

    frumoasi

    imagine

    poetici,

    .l

    antitu"a

    care

    simboLizeazd.

    gestul

    de

    ironie

    a1

    unui

    ternperament

    -dq

    ".frJ.

    i;

    ,up"aomut

    tr,ri

    NietTsche,

    personalismul

    energetic

    poate

    gdsi

    L,r

    compsr?tief

    dar

    in

    nici

    LtrL

    caz o

    definilie.

    2.

    -

    iniSuntrul

    organismului

    omenesc,

    ce

    rol

    are

    insA

    conqtiinla

    ?

    Iatd

    inlrebarea

    pe

    care

    trebuie

    s5

    ne-o

    itunem,

    acum.

    la-sfirsit,

    pentru

    a

    ,ompleta,

    prin

    rdspunsul

    ce

    se

    va

    da

    ei,

    teoriile

    metafizice

    expuse

    -pini

    aci.'in ce'consistd,

    rnai

    intii,

    conEtiinla?

    In

    asociarea

    diferitelor

    func-

    tiuni-; si

    mai

    utes'

    it

    asociarea

    ciispoziliunilo_r

    imp-onderabile

    produse

    itrin

    continua

    adaptare

    a

    fenomenelor

    realitdtii.

    in

    fiecare

    act de

    con-

    ';iiin I

    se

    regdseEtb

    faptul

    asocierii.

    gi

    mai

    ales

    se

    gesesc

    urmele

    adap-

    t6rii':

    conEtiinta'este

    o

    asociare

    care

    se operea-ze

    ne.

    az-a

    dispo-ziliilor

    ciin memorie

    ;

    ea este

    o

    recapitulare

    sinteticd

    a

    lungului

    qir

    de

    adaptdri

    o""at="

    prin'evo1u',;ia

    organismului.

    Dar

    in

    ce

    stare

    de

    nestabilitate

    se

    ;e;";"

    iri

    fapt

    toaie

    acJste

    asocieri

    Cind

    examinezi

    conEtiinla

    unui

    indil.,iC

    orn"rr"r",

    nu

    afli

    in

    ea

    decit

    o

    goani

    fdrd

    repaus

    intre

    actele

    sl

    imaginile

    care

    ii

    constituiesc

    coniinutul.

    Singure-

    numai

    iniuitiile

    sim-

    turiior

    aduc

    o

    oarecare

    ordine

    in

    succesiunea

    actelor

    sale,

    dar

    9i

    aceasta

    itumai

    intr-o

    oarecare

    mdsurd

    ;

    altfel,

    in

    starea

    ei o'biqnuita

    interna,

    ,;;til"6

    re

    prezintd

    intr-o

    vesnici

    .transformare.

    Asocieriie

    sufleteqti

    rrele

    mai

    repetate

    vin

    adeseori

    intretdiate

    si

    impletite

    cu

    asocieri

    bizare'

    Conqtiinla

    ie

    prezintd,

    din

    punctul de

    vedere

    al

    observaliunii

    interne"

    intr-o

    vesnicd-curgere.

    Daci

    cel

    _pg i"

    hotarele

    conlinutului

    sdu

    ar

    fi

    bine

    firate,

    s-ar

    putea

    atunci

    stabili

    o oarecare

    prevedere in

    curgerea

    ci

    Dar

    nici.

    aga

    ieva

    nu

    este

    cu

    putip 6. Hotarele

    conqtiinlei

    sunt

    tot-

    rieauna

    miscdtoare.

    Zona

    luminoasS

    este

    ve$nl-c

    deviatd,

    cind

    spre

    con-

    ii"ii"f

    care

    intri

    ae

    oUicei

    in

    zona

    intunecatd,

    cind

    inspre

    conlinuturi

    noi

    ;

    iar

    zona

    intunecatd

    nimeni

    nu o

    poate

    preciza

    pini

    unde

    merge'

    A

    iimita

    conEtiin{a

    numai

    la

    zona

    luminoasd,

    ar

    fi

    o-.eroare,

    dupd

    cum

    arn

    vdzut,

    cdci

    ar'fi

    atunci

    s5

    scoatem

    afar6

    din

    conEtiinld,

    cea

    mai

    mare

    p"*"-ai"'memorie.

    Nici

    conlinut

    stabil,

    n-ici

    hotare

    stabile.

    $i

    ctr-

    toate

    5""rL",-1"

    mi;tocut

    acestui

    conlinut

    schimb6tor,

    ingridit

    cu

    niste

    hotare

    ;;;".il'";;taniie,

    apare

    unitatea

    g-indirii.

    Pe

    unitatea

    gindirii

    apoi,

    con*

    "i"g;""".

    Constiinla

    omeneascd

    pkmddegte

    din,conlinutul ei un

    act

    noun

    "ur"-

    ,u

    caracierizeazi

    tocmai

    prin

    aceea

    ce

    lipseEte

    conEtiinlei

    :

    actuj

    convingerii

    este

    stabil

    9i

    constituie

    fundam"nf.rl

    'udu.,irului

    'universal

    si

    necesar.

    Din

    ce

    p"otir"

    aceastd

    sintezd

    nouS

    ? Din

    funclia

    atenliei,

    ;;ril;A-tsihologii.

    Atenlia

    restringe

    cimpul

    congtiinlei

    Ia un

    centru

    j;;i"";,

    'si

    prin-

    mijlocirea

    acestui

    centru

    luminos

    se

    stabileqte

    aper-

    ."piir,

    care

    este o

    funclie

    unificEtoare.

    Prin

    atenlie

    este

    posibil-a

    aper-

    "upiin,

    fiindcd

    atenlia,

    incd

    o

    datd,

    aduce

    concentrarea

    9i

    selectarea

    ,t,j"ifo.

    sufleteEti.

    aceit rispuns

    aI

    psihologilor

    nu

    se

    poate contrazice,

    negregit.

    Evident,

    unitatea

    apercepliei

    este

    mijlocitS

    prin atenlie.

    Dar

    ce-este

    ea oare

    atenlia

    ?

    Este

    ea o

    funclie

    in

    afard

    de

    conEtiin.la

    ?

    Nu'

    513

  • 8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part10

    14/70

    prin

    urmare,

    intrebarea

    de mai

    sus

    rdmine

    tot

    neldmuritd,

    q;i

    n-arn,

    fdcut

    decit

    si-i schimbdm

    formularea.

    Dace

    dintre

    funcliunile

    cuprinse'

    in

    congtiinld

    atenlia

    este

    aceea

    care

    mijloceqte-

    unitatea,

    rdmine

    sd

    vedem

    'din

    ce

    provine atenlia.

    La

    aceastd

    intrebare

    nou6,

    psihologii

    rispund

    :

    aten{ii

    izvordgte

    din

    fondul

    cel mai

    intim

    al individualitdlii;.

    ea

    ^este

    o

    formd a

    voinlei

    ;

    o

    tendiniS

    cu

    care

    venim noi,

    oamenii,

    pe

    lume.

    Fiecare

    individ

    se

    nagte

    cu

    anumite

    dispozilii,

    din

    care

    rezulta

    un

    anumit

    interes

    in desfdgurarea

    conqtiinlei

    9i

    o

    indrumare

    a

    acesteia

    intr-o

    anumitd

    direc ie...

    Cu

    un

    cuvint,

    origina

    aten{iei

    trebuie

    cdutatd

    in

    adincimea

    sufletului.

    Si

    urmdrim

    cercetdrile

    qtiinlifice fdcute

    spre"

    aclincimea

    sufletului.

    Sd vedem care

    sunt

    principiile

    generale

    ale

    func-

    liilor

    nervoase centrale,

    adicd a

    funcliiior

    pe

    care

    le

    prezintd

    aspectul

    fiziologic

    al

    con;tiinlei,

    qi

    de care

    poate

    fi legati

    ateniia.

    Funclijle

    ner-

    voase

    centrale,

    dup6 W.

    Wundt, sunt

    guvernate

    de

    urmdtoarele

    prin-

    cipii :

    a)

    asociarea

    elementelor,

    b)

    indiferenla

    primitivd a

    elementeloro

    cJ-exerci{iul

    qi

    adaptarea,

    d.)

    inlocuirea

    unei funclii

    prin

    alta,,

    e)

    local

    z-area

    relalivd

    a

    funcfiilor.

    a2

    Aceste

    principii

    se

    pot

    rezuma

    ln

    urrnd-

    toarea

    iege fundamentali

    a

    exerciliului

    :

    prin

    exerciliu,

    funcliile

    ner-

    .,'oas"

    p"Jduc

    asocieri

    intre

    elemente

    nervoase

    deosebite

    qi,

    in

    acelagi

    timp,

    in


Recommended