Date post: | 14-Jul-2016 |
Category: |
Documents |
Upload: | ioana-sabrina |
View: | 2 times |
Download: | 0 times |
CUPRINS
I.Morfologia rădăciniiFuncțiile rădăcinii
Clasificarea rădăcinilor
II.Zonarea rădăciniiStructura primară a rădăcinii
III.Adaptarea la mediu a rădăcinii (rădăcini
metamorfozate)
Bibliografie
RĂDĂCINA
I.Morfologia rădăcinii
Rădăcina este un organ vegetativ nearticulat ce crește în pământ, cu geotropism pozitiv și fototropism negativ, lipsit de muguri (normali), frunze şi stomate și cu creștere limitată.
Funcțiile rădăcinii:
este un organ adaptat să îndeplinească funcţii specifice:fixarea plantei în sol;absorbţia apei cu substanţe minerale;depozitarea de substanţe de rezervă;înmulţirea pe cale vegetativă;sintetizarea anumitor hormoni (citochinina) sau alcaloizi (nicotina), etc. ...
Ontogenetic, rădăcina se dezvoltă din radicula embrionului.
Clasificarea rădăcinilor:I.După origine:
rădăcini embrionare;
rădăcini normale;
rădăcini adventive (ce pot apărea pe alte organe)-ex.:pe tulpină, frunză;
rădăcini metamorfozate (rădăcinile adaptate şi pentru îndeplinirea altor funcţii
decât cele tipice)-ex.:rădăcinile de orhidee.
Rădăcini embrionare→rădăcina de fasole
Pivotante Firoase (fasciculate) Rămuroase-rădăcina principală groasă;
-rădăcinile secundare subţiri;
-ex: morcov (Daucus carota),
păpădie (Taraxacum officinalis),
fasole, cartof, etc.
- rădăcina principală nu se dezvoltă;
-rădăcinile secundare sunt foarte
dezvoltate;
- ex: grâul (Triticum aestivum),
secară, porumb (Zea mays), ghiocel,
lalea etc.
-rădăcinile principale sunt la fel de
groase ca cele secundare;
- ex: arbori şi arbuşti (pinul (Pinus
sylvestris), mărul (Malus
domesticus), etc.
II.După raportul de mărime dintre rădăcina principală și rădăcina secundară:
Forme de radacini:
a - rădăcină pivotantă;
b, c - rădăcini rămuroase;
d - rădăcină fasciculată;
II.După felul de creștere, adâncimea și întinderea rădăcinilor:
rădăcini care se dezvoltă în profunzime;
rădăcini care se dezvoltă orizontal;
rădăcini care se dezvoltă atât în profunzime cât și orizontal;
II.Zonarea rădăcinii
Zona aspră
Peri absorbanți
Zona piliferă
Zona netedă
Vârful vegetativ(țesut meristematic)
Piloriza (scufia, caliptra)
Piloriza acoperă vârful rădăcinii ca un degetar şi protejează ţesuturile
meristematice care alcătuiesc vârful vegetativ al rădăcinii.
Regiunea netedă este situată deasupra vârfului vegetativ şi coincide
cu zona de creştere în lungime a rădăcinii.
Regiunea piliferă cu peri absorbanți care au însuşirea de a absorbi
apa şi sărurile minerale dintre particulele solului.
Regiunea aspră se întinde deasupra celei pilifere, ocupând tot restul
rădăcinii și reprezintă zona foștilor peri care au dispărut și au lăsat o
cicatrice la suprafața rădăcinii, de unde și numele ce i se dă acestei zone.
Structura primară a rădăcinii:
În structura secundară a rădăcinii (plante bianuale și multianuale) apar țesuturile secundare de tip cambiu și suber.
III.Adaptarea la mediu a rădăcinii (rădăcini metamorfozate)Rădăcini contractile (își pot reduce cu cca. 50% lungimea)
Șofran (Crocus sativus)
Rădăcini protiptoare (rădăcini aeriene ce apar pe tulpină și ajută la fixarea plantei în sol)
Pădurile de mangrove
Rădăcini tuberizate (au rolul de a înmagazina substanțele de rezervă)
Morcovul (Daucus carota)
Ridichea (Raphanus sativus)
Rădăcini cu pneumatofori (apar la plantele exotice din zonele mlăștinoase; prezintă țesut aerifer)
Chiparosul de baltă
(Taxodium mexicanum)
Rădăcini purtătoare de muguri din care se dezvoltă tulpini aeriene numite drajoni (aceştia străbat solul, generând noi tulpini ale plantei)
Zmeurul (Rubus idaeus)
Rădăcini cu nodozități (se găsesc la familia Leguminoase și au aspectul de umflătură, prezente pe rădăcina principală, în care se găsesc bacterii fixatoare de azot)
Nodozităţi pe rădăcinile de mazăre(Pisum sativus)
Rădăcini cu micorize (se întâlnesc la arbori și plante ierboase din familia
Gramineae și reprezintă o simbioză cu ciupercile)
Rădăcini reduse la plantele parazite (ex. Torțelul→Cuscuta epithymum) și la cele semiparazite (ex. Vâscul→Viscum album)