■ Jean- François Colosimo: „De mult timp literatura■ Jean- François Colosimo: „De mult timp literaturaromână nu a fost atât de bine română nu a fost atât de bine

reprezentată la paris, atât de global”reprezentată la paris, atât de global”■ eugen simion: „un mare spectacol ■ eugen simion: „un mare spectacol

al literaturii române”al literaturii române”

■ philippe Gustin: „un eveniment minunat pentru■ philippe Gustin: „un eveniment minunat pentruRomânia, pentru relaţiile dintre România şi Franţa şiRomânia, pentru relaţiile dintre România şi Franţa şi

pentru imaginea României în Franţa”pentru imaginea României în Franţa”■ Kjell espmark între candoare şi luciditate■ Kjell espmark între candoare şi luciditate

■ Nicolae Breban. Dictatura şi aparenta elită■ Nicolae Breban. Dictatura şi aparenta elităce- şi are centrul şi corifeii în GDsce- şi are centrul şi corifeii în GDs

■ aura Christi. „o mare naţiune din punct de vedere■ aura Christi. „o mare naţiune din punct de vedereliterar” și… dictatura vedetelor cu papion?literar” și… dictatura vedetelor cu papion?

Revistă NaţioNală de cultură, politică şi ştiinţă aNul XXiv · NR. 4 (733) · apRilie 2013

■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are, ci mai mult prin felul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia.”

Friedrich Nietzsche

norman manea nicolae BreBan Dumitru Ţepeneag

2

ANUL XXIV t Nr. 4 (733)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

apelpentru salvarea culturii

române viisemnat de 900 de

personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

SUMAR

Polemicenicolae BreBan l dictatura Şi aParenta elită ce-Şi arecentrul Şi corifeii în gds/ 3LecturiMarian Victor Buciu l oniricul duMitru ţePeneag/ 4Cronica literarăŞtefan BorBély l Printre furcile caudine (ii)/ 5Actualitate literarăconstantin coroiu l sărBătoare în „Mahalaua celestă”/ 6Lecturiconstantin cuBleŞan l un roMan ePistolar: liViureBreanu – fany reBreanu/ 7Polemicetheodor codreanu l BasaraBia MareŞalului/ 8Coasta lui Apolloaura christi l Şcoala fruMuseţii teriBile/ 9PolemiceMagda ursache l în contra direcţiei de astăzi încultura roMână/ 10Eseueugen siMion l Metafizica deMonică Şi îndoiala cainstruMent/ 11Pagina 12Bedros horasangian l Miraculosul alinei rizea/ 12LecturiBogdan creţu l nichita stănescu. seMnificaţiiledeButului/ 13Modeleadrian dinu rachieru l Kjell esPMarK între candoare Şiluciditate/ 15■ EvenimentSalon du lIvre – „un Mare sPectacol al literaturiiroMâne”/ 17■ andrei Marga l „ParticiParea roMâniei la Salon dulIvre a fost o sărBătoare a culturii roMâne Şi unsucces enorM”/ 22Polemiceaura christi l „o Mare naţiune din Punct de Vedereliterar” Şi… dictatura Vedetelor cu PaPion?/ 23Avanpremierăelena loghinoVsKi l Mircea eliade: „aCeSt neîntreCuttolStoI”/ 24Con(texte)Maria-ana tuPan l alchiMii lirice/ 26LecturiironiM Muntean l iuBire Şi creaţie/ 27SEMNAL ■ EDITURA IDEEA EUROPEANĂgrigore traian PoP l mIrmIdonII doCtoruluI mengele/ 28Românii de pretutindeniMihaela alBu l o cultură quasi-necunoscută – culturaaustraliană/ 30Modeledan anghelescu l liMBajul enescian/ 30Filmdana duMa l Pozitia coPilului: desPre dragoste ŞiaBjecţie/ 32Filmcălin căliMan l la desPărţirea de irina Petrescu/ 33Românii de pretutindeniMonica săVulescu-Voudouri l ne Mor PalMierii!/ 34Pe cont propriuliViu ioan stoiciu l se naŞte deja o literatură ParalelăPe internet/ 35Corespondenţă din Ţara Sfântăg. Mosari l alegerile cu care ne-aM… ales/ 36Cartea străinărodica grigore l zBoruri, Vise, literatură / 36Poemeconstantin iftiMe/ 37Universalia oana elena strugaru l partICule elementare saueŞecul uManităţii Prin istorie/ 38Prozăladislau daradici l dragoste Şi Moarte la Praga/ 39

Senatul Contemporanul:

Ştefan BorBély, nicolae BreBan,aura christi, Victor iVanoVici, andrei Marga, Virgil neMoianu, BasaraB nicolescu, duMitru radu PoPescu, eugen siMion,ion siMuţ, eugen uricaru

aura christi(redactor- şef)

andrei PotlogcarMen duMitrescuMihaela daVidadrian ionuţ Predaflorin afloarei

corespondenţi din străinătate:Monica săVulescu- Voudouri (grecia)eMil raţiu (italia)PhiliPPe Palini (franţa)Mircea gheorghe (canada)

rubrici:iulian Boldea, Ştefan BorBély, Marian Victor Buciu, constantinaraVeca Buleu, călin căliMan, irinacioBotaru, Bogdan creţu, constantincuBleŞan, nicoleta daBija, dana duMa, rodica grigore, Bedros horasangian, Boris Marian, Marin radu Mocanu, jeana Morărescu, adrian dinu rachieru,Maria- ana tuPan, liViu ioan stoiciu, Magda ursache

Vignetele rubricilor – laura PoantăViziune grafică – Mircia duMitrescu

editor: asociaţia conteMPoranul

issn print 1220- 9864issn online 1841- 0685revista este înregistrată la oficiul de statpentru invenţii şi Mărci (osiM)

adresa: asociaţia conteMPoranulo. P. 22, c. P. 113, sector 1, Bucureşti cod 014780tel./fax: 021. 212 56 92 tel.: 021. 310 66 18sediul central: str. Blănari, nr. 21, et. 1, sector 3, Bucureşti

revista este membră a aso ciaţieirevistelor, Publicaţiilor şi editurilor (arPe)e- mail: office@contemporanul.rowww.contemporanul.ro

Contemporanul. Ideea europeană

are 40 de pagini

tipar: sc Print Multicolor srl &asociaţia euroBusiness

unica responsabilitate a revistei Contemporanul. Ideea europeană

este de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilor ei. responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform art. 205- 206 codPenal, revine exclusiv autorilor

număr ilustrat cu fotografii realizate de horia gârbea, lucia Verona la Salon du livre (21- 25 martie 2013),desfăşurat la Paris

Premiile Contemporanulsunt decernate cu sprijinul Ministerului culturii şi Patrimoniului naţional din românia

Orice forţă creatoare disturbă regulile acceptate

care sunt şi unde au dispărut adevăratele, rea-lele elite româneşti?

cum de ele au fost mai vizibile sub comunişti,cu precădere după acel an fast ‘64 când au fost elibe-raţi toţi deţinuţii politici şi când, în jurul generaţiei‘60, s- au adunat într- o splendidă şi unică complicita-te – de parcă ar fi sunat, undeva în munţii românieiun gong al timpului creaţiei şi re- găsirii de sine! –nu numai câteva promoţii biologice, unii dintre ei decurând sloboziţi din beciurile staliniste, dar aproapeîntreaga suflare intelectuală, creând acea scurtăepocă de liberalizare sau semi- liberalizare în cares- au afirmat, mereu în luptă cu aparatul de partid şicu cenzura, zeci şi zeci de scriitori, muzicieni, pictori,oameni de teatru, dar şi autori din ştiinţele umanis-te, sociologi, psihologi, filosofi. ultimii, e drept, ţinuţimai strâns de cenzura ceauşistă, dar şi de invaziaunor impostori oportunişti în domeniu care au ocu-pat nu puţine funcţii în academie, ministerele deresort şi în institutele de cercetări.

dictatura, cum o vedem din experienţa noastrănaţională şi din altele asemănătoare petrecute înjurul nostru, ca şi din istorie, are darul de a reliefa,de a pune într- o evidenţă incontestabilă, anumitecurente sau tendinţe de grup, personalităţi reale,mari, dar şi o anumită morală specifică, o deontolo-gie, care, sub ultima dictatură la noi s- a practicatfără o literă scrisă, ci aşa cum se foloseşte un jargonsau altul de limbă încifrată în categoriile sociale per-secutate sau minore, soldaţii, elevii sau hoţii:printr- o acceptare şi un tip de disciplină mutuală.era o luptă pentru supravieţuire şi nu numai a noas-tră, a creatorilor din diverse arte şi ştiinţe, dar,ne- am dat curând seama, un început real de speran-ţă de care s- au apropiat, s- au lipit şi cu care au com-plicitat chiar şi zone largi sociale; cozile la piesele deteatru, la cărţile bune, la ateneu sau în alte săli deconcert şi spre uimirea occidentalilor care ne vizitau,tirajele nemaipomenite la volume de faulkner sauhegel, g. călinescu sau Marin Preda, volumele depoezie ale unui nichita stănescu, sorescu, Blandia-na şi alţi câţiva, de zeci de mii ce se epuizau iute, totatâtea semne nu numai ale rezistenţei prin cultură,ironizată de mulţi, dar un început larg de speranţă amultora! a unor generaţii întregi!

când unii domni, chiar şi din rândul nostru,uită de acei ani glorioşi, fără exagerare, uitând depropriile lor lupte, suferinţe, renunţări, succese, sealiniază azi în corul celor care strigă că tot ce s- afăcut bine a fost cu voie de la poliţie!, jena mea faţăde aceştia, chiar dacă îmi sunt buni prieteni de- oviaţă, nu are margini! e un fel diletant, nociv şi păr-tinitor de a interpreta o epocă de strălucire a spiritu-lui românesc, de a calomnia şi înjosi viaţa multorrare personalităţi care au crezut şi au produs la unnivel înalt creator, luptând cu adevărat, dur, renun-

ţând la multe şi înghiţind multe, pentru a face ca, însfârşit, peste arcul a două decenii de stalinism duş-mănos şi extrem obscurantist să putem din nou vorbidespre şi publica operele şi numele fondatorilorartei, ştiinţei şi literelor româneşti, clasice şi moder-ne, cei care au creat statul şi cultura noastră, inter-zise şi murdărite de stalinişti. apoi, publicând litera-tură bună, cu ajutorul unei splendide falange de cri-tici şi istorici literari, pentru a evidenţia imposturaşi falsitatea atâtor şi atâtor texte din aşa- zisa litera-tură nouă ce inundau spiritele şi manualele şcolare,dar şi pentru a arăta că geniul acestui popor nu s- astins şi nu poate fi înăbuşit de nici un fel de ocupaţiestrăină sau ideologică. Şi, poate în primul rând (deşinu am avut cu toţii, creatorii acelor ani, luciditateaacestui ideal sau a acestei reale şi profunde, esenţia-le necesităţi) pentru re- deşteptarea speranţei, a vie-ţii în rândul a sute şi sute de mii de cetăţeni, de dife-rite vârste şi profesiuni; care au curs spre noi, atuncişi spre cărţile, piesele de teatru, spre muzica unorcompoziori ca niculescu, olah, sau aurel stroe, pic-tori precum Baba, ciucurencu, ion gheorghiu, henriMavrodin, Vladimir zamfirescu, sculptori precumgh. anghel, george apostu, Vasile gorduz, PaulVasilescu şi alţii, nemaivorbind de marii noştriactori care umpleau până la refuz sălile friguroaseale teatrelor, unde, printre replici şi gesturi în apa-renţă nevinovate, se strecurau tot atâtea aluzii şiîndemnuri la a ridiculiza şi neutraliza efectiv toateîndemnurile şi indicaţiile care răsunau zgomotos,asurzitor, afară, în aerul social ocupat de spiritejoase, duşmane istoriei şi valorilor noastre.

da, pe atunci exista elita românească şi, separe, spre ironia infinită a timpului şi a istoriei, eaşi- a regăsit suflul şi forţa de a lupta, de a- şi afirmacreaţiile tocmai într- o vreme a pierderii, destrămăriişi confuziei ideatice şi sociale. a statului poliţist detipul ruso- bolşevic, aşa- zis marxist- leninist. aceeaşielită s- a afirmat încă cu mult înainte, în noile ţăriromâneşti, pe cale de a se uni şi chiar înainte deprima unire, acei boieri luminaţi şi scriitori de vârfai Moldovei, Kogălniceanu, negruzzi, carp, alec-sandri şi titu Maiorescu care au pregătit, împreunăcu vârfurile sudice, cu i.c.Brătianu şi cu paşoptiştiiluminaţi, tot în vremuri grele de criză, cu ajutorulfranţei de atunci, regăsirea românilor din cele douăprovincii într- un singur stat ce- şi revendica aceeaşiorigine, limbă şi cultură.

dacă, într- unul din uzitatele interviuri de tro-toar, l- ai întreba pe un conaţional de- al nostru, tânărsau bătrân, care este elita de azi a româniei, ce cre-deţi că ni se va răspunde? termenul de elită a fostdecenii la rând, sub dictatură, ocolit, interzis şidefăimat. azi, mişcările universitare americane, darşi unele cercuri europene, de amprentă post- troţkistă,post- maoistă, post- marxistă, chiar şi post- modernă,ocolesc, dacă nu afurisesc de- a dreptul acest termen,evident, în lumina corectitudinii politicii şi a nouluimarxism egalitarist, progresist şi raţional, care nu

admite faptul că valorile, cele de sorginte individua-lă, din zonele majore ale artei, ştiinţei şi literaturii,sunt produse de acei indivizi care nu numai că au opregătire specială şi trăiesc în grupuri care, uneori,pot fi uşor identificate şi descrise, dar îşi creează şiun fel de reguli de comportament şi reacţie, dacă nuchiar şi un anumit tip de morală. uneori, membriiacestei elite, mai ales când propun idei, programesau texte ce contravin normelor acceptate, sunt res-pinşi sau uitaţi, marginalizaţi şi mor într- un anoni-mat perfect, fiind re- descoperiţi şi puşi în valoare dealte generaţii. sunt creatorii unor valori de caresocietatea are nevoie şi e adevărat că geniul indivi-dual, oricât de original sau de mare, are nevoie deconsens social, în antumitate sau postumitate, pen-tru a fi recunoscut, acceptat şi propus ca normă agândirii. Şi poate nu e lipsită de interes remarcanoastră de mai sus că, mai ales, regimurile autorita-re sau dictatoriale le pun în valoare, aceste nume şienergii excepţionale, aceste elite şi asta, poate, pen-tru că se tem, într- un fel, în primul rând de ele; leînţeleg valoarea şi necesitatea, dar mai înţeleg şifaptul că orice personalitate vie, umană, este una detipul anarhist, dacă lărgim nepermis de mult aceas-tă noţiune: în sensul că orice forţă creatoare distur-bă regulile acceptate – ale unei profesiuni, clan sausistem. Şi până când conştiinţele, chiar şi cele maideschise, dar şi opinia publică, se vor fi acomodat cuaceasta şi vor fi acceptaţi şi recunoscuţi, desigur înalt context şi cu alţi leaderi de opinie, ei, valoarea şinecesitatea ideilor şi concepţiilor lor, autorii şi crea-torii noştri, unii dintre ei, vor suferi rigorile societă-ţii, uneori chiar şi ale puterii politice.

Elitele au dispărut din conştiinţa publică?

enumerăm aceste banalităţi deoarece, deşi sescrie şi se vorbeşte mult despre soarta geniilor saucreatorilor din orice domeniu, destinul lor rămâneadesea misterios, ca şi reacţia contemporanilor. Peunii ea îi ridică în slăvi, pe alţii îi exclude şi îi mar-ginalizează, şi nu e vorba aici de o diferenţă de valoa-re, ci doar de una de mentalitate; care se strecoarăuneori chiar şi în rândul elitei înseşi.

nu e ciudat că azi, la două decenii şi mai binede la revoluţie, elitele au dispărut din conştiinţapublică? sau, mă rog, au fost înlocuite cu altele, evi-dent şi grosolan false, din punctul de vedere al crea-ţiei culturale şi ştiinţifice, cum sunt talentaţii fotba-lişti români care joacă în mari cluburi străine sauvedetele de televiziune. sau politicienii, care aparmai des pe sticlă decât în sălile parlamentului şi seîngrijesc mai abitir de clientela lor politică decât debinele obştei.

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

APRILIE 2013

3

© A

ur

AC

hr

ist

i

Nicolae BrebanDictatura şi aparenta elită ce- şi are centrul şi corifeii în GDS

Elita, dacă vrea să devină din nouactivă şi eficientă, va trebui să se

regăsească. Şi nu e uşor, deoarece nue suficient ca ea să lupte încă o dată

pentru a deveni vizibilă şi prezentă înnoianul zgomotos al vieţii publice de

azi, dar şi să se delimiteze de oaparentă elită ce- şi are centrul şi

corifeii mai ales în jurul cunoscutuluiGDS, al revistei 22 şi EdituriiHumanitas, grup puternic de

influenţă de vreo două decenii, care,sub faldurile culturii, ale ideilor

sociologice şi politice, au intrat înaventura puterii.

O spectaculoasă apariţie editorială: nouacarte a lui Gabriel Andreescu, intitulată Cărtu-rari, opozanţi şi documente. ManipulareaArhivei Securităţii (Editura Polirom, 2013). Înurma unor minuţioase cercetări, autorul, unuldintre cei mai importanţi dizidenţi ai perioadeicomuniste, militant pentru drepturile omuluişi ale minorităţilor după 1990, cercetător şiprofesor de ştiinţe politice, ajunge la concluziacă acuzaţiile de colaboraţionism vehiculate înultimii ani în legătură cu Adrian Marino, Con-stantin Noica, Nicolae Balotă, Vasile Vetişanu,Mihnea Berindei, Mihai Botez şi Nicolae Bre-ban nu se justifică. Despre aceste mult- discut-ate „cazuri” de intelectuali publici, despreîncercările poliţiei politice a vechiului regimde a manipula elitele culturale şi despre mani-pularea postcomunistă a Arhivei Securităţii, aavut loc o dezbatere, la Cafeneaua critică, omasă rotundă cu Gabriel Andreescu sub egidaClubului A.

„Manipularea arhivelor duce la distorsio-narea întregului sistem de interpretare a trecu-tului. Seamănă confuzie pesteistoria de 45 de ani de comu-nism”, scrie Gabriel Andrees-cu. Volumul Cărturari, opo-zanţi şi documente. Manipula-rea Arhivei Securităţii a apărutla mijlocul lui ianuarie, la Edi-tura Polirom. Lucrarea anali-zează modul cum imaginea dedisident a unora dintre perso-nalităţile de marcă româneşti afost distrusă prin atacuri înpresă, care s- au bazat pe distor-sionarea realităţilor din dosare-le Securităţii comuniste. Înurma studiului a sute de dosaredin Arhivele Securităţii,Ga briel Andreescu încearcă săarate cât adevăr şi câtă manipu-

lare sunt în acuzaţiile aduse unor bine- cunos-cuţi oameni de cultură români, ale căror cazuri

au constituit de multe orisu biect de polemică.

Din cuprins: Adrian Mari-no. Campania de distrugere aunui model • Constantin Noicaîn arhive. Ataşamentul victimeifaţă de torţionari • NicolaeBalotă faţă în faţă cu AlexandruPaleologu. Puterea subiectivită-ţii • Eşecul instituţional aldeconspirării. Explicare şi sem-nificare • Mihnea Berindei.Scenariul denigrării • Execuţialui Mihai Botez. Disidentultransformat în agent al Securi-tăţii • Nicolae Breban. Adevăruldin arhivă • Lumea informatori-lor

♦ Eveniment

Gabriel andreescuCărturari, opozanţi şi documente.

Manipularea Arhivei Securităţii

(continuare în pagina 14)

4

ANUL XXIV t Nr. 4 (733)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

O ireală aventură a istoriei

cartea pe care joacă de la început d. ţepeneageste aceea a (neo)avangardei. a fost firesc şi miracu-los să o înceapă la Bucureşti, într- un moment destraniu, neaşteptat şi viclean experiment politic„liberal”- naţional- comunist, când literatura românărenăştea, în felurite chipuri, din cenuşa realist- soci-alistă. la Paris, în ianuarie 1971, descoperea o lumeartistică diferită, dar cu dificultăţi diferite şi delocîncurajatoare. exemplele lui tzara, isou, ionesco,inimitabile, rămân, la o analiză lucidă a şanselor,doar consolatoare. nu- i uşor să convingi o lume pen-tru care înnoirile atât de frecvente au fost confiscatede tradiţie. Parisul, franţa, limba lui jarry s- audezobişnuit temeinic să mai aştepte scandaluri este-tice de import. Producţia artistică internă e suficien-tă, chiar excedentară. sunt timpuri fără glorie,grele, pentru avangardiştii parizieni. de străini, cesă mai spunem? iar d. ţepeneag este, recunoaşte înjurnal, un autor de nuvele care nu pot fi aici socotiteavangardiste. se impune să concureze cu noulroman, iar un text epic de o asemenea amploare n- aîncheiat. refuză calul troian al politicului. râvneştela o seducţie pariziană pur literară. Ştie însă că poli-ticul face parte din blestemul destinului modern.încearcă, fără falsă inocenţă, să se opună evidenţei.luciditatea îi semnalează din nou postura precară:avangarda rămâne mereu afacerea stângii. extremastângă îi produsese o silă transferată şi asupra stân-gii naturale, de atâtea ori naivă sau complice. avenit însă la Paris, unde avangarda, unica sa alter-nativă, e inflată. franceza deprinsă din copilărie nudevenise un instrument literar. chiar şi ceea ce stă-pâneşte îi stă mai curând împotrivă. caută un punctde sprijin în onirismul lansat împreună cu leoniddimov, cu câţiva aderenţi, prozatori şi poeţi, înromânia, sprijinit de puţini critici, ignorat de ceimai mulţi, apoi torpilat, din teamă, furie, de abuzivaclasă politică, din suficienţă sau mai ales din obe-dienţă ideologică, de lectorii specializaţi. în româ-nia, chiar şi termenul oniric fusese proscris. la Parisi se pare că ar trebui schimbat. e prea comun. comu-nul nu poate ameninţa decât comuna. aici, comunaa fost o ireală aventură a istoriei, nu o realitate obse-dant- sângeroasă ca- n est. cam aşa stătea leul oni-ric, în iarnă... a anului, reamintesc, 1971. o iarnătraversată cu o bursă, prevestitoare, în ciuda faptu-lui că respinge gândul, a exilului. la mijlocul anuluivor apărea tezele din iulie. dictatorul îşi dă arama pefaţă. e şi el un leu, dar unul care- şi înfige gheara îninima culturii, legând ceea ce nu poate exista decâtîn stare liberă.

Creator şi istoric al onirismului estetic

în 1970, într- un şotron (specie literară a sa, aşacum tableta a fost creată de arghezi), publicat înrevista argeş, care, de puţini ani, apărea la Piteşti,intitulat vii şi morţi, afirmă că „primii germeni aipoeziei onirice” se află la „precursorul” constanttonegaru. evident, nu e nici el un oniric integral,total sigur de ce face. e, ni se spune, unul care „n- agăsit, ci doar a dibuit...” onirismul poate producecomplexe freudiene prin reprimarea fondului oniric,nu ancestral, ci, să- i spun aşa, elitar. aici numeşteun alt nume de mare poet, alături de al lui sorinMărculescu: nichita stănescu. Şi el îşi ignora „filo-

nul” oniric, de aceea d. ţepeneag îl numise într- undialog cu i. negoiţescu, cum reia aici, „un oniric refu-lat”. la 23 sept 1970, M. eliade îl întâlneşte la cafe-neaua cluny, deprimat, sceptic, în privinţa prezen-tului româniei, interesat să facă un doctorat despre„oniricul în literatura franceză”. la Paris, aşadar, însingurătatea jurnalului, în 1971, rememorează, fărăinhibiţiile autocenzurii de la Bucureşti, aventuraonirismului, un vis literar întrerupt cu violenţă, pen-tru a fi smuls total, ca dintr- un creier spălat. abia în1997, criticul gabriel dimisianu – unul dintre ceicare, împreună cu s. damian, V. cristea, l. raicu,l- au susţinut şi recenzat – avea să recunoască faptulcă onirismul lui dimov şi ţepeneag i se pare maispectaculos acum, atunci părându- i- se o purăneghiobie să faci manifest. d. ţepeneag concepuseonirismul ca o „dogmă” alternativă, oricât ar fi fostde disproporţionat, la dogma comunistă. nu e unînceput de dialog. doar două monologuri inegale, vagcomplice, pentru că ce poate filiber, radical, într- o lumeînchisă? un pact nerostit s- asemnat: onirismul nu este rea-lismul, o autentică literatură apoliticului care ar da peste capregimul. e tolerat pentruambiţiile sale pur estetice şi,politic, evazioniste. cât timp sedoreşte irealist, cât timp nuatrage spre sine realismul pro-letcultist sau socialist revizuit,poate fi tolerat. d. ţepeneagrămâne mereu aproape de psi-hologia puterii comuniste, pecare vrea să o surprindă şi să otransforme cu propriile eiarme. teoretic, himeric. gân-dul îi e enorm faţă de realitatea meschină. teoria eingenioasă, pentru cei care ştiu ce realitate a gene-rat- o. scriitorul care se consideră „exhibiţionist şisartrian” – alt sens are acum sartrismul, un ionescoo ştia demult – e dispus să sacrifice, să denunţe, eva-zionismul şi irealismul oniric, susţinând „o literatu-ră realistă demascatoare”. istoria îi impune, pentrua- i da iluzia anvergurii întreprinderii sale, inconsec-venţa şi neseriozitatea. dar tot istoria îl sileşte să

rămână la consecvenţă şi patetism, readucându- l lanoua realitate. agora regimului tiranic nu admiteintruziunea unui alt discurs.

în aprilie 1971 revine la descoperirea unui fun-dament teoretic pentru onirismul numit aici estetic.„dogma” sa şi a lui dimov avea ca premisă nede-monstrată legislaţia visului. o intuiţie respinsă des-chis de a. Marino şi de alţii, după discuţia- manifestdin revista amfiteatru, la sfârşitul anului 1968.acum, stéphane lupasco îi trimite du rêve, de lamatématique et de la mort, o carte cu bune deschi-deri antifreudiane, inconsecvente, scientiste – biolo-gia, fizica, matematica – ce l- ar putea servi până laun punct, dar, din păcate, total închisă la estetic.lectura îl dezamăgeşte, ca să nu zic frustrează. lasfârşitul lunii mai, d. ţepeneag mai are o revelaţiemelancolică. e de nouă luni la Paris, în totală nepu-tinţă, şi constată că teatrul oniric deja există. unregizor american, fost pictor (onirismul e în felul săuo resuscitare a principiului ut pictura poesis), Wil-

son, a înscenat „o partitură de o lentoare exasperan-tă”. iată teatrul oniric. îşi aminteşte că dimov ascris astfel de texte, iar unul a şi apărut în românialiterară. trist e că onirismul rămâne, să spun aşa,non- persuasiv. noutatea lui e apanajul iniţiaţilor,mai cu seamă al celor care îl practică. toţi ceilalţiprivesc, din obişnuinţă, printr- o altă lentilă. diferen-ţa lui de suprarealism pare insesizabilă. spectacolul,specularitatea onirică sunt atât de rare, încât esteun miracol când apar. nu stă pe gânduri, îşi promi-te să- l întâlnească pe Wilson, apoi să semnalezepiesa (le regard du sourd) în românia literară. ceeace, se pare, n- a făcut, totuşi. în decembrie, se conso-lează, ba chiar se simte flatat că M. Preda, într- oconferinţă despre literatura română de după al doi-lea război mondial, la sorbona, susţinută în faţa azece- doisprezece studenţi, pe lângă realiştii e.Barbu şi titus Popovici, îi aminteşte şi pe oniriciidimov şi ţepeneag; pe el, aflat dacă nu în sală, celpuţin la Paris, numindu- l „papa modernismului dinromânia”. i se pare just, e încântat de onestitatearomancierului realist, dar alte evenimente majorerefuză să se producă.

un şotron respins de cenzură şi publicat multmai târziu, ut pictura poesis justifică adiţionarea laonirism a determinantului estetic. onirismul, ni sespune, ar fi, semantic, un termen tiranic. onirismula părut mereu celor grăbiţi, superficiali, ignoranţi,un substitut pentru suprarealism, poetică tiranică,pentru d. ţepeneag, mai ales, prin concepţie, dar, însubsidiar, desigur, şi prin rezistenţă. avea o jumăta-te de secol de producere literară, cu deosebire în poe-zie, făcuse valuri incendiare în arta modernă, apăru-te la intervale iregulare, nu fără legătură cu altevaluri, mai mari şi mai apăsătoare, ale istoriei.

suprarealismul i se parelui d. ţepeneag un conceptdespicat, cu două feţe, unamistificată, a poeziei, carepretinde a capta automatis-mul psihic pur, prin dicteuldespărţit de logică, iar cealal-tă, cu totul diferită, opusădoctrinei bretoniene, a pictu-rii zisă totuşi suprarealistă,care e organizare simulta-neistă a spaţiului. nu rămânede făcut decât să ducă până lacapăt sugestia ciudatei poeticibicefale. să separe poesis- ulde pictural. să ajungă, încă odată, la poetic, prin pictural,ut pictura poesis. importantă

este tranşarea fermă, între poezie şi pictură. supra-realismul e un concept avortat, discoerent, dar cudouă capete. onirismul estetic care vine va fi un con-cept viabil, sănătos, unitar (cu o anumită relativita-te recunoscută, însă), cu doi capi. unul nu i- ar fiputut da de capăt... dacă se elimină modul poeticsuprarealist, păstrându- se pictura suprarealistă,suprarealismul poate fi, parţial, salvat, recuperat,dar se consideră că nu mai este cazul să i se păstre-

ze numele. ca şi i. Barbu, care detesta ter-menul, poetica, poemele suprarealiste, admi-te că mai adecvat e un alt termen: infrarea-lism. spaţiul pictural nu se ridică deasuprarealului, el doar reorganizează realul. ieşireadin real e o utopie, o mistificare. arta se înno-ieşte numai dacă porneşte de la o renaştere arealului, deasupra căruia începe neantul,unde de altfel nu e nimic redemptiv, ci eşeculcel mai lipsit de echivoc. dicteul automateste o fărădelege. Pictura zisă (din eroarea,din automatismul necugetat al denominării)suprarealistă, are, cu adevărat, legi poetolo-gice, altele decât cele ale realismului, pe carele- a folosit admirabil, iar acum a venitmomentul ca mulţi să- şi dea seama că ace-leaşi legi au o valabilitate totală în literatu-ră. Piatra unghiulară a fost găsită, construc-ţia poate începe. „în pictură, suprarealismule corectat, îndreptat pe linia onirismuluiestetic.” scriitorii să ia, aşadar, pildă de lapictori, apropiind cuvântul de culoare, „scri-

ind tablouri”. să vadă mai mult, mai departe, maiadânc. să vadă altfel, activ, nu doar contemplativ, şinu să rămână la ceea ce li se oferă. Vizionari, ei nupun ochiul pe real, ci în real, nu văd pe deasupralucrurilor, ci în sau întru lucruri, făcând pasul de laexterioritate, la interioritate, de la o transcendenţăvlăguită (realismul), la una falacioasă (suprarealis-mul), către imanenţa necesară, aşteptată. Vorbavine: comodităţile, cecitatea, câte alte infirmităţi,infirmă aşteptarea, care, fapt decepţionant, neaştep-tat, nu se confirmă nici măcar teoretic. „onirismul,aşa cum îl văd eu, e vizionar, nu descriptiv, estetic,nu estet.” e foarte clar, coerent, seducător de înnoi-tor, cel puţin teoretic, prin ce se fixează şi generali-zează, ca valid, din suprarealism. r

Marian victor BuciuOniricul Dumitru Ţepeneag

Tot după „răsturnare”, cum îiplace să numească prăbuşirearegimului Ceauşescu, întrebat

de un critic al generaţieiurmătoare, Ţepeneag evocăpopularitatea curentului cu

doctrină parţial definită,despre care „unii afirmă că arfi fost singurul curent literar

care s- a format în ţările din Estîn anii comunismului.”

Dumitru Ţepeneag

Dumitru Ţepeneag

nu- mi amintesc să fi vorbit vreodată cuion ianoşi, în ciuda parţialei similitu-dini de destin intelectual şi culturalcare ne apropie, chiar dacă am trăit

timpuri şi generaţii diferite. cea mai persistentăimagine vizuală legată de el o am dintr- un troleibuzclujean, din anii când susţinea cursuri la facultateanoastră: urca atletic strada, cu părul alb în dezordi-ne, înspre locuinţa care- i fusese pusă la dispoziţie,purtând pe umăr, aproape donquijotesc, o uriaşăvaliză ponosită. Ploua. cum ştiam că nu vine de laBucureşti decât pentru câteva zile, am presupus căîn ea se aflau manuscrise, notaţii de curs, suporturide prelegeri şi alte mărunţişuri academice de acestgen, menite să- i susţină erudiţia în competiţia inega-lă cu amatorismul. într- adevăr, cursurile îierau foarte precise, impecabile, rezultat nunumai al unor decantări intepretative delungă durată, ci şi al unui proces lăuntricmai subtil, pe care îl numim catharsis. levorbea celorlalţi, vorbind în secret despresine.

cartea pe care o discutăm, Interna-ţionala mea. Cronica unei vieţi (ed. Poli-rom, iaşi, 2012) confirmă perspectiva com-pensaţiei prin ştiinţificitate, întrucât, pen-tru autorul ei, corectitudinea a reprezentatdintotdeauna antidotul opus dispersiei,ridicat împotriva timpului care se scurgealeatoriu, capriciilor şi nedreptăţilor pecare le aduce cu sine. timpurile istorice pecare le- a trăit ianoşi n- au fost deloc logiceşi au avut parte de toate, de la spectaculoa-se răsturnări de regim la reciclări persona-le lipsite de verosimil şi de decenţă, stupe-fiante. să- ţi fie dat să trăieşti, într- o singu-ră viaţă de om, eflorescenţa burghezieievreieşti din Braşov din perioada interbeli-că, apoi antisemitismul instituţional care oaneantizează, pe urmă rebeliunea legiona-ră prelungită în ideologii naţionaliste de simulacru,al doilea război mondial, studiile universitare laleningrad în anul în care moare stalin, apoi dejis-mul, ceauşismul, pentru a sfârşi – detaliile fiindlăsate laoparte – cu revoluţia din decembrie 1989 şicu coruptocraţia care i- a urmat, e aproape fabulos,cu atât mai mult cu cât ultimul lucru care se poatespune despre toate acestea este că ianoşi le- a recep-tat marginal, ca un simplu spectator, fără să fi fostimplicat în vreun fel sau altul în ele. dimpotrivă, afost mai în miezul lor decât mulţi alţii, a fost actant,factor de decizie chiar în anumite momente, fiindpus, chiar de la început, în situaţia de a decide lucid,responsabil, pentru uzul său propriu, dacă „partitu-ra” la care participă este sau nu conformă cu adevă-rul, cu normele morale personale după care se ghi-dează şi cu ajutorul cărora trăieşte. concluziile decontext nefiind dintre cele mai fericite, rezultantalor e transcenderea voluntară, energică, practicatăca etică de uz personal: folosirea erudiţiei şi a corec-titudinii împotriva arbitrariului şi a dispersiei, utili-zarea ştiinţificităţii şi a sistemicităţii împotrivaamatorismului gregar din jur şi a malversaţiunilorde tot felul. cerebralizarea existenţei, intelectualiza-rea vieţii au fost narcozele pe care ianoşi le- a culti-vat cu fervoare, din anii în care identitatea lui mora-lă se înfiripa şi solicita o structură: ele îi permiteausă fie altfel decât sistemul, altfel decât alţi mulţicolaboratori ignari, să fie estetician teoretic într- ovreme a aservirii ideologice a artei şi filosof înalt învremuri când despre acest termen se discuta doar înaccepţiuni ancilare. să judece altfel Jurnalul de lapăltiniş, când pentru mulţi el echivala cu providen-ţa.

opţiunea e clar exprimată la pag. 538 a Inter-naţionalei mele, ca o explicitare a dilemei din alege-rea lui Iona, volumul său din 1973/74, de la care artrebui să înceapă, de fapt, înţelegerea tuturor „chei-lor” care deschid formula intelectuală practicată decătre ianoşi. Mă preocupa în volumul de atunci –scrie el acum – „tensiunea dintre libertatea individu-lui şi dictatul autorităţii supreme, una lumească, nudivină. tot hegelian vorbind, mă solicita opţiunea«slugii» faţă de «stăpân», faţă de acea «necesitateistorică» pe care oamenii erau chemaţi să o slujeas-că. dibuiam această dilemă, resimţind- o, pentru ins,ca fiind rea în ambele ipostaze, de revoltă şi supune-re, dezacord şi acord, nonconformism şi conformism.

nefericirea îl urmărea pe om, indiferent pentru ceopta: un fir roşu pesimist, care traversa, discret,meditaţiile mele – ale unui optimist din fire.” cititatent, în profunzime, pasajul exprimă o dilemă tipiciudaică, decantată metafizic din logica expulzării dingrădina edenului. în accepţiunea ei, omul e definit,sub aspect metafizic şi existenţial, ca fiinţă obligatăsă edifice pe sine în perimetrul unei „minus- situaţii”,al vicisitudinii impuse. strict logic, rezultă douăsituaţii: fervoarea victimară (martiriul), sau orgoliulde a surmonta handicapul istoric şi metafizic princonstrucţie de sine. aceasta, a doua, a fost opţiuneade o viaţă a lui ianoşi: de a compensa iraţionalulistoriei în care a fost aruncat prin raţionalizare şisistemicitate, de a se „ridica deasupra” printr- o etică

a continuităţii care sfida dezordinea, dispersia colec-tivă, discontinuitatea. sugestia – puţin credibilă – că„nu a ştiut nimic” de multe cataclisme care se întâm-plau în ţară trimite, e drept, această obsesie detranscendere în automistificare, dar ea dobândeşteşi forme neaşteptate, chiar umoristice, ca în ziua de22 decembrie 1989, când Profesorul se întoarce de lasinaia cu trenul la Bucureşti, fiindcă avea examen,îl susţine imperturbabil în clădirea din centrulBucureştilor şi pleacă acasă pentru a se folosi de tim-pul rămas până la trenul de întoarcere pentru a...încheia o carte, deşi istoria fierbe în jurul său şilocuinţa sa se află la cinci paşi de Palatul Victoria:„am scos telefonul din priză ca să nu fiu deranjat. decâteva ori am tresărit la zbârnâitul unui elicopter lajoasă altitudine. am pus punctul final şi am indicatdata exactă: «1989, solstiţiul de iarnă»” (e vorba des-pre cartea despre tolstoi, relatarea aflându- se lapag. 689 a jurnalului).

spuneam că dilema descrisă în alegerea luiIona este una de tip iudaic. „copil nervos, introver-tit, necomunicativ, însingurat”, pe care mama (scrii-toarea látó anna) l- ar fi dorit... bucătar- şef într- unhotel de lux elveţian, ianoşi n- a fost crescut într- ofoarte strictă observanţă iudaică, lucru care se vedechiar şi acum, când, de pildă, pus să enumere sărbă-torile iudaice (pp. 35- 36), el uită cu graţie Şavuotul(sărbătoarea secerişului), consacrată de către iah-weh ca una dintre sărbătorile anuale obligatorii, înexodul 23:14- 17. însă, dintre toate „transcenderile”de care aminteam, cea a identităţii etnice reprezintărefugiul suprem, uneori secret, ca răspuns la oricevicisitudine. Verticalitatea iudaică lăuntricizată l- acălăuzit şi salvat pe ianoşi de fiecare dată când cele-lalte identităţi ale sale erau supuse unor încercăritraumatizante. în consecinţă, firul roşul al Interna-ţionalei mele îl reprezintă, într- o bună măsură,întoarcerea lui ion ianoşi înspre steinberger jános,de care se desparte formal în 1958, atunci când deci-de să- şi schimbe numele cu acte în regulă. dubletulonomastic exprimă ambiguitatea asumată a uneiîntregi vieţi, împărţiţă între permanenţă şi meta-morfoză. întreaga operă de care dispunem îi aparţi-ne lui „ianoşi”, fiinţei intrate în caruselul duplicitaral istoriei, decise să „participe”, în ciuda rezervelorde esenţă şi de principiu. dacă stăm să analizăm sin-taxa ideatică a acestei opere, ajungem la concluzia căprofilul ei e determinat de anti- ontologic, de

anti- esenţialism şi de eterogenitate, adică de asuma-rea deliberată a timpului, în detrimentul „temeiuri-lor” atemporale care îl susţin. ianoşi a fost primul, lanoi, care a scris despre „nearta ca artă”, anticipând ohibridizare antipuristă care fusese susţinută, la vre-mea ei, şi de Şcoala de la frankfurt. (s- ar cuveni, întreacăt fie spus, o „reetichetare” a contribuţiilor saleestetice şi filosofice, prin abolirea reductivă, unilate-ralizantă, a apartenenţei lor la marxism şi deschide-rea interpretării înspre adorno şi ceilalţi.) Pe de altăparte, tensiunile ideatice dintre ianoşi şi noica („amconsimţit să nu ne întâlnim faţă în faţă”) – formula-te ulterior într- o carte – sunt determinate, şi ele,prin diferenţe structurale, atât filosofice, cât şi exis-tenţiale. dând curs ecuaţiei iudaice profunde din

alcătuirea sa, ianoşi n- a nutrit niciodatăvocaţia ieşirii din istorie, a anahoterismu-lui cultural, dezacordurile cu ontologismulvenind şi din această direcţie. însă devinelimpede, din substanţa tuturor volumelorsale memorialistice – şi- n special din cel deacum, Internaţionala mea – că supleţea dea acţiona „ca ianoşi” e susţinută de punctulreferenţial numit steinberger. cartea deacum reprezintă, aşadar, într- o măsurăcovârşitoare, o tentativă de recuperare, caexplicaţie existenţială concluzivă, a uneievreităţi estompate anterior. e făcută fărăostentaţie, fără zgomot, dar profund, adică– autentic, soluţia alterităţii ca răspuns lavicisitudine fiind una dintre cele mai preg-nante din volum.

Bonomia, simţul umorului, atât dedes ilustrate în carte, aparţin unui parţialschlemihl, cel mai important aspect al lorfiind percepţia spectaculară a istoriei, ca„joc” incontrolabil, despotic, în care suntangrenaţi deopotrivă lucrurile şi oamenii.Pentru cei care vor să înţeleagă participa-rea evreilor la istoria modernă a româniei

de după 1918 (fişe personale, destine, persecuţii,fracturi etc.), catalogul lui ianoşi e indispensabil.dubla determinare genetică personală (un tată foar-te corect, sobru, egal cu sine şi o mamă „picantă”,histrionică, dornică de aventuri) rezonează cu obse-sia de aceeaşi natură a lui thomas Mann, pe a căruifiică, erika, ianoşi o vizitează la Kilchberg am züri-chsee, în 1966, când aceasta se afla deja în cărucio-rul cu rotile. spectacolul familiei steinberger domi-nă tandru şi bonom volumul, fire adiacente impre-sionante fiind întinse şi înspre familia doctoruluileon caffé, tatăl janinei ianoşi, în aura căruia fiicase profilează ca o fiinţă strălucitoare. în spatele isto-riei nedrepte, groteşti şi ameninţătoare stau oamenialtruişti, cu stil şi personalitate: paradoxul acesta,pe care l- am trăit cu toţii în comunism, articulează odiscretă exemplaritate personală, din perspectivacăreia sunt analizaţi toţi actanţii – mai ales cei buni– o distincţie specială cuvenindu- i- se prietenului vie-nez arthur nürenberger, atipic în multe privinţe.

aş spune, în încheiere, inventariindu- i pe toţicei prezenţi în fişele lui ianoşi (tismăneanu- tatăl,Paul georgescu, ov. s. crohmălniceanu, leonterăutu, etc. etc. – foarte mulţi, de altfel) că ultimulparadox al Internaţionalei mele derivă din dorinţa dea- i conferi răului circumstanţele atenuante de rigoa-re, prin punerea sa excesivă în dependenţa istorieiimprevizibile, traumatizante. numai că o asemeneaperspectivă nivelează, îi transformă pe toţi în execu-tanţi, aflaţi în slujba unei transcendenţe oculte,numite Putere, pe când adevărul – mai ales pentrucomunism – e mai nuanţat, galeria marilor vinovaţifiind compusă şi din cei care au manipulat cubună- ştiinţă şi cinism răul, fiind iniţiatori de „isto-rie”, nu doar instrumentele, docile sau duplicitare,ale ei. impecabilă ca mărturie personală şi consec-venţă de sine, cartea lui ianoşi îi lasă, cu eleganţă,deoparte, relativizând prin omisiune un rău carepentru unii a fost justificarea însăşi a vieţii, jucândnevrotic rolul narcozei absolute. r

5

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

APRILIE 2013

Ştefan BorbélyPrintre furcile caudine (II)

Impecabilă ca mărturie personală şiconsecvenţă de sine, cartea lui Ianoşi

îi lasă, cu eleganţă, deoparte,relativizând prin omisiune un răucare pentru unii a fost justificarea

însăşi a vieţii, jucând nevrotic rolulnarcozei absolute

n O carte în dezbatare – Internaţionala mea. Cronica unei vieţi de Ion Ianoşi

ion ianoşi

6

ANUL XXIV t Nr. 4 (733)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

s- au împlinit 95 de ani de când Bojdeucalui ion creangă din ţicăul iaşilor adevenit casă memorială şi primulmuzeu literar din românia. dintre

documentele aflate în patrimoniul acestuia, puse ladispoziţia cercetătorilor, dar şi a publicului, prinexpoziţia permanentă viaţa şi opera lui Creangă,amenajată în modernul şi multifuncţionalul complexmemorial- cultural construit aici în anii 1985- 1989,două sunt strict legate de evenimentul din primăva-ra anului 1918: „darea de seamă a comitetuluiieşan pentru reconstituirea Bojdeucii” şi „Procesulverbal”. din comitetul de reconstituire a Bojdeucii,prezidat de profesorul a.c.cuza, făceau parte dr.n.leon, rectorul universităţii, dr. n.racoviţă, pri-marul iaşilor şi g.t. Kirileanu, bibliotecarul caseiregale. la realizarea acestei premiere, Banca naţio-nală, care deschidea lista donaţiilor, contribuia cusuma de 5.000 lei. urmau, în ordinea valorii contri-buţiilor: Primăria oraşului iaşi, elevii Şcolii norma-le „Vasile lupu” (1433,90 lei), nicolae iorga (1.000lei), a.c.cuza, g.t. Kirileanu, n.leon, iacobnegruzzi, V.g.Morţun, alte personalităţi, aşezămin-te şi instituţii, între care regimentul 25 reprezentatde maiorul zelea codreanu.

rememorez, pe baza documentelor, momentede la festivitatea inaugurării ce a avut loc la 15 apri-lie 1918, anul unor mult visate întemeieri. a cuvân-tat mai întâi preotul g.i.niculea: „Pentru bojdeucalui creangă, faptul reconstituirii căsuţei scriitoruluişi a aşezării în ea a unui muzeu, care să cuprindă totce a scris şi produs creangă, capătă o importanţă şimai mare, deoarece la mine în popor, în ţicăul desus, bojdeuca lui creangă va deveni de azi înaintecel mai mare monument popular, întrucât aici a vie-ţuit şi a scris cel mai mare scriitor în graiul poporu-lui nostru”. în discursul său, a.c.cuza situează eve-nimentul sub semnul afirmării cultului eroilor, evo-când modelul european al caselor- muzeu, în primulrând al celei a lui goethe, de la Weimar. n.leon rele-va frumuseţea cosmică a spaţiului în care este situa-tă Bojdeuca. „deasupra acestor dealuri – spuneaatunci rectorul celei mai vechi universităţi a ţării –pluteşte geniul oraşului iaşi, care a inspirat pecreangă, pe eminescu, pe conta şi pe toţi poeţii şicugetătorii noştri. acest geniu se găseşte pretutin-deni, în neîntrecutul joc frumos de umbre şi lumini,care se desfăşoară deasupra oraşului iaşi şi a împre-jurimilor sale, cât şi în razele de jăratic ale soareluicând apune”. Mai târziu, poetul Mihai ursachi, elînsuşi locatar al ţicăului, avea să- l definească cu omemorabilă sintagmă care s- a impus în conştiinţanoastră culturală: mahalaua celestă.

„Bojdeuca de căsuţă”, cu expresia lui creangă,a fost construită în prima jumătate a secolului alXiX- lea. după răspopire, în 1872, scriitorul s- amutat de la mănăstirea golia şi s- a instalat într- unadin cele două camere ale „căsuţei”. în cealaltă stăteaecaterina (tinca) Vartic, cu care a convieţuit până lamoarte.

contemplând, ca de atâtea ori, priveliştea dincerdacul Bojdeucii, îmi amintesc de scrisoarea din1884 pe care creangă i- o trimitea lui eminescu laBucureşti: „Bădie mihai, ai plecat şi mata din Iaşilăsând în sufletul meu multă scârbă şi amăreală…această epistolie ţi- o scriu în cerdacul unde de atâteaori am stat împreună, unde mata, uitându- te pe cerulplin de minunăţii, îmi povesteai atâtea lucruri fru-moase… frumoase… Bădie mihai, nu pot să uit acelenopţi albe, când hoinăream prin Ciric şi aroneanu,fără pic de gânduri rele, dar în dragostea cea marepentru Iaşul nostru uitat şi părăsit de toţi. Şi, dimi-

neaţa, când ne întorceam la cuibar, blagosloviţi deaghiazma cea fără prihană şi atât iertătoare a tin-căi, care ne primea cu alai, parcă cine ştie ce nelegiui-re am făcut şi noi. Ţi- aş scrie mai multişor, însă avenit enăchescu şi trebuie să plec cu dânsul la tipo-grafie. Sănătate şi voie bună, Ionică”.

este o „epistolie”, care, ca şi celelalte 29 cene- au rămas de la creangă, constituie pagini tulbu-rătoare din „romanul” unei prietenii intrate în legen-dă. că a suferit sau nu ion creangă de inadaptare înţicăul iaşilor pare o falsă problemă. în fond, oriun-de s- ar fi aflat, el tot în mitul numit humuleşti ar fitrăit. nimic nu e mai viu şi mai fertil la cel ce a scris„amintirile din copilărie” decât memoria. Plecareasa din humuleşti este, de fapt, plecarea dintr- un mitîn literatură. sosirea sa la iaşi este sosirea în lite-ratură, ceea ce, într- un admirabil text, prozatorulconstantin ţoiu surprindea cu subtilitate şi exprimacu o simplitate de epopee biblică. după sfâşietoareadespărţire de satul în sărbătoare, de smaranda ceaMare, neînduplecată în credinţa că„leneşul şi cobăitul ei băiet” este pre-destinat a se petrece printre oamenimari; de smărăndiţa; în fine, de oîntreagă lume paradisiacă şi de oimpresionantă vechime, după anevo-iosul drum cu mârţoagele lui Moşluca, căruţa avea să fie trasă sub unplop mare, la socola: „în jur numaidăscălime, de pretutindeni. uniitineri, alţii cu nişte târşoage de barbecât badanalele de mari”.

în ziua de 18 iunie 1889, ioncreangă, foarte bolnav, află din ziarecă a murit eminescu. nu mai are nicitimp şi nici putere să ajungă de la iaşila Bucureşti pentru a- l petrece pe ulti-mul drum pe cel al cărui „nume vatrăi cât veacurile”, cum prevăzuseunul dintre junimiştii de vază cupuţin timp înainte de sfârşitul tragical poetului, într- o scrisoare trimisă lui iacobneguzzi. la aflarea veştii, creangă deschide volu-mul de Poesii al lui eminescu (ediţia Maiorescu,singura apărută antum) şi îl citeşte, în Bojdeuca sa,de la prima la ultima filă, plângând. apoi, obosit deemoţie, vlăguit de boala ce îl măcina şi avea să- lrăpună în ultima seară a aceluiaşi an nefast – poatecel mai nefast din istoria literaturii române – adoar-me cu capul pe „măiastra carte”. Poate că în aceanoapte tristă va fi visat tot ceea ce trăise de- a lungulanilor care trecuseră de când îl cunoscuse pe Poet.dar asta n- o mai ştim. Ştim însă – sau putem afla –mult mai multe despre viaţa lui creangă, foarte agi-tată, despre biblioteca sa, incredibil de bogată, ce nerevelă un intelectual veritabil, care gândea profundşi citea cărţi fundamentale, şi nu doar în româneşte,despre corespondenţa sa – în bună parte inedită – cuautorităţile statului, cu cele bisericeşti, cu fiul săuconstantin şi cu ceilalţi membri ai familiei, cu prie-teni ca eminescu, Veronica Micle, slavici, Vasileconta ori a.c.cuza, cu iacob negruzzi, titu Maio-rescu şi alţi junimişti, luăm cunoştinţă de toate eve-nimentele mai importante ce au avut loc în timpulvieţii lui ion creangă, în perioada cuprinsă întreziua naşterii sale şi cea de 2 ianuarie 1890, când esteînmormântat. de unde aflăm toate acestea? dinmuzeul inaugurat cu 95 de ani în urmă, dar şi dinvolumul Ion Creangă şi lumea în care a trăit, apărutîn 1999, pe care îl datorăm lui constantin Parascan,muzeograf, timp de decenii, la faimoasa Bojdeucădin ţicău, scriitor şi împătimit cercetător al vieţii şi

operei genialuluihumuleştean şi alepocii junimii. ocarte care nu e nicimonografie, nicicolecţie de docu-mente, nici lucrarede istoria literatu-rii, a culturii sau apresei, nici o anto-logie a scrisorilortrimise şi primitede creangă, nicidicţionar al scriito-rilor români şi stră-ini care au trăit şiau creat în secolul

al XiX- lea, nici calendarul celor 52 de ani ai vieţiimarelui scriitor, ci, aşa cum bine spune autorul ei:„câte ceva din toate acestea”. un film, în date, alunei vieţi şi al unei opere văzute în relaţie, nu doartemporală, cu evenimentele – în primul rând cultu-rale – ale unei epoci. o carte care, pe lângă impresio-nanta cantitate de informaţie, în mare parte inedităla data apariţiei ei, oferă şi o lectură pasionantă,fiindcă este „încălzită” de un autentic suflu epic. iau,la întâmplare, un an: 1876. la 13 august, moaremama lui eminescu: raluca eminovici. eminesculocuia la Bojdeuca lui creangă. de aici a plecat şiaici s- a întors de la înmormântarea săvârşită la ipo-teşti. Peste mai bine de trei ani, la 1 ianuarie 1880,avea să scrie o, mamă…, una dintre puţinele poeziipe care le- a datat; o va publica la 1 aprilie în Convor-biri literare. este singura poezie publicată de emi-nescu în tot acest an! să ne întoarcem însă la 1876.creangă publica manualul povăţuitoriu la cetireprin scriere şi scria una din capodoperele sale: moş

nichifor coţcariul. Maiorescu, acumbucureştean, cerea, printr- o epistolăadresată lui anton naum, să i se tri-mită nuvela pentru a o citi: „ aud des-pre o frumoasă nuvelă a d- lui Crean-gă, a(le) cărui scrieri în genere sunt oadevărată îmbogăţire a literaturiinoastre. Fă bine, spune- i să- mi tri-meată pentru 5 zile manuscriptulnuvelei şi îl voi retrimite desigur dupăacest timp; nu mă oropsiţi de tot,rogu- vă. Sau poate i- l aduc în persoa-nă la aniversarea Junimei”. criticulprimeşte textul după câteva zile şiconfirmă într- o scrisoare din 20octombrie: „mulţumiri pentru trimite-rea mijlocită a istoriei lui Creangă,care a făcut cel mai mare haz la toţicâţi au cetit- o pe aici, căci începe aînmuguri şi în Bucureşti un vlăstar alJunimei. Ştii că vlăstarele noastre

înmuguresc iarna. încă o dată, vă rog pe toţi, nu măoropsiţi”. un maiorescu mai puţin obişnuit, un maio-rescu în ipostază sentimentală. respirase adâncaerul Iaşului marilor zidiri spirituale, care l- a mar-cat pentru totdeauna…

ce se mai întâmpla în acel an, 1876? în Curie-rul de Iaşi, din 5 decembrie, eminescu semna croni-ca la spectacolul cu revizorul de gogol. între scriito-rii care îşi trag seva operei din viaţa reală a popoa-relor lor, cronicarul îl menţionează pe creangă. înlume, se năştea jack london şi murea arheologulrus a.n. afanasiev, primul editor al basmelor şipoveştilor ruseşti pe care le compară cu producţiilesimilare ale altor popoare. Mark twain începeapublicarea aventurilor lui tom Sawyer. în româniase năştea la iveşti (galaţi) hortensia Papadat Ben-gescu. ioan slavici era angajat redactor la timpul,unde îi va avea alături pe eminescu şi caragiale.dimitrie Petrino făcea, după binecunoscutul obiceial pământului, un denunţ mincinos, şi anume căeminescu ar fi furat cărţi şi mobilier din inventarulBibliotecii universitare, acuzaţie dovedită ca totalnefondată (de fapt, poetul contribuise la îmbogăţireapatrimoniului Bibliotecii). eminescu semna înCurierul de Iaşi din 29 septembrie un necrolog lamoartea lui costache negri, unul „din cei mai nobilibărbaţi ai românilor”. ion creangă termina corosivapoveste a lui Ionică cel prost, pe manuscrisul căreiamenţionează: „Scrisă de Ioan- vântură- Ţară, în Iaşi,la 22 octombrie 1876 şi dedicată cărăcudei din Juni-mea îmbătrânită în zile rele, la prilejul aniversării atreisprezecea, numărul dracului”.

am evocat şi eu toate acestea „la prilejul ani-versării” a 95- a de la un eveniment fundamental pri-vind cultura şi muzeografia noastră literară. Muzeulion creangă este cel mai vizitat din capitala Moldo-vei şi, potrivit estimărilor specialiştilor în domeniu,cea mai vizitată casă memorială din românia. doarteiul lui eminescu din parcul copou şi casa crean-gă de la humuleşti mai pot fi comparate, din acestpunct de vedere, cu muzeul din „mahalaua celestă”,care, aidoma celebrelor aşezăminte de acest fel dinlumea întreagă, a devenit încă de la inauguraremuzeul unui mit. r

Constantin CoroiuSărbătoare în „mahalaua celestă”

S- au împlinit 95 de ani de cândBojdeuca lui Ion Creangă din ŢicăulIaşilor a devenit casă memorială şiprimul muzeu literar din România.

n Actualitate literară

■ semnal editorial ■ Ideea Europeană

► c. miu, t. mămăligan, c. ştefan, România în calea ameninţării teroriste

► petru Demetru popescu, Prinţ şi spadasin, vol. 1

► petru Demetru popescu, Prinţ şi spadasin, vol. 2

7

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

APRILIE 2013

despre relaţia lui livu rebreanu cufany, despre mariajul lor ca şi (mai cuseamă) chestiunea paternităţii fetiţeiflorica/ Puia („…mă iubeşti şi adori pe

Puia”) s- a scris mult şi contradictoriu, mai ales fami-lia rebrenilor nu o vedeau cu ochi buni pe actriţacare îl acaparase total pe prozator, din cauza căreiase răciseră (inadmisibil de mult) raporturile acestu-ia cu părinţii etc. „încăpăţânarea ei – e vorba defanny, n.n. ct. c. – de- a face abstracţie de soartanefericită a rebrenilor de pestemunţi – notează niculae ghe-ran în Cuvântul înainte la ediţiade corespondenţă liviu rebrea-nu – Fany rebreanu, pe care olansează în continuarea şiruluioperelor acestuia, întocmite şisusţinute critic, tipărite de- alungul a peste o jumătate desecol – va tensiona într- atâtrelaţiile familiale, încât, la capă-tul repetatelor ocări, mahalagis-mul se va revărsa în sălile tribu-nalelor din capitală şi cluj. Perol, falsa paternitate a Puiei,venită pe lume la călăraşi, cumult înainte ca fostul ofiţer dehomvezi să fi trecut carpaţii în vechiul regat /…/ani în şir, tiberiu, fratele cel mai mic al scriitorului,copiase zadarnic documente doveditoare prin careatesta că, la data conceperii nepotului lui, tatăl nu seafla în regat, fiindcă Paul Vlachide, un as al barou-lui bucureştean, a spulberat tot probatoriul, câşti-gând procesul în zece secunde, tocmai când se păreacă şi curtea se edificase asupra adevărului./ – Puneţicumva la îndoială corectitudinea datelor? cereţiautentificarea actelor prezente?/ – nu- i nevoie. leconsiderăm valabile. numai că distinsul adversars- a oprit la jumătatea pledoariei: a dovedit că, la con-ceperea fiicei, tatăl nu s- a aflat în românia. îl invitsă dovedească şi că mama nu s- a aflat înaustro- ungaria”. iar editorul adaugă, (şi) de dataaceasta cu uşoară maliţiozitate: „căci, pe bună drep-tate, respectiva mamă, de umblat, umbla mereu cupodoaba la purtător, pretabilă oricând la un răsfăţdiscret, dar şi riscant în perspectiva maternităţii”.dar, nu despre acest litigiu va fi vorba, cum se poatelesne presupune, din chiar capul locului, în masivulvolum de corespondenţă liviu – fanny rebreanu(selectată dintr- un imens maldăr de scrisori primi-te/experiate de scriitor) care se întinde pe aproapeşase sute de pagini: 405 scrisori dintre cei doi soţi(237 ale lui liviu rebreanu şi 166 aleŞtefaniei/fanny), acoperind perioada dintre 14august 1914 şi 24 decembrie 1943, practic o viaţăpetrecută împreună. împreună, în sensul larg alcuvântului, căci scrisorile sunt prilejuite tocmai deepisoadele în care cei doi se aflau departe unul decelălalt, fie în sejururi la mare (fanny împreună cuPuia), fie aflaţi în călătorii în străinătate (liviu, darşi fanny), în călătoriile prin ţară cu alţi scriitori,pentru a paricipa la şezători literare, sau de refugii-le prozatorului la orlat ori la Valea Mare, pentru alucra în tihnă la romanele sale. schimbul acesta descrisori, care solicită din plin răbdarea cititoruluiinteresat, a cercetătorului biograf, să zicem, e puţinatractiv în marea lui cuprindere de informaţii bana-le asupra modului în care cei doi, separaţi temporal,îşi comunică programele zilnice de… lucru, cu deta-lii casnice sau de cea mai tipică rutină domestică(„ana a făcut ieri 3 kg. dulceaţă de prune. Şi cu astas- a isprăvit. unde mai pui că i- am dat totuşi să ia100 kg. lemne, care au costat 115 lei” – liviu; „laParis e frig şi mohorât. în camera Puiei însă estedelicios, cald, cald, cald. de la 1 noiembrie a dat dru-mul la calorifer” – fanny. etc), cu insistente calculeasupra cheltuirii banilor, niciodată îndeajunşi,mereu pretextându- se austeritatea, dar dându- se, deobicei, mână liberă la cheltuieli, sau amănunţiterapoarte asupra întâlnirilor lui liviu cu diverşi prie-teni, apropiaţi etc., dar şi, pe scurt, referiri la muncasa scriitoricească – menţiuni utile pentru a fi corobo-rate cu însemnările din Jurnale (ceea ce şi face n.gheran, într- un aparat de note impecabil, ca de alt-fel pentru întreaga serie de opere).

la prima vedere schimbul epistolar se prezintăca un soi de roman (se cuvine, totuşi, să punem ghi-limelele de rigoare acestui cuvânt, care poate fi o eti-chetare) de… dragoste, dacă ar fi să ne luăm dupămodul în care cei doi se adresează unul altuia (ape-lativele, zice n. gheran) de fiecare dată în formulesiropos romantice („cum nici în Jar nu găsim”, adao-gă editorul), fiecare căutând parcă a- i arăta celuilalt,de fiecare dată, nesfârşita afecţiune: astfel, de la„liviule meu drag şi bun” la „liviul meu scump şi

mult dorit” sau „scumpul şimult prea iubitul meu soţliviu”, etc., etc., pentru ca reci-proca să fie cu încă şi mai multăexaltare – de la „fanny, iubitamea”, la „iubita mea nevastă”sau: „iubita mea tovarăşă deviaţă şi de toate”, ajungându- sechiar la: „iubită şi prea sfântănevastă”. Ş.a.m.d., pentru a cul-mina cu o scrisoare (datată.constanţa, 13 august 1924) deun patetism exaltat până lanefiresc: „adam şi eva, îmipovesteai tu cândva, este roma-nul unor oameni care se regă-sesc în şapte vieţi./ este reîncar-

narea./ ascultam şi te priveam. adam şi eva – con-tinua glasul tău cald – este opera mea care va purtacel mai mult din ceea ce mi- ai dat tu mai de preţ,draga mea./ am tresărit! eu, umila? neînsemnata?M- am cutremurat ca nucumva cele auzite să nu fiedecât plăsmuirea fantezieimele momentane, să nu fiedecât o închipuire a mea./ darnu, glasul tău continua totatât de domol înseluindu- mitot mersul romanului până laînceierea lui (…) acum îmi voiaduna toată puterea să trecaievea în fiinţa evei, să tră-iesc prin ea cele şapte vieţifăurite de tine, ca astfel sărămân de- a pururi în inimata. doresc, liviu meu scump,ca munca începută să- ţi fieînvăluită în acea aleasă inspi-raţie, ce numai marilor crea-tori le este hărăzită”. Prealiterar compusă, comparativcu celelalte, epistola e suspec-tă. de altfel, niculae gheran osocoteşte drept cotrafacere,„compusă după moartearomancierului”. n- ar fi meri-tat să insistăm asupra acesteiscrisori, dacă nu ne- ar fi atrasatenţia tocmai în privinţa ati-tudinii pe care a avut- o fanny, de- a lungul vieţii,faţă de prozator, interesată în mod obsedant de scri-sul lui liviu pe care îl îmboldea, cu orice ocazie, săscrie („bine că merge strună cu lucrul tău. auzi, 26pagini. e colosal. Bravo. spor şi noroc mult. îmi parerău că nu treci mai iute de 100 pagini…”; sau: „aşvrea să- ţi sărut mâna, care ani întregi, fără preget,în mijlocul bucuriilor şi a grijilor, a aşternut pe hâr-tie, la comanda geniului tău, slovă lângă slovă, casă- mi dăruieşti mie neasemuitul tău Ion./ sunt mân-dră!”. etc. etc. etc.), să nu- şi abandoneze proiectele. oastfel de preocupare e chiar frumoasă din parteaunei soţii iubitoare. numai că toată corespondenţanu vorbeşte, în subsidiar, decât de grijulia strădaniea ambilor, de a păstra între ei o anumită stare delinişte, de echilibru, gata, de altfel, a se fărâma lacea mai mică şi inofensivă primejdie venită dinafară. căci, fanny se dovedea nu atât geloasă (deşinu se exclude o asemenea agresivitate, chiar dacăcontrolată strategic), cât mai cu seamă temătoare canu cumva liviu să se îndepărteze de ea şi să- l piar-dă, iubindu- şi mai mult propria creaţie. tocmai deaceea, fanny se declară, mereu şi mereu, părtaşă latravaliul scriitoricesc al acestuia („scrie mereu pen-tru jurnale liviule scump, pentru liniştea mea”; „tuce faci? ai început lucrul? Merge cu spor şi bine?”;

„sunt fericită că a apărut Servilia”; „te- ai apucat iarde lucru? tot aşa bine merge?”; „ai grijă de tine.cum mergi cu Crăişorul nostru?” etc., etc.). Vreasă- i controleze fiecare pas, fiecare mişcare, cerându- isă- i scrie zilnic, pentru a- i raporta totul. ceea celiviu şi face, cu supuşenie, şi ea strategică. fannynu este însă mulţumită îndeajuns. îi cere cu insis-tenţă – când se află, bunăoară, la mare, cu Puia – săvină măcar pentru o zi-două, şi el, ca astfel să fiesigură că soţul nu- şi poate îngădui cine ştie ce liber-tăţi; vrea să- l ştie lângă ea, repetându- i ademenitoa-re şi agresive decalraţii de dragoste înfocată: „Mor deurât, mor de dorul casei, mor de grije şi de groaza sănu te îmbolnăveşti. liviul meu, Bunul meu, tu ştiibine că eu nu am nimic mai sfânt pe lume ca tine (…)Vino de fă şi tu câteva băi reci, vino de dormi câtevanopţi liniştit (…) sunt desperată! sunt nenorocitădacă nu vii”. or, scriitorul tocmai se bucura că putea– rămas acasă la Bucureşti – nu să doarmă liniştit,ci să stea nopţile, în linişte, la masa de lucru. deaceea îi şi răspunde promt, în acest sens, la fiecarechemare: „iar o noapte bună, rodnică. am scris maimult decât îmi fixasem porţia”; „…am venit acasă(…) mi- am făcut cafea şi m- am apucat de lucru. amscris foarte uşor, cu plăcere şi repede. la 8 dim/inea-ţa/ isprăvisem şi întrecusem chiar porţia”; „Şiazi- noapte am scris bine, slavă domnului. cred căpână duminică isprăvesc”; dar şi cu anume insinua-re: „am avut o noapte nenorocită. Poate unde m- amgândit prea mult la tine, n- am fost în stare delocsă- mi concentrez mintea”. Ş.a.m.d. iar când esteanunţată venirea ei acasă, mai devreme decât fusesestabilit, liviu îi cere cu stăruinţă să precizeze anumedata, ca să fie… pregătit, sugerându- i că ea (ele) maipoate rămâne pe- acolo: „întoarcerea ta nu trebuie s- ogrăbeşti. stai liniştită, fă- ţi tot ce îţi trebuie în tihnă(…) de mine nu te îngriji deloc (…) Până atunci spercă voi termina şi eu baremi cu Crăişorul, pe care edi-tura mi- l reclamă stăruitor”, sau: „în orice caz celpuţin cu o săptămână înainte trebuie să- mi scriiexact ziua plecării şi ora trenului, ca să pot luamăsuri (…) voi face tot posibilul să- ţi ies în întâmpi-nare. dar încă o dată: cel puţin o săptămână îninte,ca să am timp să mă pregătesc”. etc. iată intrigaromanului, pe care tot fanny o întreţine. susţinutăde suspiciuni, intriga se ţese în jurul bănuielilor căliviu o înşeală cu admiratoarele ce- i dau târcoale(„iacă îţi repet şi- ţi jur pe tot ce vrei tu că nu enimica cu scârba aceea”). dacă ţinem seama şide asemenea episoade, imperativele lansate de

fanny, nu par întru totulgratuite („18.Viii.1929.telegramă: sunt acasă, vinoimediat!” sau, alădată: „Măsimt din ce în ce mai umilităde lipsa ta de curiozitate, de amai afla ce mai fac şi eu. gân-durile rele au început să- mitreacă prin cap”. etc. gânduripe care liviu cată a le îndepăr-ta:” iubirea ta măreşte toate,şi cele bune şi cele rele (…) săte pup, dar să şi vii, căci toatescrisorile sunt literă moartă şinumai prezenţa e vie şi binefă-cătoare”. replicile acestea auhazul lor ascuns, deşi pardecupate din comediile lui gol-doni.

dincolo de toate acestemărunţişuri ale unei vieţi con-jugale, scrisorile conţin şi pre-ţioase referiri la viaţa literară,culturală în general, a scriito-rului liviu rebreanu: partici-parea la congrese internaţio-nale, relaţiile sale cu editurile,cu publicaţiile, cu colegii de

breastă etc., pe care nicolae gheran le analizează înintervenţiile sale punctuale din aparatul de note,practicând comentarii probe şi, nesmintit, la obiect.

în totul, epistolarul acesta este interesant şiutil pentru cel ce caută aici valoarea documentară aconfesiunii directe (şi de- o parte şi de cealaltă), adău-gând o perspectivă, dacă nu neaparat inedită, asu-pra vieţii intime a marelui romancier, în orice caz denesfârşite nuanţări ale trăirilor emoţionale ale celordoi, regizate nu de puţine ori, dar abia relevanţaacestora poate fi de folos istoricului literar în contu-rarea personalităţii depline a lui liviu rebreanu. înacest sens, munca de corvoadă pe care o face, de oviaţă, niculae gheran, reuşind să definitiveze o res-tituire critică integrală a operei rebreniene, trebuieelogiată cu asupra de măsură (ca să mă exprim caintelighenţia ardeleană de mai acum un secol şijumătate).

■ liviu rebreanu – Fanny rebreanu. Intime. text şiaparat critic de niculae gheran, stabilirea textelorîn colaborare cu dana hiticaş- Moldovan, teodorPapuc şi lorenţa Popescu. indici de teodor Papuc.editura academiei române, Bucureşti, 2012 (încolaborare cu) Muzeul judeţean Bustriţa nasăud. r

Dincolo de toate acestemărunţişuri ale unei vieţi

conjugale, scrisorile conţin şipreţioase referiri la viaţa

literară, culturală în general,a scriitorului Liviu

Rebreanu: participarea lacongrese internaţionale,

relaţiile sale cu editurile, cupublicaţiile, cu colegii de

breastă etc.

Constantin CubleşanUn „roman epistolar”:Liviu Rebreanu – Fanny Rebreanu

un prozator care, în ultimii ani, a atrasatenţia prin mizele majore ale cărţilorsale este basarabeanul ion iachim,profesionalizat şi în literatura pentru

copii, dar fiind şi un publicist cunoscut pe linie edu-caţională. el este şi autorul unei documentate Istoriia expansiunilor ruseşti, în trei ediţii, între care unaşi în românia, carte ce se remarcă, de asemenea,prin talentul de prozator. grija pentru o bogatădocumentare în beletristică e de subliniat mai ales înromanul său recent, Cireşe pentru mareşal, apărut laediturile Vicovia şi Babel din Bacău (2012). dupăcum se menţionează pe prima copertă, cartea şi- apropus să marcheze cele două veacuri de la raptulrusesc al Basarabiei. după câte constat, e şi singuracarte de „ficţiune” dedicată evenimentului, având şiprioritatea, cel puţin în Basarabia, de a fi un romanîn care Mareşalul ion antonescu este protagonistul.Precedentul caz, al lui Marin Preda cu delirul, a dez-văluit cât de spinoasă este miza unei cărţi desprefigura Mareşalului, ceea ce i- a şi adus marelui proza-tor violentele atacuri de la Moscova, la vremea res-pectivă (1975).

am putea crede că altele sunt acum condiţiile,după căderea comunismului şi a imperiului sovietic.în realitate, nu este deloc aşa, nici în ţară şi nici înBasarabia, unde, în ultimele campanii electorale,figura Mareşalului a devenit sperietoare de spotpublicitar în propaganda comuniştilor lui VladimirVoronin. în ţară, Mareşalul este încă „persona nongrata”, cu straşnică poruncă ocultă de a i se dărâmastatuile care începuseră să se ivească, şi cu interdic-ţie de a se vorbi public despre meritele sale istorice.într- un asemenea context, doar istoricii nonconfor-mişti au scris cărţi despre Mareşal, alături de cei cuprivilegiul de a- l portretiza în culori odioase. fiindvorba de statui, e de mirare că ion iachim a găsituna, pe care o reproduce pe ultima copertă, cu preci-zarea că a fost pusă la dispoziţia editurii de către d- lconstantin cucu. documentele faimosului proces alMareşalului atestă şi afirmaţia învinuitului că, dacăar fi ieşit victorios în încercarea de a elibera Basara-bia, Bucovina nordică şi partea de ardeal ruptă prindictatul de la Viena, i s- ar fi ridicat statui în toateoraşele din românia. iată de ce lipsa statuilor închi-nate Mareşalului arată uriaşa tragedie trăită nuatât de ion antonescu, cât de ţară. aceasta este şitema romanului Cireşe pentru mareşal, iar punereaîn ecuaţie romanescă de către ion iachim este mizamajoră a autorului. Şi trebuie spus răspicat: Cireşepentru mareşal este cartea Basarabiei mareşalului,după cum, păstrând proporţia, publicistica anilor1877- 1878, de la ziarul timpul, este Cartea Basara-biei lui mihai eminescu. aceste două personalităţi,una culturală, cealaltă politică, au ridicat Basarabia,Bucovina şi ardealul mai presus de orice spaimăistorică, mergând până la jertfa de sine. iar o aseme-nea jertfă de sine eminescu a întâlnit- o, a lăudat- o,şi a luat- o ca exemplu, la domnitorul grigorie ghicaal iii- lea, cel care s- a jertfit, prin protest, pentruvânzarea Bucovinei către imperiul habsburgic.

dintr- o atare perspectivă istorică, Mareşaluleste mai important pentru Basarabia decât pentruce- a mai rămas din românia postbelică, dovadă căfiinţa antonesciană este prohibită la Bucureşti, caimagine strident negativă, pentru care un noncon-formist ar putea să facă şi puşcărie, conform legisla-ţiei în vigoare. de la 1812 încoace, majoritatea covâr-şitoare a politicienilor români s- a dovedit neputin-cioasă/fricoasă, în raport cu Basarabia, rarele excep-ţii fiind Mihai eminescu, constantin stere, gheor-ghe i. Brătianu, ion antonescu şi alţi câţiva. de douăveacuri, Basarabia a fost cedată fără luptă, „trăda-tă”, „furată” mereu, cum spun dumitru Matcovschişi grigore Vieru. excepţia, în aceste două secole, afost Mareşalul ion antonescu, singurul care a datcelebra comandă: „ostaşi, vă ordon treceţi Prutul!”atunci, ţara îşi spăla ruşinea a o sută cincizeci deani de slăbiciune şi laşitate. subliniez din nou: aces-ta este suflul cărţii lui ion iachim şi, de aceea, mi separe a fi singulară, ca mesaj nu numai artistic, înliteratura postbelică.

e momentul să subliniez că „teza” romanului,finalmente, nu striveşte dimensiunea artistică. dim-potrivă, aceasta o face pe deplin credibilă pe cea din-tâi. Cireşe pentru mareşal atestă că ion iachim e pecale să conceapă un ciclu romanesc, deschis de roma-

nul anterior decameron basarabean, personajeleevdochim Vărzărescu, plutonier din satul codrean-ca, şi alistar Vărzărescu, fiul celui dintâi din anii’60, realizând legătura epică. cititorul perspicace vainclude în acest ciclu şi o istorie a expansiunilorruseşti, carte cu implicare naratorială subiectivă,dincolo de bogata documentaristică prelungită pro-gramatic şi în Cireşe pentru mareşal, ceea ce face şimai vizibilă plasma ciclică.

ca roman istoric, cartea lui ion iachim are încentrul atenţiei războiul dus de Mareşalul ion anto-nescu în campanie de eliberare a teritoriilor răpitede uniunea sovietică în urma Pactului Molotov –ribbentrop. intervalul istoric, cu faptele lui binecu-noscute, se întinde, îndeobşte, între 1940 – 1946,odată cu condamnarea la moarte a Mareşalului. dardifuziunea istorică e de la 1812 până în contempora-neitate, fundalul epic şi sentimental fiind al unei tra-gedii imposibil de cuprins în datele concretului docu-mentar.

nucleul epic propriu- zis este momentul încer-cuirii trupelor româneşti şi aliate de către armatasovietică între 1943 – 1944, începând cu 5 decembrie1942. din 40 000 de combatanţi au reuşit să scapedin încercuire doar 3169. într- o „groapă de lupi”,stau în aşteptare evdochim Vărzărescu, basarabea-nul din codreanca, şi bihoreanul ioan Blaj, iviţi dinspaţii româneşti deloc luate la întâmplare. ordinul eca într- o „groapă de lup” să stea câte doi soldaţi, pen-tru o mai lesnicioasă supravieţuire, comunicarea cualte gropi făcându- se prin urlete de lup, obişnuite înstepa rusească. Peste săracele provizii primite, ceidoi se mai hrănesc cu carne de cal mort, având şinorocul să vâneze un bizon de câteva tone, din carese vor înfrupta şi ceilalţi camarazi. acolo, cei doi, caşi alţi combatanţi, sunt nevoiţi să- şi croiască o viaţă„obişnuită” pentru a învinge singurătatea, uitarea şimoartea: „singurătatea celor doi din «groapa de lup»se întindea ca mătasea broaştei peste un lac stătut.singurătatea, frica şi uitarea.” (p. 70). înving toateacestea prin amintiri din viaţă şi despre locurilenatale, prin dispute, prin fredonarea melodiei Zara-za. într- o incursiune după lemne, dau de un ofiţer

român care tocmai se sinucisese şi de la care se alegcu o Biblie, cu o manta nouă, cu revolverul şi cu unjurnal de front şi de reflecţii despre Mareşal şi des-pre situaţia politică a momentului (1940 – 1944).lectura, rând pe rând, a acestui jurnal devine tehni-că narativă. ofiţerul Vasile fluture fusese un omcultivat şi cu subtilitate analitică. se mai adaugă înexistenţa celor doi „lupi” recuperarea din stepă aunui italian cu mintea deraiată, decorat de nemţi, penumele lui giovanni contadino, debitând poveştidespre cerbi cu stea în frunte din ţara lui etc. acestgiovanni se- ntoarce într- o zi, de la lemne, cu orusoaică de care se îndrăgosteşte bihoreanul, un tipmezomorf, după clasificarea americanului Williamsheldon, invocată de evdochim Vărzărescu. e o rezo-nanţă intertextuală cu povestea locotenentuluiragaiac din romanul lui gib i. Mihăiescu. altmin-teri, tehnica intertextuală capătă un aspect original

la ion iachim, prin subdivizarea celor paisprezececapitole ale romanului cu ajutorul unor citate memo-rabile care ţin locul de titluri intermediare ce înles-nesc frazic curgerea naraţiunii. un aforism al luigrigore Vieru, de exemplu, chiar depăşeşte simplalegătură frazică, sugerând, contrapunctic, întreagadramă a Mareşalului: „dacă un brad creşte pe mar-ginea prăpastiei, nu- l mai întrebaţi cum o duce.” (p.241). autorul ştie să folosească abil şi elementele demetaroman, intervenind, peste vocea naratorialădominantă, în momentele- cheie ale naraţiunii, fără ada totuşi impresia de simplu joc, cum se- ntâmplă,adesea, în metaromanul postmodernist. aşa se facecă proza lui ion iachim se citeşte tensionat de la uncapăt la altul, toate căpătând coerenţă, în ciuda apa-rentelor date compozite, de tip labirintic. iar aceastăcoerenţă provine tocmai din nucleul central al poves-tirii, viaţa în condiţiile aspre din stepă, viscolele şiatacurile sovietice devin simbolul dramei românieiîn conjunctura istorică, anunţând destinul Mareşa-lului, care nu va fi lăsat să ducă la bun sfârşit nego-cierile cu doamna Kollontay, fiind arestat şi predatruşilor care- l vor ţine prizonier la închisoarea dinlublianka, unde va fi interogat şi de faimosulVâşinski, cel care se va ocupa de instalarea, la Bucu-reşti, a regimului comunist. se remarcă din nou teh-nica muzicală a contrapunctului, fiindcă „încercui-rea” Mareşalului la lublianka, urmată de condam-narea la moarte, repetă, cu diferenţă, încercuireacelor doi protagonişti în stepa rusească. unul dintreei, basarabeanul, va fi luat prizonier şi trimis înlagăr, undeva în urali, celălalt va fi sfâşiat într- oexplozie în bătălia finală. apoi, captivitatea Mareşa-lului va avea reflexia în oglindă a captivităţii Basa-rabiei, începând cu 23 august 1944. despre aceastăcaptivitate va da seamă copilul alistar. de altfel,Mareşalul este personaj atât de fundal, cât şi ca pre-zenţă directă în întâlnirile cu hitler, în interogatorii-le cu Vâşinski, cel care decide şi condamnarea de laBucureşti, apoi în contactul cu cei doi „lupi”, Vărză-rescu şi Blaj, dar, mai cu seamă, în cele câteva dialo-guri cu copilul din viitor, alistar Vărzărescu, cheiacentrală a romanului exprimată în titlu: Cireşe pen-

tru mareşal. într- o ultimă întâl-nire, alistar îi aduce Mareşaluluicireşe fârlădane, care se coc înziua duminicii Mari, dându- i,totodată, seamă de starea Basa-rabiei pentru care Mareşalul şi- apus viaţa zălog: „am vrut s- o eli-berez, – se adânceşte în gânduriMareşalul – s- o aduc la sânulţării… cine ştie cât va mai suferiaceastă Basarabie şi acest MicPrinţ al ei, care mi- a adus acum,înaintea execuţiei cireşe fârlăda-ne… unii filosofi afirmă cum căisus hristos, în faţa morţii, ar firegretat că este fiul lui dumne-zeu şi că ar fi primit moartea doarca să triumfe ideile sale. nu- iadevărat! isus s- a bucurat că estefiul lui dumnezeu şi a muritîmpăcat ştiind că salvează lumea,că ideile şi credinţa sa vor trium-fa.” (pp. 352- 353).

de aceea, în faţa plutonuluide execuţie Mareşalul se simteîmpăcat, aidoma ciobanului mio-

ritic. din rândul plutonului se aud înjurături înruseşte şi, în clipa împuşcăturilor, Mareşalul între-vede că între el şi soldaţii rătăciţi se interpune un zidde curcubeie- oameni: „mulţi ofiţeri, vii şi morţi, pecare i- a cunoscut de- a lungul vieţii, erau ostaşisimpli, printre care un ardelean şi un basarabean, pecare i- a văzut într- o acţiune de pe frontul de est, eraşi băiatul din viitor, cu care conversase de câteva ori”(p. 328). Băiatul acela, Micul Prinţ, avea în mâiniflori. Mareşalul simte cum gloanţele trec mai întâiprin florile şi prin pieptul copilului din viitor.

nu ştiu de ce, dar cred că numai un scriitorbasarabean putea să creeze imaginea unei Basarabiia Mareşalului. li se va părea unora idealizantă şi„incorectă politic”. cert e că ea convinge, căci autorulrupe din adâncurile fiinţei sale ingenuitatea atât denecesară artei şi pe care postmodernitatea a pier-dut- o. r

8

ANUL XXIV t Nr. 4 (733)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Dintr- o atare perspectivă istorică,Mareşalul este mai important pentru

Basarabia decât pentru ce- a mairămas din România postbelică,

dovadă că fiinţa antonesciană esteprohibită la Bucureşti, ca imaginestrident negativă, pentru care unnonconformist ar putea să facă şi

puşcărie, conform legislaţiei învigoare.

theodor CodreanuBasarabia Mareşalului

Prin primul rodion raskolnikov asistămla mecanismul dezumanizării treptate,totale, a unui individ de excepţie; prinaceastă gazdă neobişnuită a obsesiei

supraomului, urmărim cum se goleşte treptat vasulpsihic raskolnikovian până ajunge, în cele din urmă,cu desăvârşire gol de umanitate,când „omul cu deşertăciunea seaseamănă; şi zilele lui ca umbratrec”. (Psalmul 143) este smuls,astfel, cu rădăcini cu tot, omul dinom, iar neomul rezultat este întors,încetul cu încetul, cu faţa spre mon-struozitatea dictată de conştiinţă.girată de conştiinţa rea, crima înnumele unei idei – sub semnulcăreia rodion îngemănează abuzivşi calomniator marele om cu un cri-minal – este posibilă, afirmă răspi-cat monstrul din primul raskolni-kov. crima este inadmisibilă, sus-ţin răspicat şi dostoievski şinietzsche. Prin acest erou de untragism antic ni se înfăţişeazăpalierele cele mai de jos ale expe-rienţelor demetrice, somnolând îninterstiţiile cele mai ascunse aleinstinctelor, experienţe ce suntaduse la suprafaţa fiinţei şi con-template, descrise, deci, luate, înstăpânire, cu o răceală de antracit,aşa cum e descrisă din interior coliziunea dintredouă entităţi- lege. cu toate că Mihail Bahtin susţinecontrariul, suntem, totuşi, de părerea că raskolni-kov este un personaj tragic, deoarece rodka întru-neşte pe deplin condiţiile tragismului, perceput dehegel – e adevărat, în cazul destinului lui socrate –ca o ciocnire între două verigi, care reprezintă legea:„un drept intră în conflict cu alt drept – nu ca şi cumnumai unul dintre ele ar fi drept, iar celălaltnedrept, ci ambele sunt drepte”, „şi fiecare se loveş-te de celălalt, ambele suferă prejudicii şi astfel elesunt justificate unul faţă de celălalt”.

supremaţia raţiunii minte „omul din om”.supremaţia raţiunii naşte monştri. instinctele nesu-pravegheate pot juca feste, spune antroposofulrudolf steiner, care l- a cunoscut şi l- a iubit penietzsche, e drept, pe ultimul nietzsche – palidăumbră a titanului coborât printre noi de pe o plane-tă căreia ezit să- i caut un nume. raskolnikov estevictima minciunii propriei raţiuni, ridicate la rangde realitate care întruchipează legea. raskolnikovvrea să facă primul pas spre măreţia ultraomului.dar descoperă prea târziu că extramoralitatea eipresupune o moralitate superioară, o moralitate asu-mată, nietzschean vorbind, de aristocraţii creaţi săfie stăpâni. stăpâni în regatul fiinţei, în imperiulsupraomului. tratând ideea de principiu dintr- ununghi greşit, rodion se prăbuşeşte în imoralitate. elimpede că cel de- al doilea raskolnikov modificăunghiul. Viaţa îşi spune cuvântul – căci trebuie „săumblăm şi noi întru înnoirea vieţii” (romani 6: 4) –şi transformă disertaţiile porfiriene în prorocire. înultimele pagini ale romanului, asistăm la devierealăuntrică, produsă în subterana raskolnikoviană,unde se întrevăd semnele renaşterii, indiciile uneivieţi noi. în amfora psihicului raskolnikovian, apar

primii germeni, care promit un rodion radicalschimbat. Promit renaşterea omului în om pe ruine-le erorii fatale, care îi transformă existenţa, pentrucâteva fracţiuni de timp, într- un scandal de pomină,într- un iad văduvit de tot ce- i omenesc.

Prin cneazul Mîşkin, scriitorul rus, aidoma

unui uriaş grec din patria copilăroasă şi genială a luithales şi heraclit, răstoarnă lucrurile – era cât pe cesă zic: răstoarnă clepsidra – şi ne înfăţişează, în rea-litatea ei sublim tragică, un om superior cu vasulpsihicului, din capul locului, plin de o umanitatesimplă, uriaşă, o umanitate crescând şi hrănindu- sedin comuniunea organică om- dumnezeu, risipin-du- se şi invadând lumea înconjurătoare. spre stupe-facţia ei, spre contrarierea şi nemulţumirea, spre

furia şi consternarea, bucuria, norocul şi suferinţaei, a lumii. este în afara oricărei îndoieli faptul că unasemenea om răvăşitor de viu, un asemenea omminunat, de o frumuseţe teribilă..., trebuie, spu-neam, ascuns. cneazul Mîşkin e dovada faptului căla originea tuturor lucrurilor se află viul. fireşte cărealitatea lui esenţială este contraindicat să fie eta-lată sau dezvăluită cât ai bate din palme. fiindcă unasemenea om- esenţă, înainte de a fi şansă de trans-gresiune spre altceva, constituie un real pericol. Şiromancierul, care, indiscutabil, îşi iubeşte odrasla,are grijă să nu spună totul, protejându- l pe prinţ şiapărându- i, totodată, pe ceilalţi care alcătuiescmărunt- plăcuta uneori, alte dăţi dramatica şi con-tradictoria comunitate petersburgheză, membrii eiavând, nu rareori, fineţea şi perspicacitatea viziona-ră de a înţelege cât de cât fructul superior, cu cares- au trezit peste noapte... dintr- un vagon de clasa atreia. frumuseţea teribilă, suferindă, a acestui cava-ler este dezvăluită treptat, căci se lucrează cu unmaterial uman dificil şi, totodată, delicat.

domeniul frumuseţii este înfăţişat celor ce auochi să vadă şi urechi să audă. ceilalţi sunt urniţi depe făgaşul inerţiei, cu brutalitate vizionară, căci„frumuseţea e straşnică, vi se va spune”. (aleksandrBlok) în pofida violenţei ce abundă în această scrie-re vizionară – ne- am referit la Idiotul – aerul roma-nesc este neverosimil de spiritualizat. atenţia estemereu focalizată asupra complicatului „domeniu alfrumuseţii lăuntrice”, ca să vehiculăm, din nou, oexpresie nietzscheană. (omenesc, prea omenesc)Menirea falsului nostru idiot se circumscrie acestuidomeniu, care, graţie eroului acesta bizar – în reali-tate o personalitate de extracţie superioară – „seadânceşte şi se extinde”. Privirea devine din ce în cemai ascuţită. frumuseţea găzduită în forul lăuntricmîşkinian este surprinsă şi contemplată fără şansade a fi stăpânită. Mesajul explicit, în această ordinede idei, este tulburător de simplu: oricât de intensţi- ai dori, oricât de puternic ai fi, frumuseţea nupoate fi stăpânită. (ion ianoşi) aceasta e şi concluziala care ajunge lectorul, urmărind pasiunea nebu-nească şi constantă, nutrită de andrei Petrovici Ver-silov faţă de Katerina nikolaievna ahmakova, feme-ia- statuie – un alt prototip al unei antigone moder-ne, al frumuseţii teribile, imposibil de luat în stăpâ-nire.

dincolo de măreţia ei de neatins, există lucrurisecrete, înspăimântătoare, care nu au cum să fievăzute, învinse sau supuse evaluării de o biatăminte umană. între aceste lucruri, se află suferinţa,fără care nimic nu este posibil, căci ea înseamnăviaţa însăşi, viaţa care îşi dezveleşte cu neruşinarerădăcinile mai ales atunci când „suferinţa aduce răb-dare. Şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde”.(romani 5: 3, 4) Şcoala suferinţei, în esenţă înspăi-mântătoare, dăruieşte unora dintre noi o seamă deînvăţăminte, tone de viaţă, cantităţi uriaşe de viu,un exces de sănătate, alternată cu boala cea maidură. cine să ştie cui anume şi care sunt criteriile deselecţie sau în ce fel de retortă se dospeşte drojdia

lor? frumuseţea cu rădăcinile înfipte în mâlurilesuferinţei are forţa de a stăpâni, ea însăşi, lumea,nelăsându- se stăpânită de nimeni; în ea este ferecatceva strict nelumesc, ceva străin lumii acesteia.casa frumuseţii nu este aici, în lume; nici de aici nueste. chiar dacă ea, dintr- un egoism organic, ce- şiarată faţa generoasă, ni se înfăţişează sub formealese de zei însetaţi de altceva. de ceva ce ne scapăiremediabil, ca argintul printre degete. Puţinii, careau acces la aceste forme ale sublimului, plătescdarul oferit cu vârf şi îndesat: prin suferinţă – osiatuturor lucrurilor. dacă nu sunt pregătiţi, dacă nusunt familiarizaţi cu arta de a asculta şi de a sesupune, de la homer citire, zeii îşi iau iute darurileînapoi. r

9

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

APRILIE 2013

© N

iCo

lAe

Br

eB

AN

aura ChristiŞcoala frumuseţii teribile

n Coasta lui Apollo

■ noutăţi editoriale

Ana Ioana RalucaBăceanu, Harul

Adrian Buşilă,Condamnat să ucidă

Frank Wedekind,Teatru

Prin primul Rodion Raskolnikovasistăm la mecanismul dezumanizării

treptate, totale, a unui individ deexcepţie; prin această gazdă

neobişnuită a obsesiei supraomului,urmărim cum se goleşte treptat vasulpsihic raskolnikovian până ajunge, încele din urmă, cu desăvârşire gol de

umanitate.

www.contemporanul.rowww.ideeaeuropeana.ro

www.librariapentrutoti.rowww.bibliotecaeuropeana.ro

www.europressgroup.ro

„cred în valorile literaturii române, uneori cuînverşunare, alteori cu modestie sau cu disperare.

fără ele, simt că universul meu vital s- ar prăbuşi”.ion simuţ, Jurnalul unui simptomatolog

ah, obsedantele titluri maioresciene, ca înlături! ca să poţi trata maladiile literaturii,anomaliile, tulburările şi tensiunile lumii

literare, bolile de oase şi bolile ruşinoase ale scriitoru-lui român, trebuie mai întâi să diagnostichezi sincer,dar după ce ai cercetat atent stările maladive. Misiegrea, sanitară, asumată de ion simuţ (v. simptomeleactualităţii literare, Biblioteca revistei Familia, ora-dea, 2007), în rolul criticului de diagnostic. Primul sim-ptom observat de criticul de familie: negarea radicală,în bloc, la hurtă, a tot ce s- a scris în perioada comunis-tă, de multe ori pe ne- cititelea, ca şi cum s- ar puteasubestima fără a estima. Marea revizuire (vocabuleilovinesciene i s- au adăugat şi altele: Mircea Martin i- aspus re- vizitare, luca Piţu – re- considerare, al. cistele-can – re- examinare, Matei călinescu şi alex. Ştefănes-cu – re- lectură, cuvânt presupunând, după ion simuţ,re- interpretare şi re- evaluare) a valorilor de ieri a merspână la de- tabuizarea la comandă a clasicilor, favoriţiai regimului comunist. Şi trageţi odată fermoarul peste„sfântul eminescu”; evaluaţi- l din debara că miroaserău, a tradiţie! poetul nostru naţional e un clişeuabsurd, au strigat varii detractori, deloc dilematici.Pentru că trebuia lucrat cu dualismul: cosmopolit (bine-le) şi românesc (răul), n- a fost luat în considerare argu-mentul că, în germania, nu se minimalizează Heimat-literatur, literatura pământului natal, cum am făcutnoi cu goga, Blaga, crainic ori cu exilaţii Vintilă horiaşi aron cotruş, care au rămasmărginaşi şi postsocialist.

ca să se confirme „adevă-rul” sintagmei nefericite „sibe-rie a spiritului” (i.P. culianu),unde nu creşte/rodeşte nimic,au fost atacate efigiile noastrementale, de la eminescu laeliade. omul complet (iorga),omul deplin (noica) a cunoscutelanul de- constructor, odată cueditorii şi exegeţii săi. iorga afost numit în derâdere istoricul computer avant la let-tre, actualizare a formulării mai fruste, vulcanul carescuipă borş; noica a devenit ţinta multor calomnii(parte dintre acuze: „antrenor de marxism”, „gurunaţional”, „căpitan filosofic”), găzduite de iosif sava pefond muzical, într- o emisiune care se constituiseîntr- un fel de tribunal etic. Şi câţi n- au fost preocupaţisă găsească „fascistul” din eminescu, din noica, dincioran, din eliade şi sunt şi acum.

spus în clar, seria revizuirilor, în funcţie de crite-riul moral trebuia făcută, pentru mine contează crite-riul etic (probă că sadoveanu n- a scris mai bine, ci mairău după „cotitură”; la fel, camil Petrescu), dar nu decei care n- au dreptul să le facă, de procurori- profitori aicomunismului ca ovid s. crohmălniceanu ori V. tismă-neanu. ce fel de detractori a avut Mircea eliade? înnotă neoproletcultistă, un distribuitor în ilegalitate alScânteii l- a acuzat, tot ilegal, că l- ar fi sprijinit pe „câr-maci” să obţină premiul nobel pentru pace; că ar fi răs-puns invitaţiei lui ceauşescu de a înfiinţa, la Bucureşti,un institut de indianistică, deşi istoricul religiilor arefuzat hotărât propunerea. Şi câţi nu- l vor aneantizatşi ca istoric al religiilor, şi ca prozator, arătând (cred ei)că împăratul e gol! capul lui eliade vor şi pentru că arfi fost un „cirac” al lui nae ionescu.

Vă supun atenţiei doar trei pasaje incriminându- lcu voluptate pe nae ionescu: „a minţi, în numele sacru-lui, în numele transcendenţei şi în numele metafizicii îmipare o circumstanţă uşor agravantă”; „nae ionescu face şiel parte dintre plagiatorii cei mai sârguincioşi ai filosofi-lor reacţionari germani, precursori ai nazismului”; „naeionescu reprezintă încarnarea răului istoric absolut”.Menţionez că unul dintre texte a fost scris în 1949, cele-lalte – postdecembrist; că una dintre semnături aparţinelui leonte răutu; pe celelalte vă las să le ghiciţi.

Maladia noastră tenace, lungă şi ucigaşă (boalălungă, moarte sigură), negarea românităţii, s- a accen-tuat, anemiind grav organismul deja slăbit de comu-nism. „scriitorul român era victima acestei autodetes-tări a românului faţă de tot ce- i românesc, identificabi-lă în toate momentele critice ale istoriei noastre”, con-stată ion simuţ în lucrarea citată. Vârful a fost în pro-letcultism, când agit- propagandiştii judecau exclusivpolitic. Şi- i moştenim, de vreme ce oameni demni destimă sunt denigraţi şi insultaţi, bârfiţi şi terfeliţi.

Pentru a aşeza piatra tombală pe o cultură declaratinferioară, provincială, trebuia dispreţuit românescul din

filosofie (sintagma lui noica), din artă (s- a actualizatgluma proastă a lui titus Popovici despre coloana infini-tului: „sula lui guţă”; ca să i se contrapună bogăţia spiri-tuală a poneiului roz?), din literatură. Victimă de soi: g.călinescu. n- a fost scos din tinichea, lozincard neologi-zant, inconformist de trei parale. cuvântul clovn s- a lipitde el. alcool contrafăcut, l- a declarat un cunoscător, reco-mandând să fie schimbat cu unul natural, mai tare, lovi-nescu. sau de un cognac de 7 stele, Patapievici. nesăbui-te atacuri s- au produs contra lui Preda (un criminal carese juca aruncând pe foc pisoi) şi fănuş neagu (supranu-mit negul). de ce li s- a permis lui Preda şi Buzura săscrie cum au scris? s- au întrebat cei dornici de decapităriliterare. simplu: pentru că au îndrăznit să ceară liberta-tea cuvântului, s- au înfruntat cu cenzorii şi au obţinut ceşi cât se putea obţine.

culmea e că nici disidenţii declaraţi ai ceauşes-cului, goma şi Breban, nu s- au bucurat de un trata-ment mai bun, dimpotrivă. cei autoconsideraţi etaloa-ne morale i- au reproşat lui goma carnetul Pcr (de treizile) şi lui Breban locul de supleant în c.c. (de doi ani).trebuia demonstrat că noi, fără excepţie, n- am avutpicior de scriitor vertical. leit- motivul noi nu. noi n- amavut nici un soljeniţîn, cu nobelul adiacent, nici unhavel, nici un Michnik. n- am avut nici istorie, nici eroi,nici morminte, nici războaie sfinte, de recucerire a teri-toriilor pierdute. toţi, dar toţi oamenii de cultură ar ficondamnabili, compromişi, colaboraţionişti, de pus lastâlpul infamiei ca lichele.

scriitorii au fost acuzaţi in corpore că au fost indi-ferenţi (sublinierea îmi aparţine, Magda u.) faţă deangajarea în ofensiva contra sistemului (ce părea indes-tructibil până în ultimele zile), negându- se faptul că„literatura neaservită era însăşi o contraputere, o alter-

nativă, cu atât mai mult cu cât aevoluat de la evazionism spresubversivitate şi uneori chiarspre disidenţă internă (lucr.cit.p. 8).

am găsit în jurnalulMonicăi lovinescu o notă apro-bativă (din mai ‘96) despreMihai zamfir, convins că „nu vamai rămâne nimic, absolutnimic din proza scrisă sub comu-nism”. dispreţ pentru literatura

estnică şi pentru „estimea” noastră, am notat pe margi-nea cărţii. i. simuţ ne linişteşte: „revizuirile de valorinu înseamnă niciodată răsturnări de valori sau schim-bări de locuri”. însă, în critifricţiune cu el, îi atrag aten-ţia că se încearcă mereu (altă moştenire comunistă) cuînlocuitori: Bonciu şi dessila în loc de rebreanu, gellunaum în loc de arghezi şi lista e lungă. ce- i drept, înciuda rechizitoriilor peste rechizitorii, nici Mircea ivă-nescu, un poet mare, nici, cu atât mai puţin, VirgilMazilescu nu- l pot înlocui pe nichita stănescu.

Vorbim de lumea lui Preda, de lumea lui Breban,de lumea lui drP, de lumea lui Bănulescu, de lumea luiBuzura, radu Petrescu, M.h. simionescu, olăreanu,agopian, horasangian, groşan şi n- avem încotro: cinele- ar lua locul? greu de spus că Fetiţa, Băgău, legăturibolnăvicioase, gol sub duş (şi am înşirat titluri comen-tate, premiate, traduse), dar boala aspiraţiei la locuri înfaţă pare de nevaccinat.

nu poate produce nimeni de unul singur (s)căderide rang, crede simuţ şi- l urmez, asigurându- ne şi căvechiul canon, neomodernismul, nu- i uşor de distrus.da, caraion şi doinaş pot trece la vârful ierarhiei,lângă stănescu şi sorescu; geo dumitrescu, lângă ste-laru şi tonegaru, nu mai sus, nici Petru dumitriu(supraevaluat recent) ori Mircea horia simionescupeste Breban. cărtărescu să- l înlocuiască pe MarinPreda? imposibil. „e alt canon, altă literatură” (subli-nierea îi aparţine lui ion simuţ). Mai este, însă, o criti-fricţiune a mea cu ion simuţ: prevăd că, pe termenlung, Paul goma va avea cea mai spectaculoasă ascen-siune. a început deja.

la locul lor, acum, se află i.d. sârbu, dan Botta,emil Botta, ţuţea, Vasile lovinescu, arşavir acterian,alice Voinescu. când s- a deschis sertarul, au ieşit laiveală nu numai Jurnalul fericirii şi memoriile manda-rinului valah, dar şi romanul lui dinu Pillat, aşteptândceasul de apoi, confiscat de securitate. s- au recuperatnu numai jurnalişti fără jurnal, adică fără drept detipar, dar şi magnifica poezie de temniţă scrisă de radugyr, crainic, Paul sterian, andrei ciurunga, lux intenebris. i- am putut citi pe Vintilă horia şi pe horiastamatu, pe cioran în întregime. Valorile exilului aufost re- activate, re- considerate, poate nu destul. Măgândesc la Vona, la amariu(ţei), la Bujornedelcovici, la d. ţepeneag. alt tratamentar merita, cu prisosinţă, pictorul şi eseistulŞtefan arteni.

10

ANUL XXIV t Nr. 4 (733)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

F

Trecem de la rezistenţa princultură (xeroxările ilegale dupăBreban şi Preda) spre rezistenţa

prin/ la subcultură, dacănenumăraţi (im)presari

adresează îndemnuri spre cartescurtă, de relaxare, repede citită

– repede uitată.

■ ex libris Editura Ideea Europeană

♦ george morărelScardanelli

o simfonie nevrotică în transe poetice nu s- a maiscris. s- a făcut însă apel la această formulăneconvenţională, pentru a se încerca o radiogra-fiere a imaginarului poetic, a stărilor şi obsesiilorcelui condamnat de societate să se retragă şi sătrăiască într- un turn. Poate este pentru primadată când se ajunge în Groapa Marianelor a poe-ziei. Scardanelli, o carte parcă scrisă cu gândul lamarii damnaţi, la hölderlin, Kleist şi trakl.

♦ tudorel urianA afla şi a înţelege

Vreme de mulţi ani am fost o maşină de citit cărţi.Şapte ani de cronică săptămânală la Românialiterară au însemnat sute de cărţi citite, aparţi-nând unor scriitori mai buni sau mai puţini buni.Autorii despre care scriu în volumul de faţă suntcei pe care îi preţuiesc cel mai mult. Cărţile lorm- au făcut să îmi pun întrebări, să îmi configurezun sistem de valori, să înţeleg mai bine lumea dincare am ieşit şi să ştiu ce doresc de la lumea de

mâine. sunt cărţi formatoare la nivelul spiritului, din care ai mereuceva de învăţat, căi directe sau mai ocolite spre marea înţelepciune.

tudorel urian

♦ ada ioana raluca BăceanuHarul

Îngeri, demoni, fantome, mister şi pasiune. Harul,primul roman paranormal romance din literaturaromână, urmăreşte transformarea lui Amy dintr- oadolescentă timidă şi marginalizată într- unaputernică şi îndrăzneaţă. Aici este momentulcând viaţa ei ia o întorsătură neaşteptată şi cândconvingerile şi temerile din trecut pe care credeacă le uitase încep să se adeverească. tocmaicând viaţa ei părea că devenise normală, dintr- o

simplă dorinţă totul se schimbă. Misterele şi secretele se adâncescşi sunt la ordinea zilei.Harul, prima parte a trilogiei cu acelaşi nume, evocă viaţa adolescen-tei Amy de dinainte de dramatica schimbare şi până la consecinţelefatale pe care le poate avea contactul permanent cu lumea de Din-colo. rămâne de văzut dacă va reuşi Amy să trăiască la graniţa sub-ţire dintre cele două lumi…

♦ cătălin- mihai ştefanApaosuri

Cătălin- Mihai Ştefan a reuşit să scrie o carte tul-burătoare despre avatarurile unei identităţi încurs de revelare. Poemele sale, imagini fulguran-te ale memoriei, sunt ofrande aduse unui timpdeja trăit, mici lumi dispărute care îşi cer dumica-tul de pâine şi linguriţa de vin. Ce am fi fără amin-tiri, ce ar fi amintirile fără noi cei de acum… Puz-zle- ul acestor „istorii” personale prinde conturabia după ce lucrurile nespuse încep să se acu-

muleze şi să fie la fel de prezente ca şi acelea rostite cu apăsare.După un debut onorabil Muza avatarului (2005), Cătălin- Mihai Ştefanrevine în poezie cu un volum cât se poate de convingător, alăturân-du- se astfel, celor mai buni poeţi ai celui de- al doilea val douămiist.

Şerban Axinte

♦ mihai giugariuCină cu langustine

Cină cu langustine, apărut iniţial în anul 1987(editura Cartea românească), se constituiedintr- o suită de schiţe şi povestiri având, ca numi-tor comun, spaţiul geografic al Peninsulei iberice.stilul prozelor este alert, cu notaţii scurte, impri-mând un ritm viu lecturii. este o proză care anga-jează subtil interesul cititorului, provocându- lîntr- un registru discret la reflecţie şi corespon-denţe de trăiri. Povestirile iberice ar putea fi şi un

posibil vestibul de pătrundere în lumea uneori fabuloasă a celuilaltcapăt de orizont al europei.

♦ george şovuIubirea e mereu regină

Profesor, ziarist, cineast, George Şovu este „celmai mare prozator român contemporan al ado-lescenţei”. A publicat 32 de volume, dintre care23 sunt romane consacrate anilor tineri. A publi-cat, de asemenea, câteva mii de articole, studii,prefeţe etc., a prezentat timp de 25 de ani sutede emisiuni la radio şi televiziune, iar după sce-nariile sale s- au realizat filmele artistice din Ciclulliceenilor.

Această carte dă viaţă unei poveşti de iubire, puternică şi curată, din-tre doi liceeni, elevi în clasa a- Xi- a, poveste care trece prin tot felulde vămi otrăvite ale lumii în care trăim, ajungând până la urmă să- şipună pe frunte coroana de speranţe şi izbânzi a învingătorilor.

♦ liana ivan- ghiliaMinimanimalisme

Poezioare şi imagini reformulează virtual un uni-vers sălbatic diminuat cât să încapă în raftulbibliotecii, în viziunea severă a părintelui grijuliu,circumspect faţă de orice pericole din planul fizic,dar mai ales în orizontul deschis al legitimeiinvestigaţii infantile.

♦ grigore traian popMirmidonii doctorului mengele

Aventura tragică a unei mari familii de evrei pitici din satul maramu-reşan rozavlea, internaţi în lagărul de la Birkenau şi folosiţi de doc-torul Mengele în experienţele sale de eugenie, a părut unora literatu-ră picarescă în sine. Poate şi din această pricină, cercetările avizateau cam lipsit, invocându- se mai ales faptul că felul în care au fost tra-taţi în lagăr ar afecta imaginea de călău sanguinar a medicului ger-man. reconstituind într- o scriere de ficţiune această teribilă saga afamiliei ovitz, autorul încearcă să se apropie de acel filon al filosofieiistoriei care uneori este sufocat de lianele ideologiilor partizane.

Magda ursacheÎn contra direcţiei de astăzi în cultura română

raţionalismul, istorismul, filosofia de şcoa-lă, doctrinele pozitiviste, în genere, obse-sia cunoaşterii obiective şi prejudecăţileînţelegerii, nu sunt singurele concepte,

metode, teme pe care le contestă cu argumente subiec-tive, nu totdeauna verosimile, tânărul gânditor existen-ţial. „logicismul”, de pildă, nu- i pe gustul său, nici feno-menologia în totalitate (latura care- i displace este toc-mai „latura logistică”) nu- l mulţumeşte. acceptă pehegel care este, totuşi, un filosof al istoriei, dar se des-parte de el când este vorba de problema absolutului şia relativismului, el, cioran, fiind mai degrabă pentruabsolutul relativismului… din filosofia profetică a luijaspers reţine cu precădere „elementul Kierkegaar-dian” vizibil în concepţia despre structura antinomică aexistenţei. aruncându- şi privirea spre „ponoarele filo-sofiei” (cum zicea nae ionescu cu o metaforă agricolă),cioran descoperă „vidul ideocraţiei”. este formula încare el concentrează tot ceea ce detestă mai mult înlumea spiritului contemporan. adică: tirania formelor,doctrinarismul („cea mai mare nenorocire a vremii”),tradiţia spiritului sistematic, „orientarea intenţionată”care exclude orice posibilitate de spontaneitate şi crea-ţie… filosoful transilvan vrea altceva („vraja demonicăa devenirii iraţionale”) şi îi este dat, cum mărturiseşte,să sacrifice ordinea gândului în favoarea „încordăriidramatice şi antinomice în complexul firii”… dar ceînseamnă în filosofie încordarea dramatică şi antinomi-că şi, mai ales, cum lămureşte ea complexul firii?…eseistul pare aici şi în multe articole din aceastăperioadă insurecţională că susţine neîncrederea lui înconceptele clasice ale filosofiei cu argumente de stil şică vrea să doboare tirania ideilor prin primatul reveriei.noţiuni, totuşi, vagi, formule poetice, nu filosofice, ati-tudine afectivă nu instrument de compromitere a goaleiideocraţii. cioran consideră că aceasta- i misiunea filo-sofiei, dacă filosofia mai are vreo misiune pe lume: săelimine spiritul de sistem şi, odată cu el, dictatura for-melor şi a ideocraţiei, putând, astfel, să ne întoarcăspre originar şi esenţă. acesta ar fi, dar, programul săufilosofic după ce a negat, cu o pasionalitate mesianică,toate programele, doctrinele filosofiei clasice şi moder-ne care nu cultivă criteriile subiectivităţii: „spiritulideocratic nicicând n- a fost mai intolerant, mai steril şimai necruţător cu individul ca astăzi, când productivi-tăţii spontane a individului i se opune continuu tiraniaformulelor, când un doctrinarism a înghiţit ultimelerezerve de spontaneitate şi naivitate, iar atitudinea, camanifestare organică a unei totalităţi interioare, a fostdistrusă în elanul ei de formule exterioare ce o denatu-rează până la anihilare. oricine înţelege că vremeanoastră dă un caracter anonim atitudinei; ceea ce nu

este altceva decât unul din paradoxurile scârboase aleacestei vremi”.

cum se observă şi în fragmentul reprodus maisus, gânditorul existenţial cioran, nemulţumit demodelele oferite de filosofia de şcoală şi de ceea ce elnumeşte formalismele contemporane (şi în acest com-partiment intră cam tot ce există în filosofie, sociologie,antropologie, istorie obiectivă), îşi defineşte propriulmodel filosofic şi existenţial. am citat deja didacticademonică, ethosul tragic – un ethos de decadenţă – şi,din aceeaşi familie morală şi spirituală: ethosul profetic,apoi datul lăuntric, conştiinţa morţii, viziunea eschato-logică, din nou demonie (demonie temporala), pudoaremetafizică, sensul ontologic al fiinţei, evoluţia de la isto-rie la metafizică, subiectivism radical, antiistorism,anti- clasicism, ostilitate totală faţă de spiritul de sistemîn filosofie şi iarăşi, negaţionism militant (ca factorpurificator al spiritului), în fine, scepticism, mult scep-ticism în toate şi faţă de toate ideile oficializate etc.scepticismul este platforma spiritului cioranian care îşigăseşte repede viziunea şi stilul. este platformamoral- filosofică de la care pornesc toate contra- teoriilesale (să le numim astfel) căci, nu- i greu de observat,teoriile, opţiunile, ideile tânărului cioran nu reprezin-tă, în esenţă, decât variantanegativă a teoriilor care circulăîn cultură. exagerând puţin,pentru a face mai clară demons-traţia, am putea spune că, celpuţin acum, el nu inventeazănimic în ordine intelectuală,combate doar ceea ce deja existăîn repertoriul gândirii filosofice.cum am spus şi voi mai spune şide aici înainte în studiul de faţă,cioran vrea să răstoarne toatemitologiile intelectuale din tim-pul său şi să prezinte o altăvariantă (varianta negativă) asoluţiilor de gândire şi de exis-tenţă în morala comună. o demonie care submineazăcu abilitate şi frenezie autoritatea creaţiei raţionale înlumea spiritului.

*citind aceste pagini tinereşti, am fost mereu ispi-

tit să- l compar pe autorul lor, pornit într- o veritabilăcruciadă împotriva tuturor formelor de cunoaştere şiîmpotriva tuturor conceptelor şi soluţiilor morale şiintelectuale ce există, numai că există (este vina loresenţială), am fost totdeauna ispitit să- l compar petânărul exterminator cu diavolul încă nedemascat dincartea lui iov. diavolul face parte din ceata de îngeritrimişi de dumnezeu să controleze cum merg lucrurilepe pământ, creaţia sa. chestionat, diavolul (repet: încănedemascat ca exponent al răului, adversar al divinită-ţii şi duşman al omului!) ispiteşte pe dumnezeu şi- ldetermină să pună la încercare credinţa robului său,iov, cel mai credincios dintre fideli. dumnezeu se lasăispitit şi, pentru a verifica tăria credinţei lui iov, îlsupune unei teribile terapeutici negative: îi pârjoleşteholdele, îi omoară vitele, îi răpeşte fiii, îl umple debube, îi înstrăinează prietenii etc. am putea spune căîngerul viclean inventează şi experimentează cu însuşidumnezeu dialectica: introduce în ecuaţia antiteza şiface în aşa fel prin astuţia şi inteligenţa lui încât dum-nezeu, creatorul, participă la surparea ordinei norma-le a lucrurilor. Păstrând propoziţiile şi cu umorul inte-lectual de rigoare, putem spune că cititorul misticilor şi

admiratorul lui nietzsche, cu capul plin de cărţi şirevoltat împotriva lor, face acelaşi experiment în sferaideilor morale şi filosofice în partea lui de lume (aici, învecinătatea spaţiului balcanic, în ţara lui Mitică, undese vorbeşte mult şi se face puţin, se cârteşte cu volupta-te şi individul se îndoieşte programatic până şi de evi-denţă)… Mai simplu spus, tânărul filosof îşi pune spiri-tul la încercare şi vrea să dovedească prin exerciţiilesale de negaţie că albul poate fi negru şi binele poate fivehicolul răului în lumea comună. Şi mai departe: toatelucidităţile sunt criminale, raţionalismul este inope-rant pentru că ignoră esenţa lucrurilor şi falsifică for-mele cunoaşterii, în fine, doctrinismul este o marepacoste a timpului („este în structura lui o căutare con-ştientă şi raţională, încordată până la excluderea orică-rui gen de spontaneitate”), ideocraţie este o plagă („alcărui absolutism este lipsit atât de stil, cât şi de justifi-care”), sistemul în gândire (orice sistem) este o catastro-fă pentru că împiedică libertăţile spiritului metafizic şi,deci, emergenţa creaţiei etc.

Pentru a ajunge la substanţa lucrurilor, trebuieatunci alt model intelectual, altă cale de acces, altăviziune şi, mai ales, altă atitudine faţă de obiectulmeditaţiei. cioran desenează un model construit dinnegativităţile pe care le- am enumerat deja. un model,aşadar, bazat pe refuzuri şi relativităţi, având cainstrument de lucru îndoiala pozitivă, singura formă,după cioran, de creaţie autentică. legea lui este: măîndoiesc, deci pot ajunge la adevăr şi, după ce am ajuns,constat că adevărul nu există. singura cale cinstită înaceste condiţii, nu poate fi decât scepticismul pornit dindisperare. cum scrie într- un articol: „îndoiala te separăde lucruri; ea este chiar antipodul atitudinii magice,care nu e posibilă decât într- un cadru de intimitateorganică, într- o participare vie la calitate şi valoare,dezvoltând la paroxism procesul de vitalizare a lumii şitransfigurând aspectele existenţei ca în seducătoareleviziuni paradisiace. Magia presupune, însă, un vitalismoptimist, de care puţini sunt capabili. Şi cum să fiicapabil de un asemenea optimism în lumea aceasta în

care nimic nu e sigur, afară demoarte! orice lucru poţi să- l puila îndoială, fiindcă nici omuln- are nici o valoare nici o impor-tanţă. Vreţi speranţe şi certitu-dini? dar cum să vă dau, dacănici eu n- am! cunosc însă oincertitudine de o calitate supe-rioară, un scepticism care, deşipleacă din disperare, se învăluietotuşi de o aureolă. numai înacesta văd un oarecare sens.ceea ce- mi place în acest scepti-cism este o nelinişte adâncă, nuuna superficială şi trecătoare, o

prezenţă ciudată a unui radicalism şi a unei tendinţevoite de pozitivitate în chiar sânul negativităţii scepti-ce. întreg farmecul acestui gen de îndoială consistăîntr- un paradox ciudat, care face pe un individ care nucrede în nimic să afirme anumite atitudini, convingerişi idei, să se pronunţe în toate chestiunile, să combatăpe adversari sau să prefere o mişcare politică”.

Modelul lui cioran are, totuşi, un model ilustru,pe Pascal, singurul dintre filosofii francezi, am impre-sia, pe care îl acceptă. în însemnările despre franţa vamenţiona de mai multe ori că franţa nu are filosofi(este şi convingerea lui noica), opinie de altfel, falsădacă ne gândim că în ţara lui Montaigne şi Pascal medi-taţia n- a şomat niciodată. scepticismul lui Pascal con-vine, acum, lui cioran şi, pentru a- i întări nota spiri-tualistă, îi asociază pe Şestov. în această combinaţie,scepticismul poate fi o soluţie filosofică pentru a măsu-ra agonia modernităţii. cioran este gata să încerce: „cutoată devalorizarea realului din consideraţiile sceptice,un scepticism combinat cu tragism, demonism şi eroismaduce, la capătul îndoielilor, o transfigurare, o ardereinterioară, care este extrem de fecundă pentru individ.Valoarea scepticului în antichitate se măsura după cal-mul sufletesc şi egalitatea de dispoziţie. de ce n- amcrea, noi, cari trăim agonia modernităţii, un ethos tra-gic, în care îndoiala şi disperarea să se îmbine cu pasiu-ne, cu o flacără interioară, într- un joc ciudat şi parado-xal?” r

■ fragment

11

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

APRILIE 2013

eugen simion

Metafizica demonică şi îndoiala ca instrument

„Vreţi speranţe şi certitudini?Dar cum să vă dau, dacă nici eu

n- am? Cunosc însă oincertitudine de o calitate

superioară, un scepticism care,deşi pleacă din disperare, se

învăluie, totuşi, de o aureolă […]un scepticism combinat cu

tragism, demonism şi eroism”…

emil cioran

canonul nu se revizuieşte cu una cudouă, dreptu- i, schimbarea de canon nu- iuşoară, dar schimbarea în canon (diferen-ţierea lui ion simuţ) e posibilă. cât despre

supra şi subevaluări, au avut loc, deopotrivă, şi ante şipostsocialist. ce- a mai rămas din toma, frunză, tulbu-re, Breslaşu, Porumbacu, galan, scriitori de prim- planproletcultist?

scriitorul e subiectul, după simuţ, iar predicatul– criticul. am întrebat şi eu de multe ori, repetitivă cumsunt: pe ce s- o exercita critica şi istoria literară dacăle- ar lipsi obiectul muncii? nu- i literatură, nu- i niciistoria ei. cu rea ştiinţă, s- a tot spus cititorului că lite-ratura română e fum şi amăgire, până când s- a dezin-teresat de tot ce s- a scris româneşte. cezar ivănescu semărturisea (şi avea dreptate), într- un interviu televi-zat: „Mai bine să nu te placă lumea, decât să nu tecitească”. aşa s- a şi întâmplat: nici nu mai ştim când nemor scriitorii. în varianta simuţ: „criza lecturii estemai dezastruoasă decât criza creaţiei”.

când se îmbolnăveşte critica de întâmpinare, seîmbolnăveşte şi cititorul; boala e contagioasă şi- i maiuşor să devii ignorant decât cultivat. trecem de la

rezistenţa prin cultură (xeroxările ilegale după Brebanşi Preda) spre rezistenţa prin/ la subcultură, dacă nenu-măraţi (im)presari adresează îndemnuri spre cartescurtă, de relaxare, repede citită – repede uitată. intrăaici „populismul sentimental” marca Paolo cohelho,supralicitat de humanitas, dar şi cărţile după reţetarulde succesuri: aventură + sex, umor + sex, violenţă + sex,exotic + sex… judecata estetică a fost considerată oabordare depăşită şi cât s- au luptat pentru restabilireacriteriului estetic Manolescu şi simion, raicu, dimisia-nu, Valeriu cristea, urmaţi de alex. Ştefănescu, de ionPop, de Marian Papahagi, în principal. canonul, ahcanonul cel nou se cere modificat în numele culturii dedivertisment, că te şi întrebi dacă divertismentul tâmpnu- i la fel de nefast (cuvântul lui ion simuţ) ca direcţio-narea tezist- politică de anţărţ.

de- culturalizarea e boală cumplită, cam trasă lacopiator după cea din perioada 45- 60: „confuzia valori-lor, atitudinea anti- estetică, predominant politică saumorală, contestarea marilor scriitori ai perioadeloranterioare, dislocarea modernismului – întâi de cătreproletcultism, iar mai recent de către postmodernism(…) (p. 11)”. din fericire, mulţi critici responsabili,

medici de campanie ca ion simuţ administrează reme-dii. Pesioptimist ca şi mine („că mai rău de ce a păţit nui se putea întâmpla literaturii române”), ion simuţcrede în vremuri mai bune, în reabilitarea statutuluiscriitorului, dar şi a cotei culturii române printr- unnobel (gabriela Melinescu e aleasa lui).

„critica e o formă de iubire”, scrie în declaraţie dedragoste pentru generaţia ‘60, prefăcându- se a căutacitatul la al. Paleologu, Valeriu cristea, alex. Ştefănes-cu: „dacă ai pierdut încrederea (în literatura română,nota mea, Magda u.) alex. Ştefănescu te ajută, s- oregăseşti”. la fel, ion simuţ, înamorat întru literatură,ca şi steinhardt, gabriel dimisianu, dan c. Mihăiles-cu, ioana Pârvulescu, theodor codreanu, florentinPopescu (eu v- am citit pe toţi!), mai tinerii radu Voncu,Bogdan creţu, simona Vasilache…

cea mai gravă maladie a douămiiştilor e refuzulpredecesorilor, alergia urâtă la „babalâci” a imberbilor,convinşi că succesoratul înseamnă – automat – că ai fimai bun decât predecesorii, neapărat învechiţi. reme-diul e unul: exerciţii de admiraţie pentru marile perso-nalităţi. Pe care le avem. încă. r

F

12

ANUL XXIV t Nr. 4 (733)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Bedros HorasangianMiraculosul Alinei Rizea

Baudelaire avea un ochi mereu în alertăcând era vorba de pictură. îi plăcea săumble prin expoziţii şi chiar să şi scriedespre ce vedea. era poet, nu critic de

artă. Şi, totuşi. Vedea şi simţea şi ce nu se vede.sigur că era contemporan cu o lume în schimbare.nimic nou. Mereu şi mereu lumea a fost în schimba-re. artiştii, de la cei din altamira şi până la Picassoşi jackson Pollack, în avangarda ei. Poate era o altălume, un alt mod de a percepe realul şi realitatea. oaltă viziune asupra cosmosului. fără sMs- uri, stro-boscopie sau rMn- uri de toate felurile. Pictura a fostşi a rămas una cossa mentale. dincolo de îndemâna-re şi meşteşug, dincoace de talent, inspiraţie şi viziu-na artistică. instinctul pune şi el accente, atunci şicând intervine. „Miraculosul ne învăluie şi ne scaldăprecum aerul; dar noi nu- l vedem.” zice pe undevaacel Baudelaire, cu ale sale flori ale răului cu tot.

cu acest miraculos invizibil, dar cu un acutsentiment al prezenţei imediate ne întâlnim într- oneaşteptată expoziţie a alinei rizea. o personalăpusă sub rigoarea stenică a construcţiei matriciale şisub aromele vag dispuse într- o cromatică vegetală peconturul incert al unor grădini apocrife. „arhitectu-ra grădinii” alinei rizea este o surpriză într- o lumeîn care surprize sunt greu să mai apară. totul espus, gândit, simţit, trăit, exprimat, exhibat, cărţilecitite, arta obosită şi la marginea autoimolării.trăim, şi plastic, prin idei. excesul de inovaţie for-mală şi invenţie compoziţională au dus unde sun-tem. nu ştim unde suntem. despre artă şi idei vor-bim. nu doar despre artă. alina rizea încearcă să neofere o nouă reconfigurare a lumii. o mână sigură,deloc stângace, prin care compoziţia, armonia culori-lor, reinventarea unui nou imaginar figurativ ce se

naşte dintr- o abstracţiune bine strunită, ne oferăşansa unei renaşteri posibile. grădina, ca toposartistic, devine loc de germinaţie umană. întregulregistru coloristic este utilizat cu o bună ştiinţă aorganizării spaţiului compoziţional. arhitectura estedoar materie cenuşie în slujba unei viziuni nuneapărat spectaculaose. este o lume nouă indusă de

un bun instinct artistic. artista vrea să înţeleagă, săredea pe cont propriu realitatea ei, nu doar să şoche-ze. sau să impresioneze. ce ar maifi de impresionat azi după atâteaexperimente şi improvizaţii dintrecele mai şocante? analiza supralu-cidă, pesimismul postmodern, spe-ranţa, mereu reînviată, într- onouă iluzie? într- un nou miracol?alina rizea crede în aşa ceva.nimic nou, totul e nou. Măsliniicontorsionaţi dau măsură eternită-ţii, dar şi a efemerului. ca şi flutu-rii, rodiile, florile, fel de fel de animăluţe ce potopescacest univers aparent ireal. o irealitate a unui realla îndemâna noastră se strecoară discret de la olucrare la alta. o expoziţie este altceva decât un sin-gur tablou. întregul şi partea, fiecare cu rostul şirolul ei. la căminul artei, vechi colţ bucureştean depenitenţă artistică pentru cei dedaţi creaţiei şi debucurii neaşteptate pentru privitori, expoziţia alinei

rizea a surprins, poate mă repet, în mod natural,printr- o naturaleţe (dacă ar exista şi un astfel de cri-teriu estetic în istoria artei) şi firesc al gestului crea-tor. Poate aceste simple divagaţii şi note de lecturăîn cheie plastică sunt inutile.

căci dincolo de cuvinte, rămân imaginile ce nesunt livrate de artistă. un inventar, relativ restrâns,de teme şi modalităţi de expresie dau măsura uneibune ştiinţe de a surprinde efemerul. Miraculosul.acel sublim care face marea artă. dincolo de ierar-hiile şi jocurile de culise ale lumii artistice. într- olume artistică dominată doar de idei, pictoriţa ştie sădeseneze. nu e puţin lucru. Manualitatea şi meşte-şugul şi- au pierdut virtuţile şi potenţialul expresiv.alina rizea ni- l redă. cu discreţie şi fără să epateze.

Şi ar mai fi ceva. frumosul. senzaţia de fragi-litate şi candoare, într- un timp al tuturor ororilor. Şiartistice. domnişoarele din avignon nu pot fi multi-plicate la nesfârşit. ca şi fântâna lui duchamp. saumormanele de fiare vechi şi sticle sparte de pe Valeahudsonului. estetica urâtului a luat locul cui îndauna frumosului? e bine, e rău? o lucrare de artăar trebui să fie expresivă, nu neapărat frumoasă sauurâtă. dar avem o senzaţie difuză că urâtul e căutat

cu o insistenţă demnă de cauzemai bune. alina rizea se caută pesine şi încearcă să- şi găseascălocul într- o lume deja unde nu maiştim unde ne este locul. căutăm.Mai sunt spaţii unde să ne refu-giem. Pe la noi sau aiurea. în noiînşine. Şi apoi a ieşi în lume. nu echiar indiferent unde expui, laBastion, la timişoara sau laMoMa, la new york. în lumea

aceasta, fără grădini prea multe, dar cu multe hecta-re de beton armat şi sticlă incasabilă la tot pasul,„arhitectura grădinii” a alinei rizea, despre carecriticul de artă Pavel Şuşară a emis câteva excelen-te opinii, devine o oază ferice de lumină şi culoare.spiritul călăuzeşte formele într- o nouă reaşezare alumii. unde ne regăsim cu toţii. Poarta grădinii ali-nei rizea rămâne mereu deschisă. r

Alina Rizea se caută pesine şi încearcă să- şi

găsească locul într- o lumedeja unde nu mai ştim

unde ne este locul. Căutăm.Mai sunt spaţii unde să ne

refugiem.

n Pagina 12

Poate părea straniu ca, intenţionând sămarchez momentul rotund nichita stă-nescu, mă voi opri, în articolul de faţă,asupra începuturilor sale; o fac mai ales

pentru că ele nu au fost atât de uşoare pe cât potpărea astăzi şi pentru că ceea ce unor critici- inchizi-tori din epoca postcomunistă, fără gust pentru nuan-ţe, le- a putut părea compromis de neiertat, merităinterpretat, doar prin revizitarea responsabilă a con-textului politic, ideologic şi pseudo- cultural, drept ocontribuţie, plătită cu obolul specific, la reîntoarce-rea poeziei româneşti către modernitatea abandona-tă brutal la finele anilor ’40. citit astăzi cu o autosu-ficientă ignoranţă faţă de epoca în care a apărut,volumul de debut al lui nichita stănescu, Sensuliubirii (1960), nu mai impresionează în ansamblulsău. Ba chiar i s- ar putea reproşa (de fapt, i s- a şireproşat) faptul că el conţine multe, prea multepoeme convenţionale, angajate, pe temele consacrateale vremii. totuşi, publicat la finele „obsedantuluideceniu”, când dezgheţul ideologic abia îşi făcea sim-ţită prezenţa timorată în literatura română, elreprezenta chiar un moment încurajator. Vocea luinichita stănescu se detaşa în corul versificatoriloraliniaţi la comandamentul politic. ar fi caragios săîncerc să justific acum concesiile (reale, dar evitabiledoar cu preţul tăcerii editoriale) din cartea de debut,dar cred că e bine să nu uităm un lucru care parerupt dintr- o altă realitate: nichita stănescu debu-tează la numai doi ani după al doilea val de arestărimasive pe motiv politic. Pe de altă poarte, după undeceniu şi ceva în care poezia intrase pe mâinileunor a. toma, Mihai Beniuc, Veronica Porumbacu,dan deşliu, eugen frunză, ion Brad etc. etc., culti-vând discursul lozincard sau reportajul eroic, punân-du- se în slujba ideologiei oficiale şi deliricizându- se,unele poeme semnate de nicolae labiş sau nichitastănescu căpătau, prin comparaţie, o prospeţimecare putea îndreptăţi speranţa în reorientarea vagsesizabilă a poeziei către normalitate. Şi labiş, şinichita stănescu mută accentul dinspre artificialeleizbânzi şi idealuri ale colectivităţii (care nu mai estenaţională, culturală ori confesională, ci reducţio-nist- politică), spre eul cu dilemele sale adolescenti-ne, chiar şi cu traumele sale şablonarde, cauzate deexperienţa războiului, de teama de fascism sau demândria de a trăi sub soarele care răsare ideologic

de la răsărit. Multe din-tre aceste poeme nu nemai spun nimic astăzi,dar din ele se poate des-prinde o lecţie despre„compromisul necesar”,obligatoriu pentru a ieşi,în acei ani crânceni, lasuprafaţă. cine crede căîntre controlul politic asu-pra literaturii din anii ’50şi dezgheţul ideologic dindeceniul următor a existato ruptură categorică, da-torată unui eroism exem-plar, se înşeală. în fapt,este vorba de o reorienta-re politică a Partiduluicomunist către o anumităindependenţă faţă deurss şi, în consecinţă, deo reinstaurare treptată,discretă, ezitantă la înce-put, a vechilor modele au-tentice ale literaturii ro-mâneşti. în această pri-vinţă, nichita stănescus- a aflat în linia întâi;sigur că da, a dat cezaru-lui ce era al cezarului,dar şi poeziei ce era alpoeziei. cartea sa de de-but reuşeşte însă să dis-crediteze, chiar dacă ti-mid, şabloanele epocii:discursul, chiar dacă estepus în slujba unor idei

politice stereotipe, inevitabile atunci, nu mai cultivădin inerţie limbajul de lemn şi locurile comune, lipsade implicare specifice poeziei agitatorice a epocii.nichita stănescu ştie să imprime sevă şi unor poemecu temă impusă. desigur, tânărul poet versificăstângaci, lemnos şli lozincard, în perfectă asonanţăcu tipul poetic al vremii:

Şi a fost un război cumplit –Iar stingerii lui poţi să- i spui paCeori lenIn poţi să- i spui,are acelaşi înţeles.

după un astfel de poem fără nici o sclipire, carese încheie cu sloganul lipsit însă de orice patos în for-malismul său, „hai la lupta cea mare!”, o situaţietipică a baladelor proletcultiste, care constă în evoca-rea copilăriei sau tinereţii înfometate sub vechiulregim burghezo- moşieresc dă naştere unui text dereală poezie, în care se poate detecta cea dintâi tre-sărire a ceea ce ulterior avea să devină marcă înre-gistrată a poeziei lui nichita stănescu:

pe câmpu- ngheţat caii mureau, câte unulîn picioare, cu ochii deschişi, de piatră.vântul îi răsturna pe rând, câte unul,bubuiau pe rând, câte unul,ca pe- o nesfârşită tobă de piatră.

imaginea este şocantă prin lipsa totală de con-venţionalitate, astfel încât tentativa care urmeazăimediat, de a marca, prin ea, un timp datat, pre- com-unist, nu mai ţine; frigul pe care copilul îl resimte numai este unul istoric, ci unul care ţine de măreţiaepisodului impresionant al mişcării colosale, sur-prinsă parcă într- un instantaneu îngheţat. în loc săfie precis definit, timpul este, dimpotrivă, suspendat:

eram copil pe- atunci, mi- era frig,şi priveam, clănţănind, picioarele lor paralele,cu potcoavele- n aer, aburind de frig…unu, două, trei, patru, număram clăncţănind

de frig,picioarele lor paralele.

în fine, după o asemenea viziune înspăimânta-tă, a unei cavalcade care nu este una a istoriei, ciuna a imaginaţiei puerile febrile, aşteptarea mameiplecată după hrană (pentru că, conform şablonului,creatorul trebuie să fi avut musai o copilărie încerca-tă de foame, de umilinţe sociale, de nedreptatea cla-sei exploatatoare) nu mai reuşeşte să fixeze în socialdrama infantilă:

nu mă mai gândeam la nimic.mama s- a dus la oraş şi- o să aducă pâine.peste tot e numai zăpăadă.. cai… şi altceva

nimic… patru, cinci, şase, şi altceva nimic.de- ar veni odată cu pâine!

13

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

APRILIE 2013

Bogdan Creţu

Nichita Stănescu. Semnificaţiile debutului

Numele lui Nichita Stănescu a devenit,încă de la început, cartea de vizită a

unei întregi generaţii.

n Nichita Stănescu • 31 martie 1933 – 13 decembrie 1983

nicolae BreBan şi nichita stănescu

odată cu autocraţia banului care domină cu oduritate rar văzută orice alt tip de criteriu, oricemorală sau cutumă, oricât de prestigioase altădată,sunt date la o parte, dacă nu defăimate cu celebrulnostru humor sarcastic. totul pare şi trebuie re- inv-entat încă o dată de cei prezenţi şi vii, trăim o epocăromânească cu clare accente primitive, unde câştigăcel mai iute, mai lipsit de scrupule, asociat unui grupde inşi pe care îi desparte de sistemul mafiot ca ataredoar lipsa de experienţă şi de anvergură. nu existăaproape la nici un politician din cei care au colindatpe la putere acel interes faţă de obşte, care le paremultora probabil ca o prejudecată ce ţine de istorie;sau ca un fel de slăbiciune de caracter a celor care nuse descurcă; el a dispărut total, deşi e mimat şi voci-ferat amplu în adunări publice sau televizate, aşacum s- a evaporat şi ideea de naţiune sau respectulfaţă de istoria românească şi faţă de cei care aucreat- o. unii universitari prestigioşi sau intelectualide diverse formate profesionale încurajează, de alt-fel, în mod iresponsabil această cădere în golul pre-zentului social. Părerea noastră este că numai elita,adevărata elită a acestei ţări va salva încă o datăprezentul – confuz şi împovărat de rele şi păcatevechi şi noi. elită înseamnă pe scurt creatori devalori de vârf în domeniile majore ale suprastructu-rii comunităţii de limbă, teritoriu, origini etc. de alt-

fel, după ceauşescu şi politica sa intensă de răstur-nare şi destabilizare a tuturor straturilor sociale,aţâţând mereu un strat social contra altuia, cu pre-cădere de jos în sus, atacarea şi destabilizarea foste-lor sau acelor elite care tindeau să se structureze(cum fac şi unii gazetari de azi, care au în spate tele-viziunea şi ziare de tiraj!), marile şi clasicele păturisau clase sociale şi- au pierdut în întregime echili-brul, profilul şi conştiinţa de sine. centrele urbanemari şi medii au fost înconjurate de centuri apăsă-toare de blocuri, populate cu nou- veniţi de oriunde –perechea ceauşescu a clădit iute, prost şi enorm! –repede absorbiţi nu numai de noile şi multipleleobiective industriale, dar şi de aparatul de stat, poli-tic, coercitiv şi comercial. toate centrele urbane aleromâniei, unde clasa meseriaşilor, cea medie, şi eli-tele locale erau identificate şi care se recunoşteau,acceptându- şi prestigiul şi necesitatea, cu numele şiprofesiunile lor, mai mult sau mai puţin liberale şivechi, au fost sugrumate literalmente şi vânturate încele două decenii de ceauşism. noi, azi, după revolu-ţie continuăm, să ne mişcăm în acest vacarm şi con-fuzie clară a prestigiilor şi autorităţii profesionale,suntem ca şi înecaţi şi cvasi- pierduţi în mijloculsutelor şi sutelor de mii de inşi evacuaţi de pe la sateşi de pe coclaurile naţiunii, răspunzând politicii deindustrializare intensă a ultimului dictator, care seprefăcea că are obiecţii la politica sovietică, dar urmaca un maniac, la decenii de la moartea lui stalin,politica acestuia de industrializare forţată. acest valsau aceste valuri ale populaţiei oploşite pe lângămarile obiective industriale şi petroliere, în jurulcentrelor urbane, au fost ultimul sprijin al dictatoru-lui şi al politicii sale autarhiste severe şi sălbatice,nu numai economice, dar şi politice, cu sloganurile

pe care aparatul său le arunca în publicul înfometatşi înfrigurat: ura contra străinilor, pentru un patrio-tism cu orice preţ! Şi, mai ales, ură şi dispreţ faţă deintelectuali, faţă de elite!

acesta e valul, domnii mei, care a pătruns (eiînşişi sau odraselele şi clientela lor, azi), după ‘89, înstructurile puterii – în parlamentul cu cele douăcamere ale sale, în guvernele care au fost tot atâteatrambuline de îmbogăţire lacomă şi neruşinată,deoarece, aproape în majoritatea cazurilor membri-lor acestora, lipsea, o vedem azi cu claritate şi cu oindicibilă stupefacţie, vechea morală burgheză şicreştină, ca şi acel organ al binelui obştesc necesaresenţialmente puterii; precum şi vechea educaţie afamiliilor aşezate, prestigioase şi mândre, de laoraşe, dar şi de la sate! de cultură ce să mai vorbim?!

elita, dacă vrea să devină din nou activă şi efi-cientă, va trebui să se regăsească. Şi nu e uşor, deoa-rece nu e suficient ca ea să lupte încă o dată pentrua deveni vizibilă şi prezentă în noianul zgomotos alvieţii publice de azi, dar şi să se delimiteze de o apa-rentă elită ce- şi are centrul şi corifeii mai ales înjurul cunoscutului gds, al revistei 22 şi edituriihumanitas, grup puternic de influenţă de vreo douădecenii, care, sub faldurile culturii, ale ideilor socio-logice şi politice, au intrat în aventura puterii. r

■ fragment

14

ANUL XXIV t Nr. 4 (733)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Nicolae BrebanDictatura şi aparentă elită ce- şiare centrul şi corifeii în GDS(urmare din pagina 4)

ce mai este proletcultist, ce mai ţine de reţetarealismului socialist într- un astfel de poem? apa-rent, tema copilăriei dezabuzate, dar, în realitate,nimic. Poetul reuşea să depăşească nonşalantşabloanele epocii şi să scrie poezie autentică în mar-ginea convenţiei.

Sensul iubirii (titlu despre care nu se poatespune că se referea la iubirea faţă de Partid şi faţăde idealurile sale) conţine, pe lângă poemele pe linieşi pe lângă cele de factura celui mai sus comentat, şicâteva suave, graţioase poeme de dragoste. erosul îşirecâştiga dreptul de a intra în poezie, eliberat detarele conştiinţei apartenenţei la aceeaşi clasă şiscuturat de negura mândriei cuplului de a participala construirea unei lumi noi. îndrăgostiţii nu se maiiubesc lozincard, demonstrativ, din datorie patrioti-că şi spirit civic, guralivi şi mototoli, la umbra blocu-rilor noi, ci îşi recapătă statutul romantic de perechea cărei puritate şi al cărui angajament afectiv, eroticmişcă, ca la dante, aştrii şi toarnă o muzicalitatelascivă în formele şi contururile lumii din jur. natu-ra devine o proiecţie a îndrăgostitului, nu o sursăbună de exploatat în folosul clasei muncitoare, ca înnefrecventabila maculatură versificată a epocii:

Cu mâna stângă ţi- am întors spre mine chipul,sub cortul adormiţilor gutuişi de- aş putea să- mi rup din ochii tăi privirea,văzduhul serii mi- ar părea căprui.… eu te privesc în ochi şi- n jur se şterg copacii.în ochii tăi cu luna mă răsfâng…şi ai putea, uitând, să ne striveşti în genedar chipul ţi- l întorn, pe braţul stâng.

în literatura română nu se mai scrisese unpoem atât de suav, de pur, de curat de mai bine de15 ani. nichita stănescu reînnoda, de fapt, legături-

le cu marea tradiţie a poeziei româneşti, de la emi-nescu neidologizat, la lirica interbelică. inutil să maiadaug şi faptul că, la nivel prozodic, un astfel depoem demonstra un rafinament, o virtuozitate şi onaturaleţe care sfidau simplitatea de chiuitură, pemodel folcloric, din epocă.

faptul că Sensul iubirii nu era un volum pelinie, chiar dacă se pot găsi în el multe texte angaja-te, se poate vedea şi din reacţiile criticii ideologizan-te a epocii. încă din prefaţa precaută, silvian iosifes-cu ţine să noteze necesitatea perfecţionării unei con-ştiinţe de clasă şi deschiderea către marile construc-ţii ale socialismului, reproşul cântărind, de fapt, câto laudă, poate involuntară: „îndrăzneala imaginiiriscă să devină pe- alocuri forţare, încărcare, să dege-nereze în obscuritate. Şi mai ales ar fi necesar caataşamentul poetului pentru socialism care dă căl-dură interioară versurilor să se traducă printr- uncontact mai intim cu concretul construcţiei socialis-te.” când asemnea reţineri de ordin ideologic apar înprefaţa unei cărţi publicată la singura editură destat care tipărea cărţiale tinerilor scriitori,ele transmit în surdi-nă, dincolo de litera loroficială, şi un mesaj dedestindere: poezii carenu respectă habotnicdogma obligatorie demai bine de un deceniupot vedea, iată, luminatiparului, chiar dacăsunt interpretate dreptslăbiciuni datorate lip-sei de maturitate şi deemancipare politică.dar lucrurile nu suntatât de simple pe câtpar. Mai importantedecât textul de întâm-pinare a unui debutantsunt reacţiile criticiidin revistele Partidu-lui. Paul georgescu,cel care a sprijinit pu-blicarea cărţii şi carei- a întins, de pe poziţiioficiale, o mână debutantului nichita stănescu, nuezită să sancţioneze şi el lipsa de apetit a poetuluifaţă de marile realizări ale comunismului. de fapt,ceea ce făcea criticul- ideolog era să- i dea, demonstra-tiv, protejatului său o lecţie publică, care să atragă,prin exemplaritatea ei totuşi temperată, şi altoraatenţia că, deşi se mai acceptau şi câteva texte nean-gajate, literatura se afla încă sub strict control ideo-logic: „ca poet reprezentativ, ca exponent al gândiriişi sentimentelor înaintate ale maselor, nichita stă-nescu mai are mult de realizat. există, mai întâi,încă în acest volum, dar mai ales în publicaţii, poeziinesemnificative; preocuparea pentru prezentul deluptă şi efort e încă insuficientă; figura constructoru-lui comunist e încă vagă, insuficient conturată, boga-ta lui viaţă sufletească e redusă doar la câteva trăsă-turi. evident, aceste lipsuri nu sunt numai ale poe-ziei lui nichita stănescu, dar noi trebuie să ceremtututor poeţilor, şi fiecăruia în parte, să realizezepoetic imaginea excepţională a excepţionalelor zilepe care le trăim.” un atare reproş echivala, deci, cu

o atenţionare explicită a tuturor tinerilor scriitori.criticii Partidului aveau încă în mână pâinea şi cuţi-tul şi se asigurau de câte ori era cazul că deţin con-trolul total asupra literaturii; epoca demascărilor, alinşajelor ideologice nu trecuse încă. Broşura luiovid s. crohmălniceanu, pentru realismul socialist,apărută exact în 1960, era menită să reamintească,ameninţător, faptul că literatura trebuia să slujeas-că în continuare ideologia, că ea trebuia să respectetemele, stilul şi priorităţile propagandistice ale Par-tidului. în cazul cronicii lui Paul gerogescu e bine sănu ignorăm detaliul că avem de a face cu o punere lapunct sub forma unei mângâieri părinteşti, pedago-gice, a unui protector, nu cu o execuţie ideologică întoată regula. sigur, impresia noastră ar putea fi, azi,exact pe dos: primele două cărţi ale lui nichită stă-nescu par mult prea obediente faţă de comenzilepolitice ale momentului decât părea (şi chiar erau)atunci. asta pentru că, între timp, literatura şi- arecâştigat dreptul la propria identitate. Şi, risc să ospun, şi l- a recâştigat şi cu preţul unei etape de tran-

zit, în care versificarea propagandistică se amestecainteresat cu eschivele autentic lirice, care poate fiilustrată de aceste câteva cărţi de la debutul dece-niului al Vii- lea. literatura şi- a reintrat în drepturirecucerindu- şi terenul palmă cu palmă, esteticul afost greu acceptat în grila oficială de valori şi, dacăprivim atenţi către acea perioadă tulbure şi ameste-cată, care s- a întins de- a lungul câtorva ani denşi,primele breşe apar în spaţiul poeziei, nu al prozei,care va mai rămâne o vreme subordonată temelorpolitice obligatorii. Pe lângă cărţile de poezie alecolegilor de generaţie apărute în 1960, cum ar fiComuna de aur a lui cezar Baltag, Căile pământu-lui, volumul închinat colectivizării de ion gheorgheori Steaua polară, a lui gheorghe tomozei, Sensuliubirii aduce un iz proaspăt, care nu îşi avea concu-renţă decât în câteva poeme fragede ale lui nicolaelabiş.

de aceea, numele lui nichita stănescu a deve-nit, încă de la început, cartea de vizită a unei întregigeneraţii. r

nicolae BreBan şi nichita stănescu

nichita stănescu

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

APRILIE 2013

15

Provocatoare, perspicace, „şarmantă şisubtilă”, cum recunoştea Kjellespmark, membru al academiei sue-deze şi preşedinte al comitetului nobel

pentru literatură (din 1998 până în 2005), d- naangela Martin a „smuls” distinsului scriitor acceptulunor „confidenţe”, întinse pe durata a trei ani; adică,un prelungit dialog, găzduit în paginile revistei Cul-tura, în exclusivitate pentru cititorii români. cele 42de convorbiri, reunite în volum (Confidenţe, Curteaveche publishing, 2011,158 p.) ne prilejuiesc otonică întâlnire cu un inte-lectual european, sensibilşi informat, calm şi rafi-nat, sobru, rezervat, ne-atras, ne previne, de genulConfessions. „Prea puţinegocentric”, nesuportând„oglinzile” (p. 100), dl.espmark, totuşi, a răs-puns prompt, respectând„o comunicare ordonată”(teme, termene, public ne-cunoscut), descriind în-tâmplările care l- au mar-cat (dincolo de stricta bio-grafie), dar, cu deosebire,pronunţându- se asupraunor subiecte literare şipolitici culturale. limba„de lucru” a fost, iniţial,franceza, aflăm, dupăcare, beneficiind de serviciile lui dan shafran, răs-punsurile „suedeze”, livrate ritmic, au fost transpu-se în veşmânt românesc. „recidivistă”, aşadar, după

ce, în 2008, publicase pri-vilegii, un volum de con-vorbiri cu personalităţieuropene, remarcabilă întraductologie, începând cuperuanul Manuel scorza(1975) până la ernestosabato („lista” cuprinzândnumeroşi alţi autori denotorietate), distinsă, înstrăinătate, cu prestigioa-se ordine, angela Martina reuşit, din august 2006până în ianuarie 2010, săne ofere, cu tenacitate,liniile unui portret, rigurosşi, paradoxal, cald, al celuicare, în 1956, debuta capoet. Polivalentul Kjellespmark trecea, în anii’80, la roman, iar ciclulvremea uitării, incluzândşapte titluri, se dorea o

extensie poematică, dezvoltând teme obsesive. nicidramaturgia nu i- a fost străină, deşi, ca profesor deteoria literaturii la universitatea dinstockholm, timpul îi era, fireşte, dră-muit. Plus activitatea de critic şi istoricliterar, negreşit cronofagă. Plus întâl-nirile- maraton, sub cupola academiei,Kjell espmark redactând şi o istorie ainstituţiei suedeze, tradusă la noi, în2003 (v. premiul pentru literatură. un

secol cu nobel). dacă gabrielaMelinescu şi dan shafran auconlucrat la traducerea unorpoeme (volumul Scris în pia-tră apăruse tot în 2003), ange-la Martin a transpus în româ-neşte două romane ale prolifi-cului scriitor suedez: uitarea(2003), şi Călătoria lui voltai-re (2006).

„Provocat”, dl. espmarkrăspunde punctual, fără diva-gaţii inutile, fără a se rătăciîntr- un speculativism mean-dric. înţelege opera ca micro-cosmos, ajutându- ne „să ve-dem” realitatea, penetrândesenţele, graţie filtrului critic;îmbătrâneşte, înţelepţit, îndublul său rol, de poet şi isto-ric literar, fără a fi încercat delehamite şi reuşind a reconcilia preocupări-le. au fost, desigur, şi „devieri ispititoare”,

cu vise regizorale sau mijinde intenţii sculpturale,reprimate. Modelându- şi poemele, Kjell espmarkrecomandă alternanţa preocupărilor, trimiţând la

obiceiul ţărănesc al „rotaţiei culturilor”. Şi averti-zează asupra pericolelor fecundităţii: „un scriitorproductiv, constată dl. espmark, devine cu uşurinţăpropriul epigon” (p. 63). are contacte cu scriitoriromâni şi e interesat de cultura noastră. l- a cunos-cut la struga, în 1983, pe hipnoticul nichita, intrândîn corespondenţă; epistola păstrează acele „cuvinteîngheţate”, aflând de moartea lui. o scrisoare trimi-să lui Marin sorescu, tot după dispariţia poetului, a

fost returnată cu o menţiu-ne a poştei care l- ar fi amu-zat, bănuim, pe hâtruloltean, mutat „la o adresănecunoscută”! în fine,augustin Buzura şi angelaMartin au contribuit deci-siv la intrarea / impunereascriitorului suedez pe sce-na / piaţa românească. Pen-sionar acum, dl. espmarka redevenit poet, se mărtu-riseşte amuzat; şi, totoda-tă, punctează angela Mar-tin, un „critic nemilos” alsocietăţii în care trăim,îmbinând candoarea şi lu-ciditatea, cu stofă de gân-ditor politic, necesar a fiascultat.

Mulţi dintre breslaşiiscrisului, temperamentegenialoide şi vociferante,se ştie, ar putea citi, cumare folos, această carte.chiar ar trebui. Kjellespmark se lasă călăuzitde o metodă poetică în scri-sul domniei- sale, poetul şi

criticul fiind „gemeni”. în altă parte, mărturiseşte căscriitorul este propriul său critic (ca instanţă inte-rioară), iar criticul poate sluji drept ghid, orientândpublicul. în fond, afirmă răspicat intervievatul, criti-cul „are puţine de spus scriitorului” (p. 92). lăudat

adrian Dinu Rachieru

Kjell Espmark între candoare şi luciditate

scriitorul polivalent Kjell erik espmarks- a născut la stromsund, suedia, în1930. este poet, romancier şi critic lite-

rar de renume internaţional. debutează în 1956, cuvolumul de poeme uciderea lui Benjamin, pe cândeste student la universitatea din stockholm. apublicat alte treisprezece volume de poezie, ca deexemplu lumea văzută prin obiectivul aparatuluide fotografiat (1958), microcosmos (1961), încercăride viaţă (1979), Semnele europei (1982), masasecretă (1984), Când drumul se întoarce (1992), Cea-laltă viaţă (1998), Cei vii nu au morminte (2002),Calea lactee (2007).

din 1980 se dedică romanului. cele saptevolume ale ciclului romanesc vremea uitării (1999)au în centru suedia contemporană, temerile şi deca-denţa unei societăţi privite prin prisma unor prota-gonişti din medii sociale diferite. apreciat critic lite-rar şi profesor de teoria literaturii la universitateadin stockholm, Kjell espmark devine membru alacademiei suedeze, în 1981, şi al comitetului Pre-miului nobel pentru literatură. celebra sa cartepremiul pentru literatură: un secol cu nobel (2001)este o istorie a redutabilei institutii suedeze. i s- audecernat numeroase distincţii, printre care: Pre-miul ovralid (1974), Premiul Belman (1985), Pre-miul Kellgren (1998), Premiul transtromer (2010).dintre volumele sale, în româneşte i- au aparut

până în prezent romanele uitarea (2003) şi Călăto-ria lui voltaire (2006). cunoscutul traducător danshafran scria despre Kjell espmark că scriitoruleste „expert în lirica modernă, scriind două lucrăride referinţă despre tradiţia acesteia, precum şi stu-dii monografice asupra poeţilor suedezi artur lun-dkvist (1964), harry Martinson (1970) şi tomastranströmer (1983). în 1986 publică o amplă lucra-re despre istoria Premiului nobel pentru literatură:det litterära nobelpriset: principer och värderingarbakom besluten / Premiul nobel pentru literatură:principii şi evaluări în luarea deciziilor. (…) celedouăsprezece volumele de poezii apărute de atuncini- l prezintă pe Kjell espmark ca fiind unul dintrepoeţii cei mai fascinanţi pe care i- a cunoscut litera-tura sudeză în ultimele cinci decenii. este o poeziegravă, profundă, plină de frumuseţe, străbătută deun sentiment sincer de solidaritate cu aproapele.atenţia poetului se concentrează în principal asu-pra conflictelor dintre idealurile oamenilor, nevoilorşi dorinţelor acestora, pe de o parte, şi condiţiilevitrege la care îi supune realitatea, pe de altă parte.Poetul este doar rareori prezent în poeziile sale;prin el vorbesc adesea alţii. eul din poeziile lui Kjellespmark este rareori Kjell espmark însuşi. ca şiMarin sorescu, pe care l- a cunoscut şi apreciat,Kjell espmark consideră că poezia este un instru-ment de cunoaştere. aceasta nu poate să modifice

lumea şi nici nu poate să o facă mai bună, ea «nupoate declanşa războiul, nu poate încheia nicipacea» (l- am citat pe Marin sorescu). în schimb,poezia ne poate face să înţelegem ce este viaţa.romancierul espmark începe să- şi facă auzităvocea la sfârşitul anilor 1980. acea «simplitate înşe-lătoare» despre care vorbea espmark când îşi carac-teriza opera nu se vede nicăieri mai bine decât înciclul de şapte romane (glömskan / uitare, 1987, afost tradus şi în franceză la editura gallimard) reu-nite sub titlul generic glömskans tid / Vremea uită-rii. abordând teme de actualitate, de cele mai multeori prezentate în culori sumbre, acest ciclu de şapteromane constituie o panoramă a vieţii sociale, cultu-rale şi politice a suediei zilelor noastre. Prinamploarea sa, încercarea lui espmark nu îşi găseş-te un echivalent în epocă. Pentru poezia sa Kjellespmark a fost răsplătit, printre altele, cu premiilegerard Bonnier şi Bellman. Pentru critica literară aprimit Premiul schück, iar pentru întreaga operă aprimit Premiul Kellgren al academiei suedeze şiMarele Premiu al academiei de nio. de- a lungulanilor, scriitorul suedez a participat la nenumăratefestivaluri de poezie din întreaga lume, printre careşi la festivalul şi colocviul internaţional Zile şinopţi de literatură de la neptun, din anul 2002”.

„cartea este structurată ca o suită mascată deeseuri ale scriitorului şi cărturarului suedez peteme lansate de angela Martin, traducătoarea saîn româneşte. intervenind uneori cu scurte comen-tarii, aceasta rămâne o prezenţă de o discretă ele-ganţă intelectuală, interpretând convingător unrol pe care, în mare parte, l- a creat: acela al media-torului, diplomat şi literat, care se doreşte în plansecund, impunând atenţiei publice ceea ce conside-ră a fi un model cultural, dar în a cărui efigie esteel însuşi încorporat.”

Maria- ana tupan despre Confidenţe, în Contemporanul, 2012

„convorbirea dintre angela Martin şi Kjellespmark nu se desfăşoară între un exponent al«complexului nobel» şi fostul preşedinte al comite-tului nobel, ci între doi scriitori contemporani...şi- atât. legătura care se stabileşte, în timp, întrecei doi autori, nu este una de simplă curtoazie inte-lectuală (...). Prietenia care se naşte, şi pe careKjell espmark o şi mărturiseşte în cele din urmă,rezultă în urma acestui dialog dens, serios, refu-zând obstinat frivolitatea şi mondenităţile literare.este, cu alte cuvinte, o autentică amiciţie literară,care o dublează pe cea personală.”

răzvan Voncu despre Confidenţe,în Contemporanul, 2012

Kjell espmarK

16

ANUL XXIV t Nr. 4 (733)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

sau nu, autorul ar trebui să fie „cu o carte înaintearecenzenţilor”, lucrând, aşadar, la următoarea apari-ţie. discutând despre „minciuna inevitabilă a litera-turii”, dl. espmark e convins că doar aşa ajungem laadevăr, dezvăluind chipul realităţii dintr- o nouă per-spectivă. da, amintirile mint, recunoaşte, dar radio-grafiind trecutul descoperim un sens în avalanşahaotică a întâmplărilor.

Poet, în primul şi în ultimul rând, Kjellespmark nu poate accepta sumbra profeţie (poezian- are viitor) lansată de nobelizatul orhan Pamuk.nu se împacă, nicidecum, cu iminenta ei dispariţie,anunţată de voci apocaliptice, invocă – pentru ceeace numeşte „trafic” de poezie – internetul, exemplifi-când cu forumul chinezesc. dar nu fără a ignoraabundenta producţie „trash”. Mare călător, implicatîn agenda crizistă a contemporaneităţii, punând câte„un accent”, scriitorul se rosteşte în diverse ches-tiuni, tras de limbă de o doamnă perspicace. desco-peră, sub aparenţa rupturilor totale, a conjuncturilor„ismelor”, curenţi de adâncime, identificând co-nexiuni imediate şi asocieri îndepărtate (vezi ceea cenumeşte „revolta postmodernismului”); se întreabă,alarmat, până unde poate merge actualizarea (forţa-tă, uneori, de regizori „indisciplinaţi”), el însuşivăzând în regie, cândva, „o cale posibilă”; discutădespre „libertăţile” traducătorului, flexibil, părtaş laactul creaţiei, şi el, negreşit, artist al limbii; relaţialiteraturii cu filmul capătă un răspuns franc, rete-zând nodul gordian: „Proust nu poate fi tradus înfilm” (p. 127). alungă, apoi, fantomele romantismu-lui. creatorul va fi exclus, redus la statutul de cititor(p. 69) al propriului text, „aruncat din cuib”, cumspunea poetul tomas tranströmer, deseori citat.deci, altfel spus, nu agreează mitul textului (cres-când „ca din apă”), „naşterea” operei, poemul- copiletc. iar ciornele i se par „o grămadă clevetitoare”, cuun amendament, totuşi. Pe traseul inspiraţie /muncă / autocritică, aşteptând clipele de graţie divi-nă, scriitorul se chinuie; el, jenat, preferă, poate,focul (p. 72), nelăsând posterităţii astfel de mărturii.istoricul literar, însă, subliniază dl. espmark, consi-deră că această zestre nu trebuie distrusă.

evident, contextualizând cu grijă, intervieva-tul identifică trend- ul epocii, confuza simptomatolo-gie politică a unei lumi în fierbere. „zâmbetul luiKafka” poate fi coşmaresc pentru o putere totalitară,engleza, devenind lingua franca, ameninţă soartalimbilor / culturilor mici, sub tăvălugul globalizării.sunt în joc „interese importante de protejat”, averti-zează intervievatul- istoric, înţelegând limba camemorie colectivă. iar poetul adaugă: „când moare olimbă, / mor pentru a doua oară şi morţii”. Colonia-lismul cultural nu e o ficţiu-ne, presiunea comercializă-rii devine sufocantă. confir-mându- şi pomenita „perspi-cacitate”, lăudată – îndrep-tăţit – de dl. espmark, şid- na Martin, cercetând pei-sajul mediatic, intervine.iată, recent, vorbind desprecultura uşoară (v. Cultura,nr. 3/31 ianuarie 2013, p. 3),cea „vinovată” de apariţiaConfidenţe- lor, observa căpresa, „jucată politic”, adepus armele, că civismuls- a atrofiat, că avem de- aface cu cetăţeni deficitari,transformaţi în (tele)specta-tori. dacă un cotidian pre-cum Svenska dagbladet s- a„îmbogăţit” cu pagini delifestyle, fenomenul nu edoar suedez; fast culturecâştigă teren, tabloidizareaşi senzaţionalismul suntingredientele „înfulecate” debulimicii noştri consuma-

tori. or, capitalismul s- a extins contagios prin„reţeaua rizomică de consumatori”. ca mod de viaţă,el şi- a găsit argumentul forte nu în seducţia ideologi-că a textelor doctrinare, ci, îndeosebi, în cultura con-sumeristă, transformând totul în bunuri de consumşi promovând „fericirea ca obligaţie” (françoisBrune). avea dreptate s. latouche să observe cămclumea înseamnă o standardizare internaţionalăa stilurilor de viaţă. când, în 1970, jean Baudrillardsemna un aspru rechizitoriu la adresa societăţii deconsum, contradiscursul sociologului fran-cez recunoştea, de fapt, că publicitatea adevenit cel mai spectaculos mijloc de comu-nicare.

în plus, ca „mediu cultural înşelător”,cultura media, acoperind câmpul social,devenind chiar modul de a exista al societă-ţii, a provocat, prin depreciere, o mutaţiementală. ea propune noi valori şi mitologii,acaparează un public întins şi divers, supus

– prin frivolizare – unei decultu-ralizări freatice şi insidiosuluiconformism social. într- o societa-te „condamnată” la divertisment,uitând vechiul îndemn ciceronianal „îngrijirii spiritului”, producţiade obiecte ne sufocă. în absenţaalfabetizării media, a pedagogieicivice, a protecţiei educaţionale,riscăm să recădem în „barbarie”.

Şi dl. espmark, spuneam,culege astfel de îngrijorătoaresemnale. în Semne europene, unvolum de poeme, pledează pentruo nouă europă; iar în Calea lac-tee, alt volum liric, extinde puzde-ria de „mărturii fragmentare” la scaralumii, trăind acum sub ameninţarea „civi-lizaţiei”. „Memoria scurtă” a mareluipublic ar fi un grav pericol. în consecinţă,odată cu planetarizarea problemelor, invi-tatul d- nei Martin, pledează pentru criti-ca socială, virilă în romanele sale, intere-sat fiind de modul „cum funcţioneazăsocietatea” (p. 61). respinge viziunea- tu-nel, imixtiunile, neglijenţele amnezice,provocând „găuri negre”, după vorbacehului simecka. cu toate păcatele ei,

crede în democraţia „vindecabilă”. Vede în Marx,revenit în atenţie, un sociolog profetic şi, mai ales,un personaj tragic. chiar dacă seismele economieiglobalizate reconfirmă analizele din Capitalul (tre-zind „respect”). în piesa marx la londra, utopiculideolog primeşte vizite din viitor (troţki, dubček),„bastarzii” divulgând, prin praxis, „limitele reţetei”.

departe de furiile demolatoare ale unor „prici-naşi” de la noi, mărturisirile d- lui Kjell espmarkîndeamnă la calm analitic. Păcat că aceste convor-

biri- flash, „croşetând” ide-atic pe marginea unei /unor întrebări, nu suntdatate, iar cartea, regreta-bil, suferă datorită negli-jenţelor tipografice. evi-dent, cei de la fedprintsunt vinovaţi că paginile sedesprind la lectură, „zboa-ră”… d- na angela Martina condus cu pricepere şieleganţă acest dialog,insistând asupra scriitoru-lui, ocolind cu graţie ches-tiunile legate de febranobelizantă, în grija comi-tetului, unde, o vreme, dl.espmark a fost preşedinte.el acceptă ideea unor mariabsenţi, notând că listalaureaţilor ar fi doar o con-tribuţie (p. 144) şi că reeva-luările, inevitabile, între-ţin „o dezbatere fără sfâr-şit”. cu atât mai vârtos lanoi, unde obsesia nobel şi

abundenţa nobelizaţilor (înghesuiţi pe tot soiul deliste) iscă discuţii, strategii, calcule, tapaj mediaticşi, finalmente, decepţii şi depresii. i. simuţ, de pildă,vorbea despre nobelabilitatea literaturii române,întreţinând o nevindecabilă frustrare naţională.documentata carte a suedezului (un secol cu nobel)încerca o analiză pe epoci, reţinând mentalităţi înprefacere, criterii (şi jurii) schimbătoare, oferindşanse „maeştrilor necunoscuţi”, promiţând, cu pig-ment exotic, o „răspândire globală”. dacă „exotis-mul” devine, vai, criteriu, şansele noastre – glumindniţel – cresc uluitor… r

angela Martin, absolventă, în 1972,a facultăţii de limbi romanice, clasice şiorientale a universităţii Bucureşti, de

formaţie hispanistă, traducătoare din spaniolă şifranceză, publicistă. debutează în 1975 cu Bat tobe-le pentru rancas – roman care deschide pentalogialui Manuel scorza. se va concentra la începutulcarierei sale pe traducerea următoarelor trei roma-ne ale scriitorului peruan: garabombo invizibilul,1976, Călăreţul fără somn, 1981, Cântecul lui aga-pito robles, 1983. alţi autori de notorietate, clasicisau contemporani, vor veni să- i confirme interesulpentru literele spaniole: amado alonso (materie şiformă în poezie, 1982) juan Valera (Juanita, 1988),eduardo Mendoza (oraşul minunilor, anul potopu-lui, 1997). ca traducătoare din franceză este atrasăde critica literară, de teorie şi istorie; palmaresul eicuprinde nume ilustre ale acestor domenii: georgesPoulet, jean starobinski, jean rousset, denis derougement. crede în necesitatea promovării înromânia a operei lui Kjell espmark, scriitor suedezde talie, şi semnează ea însăşi versiunea româneas-

că a romanelor sale – uitarea (2003), Călătoria luivoltaire (2006) şi Bela Bartok contra celui de- altreilea reich (2012). unele dintre traducerile saleau fost reeditate.

din 1990, este acaparată de alte activităţi încâmpul culturii (a condus direcţia generală de dia-log cultural internaţional din Ministerul culturii şia fost delegat al româniei la consiliul europei pen-tru cultură şi educaţie; a fost secretar executiv, apoivicepreşedinte al fundaţiei culturale române şi alinstitutului cultural român). rămâne fidelă însăproiectelor literare. după cum fidelă le rămâne„autorilor ei”, la care, într- un fel sau altul, revine.

Pasionată editoare, îngrijeşte ediţia augmen-tată şi definitivă a romanului despre eroi şi mor-minte (1997) de ernesto sabato şi, mai târziu, edi-ţia definitivă a romanelor lui augustin Buzura –recviem pentru nebuni şi bestii (2008), absenţii(2008), Feţele tăcerii (2011). Preocuparea pentru ceidoi autori nu este întâmplătoare. ea este motivatăde identificarea unor similitudini între cei doi „scrii-tori anxioşi”: credinţa în misiunea literaturii de deş-

teptare a conştiinţelor, fanatismul scrisului, drama-tizarea halucinantă a istoriilor de viaţă, percepţiacoşmarescă asupra hazardului, trăirea paroxistică,etica speranţei, forţa construcţiei şi a limbajului.din publicistica recentă a romancierului românalcătuieşte şi îngrijeşte, de asemenea, volumele: atrăi a scrie (2009), Canonul periferiei (2012), nicivii, nici morţi (2012).

în 2008 publică privilegii, un volum de con-vorbiri cu personalităţi europene, iar în 2011 Confi-denţe, 42 de convorbiri cu Kjell espmark.

Pentru meritele sale în promovarea culturii, arelaţiilor culturale internaţionale şi a valorilor lati-nităţii, în anul 2000 este distinsă cu ordinul naţio-nal „serviciul credincios” în grad de cavaler de pre-şedintele româniei, în 2004, cu ordinul naţional„rio Branco” în grad de ofiţer de preşedintele Brazi-liei şi cu ordinul Stella della Solidarieta Italiana îngrad de cavaler de preşedintele italiei.

din 2001, este membră a academiei latinită-ţii. din 2005 este redactor- şef adjunct al revisteiCultura.

De la stânga la Dreapta: Kjell espmarK, augustin Buzura, angela maryin şi actorul aDrian pintea

17

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

APRILIE 2013

„De mult timp literatura română nu afost atât de bine reprezentată la Paris,atât de global”

cea de- a 33- a ediţie, salon du livre (21- 25martie 2013) de la Paris a avut în calitate de invita-tă de onoare românia, care a beneficiat de un standde 400 m.p. Vizitatorii acestui prestigios târg inter-

naţional de carte au avut prilejul să cunoască peste50 de scriitori români de un real prestigiu, între careromancierii nicolae Breban, radu aldulescu, Virgiltănase, Petru cimpoeşu şi florina ilis, eugen uri-caru şi norman Manea, stelian tănase şi dumitruţepeneag, poeţii ileana Mălăncioiu, ion Mureşan,Magda cârneci, eseiştii Paul cernat, andrei oiştea-nu şi alţii. într- un comunicat al icr, se menţiona,între altele, că deschiderea standului românesc afost onorată „de prezenţa asr, Principele radu alromaniei. li s- au alăturat personalităţi ale lumiiculturale din diaspora română şi din franţa, alăturide o seamă de reprezentanţi ai unor edituri dinromânia, pentru prima oară invitaţi să participe laun astfel de eveniment. organizatorii estimează că,în ziua de deschidere a salonului, peste o mie de per-soane au vizitat standul româniei”. „Preşedintelefranţei, francois hollande, a vizitat standul ţăriinoastre, invitata de onoare, unde a fost salutat depreşedintele icr, andrei Marga, de miniştrii cultu-rii şi educaţiei, daniel Barbu şi remus Pricopie şi depreşedintele comisiei senatoriale de cultură a Parla-mentului, georgică severin”.

salon du livre din martie 2013 e un prilej pen-tru vizitatorii săi de a „cunoaşte mai bine o literatu-ră care nu poate decât să uimească prin creativitateaşi diversitatea sa” se menţionează pe site- ul acestuiimportant eveniment de anvergură internaţională.„trebuie să vorbim, de fapt, despre un mare specta-col al literaturii române susţinut la un astfel de târgde carte. am fost uimit să văd că există o întreagăliteratură română tradusă într- o limbă de mare cir-culaţie” a declarat eugen simion agenţiei ager-Pres. „niciodată nu am asistat la un spectacol atât

de impresionant ca cel de la salon du livre. nici omasă rotundă organizată la standul românesc nu s- adesfăşurat cu un public care să fie sub 150 de persoa-ne. Vizitatorii salonului se retrageau de la standulromâniei cu sacoşele pline cu cărţi” afirmă prozato-rul eugen uricaru, invitat la salon du livre de laParis, pentru a lansa romanul d- sale, Supunerea,apărut la editura noir sur Blanc în traducereadoamnei Marily le nir, un viu ambasador al litera-turii române majore la Paris. în cadrul unui dialog

realizat de luca niculescu la rficu Preşedintele centre nationaldu livre, jean- françois colosimosusţine că „literele româneşti laParis, la salonul de carte, repre-zintă un eveniment, iar acest eve-niment cristalizează ambiţiile.evenimentul în sine e o reuşită:de mult timp literatura românănu a fost atât de bine reprezenta-tă la Paris, atât de global. evidentcă relaţiile dintre cele două statesunt foarte vechi şi că românia adat franţei câţiva dintre scriitoriisăi, chiar pe unii dintre cei maicelebri: ionescu, cioran, eliade.iar ce se întâmplă astăzi e că noualiteratură română a putut să- şiarate dinamismul, creativitatea,spiritualitatea şi diversitatea laParis. Şi cu această ocazie ne- amreamintit că românia este o marenaţiune din punct de vedere lite-rar”.

„Adevărata elită a României ealcătuită de creatori”

ziare şi reviste, tV franceze au dedicat un spa-ţiu important literaturii române şi scriitorilor ei. lemonde din data de 22 martie 2013 publică un eseu,intitulat „carnaval roumain. la Cinquième Impossi-bilité de norman Manea”, roman tradus de Marilyle nir şi odile serre şi publicat la editura seuil. întimp ce nu puţine reviste, ziare şi agenţii de presăromâneşti scriau în special despre măruntul incidentprovocat de cei câţiva protestatari, adepţi ai falseielite româneşti – adevărata elită a româniei e alcă-tuită de creatori – spaţii importante literaturii româ-ne şi scriitorilor români au fost dedicate în franţa delire şi le magazine littéraire, revista bibliotecarilorfrancezi Bibliothèque etc. în cadrul unui dialog rea-lizat de luca niculescu cu Preşedintele centrenational du livre, jean- françois colosimo susţinela rfi că „literele româneşti la Paris, la salonul decarte, reprezintă un eveniment, iar acest evenimentcristalizează ambiţiile. evenimentul în sine e o reu-şită: de mult timp literatura română nu a fost atâtde bine reprezentată la Paris, atât de global. evidentcă relaţiile dintre cele două state sunt foarte vechi şică românia a dat franţei câţiva dintre scriitorii săi,chiar pe unii dintre cei mai celebri: ionescu, cioran,eliade. iar ce se întâmplă astăzi e că noua literatu-ră română a putut să- şi arate dinamismul, creativi-tatea, spiritualitatea şi diversitatea la Paris. Şi cuaceastă ocazie ne- am reamintit că românia este omare naţiune din punct de vedere literar”. MateiVişniec susţine la rfi că „pentru a rezuma, pot

spune că datorită scriitorilor, românia prezintă înstrăinătate o altă imagine… Mai rămâne întrebarea:vor înţelege într- o bună zi oamenii politici din româ-nia că domeniul culturii trebuie sprijinit într- o logi-că prioritară fiind pentru moment singurul «brand»veritabil de ţară? Vor conştientiza ei faptul că inves-tiţiile în cultură nu sunt de natură să aducă «rezul-tate» imediat, şi că aceste investiţii structurează de

Ce a demonstrat Salon du Livre şimodul fastuos în care a fost primităşi tratată literatura română şi mariiei scriitori? Prin literatura română,

prin elita ei creatoare, imagineaRomâniei în lume poate fi, în mod

cert, schimbată. În Europa secoluluial XIX- lea se vorbea mai puţin despre

sărăcia ruşilor, despre uriaşelediscrepanţe existente între vârfurile

oligarhiei imperiale ruseşti şireprezentanţii majorităţii populaţiei.Europa era impresionată şi fascinatăde Anna Karenina de Lev Tolstoi şi

Crimă şi pedeapsă de FiodorDostoievski, traduse, publicate şi

promovate de mari edituri europenepe banii statului rus. Fascinat de

autorul Fraţilor Karamazov,Friedrich Nietzsche scria despreartiştii francezi că aceştia erau

„tiranizaţi întru totul de influenţa luiDostoievski şi de gelozia faţă de el”.

n Eveniment

salon du livre – „un mare spectacol al literaturii române”

nicolae BreBan norman manea matei vişniec

18

ANUL XXIV t Nr. 4 (733)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

fapt civilizaţia românească şi formează generaţiileviitoare? Vor mai fi ei capabili, oamenii politici, săasigure în românia o atmosferă favorabilă creaţiei şicirculaţiei ideilor? Vor renunţa ei la strategia dedivizare şi de politizare excesivă a lumii artistice cuscopuri oportuniste, fără viziune de viitor şi fără a filuate în calcul interesele pe termen lung ale româ-niei, cele europene, şi cele legate de transformarealibertăţii în civilizaţie? iată întrebările care emanădin această participare a româniei la salonul decarte de Paris, cu o delegaţie impresionantă de scrii-tori şi editori, critici şi eseişti, istorici şi oameni decultură. joi seară, la standul românesc, am avut oca-zia să strâng zeci şi zeci de mâini, mâinile unoroameni pe care îi preţuiesc de multe decenii, mâinileunor oameni care au scris pagini memorabile şi cărţiesenţiale pentru cultura română. ar trebui oare,înainte de a le aprecia contribuţia şi meritele cultu-rale, să- i întreb din ce tabără politică fac parte?”

„Pentru câteva minute – se precizează într- uncomunicat icr – un grup de cinci tineri, aflaţi subinfluenţa alcoolului, au protestat în faţa pavilionuluiromânesc, declarând că luptă faţă de politizareaicr». Printre cei care s- au declarat jigniţi de com-portamentul acestora s- a numărat şi serge celibida-che, dar şi alţi membri ai comunităţii româneşti dinParis. tinerii purtau măşti cu chipurile lui gabrielliiceanu, Mircea cărtărescu, neagu djuvara,andrei Pleşu şi Victor Ponta. aceştia sunt cunoscuţipentru comportamentul lor scandalos în comunita-tea românească din Paris, după cum a declaratdoamna alexandra Barrault, profesoară la o univer-sitate pariziană”. într- un comunicat transmis pe cir-cuitul naţional, agenţia MediafaX menţiona, întrealtele, că „într- un interviu acordat postului rfi, Phi-lippe gustin a comentat controversele stârnite deabsenţa unor autori români invitaţi la salon dulivre de la Paris (22- 25 martie), subliniind că scrii-torii care au decis să nu mai participe la acest eveni-ment au fost invitaţi ai franţei. «eu sunt mai atentşi am mai mult respect pentru interesul general,pentru ca, printr- o luare de poziţie oarecare, să facpublicitate absenţilor. Prin definiţie, absenţii gre-şesc întotdeauna. nu voi spune mai mult, eu unulmă bucur că marea majoritate a autorilor au accep-

tat. reamintesc că invitaţia pentru aceşti autori avenit din partea franţei. deci cu atât mai rău pen-tru cei care au refuzat, iar eu nu vreau să le facpublicitate», a mai declarat Philippe gustin, în emi-siunea lui luca niculescu de la rfi. ambasadorulfranţei la Bucureşti a condamnat şi gestul «de fron-

dă» al grupului de tineri români care, joi seară, laevenimentul de lansare a salonului de carte de laParis, au protestat faţă de actuala conducere a insti-tutului cultural român – organizatorul standuluiromânesc de la eveniment – şi care au fost evacuaţi

de forţele de ordine din partea organizatorilor. «enormal ca într- o democraţie să fie exprimate toateopiniile. dar asta trebuie să se facă respectându- i peceilalţi şi mai ales respectându- i pe cei care reprezin-tă statul», a declarat Philippe gustin, care a maiexplicat şi că e normal să existe un nivel minim desecuritate. «dar să nu stricăm ceea ce trebuie să fie

un eveniment minunatpentru românia, pentrurelaţiile dintre românia şifranţa şi pentru imaginearomâniei în franţa»”. „«înfiecare an există încercăride a folosi salonul de cartepentru scopuri politice»,mai spune Philippe gustin.«standul româniei de lasalonul de carte este unulcare e la înăţimea eveni-mentului. românia e invi-tatul de onoare al acestuisalon, iar onoarea ce îi estefăcută trebuie apreciatăjust. Şi mai ales oportuni-tatea şi vizibilitatea excep-ţionale care i se dau româ-niei prin acest salon alcărţii, un evenimentextrem de important laParis, în europa şi înîntreaga lume. este o opor-tunitate de a- şi schimbaimaginea»”. „insistând asu-pra avantajului de imaginepe care îl oferă salonul de

carte unei ţări, ambasadorul francez la Bucureşti adat un exemplu de anul trecut, când japonia a fostinvitat de onoare. evenimentul, spune diplomatul, aajutat japonia să îşi schimbe imaginea, la un andupă tragedia de la fukushima”. (MediafaX)

ce a demonstrat salon du livre şi modul fas-tuos în care a fost primită şi tratată literatura româ-nă şi marii ei scriitori? Prin literatura română, prinelita ei creatoare, imaginea româniei în lume poatefi, în mod cert, schimbată. în europa secolului alXiX- lea se vorbea mai puţin despre sărăcia ruşilor,despre uriaşele discrepanţe existente între vârfurileoligarhiei imperiale ruseşti şi reprezentanţii majori-tăţii populaţiei. europa era impresionată şi fascina-tă de anna Karenina de lev tolstoi şi Crimă şipedeapsă de fiodor dostoievski, traduse, publicate şipromovate de mari edituri europene pe banii statu-lui rus. fascinat de autorul Fraţilor Karamazov,friedrich nietzsche scria despre artiştii francezi căaceştia erau „tiranizaţi întru totul de influenţa luidostoievski şi de gelozia faţă de el”.

cine împiedică statul român, prin icr şiMinisterul afacerilor externe, să încheie contractecu mari edituri din franţa, germania, suedia, italiaşi din alte ţări europene, pentru inaugurarea unorcolecţii sub egida cărora să fie publicaţi romancieri şipoeţi români de o reală valoare, organizându- le tur-nee europene, conferinţe de presă, lansări, lecturipublice etc.? romancieri şi poeţi, care, prin operelelor şi prin prezenţa lor, ar vorbi despre româniacurată, despre românia eternă, propagând imagineaunei ţări europene, cu o cultură majoră, vie, care adat franţei trei nume mari: ionescu, cioran, eliade?imaginea unei naţiuni tinere, în plină formare, cu oliteratură majoră, cu mari creatori, prin care, întimp, unghiul mizerabilist şi calomniator adesea, dincare este tratată, nu rareori, ţara noastră, ar fi,încet, treptat, modificat. (aura christi)

„Capitala literaturii române” – la Paris

Matei ViŞniec: fără îndoială, capitala lite-raturii române se mută pentru cinci zile, între 21 şi25 martie, la Paris. este plin de simboluri acest sta-tut pe care literatura română îl are acum ca invitatde onoare la această a 33- a ediţie a salonului cărţiide la Paris, pentru că oraşul luminilor face pare dinmatricea însăşi a literaturii române moderne… cei

Cine împiedică statul român, prinICR şi Ministerul Afacerilor Externe,să încheie contracte cu mari edituridin Franţa, Germania, Suedia, Italia

şi din alte ţări europene, pentruinaugurarea unor colecţii sub egidacărora să fie publicaţi romancieri şi

poeţi români de o reală valoare,organizându- le turnee europene,

conferinţe de presă, lansări, lecturipublice etc.? Romancieri şi poeţi,

care, prin operele lor şi prin prezenţalor, ar vorbi despre România curată,despre România eternă, propagândimaginea unei ţări europene, cu o

cultură majoră, vie, care a datFranţei trei nume mari: Ionescu,

Cioran, Eliade? Imaginea uneinaţiuni tinere, în plină formare, cu oliteratură majoră, cu mari creatori,

prin care, în timp, unghiulmizerabilist şi calomniator adesea,

din care este tratată, nu rareori, ţaranoastră, ar fi, încet, treptat,

modificat.

eugen uricaru ioan es pop Dinu FlamânD Dumitru Ţepeneag

19

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

APRILIE 2013

27 de scriitori invitaţi în mod oficial reprezintă prac-tic toate generaţiile literare din românia, precum şitoate genurile literare, de la roman la poezie, de lateatru la eseu (şi nu au fost uitate nici benzile dese-nate). lor li se adaugă alte nume, la iniţiativa Minis-terului culturii şi a institutului cultural român,deci, putem spune că atât literatura română, cât şicultura română vor fi reprezentate la Paris în marealor diversitate, sub toate unghiurile şi sensibilităţile,de la generaţia anilor 60 care a contribuit la „dezghe-ţul literar” în românia până la cei mai tineri creatorinăscuţi la ora la care se prăbuşea comunismul înţara noastră. am constatatcă în jur de 70 de evenimen-te sunt programate în cur-sul celor patru zile cât vadura salonul de carte: dez-bateri pe teme de o marediversitate, lecturi publice,prezentări de carte, sesiunide autografe, expoziţii... iarmediatizarea acestui eveni-ment este deja pe măsuraimportanţei sale: de exem-plu principalele reviste lite-rare din franţa, lire şi leMagazine littéraire, aupublicat deja dosare sub-stanţiale despre literaturaromână, ca şi revista biblio-tecarilor francezi Bibliothè-que(s). de reţinut că postulde radio unde lucrez eu, rfiroumanie, va transmite înrespectivele zile chiar dinpavilionul expoziţional de laPorte de Versailles dinParis. din toate punctele devedere, statutul de invitatde onoare pe care îl are lite-ratura română la actuala ediţie a salonului de cartede la Paris reprezintă o enormă şansă pentru româ-nia şi pentru creatorii ei. o şansă pentru ameliora-rea imaginii româniei în primul rând. trebuieremarcat de asemenea faptul că franţa recunoaştede fapt implicit, prin invitaţia formulată, valoareacreativităţii româneşti. după marile succesele ale fil-mului românesc, după unele mari succese ale unorartişti plastici români (precum Mircea cantor, care aobţinut acum doi ani prestigiosul Premiu duchamp),este rândul literaturii contemporane să obţină orecunoaştere europeană şi internaţională. sigur,românia i- a dat deja, în peisajul literaturii francezeşi universale, pe tristan tzara, pe Panaït istrati, peMircea eliade, pe emil cioran, pe eugène ionesco,pe Virgil gheorghiu, pe gherasim luca sau pe Ben-jamin fondane. aceste nume sunt deja fixate pe fir-mamentul memoriei literare, ele au intrat în circui-tul valorilor universale precum şi al francofonieiîntrucât unii au scris în limba franceză. era însămomentul ca noile generaţii de scriitori să fie recu-noscute în franţa şi pe plan european, era momen-tul ca dinamismul şi vigoarea literelor româneşti săfie redescoperite. Practic, 50 de ani de literaturăromânească şi de luptă literară se deplasează acumla salonul de carte de la Paris. Pentru că evantaiulpropunerilor este extrem de larg, de la acele cărţicare ţineau, în anii comunismului, de rezistenţa cul-turală, până la noile romane scrise după 1989 şi încare românia este radiografiată în contextul noilorprobleme cu care se confruntă pe drumul democra-ţiei şi al integrării europene.

Mi s- a părut de asemenea foarte inspirat acestlogo propus de institutul cultural român: „la rou-manie se livre”. un joc de cuvinte care nu poate decâtonora francofilia românească. livre înseamnă carte,dar se livrer înseamnă a se da, chiar a se preda... Şieste adevărat că într- un fel românia se va „oferi”, seva deschide în toate dimensiunile ei culturale, se va

lăsa „decorticată” pe toate feţele şi va fi prezentă defapt sub lumina reflectoarelor cu toate problemele ei,cu toate complexele ei, cu toate angoasele ei existen-ţiale, precum şi cu ambiţiile şi frustrările ei. într- unfel, românia este invitată să se aşeze, prin mesage-rii ei care vor fi scriitorii, pe marele divan al psiha-nalizei colective. dezbaterile anunţate vor radiogra-fia de fapt istoria româniei de dinainte şi de dupăcăderea comunismului, cu toate crizele ei, cu toatesuccesele şi eşecurile ei... dintre toate „crizele” pecare le are de gestionat, însă, cea mai importantăeste, după părerea mea, cea a viitorului. există o

incertitudine a româniei în faţa viitorului, în ciudaintegrării sale europene şi a adoptării modeluluidemocratic. ori, iată, această descindere la Pariseste o bună ocazie şi pentru abordarea acestuisubiect: sunt pregătiţi românii să devină efectiveuropeni sau se vor lăsa roşi de microbul corupţiei şivor regresa istoric în ciuda şansei pe care o au...

„la langue, ultime liberté” – iată cum sună unadintre dezbaterile programate la salonul cărţii.titlu extrem de incitant. da, ne putem întreba dacănu cumva, uneori, limba (şi literatura) sunt ultimulspaţiu de libertate şi de inteligenţă într- un contextîn care frustrările se adunăvertiginos, libertatea nu setransformă în civilizaţie,clasa politică deraiază,tinerii nu mai cred în ceeace le spune şcoala şi maiales nu cred în autoritateamorală a adulţilor… da,când toţi aceşti nori negrise adună pe cerul uneisocietăţi, nu rămân oarelimba, cuvântul, literaturadrept ultim refugiu?

în franceză, „livrerune bataille” înseamnă „ase angaja într- o bătălie”.or, românia va face şiacest lucru la salonul căr-ţii: se va angaja într- o bătă-lie pentru ameliorareaimaginii sale. Va luptapentru a fi recunoscută şica un spaţiu de înaltă crea-tivitate, nu doar ca o regiu-ne în criză din estul euro-pei care a trimis în străină-tate 3 milioane de

imigranţi, printre care mai multe zeci de mii deromi.

această prezenţă a româniei la salonul cărţiide la Paris mai trebuie însă considerată şi unmoment de bucurie şi sărbătoare. este o ocazie pen-tru scriitorii români de a se bucura de statutul lor deinvitaţi oficiali. nu văd de ce această participare, caşi toate dezbaterile prevăzute, nu s- ar putea face„dans la joie”, adică pe un fond de sărbătoare cultu-rală şi de bucurie. nu au francezii expresia „se livrerà la joie”? ceea ce înseamnnă „a se bucura”, „a selăsa aspirat de bucurie”… în definitiv, românia arepuţine ocazii de a străluci în străinătate. iar aceastăprezenţă la salon este o bună ocazie şi contez pe uncomportment demn al tuturor scriitorilor români(pentru că deseori românii au obiceiul de a se certalamentabil în public)... aş mai spune în încheiereaacestor aserţiuni strict personale şi pentru care îmiasum răspunderea, că, în ultimii ani, cei care auînnobilat numele româniei în străinătate au fost înspecial artiştii (cineaştii, scriitorii, regizorii, vide-aştii, pictorii, muzicienii). Personal cred că numeleacestor artişti au suscitat reacţii de respect în stră-inătate într- un grad mult mai mare decât numeleoamenilor politici români. Şi îmi permit să le spunacestora din urmă că tăierea unor fonduri în dome-niul culturii este o greşeală teribilă, care va sancţio-na nu numai promovarea culturii române în străină-tate, ci cultura pur şi simplu, adică baza identităţiiromâneşti.

■ fragment dintr- un interviu care urmează să apară înnumărul 3 (aprilie 2013) al revistei romanian Book

review, editată de institutul cultural român

„Literatura română se află într- o perioadă de mare efervescenţă creatoare”

norMan Manea: am fost prima dată lasalon du livre în 1990, când mi- a apărut volumul„le the de proust” la albin Michel. era un momentde mare emoţie, imediat după prăbuşirea dictaturiiîn românia. acum ne aflăm la peste 20 ani deatunci, într- o cu totul altă situaţie. literatura româ-nă se află, cred eu, într- o perioadă de mare eferves-cenţă creatoare şi editorial, iar noua generaţie descriitori are o prezenţă de mare prospeţime şi dereală anvergură. o situaţie incomparabil mai promi-ţătoare decât zbuciumata situaţie politică a ţării,confirmând, din nou, peste ani, vorbele lui george

eugen simion, un amBasaDor

al culturii române la paris ileana mălăncioiu raDu alDulescu virgil tănase

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

20

ANUL XXIV t Nr. 4 (733)

enescu, care spunea că dacă viaţa politică ar fi la noila nivelul vieţii artistice am fi una dintre cele maifericite ţări.

din punct de vedere strict personal, volumuldin 1990 a fost urmat de alte 7 traduceri în francezăiar autorul a fost onorat de înalte distincţii franceze,cum ar fi premiul medicis etranger şi titlul de Com-mandeur dans l’ordre des arts et des lettres. Măbucur şi de faptul că prestigioasa editură seuil atipărit, chiar în luna martie a acestui an, volumulmeu de eseuri la cinquieme impossibilite. n- ar maiurma decât ca primăvara pariziană să nu ne deza-măgească, iar reîntâlnirea cu colegii din ţară să fie şiea primăvăratecă.

florina ilis: este un eveniment foarteimportant pentru literatura română. Pe de- o parte,cred că ne aduce un spor de vizibilitate, atât încadrul evenimentelor organizate în salon, cât şi înafara lui prin, de pildă, numerele speciale dedicateliteraturii române de reviste ca magazine littérairesau lire. este o şansă ca editurile franceze să seintereseze de autorii români pe care sunt convinsă căvor începe să- i publice sau, cele care au făcut- o deja,să continue s- o facă şi mai susţinut. Pe de altă parte,cred însă că mai important este ceea ce aducem noiînşine salonului şi, mai ales, cum vom reuşi să facemca literatura noastră să fie, cu acest prilej special,cât mai bine pusă în valoare. literatura română careva fi prezentă la salon nu este cu nimic mai prejosdecât literatura europeană de astăzi, doar că, datori-tă condiţiilor ştiute, e mai puţin exportată în spaţiulcultural european. salon du livre aduce literaturaromână în prim plan şi- i oferă şansa să se prezinteca o literatură autentică şi valoroasă. restul depin-de de traducători, de editori şi, mai ales, de sprijinulunor instituţii româneşti care să investească în pro-iecte editoriale, mai precis, de ceea ce urmează dupăsalon... este o onoare pentru mine să fiu prezentă lasalon du livre. Voi participa curomanul la croisade desenfants (editions des syrtes),roman apărut cu sprijinulinstitutului cultural român,în traducerea lui Marily lenir. romanul meu a fost pre-miat în franţa în 2010 de cătrepublicaţiaCourrier Internatio-nal. cu publicul francez m- ammai întâlnit în câteva rândurişi pot spune că e un public decalitate, cu gust, care iubeşteliteratura bună. nu ştiu, însă,cât timp vor avea cititorii fran-cezi să participe la întâlnirileşi dezbaterile programate lasalon, ca să afle mai multedespre literatura română, dar,cu siguranţă, unii dintre ei vorpleca acasă cu cel puţin o cartea unui autor român de care vafi auzit la târg...

„Cultura română are nevoie ca de aer de această şansă şi de fructificarea ei”

radu aldulescu: subscriu ideii intensvehiculate în presa culturală de dată recentă, că par-ticiparea româniei ca invitată de onoare la ediţia dinacest an a salonului cărţii de la Paris va însemna oşansă inestimabilă pentru promovarea literaturiiromâne în occident. cultura română are nevoie cade aer de această şansă şi de fructificarea ei. în pofi-da tonului optimist- festivist- diplomatic impus deevenimentul în discuţie, îmi permit să atrag atenţiacă promovarea literaturii române în străinătate, afost şi continuă să fie o zonă dureroasă. dintre ţări-

le estului fost comunist, românia este printre ulti-mele ca reprezentare pe piaţa occidentală de carte –o poziţie în bună măsură nemeritată, care ţineaproape exclusiv de carenţele de promovare a autori-lor români valoroşi în străinătate, care sunt, la oadică, o prelungire a carenţelor de promovare dininteriorul graniţelor. Personal,trag nădejde că participarearomâniei ca invitat de onoare lasalon du livre va da un impulsdecisiv în reconsiderarea şi efi-cientizarea strategiilor de promo-vare a autorilor români cu adevă-rat valoroşi, capabili să captezecititorul occidental format laşcoala marii literaturi. avemacest gen de autori începândchiar cu clasicii: creangă,rebreanu, slavici, camil Petres-cu şi cezar Petrescu, Max Ble-cher, continuând cu primii pos-tbelici: Marin Preda, eugenBarbu, Petru dumitriu, autoriextrem de valoroşi, competitivi.există apoi autorii numiţi şaize-cişti- şaptezecişti, precum c.ţoiu, d.r. Popescu, fănuş nea-gu, eugen uricaru şi nu maispun de autorii afirmaţi după1990, care n- au fost încă selectaţişi valorizaţi în traduceri ca să sepoată afirma în occident. existăde asemenea poeţii – poeziaromânească este una dintre cele mai valoaroase dineuropa şi- şi aşteaptă nişte traducători pe măsură.literatura română, aşadar, are un potenţial enorm,care aşteaptă să fie descătuşat prin manifestări şievenimente precum salon du livre. aşa să ne ajutedumnezeu. sunt într- o situaţie inedită faţă de alţi

autori români prezenţi la salon du livre, traduşi şiapăruţi la diverse edituri din franţa, în sensul căromanul meu amantul Colivăresei, apărut la editurasyrtes, a fost tipărit în românia în prima ediţie înurmă cu optsprezece ani. atunci, în 1995, a apărut şio recenzie elogioasă în „le monde du livre” semnatăde edgar reichman, iar editura nemira a fost con-tactată de traducătorul alain Paruiilt, care şi- aexprimat dorinţa de a traduce romanul. demersuri-le pornite atunci s- au sistat însă numaidecât. Proba-bil că altele erau atunci priorităţile de promovare aliteraturii române... anul acesta abia, la douăzeci deani de la debutul din 1993 cu „Sonata pentru acorde-on” şi după opt romane apărute în una, două sau trei

ediţii, care s- au bucurat de o bună receptare critică,am apărut în sfârşit cu un prim roman la o editurădin franţa, graţie sprijinului financiar al i.c.r.- ului.Participarea mea la salon du livre va fi un bun pre-cedent şi o spargere a gheţii traducerilor, căci totanul acesta şi tot cu sprijinul financiar al icr- ului

îmi va apărea un roman la o editură din italia. îmiapărea, de asemenea, un roman în ungaria, sponso-rizat din fonduri europene de la Bruxelles. acesteapariţii în străinătate, centrate în jurul participăriimele la salon du livre, vor însemna pentru mine unmoment al adevărului, în sensul că în viitorul apro-piat voi avea o edificare asupra felului cum suntreceptate romanele mele traduse în limbi de circula-ţie. Vor lua totodată notă de această receptare şi ceicare au investit în promovarea mea şi vor acţiona înconsecinţă. cred că finanţarea traducerilor este unprim imbold necesar, după care autorul beneficiar alsprijinului trebuie într- un fel sau altul, prin succesulde public sau de critică sau prin premiile primite, sădevină rentabil pentru editură, aşa încât aceasta sănu mai aibă nevoie de sprijin financiar pentru publi-care. acesta ar fi unul din criteriile promovării lite-raturii române în străinătate, care cred că se vaimpune de la sine în urma participării româniei laediţia din acest an la salon du livre.

„Dreptul nostru de a exista ca limbă,popor şi cultură într- o structură

europeană”

Virgil tănase: trebuie ştiut că salonulcărţii de la Paris (ca şi târgul de carte de la fran-kfurt şi ca toate manifestările de acest fel din occi-dent) este o operaţie pur comercială. ceea ce, în sis-temul economic capitalist (pe care românia l- a adop-tat şi care nu pare a fi discutat acum), este de- oimportanţă capitală pentru ceea ce urmărim (sper),anume dreptul nostru de a exista ca limbă, popor şicultură într- o structură europeană, care, prin naturaei, tinde să distrugă limba, poporul şi cultura ţărilormici. salonul cărţii de la Paris este de- o importanţăcapitală pentru noi, pentru că nimeni în franţa (înoccident), nici măcar cel mai inteligent şi mai gene-ros editor (afară doar de cineva care ar vrea să sesinucidă economic), nu va publica un scriitor românpentru că, să presupunem, ar fi luat premiul nobel,ci numai pentru că un asemenea premiu poate (nuîntotdeauna) spori vânzările şi beneficiile. Bătălianoastră nu este de a convinge editorii să ne publice

Florina ilis valentin nicolau horia gârBea anDrei marga

21

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

APRILIE 2013

(ajutaţi de subvenţii diverse, româneşti şi franceze,aceştia publică regulat destui scriitori români – alecăror cărţi rămân nevândute)… Bătălia noastră estede a câştiga publicul larg (oh, nu atât de larg pe câts- ar crede: zece mii de exemplare vândute e deja unînceput de succes). Vânzările sporite incită editoriisă promoţioneze cărţile publicate (contribuţia finan-ciară română ar trebui să ajute deopotrivă publica-rea unei cărţi şi campania publicitară – în pierderefireşte). Presa se supune acestei tendinţe şi se poateastfel, printr- un efect „bulgăre de zăpadă”, atingemasa critică de care avem nevoie ca să ne impunem(pe care e pe cale s- o atingă cinematograful româ-nesc ademenit însă, mi se pare, într- un fel de realismsocialist pe invers, care slujeşte tocmai cauza celorcare vor dizolvarea noastră într- o a- cultură domi-nantă).

ori pentru a câştiga publicul cumpărător, cătrecare salonul cărţii de la Paris este o cale privilegia-tă, ne trebuie o „diferenţă specifică” vizibilă. nu vomcâştiga cu numărul (cărţilor traduse, autorilor pre-zenţi), ci cu o literatură pe de o parte originală încontextul european (zic „literatură” şi nu un scriitorsau altul: ca să se impună aici, artiştii trebuie să fiepurtaţi de un curent, care devine o modă: „romanulsud- american”, „afişul polonez”, „literatura poliţistăsuedeză”, etc. – această remarcă e relativă, recu-nosc); pe de alta, această literatură trebuie să fieaccesibilă unui public relativ larg. logica acestuidemers nu are nimic de- a face cu valorile naţionale(nici cu valorile în sine, de altfel) şi autori de primăimportanţă pe plan naţional pot fi gloanţe oarbe încadrul acestui salon (poeţii, din păcate: în franţa nuse citeşte poezie – nici teatru de altfel – şi excelenţapoeziei româneşti – de ieri şi de azi – este invizibilăaici). Mi- aş permite să amintesc că- n discuţiile juriu-lui de literatură europeană din care fac parte n- amreuşit să impun niciunul din scriitorii români ajunşiîn discuţia finală (ultimele patru- cinci cărţi dintrecare se alege câştigătorul) reproşându- li- se când oscriitură banală, asemănătoare cu a altor zece autorieuropeni la fel de buni (cum să alegi între ei?), cândlipsa de „bătaie lungă” (umor regional), când, în fine,o scriitură prea derutantă (ţepeneag) care riscă să„discrediteze” premiul în ochii cititorilor „de rând”dintre care prea puţini, vai!, sunt dispuşi să se lasecălăuziţi pe cărările anevoioase ale unei literaturiacrobatice. încă o dată, nu trebuiesc confundateobiectivele: prezenţa româniei ca invitată la salonulcărţii de la Paris este o oportunitate politică. ea nuva aduce niciun dram de prestigiu (cel puţin aici)scriitorilor care nu- l au deja (presupunând c- ar aveanevoie de aşa ceva). ea poate, în schimb, sluji colec-tivităţii naţionale – şi strategia de adoptat e şi eapolitică. dar atingem aici o problemă gravă şi defond care traversează cultura română de aproapedouă sute de ani: operele funcţionează ca atare doarîn cadrul unei culturi naţionale şi, în afara acesteia,ele devin altceva – ce anume? discuţia nu- şi are loculaici. sper, personal, ca experienţa acestui salon să- iconvingă pe unii şi pe alţii că difuzarea culturiiromâne în străinătate este o activitate politică speci-fică, cu un obiectiv diferit de cel al culturii naţionale,o luptă care se duce cu mijloace apropriate, pe ter-men lung – şi, îndrăznesc s- o spun, cu oameni de cul-tură şi nu cu „mediatori culturali” şi alţi diferiţi spe-cialişti în marketing, convinşi că actul cultural seexportă ca săpunul de rufe (care, acesta, e adevărat,spală „la fel de alb”, cum ar spune jacques séguéla,în ţară şi în străinătate – nu e cazul cărţilor de lite-ratură). de mai bine de douăzeci de ani n- am maicălcat la acest salon (simplu eveniment comercial)afară doar din obligaţie profesională, ca director alicr- ului de la Paris – şi nu voi fi acum, acolo, decâtca semn (de mică importanţă, dar nu singurul, deunde interesul acestei prezenţe) în măsură să indicecă cititorul francez şi- a apropriat deja câţiva autoriromâni, ceea ce poate deschide curiozitatea altora –care cititori francezi, fie spus în treacăt, nu au cărţi-le fundamentale capabile să le ofere reperele necesa-re pentru ca o carte românească să nu fie uitată deîndată ce a fost lăsată din mână. când cărţile se acu-mulează, dacă vrem să le păstrăm, avem nevoie derafturile unei biblioteci unde să le putem rândui.Politica de difuzare culturală românească nu s- apreocupat până acum să ofere asemenea „mòbileesenţiale”: cărţi de istorie, de istoria literaturii, deartă românească, etc. scrise (eventual) la comandăpentru străinătate şi cu menirea deliberată, pe de oparte, de a da cititorului străin relieful precis, ordo-nat, al culturii noastre, prezentat dintr- o perspectivăeuropeană (carpaţii ca parte specifică a lanţuluialpino- carpatic); pe de alta, de a- i stârni cititoruluistrăin curiozitatea către ceea ce nu poate găsiniciunde aiurea. e halucinant cum autorităţile cul-turale româneşti, înainte de- a subvenţiona traduce-rea fără sorţi de izbândă a atâtor poeţi (indiferent decalitatea lor), nu s- au străduit în primul rând, întrufolosul nostru al tuturora, să recupereze valorile dejaomologate (cum au ştiut a o face, călcându- şi proba-bil pe inimă, autorităţile comuniste instituind festi-valul enescu). aproape nimeni în franţa nu ştie căionescu şi cioran (vag străini, de undeva de prin est)şi- au început cariera în românia (de ce nu înscriem

în circuitul teatral parizian sala de teatru a ambasa-dei dând- i numele eugen ionescu şi inaugurând- o cuprima versiune, scrisă în româneşte, a cântăreţeichele, „englezeşte fără profesor”?); nimeni în franţanu ştie că dinu lipatti, sergiu celibidache, radulupu sau clara haskill, ale căror discuri fac autori-tate, vin tot de- acolo. idem în ceea ce- l priveşte pePanait istrati. ce- am făcut ca să exploatăm întrufolosul culturii noastre faptul că una dintre cele maiprestigioase săli de teatru pariziene poartă numeleelvirei Popescu (oricare ar fi părerea noastră despretalentul acesteia)? cine ştie că grupul de statuimonumentale din parcul Primăriei de la grenobleeste opera lui george apostu? dar de ce să ne mirămdin moment ce nimeni – subliniez nimeni! – nu ştiecă „bojdeuca” lipită de Beaubourg, buricul artistic alartei moderne pariziene, este atelierul lui Brâncuşişi că acesta era român. făcut- am ceva, din punct devedere instituţional, din punctul de vedere al uneipolitici voluntare de difuzare culturală ca să împin-gem înainte coloşii (pe care nici măcar nu- i nevoiesă- i supradimensionăm) prin mijlocirea căroraputem să ne facem văzuţi, respectaţi şi, poate, doriţi?

Pe scurt, voi profita de faptul că românia esteoaspete de onoare a salonului cărţii din acest an casă- mi alătur numele celor care cred în limba şi încultura română – de care, deşi obligat de circumstan-ţe să scriu în franceză, nu m- am înstrăinat nicioclipă.

„Literatura română pusă la loc de cinste”

dinu flăMând: literatura română pusă laloc de cinste (de fapt, creaţia scrisă românească, însens mai larg)… văd deja afişe mari prin Paris cuacest anunţ şi- mi aduc aminte că în urmă cu pestedouă decenii nimeni nu putea nici visa la aşa ceva.Vestitul salon se ţinea pe atunci la grand Pallais,românia nu era nici pe hărţile meteorologice, dacămi se permite să mă autocitez, cu un vers pe are mil- a vârât în buzunar sentimentul de amărăciune cemă cuprinsese la primul meu contact cu aceastăuluitoare demonstraţie de putere pe care ţi- o inspirăparizianul le salon du livre. Puterea unei forţe,totuşi, plăpânde, în raport cu desfăşurarea de bata-lioane publicitare de care beneficiază comerţul cu totfelul de alte bunuri de consum, dar reală forţă deimpact, în această ţară unde, spre cinstea lor, rămânîncă atâţia oameni care se bat să nu fie transforma-te toate librariile în buticuri de modă şi să nu fietipărită numai literatură de gară sau maculaturăliterară gata mestecată, pentru confortul consume-rist al celor pe care absenţa cărţii îi imbecilizeazăperfid. un subtitlu poate şi mai pertinent al prezen-ţei noastre ca invitaţi de onoare sună astfel: la rou-manie se livre, joc de cuvinte tipic francez prin carese înţelege că aducem cărti dar şi că ne deschidemsufletul. cu deschiderea sufletească e şi nu e preacomplicat, dar de asta se ocupă literatura; dar cuadusul cărţilor româneşti e o intreagă problemă.încă sunt prea puţine traduceri în franceză şi îngeneral în limbile de circulaţie, din literatura noas-tră modernă şi contemporană. aşa că prezenţa noas-tră la salon trebuie văzută mai mult ca o încurajarepentru viitor, decât un desant de carte care să cuce-rească repede librăriile de pe mai multe meridiane.ce vreau să spun: în competiţia pentru fixarea uneiimagini de ţară, de care profită apoi şi comerţul, şipolitica şi fiecare român în parte, constatând că eîntâmpinat cu simpatie şi nu cu prejudecăţi, o stra-tegie coerentă pentru susţinerea unui vast programde traduceri în toate limbile de circulaţie ocupă pri-mele două capitole urgente! trebuie să facem multmai mult şi mai bine ca să ne facem cunoscuţi cuceea ce ne reprezintă şi ne avantajează. Banii inves-tiţi în asemenea programe, relativ puţini, dar caretrebuie să fie utilizaţi metodic, ne pot aduce beneficiiînmiite şi realul prestigiu după care ne arde buza.sunt bucuros, fireşte, să văd cărţile scriitorilorromâni, deci şi câteva titluri de ale mele, în franceză,pe mult râvnitele mese de la pavilionul central şi laşedinţele de semnături de autografe unde flash- uril-e fotografilor te orbesc; sunt bucuros mai cu seamăpentru cei tineri, unii dintre ei născuţi cu fabulosulnoroc de a fi proiectaţi pe marea scena imediat dupăce abia au debutat. dar eu nu uit că nu la saloane decarte, fie ele şi internaţionale, şi nici la sesiunile deautografe se scriu cărţile, ci în imperiul singurătăţiicreative, de unde scriitorul nici nu prea ar trebui săiasă prea des, lăsând să- l reprezinte doar cărţilesale. literatura de astăzi a româniei, ca să mă referdoar la acest segment, este vie şi chiar derutant denouă, în căutările ei identitare. dar nu cred că ar fiînflorit deja cu toată vigoarea pe care şi- o caută dupăieşirea din bezna totalitară, ceea ce şi explică, poate,anumite reticenţe, ezitări, semne de întrebare cucare o tratează marile edituri, inclusiv agregateleinternaţionale care ventilează cartea prin lume. Vatrebui să oferim mult mai mult, să ajungem la diver-sitatea şi intensitatea pe care le stăpâneşte deja unalt limbaj românesc, cel al cinematografiei. (sursa:icr) r

■ ex libris Editura Europress Group

■ marieta mihăiţă rădoiGenul programului: dramă

„Marieta Mihăiţă rădoi face parte din acea res-trânsă categorie de poeţi a căror creaţie este lip-sită de metafora spectaculoasă (gălăgioasă!),beneficiind însă de taina cuvintelor, dând alătură-rii acestora acea imprevizibilitate, venind parcădinspre Mallarmé sau, şi mai aproape de noi, dela ion Barbu, acest farmec al imprecisului careasigură autoarei o indiscutabilă originalitate şiesenţializare a acestei poetici.”

radu Cârneci

■ marin radu mocanuOameni de nicăieri

„În anii ‘75- ‘80, nu am putut trece de cenzură curomanul Oameni de nicăieri – o frescă a anilor‘55- ’60 despre viaţa orăşelului meu (Alexandria)– povesteşte Marin radu Mocanu – din cauzacaricaturizării unor activităţi de partid, iar cândera aproape să trec (la editura Cartea româ-nească) cu sprijinul marelui prozator Marin Preda(teleormănean şi el), acesta a decedat (în mai‘80), rămânând să- l editez ulteior”.

Marin radu Mocanu

■ adrian BuşilăCondamnat să ucidă

romanul Condamnat să ucidă este o încercarede a reda realităţile „epocii de aur”, dar şi cele dinperioada impunerii de către ruşi a comunismuluiîn românia. Personajul central, arhitectul tudorGurău, sătul de lipsa de perspectivă a meserieisale, ca proiectant de garduri de prefabricate,coteţe de porci şi blocuri de garsoniere pentrunefamilişti, realizează că locul său nu este într- uninstitut de proiectări fără perspective. se întreabă

dacă nu a venit momentul să fugă peste graniţă, sperând că în Apusîşi poate valorifica aptitudinile…

■ şerban codrinBaladierul

„o carte monumentală, la propriu şi la figurat,este Baladierul lui Şerban Codrin, carte care, canumăr de titluri şi poeme în formă fixă, atingenumărul zilelor dintr- un an. (…) Baladierul –cuvânt inventat de Şerban Codrin prin analogiecu cunoscutul titlu petrarchian – e o carte care secere parcursă cu încetinitorul, ca triumf al virtuo-zităţii şi ca pariu al poetului cu sine că va învingeo cursă literară maratonică.”

ion roşioru„Baladierul lui Şerban Codrin este una dintre construcţiile impunătoa-re ale poeziei româneşti ale începutului de nou mileniu.”

theodor Codreanu

■ ion lazuVreme închisă

„Mai devreme decât niciodată”, cum scriamîntr- un vers de tinereţe, ajunge la tipar materiaînjumătăţită, vămuită a jurnalului meu de scriitordin perioada 1979- 1989; cel din anii anteriori s- apierdut, nu mai are rost să explic în ce fel. iarmateria jurnalelor mele din perioada de după1989, structurată în două volume: Lamentaţiileuitucului şi Gândirea înceată, îşi aşteaptă edito-rul. Şi, implicit, cititorii…

■ const. miuIstorie şi sacralitatePrin volumului Istorie şi sacralitate, Const. Miu nepoartă prin lumea cuvântului spus ori scris, de laînceputuri şi până în prezent. Autorul, în acestvolum, atrage atenţia, alături de alţi autori dedi-caţi adevărului, pe care domnia sa îi citează, călingviştii noştri din motive de neînţeles au lăsat ase înţelege că limba română ar fi una de împru-mut.

■ constantin BanuJapiţa

televiziunea, văzută din interior, aşa cum arătaînainte de 1989, merita atunci ca şi acum poreclafolosită ca titlu al romanului, o fiinţă demnă de totdispreţul. este un roman cu coloratură istorică,deşi în ansamblul său pare o ficţiune istorică aunei generaţii de naivi.

între 21- 25 martie 2013, s- a desfăşurat laParis salon du livre, unul dintre mariletârguri internaţionale de carte din euro-pa, la care românia a participat cu statut

special de ţară invitată de onoare. dominantele anti-cipate ale târgului au fost literatura şi domeniileconexe, în particular, literatura publi-cată în limba franceză. s- a putut sesi-za, din primul moment, anverguraaparte a acestui târg: participarea anumeroase edituri prestigioase, dez-bateri foarte calificate pe teme sub-stanţiale şi o diversitate impresionan-tă a tipăriturilor. în românia, încadrul unei diviziuni a atribuţiilor,organizarea participării la salon dulivre a revenit institutului culturalromân, având ca partener Ministerulculturii. Pregătirea participării, an-gajată în primăvara anului 2012, aintrat în faza deciziilor şi măsurilortehnice în noiembrie 2012.

Pe traseu, au trebuit rezolvatenumeroase probleme, de naturi diver-se. a trebuit să fie normalizată listaautorilor participanţi. în septembrie2012, noua conducere a icr a moşte-nit o listă din care lipseau mulţi din-tre romancierii, poeţii, eseiştii, istori-cii, criticii literari de prim plan airomâniei. de aceea, lista a fost între-gită neîntârziat de către icr şi Ministerul culturiişi au fost adăugate, la cele 27 de nume înregistrateiniţial, încă 21 de nume. a fost normalizată lista edi-turilor româneşti participante (peste 30 în final), iaracestea au avut propriii lor invitaţi dintre autorii dinţară. a trebuit să se conlucreze cu organizatorii târ-gului pentru a realiza la timp fiecare operaţie presu-pusă de participarea cu statut special a româniei. atrebuit ţinută sub control tentaţia de a mări costuri-le în mod nechibzuit. noua conducere a icr a stabi-lit plafonul de finanţare la 700.000 euro, în vreme cesolicitările funcţionarilor au fost de peste 1.250.000euro. a trebuit, în sfârşit, reorganizat din mers icrParis, care a avut o activitate nesatisfăcătoare (cumavea să arate chiar comisia de evaluare pluripartită)sub orice aspect – cultural şi managerial. Pe parcurs,a trebuit să constatăm că unele persoane desemnatese ocupau de altceva decât de misiunea lor. a trebuitsă ne dăm seama de metodele exersate în anii ante-riori, de irosire a banului public şi de regizare a unor„proteste“ sau articole de defăimare. în mod natural,oamenii văd diferit evenimentele. dincoace de toatediferenţele, despre participarea românească la salondu livre de la Paris, din martie 2013, se pot spune,pe bază de probe sigure, câteva lucruri certe.

1. Participarea româniei a fost o sărbătoare aculturii române şi un succes enorm. Participanţiiromâni au subliniat public acest fapt. a fost, suborice aspect, cea mai amplă participare românească

la un târg de carte de până acum. cunoaşterea auto-rilor şi a culturii române a sporit.

2. această participare a permis ţării noastrecâteva performanţe culturale majore: sporirea noto-rietăţii şi a prestigiului, lărgirea contactelor autori-lor cu alte edituri şi publicaţii, etalarea valorii mul-tor autori, mărirea interesului european pentru cul-tura română. semnalăm faptul că jurnale de presti-giu au consemnat pozitiv evenimentul: le monde (5pagini), magazine litteraire (3 pagini), lire (3pagini) etc. cooperarea româno- franceză a câştigatîn lărgime şi adâncime.

3. icr Bucureşti şi- a făcut pe deplin datoria.faptul că o mână de autori au declinat participarea(după ce în februarie 2013 au anunţat partea france-ză că nu participă, dar au făcut, ulterior, în preajmadeschiderii târgului, explozivă decizia lor, sub pre-texte variate) nu a afectat nivelul participării româ-neşti. icr a precizat tot timpul că decizia de partici-pare este personală şi că nu este demn ca eventualaneparticipare să fie pusă pe seama altcuiva.

4. în cadrul inaugurării salon du livre, printrecei peste o mie de vizitatori ai pavilionului românesc,câteva persoane au încercat să monteze o diversiune.aceasta a fost îndreptată împotriva guvernăriiactuale din romania, pentru a se mulţumi, în final,cu reproşuri la adresa icr Bucureşti, care nu le- ar fidat bani şi alte avantaje pentru a sta în capitala

franţei. aflaţi la faţa locului, nicolae Manolescu,sergiu celibidache jr., eugen simion şi alţii, pre-cum şi comunicatul agerPres şi al altor agenţii,au aratat cine erau acestea. reprezentanţii franceziau fost de asemenea indignaţi. fiind ocupată cu pri-mirea Preşedintelui franţei, françois hollande, laPavilionul româniei, conducerea icr Bucureşti nule- a putut acorda atenţie. în modevident, s- a încercat umbrireaevenimentului major printr- odiversiune ieftină a câtorva per-soane manevrate din alte locuri,care au refuzat să se identifice.ambasadorul franţei în romaniaa spus totul, în mod elocvent,într- un interviu preluat de ziarulCotidianul din 24 martie 2013.

5. în unele publicaţii dinţară, atacul s- a deplasat de lausl, la guvernarea actuală aţării, apoi la icr şi a poposit încele din urmă asupra conduceriiicr. reconfirm că toate cele pro-ferate sunt pur şi simplu false.nu s- a putut indica efectiv vreodecizie sau acţiune concretă caresă fi fost eronate. se duce o cam-panie de minciuni sistematice şise încearcă o intoxicare. toateacţiunile şi aserţiunile mele seaflă la vedere – în ceea ce am

scris şi am făcut – încât aberaţiile care se lansează,dintr- o sursă pe care o ştim, se dezmint singure.s- au inventat fapte care nu au existat vreodată şiopinii niciodată rostite de mine. delatori autohtoniconsacraţi în evenimentele din vara anului 2012 s- aurepus în funcţie în aceste zile, inducând în eroarepublicaţii străine.

6. cine verifică documentele publice îşi poateda seama că nimeni din icr Bucureşti, deci nici eu,nu a atacat pe cineva. am fost supuşi însă la un tirsusţinut, la care a trebuit să reacţionăm în apărareainstituţiei. în faţa acestor ieşiri, drapate sub preten-ţii culturale, a trebuit să atragem atenţia că a vorbifără să te informezi în prealabil, a caracteriza per-soana altuia, după ce i- ai desfigurat opiniile sau nule cunoşti, şi a nu avea proprietatea termenilor şicuvintelor sunt indicii ale lipsei de cultură şi ale releiintenţii.

7. actuala conducere a icr Bucureşti a pututsă- şi verifice justeţea şi soliditatea deciziilor deschimbare a instituţiei, angajate începând cu sep-tembrie 2012. defeudalizarea şi deschiderea institu-ţiei spre toţi creatorii, dincoace de conflictualizareageneraţiilor şi de grupurile de interese, s- au confir-mat. lărgirea înţelegerii culturii s- a dovedit eficace.înlocuirea triumfalismului şi a mizerabilismului cuun realism robust este linia culturii în europa. Plu-ralismul viziunilor, stilurilor şi modalităţilor deexpresie a căpătat încă o confirmare. folosirea chib-zuită a resurselor, inclusiv financiare, s- a doveditsalutară. organizarea de concursuri pe posturi şilimitarea mandatelor celor trimişi în exterior sedovedesc legitime. sincronizarea, ca deviză generală,îşi reconfirmă valoarea. transparenţa şi deschidereainstituţiei către societate se dovedesc a fi naturale.la o examinare precisă, fiecare dintre opţiunile stra-tegice ale actualului icr a primit o confirmare, prinobservarea a ceea ce fac multe alte ţări în culturaactuală.

8. cu ocazia salon du livre s- au putut învăţacâteva lucruri, în contact cu ceea ce prezintă alteţări. de exemplu, subvenţionarea traducerilor scrie-rilor autorilor români în limbi de mare circulaţie secuvine consolidată şi lărgită hotărât. accesul laresursele financiare trebuie deschis pentru competi-ţiile neafectate de altceva decât de valoarea intrinse-că a scrierilor. târgurile de carte aduc validări, darromânia are nevoie şi de librării şi de edituri pro-prii, amplasate în capitale ale ţărilor europene, fie şiprin asociere sau reciprocitate. sunt necesare noischimbări de personal în institutele culturale româ-ne din străinătate pentru a aduce în funcţii – atrăgă-toare, cum se ştie, prin salariile considerabile şiavantajele adiacente – persoane efectiv pregătite şipersonalităţi culturale. resursele financiare aflatela dispoziţia icr sunt cele care sunt (din nefericire,nu foarte mari) şi trebuie folosite chibzuit pentru asprijini acte de cultură veritabile. r

22

ANUL XXIV t Nr. 4 (733)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

andrei Marga

„Participarea României la Salon du Livre a fost o sărbătoare a culturii române şi unsucces enorm”

anDrei marga, preşeDintele icr

Cărţile noastre pot fi găsite înlibrăriile de calitate din ţară. Vă invităm să nu le căutaţi înLibrăriile Humanitas

în data de 21 martie 2013, dna a.M. nuţă,director de aprovizionare a librăriilor humanitas,ne- a informat într- un e- mail că din data de 10 apri-lie 2013 putem prelua returul titlurilor editate de noişi distribuite prin librăriile humantias. în schimbulde adrese electronice cu reprezentantul librăriilorhumanitas sunt vizate editurile ideea europeană şieuroPress group. nu este pentru prima dată cândangajaţii librăriilor humanitas renunţă la colabora-rea cu unele instituţii editoriale şi culturale româ-neşti. în vara anului trecut, cărţile editurii contem-poranul au avut aceeaşi soartă. revista Contempora-nul, acum mai mulţi ani, de asemenea. Motivul invo-cat – slaba vânzare a titlurilor noastre în reţeaua delibrării liicene – ascunde, de fapt, o eliminare din cir-cuitul librăriilor humanitas pe criterii politice? noinu facem politică; nu suntem membri ai nici unuipartid politic. destinul nostru este literatura. atitu-dinea revistei Contemporanul faţă de gds şi faţă degrupul liiceanu – Pleşu – Patapivici – cărtărescu nueste, cu toate acestea, un secret de stat. în paginileacestei vechi publicaţii de un real prestigiu au fostfăcute nu o dată analize referitoare la grupul exclu-sivist şi abuziv, alcătuit din aceşti intelectualiromâni – adunaţi direct sau indirect în jurul gds –convinşi probabil că democraţia, literatura şi culturaromână vie încep odată cu ei şi se vor încheia odatăcu domnia lor.

librăriile humanitas percep un comision de43% din preţul de vânzare, nejustificat prin nici omăsură luată de compania liiceană în sensul promo-vării titlurilor noastre. cărţile nici uneia dintreinstituţiile menţionate – ideea europeană, contem-poranul şi euroPress – n- au fost expuse în librării-le humanitas la locuri vizibile. Plăţile erau efectua-te, în majoritatea cazurilor, cu întârzieri, iar odatăstocurile anumitor titluri epuizate, pentru a nu efec-tua plăţile cuvenite, comenzile, în majoritatea cazu-rilor, nu erau înnoite, nu- i aşa? Pe coperta revisteiContemporanul, începând cu nr. 4/2013, va apăreaurmătorul text: Cărţile noastre pot fi găsite în libră-riile de calitate din ţară. vă invităm să nu le căutaţiîn librăriile Humanitas. să publicăm acelaşi text şiîn fiecare carte apărută sub siglele celor trei institu-ţii editoriale: contemporanul, ideea europeană şieuroPress group?

literatura română nu începe, evident, nici culibrăriile humanitas, nici cu gabriel liiceanu, nicicu horia- roman Patapievici, nici cu andrei Pleşu,nici cu Mircea cărtărescu – un grup de intelectualiobedienţi faţă de regimul politic trecut, măsurile deprotecţie anti- criză ale căruia – ne referim la dome-niul culturii – s- au redus, în bună parte, la tranşareaşi ulterior tăierea datoriilor unor instituţii de cultu-ră private din fonduri publice, corect? absenţa unormăsuri anti- criză, ce- ar fi fost firesc să fie luate, înanul 2008, în domeniul culturii, inclusiv în cel edito-rial, a dus la căderea drastică a pieţei editorialeromâneşti cu 45 % în comparaţie cu anul 2008, laultimul loc din europa, ocupat de românia la capito-lul producţia de carte, creşterea procentului analfa-beţilor (6 %) şi la dispariţia creatorului român dincetate. agresivitatea şi aroganţa unor comentatoride pe malurile dâmboviţei au fost puse în lumină şirelativ recent, cu prilejul organizării salon du livre(22- 25 martie 2013, Paris), unde invitata de onoare aacestui prestigios salon internaţional de carte a fostromânia. un excelent prilej de a readuce scriitorulromân şi cartea românească în atenţia românilor şia străinilor – în condiţiile în care imaginea românieiîn lume este sistematic denigrată – s- a transformatuneori, în ţară, graţie intervenţiei unor intelectualipublici, ca dnii liiceanu, Pleşu şi cărtărescu, într- unspectacol straniu, dacă nu într- o diversiune de ungust cel puţin dubios. Prin refuzul şi protestele de aparticipa la salon du livre aceşti intelectuali n- aureuşit decât performanţa de a- şi manifesta lipsa depoliteţe faţă de organizatorii salonului, în frunte cuguvernul franţei. ambasadorul franţei, Philippegustin, a menţionat în studioul rfi de la salonul decarte de la Paris că inclusiv aceşti scriitori româniau fost invitaţi de instituţiile franţei: „eu sunt maiatent şi am mai mult respect pentru interesul gene-ral pentru ca, printr- o luare de poziţie oarecare, săfac publicitate absenţilor. Prin definiţie, absenţiigreşesc întotdeauna. nu voi spune mai mult, eu unulmă bucur că majoritatea autorilor au acceptat. rea-mintesc că invitaţia pentru aceşti autori a venit dinpartea franţei. deci, cu atât mai rău pentru cei careau refuzat, iar eu nu vreau să le fac publicitate”.

aceşti comentatori, obişnuiţi să alimentezeprin unele demersuri o gravă confuzie valorică, credoare că, neparticipând la salon du livre, s- a clătinatliteratura română contemporană? ne întrebăm, deasemeni, oare cum de n- au protestat aceşti intelec-tuali atunci când, în ultimii ani, s- au desfiinţat şcoli,au fost închise spitale, iar Ministerul culturii şiPatrimoniului naţional a făcut, în timpul regimuluipolitic apus, prin programele sale, achiziţii de carteîn valoare de 0 lei, excepţia existentă confirmânddramatic regula. cum de n- au protestat aceşti cărtu-rari atunci când erau executaţi în piaţa publică mariscriitori români, acuzaţi, fără dovezi, că ar fi colabo-rat cu securitatea regimului ceauşescu? citiţi carteaCărturari, opozanţi şi documente. manipularea arhi-vei securităţii de gabriel andreescu şi veţi vedea câtde străini sunt dnii Patapievici, liiceanu, Pleşu şialţii câţiva, de dosariada înscenată pe parcursul ulti-milor ani, cu scopul de a macula câţiva mari cărtu-rari ai naţiunii române.

„România este o mare naţiune din punct de vedere literar”

„dintre câţi refuză… cât sunt de scriitori? suntmofturi de mici vedete locale care nu au nici o impor-tanţă. nu se zguduie cultura europei, nu se întâm-plă nimic şi dacă merg şi dacă nu merg” susţine, pebună dreptate, domnul acad. augustin Buzura, refe-rindu- se la vedetele cu papion de pe malurile dâm-boviţei. (ring, 22 martie 2013) „trebuie să vorbim,de fapt, despre un mare spectacol al literaturii româ-ne susţinut la un astfel de târg de carte. am fostuimit să văd că există o întreagă literatură românătradusă într- o limbă de mare circulaţie” a declarateugen simion agenţiei agerPres. în cadrul unuidialog realizat de luca niculescu la rfi cu Preşedin-tele centre national du livre, jean- françois colosi-mo susţine că „literele româneşti la Paris, la salonulde carte, reprezintă un eveniment, iar acest eveni-

ment cristalizează ambiţiile. evenimentul în sine eo reuşită: de mult timp literatura română nu a fostatât de bine reprezentată la Paris, atât de global.evident că relaţiile dintre cele două state sunt foar-te vechi şi că românia a dat franţei câţiva dintrescriitorii săi, chiar pe unii dintre cei mai celebri:ionescu, cioran, eliade. iar ce se întâmplă astăzi ecă noua literatură română a putut să- şi arate dina-mismul, creativitatea, spiritualitatea şi diversitateala Paris. Şi cu această ocazie ne- am reamintit căromânia este o mare naţiune din punct de vedereliterar”.

Poate e mai bine pentru românia că intelec-tualii noştri cu papion, exclusivişti de când îi ştim,au refuzat să participe la salonul parizian. riscamprobabil să ne trezim cu afirmaţii de genul „să tră-ieşti în românia e ca şi cum ai înota în acid sulfu-ric”, declaraţie făcută de Mircea cărtărescu în ziarulspaniol el dia. din ce pricini oare acelaşi bun scrii-tor inegal uită că are niscaiva probleme cu preluareacitatelor fără ghilimele şi devine subit doctor îndomeniul plagiatului? (apropo, ce atitudine are cori-feul postmodernismului românesc faţă de poemulsău Căderea din vol. Faruri, vitrine, fotografii, 1980şi faţă de versiunea românească din laurence ster-ne, tristram Shandy, editura pentru literaturăuniversală, 1969? cum i se par justificările din oprecizare, vezi: românia literară, 12 februarie,1981?) dl cărtărescu se arată ciudat de grăbit săcalomnieze imaginea româniei. „ne apropiem de unnou ev Mediu, de data aceasta mediatic, în care cul-tura se va produce din nou în mânăstiri” scrie auto-rul levantului. Pentru cultura româniei pare a fi oşansă ca ea să fie produsă inclusiv în mânăstiri şibiserici. Poate, după douăzeci de ani de politică lii-ceană exclusivistă, românii ar afla, în sfârşit, că pen-tru Premiul nobel, acordat de comitetul nobel alacademiei suedeze, nu este nominalizat exclusivilustrul M. cărtărescu. în atenţia comitetului nobelal academiei suedeze sunt aduşi mari scriitoriromâni, între care nicolae Breban, augustin Buzu-ra, dumitru radu Popescu şi Paul goma. alături deaceşti mari creatori români, care merită această dis-tincţie de prestigiu, figurează şi alte nume grele aleliteraturii române: ileana Mălăncioiu, dumitruţepeneag, emil Brumaru, ion Mureşan, eugen uri-caru, george Bălăiţă şi alţi scriitori care au o operă.

dacă literatura română ar avea şansa să fieprodusă, ca în evul Mediu, în mânăstiri şi biserici, elimpede că şi dl Pleşu, cu tratatele d- sale despreîngeri, şi dl liiceanu, cu predicile d- sale privind ade-vărul universal, dreptatea, corectitudinea şi altenoţiuni cu încărcătură morală incontestabilă, aravea un succes incomparabil, nu- i aşa? Problema esă şi aplice preceptele propagate în exces răstimp decirca douăzeci de ani. căci e limpede faptul că lacapitolul praxis acest librar exclusivist, acest sabotoral marilor creatori români, acest justiţiar, cum l- anumit doamna eleonora cioran, agresată verbal deex- discipolul lui c. noica, are carenţe, nu- i aşa?între ultimele e cea semnalată de singura cioranrămasă în viaţă, doamna care i- a adresat acestuipretins filosof fără operă o scrisoare deschisă, undemenţiona, între altele, faptul că „revoltătoare a fostreacţia pe care ai avut- o [liiceanu] la apariţia, încadrul academiei române, a operelor scrise de emilcioran în românia. este cea mai frumoasă ediţie pecare eu am văzut- o cu creaţia cumnatului meu. esteo ediţie de lux, excelent elaborată. Mulţumesc dom-nului academician eugen simion şi cercetătoruluiMarin diaconu pentru realizarea lor. în loc să tebucuri şi să apreciezi această realizare editorială deexcepţie, ai trimis avocaţi, pretinzi fără jenă despă-gubiri materiale descurajante, convins fiind cănumai dumneata ai dreptul să publici opera lui emilcioran”. „cum este posibil să falsifici neîncetat ade-vărul, fără să te jenezi? – se întreabă doamna cio-ran – oare nu ţi- au ajuns beneficiile importantedobândite? conform dorinţei lui emil şi aurel cio-ran, din aceste beneficii trebuia să dai două burseanual unor studenţi săraci. ai dat câteva burse spo-radic, fără un bilanţ declarat al veniturilor din tipă-rirea operei lui emil cioran. în plus, ai afirmat min-cinos că şi eu beneficiasem din acest profit”. „te- amcunoscut om de cultură, nu om de afaceri. în ce cali-tate îţi permiţi să faci pe justiţiarul? cine eşti dum-neata? dacă tăceai, filosof rămâneai!”

cum este posibil, Vă întrebăm şi noi, dle lii-ceanu, să faceţi atâta rău culturii române, literaturiiromâne vii şi româniei? în ce calitate blocaţi propa-garea operelor unor uriaşi creatori români, ca lucianBlaga sau emil cioran, care ar fi onorat prin operalor majoră oricare dintre literaturile mari ale lumii?în ce calitate vă arogaţi dreptul să faceţi pe justiţia-rul, dvs. şi dnii cărtărescu, Pleşu sau Patapievici?cine sunteţi dumneavoastră şi interesele cui le ser-viţi? de vreme ce vă aliaţi cu indivizi convinşi de fap-tul că noţiunea de cultură este „suspectă din punctde vedere politic” nu credem că la mijloc e culturaromână. r

23

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

APRILIE 2013

aura Christi„O mare naţiune din punct de vedere literar”şi… dictatura vedetelor cu papion?

aura christi

24

ANUL XXIV t Nr. 4 (733)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

despre proiectul nostru. Pregătirea ani-versării – de fapt a comemorării luitolstoi, care urma să aibă loc în anulde graţie 2010 – noi, membrii Funda-

ţiei dostoievski şi ai Fundaţiei est- vest din românia,am început- o cu mult timp înainte. admiraţia pentruartistul uimitor şi fascinaţia faţă de impactul viu alscrierilor sale asupra cititorilor din toate timpurile,au fost sporite în cazul nostru de emoţia, greu deprins într- o explicaţie, pe care ne- o provoacă gândulcă acest personaj, care avea să se dovedească a fiunul din marile genii ale omenirii, ne- a vizitat acumun veac şi jumătate ţara, ba chiar a trăit, vreme deaproape 4 luni, în Bucureştiul de atunci…

în ajunul anului comemorativ, fiind doldora deidei interesante privind evenimentul care părea săne privească aproape personal, ne- am hotărât săfacem bilanţul planurilor noastre şi să le conferimforma cerută de vremi. am elaborat un proiect şil- am trimis Ministrului culturii, care era pe atuncitoader Paleologu. în schiţa noastră de proiect, îi pro-puneam reprezentantului puterii de atunci traduce-rea operelor lui tolstoi şi instalarea unor plăcimemoriale pe clădirile frecventate de scriitor, orga-nizarea unor concerte şi simpozioane, publicareaunor cărţi şi producerea unor filme dedicate eveni-mentului…

o parte din aceste planuri s- au realizat. între 2şi 12 mai 2010 a avut loc cel de- al X- lea simpozioninternaţional al Fundaţiei dostoievski din românia,cu titlul general Civilizaţia europeană – unitate, uni-citate, deschidere şi cu tema centrală anno domini1854 – lev tolstoi la Bucureşti. simpozionul s- a des-făşurat cu participarea competentă şi onorantă aunor savanţi, scriitori, cineaşti din rusia, Polonia,franţa şi a câtorva dintre cei mai avizaţi specialiştidin românia. am fost sprijiniţi de uniunea scriitori-lor din românia, fundaţia pentru Poezie „Mirceadinescu” şi- a adus ca de obicei aportul hotărâtor, iarpe parcurs ni s- a alăturat cu o serie de iniţiativevaloroase universitatea „al.i.cuza” din iaşi. înpresa română şi străină au apărut mai multe mate-riale care au surprins ceva din efervescenţa discuţii-lor desfăşurate în sala oglinzilor de la casa Monteo-ru şi pe malul dunării, în Portul cultural cetate.ne- am gândit însă că ar fi bine să rămână de peurma anului tostoi şi ceva mai consistent. astfel s- aconcretizat ideea cărţii şi a filmului documentardedicate şederii scriitorului rus în Principateledunărene.

în munca de pregătire a acestora, aflată laintersecţia cercetării istorice cu cea literară şi asezo-nată cu un pic de curiozitate detectivistă, s- au impli-cat cu un mare entuziasm, alături de prof. albertKovacs, iniţiatorul întregului proiect, şi subsemnata,cineaştii ion cristea şi ioana cristea- Micescu – exce-lenţi cunoscători ai poveştilor şi caselor bătrâneicapitale, pe care le evocă de obicei cu un nedisimulat

orgoliu. am procedat la documentare – o adevăratăodisee a identificării locurilor tolstoiene din Bucu-reşti. am studiat cărţi, calendare, desene, stampedin epocă. constatând că din ediţia academică jubi-liară a operelor complete ale lui lev tolstoi, apărutăla Moscova, între anii 1928- 1939, în 90 de volume, laBiblioteca academiei române lipsesc tocmai volume-le care conţin Jurnalul lui tolstoi din anul 1854, aminiţiat un schimb de scrisori cu Muzeul de stat „levtolstoi” din Moscova. răspunsul domnului V. B.remizov, directorul Muzeului a fost nu doar promptdar şi aplicat, dovedind că proiectul nostru a reuşitsă- i incite pe colaboratorii săi. aceştia ne- au trimisnu doar textul Jurnalului, dar şi numeroasele noteşi comentarii. în plus, ne- au pus în contact cu arhi-va Militară de stat a federaţiei ruse, de la care amprimit o serie de documente din epocă.

Multe dintre aceste documente s- au doveditextrem de interesante, printre ele aflându- se şi scri-sorile pe care nekrasov, turgheniev, annenkov şialţi scriitori ai epocii i le- au trimis lui tolstoi laBucureşti şi care atestă succesul fulminant al prime-lor lui scrieri literare, încadrându- l din mers în rân-durile reprezentanţilor de primă mărime ale litera-turii ruse.

…sigur că nu toate speranţele noastre s- aurealizat. la întrebarea privind posibila adresă ascriitorului la Bucureşti am primit drept răspuns undocument pe cât de impresionant pe atât de greu uti-lizabil astăzi, când nu se mai ştie nimic despre stra-da urga, iar cazarmele dorobanţilor, în faţa cărorase găsea casa gaer care l- a găzduit pe tânărul ofiţerstrăin, au dispărut fără urmă…

răspunsul cercetătorilor moscoviţi a stârnitînsă şi mai mult curiozitatea ştiinţifică a cineaştilornoştri. Pentru a- i ajuta la realizarea proiectului lor,am procedat la încă o repriză de corespondenţă cuinstituţiile culturale ruseşti.

din minunata scriere a lui dušan Makovický,martorul cel mai obiectiv al ultimilor ani ai scriitoru-lui, ştiam de existenţa în biblioteca Muzeului de laiasnaia Poliana a unei cărţi dăruită lui lev tolstoide un prieten, medic român, şi de faptul că volumulare „o inscripţie frumoasă”. în speranţa de a aflanumele acestui prieten(poate acelaşi care, într- odiscuţie amicală, i- a des-chis ochii asupra caracteru-lui şi destinului valahilor,de fapt ale poporuluiromân), ne- am adresatcolegilor de la Muzeu curugămintea de a ne trimitetoate materialele legate deaceastă problemă. în dialogau intrat directorul com-plexului Muzeal de la ias-naia Poliana Vladimir tol-stoi (stră- strănepotul scrii-torului) şi cercetătoareanina nikitina, oaspete, înanul 2006, al celui de- alVi- lea simpozion interna-ţional al Fundaţiei dosto-ievski din românia, care aavut amabilitatea să con-sulte volumul menţionat şisă ne transmită rezultatelecercetării sale. am primitmai multe pagini scanatecare ne- au clarificat o seriede detalii, dar… nu şisecretul căutat. fiindcă înlocul inscripţiei făcute demâna doctorului, în frunteavolumului este plasat unfacsimil datat Jena 94 – oscrisoare a lui schiller, cu semnătura poetului ger-man. numele şi identitatea doctorului român, carear fi putut să ne ducă la noi descoperiri, rămân dinpăcate o taină.

totuşi, investigaţiile întreprinse i- au sugeratlui noni cristea câteva nume şi ipoteze care dau oimagine ceva mai limpede a legăturilor lui lev tol-stoi cu intelectualii bucureşteni şi a locurilor pe carele- a vizitat. etapele şi rezultatele acestor căutărisunt prezentate în filmul documentar Câteva zile dinviaţa subloctenentului l.t., pe care îl vom ataşavolumului pe care îl pregătim.

Povestea cărţii dedicate aceleiaşi teme atât decaptivantă pentru noi este încă şi mai sinuoasă. Pen-tru a ordona multitudinea de aspecte pe care amvrut să le surprindem, volumul a fost gândit pe douăcoordonate materializate în cele două părţi. Primadintre acestea, care dă de fapt şi titlul cărţii, tratea-ză câteva momente de răscruce ale vieţii şi operei luitolstoi. Materialul legat de anno domini 1854 con-stituie capitolul ei central, cuprinzând Jurnalul şiCorespondenţa autorului din anul respectiv şi fiindflancat de alte capitole, dedicate începutului şi, res-pectiv, sfârşitului vieţii sale pământene. o valoareaparte au, în acest context, amintirile – opera în caretolstoi, aflat la senectute, îşi descrie primii ani aicopilăriei – şi amintirile medicului şi prietenului săuMakovický, din care nu putem da, din păcate, decâtun foarte mic fragment. ambele aceste scrieri suntinedite in limba română. Pentru prima dată, din câteştim noi, apar în româneste şi memoriile a doi parti-cipanţi importanţi la evenimentele acelor ani: ofiţe-rii superiori P. V. alabin şi n.i.uşakov, care în retra-gere au publicat mai multe cărţi, uşakov fiind şi unactivist fervent pentru desfiinţarea iobăgiei. acestcapitol este încheiat de un fragment – mic din păca-te şi acesta – din minunata carte guide du voyageurà Bucarest a lui ulysse de Marsillac.

Prima parte a volumului mai include şi oimpresionantă Fototecă ce cuprinde o bogată selecţiede fotografii: alături de portretele scriitorului la dife-rite vârste, găsim aici şi chipul de altădată al oraşu-lui Bucureşti; amintim cu plăcere că întocmireaacestei addenda n- ar fi fost posibilă fără aportuldomnului emanuel Bădescu, eminentul cercetătorde la departamentul stampe al Bibliotecii acade-miei române.

a două parte a cărţii este dedicată posterităţiiscriitorului pe meleagurile noastre. este, de fapt, oprivire fugitivă ce străpunge straturile timpului sur-prinzând câteva crâmpeie din această practic inepui-zabilă temă. am ţinut să ilustrăm începuturile pro-cesului de asimilare a creaţiei tolstoiene în româniacu câteva fragmente din studiile scriitorilor şi critici-lor clasici: dobrogeanu- gherea, duiliu zamfirescu,garabet ibrăileanu, constantin stere; am publicat

in extenso micul dar atât deconsistentul text al luieugen lovinescu din 1928şi, cu foarte puţine tăieturi,substanţiala lucrare a luitudor Vianu din 1956. nuam omis nici studiul impre-sionant al psihologului iongherea despre tehnica lite-rară tolstoiană, nici însem-nările criticului clujeangaal gabor despre recepta-rea ideilor lui tolstoi decătre gorki – ambelelucrări ilustrând conexiu-nile estetico- poetice aleoperei marelui romancierrus în perioada interbelică.nu am putut ocoli nici celecâteva monografii dedicateartei şi filosofiei lui tolstoi(de aici, fragmente din căr-ţile lui i. Biberi, V. harea,t. nicolescu), lucrări ceilustrează de altfel epocazbuciumată care a urmatdeja destul de zbuciumaţi-lor ani ’30. spre delectareacititorului am reprodus, încontinuare, minunateleeseuri a doi eminenţi con-temporani şi colegi ainoştri lucian raicu şi ale-

xandru Paleologu, precum şi câteva studii, eseuri şicronici ale unor specialişti din zilele noastre.

Partea a două se încheie şi ea cu o addenda:două cronici dedicate simpozionului comemorativanno domini 1854 – lev tolstoi la Bucureşti, ilustra-te, la rândul lor, de o suită de poze surprinse de par-ticipanţi şi care au menirea de a păstra în memorianoastră literară atmosfera vie a lucrărilor acestuimemorabil simpozion şi imaginea locurilor care l- augăzduit.

…asta e ceea ce am reuşit să strângem. suntdesigur şi multe absenţe, omisiuni dorite şi nedorite.în adresarea noastră către prezumtivul cititor, îl

elena loghinovski

Mircea Eliade: „acest neîntrecut tolstoi”

Opera lui Lev Tolstoi îşi ocupă loculcuvenit în lucrările de început aleeseistului Eliade. Genul romanului

creat de Tolstoi i se prezintă luiEliade ca unul din modelele de bază

ale romanului universal.

contele tolstoi

25

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

APRILIE 2013

rugăm să ne critice cu toată severitate, dar să ne şiajute, propunând – pentru o variantă nouă, lărgită astudiului abia început – noi titluri şi idei: noi proiec-te.

studiind poetica romanului european în lumi-na ideilor estetice ale lui Mircea eliade şi a interpre-tării pe care acesta a dat- o operei lui dostoievski, amremarcat cât de consistente sunt comentariile saledespre celălalt corifeu al prozei clasice ruse, lev tol-stoi, adesea prea puţin cunoscute chiar şi criticilorromâni. unele idei care mi- au trecut prin minte cuaceastă ocazie sunt expuse în studiul poetica roma-nului modern: mircea eliade versus lev tolstoi şiFeodor dostoievski, din care am ales câteva fragmen-te şi pentru cartea pe care o pregătim.

numele lui lev tolstoi sunt pomenite ĩnmemoriile lui Mircea eliade în relaţie cu deşteptareaprimelor preocupări intelectuale ale viitorului scrii-tor. sunt evocate întâlnirile de pe „maidan”, undeadolescenţii efectuau „săpături” arheologice prin rui-nele vechilor clădiri (ecoul acestor expierenţe făcân-du- se auzit mai târziu în nuvela pe strada mântulea-sa) şi schimbau impresii juvenile despre primelecărţi citite: „Pe nesimţite, ne- am trezit interesaţi nunumai de ştiinţele naturale, ci şi de toate aceste uni-versuri noi pe care ni le revelau literaturile străine,biografiile, cărţile vulgarizatoare”. cu această oca-zie, memorialistul face „o mare descoperire că există/…/ mai ales cărţi scrise de autori necunoscuţi, stră-ini, exotici, din care, citindu- le, afli o sumă de lucruridespre alte lumi şi oameni, foarte departe de noi”.Printre acestea, el descoperă „nu numai cărţile luicamille flamarion sau Victor anostin despre astro-nomia şi misterele universului, dar şi lumile lui tol-stoi, sau gorki, personajele lui Balzac, sau oameniciudaţi care şi- au pierdut umbra, sau au călătorit înlună, sau au vorbit cu morţi”.

interesant este că autorii numiţi ori sugeraţide viitorul scriitor indică două tendinţe ce vor deter-mina esenţial creaţia sa artistică: fantasticul – pefiliera cervantes, jules Verne, hoffmann, chamisso,Poe şi realismul, înlăuntrul căruia, alături de Balzacşi gorki, se înscrie şi lev tolstoi.

opera lui lev tolstoi îşi ocupă locul cuvenit înlucrările de început ale eseistului eliade. genulromanului creat de tolstoi i se prezintă lui eliade caunul din modelele de bază ale romanului universal.Pe parcursul mai multor capitole din culegerea destudii, Fragmentarium (1939), reflectând asupraprozei contemporane, eliade se întoarce la romanulclasic, valoros în primul rând pentru bogăţia sa de„conţinut, teorie, idei”. Īn capitolul teorie şi roman else pronunţă împotriva obsesiei, de sorginte franceză,a „epicii pure”, cu efect vizibil în proza românească atimpului, afirmând ritos: „epicul pur este o prostie,ca şi „poezia pură”. tânărul critic ne aduce însă şiargumente: „o mare creaţie epică reflectează înbună parte şi mijloacele de cunoaştere ale epocii,sensul vieţii şi valoarea omului, cuceririle ştiinţificeşi filosofice ale veacului |…|, şi exemple grăitoare:„o asemenea mare creaţie epică au realizat rablais,sterne, Balzac, tolstoi, dostoievski.”1

încercând un demers mai subtil, el disociazăautorii la care teoria poate fi stânjenitoare („evidentcă această teorie dăunează operei când este zvârlităcu lopata, pe jumătate nemistuită, ca la Balzac, saucând ea se încadrează unui profetism extra- artistic,ca la tolstoi”) de „cazurile cele mai fericite (rabelais,sterne, Butler, Proust, stendhal), când ea se aflădifuză în toată substanţa cărţii”. aceasta nu- l împie-dică să se întoarcă, în capitolul Ideile în epică, la celedouă modele ale romanului clasic, citate alături demai modernii dostoievski şi Proust: „se mai spunecă citatele şi referinţele erudite într- un roman stricăeconomiei. Balzac, tolstoi, dostoievski, Proust –abundă totuşi în referinţe precise”. elocvente sunt şireferirile concrete la romanele lui tolstoi: „dar chiaropere atât de pure ca anna Karenina abundă în dis-cuţii şi monoloage. ar trebui numărate câte pagini

de teorie agricolă şi socia-lă se află în anna Kareni-na; şi cât loc ocupă înrazboi şi pace informaţii-le istorice şi controverseleideologice între persona-je”.

în alt capitol, douătipuri de creatori, autorulabordează problema dinalt unghi. abandonândcriteriul cantitativ, eldezvoltă o teorie, nu preaconvingătoare la primavedere, despre existenţaa două categorii de perso-nalităţi artistice, dintrecare prima valorifică,existenţa într- un sensnou, personal, pe cândcea de- a doua o face „con-form normei”. Primacategorie eliade o ilus-

trează prin exemplele lui goethe şi dostoievski,deosebindu- se de dante, calderon, shakespeare,racine, „tradiţionalişti în sensul metafizic al cuvân-tului” sau raportaţi (ca în cazul lui racine) la „nor-

mele condiţiei umane”. concepţia va fi nuanţată înlegătură cu cazul lui dostoievski. specificând căromancierul rus aparţine, de fapt, ambelor tipuri decreatori, eliade descoperă secretul psihologismuluilui specific şi a forţei expresive în valorificarea artis-tică a unui nou segment de realitate, a unui „conti-nent mintal” neexplorat de predecesorii săi. consta-tarea că „personalitatea lui dostoievski e covârşitoa-re, pentru că el, cel dintâi, refuzând itinerariul luidante, ne călăuzeşte prin acele prăpastii subteraneale fiinţei omeneşti” – îi permite lui eliade să îlincludă în şirul geniilor de excepţie, care nu doar„valorifică în sens nou, personal, existenţa”, dar şi„descoperă, odată cu nivelurile existenţei umane pe

care le valorifică, normele acestor noi tărâmuri”;„infernul şi paradisul descoperite de dostoievskiaparţineau demult experienţei umane. dostoievski avalorificat numai – prin opera lui – aceste zoneobscure ale existenţei”.

avem în faţa noastră o descoperire făcută nudoar de un estetician iscusit, dar şi de un savant îndevenire, un profund cunoscător al problemelorantropologiei, etnografiei, folclorului – tot ce se vaaşeza mai târziu la baza ştiinţei întemeiate de el, aistoriei comparate ale religiilor.2 la baza elaborăriiconcepţiilor sale estetice, a „analizei organice” a uneiopere literare şi a evaluării ei din punct de vedereaxiologic, viitorul savant aşează principiul adecvăriiei la rădăcinile străvechi ale mentalităţii umane, laidei, imagini, prototipuri arhaice, conservate în ope-rele folclorice, inclusiv în miturile antice.

Primele intuiţii de acest gen le găsim, tranşantformulate, în capitolul de încheiere al lucrării publi-cată în anul 1934, oceanografia. creaţia folclorică,în calitatea sa de „proces nedisociat de subconştien-tul uman (nu individual) din toate timpurile” şiavând, din această cauză, „un contact direct cu fan-tasticul (în timp ce o creaţie cultă se rupe de aceastăturbure magie; ea exprimă o viziune personală alumii)”, este prezentată aici ca „mediul nutritiv încare şi- a înfipt adânc rădăcinile instrumentul de

cunoaştere mitică, simbolică, fantas-tică”. de aici, o altă afirmaţie catego-rică: „este o cunoaştere concretă înfolclor, ceea ce nu se găseşte în operaoricărui mare literat sau artist. tre-buie să fii un dante, un shakespeare,un goethe, un dostoievski, ca operasă ajungă un instrument de cunoaşte-re”.

numele lui tolstoi apareîntr- un context cvaziidentic în finalulaltei lucrări, editată în anul 1943,Comentariile la legenda meşteruluimanole. „Prezenţa, deşi adulterată, amotivelor arhaice se verifică chiar înceea ce ar părea mai personal, maiinfluenţat de experienţele individualeale creatorului şi de destinul epociisale: în opera de artă”. Vorbind maideparte despre „originea rituală asuferinţelor şi obstacolelor”, a „tutu-ror acestor încercări” glorificate înepopee, în dramă sau în roman şi cer-tificate prin paradigmele umane dinodiseea, eneida, parsifal, din „câtevadrame shakespeariene, ori dinFaust”, eliade le consideră „lesne

omologabile suferinţelor şi obstacolelor rituale aleunui drum către centru” pe care- l străbat eroii epo-sului antichităţii: „evident, drumul nu se mai reali-zează pe acelaşi nivel, dar topologic, rătăcirile luiodiseu, căutările sfântului graal le găsim în marileromane ale secolului XiX. în Balzac, în stendhal, întolstoi şi dostoievski etc. – întâmpinăm acelaşimodel, acelaşi pattern, cum spun englezii, al greută-ţilor şi suferinţelor rituale implicate în „drumulcătre centru”.

Pentru cititorul care- l cunoaşte şi îl simte petolstoi, continuarea acestui citat sună ca un discursînchinat anume scriitorului rus: „literatura univer-sală a creat operele ei de seamă pe aceasta temă acăutărilor, a obstacolelor, a luptei cu păcatul sau cuignoranţa, temă rituală, iniţiatică”. „drumul sprecentru”, spre realitate, cu bine ştiutele lui dificultăţi,cu inevitabilii „monştri” care păzesc „comoara”, culegendarele sale năluciri şi ispite – „a rămas ca unleitmotiv al artei literare de calitate”. argumentaţiaautorului vizează parcă aici miezul filosofiei şi este-ticii tolstoiene, însăşi esenţa comportamentuluivital, a căutărilor şi interogaţiilor eroilor principalidin marile romane şi nuvele ale lui tolstoi.

(continuare în nr. viitor)

1 Mircea eliade, Fragmentarium // drumulspre centru, editura univers, 1991, pр. 132- 133. încontinuare citez după această ediţie.

2 Primele informaţii despre receptarea opereilui dostoievski de către eliade le găsim în cartea luidinu Pillat, dostoievski în conştiinţa literară româ-nească. Bucureşti, 1976. citate aici practic fărăcomentarii, preţioasele idei ale lui eliade au fostpreluate de rusiştii din românia şi republica Mol-dova – cf. studiile subsemnatei şi a anastasieiromanova (Ни на минуту не сомневаюсь, чтоДостоевский гений – Творчество Достоевского вДневнике Мирчи Элиаде / nu mă îndoiesc nici oclipă că dostoievski e un geniu – opera lui f.M. dos-toievski în jurnalul lui Mircea eliade) – în revista„Голоса Сибири” (vocile Siberiei), Kemerovo, 2007,2008; cf. de asemenea elena loghinovski: lecture dedostoïevski: un test pour la liberté de pensée(n. Crainic, m. eliade, m. Sebastian) // la rouma-nie aux marches du monde slave, slavica occitanian°27, toulouse, 2008.

să produci un program prost de televizu-ne este destul de rău, dar să realizezi uninterviu al cărui conţinut nu poate fireprodus, cel puţin de către persoane de

bun simţ, în sfera discursului public, s- ar puteachema, prin analogie cu o sintagmă anterioară, foar-te circulată, televiziune- şanţ. Persoa-na intervievată era, suprinzător,chiar o moderatoare de televiziune,care, printre scurte fraze bolovănoa-se şi expresii bruiate până şi de res-pectivul post de televiziune, povesteacum îşi petrecuse ultima noapte – unsubiect, desigur, de interes general,cum sunt cele presupuse a fi prezen-tate pe micul ecran. sandvişată întreacest interviu şi imprecaţiile colorateale unei „dive” la adresa rivalei iubi-tului său, s- a putut urmări o dezba-tere pe tema eticii elitei medicale dealtă dată. o voce feminină evoca latelefon cu însufleţire personalitateaunui medic care văzuse în ea, nudoar o creatură demnă de a i se salvaviaţa, ci şi o tânără cu visele ei, carear fi fost năruite, dacă i- ar fi rămaschipul mutilat. Medicul acela îidăruise o nouă viaţă, iar ea văzuse înel un magician cu puteri taumaturgi-ce. iniţiativa de a reforma societateaîn sensul eticii şi meritocraţiei e lăudabilă, dar maieste, oare, posibil? un fizician ar răspunde: „desi-gur, poţi schimba starea unui sistem introducând oimpuritate, însămânţându- l cu ingrediente careposedă calităţile dorite.” dar un atom dezintegratmai poate fi astfel fertilizat?

„o colecţie de versuri reuşite, fruct al unui acutspirit de observaţie, care priveşte societatea contem-porană cu un ochi critic, lipsit de menajamente. (…)antologia este deopotrivă o celebrare şi un sumbrutestament al condiţiei modernităţii.” astfel caracte-rizează ann austin poemele lui constantin severin,selectate pentru Best Poems encyclopedia a univer-sităţii de est din tennessee, statele unite, unde aumai apărut poeţi precum allen ginsberg, friedrichvon schiller, Khalil gibran, lawrence felinghetti,elizabeth Barret Browning, robert Browning. Poe-tul italian Manrico Murzi i- a mai invocat, ca repereposibile, pe t.s. eliot şi ezra Pound, în contextul cri-ticii civilizaţiei moderne decadente, amorale şi împu-ţinate intelectual şi afectiv.

antologia Improvizaţiii pe cifraj armonic, apă-rută în colecţia opera omnia a editurii tipo Moldo-va în 2011, ar putea fi, într- adevăr, clasificată, deprofesioniştii canoanelor, în categoria poeziei mini-male, în care imaginile sunt asemeni unor pietricelearuncate în apă, producând unde şi interferenţe înmemoria noastră, deopotrivă afectivă şi culturală.s- a remarcat influenţa, atât a genului renku (hai-kai- no- renga), cât şi a imagismului lui hulme şiPound. Poetul însuşi citează un vers de referinţă – asolo nijuin renku (fluturele care irumpe din magmavulcanului) – agenda acestei poezii în care imaginilefuncţionează ca note muzicale fiind similară cu poe-tica renga din albumele de jazz ale lui john o’galla-ghers şi Michael attias: transformare şi vindecareprin arta imaginii. concentrat de pură spiritualita-te, imaginea poetică seamănă cu neutrino – titlulunuia din volumele antologate – acea particulă

dedusă din… absenţă, care interacţionează cel maislab cu materia. eliotian, într- adevăr, amintind dedimineţile sordide descrise de acesta pe maluriletamisei, care nu mai posedă nimic din miticul rinwagnerian, sună această descriere a unei urbe dezin-tegrate spiritual din Zid şi neutrino (4): „trec prin

oraşul trivial şi unic/ – sex dimanche –/ unde creie-rul e o cursă târzie/ a simţurilor/ pe stradă motocicli-ştii/ fură bastoanele orbilor/ pentru a trăi ludic/cobor într- un bar/ văd prin flacăra/ dublă a brichetei/îngerul poliritmic al muzicii/ – sex/ zero/ sex/ tutun–”.

sintaxa genului renku e lipsită de discursivita-te, constând din asociaţii şi opoziţii de imagini careconstruiesc un fel de acorduri semantice. secvenţele17 şi 18 ale aceluiaşi poem opun două „ciorchine” dearhetipuri. ca şi un alt imagist, W.B. yeats, poetuloscilează între două lumi: cea materială, a unuipământ antropomorfizat, cu un „picior al fântânii”, şio alta, a formelor inteligibile: „ci eu am căutat întoate/ ghitara cu logaritmi de aur/ din veşnice tru-puri eline”. dacă yeats situa acest al doilea tărâm înrafinatul Bizanţ, constantin severin apelează la şti-inţa contemporană, chiar dacă inefabila particulă afost botezată cu o literă grecească. efemeră precumfluturele ce irumpe din seva primordială este lumeafenomenală, în care cuvântul explodează („un nume/din mii de fragmente”), iar lanţul creaturilor nu urcăpână la înălţimea gândului („un lanţ neatins de tor-tura gândului”). dimpotrivă, sfera logosului esteliberă de materie: „ochi neutrinici”, „idei sintetice”,cuvânt „întrupat din miliarde de virgule”, oraş subli-mat în „vârtej de texte” cu „turnuri muzicale”. Plu-tind libere de lucruri, imaginile seamănă naturiiduale a luminii asociate tradiţional cu creaţia: „textşi undă”. este însă o geneză in stasis, îngheţată înlumina originară, dincolo de care, la modul favoritaxiomatic al genului, e neantul: „lumina masca tutu-ror morţilor”. existenţa profundă, reală în sens pla-tonician, este atributul memoriei, al propagăriiinstantanee în idealitatea conştiinţei (trupuri dintrecut ce revin cu viteza luminii), în vreme ce mate-ria văduvită de spirit se manifestă iraţional, orb şiregresiv, asemeni lumii elementare: „trupurile deca-pitate/ dansează hula pe partea cealaltă a timpului”(„hula” e omofonă cu hule, materie în limba greacă).

Volumul Improviza-ţii pe cifraj armonic(1998) a marcat o oareca-re schimbare poetică.dedicate lui igor stra-vinski, mai curând decâtdodecafoniştilor cu limba-jul lor matematic, poeme-le sunt mai puţin ferme înafirmarea hiatului dintretext şi lume. „juxtapune-re în abis –/ îngăduieviaţa”, spune poetul, ast-fel încât oraşul se poatescufunda în cuvânt fără aînceta să fie în acelaţitimp real. noua superpo-

ziţie de stări – „texte vii” – e totuşi anticipată într- unviitor neprecizat, al unei mitice reintegrări a trupu-lui şi spiritului, al fuziunii subiectului şi obiectuluiîn actul percepţiei senzoriale. Versurule amintesc deomul- fantă sau „necuvintele” stănesciene: „tot cevezi se vede deodată cu tine”, „tot ce auzi se aude

deodată cu tine”, stilul „disegnoin-terno”, al rupturii cu exteriorul şi alintrospecţiei abisale, îi pare acumînspăimântător. lumea de simbo-luri şi lucrurile se intersectează. orândunică „taie cărţile”, e un factorce operează într- un joc, adicăîntr- un registru codificat. Polenulpluteşte în biserică, umile crengiîmpletesc mitica frânghie în cer.(Fragii sălbatici)

cu oraşul alchimic (2002),constantin severin descoperă „gău-rile de viermi” prin care se pătrundeîn alte universuri. sinteza visatăîntre obiectiv şi subiectiv este arte-factul, cu natura sa duală, deopotri-vă materială şi ideală. ca şi lahesiod, prezentul e cădere din epocade aur în cea de fier, iar reversulcăderii, ca în procesul alchimic, esteîntoarcerea la origine în chip decoincidentia oppositorum: „golul decare plinul e îndrăgostit”. este para-

digma întrupată, acel dans yeatsian, în care nu maipoţi deosebi dansul de dansator. aici dansul este„hora de la frumuşica”, un grup statuar neolitic,vechi de peste 5000 de ani, descoperit la neamţ. cele„şase femei înlănţuite în ritmul sacru” au chipurile„născute din moartea originară”. artefactul esteintrarea omului în istorie, începutul existenţei salespiritualizate şi, desigur, întoarcerea la epoca deaur, la singurul paradis pământesc. Poetul reprezin-tă acum universul ca omniprezenţă a informaţiei, lacare omul participă prin gândire: „tot ce se vede/ elumina divină/ răsucită- n cochilii/ gânditoare”. aceltu scris cu majusculă, un tu la putere divină, estestructura arhetipală a universului, acel nivel deinformaţie care nu poate fi distrus de nici un Bigcrunch şi din care materia naşte iar şi iar: „cine eştitu/ privindu- ne de la fereastra/ casei noastre/ înain-te ca zidarii/ să fi pus prima cărămidă”. e ochiul uni-cornului, barbiliană „spiritualitate a vederii” ca par-ticulă a lui dumnezeu: utopie a fiinţei şi nefiinţei.Poetul o transpune într- un inspirat vortex de cuvin-te pe care retoricienii îl numesc „poliptoton” (cuvintenăscând dintr- o rădăcină comună): „eu caut gamafierbine/ în care verbul a fi se stinge/ în spiritul tăumelodic/ astfel în străfiind voi fi fiind în nefiind”.acest spaţiu al gândului materializat în obiect este-tic (paradigmă sau arhetip reificat) este intersubiec-tiv şi în act performativ: „fii doar gând şi poţi să- ţidai price formă/ poţi crea orice spaţiu în care săacţionezi/ poţi penetra spaţiile create de alţii”. ora-şul alchimic devine spaţiul comun al umanităţii, ril-kean, stănescian sau heideggerian, al întâlnirilor degradul trei (deopotrivă subiectiv şi material). Poetulînsuşi devine carte, verb conjugat şi substantiv decli-nat, evadând din superpoziţia originară a unui cos-mos virtual şi a unei „cărţi la infinitiv” către existen-ţă cu sens. în afara acestui limbaj împărtăşit de toţioamenii, deoarece este codificat, simbolic, cuvintelesunt schije, vocale atomice, absenţă. acest „oraşfonetic” este acum echivalentul căderii din starea degraţie, reversul fiind alchimiile artei.

Poezia lui constatin severin este deopotrivăcifraj, recurs la coduri ale tradiţiei graţie cărora ope-rele de artă ne sunt date în comun, conform contrac-tului cultural dintre autor şi public, dar şi improvi-zaţie, desfăşurare liberă a virtuozităţii sale imagisti-ce, ca o cadenţă în muzică sau o invenţie în stil fuga-to. selecţia lor pentru o antologie consacrată poezieide inspiraţie e poate un symptom al unei reorientăria gustului estetic, după poetica oarecum normativăa postmodernismului, pe care gheorghe grigurcu adefinit- o ca fiind „un clasicism corupt”. r

26

ANUL XXIV t Nr. 4 (733)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

■ semnal editorial ■ EuroPress Group

► Dan perşa, Viaţa continuă

► Frank Wedekind, Teatru

► mircea ioan casimcea, Misterul cărţii

Maria- ana tupanAlchimii lirice

Poezia lui Constatin Severin estedeopotrivă cifraj, recurs la coduri aletradiţiei graţie cărora operele de artă

ne sunt date în comun, conformcontractului cultural dintre autor şi

public, dar şi improvizaţie,desfăşurare liberă a virtuozităţii saleimagistice, ca o cadenţă în muzică sau

o invenţie în stil fugato.

n (Con)texte

constantin severin

al treilea roman al lui cornel nisteaîntâlnirile mele cu orlando, edituraunirea, 2012 (după Inocenţa şarpeluişi ritualul bestiei) apărut iniţial în

revista discobolul, în foileton, marchează unmoment de ruptură în evoluţia prozei sale, dar şi decontinuitate. ruptura de obsesiile tematice, de pre-dispoziţia spre tragic a unor personaje (din vol. depovestiri papagalii mei adoraţi, 2004) şi de continui-tate: imensul har narativ, elaborarea îndelungată,tipărirea parcimonioasă, şlefuirea artizanală a stilu-lui, potenţarea reflexivităţii, atribuirea rolului depovestitor unui narator la persoana întâi, martorimplicat în lumea evocată „sub ochii căruia se petrecevenimentele iar relatarea la persoana întâi îmi dăciudata senzaţie a autoflagelatului sau a celui careface penitenţă”. întâlnirile scriitorului horaţiuinocenţiu codru cu pictorul orlando în atelierulartistului plastic, pe terase şi în cafenele bucureşte-ne, în galerii de artă, la vernisaje şi expoziţii suntproiectate într- un Bucureşti de sfârşit al deceniuluial şaptelea al secolului trecut ce prilejuiesc radiogra-fia unei epoci, dar mai ales sondarea psihologiilorunor artişti pe care „Creaţia ne continuă în lume”,tânjind spre ideal, spre împliniri destinale.

romanul stă sub pecetea unui motto din henriBergson: „Iubirea este singura aducătoare de fericirepură”, reluat şi în final şi imprimând circularitatestructurii epice, în acest cerc consumându- se exis-tenţe frământate de aspiraţii, frânte de un sistemopresiv în care libertatea de creaţie a gândului şisentimentului este împiedicată, iar politicul, deşimarginalizat, continuă să decidă agresiv şi umilitordestinele eroilor. tematic romanul gravitează înjurul iubirii şi creaţiei (plastice şi literare), angre-nând în dezbatere un evantai de motive: nostalgia şiextazul, gelozia şi fericirea, succesul şi eşecul, egois-mul, invidia, dispreţul, ura şi bucuria, senzualitatea,seducţia, sacralitatea, pudoarea, frumuseţea, mora-litatea, înscrise unei proze autoficţionale, în careromancierul este mereu atent „a nu suprapune preamult arta realităţii, să lăsăm plăcerii estetice drep-tul ei suveran la existenţă între care visarea arerolul ei seducător în provocarea impulsurilor crea-toare şi apoi a receptării. frumosul artistic e tot-deauna sensibil şi durabil de ce nu inepuizabil, pecând realitatea fie ea oricât de emoţionantă e pasa-geră, se transformă atât de repede în iluzie, dacă afost sau n- a fost o trăire atât de profundă şi de boga-tă în semnificaţii ca s- o păstrăm în noi la aceiaşiparametri ai intensităţii toată viaţa, ce mai rămânedin trăire?!”. Propensiunea spre reflecţie asupraactului creator este mereu evidentă în noul roman allui cornel nistea, nuanţându- l şi personalizându- l.

tehnica narativă este a decupajului cinemato-grafic, în cele douăzeci de capitole incluzând cincizeci

de secvenţe epice care seînlănţuie ca pe o peliculă defilm, fiecare secvenţă rezu-mând în jurul unor densenuclee epice momentele con-fesiunii. acţiunea, cândpoticnită, când febrilă, acu-mulează secvenţele epice,radiografiind aprinderea,propagarea şi urmărirea con-secinţelor crizei în care esteprins personajul- naratorsupărat pe „critica literară,care refuză să- mi citeascăce- am publicat în ultima

vreme. domnule, le este o lene grozavă să citească…dacă ar fi să scrie azi un tânăr din cale afară detalentat o capodoperă, nimeni nu l- ar băga în seamă.destinul ăsta l- am împărtăşit şi eu. critica literarăautentică nu mai există. nu mai avem un Maiorescu,un lovinescu sau un călinescu care să recunoască şisă încurajeze valorile, iar criticii mai noi se ocupădoar de prieteni. nu mai am nicio speranţă să fiubăgat de cineva în seamă”. horaţiu codru e scriitorbântuit de îndoieli, traversând momente de derutăce- l pune în situaţia umilitoare să renunţe la scrissau, pentru a evita compromiterea, să- şi ia viaţa.trăieşte acut sentimentul ratării, peste volumul săudestine în derivă se „aşternuse un strat destul degros de praf după patru ani de şedere acolo”, în libră-rie, unde întâlnind- o pe anamaria are un „şocnemaitrăit, măcar că fuseseră destule femei în viaţamea… ea a umplut tot golul sufletesc ce- mi devastafiinţa, sentimentul obsedant al neantului, ce- mimăcina instinctele. după primele întâlniri cu ea, amuitat că sunt un scriitor ratat hotărât să- şi punăcapăt zilelor, până atunci cele câteva cronici favora-bile la destine, părându- mi- se simple complezenţeale unor prieteni”. Psiholog ca şi anamaria intuieştestrădania ei din răsputeri de a- i dovedi un adevăratât de simplu, „lumea e construită la o adică dintr- omulţime infinită de elemente la care fiinţa omuluivibrează dacă există stimuli şi omul se duce înîntâmpinarea acestor valori”. apariţia anamariei înviaţa lui aduce schimbări radicale, constituireacuplului convingându- l: „îmi las de azi destinul înmâinile tale”. anamaria îi aminteşte de finalulromanului său, destine: „omul are datoria să încer-ce să fie fericit”.

sentimental şi ironic, horaţiu codru rămâneun scriitor cu vanităţi şi orgolii, invidii şi gelozii, dis-preţ şi ură, tânjind la începutul prieteniei lui cuorlando după femeia frumoasă, unică „cu care săplec la braţ seara pe faleză, să ne găsească acolorăsăritul lumii, să ascultăm cântecul valurilor ce selovesc de ţărm”. Prietenia lor este minată de succe-sele amoroase ale pictorului orlando: „îl invidiezdesigur pentru privilegiul ăsta de a fi avut în atelie-rul său mereu femei, cărora le picta trupurile, pri-vindu- le din toate unghiurile, în luminile şi umbrelemereu schimbătoare, mereu înşelătoare… oare le şiatingea trupurile? o da! începea munca prin a- iaranja cu ambele mâini femeii capul şi a- i direcţionaprivirea, a- i propune o discreţie, o pasiune, o nostal-gie sau cine mai ştie ce, sedus de frumuseţe şi… mis-ter”. Şi după construirea cuplului cu anamaria scrii-torul continuă să fie deranjat de succesele erotice(relaţia acaparatoare cu nimfeta diana, studentamult mai tânără decât orlando) şi profesionale (pre-miul academiei, cel de la Veneţia etc.) ale prietenu-lui său pe care- l înconjoară constant cu gelozie şi în

vacanţa petrecută împreună la mare şi la mănăstiri-le din Moldova, când anamaria încearcă să- i tempe-reze ironiile (pentru aceeaşi relaţie cu diana).

Psiholog, horaţiu codru este şi un moralistintransigent. după angajarea la institutul de psiho-logie din Bucureşti, prin intervenţia anamariei,intră în cercetare cu gândul de a- şi finaliza un docto-rat după ce vechiul lui studiu laşitatea la românifusese receptat contradictoriu, mai ales că laşitateaera socotită şi descrisă ca o trăsătură etnică definito-rie la români. Mânat din urmă de anamaria pleacăla Praga, cu o bursă la institutul de psihologie pen-tru stagiu de perfecţionare în cercetare, ea însăşi cuun doctorat la sorbona, urmând altul în canada,unde va pleca în scurtă vreme, după ce a ajuns hora-ţiu la Praga. aici povestea se va învârti în jurul uneinoi iubiri cu Katerina tadeus, o ispită de care seleagă repede. trăieşte sentimentul trădării iubirii dela Bucureşti, cu atât mai acut cu cât romancierulprintr- un procedeu remarcabil de simetrie compozi-ţională pune cele două iubirii ale lui horaţiu în para-lelă: la Bucureşti şi Praga lucrează la institutul depsihologie şi publică în revista psihologique alăturide anamaria şi Katerina (ambele intelectuale rafi-nate cu câte două doctorate), le însoţeşte la directoriicelor două institute, petrece cu fiecare escapademontane – în Bucegi şi tatra – memorabile, portre-tizându- le şi proiectând prin descriere de naturăantromorfizată scenele de viaţă în peisaje mirifice.Vizita în familia Katerinei, propunerea ei de căsăto-rie şi fuga în elveţia pentru libertatea absolută nu seva realiza numai pentru că el oscilează, ci pentru căambasada află că fragmentele din destine i- au fostcitite la europa liberă şi, firesc, numai poate fi lan-sat la Praga. scrisorile anamariei din canada îi suntdate cu întârziere de către ambasadă. acţiunea seprecipită: eroul se întoarce vijelios în ţară, îşi reiafebril activitatea literară la proiectul abandonat:Speranţe spulberate. în urma unui intemezzo eroticcu anghelina Banu (frizeziţă şi lucrătoare la saună)este înlăturat din institut şi supus presiunii în spi-talul de psihiatrie, expulzat la Paris unde nu cunoaş-te libertatea visată în diaspora, revine în ţară dupăvreo cincisprezece ani fiindcă „întâmplarea face săfiu român, orlando, simţeam că locul meu e aici, nudeparte de locurile în care am copilărit. scriu aici peterasă, mă plimb prin parc, merg la teatru, toamnamă duc în ardeal să colind podgoriile pe care le- aucreat străbunii mei… asta e viaţa mea de acum, fărăsă fiu prea mândru de ea”.

romanul lui cornel nistea întâlnirile mele cuorlando este rotund nu numai prin circularitateacompoziţională (începe şi sfârşeşte cu o întâlnire anaratorului martor şi personaj cu orlando – de faptun alter ego al autorului, ca şi horaţiu codru, pen-tru care „scrisul e forma de refulare a sinelui”), ci şiprin inserţiile eseistice, reflecţiile numeroase despreactul creator, despre frumosul etern al artei, despreiluzia succesului care ne îmbată de fericire, despresublim, etern, ori formulările aforistice, paremiologi-ce, prin care autorul susţine eşafodajul estetic alromanului. Memorabile sunt descrierile- rezonatorsinestezic al sufletului eroilor, mai ales al eroinelorpe care le portretizează fizic şi moral ca un autenticpictor al eternului feminin. cornel nistea este unartizan al stilului în care topeşte lirism, expresivita-te metaforică şi sonorităţi magice, unduirile nostal-gice epistolare şi profunzimea cugetării şi adagiului,taina confesiunii intime ori ironia acidă şi umorulşăgalnic, ludicul parodic. r

27

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

APRILIE 2013

BBULETINULETIN DEDE PRESĂPRESĂ

Disquisiciones y Divagaciones© Víctor Ivanovici

© Casa de la Cultura Ecuatoria-na Benjamín Carrión, 2012

Tomo I; Tomo II

la quito, ecuador, a apărut recent car-tea disquisiciones y divagaciones (dizer-taţii şi divagaţii) de Victor iVanoVici,membru al uniunii scriitorilor dinromânia, profesor de literatură hispa-nică la universitatea aristotel din salo-nic şi membru al asociaţiei internaţio-

nale a hispaniştilor (aih). lansarea cărţii a avut loc înprezenţa autorului, joi, 17 ianuarie 2013, în incinta şi subegida prestigiosului for de cultură care a editat- o. suntadunate în cele două volume ale cărţii eseuri şi studii pecare V. i. le- a publicat în ultimele trei decenii, pe temehispanice (multe dintre ele în românia şi în româneşte).Primul volum, Castele în Spania, cuprinde texte desprescriitori spanioli, de la gongora – marele poet al Barocu-lui – la contemporanul nostru eduardo Mendoza, cu uncapitol despre literatura sefardă (iudeo- spaniolă) şi unaltul despre problemele teoretice ale romanului şi ale fan-tasticului.Volumul al doilea, Caravele spre Indii, este dedicat litera-turii din america latină, cu studii despre Borges, carpen-tier, cortazar, garcia Marquez, fuentes, Vargas llosa,octavio Paz şi alţii. este prezentă şi perspectiva compara-tistă, într- un eseu ce examinează nuvela fantastică aura,a mexicanului carlos fuentes, în paralel cu Secretul doc-torului Honigberger de Mircea eliade.

aceasta este a treia carte a lui Victor ivanovici în spanio-lă şi în ţările hispanice. Precedentele sunt: el mundo dela nueva narrativa hispanoamericana («lumea noii nara-ţiuni hispano- americane»), quito 1998 şi gabriel garcíamárquez y su reino de macondo («gabriel garcia Mar-quez şi regatul său din Macondo»), Madrid 2008, Premiulsial pentru eseu, 2007.

VICTOR IVANOVICI s- a născut la 24 august 1947, latulcea, românia. studii generale la liceul grec din Bucu-reşti (1962- 66) şi universitare la facultatea de limbiromanice, clasice şi orientale a universităţii din Bucu-reşti (1966- 71). specializare postuniversitară la universi-

tatea din Málaga(spania): „cursosuperior de filolo-gía española”, subdirecţia profesoruluiManuel alvar, mem-bru al academieiregale spaniole(1987). doctorat launiversitatea dincluj (românia), cu oteză despre operalui gabriel garcíaMárquez (1993).

între 1971- 84 a predat literatura spaniolă şi hispanică launiversitatea din Bucureşti. din 1985 locuieşte şi lucrea-ză în grecia. din 1993 membru al corpului didactic auxi-liar al universităţii din atena. a predat în cadrul Progra-mului de Masterat în traducere şi teoria traducerii, alfacultăţii de litere şi filosofie al universităţii din atena.în septembrie 2003 a ocupat prin concurs postul de lite-ratură hispanică la facultatea de filosofie a universită-

ţii din salonic, unde s- a incorporat începând cu anul aca-demic 2004- 2005. actualmente are gradul de profesor aso-ciat. Membru al uniunii scriitorilor din românia şi alsocietăţii scriitorilor greci, al societăţii elene de litera-tură generală şi comparată, membru fondator (şi Vice-preşedinte) al societăţii hispaniştilor greci, membru alasociaţiei internaţionale a hispaniştilor şi al societăţiicervantine. decorat de statul spaniol cu ordinul Meritu-lui civil, gradul „encomienda”. articole şi studii de hispa-nistică, românistică, neoelenistică, literatură comparatăşi teoria traducerii publicate în românia, grecia, franţa,spania şi diverse ţări hispanice. îşi scrie eseurile în româ-nă, greacă, spaniolă şi franceză. traduce din: greacă,română, spaniolă, franceză, portugheză, catalană şi italia-nă; şi spre română, greacă şi spaniolă. a tradus între alţiidin: odysseas elytis (în română şi spaniolă); octavio Paz(în română şi greacă); Paul celan – poemele româneşti (îngreacă şi spaniolă); gellu naum (în greacă şi spaniolă) şinichita stănescu (în greacă).cărţi publicate (critică literară): triptic neoelenic. Cava-fis, Seferis, Sikelianós (în greacă), atena, ed. hexantas,1979; Formă şi deschidere (în română), Bucureşti, ed.eminescu, 1980 (Premiul uniunii scriitorilor din româ-nia, 1981); Suprarealism şi «suprarealisme». grecia,românia, ţările hispanice (în română şi greacă) timişoa-ra, ed. hestia, 1997 şi atena, ed. Polytypo, 1997); elmundo de la nueva narrativa hispanoamericana (în spa-niolă), quito, casa de la cultura ecuatoriana, 1998; lite-ratura hispanoamericană (în greacă), atena, ed. dione,1999; repere în zigzag (în română), Bucureşti, editurafundaţiei culturale române, 2000; traductologice. 1.teorie şi Critică 2. metodologia traducerii (în greacă),atena, ed. dione, 2004, gabriel garcía márquez y sureino de macondo, Madrid, ed. sial 2008 (Premiul inter-naíonal sial, pentru eseu).

ironim Muntean

Iubire şi creaţie

28

ANUL XXIV t Nr. 4 (733)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

când, după vreo cinci- zece minute, dom-nul doctor şi mortul încetară să maicânte, la fel de brusc se dezlănţui infer-nul muzical al celorlalţi, parcă şi mai

violent, şapte- opt melodii într- un talmeş- balmeş denedescris. tzukerman încerca să pară calm. Văzuse şiauzise atâtea în viaţă, încât ar fi fost de prost- gustsă- şi exprime, în vreun fel, iritarea sau nedumerirea.dar tarangul, deşi încerca să fie la fel de indiferent,nu se putu abţine şi, după ce dădu de duşcă vinul ce- irămăsese în pahar, îi făcu semn spelbului să se apro-pie. acesta ţâşni imediat spre masa lor.

– ce doctor, ce mort, ce- ai vrut să spui? – apucăsă- l întrebe, dar băiatul, ştiind dinainte ce vor cei doi,începu să turuie:

– domnul doctor anastase cântă cu unul pe carel- a readus pe lume. Mai bine de un an, Pavca Perfids- a crezut mort.

– ce mai e şi asta, s- a crezut mort?– ferească dumnezeu, e o boală teribilă.– Mda, delirium tremens, teribilum tremens –

încercă el un joc de cuvinte.– nu, nu, Pavca se lăsase demult de băutură.

dar, într- o noapte, visase că- i mort. Şi- atâta i- a tre-buit. a doua zi s- a crezut mort în lumea viilor, a fami-liei şi- a prietenilor, a tuturor. Pipăia omenii pe stra-dă, să- şi dea seama dacă nu cumva sunt doar umbre,îşi descosea nevasta, că cine e, cu ce ocazie pe la el…credea că se poate înălţa la ceruri, că poate trece prinziduri şi prin foc, că- i un duh…

– zău? – se miră tarangul, de data asta puţincam plictisit.

tzukerman era calm, vizibil amuzat.– tocmai ţi s- a explicat cum se nasc marile reli-

gii – i se adresă el lui tarangul.– nu cred că marile religii sunt sminteli şi nici

măcar maladii ale spiritului…– nici eu, dar totul trebuie să aibă un început

revelat şi pe cineva care să- şi asume riscul sau volup-tatea de a exista, cu egală îndreptăţire, în două lumideodată. sau doar în lumea lui…

tânărul se retrăsese respectuos un pas înapoi,dar nu se dădea dus. Profitând de tăcerea celor doi,intră din nou în vorbă:

– l- am cunoscut şi eu pe Pavca, am stat devorbă cu el şi l- am înregistrat pe şest, mă iertaţi,adică fără consimţământul lui şi fără să- şi dea seamacă- i înregistrat. eul lui încă precar n- are însă dreptconsecinţă devalorizarea limbajului, dar tinde fărăşovăire spre precaritate. înţelegeţi? când domnuldoctor îşi pune mintea cu el, foloseşte un mod cam pri-mitiv de recuperare dar, în cazul de faţă, cred că- i celmai potrivit, chiar dacă- i vorba, în ceea ce- l priveştepe Pavca, de o insecuritate ontologică. Mă scuzaţi – îşiluă el seama – trăncănesc cam mult.

tzukerman îl fixă cu intensitate, apoi ţinu să- lasigure:

– nu, nu, te rog continuă, e foarte interesant cespui. atâta doar că terminologia dumitale nu- mi eprea familiară. Poate domnul tarangul…

– folosesc acest limbaj – se fâstâci tânărul –pentru că tocmai îl citesc pe doctorul laig. el descriemulte cazuri în care subiecţii nu se simt în siguranţănici în lume şi nici în universul interior. forma extre-mă a acestei maladii este retragerea în nonexistenţă.

– ca să vezi – rosti tzukerman, fără ironie,dându- i însă de înţeles tânărului că trebuie să amânediscuţia pentru altădată, aceasta însemnând căaşteaptă cu răbdare să găsească la sulina şi oameninu întru totul ţicniţi.

acesta mai zăbovi puţin, apoi se retrase cu pru-denţă, ţinând parcă să se asigure că totuşi nu făcuseo gafă ireparabilă.

– ce zici, domnule tarangul? fără să vrem, amnimerit într- un univers paralel cu cel de la cambrid-ge. o utopie a lumii savante…

– staţi să- mi revin, dar, până atunci, tare aş ficurios să ştiu clienţii cărei teorii psihanalitice suntempentru acest picolo.

– s- ar putea să fim, încă de la debarcare, sublupă, dar fiecare separat.

– o, desigur – făcu tarangul, repezindu- se lavinul care- i mai rămăsese în pahar, după care conti-nuă:

– ceea ce n- am înţeles, e de ce doctorul behăieîmpreună cu mortul…

– nu behăie, monşer, nu behăie, cântă, dupăcum cred că bine v- aţi dat seama. cântă, domnilor,uite- aşa…

…Şi cel care intrase în vorbă, după ce abia seaşezase la o masă alăturată, o brută brunetă, dar cuochi ironici şi blânzi, deschişi la culoare, se ridică,apoi dădu drumul unei cumplite vocalize. la sfârşit,se înclină exagerat în faţa celor doi, ca japonezii:

– doctor Veniamin anastase… Vă doresc bunvenit şi să n- aveţi nevoie de serviciile mele cât staţipe- aici. dar vă pot ţine uneori de urât.

– încântaţi să vă cunoaştem, domnule doctor – îirăspunse, ceremonios, tzukerman. Vă mulţumim deurare.

doctorul interpretă cuvintele ca pe o invitaţie lamasă şi îşi trase, fără fasoane, un scaun.

– acum că ne cunoaştem…– eu sunt aristide…– Ştiu cine sunteţi, am ştiut chiar înainte de a

pune piciorul pe mal. doamna general m- a informatc- o să apăreţi.

– Şi noi care voiam să fim incognito – se amuzătzukerman.

– aici? imposibil. e chiar mai bine să spuidinainte ce şi cum, ca să nu ţi se atribuie vreo identi-tate şi intenţii pe care să le regreţi. nu- i chiar ca- nMacondo, poate şi pentru că aici nu plouă în fiecare zi,dar nici mult diferit. trăim într- o mitologie extrem dedinamică…

– Macondo?! – da, Macondo… un veac de singurătate… Mar-

quez… Poate vă explică asistentul dumneavoastră…în românia scriitorii sud- americani au avut un suc-ces imens. cu ei mai călătoream şi noi prin lume. Şinu în orice lume, ci în una din care speram să nu neîntoarcem niciodată. o formă de evaziune…

– Şi a te crede mort e tot o formă de evaziune? –se implică, în sfârşit, tarangul în conversaţie.

– Probabil, dar dacă vă referiţi la Pavca, să ştiţică el nu era dus cu pluta, ca mulţi dintre noi. suferea,sărmanul, de o boală cumplită, aproape fără leac… aavut mare noroc, deşi, chiar acum, mi- a mărturisit căse simţea mult mai bine în lumea luide fum.

– Poate recidiva?– nu, domnule, tzukerman, nu

poate recidiva în forma iniţială. dar,cu cineva lovit în scufiţă, pentru cătotuşi e o ţicneală, nu poţi fi sigur denimic. tocmai de aia îi cânt în strună,după cum sper să fi remarcat. sau, săadmitem, de ce nu?, behăi… deşi ar fiexagerat să spun că- i behăi în stru-nă…

tarangul se fâstâci de- a binelea.– Vă rog să mă scuzaţi – bâigui

el.– nici o problemă. dar acum tre-

buie s- o şterg. aş fi onorat să vă maiîntâlnesc…

nu- şi termină vorba, se ridică, seînclină, de data asta fără ironie, şi seîndepărtă spre ieşire. nu se atinsesede paharul cu vin ce- i fusese oferit.

tarangul se surprinse privind îngol, dar tzukerman îl readuse pe tera-să:

– Va trebui să fim foarte grijulii cu sănătateacât mai stăm în Macondo, nu crezi?

– a, desigur, desigur. nu l- aş alege pe Veniaminanastase medic de familie decât dacă aş fi singur cuel pe- o insulă pustie.

– totuşi se pare că oamenii locului au încredereîn el. se potriveşte de minune mentalităţii lor şama-nice. e şi moaşă, şi psihiatru, poate şi preot, le cântăîn strună ţicniţilor…

– Pe- aici nu s- au schimbat prea multe de pe vre-mea străbunicului dumneavoastră. doar muzicaasta…

– aş fi fericit să fie aşa, dar, din păcate, totu- ialtfel. chiar şi noi i- am părea venerabilului abrahamtzukerman nişte extratereştri.

Brusc, muzica încetă. se priviră derutaţi, ca şicum cineva le- ar fi agresat confortul.

– Pană de curent – se simţi dator spelbul să- iinformeze. s- ar putea să ţină câteva ore. doar la spi-tal nu se întrerupe niciodată. Şmecheria domnuluidoctor anastase…

ar fi fost greu, oricât s- ar fi ferit de el, ca cei doisă nu- l reîntâlnească, chiar a doua zi, pe doctorulVeniamin anastase. când se revăzură, pe aceeaşiterasă, după obişnuitele remarci despre vreme şilumea din Macondo, doctorul începu, grăbit, să se des-

tăinuie, ca şi cum pentru noii săi cunoscuţi ar fi fostde un interes aparte să ştie cât mai multe despre el.

– trei ani şi mai bine am fost medic pe un vaporcomercial, de vreo patru- cinci ori mai mare ca ăsta –arătă el spre un pachebot ucrainean care înainta dins-pre mare. la yokohama ne- am trezit blocaţi în port,mai mult de două luni, de un agregat care trebuiaînlocuit. coboram des în port, mă aventuram şi- nbabilonia oraşului, nevoit să completez necesarul demedicamente. nu ştiu cum se făcea, dar, poate, inac-tivitatea şi, bineînţeles, cele câteva escapade ale echi-pajului mi- au adus la bord tot felul de boli tropicale.ca să nu mai vorbim de cele venerice… un coşmar.dar, pentru mine, şederea în port a fost şi- o revelaţie.tot contemplând viesparul yokohamei, mi- am datseama, ca după un vis încărcat de simboluri şi neli-nişti, de teribila dramă a culturii nipone de a se salvade la disoluţie prin acceptarea mimetică a tăvăluguluioccidental. uneori totul semăna a caricatură. un efortcumplit care, în subconştientul japonezilor, îşi fixaseţelul de a rata. Mi- am cheltuit aproape toată diurnacumpărând cărţile japonezilor contaminaţi de exis-tenţialism, de tot felul de moduri de a fi pe care leexhiba europa şi america. ei bine, mi- am dat seamacă japonezii nu reuşeau să rateze nimic, pentru căratarea nu era în gena lor culturală. Mergeau paralelcu o altă istorie decât a lor. am citit, aproape timp deun an, numai literatură japoneză. Şi- acum citesc:haruki Murakami, ryu Murakami, osamu dazai,inoue yasushi, yasunari Kawabata, yukio Mishi-ma… Voiam să mă fi înşelat în intuiţia mea, dar totulconfirma cumplita lor dramă. o civilizaţie şi- o cultu-ră care mor frumos, în aplauzele întregii lumi. Veţizice, probabil, că eram sedus de o fata Morgana, defantasmele singurătăţii. e posibil. dar, ca să înţelegmai bine cum stau lucrurile, am scris o carte de ver-suri, gheişele dansează foxtrot. de fapt, imaginile îmifuseseră induse, trebuie să recunosc, şi de unele docu-mentare despre ultimul împărat al chinei, pentru că

şi în china se dansa în draci, la începutul secoluluifoxtrot… ce să vă spun, în capul meu era untalmeş- balmeş, pe care încercam să- l ordonez cu câte-va idei fixe…

Vorbea cu însufleţire reţinută, cu teama că seface de râs în faţa unor necunoscuţi. tzukerman îlprivea fix, parcă fără interes, dar când doctorul seopri, tresări, ca şi cum ar fi revenit dintr- o reverie.tarangul gâfâia, ca după un efort pentru care nufusese pregătit.

– iertaţi- mă, sunt cam nevorbit – continuă doc-torul. în ultimele luni am alergat cu şalupa prin toatădelta. Pregătesc o comunicare pentru organizaţiaMondială a sănătăţii. tot felul de statistici, poatefără nici o finalitate. nu- i interesează decât cifrele,statisticile. termenul lor preferat este eradicare… iarcând îl spun au încredinţarea că au şi rezolvat ches-tiunea. încă o dată, vă rog să mă iertaţi că vă agresezcu vorbele mele…

– nu, domnule doctor, dimpotrivă, suntem foar-te interesaţi de tot ce ne spuneţi – îl asigură tzuker-man, cu sinceritate. eu nu sunt decât un cititor oca-zional de poezie, neavizat, bineînţeles, dar, te asigur,mi- ar plăcea măcar să răsfoiesc volumul dumitale deversuri. sunt sigur că acolo spui lucruri la fel de inte-resante.

Aventura tragică a unei mari familii de evrei piticidin satul maramureşan Rozavlea, internaţi în lagărul de

la Birkenau şi folosiţi de doctorul Mengele în experienţelesale de eugenie, a părut unora literatură picarescă în

sine. Poate şi din această pricină, cercetările avizate aucam lipsit, invocându- se mai ales faptul că felul în care aufost trataţi în lagăr ar afecta imaginea de călău sanguinar

a medicului german. Reconstituind într- o scriere deficţiune această teribilă saga a familiei Ovitz, autorul

încearcă să se apropie de acel filon al filosofiei istorieicare uneori este sufocat de lianele ideologiilor partizane.

Grigore traian popMirmidonii doctorului Mengele

Semnal n Ideea Europeană

– Mda, ce să zic, de fapt nici nu l- am publicat înromâneşte. a apărut însă la yokohama, tradus deprietenul meu sumia haruia. Mi- a scris, în urmă cu olună, că s- a format şi- o asociaţie „gheişele danseazăfoxtrot”, dar că am şi ceva contestatari. de aceea, măinvită la un turneu de lecturi. spectacole la care numarşez…

– asta înţeleg, dar nu sunteţi interesat să publi-caţi cartea şi- n românia? – îl iscodi tarangul.

– sincer să fiu, nu. n- aş suporta să văd cumbunii mei compatrioţi văd în mine un cenaclist excen-tric, exotic, unul care se străduieşte să fie, să zicem,postmodernist sau nu mai ştiu ce. e destul că liricaromânească a fost invadată de poeţi care confecţio-nează haiku- uri cu nemiluita. e o sectă periculoasă…de- aici, din Macondo, altfel se vede lumea. de- aici, şijaponia e tot un Macondo, ceva mai mare, dar într- uncalm crepuscul… de- aici, chiar românia e prinsăîntr- un devastator foxtrot…

îşi însoţi ultimele cuvinte cu un înecăcios hohotde râs, apoi se ridică grăbit, ca şi ultima dată când sevăzuseră, scuzându- se că- l aşteaptă bolnavii.

următoarea lor întâlnire fu pe şalupa doctoru-lui. fără nici un avertisment, acesta porni motorul şidemară în trombă.

– Vreau să vă ajut. Ştiu pe cineva care, larându- i, le ştie pe toate. e un clarvăzător ambliop,adică pe jumătate orb. din cauza spirtului medicinalpe care- l bea necontenit… din această pricină, o maiia el şi razna, dar, cu puţin noroc, vă poate fi de folos.a încercat şi securitatea să se folosească de el, dardegeaba. îşi cam bătea joc de ofiţerii care- i călcau pra-gul.

când ajunseră la Mila 23, marele sat de pescari,nu- l găsiră acasă. era la vila profesorului Matache,prăbuşit în livada pe care acesta o amenajase în tera-se, după modelul grădinilor suspendate despre carecitise într- o revistă de arheologie.

– e dipsoman omul nostru – îi lămuri doctorul –trebuie să mai aşteptăm câteva zile, până- i trece amo-cul.

apoi, fără nici un fel de legătură cu cele întâm-plate, începu să povestească, prea puţin interesatdacă- i ascultat sau nu:

– iernile în deltă miros a siberie, a praf depuşcă şi alcool. abia primăvara începe să duhneascăa stârv. iarna nimeni nu se grăbeşte să moară. ei,bine în iernile în care te simţi uitat de dumnezeu înacest haos îngheţat al lumii, ai timp să te gândeşti latoate, inclusiv la cea mai lipsită de riscuri evadare.Vorbesc de riscurile morale… dar unde să pleci?întotdeauna te va urmări geamătul unui suferind,deşi oamenii de- aici ştiu să sufere fără să se lamente-ze. Plecând, te- ai simţi ca un asasin… o perspectivăexcesiv sentimentală, veţi spune. e posibil, dar eun- am alta.

tarangul se perpelea. tzukerman, îngrijorat catânărul să nu frângă confesiunea doctorului, îl priveacu coada ochiului, dar fără să poată interveni în vreunfel. aşa că întrebarea acestuia căzu ca o ghilotinăacţionată din greşeală:

– domnule doctor, credeţi că, pentru binelecelorlalţi, să spunem pentru progresul medicinii, sun-

tem îndreptăţiţi să sacrificămcâţiva, zece, o sută, o mie deoameni?

– eu ştiu? de fapt, nu- miprea dau seama unde bateţi. de ceîmi puneţi tocmai mie aceastăîntrebare?

– Pentru că sunteţi medic…– ar fi mai bine dacă aţi

interpela medicina, nu medicii.Pentru că acest aşa- zis progresoricum e clădit pe un imens mor-man de cadavre. în regnul animalsacrificiul de care vorbeşti nu edoar posibil, ci şi necesar. dar eunu mă pot închipui ca medic albabuinilor, gândind şi simţind caun babuin… nu- i posibil să sacri-ficăm pe cineva, cu bună ştiinţă,pentru perspectiva îndoielnică dea salva doi, trei, o sută, o mie, cumspui dumneata. altceva- i sacrifi-ciul de sine… Pe acesta- l admit,dacă nu- i prostesc. Pentru că celmai mare duşman al vieţii esteignoranţa. dar lozincăraia asta o

ştiţi şi dumneavoastră…cu doar o zi în urmă, băgăreţul picolo, despre

care aflaseră că- i student în anul doi la medicină, deşiarăta ca o haimana care încă bate mingea pe maidan,le spusese, în timp ce prelungea la nesfârşit debarasa-rea mesei, că doctorul anastase fusese anchetat deconsiliul Medicilor pentru experienţe nepermise pebolnavi. era vorba, în primul rând, de tratamenteleneconvenţionale cu tot felul de extracte din plante.fusese acuzat că- şi otrăveşte bolnavii ca pe niştecobai nenorociţi… tânărul îl admira pe doctorulanastase şi venise la sulina, în urmă cu o lună, pen-tru a se iniţia în tratamentele sale neconvenţionale,dar fusese respins. e drept, fără brutalitate, dar res-

pins. doctorul îi spusese că nu- l poate învăţa ceea cenici el nu ştie. curiosul student aflase totuşi câte cevade la localnici despre o ferigă otrăvitoare pe care însănimeni nu mai reuşise s- o găsească în ultimul timp.fusese adusă, înainte de război, în câteva ghivece deun marinar englez beţiv, care începuse s- o cultive şi- ngrădina casei pe care o închiriase. dar când acesta îşidăduse seama că feriga putea fi folosită nu doar pen-tru stârpirea şobolanilor (orice marinar urăşte şobola-nii), a renunţat la cultivarea ei. Prea târziu, plantaîncepuse să se înmulţească şi în unele cotloane aledeltei. despre ea ştiau doar doi- trei care, murind,lăsaseră doar în folclorul local poveşti despre înfrico-şătoarea buruiană. oricum, ancheta s- a împotmolit,fără să- l afecteze prea mult pe doctorul anastase.

crezând că le sporeşte confortul, studentul leaduse câteva ziare abia sosite.

– Mulţumim mult, nu ştiam că în Macondo aparşi ziare – mustăci tarangul.

tânărul aşteptă continuarea, dar aceasta nuveni, aşa că se îndepărtă cu prudenţă. începură sărăsfoiască ziarele, fără nici un chef. apoi tzukerman

scoase un plescăit, ceva ce semăna a sur-priză, dar nu spuse nimic. tânărul privipeste umărul său, apoi vorbi ca pentrusine:

– aha, benzi desenate cu politicienişi curve… Poate fi amuzant.

– italienii au multe reviste cu astfelde desene, unele de succes. dar ceea cevăd aici îmi aduce aminte de o întâmpla-re mai veche. trebuie să ştii că, înaintede război, caricatura avea un rol decomunicare imens, ca al desenelor dinpeşteri, dacă facem abstracţie de proba-bila sacralitate a picturilor rupestre. Bat-jocura cordială a românilor, nu neapăratcu ingredientul urii, ci cu al unei primiti-ve intoleranţe, chiar faţă de sine, era

totuşi extrem de dură. frecventam cercurile unorartişti şi gazetăraşi troglodiţi, mai precis cârciumilelor prăpădite, în sudoarea şi duhoarea în care ei sesimţeau ca- n rai. când mă vedeau, simulau seriozita-tea – fiţi cu băgare de seamă, printre noi e un arde-lean lipsit de umor – dar, apoi, îşi dădeau drumul,fără nici un fel de inhibiţii, amuzându- se în egalămăsură de dumnezeu şi de diavol. n- aveau nimicsfânt, nimic care să merite să fie apărat. Vreo doi- treicărau mereu sub braţ mape cu desene, cu superbepoveşti şi portrete care suplineau orice comentariu,dar şi relatări grosiere sau de- un neobişnuit rafina-ment. Mă împrietenisem cu unul leopold făină carebătea redacţiile cam fără succes, alţii fiind vedetele.într- o zi mi- a arătat un ciclu cerut de nichifor crainicpentru un serial în „calendarul”, ceva despre duduia,cum era numită amanta regelui, şi jidanul Wieder,insinuând că ovreica şantaja şi controla pe toatălumea din interiorul unei conspiraţii abjecte. ei bine,printre ele am văzut şi vreo două- trei formidabile:carol al ii- lea, măreţ, plutind în ceţuri nibelunge,înconjurat de câţiva pigmei. între ei, ceva mai năltu-ţă, dar tot în plan secund, ca şi cum ar fi urmărit spec-tacolul din umbră, duduia. de fapt, părea prinsăîntr- un dans ritual cu piticii perciunaţi din rozavlea.am scos doi poli de aur din buzunar, îi aveam pentrua răscumpăra un exemplar rar al talmudului, apărutla jitomir, în rusia, la începutul secolului alXViii- lea, i- am întins – vreau toată mapa, i- am spus– iar el m- a privit prostit, a înşfăcat monedele şi- aşters- o speriat. l- am văzut pentru ultima oară; pestedouă zile fusese pescuit în dâmboviţa cu doi poli deaur în buzunar. nici acum nu- mi dau seama ce- aputut să creadă despre mine pegra cârciumilor princare mă abăteam, dar toţi mă ocoleau. fugeau demine ca de un ciumat.

se scuză că vorbise fără noimă, apoi îl privi petânăr în ochi, cu ceea ce acesta crezu că- i un fel de dis-perare, mărturisindu- i:

– de când mă aflu în românia, îmi vine necon-tenit în minte dispariţia lui leo-pold făină. Mi s- a spus, încă înurmă cu zece ani, că cineva a scriso monografie despre el, în care seinsinuează că cei doi poli de aur arfi cauzat moartea artistului, dareu cred c- a fost ucis de prea zeloşiicamarilei.

tarangul nu ştia cum săreacţioneze la confesiunea lui tzu-kerman, deşi simţea că nici tăce-rea nu rezolvă nimic. aşa că spuseprima prostie ce- i trecu prinminte, despre caraghioslâculnumelui leopold făină. tzuker-man nu găsi de cuviinţă să preci-zeze că, de fapt, era pseudonimu-lui unuia înregistrat în acte ghe-orghe Vasile. n- ar fi avut nici unrost. era sigur însă că adevăratulinteres al tânărului era pentrududuia şi piticii din rozavlea.oho, dacă i- ar mai fi spus şi incre-dibila poveste a unuia dintre omu-leţi, mezinul, se pare, o puşlamapatentată, trişor neruşinat, care îlbuzunărise pe marele bancher

caraiman, punându- l, la sfârşit, să semneze şi câtevacecuri grase pe numele duduii… ca să se amuze,aceasta îi puse să joace pe dezbrăcate, aşa că Majes-tatea sa, picat pe neaşteptate, îi găsi pe bancher înizmene. dar, de aici, altă poveste, bancherul jucânddouă zile poker cu pişicherul pitic, pe beţe de chibri-turi, ca să- i înveţe toate trucurile… iar acesta îl învă-ţă, dar nu chiar tot ce ştia, bietul om sfârşind- o prostîntr- un hotel din zurich, înjunghiat ca trişor ce sedovedise…

obişnuit de- acum ca tânărul să- l tot descoase,fără a- l mai bănui că acţionează la îndemnul altora, cidoar din pură curiozitate – pură, dar cam agresivă –lui tzukerman îi veniră în minte şi unele întâmplăridin vremea în care fusese închis împreună cu legiona-rii, după cum se spunea pe la sinagoga din zona sfin-tei Vineri din Bucureşti. dar asta era doar o amenin-ţare a securităţii, pentru a- i băga lui şi celor de- afarăfrica în oase. legionar, pe- atunci, era termenul gene-ric pentru aproape toţi cei de dreapta, dar şi pentrudeviatorii de stânga, oamenii anglo- americanilor,adică reacţionarii, duşmanii poporului, bandiţii. înceea ce- l priveşte pe tzukerman, „banditismul” figurachiar în rechizitoriul şi actul de condamnare la cinci-sprezece ani în dosarul mai larg al grupului de evreicare atacaseră un transport al Băncii naţionale. timpde aproape un an, cât fusese închis şi trecuse prin treipuşcării, la Văcăreşti nimerise în celulă cu profesorulde psihologie nicolae Palca. ei bine, acesta pretindeacă a găsit un mediu, un învăţător vrâncean pe jumă-tate nebun, prin care comunica de minune cu exterio-rul, ca şi cu lumea de dincolo. tzukerman era admisdoar la şedinţele de citire a ziarelor, la cele de taifascu viii şi morţii fiind exclus, mediul pretinzând căjidanul împrăştie în jur atâta energie negativă încâtar putea perturba până şi codurile secrete ale securi-tăţii. r

■ fragment

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

APRILIE 2013

29

■ semnal editorial ■ Ideea Europeană

► Florin logreşteanu,Puzzle

► Dorin popescu, Noica. Bătălia continuă

30

ANUL XXIV t Nr. 4 (733)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

identificarea unui specific al sonorităţilor limbajului enescian aduce lalumină mai multe particularităţi structurale. nici un alt compozitor –afirmă ovidiu Varga – „nu a cultivat în creaţia lui genul modal enar-monic, adică microintervale, ci doar genurile diatonic şi cromatic.

enescu, descendent direct al tracului orfeu, a reînviat şi cântarea modală enar-monică, pe lângă cea diatonică şi cromatică, în două capodopere contemporane:Sonata a treia în caracter popular românesc şi tragedia lirică oedip, cântare cecaracteriza muzica tracilor, grecilor şi romanilor antici, muzica daco- romanilor,a protoromânilor medievali.” aşa se face că enescu n- a fost influenţat de filo- ele-nismul şcolii de compoziţie a franţei prin fauré, ravel, satie sau debussy. înacest sens mărturiile lui sunt clare: avea să ignore deliberat modurile greceşti,utilizând în pasajele declamate pe jumătate cântate, pe jumătate vorbite, sfertulde ton. în plus, avea să apeleze „la modurile arhaice ale muzicii populare româ-neşti şi a ehurilor (glasurile) bizantine, diatonice, cromatice şi enarmonice,reconstituind, în primele decenii ale veacului XX, sinteza muzicală a antichită-ţii traco- greco- romane! ceea ce nu făcuse nici unul dintre colegii şi contempora-nii săi, stăpâniţi de obsesia de a reconstitui cât mai greceşte posibil (cum reco-manda profesorul fauré) universul mitologiei antice şi muzica acestuia.” trata-rea vocii umane profilează şi ea un specific al scriiturii. în vreme ce la Wagnervocea umană nu e decât un instrument printre altele, enescu pune în partiturădeclamaţia, în aşa fel încât se aud toate nuanţele posibile şi orice silabă şi oriceinflexiune. Miraculoasa scriitură enesciană acordă vocii posibilitatea de a domi-na masele orchestrale. optând pentru simplitate şi transparenţă, „orchestra, cumultiplele ei voci, pe care la citire le- ai crede confuze şi asurzitoare, printr- unsavant dozaj, prin timbruri ce îşi pun culoarea unul altuia în valoare, este stră-vezie.” stilul, fiind subordonat declamaţiei, cântăreţul poate stăpâni cu glasulsău simfonia.

elementul care, sub raport cu estetica şi curentele timpului, acordă unici-tatea acestei poetici se configurează în ceea ce numim ethosul enescian. Potrivitlui Mircea Vulcănescu – gânditorul care, practicând o veritabilă arheologie spi-rituală, investiga metafizica şi determinaţiile imponderabile ale sufletuluiromânesc – ethosul se conturează ca o arhitectură de ispite, o realitate etnicăvie, un trecut continuu actualizat în prezent şi un viitor gândit ca dimensiunedestinală. orizonturile, ca şi diversele ispite ce au tentat de- a lungul timpurilor

Dan anghelescu

Limbajul enescian

Mihaela albu

O cultură quasi- necunoscută – cultura australiană

n Românii de pretutindeni

un ţinut îndepărtat de felul continentului australian este încă –pentru o bună parte dintre europeni – aproape o terra incognita.călători- exploratori (şi români printre ei), cunoscuţi de- a lungultimpului, şi- au aşternut pe hârtie – spre neuitare – întâmplările

expediţiei şi descoperirile, fiecare din perspectivă proprie şi din unghiul care- lpreocupa în mod deosebit.

călători români obişnuiţi – şi mă refer aici la cei care- şi vor afla o nouăpatrie pe continentul îndepărtat al australiei – au început a fi astăzi tot maimulţi. dintre aceştia, puţini sunt însă cei care, cu ochi curios şi spirit interoga-tiv, caută să cunoască cât mai multe despre ţara în care au hotărât să se aşeze.Şi sunt cu atât mai puţini cei care – cu răbdare şi metodă, dar şi cu ştiinţa selec-tării esenţialului din multitudinea de informaţie – aleg să împărtăşească citito-rilor cele aflate.

un astfel de călător în spaţiul altui continent, dar mai cu deosebire „călă-tor” într- un noian de informaţii este elena florea, profesoară şi traducătoare delimba engleză, rezident australian de câteva decenii. ea se numără printre acelepuţine spirite alese de care aminteam mai sus şi scrie cartea intitulată repereculturale australiene, editura eikon, cluj- napoca, 2012. în sinteza propusă,autoarea pleacă de la o extrem de bogată bibliografie şi, chiar dacă prezintăinformaţii- „repere” din domeniul istoriei, geografiei şi culturii australiene, selec-ţia şi mai cu deosebire capacitatea de sinteză conduc cititorul spre un complex deinformaţii, dându- i astfel posibilitatea să apropie un ţinut, o istorie şi o culturăvag sau deloc cunoscute.

Volumul este structurat pe 10 „articole”, cum le numeşte autoarea în„cuvântul înainte”, capitole, de fapt, axate pe cele mai importante „momente” aledestinului pământului australian. un prim capitol face o sumară prezentare geo-grafică a acestuia: „australia are toate formele de relief: câmpii întinse, dealuri,munţi – vârful cel mai înalt, Kosciusko are 2238 m – lacuri, râuri, insule, penin-sule, golfuri şi multe deşerturi”; aflăm apoi că populaţia ţării este de numai 22de milioane, cu densitatea „cea mai mică din lume”- 2 locuitori pe km pătrat, iarcomparaţia cu ţări precum sua – 26, indonezia – 99, Marea Britanie – 235, iarjaponia – 328 – edifică perfect afirmaţia; mai aflăm că majoritatea populaţiei„trăieşte în aşezările de pe coastă” şi că „australia este ţara cu cele mai multeplaje din lume”. cartea ne informează şi asupra formei de administraţie – fede-raţie de şase state şi două teritorii – ţara administrând şi alte şapte din afară.într- o enumerare de nume ale acestor cu adevărat necunoscute ţinuturi, autoa-rea ne apropie unul – norfolk island – menţionând că pe această insulă „trăieş-te şi scriitoarea collen Mccullough – cunoscuta autoare a romanului pasăreaspin”.

dar continentul a fost cunoscut sub alte denumiri până în 1803, când Mat-hew flinders, un tânăr explorator englez, l- a înconjurat şi a demonstrat că „esteo insulă şi un continent în acelaşi timp”. el a fost cel care „a folosit pentru primadată termenul de australia în corespondenţa oficială cu guvernul de la londra”.aceste două informaţii vor fi detaliate apoi în două capitole distincte, dedicateexploratorului şi, respectiv, guvernatorului lachlan Mcquarie.

fiind un volum axat, aşa cum titlul însuşi specifică, pe principalele aspec-te culturale din australia, având în vedere totodată şi formaţia filologică a autoa-rei, este firesc ca cea mai mare parte a cărţii să fie consacrată literaturii şi artei.dar înainte de a informa asupra unor repere literare sau muzicale, un capitolbinevenit este cel dedicat „apariţiei şi dezvoltării limbii engleze australiene”, ovariantă apărută „o dată cu înfiinţarea coloniei new soth Wales pe continentulaustralian.”

din întreaga literatură sunt alese două personalităţi considerate ele însele„repere” ale specificului identitar. astfel, un articol dezvoltă informaţii asupralui henry lawson (1867- 1922), „primul mare scriitor australian”. detaliile asu-pra vieţii şi creaţiei sale sunt de asemenea aspecte inedite pentru cititorulromân, ele fiind fixate pe fundalul istoriei ţării, aducând şi preţioase informaţiicu privire la presa timpului, iar aprecierile asupra operei sunt susţinute cu cita-te din critica australiană. drept concluzie este ales însă un fragment din cuvin-tele unei poete, judith Wright, care spunea că „a ne gândi la literatura austra-liană înseamnă pentru foarte mulţi oameni a ne gândi la henry lawson. acestom sensibil, instabil şi contradictoriu încă stă la baza multora dintre ideile noas-tre despre noi şi despre ţara noastră.”

dacă henry lawson este „scriitorul naţional”, andrew Barton Paterson(1861- 1941) este cel mai popular scriitor australian, iar un al doilea capitol îi estededicat acestui „cel mai cunoscut şi cel mai iubit”, fiind autorul binecunoscutu-lui cântec „Waltzing Matilda”, care, aflăm, „se cântă la evenimentele sportivenaţionale, la festivităţile din şcoli de pe tot cuprinsul ţării, la cursele de cai, încârciumioarele locale”; el este de asemenea şi autorul unei balade „devenită sim-bol al australianului din regiunea muntoasă a ţării” – „the Man from the snowyriver”. dar pentru a fi înţeleasă mai bine întreaga sa operă, informaţiile despreel sunt puse în paralel cu cele despre h. lawson, metoda comparatistă fiind cuatât mai binevenită pentru cititorul român total neinformat asupra literaturiiaustraliene.

în acelaşi domeniu al informaţiilor culturale, de data aceasta însă maicunoscut în spaţiul românesc, se află alte două capitole – unul dedicat faimoaseicântăreţe de operă dame nellie Melba (1861- 1931), născută în Melbourne, oraşpe care marea solistă l- a cinstit luându- şi numele de scenă cu rezonanţe foneti-ce uşor de observat; al doilea relatând viaţa şi cariera altei soprane australiene,joan sutherland (1926- 2010), supranumită de publicul italian „la stupenda”.

din cele expuse mai sus se poate, credem, cu uşurinţă observa că cele câte-va „repere culturale australiene” propuse de elenea florea aduc cititorului infor-maţii despre o lume îndepărtată geografic, cu mărci identitare specifice. r

31

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

APRILIE 2013

sufletul românesc, încarcă ethosul acordându- i o coloratură aparte, aceea care,ulterior, rămâne fixată în esenţa tuturor formelor de manifestare spirituală.ethosul întrezărit de Vulcănescu se pro-iectează ca arhitectură lăuntrică, ointer- penetraţie acumulată în timp.Potrivit unui asemenea tip de înţelegere,„creaţia este un fel de precipitat spiritualal istoriei, precipitat în care spiritulretrăieşte, în formă condensată, ceea cedatorează unei /…/ epoci/…/ fecundândorice contact spiritual nou cu rezonanţeancestrale.” Privită astfel, opera de artădevine purtătoare a unor însemne spiri-tuale situate la „încheietura metafiziciicu istoria” ca o unitate de soartă pestecurgerea vremurilor.

iată cu ce întemeiere considerămcă, privitor la contextul creat de curente-le esteticii cu care a fost contemporan,enescu a reprezentat (şi continuă să reprezinte) un caz aparte. apele limpezi alesonorităţilor din oedip emană o anume ezoterică stranietate pentru că în eledomină visul apolinic al heladei. de unde şifarmecul secret dar şi – într- o anume măsură –un, doar aparent, ermetism. să nu uităm(schönberg scria în tratatul de armonie), legileomului de geniu sunt – mai totdeauna – legileunei umanităţi viitoare. Prin urmare, oedip serealizează dintr- o sinteză unică între complexi-tatea civilizaţiei sonore a occidentului şi stră-vechea încărcătură spirituală a sud- estuluieuropean, pe care o subînţelegem prin termenulde balcanitate. numai pornind de la ea neputem explica acea tristeţe tracică, precum şiuriaşa forţă expresivă şi densitate pe careaceastă muzică a reuşit să le acumuleze. Veri-tabilă capodoperă, oedip a reintrat în lumeprin arhaicele porţi ale mitului, sorbind dinceea ce rilke numea vlaga acelor tărâmuricutreierate pe vremuri de zei. dar şi Bizanţulrespiră încă acolo cu vraja cupolelor, cu miste-rul şi penumbra altarelor şi cu imperialele luiorfevrării. în toată limpezimea se lasă întrevă-zută aici şi acea ierarhie a ispitelor (acele for-mule de ancorare în existenţă de care vorbeaVulcănescu), componente ale ethosului enes-cian: ispita tracică, ispita greco- bizantină, ispi-ta germană şi ispita franceză. evident, fiecareaduce o anumită calitate structurală dând con-sistenţă la tot ce este atipic şisingular ca fapt de artă înambianţa epocii.

la începutul veacului XXfaptul de artă se reconsideraîntr- o ontologie inundată deimplicaţii din sfera ştiinţelorexacte. situate – deliberat –sub lumina rece şi fără deumbre a raţionalităţii, paradig-mele gândirii artistice intrausub dominaţia unei accentuatehipertrofii a cognitivului. PrinMallarmé şi Valéry (donner unsans plus pur aux mots de latribu), limbajul poetic încerca ospargere a limitelor limbajuluicomun. Construcţia şi ordineaanulau orice hazard al inspira-ţiei. în muzică noile catehismeartistice – influenţate de pozi-tivismul lui compte şi gândi-rea matematică a lui Poincaré– se eşafodau pe vagi certitu-dini şi obsesii scientiste. Pen-tru schönberg, arta sunetelor

ar fi trebuit să devină – înainte de toate şi în cel mai înalt grad – cunoaştere. dartragicul destin ce apăsa asupra artei lui purta numele de Incomunicabilitate.Pentru ieşirea din haos a lumilor sale tocmai verbul, Cuvîntul tuturor începutu-rilor lipsea. acesta va fi şi leitmotivul unui veritabil lamento pe care compozito-rul îl rostea prin glasul lui Moise (în neterminata operă moise şi aron): „o Wort,du Wort, das mir fehlt !“

cât despre stravinski, în confidenţele lui dogmatice susţinute la harvard,afirmă că muzica „nu tre-buie să exprime nimic”. înconsens cu Paul Valéry, elconsideră demersul artis-tic eminamente construc-tiv şi îşi clamează, oriun-de are ocazia, ostilitateafaţă de tot ce sustrage spi-ritul din matematicilesuperioare ale muzicii.evident – asociată şi cuaccentul de derizoriu alcivilizaţiei de consum –ideea de Fabricaţie pla-nează asupra actului decreaţie pe care (potrivitlui heidegger) îl depose-dează de orice taină şiaureolă supraumană. lafel ca în romanul lui tho-mas Mann (doctor Faus-tus), muzica veacului XXpare să fi încheiat un pactcu lucifer, în vreme cecontextul readuce în

actualitate aser-ţiunea lui Kierke-gaard despresubstratul demo-nic al muzicii,artă creştină cusemn negativ! în voluminosul lui roman- eseu, thomas Mann surprindeesenţialul crizei: intelectualism glacial, ostil oricărui sentiment, con-structivism, încărcătură de abstracţiuni (mistica numerelor), concluzio-nând lapidar în imaginarul (dar semnificativul!) nihilism artistic formu-lat de adrian lerverkühn: „nu trebuie să fie, exclamă el disperat, nu tre-buie să fie ce- i bun şi nobil, ceea ce e omenesc/…/ tot ceea ce şi- a găsitsimbolul în Simfonia a noua. trebuie luat înapoi. eu voi lua înapoi.”

nimic din toate acestea la enescu. el refuză atât constructivismulmortifiant, cât şi anxietatea din expresionismul celei de a doua şcoli vie-neze. ideea că în muzică emoţia poate fi înlocuită cu inteligenţa sau căarta sunetelor poate fi imaginată – exclusiv – pe o logică formală fără

fisuri îi părea lipsită de noimă. în contradicţie totală cu exacerbările raţionalis-te, enescu inocula discursului sonor o „enormă densitate a afectului” (Pascal

Bentoiu). „créer c’est aimer ! carla musique est amour – ou ellen’est rien !”, spunea enescu lacapătul carierei sale. „emoţia estela baza tuturor cvartetelor (deBeethoven) de care nu mă pot des-părţi!” „nu pot admite muzică purcerebrală”, declara cu puţin înain-tea morţii. „ce qui ne vient pas ducoeur, de l’emotion, ne survit pas!”

evident, poetica enescianăeste atipică şi singulară. nu plu-teşte în siajul niciuneia dintreorientările vremii. Misterioasele eialchimii cristalizează uimitoarealcătuiri sonore. structuri şi formedin trecut se insinuează cu elegan-ţă în noutatea, totdeauna discretă,a discursului său muzical princare străbat esenţe şi densităţinecunoscute altor muzici. Mono-dia, heterofoniile, modalismul,limbajul vocal şi instrumentalnon- temperat, sinteza sistemelorgiusto şi parlando rubato, toateaştern o amprentă prin care crea-ţia enesciană se delimitează degândirea muzicală din epocă. este-ticianul antoine goléa inventaria

numeroasele elemente ce- l anticipau, cu două dece-nii, pe Messiaen, ca şi priorităţile pe care muzica luienescu le- a deţinut vis- à- vis de creaţia unor Bartok,schönberg sau anton Webern.

Probabil şi dintr- o asemenea perspectivă, s- aspus că această muzică nu se lasă închisă întrebarierele inteligenţei critice, că incită la filosofare,că depăşeşte condiţia muzicală şi că „marea lecţiefilosofică” pe care o oferă spiritului nostru „nu esteextragerea din realitate, ci înglobarea acesteia înidee, împăcarea contrariilor, adunarea tuturor ener-giilor într- una singură. topirea multiplului în unul.

universul sonor întâlnit în oedip configureazăo experienţă artistică aparte, oferind o sublimă reve-laţie a ceea ce Proust numise cândva un peu detemps à l’état pur. evident, este un timp ce vine defoarte departe, din înaltele seninătăţi ale visuluieleat- apolinic. acelea prin care spiritul heladei semântuia de spaima şi întunecimile destinului şi alemoirei. ceea ce – parafrazând o formulare proprielui gilles deleuze – s- ar părea că îndreptăţeşte gân-dul că: „la musique n’est pas seulement l’affaire desmusiciens, dans la mesure où elle rend pensable desforces qui ne sont pas pensable.” r

Tratarea vocii umane profilează şiea un specific al scriiturii. În vreme

ce la Wagner vocea umană nu edecât un instrument printre altele,

Enescu pune în partiturădeclamaţia, în aşa fel încât se aud

toate nuanţele posibile şi oricesilabă şi orice inflexiune.

Miraculoasa scriitură enescianăacordă vocii posibilitatea de a

domina masele orchestrale.

în ciuda previziunilor pesimiste, fenome-nul numit noul cinema românesc îşireactivează recunoaşterea internaţionalăla scara cea mai înaltă: trofeul „ursul de

aur” câştigat recent la festivalul internaţional de laBerlin face din poziţia copilului de călin Peter net-zer unul dintre titlurile cele mai comentate ale anu-lui 2013. iar inteligenta mişcare a distribuitorilor dea lansa pelicula în românia la câteva zile după suc-cesul berlinez se dovedeşte o strategie eficientă decâştigare a publicului de partea cinemaului naţional.un nou record de box office a fost atins de poziţiacopilului, cu peste 50.000 de bilete vândute în prime-le două săptămâni de prezenţă pe ecranele de acasă.

ca întotdeauna în asemenea ocazii, tindem săevaluăm în primul rând contribuţia regizorului.călin netzer nu este un nume necunoscut cinefililornoştri. absolvent al unatc, el a debutat în lungme-traj cu maria (2003) o coproducţie româno- germano- franceză inspirată dintr- un un caz real, premiată lafestivalul de la locarno cu Premiul special al juriu-lui şi pentru interpretarea actorilor principali, Mariadumbravă şi Şerban ionescu. Povestea unei tinerefemei care, părăsită de un soţ iresponsabil, ajunge săse prostitueze pentru a- şi creşte cei şapte copii (dejaspusă de netzer în scurtmetrajul său studenţescomonim) mixează în proporţii interesante codurilemelodramei cu observaţia socială, inserţiile poeti-co- umoristice fiind datorate şi colaborării regizoruluicu gordan Mihic, scenaristul lui Kusturica de la vre-mea ţiganilor şi pisica albă, pisica neagră. numelelui netzer a revenit pe buzele cinefililor o dată culansarea filmului medalia de onoare (2010, Premiulspecial al juriului la salonic), comedia sumbră des-pre un pensionar care primeşte din greşală o decora-ţie nemeritată şi despre seismul provocat în familiasa de recompensa dată şi apoi luată brutal bătrânu-lui cu nostalgii comuniste. după un scenariu semnatde tudor Voican, acest al doilea lungmetraj din fil-mografia lui netzer dovedea bunele intuiţii ale regi-zorului în lucrul cu actorii, întregul „ansamblu” fiindconstruit solid în jurul recitalului lui Victor reben-giuc, multipremiat (la salonic, Premiile gopo) pen-tru rolul pensionarului flatat şi apoi umilit în relaţiasa cu autorităţile.

Privind în urmă, găsim în creaţia lui netzerelemente care anunţă strategii estetice materializa-te superior în poziţia copilului: de la valorificareaperformanţei actoriceşti (aici totul se sprijină peinterpretarea luminiţei gheorghiu) la precizia inci-ziei în relaţiile disfuncţionale dintr- o familie prospe-ră de azi. scris în colaborare cu răzvan rădulescu(nume pe genericul unor titluri- cheie precum moar-tea domnului lăzărescu, 4 luni, 3 săptămâni şi 2zile, Boogie) scenariul porneşte, potrivit declaraţieilui netzer, de la experienţele regizorului şi scenaris-tului în relaţia cu propriile lor mame. filmul exami-nează un caz de terorism afectiv matern, spunândpovestea corneliei, o arhitectă de succes surprinsă

în momentul critic alaccidentului mortal pro-vocat de fiul său de 30 deani, pe care încearcă să- lfacă scăpat cu orice preţ.

rădulescu ştie sădezvolte naraţiuni pla-sate sub semnul urgen-ţei, pornind ex abruptode la o discuţie întredouă femei, în care unase plânge celelilate des-pre comportamentulunui bărbat care o evităde câteva luni şi se poar-tă şi îi vorbeşte foarteurât. deşi tindem să cre-dem că ar fi vorba des-pre un iubit, aflămcurând că este vorba

despre criza dintre cornelia şi fiul ei care se simtesufocat de atenţia ei exagerată. confesoarea ei, cum-nata de profesie medic, va manifesta şi ea curând uncomportament superprotectiv faţă de tânărul pome-nit, Barbu, devenind prima care află despre acciden-tul mortal şi care începe să pună în funcţie un angre-naj de intervenţii la persoane cu funcţii care potinfluenţa mersul anchetei în favoarea vinovatului.din momentul venirii la locul accidentului, corneliarămâne permanent sub atenţia camerei de filmatcare urmăreşte pas cu pas bătălia pentru salvarea„copilului”. Mişcările nervoase ale aparatului purtatpe umeri i- ar putea stresa unii privitori, dar traducbine în imagine şi ritm bruştele acţiuni şi schimbăride strategie ale eroinei: de la apariţia intimidantăplină de bijuterii şi de blă-nuri, la invocarea unor numede protectori „de sus”, de laexhibarea cunoştinţelor avo-căţeşti, la acuzarea celor dinsecţia de poliţie de rele trata-mente aplicate fiului reţinut.femeia care frecventează cer-curi selecte şi este apropiatăcelor care lucrează la operă(asistă la un master class alleontinei Văduva, care sejoacă pe sine însăşi) devinebrusc o femeie ghidată exclu-siv de instinct.

felul în care cornelia sebate „ca o leoaică” pentru sal-varea lui Barbu nu este stu-diat ca un caz clinic, ci, în pri-mul rând ca o situaţie în careo femeie cu o iubire maternăexcesivă îşi foloseşte avanta-jele poziţiei sale sociale. deşireprezentată la început de un unchi agresiv, familiaadolescentului ucis este una sărmană, care nuîncearcă să- i extorcheze pe părinţii tânărului care acomis accidentul. Problemele mai mari vin din par-tea singurului martor al accidentului, misteriosuldomn laurenţiu (jucat în registru ambiguu- amenin-ţător de Vlad ivanov) care pretinde o sumă uriaşăpentru o depoziţie în favoarea fiului adorat. nici înfaţa acestei ameninţări cornelia nu se pierde cufirea, singurul teren pe care continuă să piardă fiindchiar relaţia, deja alterată, cu Barbu. încercarea eide a se folosi de conjunctură pentru a- i recuceribunăvoinţa şi dragostea eşuează lamentabil şi, înplus, generează şi o criză în relaţia tată- fiu, primulfiind acuzat de cel de- al doilea că se poartă ca „ocârpă” şi se lasă manipulat de nevastă.

amintind de criza de nervi a eroinei din Feli-cia, înainte de toate (film scris şi regizat de răzvanrădulescu), ieşirea paroxistică a fiului care respingeintruziunea brutală a mamei în viaţa lui include evi-dente conotaţii sociale. avem de- a face cu un tânăr

supraprotejat, dintr- o familie înstărită, care i- asatisfăcut toate capriciile şi care, deşi se declară dez-gustat de ai săi, profită de privilegiile asigurate. laacest nivel, al expresivei contextualizări sociale,poziţia copilului îşi revelează importanţa printrepeliculele noului val românesc. câteva scene suge-rează, fără ostentaţie, dar cu adresă precisă, diferen-ţele dintre lumea celor cu bani şi a oamenilor neîn-semnaţi. aniversarea corneliei, cu ritualurile carepun în evidenţă mai degrabă funcţiile invitaţilor,decât identitatea lor reală, este una dintre acestescene, foarte abil conduse regizoral. iar această foar-te relevantă descriere a stratului de sus al claseimedii, reunit conjunctural de interese şi nicidecumde afinităţi spirituale, este o noutate printre preocu-pările noului cinema românesc. scena amintită esteşi prima în care eroina se detaşează din grupul căre-ia face parte. este prima parte a recitalului actori-cesc al luminiţei gheorghiu, în care urmărim fasci-naţi pentru câteva minute dansul corneliei, harul eide a pluti cu graţie deasupra tuturor grijilor, nuîntâmplător în acordurile cântecului maravigliosacreatura. acest moment „diafan” al recitalului esteplasat simetric, în antiteză, cu cel din finalului fil-mului unde, preţ de câteva minute, ea vorbeşte fărăîntrerupere în faţa părinţilor victimei, cerând ierta-re pentru fiul ei, trecând de la siguranţa de sine laumilinţă şi implorare, până la limbajul nonverbal allacrimilor şi mâinilor frânte. căderea succesivă amăştilor în această scenă de paroxism emoţionalprobează rara calitate de metamorfoză a actriţei.creaţia luminiţei gheorghiu este probabil unul din-tre cele mai importante personaje feminine ale fil-mului românesc de azi, căruia nu- i lipsesc portretede femeie memorabile (vezi prietenele din 4 luni, 3

săptămâni şi două zile de cristian Mungiu, feliciadin Felicia înainte de toate de răzvan rădulescu sauasistenta medicală Mioara jucată de aceeaşi lumini-ţa gheorghiu în moartea domnului lăzărescu decristi Puiu). corectând din mers unghiul de vedereasupra eroinei, poziţia copilului reuşeşte să fereascăde maniheism şi didacticism această fabulă moralăcare conţine întrebări neliniştitoare despre lumea deazi. calităţile scenariului şi ale regiei mai sunt sus-ţinute şi de alte remarcabile creaţii actoriceşti, dato-rate lui florin zamfirescu (soţul agasat al corneliei),Vlad ivanov (insinuantul martor şantajist), adriantitieni (tatăl îndurerat al tânărului ucis), ilincagoia (logodnica contrariată a lui Barbu) sau Bogdandumitrache (imaturul furios Barbu). un film devăzut neapărat. r

32

ANUL XXIV t Nr. 4 (733)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Dana DumaPoziţia copilului: despre dragoste şi abjecţie

luminiŢa gheorghiu

În ciuda previziunilor pesimiste,fenomenul numit Noul Cinema

Românesc îşi reactiveazărecunoaşterea internaţională la scaracea mai înaltă: trofeul „Ursul de aur”

câştigat recent la Festivalulinternaţional de la Berlin face din

Poziţia copilului de Călin PeterNetzer unul dintre titlurile cele mai

comentate ale anului 2013.

luminiŢa gheorghiu, POzIţIA COPIluluI

au mai spus- o şi alţii, gândindu- se laaltcineva: lumea va fi mai mică şi maiurâtă fără irina Petrescu… Minunataactriţă s- a stins, după o scurtă dar grea

suferinţă, într- o dimineaţă vântoasă de martie, laspitalul „elias” din capitală (era născută în ziua de19 – iunie – a murit tot în 19, de martie). cu o searăînainte, doar, o văzusem, superbă, la tVr 2, în „con-cert din muzică de Bach” după hortensiaPapadat- Bengescu, un spectacol tV în regia lui dinutănase, de acum 40 de ani (de pe vremea când se maifăcea teatru la televiziune). chipul de o nobleţe,expresivitate şi frumuseţe captivantă al irinei Petres-cu ne va însoţi tot restul zilelor, împreună cu toatepersonajele sale cuceritoare din teatrul şi filmulromânesc. avea abia 17- 18 ani şi era proaspătă stu-dentă (la arhitectură!), când regizorul liviu ciulei i- aschimbat destinul, distribuind- o în filmul său valuri-le dunării (prezentat în premieră la24 mai 1960). în rolul anei – tânăraşi frumoasa soţie a marinaruluiMihai (liviu ciulei însuşi) –, irinaPetrescu inaugura o carieră actori-cească de excepţie în filmul româ-nesc, personajul său rămânândpeste ani un adevărat simbol al iubi-rii, al purităţii şi al credinţei, faptcare l- a determinat şi pe publicistulromulus rusan (care a revăzut fil-mul la 15 ani după premieră) săscrie, pertinent, „eroina irineiPetrescu n- a adunat nimic din stân-găciile şi demodările pe care timpulle adaugă gesturilor debutanţilor”.în filmul următor, cu accente comi-ce, nu vreau să mă însor de ManoleMarcus (cu premiera de mărţişor, în1961), irina Petrescu crea un alt personaj ataşant,era frumoasa rodică, tânăra care, în final, se căsăto-rea cu inginerul Preda, interpretat de seducătoruljune prim cristea avram (tatăl rodicăi era un marecomedian uitat, Vasile tomazian). tot alături decristea avram avea să joace irina Petrescu rolul prin-cipal (neli) din drama poveste sentimentală scrisă dehoria lovinescu, un film din 1962 care poartă, apă-sat, pecetea stilistică a unui regizor original şi perfor-mant, iulian Mihu. în februarie 1964, irina Petrescuera artemis în comedia sf paşi spre lună de ionPopescu- gopo, într- o distribuţie acaparantă din caremai făceau parte, printre mulţi alţii, radu Beligan(omul anului 2000), grigore Vasiliu- Birlic (Mercur),eugenia Popovici (gioconda), emil Botta (leonardoda Vinci), ion Manu (dracul), Marcel anghelescu(Münchhausen), george demetru (galileo galilei),liliana tomescu (femeia din peşteră), Ştefan tapala-gă (jules Verne), horia Şerbănescu (Voltaire), ovidteodorescu (califul din Bagdad), dem. savu (zeus),florin Piersic (Prometeu)… un personaj firesc şi ade-vărat (sonia) crea irina Petrescu şi în filmul Străinulde Mihai iacob (cu premiera în octombrie 1964), adap-tare a romanului cu acelaşi titlu de titus Popovici,unde actriţa juca alături de Ştefan iordache (andrei)şi Şerban cantacuzino (lucian). irina Petrescu apă-rea, apoi, într- un nou film de gopo, basmul cinemato-grafic de- aş fi…Harap- alb (cu premiera în noiembrie1965), unde juca în dublu- rol, era fata împăratuluivrăjitor şi clona ei. urma, în cariera actriţei, unul din-tre cele mai reprezentative roluri ale sale, acela alancăi din filmul lui lucian Pintilie duminică la ora6, unde juca alături de dan nuţu (radu), actriţa obţi-nând Premiul de interpretare feminină la festivalulde la Mamaia din 1966; chipurile încărcate de emoţieale celor doi protagonişti din acest film performantsunt, sigur, imagini pentru eternitate. Pe cei doiactori îi vom întâlni repede împreună, în frumosulfilm de actualitate dimineţile unui băiat cuminte deandrei Blaier (cu premiera în ianuarie 1967), undedan nuţu era Vive, iar irina Petrescu era Mariana.

actriţa apărea, în acelaşi an, alături de trei „comicivestiţi ai ecranului”, radu Beligan, Mircea crişan şitoma caragiu, în comedia Şeful sectorului suflete, unfilm de gheorghe Vitanidis, realizat după piesa cutitlu omonim de al. Mirodan. în martie 1969, apăreape ecrane filmul răutăciosul adolescent de gheorgheVitanidis, pe un scenariu de nicolae Breban, undeirina Petrescu îl avea ca partener pe iurie darie;actriţa obţinea, în acelaşi an, pentru rolul anei Patri-ciu din acest film, Premiul de interpretare femininăla festivalul de la Moscova, unde filmul, în ansam-blul lui, primea „medalia de argint”. tot într- un filmde gheorghe Vitanidis, cu imagine de ovidiu golo-gan, aveam s- o reîntâlnim pe irina Petres-cu, Facerea lumii din 1971 (după romanulcu titlu omonim de eugen Barbu), jucândrolul evei, fiica lui filipache (colearăutu), având ca partener sentimental,ca- n filmul de debut, pe liviu ciulei (înrolul lui Manicatide), şi fiind distinsă cuPremiul de interpretare feminină acin1971, ex aequo cu Marga Barbu (interpre-ta irmei din acelaşi film). în septembrie1973 apărea pe ecrane palpitantul policieral regizorului Mircea Veroiu Şapte zile,unde irina Petrescu deţinea un rol princi-pal, alături de Mircea albulescu, Victorrebengiuc şi george Motoi. Partenerul irinei Petres-cu din filmul de război Stejar – extremă urgenţă dedinu cocea (cu premiera în august 1974) era con-stantin diplan. în februarie 1976, actriţa avea o apa-riţie obsedantă în ecranizarea lui Mircea Veroiu din-

colo de pod (după „Mara” lui ion sla-vici), era maica aegida, un personajde o expresivitate tulburătoare. înfilmul lui andrei Blaier prin cenuşaimperiului (inspirat din romanul luizaharia stancu „jocul cu moartea”),cu premiera în martie 1976, irinaPetrescu avea, deasemenea, un rolsecundar, dar foarte vizibil, era sâr-boaica întâlnită de cei doi protago-nişti ai intrigii, diplomatul (gheor-ghe dinică) şi gabriel oseciuc(darie) în peregrinările lor prin„cenuşa imperiului” austro- ungar dintoamna anului 1917. irina Petrescuavea să mai apară în filme precumtrei zile şi trei nopţi de dinu tănase,pe scenariul lui alexandru ivasiuc şiroxana Pană, unde personajul său se

chema hermina (1976), acţiunea „autobuzul” de Vir-gil calotescu, pe scenariul lui ioan grigorescu, undeera dominique (1978), Castelul din Carpaţi de steregulea, după povestirea cu titlu omonim a lui julesVerne, scenarizată de nicolae dragoş şi Mihai stoian,unde era contesa (1981), Singur de cart de tudorMărăscu, după un scenariu scris în colaborare culaurenţiu fulga, unde era ioana, partenera lui Pavel,interpretat de dragoş Pâslaru(1984)… în acelaşi an, 1984,actriţa era distribuită într- unambiţios film al lui constantinVaeni, Imposibila iubire (dupăromanul „intrusul” de MarinPreda), unde avea rolul soranei,într- o distribuţie de elită, cuŞerban ionescu (călin), amzaPellea (dan), Valentin teodosiu(costică), tora Vasilescu(Maria). avea, în acelaşi an,rolul principal în filmul Malvi-nei urşianu o lumină la etajulzece (era să scriu „rolul titular”,pentru că personajul creat deirina Petrescu era, efectiv, „o lumină la etajul zece”!),partenerii ei fiind gheorghe dinică şi Mircea diaco-nu. era mamă de năzdrăvan în filmul cristianeinicolae al patrulea gard lângă debarcader (1986),juca un personaj „clasic”, irena ruscanu, în filmul Ceicare plătesc cu viaţa de Şerban Marinescu, inspirat descrieri ale lui camil Petrescu (cu premiera în octom-brie 1989!), juca – alături de dorina lazăr, ilincagoia, adrian Păduraru, Mircea albulescu, alexandrurepan, Valentin uritescu – în momentul adevăruluide andrei Blaier, un film istoric scris de titus Popo-vici despre evenimentele care au condus la momentulMarii uniri de la 1 decembrie 1918 (un film cu pre-miera în ianuarie 1991). în filmul lui dan Piţa Hotelde lux (o parabolă de tip metropolis care avea să obţi-nă un „leu de argint” la prestigiosul festival de filmveneţian) irina Petrescu juca un personaj important

al dramei, în subteranele „hotelului de lux”. au trecutmai bine de 20 de ani de la premiera acestui film(octombrie 1992) şi de la filmul tv domnişoara Chris-tina de Viorel sergovici, realizat tot în 1992, film încare irina Petrescu era mama Medeei Marinescu şi oîntrebare (retorică, fireşte) nu- mi dă deloc pace: oare„noul cinema” românesc – afirmat cu atâta vigoare înultimul deceniu – n- ar fi avut neapărată nevoie detalentul şi geniul interpretativ al unei actriţe eminen-te precum irina Petrescu? doar regizoarea ada Pisti-ner a mai chemat- o spre film, în documentarul despreBucureşti Stratul cel mai adânc al oraşului (1994)…

cu câţiva ani în urmă, când ne- a părăsitadrian Pintea, un actor al cărui drum de viaţă s- aîntâlnit cu drumul de viaţă al minunatei actriţe, irinaPetrescu spunea: „sunt zile în care te plictiseşti pânăse dă stingerea şi altele în care se dă stingerea cândmai ai atâtea lucruri de făcut. Pentru adrian Pinteas- a dat stingerea prea devreme”… Putem spune ace-laşi lucru, azi, la plecarea actriţei: mult prea devremes- a dat stingerea pentru irina Petrescu! în ultimeledouă decenii, în care cinematograful românesc (cunerecunoştinţa sa cronică!) a uitat- o pe irina Petres-cu, actriţa a continuat să fascineze publicul prin per-sonajele sale scenice (dar nici teatrul de azi nu maieste acela din vremea de glorie a irinei Petrescu!). nuvoi evoca, aici, în detaliu, cariera teatrală de excepţiea actriţei. ţin, totuşi, să menţionez câteva personaje

de neuitat din prodigioasasa carieră scenică. îmi vinîn minte, de pildă, perso-najele sale din spectacolelelui liviu ciulei leonce şilena, a 12- a noapte, elisa-beta I, din spectacolelecătălinei Buzoianu dimi-neaţă matură (unde, la ovârstă înaintată, era o„puştoaică” seducătoare!)şi uriaşii munţilor, dinspectacolele lui MihaiMăniuţiu Cu uşile închise,

o, ce zile frumoase!, Caligula, din spectacolele lui ale-xandru tocilescu oblomov sau Sfârşit de partidă, dinspectacolele lui yuri Kordonsky unchiul vania sauCăsătoria… Printre distincţiile importante obţinutede irina Petrescu s- au numărat Premiul uniterpentru întreaga activitate (2002), apoi, la cea de aşasea ediţie a festivalului internaţional de film„transilvania” (tiff), actriţa a primit, în 2007, Pre-miul pentru întreaga carieră, iar în 2011 a primitPremiul „aristizza romanescu” acordat de academiaromână pentru „creaţia teatrală şi cinematografică.din păcate, toate rolurile amintite şi multe altele,seducătoare, rămân doar în memoria spectatorilor.când se va crea, oare, reflexul cinematografic de a sepăstra, în „conserve” imagistice, marile spectacoleteatrale şi marile performanţe interpretative de pescenele noastre?

cer îngăduinţa cititorului, ca acum, în final decomentariu, la despărţirea de o uriaşă actriţă şi de obună prietenă, irina Petrescu, să recurg şi la câtevamărturisiri. îmi amintesc, de pildă, un moment care acreat o trainică „punte” sufletească între mine şi irinaPetrescu. era vara anului 1965. împreună cu irinaPetrescu, cu gopo, cu directorul de imagine goreionescu, cu florin Piersic şi cristea avram am făcutparte din delegaţia „oficială” a româniei la festivalulcinematografic de la Moscova, unde se prezenta fil-mul de- aş fi… Harap alb (care avea să fie distins, dejuriu, cu „premiul pentru originalitatea regiei”). eibine, zilele petrecute împreună, la Moscova, în„săgeata albastră”, care ne- a purtat, într- o noapte,din capitală la sankt Petersburg (pe atunci, încă,

leningrad), şi în cealaltă noaptene- a adus înapoi, ziua petrecutăla ermitaj şi în superbul loc derecreere numit Petrodvoreţ (cuîncântătoarele sale statui auri-te, cu artezienele sale spectacu-loase, cu aleile sale umbrite,presărate cu surprize de totfelul, pe care s- a plimbat,împreună cu noi, şi MarinaVlady, însoţitoarea prietenuluicristea avram, cu splendidamare nordică din preajmă, încare am obţinut, cu florin Pier-sic, permisiunea să facem o scal-dă), toate acestea – agrementa-te cu prelungi dialoguri – au

constituit un prilej perfect de împrietenire, de cunoaş-tere reciprocă. ca o consecinţă a acestei frumoaseprietenii, peste mulţi ani, la început de nou mileniu,irina Petrescu mi- a făcut bucuria şi onoarea să- miprezinte, ea, cu cuvinte meşteşugite, cu volutele uneiinteligenţe sclipitoare şi fermecătoare, prima ediţiedin „istoria filmului românesc”, lansată la târgul decarte care, în anul respectiv, s- a desfăşurat la teatrulnaţional din Bucureşti. să mai adaug mărturisirea căam scris toate aceste rânduri cu lacrimi în ochi şi cutristeţea că irina Petrescu nu le va citi niciodată?sau… cine ştie? r

33

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

APRILIE 2013

Călin CălimanLa despărţirea de Irina Petrescu

trec cu autobuzul printr- un cartier urât.nu e departe de centru. dar de la ovreme toată atena s- a urâţit. e a noas-tră, dar nu mai e a noastră. oraşul alb

ca un porumbel, înconjurat de munţi şi de mare, ora-şul cu balcoanele pline de flori, oraşul cu alură bizan-tină, cu „fason” cum spun grecii, adică cu înclinaţiespre eleganţă, s- a şters parcă de pe faţa pământului.cofetăriile impozante, cafenelele cu banchete îmbră-cate în pluş, stau fără clienţi, jerpelite. sau suntînchise, pentru că au dat faliment. unde ştiai un locfrumos într- o piaţetă, în care la câteva mese se jucatable, se bea o cafea sau se citea şi se comenta ziarul,găseşti acum spaţiul gol. Şi zidurile scrise cu vopse-le greu de spălat. arătăm ca o zonă de depozite dinharlem. Pereţii caselor noastre placate cu marmorăalbă sunt mâzgăliţi de graffiti şi sunt plini cu lozinci.care de care mai englezeşti, care de care mai insti-gatoare. îndemn la distrugere.

unii scriu: afară cu străinii!străinii scriu: jos cu rasismul!arătăm ca toţi dracii, cu pasajele elegante

închise ca să nu se strecoare incendiatorii, cu splen-didele vitrine ale unei ţări cu spirit comercial, în careexponatele erau etalate ziua şi noaptea sub luminastrălucitoare a lampadarelor, blocate de jaluzele canişte adăposturi. Şi metalul ruloului scris cu tot cevrei şi nu vrei, de la „trăiască lenin!” la înjurăturade mamă la adresa guvernului, oricare- ar fi el.

Parcurile arată ca nişte maidane. instalaţiilede irigatie automată s- au defectat şi la primărie numai sunt bani pentru reparaţii. nu se mai reparănici trotuarele sparte, pe care parchează motocicliş-tii. Metroul şi autobuzele sunt mai tot timpul îngrevă. oamenii trebuie să ajungă dintr- un capăt înaltul al atenei, la lucru. nu o pot face decât pe meka-naki. Şi nu există pentru oraş un peisaj mai urâtdecât toate aleile, toate trotuarele, toate intrânduri-le, blocate de motociclete una lângă alta. Mijlocul delocomoţie face şi omul urât. fetele noastre, cu picioa-re fine încălţate- n sandale, umblă acum în cizmebutucănoase, ca să aibă talpa sigură pe pedală. Băie-ţii nu mai îşi flutură pletele- n vânt, ca efebii. aucapul şi chipul ascunse în căşti, de parcă am fi unneam de mutanţi. se înaintează cu paşi rapizi spre oestetică a urâtului. numai portocalii încărcaţi cât eiarna de lungă de nerantse mai amintesc de o frumu-seţe pierdută. grămezile de fructe zac însă pe tro-tuar la rădăcina copacului. sau se rostogolesc pecarosabil şi rămân storcoşite de roţile maşinilor,până putrezesc. din când în când, pe trotuarelenemăturate, apar obiecte ciudate. care şi ele, târâi-te probabil de mâţe de la coşurile de gunoi, rămânzile şi zile în stradă. Vezi aşadar cât e săptămna delungă pe trotuarele unor bulevarde centrale câte unciorap, o cutie de carton cu resturi de mâncare de lavreo pizzeria, o bucată de pansament. dacă nu chiarşi lucruri mult mai excentrice: un ibric găurit, un coşde rafie, o saltea.

ca un blestem, de o vreme încoace ne mor pal-mierii. oraşul însorit, în care briza mângâia veşnicfrunzele lungi ale palmierilor, e acum ca un cimitir.Pe toate străzile vezi grămezi de ramuri tăiate. Pestetot, prin parcuri, vezi trunchiuri de palmieri trans-formaţi în cioturi, dezgoliţi de frunze.

de când mă ştiu aici, am în spatele casei unpalmier. M- a impresionat ani de zile prin fălnicie.eram mândră că trăiesc alături de el. îl consideramun cadou al hazardului. într- un interviu ţin minte cădeclaram la un moment dat: „Mi se pare un dar de ladumnezeu să trăieşti într- o ţară cu palmieri”.

M- am bucurat de acest avantaj până în urmăcu câteva luni. când, într- o zi, ieşind din casă, mi s- apărut că- mi văd palmierul uşor aplecat într- o parte.apoi, după un timp, gârbovit, cu frunzele strânse înjur, de parcă s- ar fi autoapărat. într- o lună, era ca unelefant mare, rănit, abia reuşind să mai stea înpicioare. înclinat. dezgolit de frunze, răpus. cândau veni să- l taie, m- am ascuns în casă. Mi- am pusmâinile la urechi. Şi- am simţit fierăstrăul trecân-du- mi prin suflet.

nu mă pricep la botanică. nişte biologi mi- auexplicat fenomenul. care e la scara întregii capitale.Palmierii noştri s- au molipsit de o boală. un microbadus din egipt în timpul olimpiadei. când, pentruînfrumuseţarea rapidă, s- au cumpărat copaciîntregi, maturi, probabil cu ochii la preţ. dar palmie-rii importaţi şi plantaţi în grabă erau bolnavi. Şiboala se răspândeşte printr- o insectă de la unul la

altul. se pare că există un leac. dar el nu se poatefolosi în atena. o otravă, mult prea puternică, pusăla rădăcina copacului, ar trece în apa noastră friabi-lă, care aici se află la suprafaţă. altfel se- ntâmplă- ndeşert. suntem aşadar condamnaţi. frumuseţea fal-nică a naturii îşi întoarce şi ea de la noi faţa. Vomrămâne printre zidurile mâzgălite cu grafitti. Vomstriga: afară cu străinii!!! Şi ne vom da voturileextremei drepte, care creşte în sondaje vertiginos. cene mai trebuie palmieri?

*

Şi totuşi, de aici a plecat zorba grecul. Şitotuşi, filoxenia e termen grecesc.

*

Merg cu autobuzul. Plin ochi. a ajuns în staţiecu mare întârzire. lumea l- a luat cu asalt. uşile abiase închid. ultimele pe scară, o mamă cu fiica ei.Mama, tânără, cară fel de fel de sacoşe din plastic şisarsanale. încărcată, de parcă şi- ar fi luat toată casaîn spate. fetiţa, de vreo cinci ani. se ţine de fustelemaică- si. Şi maică- sa are fuste multe şi creţe. Vechi,sărăcăcioase. o basma pe părul cu cărare la mijloc.chip indian. o ţigancă frumoasă. cea mică are ple-tele împletite în două codiţe subţiri. nepieptănate.Pline de scame.

lumea vociferează, se îmbrânceşte. la opriricei ce coboară se opintesc să- i ţină în loc pe cei careurcă. cei care urcă le blochează celor care coboarăieşirea.

ţiganca şi fata ei stau în poziţia cea mai neno-rocită. la fiecare staţie trebuie să coboare şi apoi săurce din nou. la fiecare coborâre trebuie să- şi ia şisarsanalele- n spate, fiindcă altfel uşa nu se deschide.Şi, la un moment dat, în această manevră, şoferul

porneşte motorul. Mama a reuşit să urce. dar ceamică nu a mai apucat să se ţină de fustele ei. aşa căse pocneşte cu faţa de bara interioară.

„Htipise? Htipise?” ţipă într- un glas toatefemeile din autobuz. „s- a lovit? s- a lovit?”

sar de pe scaune ca fripte. se apropie cum potde copil, făcându- şi loc prin aglomeraţie. grecoaicetinere. Bătrâne. Mame.

o iau de mânuţă pe fetiţa cu scame- n păr. ofreacă pe frunte. îi şterg lacrimile. o dorlotesc. lasăcă trece… până te măriţi, puişor… dar ţine- te cumâna de bară, nu de fusta maică- ti… aşa… punepalma mai strâns… nu aşa… uite aşa… te maidoare? nu, n- a lăsat semn… o roşeaţă… dar e doarpielea julită… o theo mou… doamne dumnezeule,era să păţim o nenorocire…”

*

se aude o zarvă în stradă. un geam spart. obufnitură. în scurt timp se opresc peste drum niştemotociclete. ale poliţiei. Vecinul de vis-à-vis epachistanez. locuieşte în grecia de treizeci de ani.are un magazin cu produse orientale. în care lucrea-ză el, ajutat de fiul lui, nasem. nasem s- a născut îngrecia. n- a fost niciodată în Pachistan. are douăzeci

şi cinci de ani. a făcut şcoala în atena. stăpâneştemai bine greaca decât limba părinţilor lui.

Poliţiştii îl întreabă cine a spart geamul maga-zinului lor. Şi cine- a aruncat piatra. tatăl dă dinmână împăciuitor. are glasul blând, vorba domoală.nasem se şterge cu o cârpă prin păr. cârpa se înro-şeşte. îi curge sânge din cap. nu scoate nici el ovorbă. nu răspunde la întrebările poliţiştilor. „lasă,bre!”, îi spune gradatului, care pare de- o seamă cu el.

Poliţiştii le mai adresează câteva întrebări.dar de la ei nu vine nici un răspuns. aşa că se urcăpe motociclete nervoşi. Şi- şi iau valea.

între timp pe stradă s- a adunat lumea. ce- aipăţit, măi nasim? ce- a păţit băiatul? cine v- a spartvitrina?

geamul de la stradă e ţăndări. Pe perete, ală-turi, scrie cu vopsea proaspătă: „afară cu străinii”

„lasă, bre”, spune moale pachistanezul.„lasă” spune şi fiu- său şi- şi şterge sângele de

pe frunte. „ce- avem noi cu poliţia?”„ce lasă?”, sare ca un cocoş vecinul dumitra-

kis. ce lasă? eu am chemat poliţia, ca să ştiţi. fiin-dcă i- am văzut, mama lor de nemernici. i- am văzutcând au scris zidul. Şi când au luat piatra. sunt ailui Pandele, de peste drum”.

„ei, măi dumitraki, spune pakistanezul. Şi eui- am văzut. dar îi cunosc de când s- au născut. cumsă- i fac eu una ca asta vecinului Pandele şi să- idenunţ copiii? nişte proşti, fără minte. i- o fi îndem-nat şi pe ei cineva. cum să- i bag eu vecinului băieţiila puşcărie?”

*

se face seară- n atena şi în faţă la Megaro Mou-sikis se adună publicul. la centrul cultural dininima atenei au loc săptămânal conferinţe interna-ţionale. astăzi vorbeşte profesorul jacques attali,

fostul consilier al lui Mitte-rand. economist, eseist,autor, analist politic, unuldintre primii 100 de inte-lectuali ai lumii, se spune.este în dialog cu jeandaniel colombani, colum-nistul de la le figaro.

în auditoriu la oradeschiderii s- au adunat câ-teva sute de oameni. attalivorbeşte despre situaţiainternaţională.

Şi ce aflăm de la el?aflăm că, de fapt,

criza este mult mai mareîn america decât în euro-pa. că, într- un scenariupesimist, ea nu poate fidepăşită decât printr- unrăzboi. că acest război vaavea, probabil, loc nu îneuropa, ci in Pacific. că,din punct de vedere alsupremaţiei lumii, china

nu este un pericol. istoria ei nu vorbeşte despredominări şi expansiuni politice. asia se mişcă, ajun-ge europa cu paşi repezi, o şi întrece. dar… spuneattali, îndreptaţi- vă atenţia spre continentul negru.se va plasa pe primele locuri, datorită creativităţii.intrăm aşa dar, din economic, în social, ba, chiar rea-şezăm lumea în funcţie de factorii psihologici. Şi, casă fie pledoaria lui absolut o surpriză, ne vorbeşte înfinal despre un concept pe care se va reclădi filosofialumii: altruismul. întâi într- o fază interesată, fiind-că, spune cu şarm francezul, dacă unul are un tele-fon ultraperformant, trebuie sa aibă şi cu cine vorbi,deci îi va dărui un asemenea telefon şi celui cu careare interes să vorbească. Şi o a doua fază: altruismuldezinteresat, care ţine de conştiinţă. Şi care presu-pune că oamenii vor înţelege cum o avere nemăsura-tă nu poate fi cheltuită într- o singură viaţă. deci vorsimţi nevoia să se limiteze şi să împartă.

Părăsim sala. ieşim în strada slab luminată.ne adunăm, grupuri, grupuri, să ne comunicămimpresiile. avem despre ce vorbi. observ că în jurulmeu sunt mulţi tineri. cred că au venit cu sutele laconferinţa lui attali. Şcoliţi. Masteranzi. doctoranzi.Profesionişti. Poligloţi. deci, şomeri. r

34

ANUL XXIV t Nr. 4 (733)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Monica săvulescu voudouriNe mor palmierii!

n Românii de pretutindeni Un microb adus din Egipt în timpulOlimpiadei. Când, pentru

înfrumuseţarea rapidă, s- au cumpăratcopaci întregi, maturi, probabil cu

ochii la preţ. Dar palmierii împortaţişi plantaţi în grabă erau bolnavi. Şi

boala se răspândeşte printr- o insectăde la unul la altul. Se pare că există

un leac.

35

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

APRILIE 2013

constat că în „provincie” continuă săapară revistele de cultură şi să aibă locmanifestările literare programate(finanţate de consiliile judeţene şi de

consiliile locale), în timp ce la „centru”, în Bucureşti,revistele literare şi manifestările literare ale usr audispărut în primele trei luni ale anului 2013, dinlipsă de finanţare (sigur, Ministerul culturii a pro-mis să le finanţeze şi în acest an, dar bugetul de stata întârziat, la mijloc de lună martie încă n- au venitbanii). în mod curios, la Bucureşti, consiliul generalal primăriei (deşi e cel mai bogat din ţară) continuăsă nu susţină financiar revistele literare şi nici vreomanifestare literară a usr (e drept, susţine Mnlrşi ocazional Contemporanul).*

chiar de ziua mea de naştere (fără să ştie că eziua mea de naştere, pe 19 februarie), olimpiu nuş-felean, directorul revistei mişcarea literară m- a invi-tat la Bistriţa la colocviul „avatarul lecturii în tota-litarism”, organizat împreună cu poetul ioan Pintea,noul director al Bibliotecii judeţene Bistriţa- năsăud(care are sediu nou; e incredibil, o clădire de patrimo-niu abia restaurată pentru o organizaţie de top, cuutilităţi ultramoderne, a fost transformată în biblio-tecă judeţeană de noile autorităţi; de altfel, autorită-ţile alese în decembrie 2012, ale usl, se dovedesc afi mai mult decât generoase cu cultura bistriţeană,aducând în fruntea instituţiilor decultură personalităţi accentuate) –ei doi au fost moderatori. dar coloc-viul a fost finanţat prin centruljudeţean pentru culturăBistriţa- năsăud (de pe lângă consi-liul judeţean), condus de noul preşe-dinte gavril ţărmure, directorulediturii charmides. colocviul a avutloc pe 27 februarie. cu ocazia coloc-viului, s- au acordat Premiile revisteimişcarea literară (lis – poezie,Vasile gogea – eseu, Mircea Popa –istorie literară; şi două premii la doiautori din Bistriţa, icu crăciun –proză şi Vasile V. filip – critică; toţi,prieteni şi colaboratori ai revistei;premii pentru noile lor cărţi; juriul afost condus de alex goldiş), a avutloc şi o lectură publică a premiatuluila poezie. Manifestarea, în sine,începută la ora 13, a durat patru ore(fără pauze). cu o seară înainte, pe26 februarie, la ora 18, la nouaBibliotecă judeţeană Bistriţa- năs-ăud, în organizarea lui ioan Pintea,a avut loc o evocare a poetului teo-har Mihadaş (şi o evocare a cenaclu-lui saeculum de la Beclean şi dej, lacare a participat teohar Mihadaş,fost redactor la Steaua; teohar Mihadaş era repermoral, fost puşcăriaş politic, renumit aromân- mac-edonean; între timp, a murit şi un membru de frun-te al acestui cenaclu care a format scriitorii bistri-ţeni, radu săplăcan), în prezenţa celor doi fii ai săi(care l- au evocat la final). au vorbit despre teoharMihadaş, la 95 de ani de la naşterea sa (a murit lacluj în 1996) – Mircea Popa (despre lirismul lui con-centrat, legat moral de constant tonegaru; „a fostun vrăjitor de cuvinte, model de etică”; la cenaclulsaeculum „se simţea ca în familie”; lui Mihadaş i sespunea „Morsa”), andrei Moldovan ( „Mihadaş eraolimpian, Platon l- ar fi alungat din cetate pentru căa fost elegiac”, o poezie singulară, a fost la conferin-ţele lui ion Barbu, de la care studenţii la matemati-că plecau nemulţumiţi din sală, că nu- l înţelegeau, şirămâneau numai poeţii, cărora le spunea: „voi sun-teţi poeţi, asta înseamnă că veţi înţelege ce spun”),cornel cotuţiu şi zorin diaconescu (fetele aromâni-lor luau de soţi călugări de pe Muntele athos; Miha-daş era un om normal într- o societate coruptă decomunism, nu a acceptat compromisul; „era un cla-sic, toată lumea îi lăuda poezia, dar nimeni nu- lcitea, iar proza lui Mihadaş a fost ignorată, deşi erauspovedanii, a fost şi profesor de română, dar siste-mul l- a expulzat”) sau ioan Pintea (a funcţionat subcomunism o literatură de samizdat, de genul litera-turii scrise şi citite la cenaclul saeculum; Mihadaş ascris de bine despre poezia mea, motiv să mă facă sănu abandonez poezia). invitat să vorbesc, am subli-niat că tocmai vin de la înmormântarea unui critic(prieten al lui Mircea Popa, prezent la Bistriţa), Mir-

cea dinutz (dispărut la 64 de ani, la focşani, eraredactor- şef la revista pro Saeculum) şi că mă temde pomeniri în viaţa literară românească – în condi-ţiile în care, după ce mori, eşti uitat, chiar dacă toatăviaţa ţi s- a spus că eşti un scriitor mare. Motiv să- ifelicit pe cei ce- l evocă pe teohar Mihadaş la Bistri-ţa acum (nu la cluj, între ai lui!), poet care pentrumine era, înainte de revoluţie, un „sfânt” din calen-darul scriitorilor încarceraţi, nedreptăţiţi de destin.

Miercuri, 27 februarie 2013 (pe o vreme cusoare, nesperat primăvăratică), la sala de şedinţe aconsiliului judeţean Bistriţa- năsăud, directorulrevistei mişcarea literară (revistă care apare la Bis-triţa, în format carte, de 11 ani), olimpiu nuşfeleana amintit de revistele de cultură din Bistriţa care auapărut şi au dispărut: Cadran (scoasă de Virgilraţiu) şi minerva (lucian Valea), apoi Steaua nor-dului. Mai apare Conexiuni la casa de cultură a sin-dicatelor, condusă de unul dintre cei mai vechi direc-tor de case de cultură din ţară, al. căţcăuan (el orga-nizează la Bistriţa cenaclul g. coşbuc şi colocviul şifestivalul naţional de poezie g. coşbuc, în octom-brie, ajuns la a 29- a ediţie; iar în noiembrie, în fieca-re an, organizează saloanele şi festivalul naţionalde proză, ajuns la a 31- a ediţie). redacţia revisteimişcarea literară e formată din poetul ioan Pintea,redactor- şef, prozatorul Virgil raţiu (secretar de

redacţie) şi criticul andrei Moldovan. numărul 4(44) pe anul trecut al revistei mişcarea literară ededicat poetului evocat cu o zi în urmă, teoharMihadaş („teohar – darul lui dumnezeu” de gh.Perian, sau „i se spunea haiducul” de aurel Podaru,sau „teohar Mihadaş – memorialistica universuluiconcentraţionar românesc” de zorin diaconescu).Preşedintele juriului Premiilor revistei mişcarealiterară, alex goldiş, a început cu: „Vin la Bistriţa cuinvidie, aici politica serveşte cultura performantă”.în sală, în afara membrilor redacţiei mişcarea litera-ră şi a premiaţilor pomeniţi mai sus: gavril ţărmu-re, Mircea Măluţ- seserman (director adjunct laBiblioteca judeţeană Bistriţa- năsăud; ne- a dăruit osuperbă carte cu file albe, pe care să ne scriem jur-nalul, intitulată „calendar cultural 2013”; filele aupoze ale unor mari creatori, la data lor de naştere;concepţie grafică david dorian), al. uiuiu (prozato-rul cunoscut, director al direcţiei de cultură Bistri-ţa- năsăud, extrem de discret), doina Popa, ŞtefanBaghiu, Victor şi Veronica Ştir, andrei Moldovan,zorin diaconescu, liviu Păiuş, Macavei al. Macavei,iacon naroşi, niculae Vrăsmaş, elena M. cîmpan,Valentin falub, Victoria fătu nalaţi, gavril Moldo-van, Pompei Ştefănescu, ion radu zăgrean, jeniţanaidin, ana zegrean, Maria oltean, david dorian,Menuţ Maximilian… Vasile gogea, la acordarea pre-miului, a subliniat că primeşte a treia oară un pre-miu la Bistriţa, unde există o „capacitate energeti-că”… a început apoi colocviul – despre avatarul lec-turii în totalitarism. olimpiu nuşfelean a atrasatenţia că el cunoaşte o bibliotecă într- o comună, în

judeţ, în care e păstrată întocmai literatura din anii50, a proletcultismului sau realismului socialist, şi aobservat că am trecut printr- o perioadă de autocen-zură a lecturii, nu numai a scrierii. ioan Pintea avorbit de prelungirea literaturii proletcultiste de- alungul perioadei comuniste şi a amintit de bunicullui care păstra cu dragoste, sub cheie, o carte roşie,semnată de astalos istvan – în filele ei ţinea banii.am intervenit şi eu, cu un text documentar intitulat„avatarul lecturii în totalitarism versus avataruldispariţiei cititorilor în libertate” (va apărea probabilîn mişcarea literară; am insistat pe perpetuareapână la revoluţie a literaturii oficiale proletcultistesau realist socialiste, de tipul celei aservite regimu-lui stalinist, apărute în „omagiile” ceauşiste sau pro-movate de cântarea româniei şi de scriitorii parti-dului), încheiat cu: „care e viitorul lecturii în liber-tate (nu în totalitarism, când chiar se citea în pros-tie)? între timp, în ultimii 23 de ani, au tot dispărutcititorii scriitorilor români originali: acesta e avata-rul. are vreo importanţă faptul că scriem şi citimdegeaba?”. întrebare la care olimpiu nuşfelean,resemnat, a admis că vom continua şi să scriem şi săcitim degeaba… a intervenit alex goldiş: realismulsocialist e mai potrivit decât proletcultismul (con-damnat pe linie sovietică), care e inadecvat ca ter-men, cu atât mai mult cu cât au fost semnale deindependenţă la literatura aservită, a statului; cu ocritică indigestă scrisă între anii 50 şi 60, existaubiblioteci paralele (una, alternativă la cea oficială, alecturilor clandestine); realismul socialist a conti-nuat şi după deschiderea din 1965, aveam o lecturăde identificare a unui optimism abstract, revoluţio-nar, de cercetare, pe când temele se tot metamorfo-zau; nu e o ruptură radicală de realismul socialist lageneraţia 60. andrei Moldovan a citit dintr- o antolo-gie din 1946 (i- am atras atenţia că aşa arăta şi poe-zia „patriotică”, de partid şi de stat, din omagiileceauşiste din 1989). criticii cântau pe două voci, aintervenit ioan Pintea – şi a citat dintr- o altă carte aanilor 50. zorin diaconescu: scriitorii erau predis-puşi la compromis. Mircea Popa: născut în 1939, eu

am citit toată literatura proletcultis-tă, nu e scriitor care să nu se fi com-promis (am verificat asta la romanulromânesc) – Paler? deşliu? cazuricare au fost salvate de radio europaliberă, dar ei au susţinut regimulcomunist. nu vă puteţi imagina: eracenzurat cuvântul „carne” în versuri(fiindcă nu se găsea carne la vânza-re), a fost o luptă cu cenzura. ŞtefanBaghiu: să nu lovim cu criteriulmoral în stânga şi- n dreapta (aiciintervin eu: cum adică, avem atâtamaculatură proletcultistă sau a rea-lismului socialist din cauza lipseiacestui criteriu moral; Baghiu aretractat: am vrut să spun să nu stig-matizăm scriitorii). Marcel seser-man- Măluţ: s- a simţit trecerea de laproletcultism la realismul socialist laa.e. Baconsky şi florin Mugur, trece-rea de la imoral la estetic; facem ree-valuări continuu, care e problema?gavril ţărmure: în spania tirajulunei cărţi de poezie e de 300 de exem-plare şi ce populaţie are spania şi cerăspândire are limba spaniolă. zorindiaconescu: scriitorii să se ducă dupăcititori; se naşte deja o literaturăparalelă pe internet… ioan Pintea:

vă puteţi imagina, lui ioanichie olteanu i- a apărutanul trecut o antologie de poezie proletcultistă… afost un colocviu de ţinută – pe care îl va reflecta, cucompletările de rigoare, sigur, revista mişcarea lite-rară.

închei cu consemnarea cărţilor primite cu auto-graf, îndatorat: Mircea Popa, „identificări” (capitoluli, „identităţi”; al ii- lea, Identificări la marii scrii-tori), Vasile gogea, „Voci în vacarm” (un dialog cuMonica lovinescu şi Virgil ierunca, aprilie 1990) şi„oftalmoftologia sau ochelarii lui nenea iancu” şi„Mofteme” (cu tablete inimitabile), olimpiu nuşfe-lean, „tentaţia scrisului” (eseuri; începe cu „sinceri-tatea scriitorului” şi se termină cu „literatura carestabilire a ordinii lumii”), andrei Moldovan, „coş-buc sau lirismul pragurilor” (despre tentaţia lumi-nistă şi lirismul deschis). Plus „Micii blandieni bis-triţeni de la Palatul copiilor”, antologie îngrijită deionela- silvia nuşfelean. r

*nota redacţiei: consiliul general al Primărieimunicipiului Bucureşti n-a sprijinit niciodată Con-temporanul; sprijinirea culturii române vii nu intrăîn aria de interese a acestei instituţii.

n Pe cont propriu

liviu ioan stoiciuSe naşte deja o literatură paralelă pe Internet

36

ANUL XXIV t Nr. 4 (733)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

„de- atâta timp n- am mai visat că zbor,/ Şi totuşi în noaptea aceea,/ m- am cufundat din nou în visul zborului.”(yoshihara sachiko, visul)

taura, un bărbat de patruzeci şi opt de ani, director al unei firme deprefabricate, suferă un accident care îl obligă să stea internat ovreme, pentru ca piciorul rupt să i se vindece. cum soţia sa e preaocupată pentru a- l vizita şi cum şi aşa mariajul lor se afla de sufi-

cientă vreme într- un impas pe care, deşi nici unul dintre ei nu- l recunoştea,amândoi se obişnuiseră să- l considere un nou mod de viaţă, taura îşi petrecezilele în patul de spital, complet singur, şi începând să simtă, după cum el însuşispune, „undeva în adâncul sufletului, o ruptură faţă de lumea reală.” aşa înce-pe totul, în primul rând evaluarea dură a propriei existenţe de până atunci şiapoi strania experienţă de care va avea parte. taichi yamada, autorul romanu-lui n- am mai visat de mult că zbor, îşi prinde pe dată cititorul, prin chiar aces-te detalii care, deloc numeroase, sunt din capul locului sugestive. iar carteaaceasta, apărută în anul 1985, se citeşte pe nerăsuflate, nu doar pentru căsubiectul în sine este neobişnuit şi fascinant, ci şi datorită excelentei tehnicicinematografice pe care scriitorul nipon o stăpâneşte foarte bine, fiind cunoscu-tă şi activitatea sa de scenarist de film. de altfel, în paranteză fie spus, la fel caşi Străini (1987), şi acest roman a fost ecranizat, ambele pelicule bucurându- sede succesul internaţional, recompensate fiind cu numeroase premii.

Majoritatea creaţiilor în proză ale lui taichi yamada sunt variaţiuni pe otemă comună, fapt evident atât în Străini, cât şi în cartea apărută în anul 1989,în căutarea unei voci din depărtare; n- am mai visat de mult că zbor nu repre-zintă o excepţie. este vorba, de fiecare dată, despre legătura dintre viaţă şimoarte, despre iubiri stranii, dar şi despre rolul şi importanţa memoriei în exis-tenţa umană. în plus, autorul este extrem de preocupat de raportul mereu înschimbare care se stabileşte între realitate şi iluzie ca şi despre natura realită-ţii şi modul în care fiinţa umană îi percepe datele imediate. în Străini, de pildă,un bărbat de vârstă mijlocie colindă străzile unui tokyo fantomatic şi aproapeireal, întâlneşte o fascinantă tânără de care pare a- l lega pe dată nu atât dragos-tea la prima vedere, cât mai degrabă intuirea rapidă a imensei singurătăţi careîi apropie. o singurătate care pe el îl urmărise întreaga viaţă, rămas orfan deambii părinţi la vârsta de doisprezece ani, iar mai târziu simţindu- se prizonierîntr- o căsnicie lipsită de dragoste. Pe acest fond, personajul îşi reîntâlneşteîntr- o zi propriii părinţi, acum chiar mai tineri decât el, iar vizitele pe care leface în casa acestora ajung să- l consume de- a dreptul fizic, până la punctul încare devine, el însuşi, aproape o fantomă. subiectul din n- am mai visat de multcă zbor este, cel puţin în unele puncte şiîn ceea ce priveşte anumite detalii sim-bolice, înrudit. aici, taura vorbeşte, înspital, cu o femeie de care se simte atrasîn mod inexplicabil, dar totul se petrecela adăpostul unui paravan, pentru ca adoua zi el să fie dezamăgit constatând căaceasta are o vârstă mult mai înaintatădecât a lui. însă, după câteva luni, cândea îl caută, e uluit să constate că timpulpare a trece diferit pentru ei doi: învreme ce el se simte tot mai apăsat depovara anilor, ea întinereşte inexplica-bil, însă în mod evident şi într- un ritmgalopant. astfel că iniţiala atracţie devi-ne pasiune nestăvilită pe care amândoiîncearcă s- o trăiască din plin, presim-ţind ameninţarea unui sfârşit neiertă-tor.

iar dacă, analizând romanul Stră-ini, critica a vorbit despre legătura aces-tui text al lui yamada cu imaginarul fol-cloric nipon şi cu poveştile cu spiritemalefice prezente în lumea tradiţionalăjaponeză, aici lucrurile sunt diferite.deşi situaţia în care protagoniştii se vădpuşi se dovedeşte a fi construită cumvaîn oglindă. căci, dacă în Străini bărba-tul îmbătrânea văzând cu ochii, în n- am mai visat de mult că zbor, femeia înti-nereşte atât de repede, încât nici măcar povestea de dragoste pe care o trăieştealături de taura nu are decât şansa unei consumări rapide. universul întreg

Rodica GrigoreZboruri, vise, literatură

n Cartea străinăn Corespondenţă din Ţara Sfântă

G. MosariAlegerile cu care ne- am… ales

în ultimele luni, scriind despre evenimente din ţara sfântă, arătam căliniştea relativă din israel a fost tulburată de câteva declaraţii ale unorconducători care preconizau un război cu iranul ce- şi folosea imenselegropi de sub pământ, ca locuri de pregătire a armei atomice. numai

câteva minţi înflăcărate, care însă nu funcţionau, au văzut că israelul singur poatedistruge instalaţiile iraniene, după care va fi din nou „pace” un număr de ani. daroamenii care gândesc au rămas profund surprinşi de intenţia de atac declarată ofi-cial şi au susţinut că numai americanii îi pot pune pe iranieni la punct. noroculisraelienilor este că pe fundalul acestor declaraţii i- a venit ideea şefului de guvernBeniamin netaniahu să organizeze noi alegeri pentru parlament, cu vreo zece luniînainte de termen, ceea ce a îndepărtat puţin pericolul trâmbiţat de „bombardareabazelor atomice” din iran. dar, acest obiectiv a rămas punctul forte al propagandeielectorale făcute de partidul de guvernământ „likud” condus de Bibi netaniahu.aşadar, primul mare eveniment al anului 2013 au fost alegerile stabilite în ianua-rie. după cum se ştie, în israel majoritatea sufragiilor este de partea „dreptei”,care cuprinde partidul de guvernământ şi alte două – trei mişcări extremiste dedreapta; tot în această categorie se încadrează partidele religioşilor care cuprind omare parte dintre adepţii colonizărilor, deci „stângii” îi mai rămâne cam 30% dinpopulaţie. toată lumea era convinsă că „dreapta” va câştiga uşor alegerile, că Bibinetaniahu rămâne prim- ministru la mare distanţă de contra- candidatul lui din„stânga” (sheli iehimovici – Partidul Muncii). s- au înscris pentru alegeri 34 departide şi alte formaţiuni politice. un număr foarte mare căci mulţi erau amatorisă intre în parlament, unde pe lângă „onoare” beneficiază de nenumărate avanta-je materiale pe timp de patru ani, păstrând unele „mici ciupeli” şi după termina-rea scadenţei. 34 de partide, la fel ca la papuaşi sau unele ţări mai înapoiate dinafrica, şi- au făcut propagandă, au prezentat liste de candidaţi, s- au înjurat întreele, şi- au adus în prim plan şefii să se laude sau să ameninţe rivalii, dar poporulisraelian era sătul de minciuni, de stagnarea în ultimii ani a realizărilor politice,iar alegerile cu care ne- am ales au însemnat o înfrângere a lui Bibi netaniahucare, deşi a fost ales, nu mai are puterea de până acum. forţele dreapta – stângaau ajuns aproape la egalitate. din 120 de deputaţi, 61 sunt de dreapta, iar 59 destânga.

Până la numirea noului guvern vor mai trece câteva săptămâni, dar tabloulgeneral s- a schimbat. în toată lumea se vorbeşte de o nouă politică a israeluluicare – poate – va duce la unele relaţii cu palestinienii şi va atrage din nou susţine-rea israelului de către europa, în afara statelor unite, care au fost întotdeauna,până la obama, părinţii adoptivi ai copilului alintat şi rău din orientul apropiat.

Şi acum, după ce am descris fondul pe care se desfăşoară activitatea în ulti-mul timp, să vă spunem câteva lucruri despre evenimentele cultural – artistice dinţara sfântă.

consider în primul rând că trebuie să mă refer la icr, care, după părereamea are un rol deosebit în cunoaşterea şi răspândirea culturii române în lume.numai că icr- ul a trecut în lunile din urmă prin transformări deosebite şi s- auanulat unele fonduri pentru acţiunile planificate datorită situaţiei economice şi acrizei cunoscute. cu toate acestea, icr tel aviv a dovedit fermitate în respectareaprogramelor, chiar dacă lipsa banilor s- a resimţit, iar directoarea gina Pană şiadjunctul ei, diplomatul Bela Krizbai au făcut totul ca să ţină sus cu firma icr,care în israel este mult iubită şi apreciată.

anul 2013 a început pentru icr cu luna februarie 2013 pentru evenimente-le cele mai importante, printre care notăm participarea la târgul de carte de laierusalim, unde au fost invitaţi câţiva scriitori importanţi din românia, VarujanVosganian, Vasile ernu, lucian teodorovici şi Bogdan stănescu. standul româ-niei – organizat de Ministerul culturii în parteneriat cu icr – ca de obicei a atrasnenumăraţi vizitatori, s- au organizat lansări de cărţi, s- au comentat lucrări valo-roase. deosebit de interesantă consider expoziţia de carte tradiţională şi contem-porană „spiritul săpânţei” de la Kibuţul Beeri şi expoziţia de prototipuri create dedesenatori din europa centrală la „Muzeul de desene” din oraşul holon. subliniemde asemenea că icr tel aviv continuă seria evenimentelor dedicate scriitorilorisraelieni de limbă română, organizând (pentru a treia oară consecutiv) „zilele lite-raturii israeliene de limba română” în colaborare cu asociaţia scriitorilor. cuaceastă ocazie s- a dezbătut tema „scriitorii israelieni – cetăţeni pe viaţă ai limbiiromâne”, s- au prezentat cărţile editate în 2011 – 2013 la Bucureşti şi la tel avivşi s- a făcut lansarea revistei asociaţiei „izvoare”, care a apărut în condiţii graficeexcepţionale şi la realizarea căreia au contribuit 42 de scriitori din israel şi româ-nia.

după ce am văzut rolul icr în relaţiile culturale de început de an, să trecemla problemele artistic – culturale realizate de forţele proprii ale iubitorilor de fru-mos şi bineînţeles ne referim la manifestările desfăşurate în limba română.

în afară de „zilele literaturii” asociaţia scriitorilor a prezentat o dare deseamă anuală, în care a subliniat importantele realizări în anul 2012, printre careenumerăm lansările de cărţi noi, sărbătorirea unor scriitori care au împlinit 90 deani de viaţă (poetul solo juster şi prozatorul alexandru anca), acordarea de pre-mii, inclusiv cel mai important premiu al asociaţiei ce i- a fost conferit prof. andreistrihan. o vorbă specială pentru cel mai… controversat scriitor israelian teşusolomovici, care, pe lângă lucrările pe care le scrie, are şi o editură la Bucureşti.deşi face parte din asociaţie de câţiva ani, niciodată până în luna februarie, cărţi-le lui teşu n- au fost puse în lumina reflectoarelor. de ce este un scriitor şi un edi-tor controversat? fiindcă în 65 de ani de când scrie a ales subiectele cele mai spi-noase, deşi a fost corect în relatările lui, dar a creat nemulţumiri, mai ales înisrael. din dezbateri a rezultat că teşu este unul dintre cei mai buni scriitori israe-lieni de limba română, iar controversele pleacă de la temele pe care le alege.

după cum se ştie, scriitorii israelieni editează pe banii lor, fără nicio sponso-rizare – cam 25 – 30 de cărţi pe an. anul 2013 a debutat cu câteva lucrări de poe-zie şi fabule, iar sub tipar se află un roman şi o selecţie de miniaturi umoristice.

Şi din lumea spectacolelor avem ce scrie: două echipe de actori şi cântăreţiau venit în primele zile ale acestui an în israel şi au demonstrat valoarea artişti-lor români în programe de mare succes la Marea Moartă şi în oraşul de vacanţăeilat. Printre ei: Ştefan Bănică, fuego, irina loghin, Maria Buză şi alţii.

o vizită recentă: daniela Vlădescu şi invitatele ei au prezentat o seară deoperetă în trei oraşe din israel. amatorii de estradă îi aşteaptă în luna aprilie pearşinel, stela Popescu, nae lăzărescu şi nicolae Moraru.

…ajunge pentru acum. ne- am umplut sufletul alături de oamenii ţării nata-le, care au venit în israel, de realizările proprii, iar acum aşteptăm să aflăm guver-nul care se va alcătui fiindcă el trebuie să aducă liniştea dorită de populaţie. decisă aşteptăm noua conducere a ţării ca să ştim cu ce ne- am ales din… alegeri.

37

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

APRILIE 2013

pare a fi, în proza lui taichi yamada, populat cu numeroase porţi prin care, înanumite momente ale vieţii, oamenii pot pătrunde într- o altă lume, unde vechilelegi ale timpului şi spaţiului sunt anulate. însă cei care le pot detecta sau pre-simţi şi cei care, fie şi inconştient, îşi doresc să rupă legăturile cu toate conven-ţiile sociale sunt mai cu seamă bărbaţi de vârstă mijlocie, ale căror căsnicii auintrat deja într- un proces de dezagregare.aceasta e şi situaţia lui taura care, în afarăde soţia mereu ocupată să se afirme ca editoral unei reviste, are şi doi copii despre care,însă, constată cu tristeţe că nu ştie în modreal nimic. decât că fiica sa este căsătorită,iar fiul său, student… doar alături de Mutsu-ko, uluitoarea apariţie din viaţa lui, protago-nistul va fi convins că trăieşte, după foartemultă vreme, cu adevărat. numai că pe ea ştiecă o va pierde în curând, deoarece fiecare apa-riţie a acesteia îl aduce aproape de o femeiedin ce în ce mai tânără, care se transformăvăzând cu ochii într- un copil. ce se va întâm-pla la următoarea întâlnire a celor doi saucum se vor termina toate acestea sunt doarcâteva dintre întrebările pe care cititorul leare mereu în minte pe parcursul lecturii. iarfinalul romanului, excelent construit, repre-zintă nu neapărat un posibil răspuns, ci înprimul rând dovada artei de prozator a luitaichi yamada. iar atmosfera pe care o creează, dar şi nivelul psihologiei unorpersonaje care- şi trăiesc pasiunea contra cronomentru îl individualizează peautor în peisajul literaturii nipone contemporane.

romanul aduce, deloc întâmplător în discuţie, prin intermediul încercărilorlui taura de a înţelege ceea ce i se întâmplă lui Mutsuko, texte celebre care ana-lizează, fiecare în felul său, natura timpului şi relaţia acestuia cu spaţiul, aleunor autori celebri, de la h.g. Wells la stephen hawking, autorul citând, însă,nu o dată, şi fragmente din lirica europeană (Baudelaire) sau japoneză, de careprotagoniştii săi sunt fascinaţi şi sub semnul căreia se desfăşoară câteva dintredialogurile lor semnificative. cartea poate fi citită, astfel, (şi) ca o adevărată fan-tezie metafizică care, cel puţin pe cititorul occidental îl duce cu gândul la f. scottfitzgerald şi la strania istorie a lui Benjamin Button. dar care, în egală măsură,are în vedere raporturile foarte complicate pe care dragostea le stabileşte cu tim-pul care o consumă sau de care e consumată, după caz. la fel ca şi Străini, car-tea de faţă poate fi citită şi ca o excelentă alegorie, menită a evalua semnificaţii-le pe care, în lumea contemporană, le mai pot avea noţiunile de prezent sau detrecut: chiar dacă retragerea în trecut pare, de multe ori, a fi soluţia preferabilăsau preferată de personajele sale, yamada le obligă, de fiecare dată, schimbândcontextul, să se confrunte cu toate provocările prezentului.

amintirea e cea care ne ţine în viaţă, va înţelege la un moment dat prota-gonistul din Străini. dar, va intui el în scurt timp, tot ea poate, în anumite con-diţii, să ducă fiinţa umană mai repede spre moarte. schimbând accentele, adevă-rurile acestea sunt întrevăzute şi de către taura şi Mutsuko, înspăimântaţi, fie-care în parte, de schimbările pe care le suferă femeia, dar şi de faptul că proprii-le lor amintiri despre clipele petrecute împreună sunt de fiecare dată nuanţatede efectul pe care transformările din prezent le au asupra amândurora. Pe de oparte, Mutsuko e convinsă că nu mai are timp, iar taura nu poate să nu se între-be dacă nu cumva chiar întâlnirea lor, prima, cea din spital, a declanşat acest

inexplciabil proces. se poate vorbi, înacest caz, de vreo vinovăţie a sa, sau totultrebuie privit cu resemnare şi trăit, în con-secinţă, cu pasiune? ea se îndreaptă, sim-bolic, către momentul propriei naşteri, iarel, implacabil, înspre acela al proprieimorţi. cât poate dura miracolul acesteiiubiri puse de la bun început sub semnultragicei predestinări? dar, oare, e adevă-rat ceea ce i se întâmplă protagonistului,sau totul este doar rodul imaginaţiei sale?

taichi yamada nu- şi face vreodatăpersonajele să discute despre toate aces-tea, deşi este clar că nimic altceva nu- iinteresează mai mult pe cei doi. în plus,tehnica naraţiunii la persoana întâi îlajută pe scriitor să păstreze ambiguitatea– proprie, de altfel, literaturii japonezecontemporane, dacă e să ne gândim, înacest context, doar la exemplele strălucitedin creaţiile lui Kobo abe sau KenzaburōŌe – de natură a pune mereu o piedică încalea oricărei încercări de a duce vreoexplicaţie până la capăt, menţinând totulîn planul sugestiei ori al aluziei subtile.interesant e, apoi, că sentimentul de

teamă, niciodată, însă, numită ca atare, este perceput mai degrabă de cititordecât de personajele implicate în aceste atât de stranii întâmplări. tocmai aici sevădeşte arta lui yamada însuşi (precum şi efectul propriei sale experienţe de omde televiziune), maestru în a face ca graniţa dintre lumea reală şi cea a iluziei sădispară. acest aspect trebuie să fie suficient de familiar cinefililor, mai ales celorcare au gustat pelicula ringu, tehnica autorului constând, de fiecare dată, maiales în a induce cititorului un soi de stare- limită înrudită cu teama, dar nicioda-tă întru totul identică acesteia.

obişnuit cu universul cinematografiei, yamada ştie, desigur, cum să con-struiască noi şi noi lumi posibile ori să- şi transporte, aproape pe nesimţite, citi-torii pe tărâmul imaginaţiei. taura însuşi, încă de la începutul cărţii, mediteazăla propria sa existenţă şi are senzaţia stranie că o vede ca şi cum aceasta s- ar des-făşura, împotriva oricărei logici, proiectată ca pe un uriaş ecran pe care el l- aravea în faţa ochilor. dovadă că, aşa cum va spune şi hideo harada, protagonis-tul din Străini, „chiar dacă oamenilor nu le vine să creadă, de cele mai multe oritotul se petrece, până şi în viaţa de fiecare zi, ca într- un studio cinematografic.” r

■ taichi yamada, n- am mai visat de mult că zbor. traducere de Mihaela Butnariu, Bucureşti, editura humanitas fiction, 2012.

►Poeme

CoNstaNtiN iFtiMe

Rugăcinea Nu

Poetul a spus că rugăciunea nu se amână.în acel moment a dus mâinile amândouă la tâmple şi a început să cânte amar –nebuna şi păpuşa Barbie,cu picioarele desfăcute la colţul străzii,au început să se lupte ascultătoare.încet- încet,cu cheiţe smith&smith, înfipte în fiecare degeţel,îşi desfăceau fiecare jucărie închipuită cu mişcări afirmative,dictate de sus.au intrat automat în programul de lucru de yesman- i .nu suntem singure,nu suntem vulnerabile,e doar o părere a lumii prea bune şi sigure.ne dă de mâncare ritmic,ne spală fiecare centimetru de piele cu câte o perie standard.ne spun, dragele noastre, primiţi cuvintele poetului singur,dragele noastre, înghiţiţi tot,aşa,Mov, violete şi roşii.fiţi afirmative!

Prieteni, vă voi pregăti o minciună şi mai infamă

de la 10 ani am ţinut un jurnal zilnic.cu toată anxietatea influenţelor limbajului figurativ,n- am văzut încă obsedantul animal al deceniului meu,sfânt, cald şi excentric.deloc social.nu e vorba de originalitate sau de revoltă,sau de limba mea. ci de limba lui.scriind, de fapt,am vrut să mint tot mai mult ca să uit spaimele comune.toate se adunau în jurul meu cu prea multă subiectivitate, cu o putere groaznică.idei juste lunecau pe lângă mine cultivând un cult al iubirii în toată ţara. eramîn comunism.n- am scris despre asta totuşi.n- am scris nici despre porcul desfăcut în bucăţi calde,cu toporul, pe masa din bucătărie, de mama.sub scândura ei grosolană mi- am bătut în cuie jurnalul infamiei mele.tii,ţâţele albe ale scroafei, spălate cu detergent, frecate cu peria,cum tremură în aburul satisfacţiei şi acum!Minţeam mult şi atunci,căci toate în jur pluteau într- o viaţă sexuală abruptă şi munci utilitare.

Mai târziu, când voiam să- mi mint prietenii, le vorbeam despre un animăluţmetafizic,pe care- l port în frunte înfipt.am fruntea lată, citesc mult, păr obosit, iar ochii îmi sunt ciudaţi de la natură.Mulţi au simţit încordarea răului acolo.ca pe un şobolan androgin, prin care păşesc zilnic, l- am descris într- un poem. am primit laude pentru asta.dar nu am văzut obsedantul animal al deceniului meu,Melancolic, nostalgic sau brutal. nu uit să- l pomenesc niciodată când mint atâtde bogat.nopţi întregi n- am dormit nici în copilărie, căutându- l într- un colţ.spre animăluţul de aer, fără vlagă, al raţiunii vin toate amănuntele din Kafka sau din gogol,când citesc, acum. exersez.trebui să fac un roman postmodern despre nepăsarea acestor lumi proaspete şi crude, ca să mă- ntremez. sau ca să uit. de aceea vreau să mint tot mai bogat.după ce voi vorbi de pe un piedestal de gunoi, frumos ca trupul mamei, totul va fi minunat şi roz.Ştiţi voi,Modernitatea vrea toate aceste inutile cruzimi despre mitul amar şi imens al răsăritului meu, ca să prindă puteri.imagini tot mai mult, neutre, smerite în faţa acelei boli groaznice. nu sens.apoi se răzbună cu toată creaţia ei.este cea mai bună dintre lumi! Pentru ea trebuie să mint zilnic.Mă încredinţez ei cu toată încrederea.Personajele lui flaubert, tolstoi, nabokov, cu toată sălbăticia lor,se umplu la maximum de- o frumuseţe impură, contradictorie, perfidă, ca şimine.

lipită de ele, greu de desprins.toate sunt ale lor. delicatele nuanţe din marea artă nu ne mai aparţin. aulumea lor sigură.de la o vreme, şi ele mint bogat, frumos, excesiv. atunci,acopăr şi eu modernitatea infamă cu toate minciunile plăcute ale lumii melehiperreale.cu gunoiul prefabricaţiei care ne menţine tineri, victorioşi şi puternici.inutil, căci chipul pitoresc al plăcerii plesneşte- n într- o mie de bucăţi.Mii de bucăţi din strania realitate, ciudată, vin cu toată puterea spre animăluţul din frunte.Mă sperii.nimic nu am scris în jurnal despre asta.dar i- am promis unui prieten.ca să scap, prieteni, vă voi pregăti o minciună şi mai infamă.

taichi yamaDa

chiar şi după 15 ani de la apariţie, roma-nul lui Michel houellebecq genereazărumoare în rândul cititorilor. în cea maimare parte datorită multitudinii de

pagini, să le spunem „inconfortabile” în care autoruldescrie experimentele sexuale ale lui Bruno, unul dincei doi protagonişti. dar poate mai mult datorită tezeipe care romanul o propune. houellebecq se aliniazăscriitorilor care încearcă să răspundă unei întrebăristringente: care este viitorul nostru; sau mai binespus, avem un viitor?

din ce în ce mai pregnant, omul pare să- şi con-ştientizeze sfârşitul ca specie. imaginarul colectiveste bântuit încă din antichitate de scenarii apocalip-tice, la baza fiecărei culturi fiind aşezat şi scenariulpropriei distrugeri. chiar dacă aceste scenarii semodifică, prezenţa lor este constantă, o permanentăsursă ce alimentează imaginaţia. cert este că, fie că evorba de un sfârşit al lumii anticipat în fiecare an, fiecă ne conturăm transformarea noastră în altceva prininstrumente post şi trans- umane, ne acceptăm tacitdipariţia.

Pornind de la această premisă, romanul luihouellebecq propune o proprie interpretare a sfârşi-tului speciei umane, elaborând un scenariu pornit dela ideea că umanitatea îşi conţine sfârşitul în proprii-le idealuri. autorul îşi deschide povestea printr- o pri-vire înapoi spre anii ‘60, descriind într- o luminăobscură şi total distopică producerea de noi generaţiidin abuzurile celei anterioare, prin indivizi care pre-vestesc, prin propriul lor destin, o nouă treaptă înevoluţia umanităţii. dar această evoluţie este depar-te de a fi pozitivă. omul nu devine o fiinţă superioarăsieşi. dimpotrivă, evoluţia capătă conotaţii distopicegenerând mai degrabă regresul umani-tăţii până la un punct ireversibil. expli-caţia se ascunde tocmai în natura idea-lurilor construite pe egoism, consu-mism, şi pornite chiar din dezgustulomului faţă de proprii semeni şi faţă deel însuşi.

Protagoniştii lui houellebecq, doifraţi vitregi, Bruno, un maniac sexual,incapabil de relaţii profunde cu seme-nii, şi Michel, un strălucit om de ştiinţă,dar inapt în contactul interuman, suntmaterializarea în eşec a idealurilorgeneraţiei ‘60. întruchiparea acestoridealuri, care poartă în sine propria lordistrugere, este janine ceccaldi, mamacelor doi. janine este ceea ce autorulnumeşte precursor, un individ careanticipează schimbarea prin conştienti-zarea nevoii ei. tatăl acesteia se face larândul său remarcat printr- un traseudiferit în viaţă de cel al semenilor. ex-ponentă a generaţiei anilor 1950- 1960,janine, caracterizată de o inteligenţă ieşită dincomun şi de o fire foarte independentă, afirmă prinpropria existenţă şi prin comportamente atipice idea-lurile propriei generaţii: libertatea individuală şi unexperimentalism extrem. Pentru janine, viaţa întrea-gă este o experienţă, mai degrabă sexuală, şi o afirma-re constantă a individualităţii într- un context aproa-pe stereotipic pentru anii ‘60: sexualitate exacerbată,abuzuri de narcotice, cultivarea unui libertinaj necon-venţional în detrimentul ideii de familie, de unitate,de solidaritate. dar tocmai această libertate indivi-duală generează încă de acum propriile comporta-mente deviante: ideea de cuplu ca celulă structurală asocietăţii este distrusă, iar maternitatea, departe de afi conştientizarea dependenţei interumane, este doarun alt experiment, abandonat imediat ce se dovedeşteun impediment în calea libertăţii individuale. aşadar,

janine îşi părăseşte copiii,conturând prin aceasta, oviitoare generaţie deja fun-damentată pe eşec. iarexponenţii acestei genera-ţii, la rândul lor precursoriai viitoarei, sunt tocmaiBruno şi Michel.

caracterizaţi prinpropriul comportamentdeviant, cei doi sunt conse-cinţa stilului de viaţă almamei lor. Bruno şi Michelsunt incapabili să formeze orelaţie reală de cuplu. rela-ţiile lui Bruno sunt pursexuale, iar pentru Michel,

totul trece printr- un filtru sever al raţiunii. disfunc-ţionalitatea socială merge şi mai departe generând oalienare extremă, căci nici unul din cei doi protago-nişti nu leagă relaţii inter- umane valide. Michel pri-veşte lumea prin lentila microscopului, iar pentruBruno, ceilalţi reprezintă doar ocazia unei perpetuecăutări de noi plăceri de natură sexuală.

aşadar, idealurile generaţiei lui janie ceccaldi,nevoia de a experimenta, căutarea de noi forme deexprimare a individualităţii şi de forţare a limitelorfiinţei umane, caracterizează tocmai generaţia luiBruno şi a lui Michel. dar această lume, ideală, separe, pentru generaţia anterioară, îşi demonstreazăpropriile neajunsuri prin îngroşarea până la macabrua acestor idealuri. experimentalismul extrem gene-rează abuzuri, libertatea individuală este obţinutăprin subjugarea celorlalţi, iar omul ajunge să îşi gân-dească semenul ca obiect la dispozi-ţia propriilor plăceri. este vorba deo dezumanizare generată tocmai deafirmarea obstinată a umanuluiînsuşi. Mai mult, pe lângă exacer-barea plăcerilor de natură sexuală,corpul însuşi este loc de experimen-te. corporalitatea devine macabră,iar omul îşi atinge limitele prindeclinul fizicului. actul sexual, caafirmare concomitentă a libertăţiiindividuale şi a nevoii de experi-ment, devine un eşec tocmai alacestor idealuri, căci degenereazăîntr- o formă aproape autistă denarcisism care duce la o constantăstare de nemulţumire şi dezgust.dusă la extrem, până la macabru,sexualitatea devine o anulare aumanităţii înseşi. Bruno este celcare întruchipează în această lumi-nă exacerbarea idealurilor genera-ţiei anterioare. întreaga viaţă a luiBruno este un continuu periplusexual care afirmă constant distrugerea valorilormorale ale umanităţii. dar acest periplu, asemănătorîn parte stilului de viaţă al mamei sale marchează oireparabilă ruptură. dimensiunea spirituală esteanulată, iar actul sexual nu mai este ca în generaţiaanterioară o formă de contemplare a imaterialului şide afirmare a libertăţii, ci marchează un regres alumanului. Mai mult, acest stil de viaţă marcheazăpersonalitatea lui Bruno, un individ supus abuzurilorîncă din copilărie şi care îşi trăişte viaţa ca pe un con-

tinuu abuz. corporalitatea excesivădezumanizează, reduce fiinţa la un sta-diu inferior de dezvoltare pe toate pla-nurile. în ciuda faptului că Bruno areveleităţi artistice, este portretizat ca unbarbar, printr- un vocabular limitat şivulgar şi printr- un discurs violent încentrul căruia se găseşte mereu expe-rienţa sexuală.

Pe de altă parte, Michel este opu-sul lui Bruno, dar afirmând în egalămăsură o formă de eşec. asemeni frate-lui său, şi Michel este incapabil să legerelaţii stabile şi funcţionale cu semeniisăi, trăindu- şi întreaga viaţă într- un„vid sideral” (350) al sentimentelor şinevoii de celălalt. el îşi atribuie rolul deobservator, de om de ştiinţă care priveş-te lumea prin lentila microscopului şiinterpretează totul prin afirmarearaţiunii, atât profesional, cât şi perso-nal. observând viaţa fratelui său şi eşe-

curile pe plan personal, Michel îşi concentreză toateeforturile în crearea unei noi specii din care să fie eli-minate tocmai reproducerea pe cale sexuală şi dege-nerarea fizică. aşadar, în această lume distopică adegenerării umanului, nevoia unei alte lumi prindecontur, o lume superioară, atât pe plan fizic, cât şiintelectual. o astfel de lume este anticipată de Michelprin experimentele sale ştiinţifice. în condiţii de labo-rator, acesta reuşeşte să creeze prototipul pentru oviitoare rasă reproductibilă prin clonare şi nemuritoa-re.

Şi tocmai acestea sunt caracteristicele genera-ţiei cu care facem cunoştinţă în ultimile pagini aleromanului. după ce în aproximativ trei sute de pagininaraţiunea alternează între viaţa profund ştiinţifică alui Michel şi existenţa depravată a lui Bruno, epilogulne mută într- un viitor an 2079 de unde ajunge la noi

o voce narativă aparţinând unei alte specii şi careînchină această poveste omului văzut ca o fiinţă ante-rioară şi inferioară, dar care a avut puterea să- şiaccepte propria devenire. această rasă superioară,generată pe baza unor experimente genetice pare să fiatins un ideal de existenţă pe care îl şi afirmă. atri-buindu- şi „ironic” numele de zei, ei sunt rezultatulîncununat de succes al experimentelor genetice anti-cipate de Michel încă din 2009. în crearea lor s- au eli-minat toate neajunsurile generaţiei anterioare, atâtîn plan fizic, cât şi intelectual. Prin replicare mecani-că s- au eliminat egoismul şi cruzimea, dar poate celmai important, a fost înlăturată iminenţa morţii. deasemenea, diferenţele între indivizi au fost ştersegenetic. individualismul este transformat într- uncolectivism ce uneşte rizomatic toate exemplarele spe-ciei ce pare să trăiască într- un adevărat paradis, invi-diaţi de ultimii oameni, aşezaţi undeva la margineaacestei forme utopice de organizare socială.

noua fiinţă nu mai este chinuită de noi aspira-ţii, căci, par să transmită aceştia, goana neobositădupă un ideal de cunoaştere este motivată de o formăindezirabilă de individualism, tocmai ceea ce s- a eli-minat, prin clonare, ca principal defect. iată că, dacăprin generaţia anterioară afirmarea umanului gene-rează dezumanizare, viitoarea generaţie marchează oruptură de uman. de altfel, această specie nici nu seintitulează „umană”, ci îşi afirmă constant separareade uman.

Şi cu toate acestea, în ciuda atingerii perfecţiu-nii şi a inutilităţii de noi idealuri, unele neajunsuriîncep să contureze altceva. Prin înlăturarea morţii,nimic nu mai e imperativ. timpul se opreşte, iar indi-vidul este prins într- o distorsionată lipsă a nevoii de

evoluţie. cu toate acestea, menţio-narea autorilor foucault, lacan,derrida şi deleuze, într- un contextde negare a valorilor lor, aduce înprim plan un punct: apologia dife-renţei. anularea diferitului caideal anterior atins prin clonare,pare să conţină tocmai inevitabiluleşec al acestei noi rase prin înlătu-rarea nevoii de evoluţie.

Mai mult, în ciuda rezonanţe-lor negative, povestea este un„omagiu adus omului”, ca specie ceîşi acceptă diferenţa, o conştienti-zează şi o valorifică prin accepta-rea nevoii de depăşire a propriuluistatut. Şi totuşi, pare să se încheiecu o anulare tocmai a acestui tip deindivizi, şi totodată a necesităţiidevenirii. cu toate acestea, de cenaratorul pare atât de acut con-ştient de trecerea timpului şi afir-mă istoria ca forţă imuabilă, toc-mai într- un moment în care istoria

pare să- şi fi atins sfârşitul? Mai ales că istoria presu-pune tocmai ideea de succesiune a generaţiilor. iardacă naratorul aparţine unei specii din care a fost eli-minată diferenţa, ne întrebăm şcolăreşte, cine spunepovestea? cine face acest omagiu omului şi este con-ştient de imuabila trecere a timpului? avem atuncide- aface cu un „narator colectiv”, cu vocea unei întregispecii din care individualitatea a fost eliminată prinreproducere mecanică? cu o voce în care se unesctoate glasurile unei conştiinţe comune, în afirmareaunei identităţi unitare marcată tocmai prin separareade rasa anterioară? Mai mult, vocea naratorială lasăsă se strecoare o notă subtilă de nostalgie pentruaceastă specie „nefericită şi curajoasă”, puţin evolua-tă dar care purta „atâtea inspiraţii nobile”. să fie oarecel care povesteşte şi el un precursor, afirmând incon-ştient nevoia de schimbare? Putem specula, pornindde la aceste afirmaţii, prototipul unei viitoare rase.oare nu va fi o re- afirmare a umanităţii, o reconfir-mare a nevoii de diferenţă?

aşadar, chiar dacă pare doar un alt roman des-pre sfârşitul umanităţii, particule elementare este toc-mai o afirmare a acesteia. umanitatea în formăcunoscută se va sfârşi, fără îndoială, dar numai pen-tru a face loc unei alte specii, într- o continuă succesiu-ne de generaţii şi idealuri. rasa umană, atât de adân-cită în propria- i imperfecţiune, va dispărea prin înlo-cuirea cu o variantă superioară în care raţiunea înlă-tură instinctul, iar identitatea colectivă anuleazăegoismul şi abuzurile generate de afirmarea obstina-tă a individualităţii. de altfel, succesiunea este nece-sară, căci lumea s- a transformat în haos, iar umanita-tea a decăzut. dar trecerea iminentă a timpului vagenera o nouă nevoie de schimbare printr- o intrinse-că afirmare a umanului. Bruno şi Michel sunt parti-culele elementare aşezate la baza oricărei lumi. iartocmai prin fundamentarea unei lumi prin acestecomponente, schimbarea, indiferent cât de improbabi-lă ar părea, este inevitabilă. fiecare generaţie îşi con-ţine în structura profundă atât idealul, cât şi eşecul.istoria este departe de a ajunge la sfârşit, iar dacăvorbim de ultimii oameni, aceştia sunt în acelaşi timpşi primii dintr- o generaţie următoare. r

■ Michel houellebecq, particulele elementare,trad. de emanoil Marcu, editura Polirom, 2005

38

ANUL XXIV t Nr. 4 (733)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

oana elena strugaru

Particule elementare sau eşecul umanităţii prin istorie

n Universalia

michel houelleBecq

Începând cu luna martie 2013, Revista Contemporanul poate ficumpărată de la casele de marcat ale Caravanei Bookland.

Pe rafturi regăsiţi titlurile editate de Editura EuroPress Group,Editura Contemporanul şi Editura Ideea Europeană.

întâMPlările Pe care le Voirelata sunt, în marea lor parte, reale,ele petrecându- se la Praga, în vara lui2012; era prima jumătate a lui august.

singurele elemente neverosimile ar putea ţine doarde prezenţa mea acolo, faptul că am fost, într- o oare-care măsură, receptor mai mult sau mai puţin directpentru o parte dintre evenimente, încercând apoi săle corelez în această relatare. nu pot nega nici faptulcă tot ceea ce s- a petrecut mi- a marcat într- un modaş putea spune special şederea în oraşul de pe Vlta-va pe care îl simt foarte aproape de sufletul meu.Praga a fost ultima destinaţie a călătoriei mele dinacea vară, după ce umblasem câteva zile prin Buda-pesta, obsedat de poduri şi statui (întotdeauna lerevăd cu aceeaşi bucurie şi nerăbdare), o zi hoină-rind pe cele două maluri ale dunării, la Bratislava,în alte câteva revăzând Viena. la Praga am ajunsvineri după- amiaza, intenţionând să stau, deşi baniimei erau tot mai puţini, măcar o săptămână. Pragaeste un oraş în care este perfect să trăieşti, aşa cumeste perfect să şi mori… rezervasem o cameră

modestă la otakar hotel, undeva între Folimanka şiHavlickovy Sady, la doar câteva staţii de metrou sautramvai de centrul vechi. eu am preferat întodeaunatramvaiul… terasa camerei mele de la etajul întâidădea în otakarova, între cele două sensuri de circu-laţie cu câte două benzi aflându- se liniile de tramvai,iar pe trotuarul din faţă, un chioşc de legume şi fruc-te al unor asiatici, în permanenţă deschis. în colţulhotelului, la parter, se afla restaurantul Jin Zhou alunei familii de chinezi şi unde se mânca bine şi rela-tiv ieftin; cei doi soţi, precum şi cei doi copii ai lor, sedovediră a fi din cale afară de amabili.

sâMBătă Şi duMinică fuseseră douăzile intense pe care le petrecusem aproape exclusivpe malul drept al Vltavei şi doar duminică după- am-iază, aproape târât de zecile de mii de turişti, am tre-cut pe Karluv most, urcând, pe malul stâng, peostrov Kampa, până la insula Strelecky de sub mostlegii, pe care m- am şi întors pe narodni, pentru aajunge înapoi în vaclavski namesti. revenit la hotel,se înnoptase. am făcut un duş şi, în halat, deoareceera foarte cald, am ieşit pe terasa îngustă să- mi ter-min vinul. Şi în minutul acela am asistat la un inci-dent straniu: din susul străzii otakarova, dinsprevrsovicka, pe trotuarul de vizavi a apărut ca dinsenin un tânăr slab, înalt, urmărit în scurt timp dealţii doi; aveam senzaţia că pe băiatul urmărit îl maivăzusem undeva. strada era bine luminată şi amobservat că urmăritorii erau asiatici. l- au ajuns îndreptul staţiei de tramvai şi, în momentul în carefugarul a încercat să traverseze pentru a ajunge înstaţie ori poate pentru a se refugia în hotel, doborân-du- l şi lovindu- l apoi cu sălbăticie cu picioarele.căzut în mijlocul străzii pustii, tânărul şi- a acoperitdoar capul şi faţa cu palmele, strângându- şi coatelela piept, aproape chircit, însă ceilalţi doi continuausă- l izbească înverşunat cu picioarele, unul în abdo-men, iar celălalt, drept în cap. Mi se părea incredibilcă cel căzut nu strigă, nu scoate nici un sunet, oripoate că eram prea departe ca să aud; parcă înmăr-murisem. a fost momentul în care, de după colţ, aapărut tramvaiul, acoperind scena aceea incredibilă.am intrat în odaie ca să iau camera de filmat; dintramvai coborâseră doi tineri care, traversând, auintrat în hotel. iar când tramvaiul a plecat, nu maiera nici urmă de cei trei: parcă totul fusese doar uncoşmar…

Marţi diMineaţă aM descoPeritPozele tânărului în ziare, revăzându- le apoila ştiri. cadavrul fusese descoperit luni, în capătulinsulei veslařský; avea ochii scoşi şi degetele de lamâna dreaptă tăiate. se numea Karel Vlasák şi aveaşaptesprezece ani. Şi atunci mi- am dat seama de ce

duminica noaptea am avut senzaţia că îl mai văzu-sem: după masa, când am traversat Podul Karluv, îlzărisem într- un grup de asiatici, ţinând o adolescen-tă de mână. nu ştiu dacă fata era sau nu chinezoai-că, în zilele acelea, în Praga se aflau mii de orientalişi mi- era imposibil să- i diferenţiez. dar faptul că unbăiat ceh ţinea de mână o asiatică mi- a atras cumvaatenţia în vânzoleala aceea, în primul rând pentrucă amândoi erau frumoşi, curaţi şi îndrăgostiţi pânăîn măduva oaselor (vedeai asta în gesturile şi privi-rile lor) şi apoi, pentru că erau urmaţi de trei adulţi,un bărbat şi două femei, una mai tânără şi alta învârstă (probabil familia fetei), din cale afară degravi, supăraţi parcă. trebuiau să fie oameni impor-tanţi, fiind însoţiţi de doi bodyguarzi tineri, asiaticişi ei, îmbrăcaţi în cămăşi albe, pantaloni şi pantofiînchişi la culoare. fireşte, aproape toată ziua demarţi am ticluit în mintea mea un posibil scenariu.deocamdată, era ceea ce văzusem pe pod şi scenaagresiunii de duminică, urmărită din balcon. aş fiputut jura că cei care l- au lovit cu bestialitate peKarel în seara aceea fuseseră acei bodyguarzi asia-tici. dar de ce să- l ucidă? Şi unde au dispărut înnoaptea aceea cu el? Şi ca lucrurile să se complice şimai mult, în noaptea de marţi spre miercuri, Xiulan,singura fiică de şaptesprezece ani a unui importantom de afaceri chinez, şi- a pus capăt zilelor, aruncân-du- se de pe Karluv most în apele Vltavei…

aseară, a sosit de la Brno VeroniKa,dragostea mea din tinereţe; am aşteptat- o la gară.nu ştiu ce m- a determinat s- o sun, dar după ce amaflat de moartea celor doi tineri, mi- a fost parcăteamă să mai fiu singur; Veronika s- a bucurat că neputem întâlni. ajunşi la hotel, ne- am iubit cuminte,ca doi oameni maturi şi, spre miezul nopţii, am ieşitpe terasă, fumând. amintindu- mi de povestea tragi-că a celor doi îndrăgostiţi, i- am arătat locul în careKarel a fost atacat de ucigaşii săi, explicându- imodul straniu în care au dispărut toţi trei în timpulscurt cât tramvaiul se oprise în staţie. îngânduratăşi tandră, Veronica îmi spuse: există doar două posi-bilităţi… ori l- au urcat în tramvai, ceea ce ar fi fosto prostie, ori… Pe trotuarul din faţă chioşcul de legu-me şi fructe era încă deschis; l- am zărit pe proprieta-rul asiatic şezând răbdător pe un scăunel şi aştep-tând, chiar şi la ora aceea imposibilă, clienţii… Vero-nika mă sărută blând, şoptindu- mi că ar trebui săsune la poliţie… nu m- am împotrivit. Şi în timp ce îiaşteptam, jos, în hol, m- am gândit că nimic în lumeaasta nu este întâmplător şi poate chiar acest lucrune înfrumuseţează în modul cel mai straniu cuputinţă existenţa, făcând ca fiecare clipă a destinelornoastre să devină un miracol, chiar îndurerat dese-ori de tragedia semenilor noştri, indiferent în ceparte a lumii ne- am afla… Şi m- am întrebat în gân-dul meu: dacă în noaptea aceea de duminică aş fiîntârziat încă un minut sub duş? dacă n- aş fi ieşit peterasă? sau dacă în după- amiaza aceea n- aş fi trecutpe Karluv most, zărindu- l pe Karel, printre miile deoameni, de mână cu frumoasa adolescentă Xiulan,urmaţi de adulţii aceia morocănoşi şi bodyguarziilor? oare viaţa mea ar fi fost mai frumoasă? oare aşmai fi avut curajul s- o sun pe Veronika? ne- am maifi reîntâlnit? oare cine a vrut ca noi, oamenii, sămurim câte un pic cu fiecare moarte din jurul nos-tru? Şi oare de ce chiar acest lucru ne face uneorimai frumoşi, mai devotaţi, mai buni? r

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

APRILIE 2013

39

ladislau Daradici

Dragoste şi moarte la Praga

laDislau DaraDici

www.contemporanul.ro

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

Pentru anul 2013 vă invităm să văabonaţi la revista Contemporanul

ABONAMENT ROMâNIA: 60 LEI/AN

ABONAMENT STRĂINĂTATE: 70 EURO/AN

Taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Asociaţia CONTEMPORANUL

Adresa: OP 22, CP 113, Sector 1, Bucureşti Cod fiscal: 26718854 Cont Lei: RO61RNCB0072115479360001Cont Euro: RO34RNCB0072115479360002BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

Adresa redacţiei: Asociaţia CONTEMPORANULC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1,Bucureşti, cod 014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18; 0742 489 059E- mail: office@contemporanul.ro;

contemporanul@yahoo.comAbonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania Naţională „Poşta Română” S.A., Editura Regala SRL, Press Point Distribution SRL,Acta Legis SRL, Octagon Group SRL, InMedio, Relay,Zirkon Media, S.C. Orion Press Impex 2000 SRL, S.C.Manpres Distribution SRL, S.C. MT Press Impex SRL.

www.contemporanul.rowww.ideeaeuropeana.rowww.librariapentrutoti.rowww.bibliotecaeuropeana.rowww.europressgroup.ro

Cărţile noastre pot fi găsite în librăriile de calitate din ţară.Vă invităm să nu le căutaţi în Librăriile Humanitas!