110

R A P O R T U L

PRIVIND STAREA MEDIULUI

ÎN REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII

ÎN ANUL 2003

(extras din Raportul anual)

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE 1.1. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, delimitat conform legii, are o suprafaţă totală de circa 580.000 de hectare cuprinzând Delta Dunării propriu-zisă, Complexul lacustru Razim-Sinoie, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii inclusiv zona inundabilă Somova-Parcheş, lacul Sărături-Murighiol şi zona marină cuprinsă între litoral şi izobata de 20 m . Poziţia geografică a rezervaţiei este definită de următoarele coordonate geografice: 28°10‟50” (Cotul Pisicii) şi 29°42‟45” (Sulina) longitudine estică; 45°27‟ (braţul Chilia, km 43) şi 44°20‟40” (Capul Midia) latitudine nordică. Din suprafaţa totală a rezervaţiei, mai mult de jumătate (312.440 ha) o reprezintă ecosistemele naturale acvatice şi terestre incluse în lista zonelor cu valoare de patrimoniu universal (Convenţia Patrimoniului Natural Universal UNESCO) precum şi cele destinate reconstrucţiei ecologice, zone care constituie domeniul public de interes naţional. Restul suprafeţelor includ zone îndiguite pentru piscicultură, agricultură şi silvicultură (circa 80.000 de hectare), zone prevăzute în Legea 18/1991, cuprinzând suprafeţe de teren proprietate privată sau publică de interes local din intravilanul localităţilor sau teritoriile comunelor (circa 29.000 hectare) precum şi o zonă tampon marină de circa 103.000 hectare. RBDD este amplasată pe teritoriile administrative a 3 judeţe: Tulcea (87,73%), Constanţa (12,23%) şi Galaţi (0,14%) (Anexa 1). În perimetrul RBDD locuiesc circa 14.900 de persoane, cuprinse în 25 de localităţi. Acestea sunt incluse, administrativ, în 7 comune aflate integral pe teritoriul rezervaţiei (Ceatalchioi, Pardina, Chilia Veche, CA Rosetti, Crişan, Maliuc şi Sf. Gheorghe), în 2 comune învecinate RBDD (Mahmudia şi Murighiol), în oraşul Sulina şi în municipiul Tulcea. Principalele activităţi economice care se desfăşoară în RBDD sunt strâns legate de principalele resurse naturale regenerabile, pescuitul, creşterea animalelor, piscicultura, agricultura, silvicultura şi exploatarea lemnului, turismul şi transporturile fiind cele mai importante. Pe lângă aceste activităţi se mai desfăşoară şi activităţi din sfera serviciilor (comerţ, alimentaţie publică, prestaţii de servicii diverse) precum şi ale instituţiilor publice: învăţământ, sănătate, administraţie publică, cultură şi culte religioase. 1.2. Zonarea rezervaţiei Conform statutului de organizare al rezervaţiei, au fost delimitate trei categorii de zone caracteristice: zone cu regim protecţie integrală, zone tampon, zone economice (zone de tranziţie).

111

În categoria zonelor cu regim de protecţie integrală au fost delimitate 18 zone naturale, a căror suprafaţă totală este de circa 50.600 hectare (8,7% din suprafaţa totală a rezervaţiei). Aceste zone sunt reprezentative pentru ecosistemele biomului deltaic prin structură şi stare a evoluţiei, şi vor constitui în principal, obiect de studiu pentru dezvoltarea cunoaşterii asupra stării şi tendinţelor de evoluţie a fenomenelor deltaice şi pentru elaborarea soluţiilor de conservare protecţie şi reconstrucţie ecologică. Zonele tampon au o suprafaţă totală de circa 223.000 ha (38,4%) şi cuprind ecosisteme naturale, terestre şi acvatice, stabilite în jurul zonelor cu regim de protecţie integrală pentru a asigura, prin regimul diferenţiat de utilizare, reducerea impactului antropic în special asupra zonelor cu regim de protecţie integrală. Zonele economice (de tranziţie) au o suprafaţă de circa 306.100 hectare (52,9%) şi cuprind atât ecosisteme naturale în care se desfăşoară activităţi economice tradiţionale cât şi ecosisteme modificate antropic destinate unor activităţi economice intensive. În această categorie sunt incluse şi suprafeţele degradate de impactul antropic, destinate reconstrucţiei ecologice circa 11.425 hectare (2%). Prin definiţia elaborată de UNESCO, rezervaţia biosferei este locul unde factorii de decizie, cercetătorii, managerii şi populaţia locală cooperează pentru dezvoltarea unui model de administrare care satisface cerinţele umane, conservând totodată procesele naturale şi resursele biologice, reprezentând un simbol al cooperării voluntare în această direcţie şi un model de centru regional pentru activităţile de monitoring, cercetare, educaţie şi instruire în domeniul gestionării ecosistemelor naturale. Valoarea universală a rezervaţiei este recunoscută prin:

- includerea acesteia în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei, în cadrul Programului “OMUL ŞI BIOSFERA” lansat de UNESCO în anul 1970 (august 1990);

- includerea RBDD împreună cu Rezervaţia Biosferei "Dunărea" din Ucraina în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei transfrontieră România/Ucraina (decembrie 1999);

- recunoaşterea RBDD ca "Zonă umedă de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor de apă" în cadrul Convenţiei Ramsar (septembrie 1990);

- includerea RBDD în Lista patrimoniului mondial natural şi cultural - UNESCO (decembrie 1990).

Pentru a răspunde funcţiilor importante ale rezervaţiei biosferei de conservare a biodiversităţii, de dezvoltare a cunoaşterii mecanismelor funcţionării şi evoluţiei acestui biom şi de dimensionare a activităţii economice şi sociale în limitele de suport ale ecosistemelor naturale în vederea materializării conceptului de dezvoltare durabilă, ARBDD în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1993 privind înfiinţarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, ale Legii nr. 454/2001 privind aprobarea ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi ale Statutului de Organizare şi Funcţionare a Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, aprobat prin HG 367/2002, desfăşoară acţiuni în domeniile: monitoring integrat şi dezvoltarea bazei de date, administrarea patrimoniului natural, reconstrucţie ecologică şi dezvoltarea infrastructurii, reglementare şi autorizare, informare şi educaţie ecologică, supraveghere şi inspecţie ecologică, relaţii publice şi cooperare internaţională, proiecte internaţionale.

CAPITOLUL 2. AER

112

2.1. Efectul de seră 2.1.1. Situaţia emisiilor de gaze cu efect de seră Principalele gaze implicate în efectul de seră direct sunt: dioxidul de carbon, metanul, oxidul azotos, iar cu efect de seră indirect, oxizii de azot, monoxidul de carbon şi clorofluorcarburile. O sursă importantă şi participantă la efectul de seră este dioxidul de carbon, care pe teritoriul rezervaţiei este produs de circulaţia navelor fluviale în trafic şi a navelor maritime în tranzit. Situaţia statistică a anului 2003 şi calculul emisiilor folosind factorii de emisie după metoda standard CORINAIR, evidenţiază aportul diferenţiat de dioxid de carbon pentru cele două categorii de nave ce au tranzitat rezervaţia. 2.2. Deteriorarea stratului de ozon din stratosferă Pe teritoriul RBDD nu s-au înregistrat emisii de substanţe care distrug stratul de ozon. 2.3. Acidifierea 2.3.1. Emisii de substanţe acidifiante. Emisii anuale de dioxid de sulf, monoxid şi dioxid de azot şi amoniac. Emisiile de gaze acidifiante (SO2, NO3, NO2 şi amoniac) se situează în imediata apropiere a municipiului Tulcea, sub limitele maxime admise. Coeficienţii sinergici au valori cuprinse între 0,1-0,35. 2.4. Metale grele şi poluanţi organici persistenţi

2.4.3. Calitatea aerului ambiant – metale grele (Pb, Cd) Situaţia emisiilor pentru metalele grele conform factorilor de emisie CORINAIR pentru anul 2003, scoate în evidenţă valori ridicate pentru Cu şi Zn, fiind situate sub limitele maxime admise

2.5. Ozon troposferic şi alţi oxidanţi fotochimici 2.5.1. Emisii de gaze cu efect asupra ozonului troposferic. Pe teritoriul RBDD sursa predominantă de producere de substanţe ce epuizează stratul de ozon, rămâne în continuare traficul navelor fluviale şi tranzitul maritim şi, în mai mică măsură agricultura şi procesele naturale. În mică măsură contribuie la epuizarea stratului de ozon şi alte echipamente, cum sunt: congelatoare, frigidere, maşini de gheaţă (în general substanţe din grupa C). Prin acordurile de mediu se recomandă achiziţionarea de echipamente ce nu conţin substanţele reglementate înscrise în anexele Protocolului de la Montreal. Principalele gaze cu efect de seră produse pe teritoriul rezervaţiei sunt: dioxidul de carbon (CO2), dioxidul de azot (NO2), ozonul (O3), compuşi organici volatili (COV) şi metanul (CH4), acestea rezultând, în principal, datorită traficului naval fluvial. Producerea gazelor cu efect de seră se realizează şi în cadrul proceselor naturale care au loc în ariile deltaice, de natură chimică şi biologică care au loc în sedimente, la interfaţa apă/sediment şi, într-o mai mică măsură, în apă şi la interfaţa apă/atmosferă. Aceste procese sunt influenţate într-o mare măsură de intrările de nutrienţi şi materie organică rezultate pe vectorul Dunăre, de fenomenele de eutrofizare şi de toate schimbările produse de acestea în evoluţia ecosistemelor acvatice.

113

2.6. Poluări cu pulberi în suspensie şi pulberi sedimentabile 2.6.1. Emisii de particule fine Pe teritoriul RBDD, nu sunt unităţi industriale cu potenţial de poluare cu particule fine iar ARBDD nu desfăşoară activităţi de măsurarea a emisiilor de particule fine. 2.6.2. Calitatea aerului ambiant - particule în suspensie Pe teritoriul RBDD, nu sunt unităţi industriale cu potenţial de poluare cu particule în suspensie iar ARBDD nu desfăşoară activităţi de măsurarea a concentraţiei de particule în suspensie.

Sursele ce influenţează calitatea aerului în rezervaţie şi zonele limitofe acesteia sunt sursele

2.7. Concluzii

Monitoringul calităţii aerului ocupă un loc esenţial în cadrul sistemului de monitoring al mediului în RBDD, atmosfera fiind cel mai larg vector de propagare a poluanţilor, ale căror efecte se resimt atât la nivel cât şi la nivel global, asupra tuturor elementelor biotice şi abiotice ale mediului, factorii hidro-climatici contribuind în amplificarea sau diminuarea acestor efecte. Principala sursă de poluare a aerului în RBDD, rămâne, în continuare activitatea de transport, în care navigaţia joacă rolul principal şi deşi cantităţile de poluanţi sunt sub limitele admisibile, sunt necesare măsuri pentru diminuarea acestui fenomen, pentru că navigaţia este un factor disturbant complex ce acţionează nu numai prin noxele emise în atmosferă dar şi prin zgomot, vibraţii, viteză, etc. Măsurile cele mai importante trebuie să aibe în vedere ecologizarea acestei activităţi atât prin ecologizarea motoarelor folosite în propulsia navelor (prin introducerea propulsiei electrice sau prin utilizarea unor combustibili ecologici) cât şi prin reglemetări specifice privind regimul de viteză, regimul de zgomot, vibraţii, etc. 2.7.1. Caracterizarea climatică Extreme climatice şi manifestări ale schimbărilor climatice Anul 2003, pe ansamblu, a fost uşor mai cald decât normal, fapt evidenţiat atât prin temperaturile medii anuale înregistrate la staţiile meteorologice din teritoriu cât şi prin abaterile acestora faţă de normala standard climatologică. Temperatura minimă înregistrată în anul 2003 a fost de -15.5oC în luna februarie la Staţia meteorologică Tulcea, tot aici fiind înregistrată şi temperatura maximă în luna iulie, de 36,1oC. Temperaturile lunilor de iarnă, au prezentat diferenţe faţă de normala lunară. Abaterile au fost pozitive, în primele luni ale anului, valori cuprinse între 2,3 - 3,9 oC şi înregistrate la toate staţiile meteorologice de pe teritoriul rezervaţiei, în luna februarie 2003. Specific pentru anul 2003 faţă de anii anteriori a prezentat lunile de toamnă unde au fost înregistrate temeperaturi mult ridicate la toate staţiile meteorologice de pe teritoriul rezervaţiei. Maximele înregistrate în luna octombrie 2003 au fost cuprinse între 28,6oC la Tulcea, 28oC la Gorgova şi până la 24,8o C la Sulina. Deasemenea în lunile noiembrie şi decembrie temperaturile au fost pozitive, acestea ajungând până la 20,9oC la Portiţa. Pentru anotimpul de vară, se evidenţiază abaterile pozitive care ating valori între +2,2 şi + 2,8 oC în luna iulie la toate staţiile meteorologice de pe teritoriul rezervaţiei. Precipitaţiile atmosferice influenţate de uscatul nord-dobrogean şi de bazinul Mării Negre înregistrează o scădere a numărului de zile cu precipitaţii (>0,1 mm), astfel în anul 2003 acestea fiind în medie de 14,3 mm iar a precipiatţiilor >5 mm, media fiind de 9,5 mm (Grafic 2.8.2). Media precipiaţiilor în anul 2003 înregistrate la staţiile meteorologie de pe teritoriul rezervaţiei a fost de 290,6 mm, cu maximum de 393,6 mm la Tulcea şi minimum de 120,5 mm. La Sulina. Lunile sărace în precipitaţii au fost: aprilie(Sulina - 0,0 mm), martie (Gorgova - 0,0

°C

114

mm, Sulina – 1,3 mm şi Sf. Gheorghe – 1,2 mm) şi mai (Sf.Gheorghe – 2,3 mm şi Jurilovca - 6,1 mm). Cantitatea cea mai mare de precipitaţii a fost înregistrată la Staţia Meteorologică Tulcea în luna iulie (97,5 mm) şi în luna august la Staţia Meteorologică Jurilovca (77,4 mm). CAPITOLUL 3 APA 3.2. Starea apelor de suprafaţă 3.2.1. Calitate apei fluviului DUNĂREA Dunărea, ecosistemul deltaic precum şi ecosistemele costiere, sunt puncte de confluenţă ale unor puternice presiuni ecologice, ca rezultat al multiplelor activităţi umane. Starea de calitate a apei fluviului Dunărea din teritoriul rezervaţiei a fost urmărită pe o lungime de 338 km, cuprinzând 5 tronsoane, având la bază măsurătorile analitice realizate în 10 secţiuni de supraveghere în cadrul campaniilor lunare de recoltare: - Cotul Pisicii-Ceatal Chilia (64 km): Cotul Pisicii, Am. Reni, Av. Reni - Ceatal Chilia-Periprava (92 km): Ct. Chilia, Av. Periprava - Ceatal Chilia-Ceatal Sf. Gheorghe (18 km): Tulcea Mm 38+500 - Ceatal Sf. Gheorghe - Sulina (60 km): Ct. Sf. Gheorghe, Sulina - Ceatal Sf. Gheorghe - Sf. Gheorghe (104 km): Sf. Gheorghe

Din punct de vedere al chimismului apei, fluviul Dunărea se încadrează în clasa a-II-a de calitate conform prevederilor Ordinului Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului Nr. 1146/10 decembrie 2002, respectiv, a NORMATIVULUI privind obiectivele de referinţă pentru clasificarea calităţii apelor de suprafaţă, cu excepţia unor parametrii specifici de poluare (metale grele Pb şi Cd) . 3.2.2. Starea apei lacurilor În anul 2003 s-a continuat activitatea de supraveghere a stării ecosistemelor lacustre din teritoriul rezervaţiei, prin monitorizarea evoluţiei parametrilor fizico-chimici şi biologici în lacurile reprezentative pentru cele şase complexe lacustre ale rezervaţiei. Din punct de vedere al chimismului apei, lacurile din perimetrul RBDD se încadrează în clasa a-II-a de calitate conform prevederilor Ordinului MAPM Nr. 1146/10 decembrie 2002, respectiv, NORMATIVULUI privind obiectivele de referinţă pentru clasificarea calităţii apelor de suprafaţă, cu excepţia unor parametrii specifici de poluare (metale grele Pb si Cd) .

3.3. Situaţia apelor uzate

Apa industrială uzată Volumul de ape uzate evacuat în anul 2003 de localităţile şi agenţii economici importanţi din perimetru RBDD, a fost de circa 300 mii mc. Volumele de apă uzată evacuate pe ramuri economice, procentual, se prezintă astfel:

* industrie alimentară: 9,7% * gospodărie comunală: 88,8% * alte ramuri (turism şi sănătate): 1,5 %

Cantitatea totală de substanţe poluante (ponderea fiind deţinută de substanţe organice, suspensii, săruri minerale, amoniu) conţinute de aceste ape uzate a fost de 2,7 tone. Colectarea şi epurarea apelor uzate

115

Localităţile aflate pe teritoriul RBDD, nu au sisteme de canalizare centralizate care să colecteze apele reziduale la nivelul întregii localităţi. Staţiile de epurare existente au fost concepute pentru a realiza numai preepurarea mecanică a apelor menajere. Din cele patru localităţi care au sisteme proprii de canalizare, două localităţi au staţii de preepurare mecanică a apelor uzate: Maliuc şi Sulina. Localităţile Sf. Gheorghe şi Chilia Veche au câte o staţie de pompare pentru apele menajere concepută pentru a deservi numai blocurile şi nu au sisteme de preepurare. Situaţia sistemelor de canalizare şi a modului de funcţionare a staţiilor de epurare, în 2003, se prezintă astfel:

În oraşul Sulina, sistemul de canalizare deserveşte în sistem unitar 70% din suprafaţa oraşului. Investiţia începută, în anii anteriori pentru reabilitarea şi extinderea reţelei de canalizare a fost sistată din lipsa fondurilor. Agenţii economici cu activităţi mai mari, nu sunt racordaţi la reţeaua oraşului, fiecare având sistem propriu de epurare mecanică şi evacuare proprie în Dunăre.

În Chilia Veche sistemul de canalizare existentă deserveşte 39% din localitate. Apele uzate sunt deversate direct în Dunăre, prin pompare.

În Sf.Gheorghe, sistemul de canalizarea deserveşte 10% din localitate, evacuarea realizându-se prin pompare în canalul colector care are legătură cu Dunărea.

În Maliuc, reţeaua de canalizare deserveşte 91% din localitate. Celelalte localităţi din RBDD nu sunt prevăzute de reţele de canalizare.

Epurarea apelor uzate menajere şi industriale este realizată numai printr-o treaptă mecanică. În acest scop sunt folosite: grătare, deznisipatori, fose septice, separatoare de grăsimi şi baterii de decantare. Modul de exploatare este deficitar, constatându-se că fosele vidanjabile amplasate pe traseul reţelelor de canalizare sunt greu de întreţinut, în majoritatea cazurilor ele sunt curăţate manual din lipsa vidanjelor, excepţie făcând doar localităţile Chilia Veche şi Sulina care sunt dotate cu vidanje. Calitatea apelor uzate de tip menajer evacuate în fluviul Dunărea Principalele surse de poluare de pe teritoriul RBDD sunt: ASPL Sulina, ASPL Maliuc, Chilia Veche şi Sf. Gheorghe, SC Piscicola Sf. Gheorghe şi SC PetroMidia. În anul 2003 au fost efectuate determinări privind starea apelor uzate de tip menajer luându-se în analiză următorii parametrii: suspensii totale, CCO-Mn, NO3, NH4. 4. MEDIUL MARIN ŞI COSTIER 4.1. Indicatori fizico-chimici În 2003, temperatura apelor marine costiere a fost de 11,60C, cu 0,80C mai mică decât media multianuală. Cea mai însemnată abatere medie negativă (2,90C) a fost înregistrată în februarie, când valorile absolute au scăzut până la punctul de îngheţ (-0,80C). Salinitatea apei a înregistrat, ca de obicei, un spectru larg de valori, de la 9,90 PSU în ianuarie la 19,41 PSU în octombrie. Valoarea medie anuală de 15,79PSU a fost cu 0,70 PSU mai mare decât cea din perioada 1990-2002, diferenţă generată în principal de debitele foarte scăzute ale Dunării în 2003. Oxigenul dizolvat a înregistrat nivele de concentraţie şi implicit valori ale saturaţiei superioare condiţiei medii multianuale indicând o mai bună oxigenare a apelor marine costiere. Un caz cu totul deosebit, surprins pentru prima dată în evoluţia acestui indicator chimic, l-a reprezentat scăderea până la zero analitic a conţinutului de oxigen, implicit a valorilor saturaţiei, de la începutul lunii august. Acest fenomen, de scurtă durată (1 zi), a avut caracter local,

116

semnalându-se în zona Constanţa, concomitent cu prezenţa unor cantităţi însemnate de alge macrofite. Nutrienţii s-au înscris în tendinţa de scădere manifestată în ultimii ani, de revenire la fondul natural anterior eutrofizării. Astfel, concentraţiile sărurilor cu azot şi siliciu au continuat să se reducă uşor în 2003, mediile anuale apropiindu-se mult de cele din perioada 1990-2002. Nivelul de concentraţie al metalelor grele (Cu, Cd, Pb, Ni, Zn şi Mn) în componentele ecosistemului marin (apă, sedimente, biotă) nu ating, în general, valori care să semnifice o poluare semnificativă. Valorile medii de concentraţie în apa marină (Cu 10,07 g/l, Cd 1,82 g/l, Pb 12,18 g/l, Ni 3,76

g/l, Zn 14,55 g/l şi Mn 10,69 g/l) sunt moderate şi nu diferă semnificativ faţă de 2002.

Bioacumularea metalelor grele în midii (Mytilus galloprovincialis) a înregistrat valori moderate care nu prezintă risc nici pentru starea de sănatate a organismelor şi nici pentru consumatori. Hidrocarburile totale au fost identificate în întreg intervalul analizat (aprilie – septembrie), atât în apa marină cât şi în sedimentele superficiale. Comparativ cu datele din 2002, în 2003 s-a constatat creşterea de 1,9 ori a concentraţiilor de hidrocarburi din apa marină şi de 2,7 ori din sedimentele superficiale. Nu s-au înregistrat poluări accidentale cu hidrocarburi . În privinţa hidrocarburilor poliaromatice (PAH) în componentele ecosistemului marin din zona costieră au fost identificaţi 13 compuşi în apa marină si 12 compuşi în sedimentele superficiale Gradul avansat de diversitate al compuşilor şi valorile concentraţiilor determinate indică prezenţa unui proces de poluare cronică cu hidrocarburi, de amploare semnificativă în zona de impact a deversărilor de ape uzate epurate de Staţia de epurare Constanţa S şi Constanţa N. Poluarea cu pesticide organoclorurate (HCB, lindan, heptaclor, aldrin, dieldrin, endrin, DDT, DDD, DDE) s-a manifestat diferit, fiind mai mare în zona nordică (Sulina – Gura Buhaz) a litoralului românesc, aflată sub influenţa Dunării. În zona sudică (Năvodari-Vama Veche) contaminarea apei marine cu pesticide organoclorurate a fost mică (între 0,044–0,949 g/l), doar în cazul lindanului, înregistrându-se ocazional valori mai

mari (0,604 g/l şi 0,949 g/l).

În probele de sedimente s-au determinat concentraţii între 0,0016 şi 17,49 g/g substanţă

uscată, uşor mai ridicate faţă de cele din perioada 2001-2002, pentru majoritatea compuşilor investigaţi (HCB, lindan, heptaclor, aldrin, dieldrin, endrin).

4.2. Starea ecosistemului şi resurselor vii marine. Situaţia speciilor periclitate 4.2.1. Starea litoralului şi a zonei costiere Eroziunea costierã, în ciclul geomorfologic 2002 – 2003, a prezentat în ansamblu o tendinţã de atenuare a modificării negative faţă de anii anteriori. Aceastã relativă stabilitate geomorfologicã se datoreazã, în principal, regimului hidro-meteorologic care a caracterizat ultimii trei ani. În intervalul de timp considerat, modificările liniei ţărmului (Sulina – Vama Veche) au prezentat, în general, o stare dominantă de echilibru-relativ şi acreţiune slabã . Astfel, în zona nordicã, linia ţărmului a avut ritmuri de variaţie mai mari comparativ cu celelalte sectoare litorale, Evoluţia nivelului mării în 2003 se deosebeşte de cea din anul precedent, când, cu excepţia lunilor ianuarie şi februarie, valorile medii lunare s-au situat peste media multianualã (1933-2001). În 2003, pe fondul descreşterii accentuate a debitului Dunării, nivelul mării înregistrează o perioadã de descreştere care începe în aprilie şi se termină în august. Nivelul mediu minim al mării s-a înregistrat în iulie, fără însă să se atingă valoarea minimă multianuală a acestei luni.

117

4.2.2 Starea ecosistemului marin În conditiile instalării unei uşoare tendinţe de reducere a poluării mediului marin de la litoralul românesc, datorată în principal reducerii aportului de contaminanţi ai fluviului Dunărea, în 2003 s-au menţinut semnele de îmbunătăţire a stării principalelor componente biotice ale ecosistemului marin evidenţiate începand cu anii 1994-1995. În fitoplancton au fost identificate 161 specii algale din care, cele mai bine reprezentate au fost diatomeele (cca 34% din totalul speciilor) şi clorofitele (cca 24%). Speciile marine şi salmastricole au constituit 49% din total, cele dulcicole şi dulcicole-salmastricole - 51%. Dezvoltarea cantitativă a fitoplanctonului a fost moderată, mediile generale ale densitătii numerice fiind reduse la aproximativ jumătate faţă de mediile multianuale pentru perioada 1991-2002. Evoluţia multianuală a densităţii numerice şi a biomasei fitoplanctonice din apele sectorului românesc al Mării Negre prezintă o tendinţă continuă de scădere după perioada de eutrofizare intensă (anii '80). Valorile medii înregistrate în 2003 la Cazino-Mamaia (staţie de referinţă pentru evoluţia în timp a fitoplanctonului) pentru cei doi parametri menţionaţi , confirmă această tendinţă (valorea densităţii fitoplanctonice a fost de 5 ori mai mică faţă de cea multianuală - 1983-2002 - , iar biomasa de 6 ori mai mică) .

Comparativ cu 2002, în spaţiul marin predeltaic valorile de densitate au fost de două ori mai mari în zonele de larg, în principal în comunitatea midiilor de adânc. Biomasele au înregistrat valori de peste patru ori mai mari în zonele de mică adâncime, ajungând la o medie de 300 g/m2, grupul moluştelor fiind cel mai bine reprezentat în această zonă. În sectorul marin Constanţa s-a înregistrat o scădere moderată a valorilor medii de densitate, de aproape 1,5 ori în zona malurilor cu Mytilus galloprovincialis. În sectorul Mangalia, densităţile şi biomasele nu au înregistrat modificări semnificative, acestea variind în medie între 3.000 –3.500 ex/m2 şi respectiv, 100 – 700 g/m2 ca în 2002. Resursele pescăreşti au inclus în 2003 cinci specii, din peste 20 de specii de interes comercial existente până la nivelul anilor „90, ale căror pondere a diferit funcţie de sector şi sezon. În pescuitul staţionar, pe întreaga perioadă de pescuit (aprilie - octombrie) în capturi au dominat speciile tradiţionale: hamsie (36,8%), sprot (21,6%), bacaliar (15,6%), guvizi (10,8%). Calcan (5,5%). În pescuitul activ, principala specie prezentă continuă să fie tot sprotul, cu o pondere care a reprezentat 95,7 % din captura totală, alături de bacaliar cu 3,8 %, sporadic stavridul şi lufarul în perioada august- octombrie. 4.2.3 Situaţia speciilor periclitate În Lista Roşie a speciilor de macrofite, nevertebrate, peşti şi mamifere de la litoralul românesc, actualizată în 2003, au fost înscrise 206 specii. Dintre acestea, 19 specii sunt macrofite, 47 specii de nevertebrate, 136 specii de peşti şi patru specii de mamifere marine. După declinul drastic al macroflorei din cursul ultimelor cinci decenii (mai ales Cystoseira, Phyllophora şi Zostera), în ultimii 5-6 ani s-a constatat o tendinţă de repopulare a unor zone cu substrat dur cu alge verzi şi roşii (în special Enteromorpha şi Ceramium). În 2003 a fost identificată, din nou, alga brună Cystoseira barbata, înscrisă în Lista Roşie ca specie periclitată (EN). Din cele 19 specii de macrofite, 11 sunt considerate periclitate , două vulnerabile (VU), patru rare (R), iar pentru două specii nu există date suficiente pentru încadrarea precisă în categoriile IUCN (DD). În ceea ce priveşte nevertebratele, din cele 47 de specii înscrise în Lista Roşie, 11 sunt considerate extincte (EX), şase periclitate , una vulnerabilă – crustaceul bental Eriphia verrucosa), una cu risc redus (LR) – crustaceul bental Apseudopsis ostroumovi), cinci rare , iar pentru 23 de specii nu există date suficiente .

118

Potenţial, ihtiofauna este formată din peste 140 de specii şi subspecii. Prin reducerea populaţiilor multor specii a scăzut şi importanţa acestora în pescuitul industrial, majoritatea fiind practic lipsite de însemnătate economică. Pescuitul actual se bazează pe cinci-şase specii pelagice de talie mică. Recent ihtiofauna Mării Negre s-a îmbogăţit cu două specii: Centracanthus cirrus, pătruns din Marea Mediterana şi Mugil soiuy provenit din Marea Japoniei prin aclimatizare/naturalizare. În ansamblu, în 2003, comparativ cu anul anterior, s-a observat o frecvenţă mai mare (4 ori) de apariţie a delfinilor la litoralul românesc, datorată îndeosebi îmbunătăţirii sistemului de monitorizare şi colectare a datelor. Pentru reducerea capturilor accidentale de delfini, determinate de activităţile de pescuit industrial sunt necesare măsuri de protecţie în conformitate cu prevederile Planului Naţional de Acţiune pentru Conservarea Delfinilor de la litoralul românesc. 4.3. Starea fondului piscicol marin La fel ca în anii precedenţi şi în 2003, activitatea de pescuit industrial s-a desfăşurat pe două direcţii principale: - pescuitul pasiv (aprilie-octombrie), practicat cu unelte de tip talian, setcă de calcan, paragate, ohane şi undiţe, în cele 22 puncte pescăreşti, situate de-a lungul litoralului românesc (Sulina - Vama Veche), fiind realizată cea mai mică captură din ultimii 5 ani. - pescuitul activ (martie-octombrie), efectuat de 9 traulere operaţionale, care au realizat cea mai mică captură în ultimii 4 ani, dar şi cel mai mic efort de pescuit. În 2003, în sectorul marin românesc au fost remarcate aceleaşi tendinţe în evoluţia pescuitului şi a stării populaţiilor de peşti: - distribuţia neuniformă a aglomerărilor pescuibile atât în zona de activitate a

talienelor (3,0-11,0 m), cât şi în zona de activitate a traulerelor costiere (20-80 m);

- dominanţa în capturile comerciale a speciilor de talie mică (hamsie, sprot, bacaliar, guvizi, aterină, etc.); - menţinerea în continuare a ponderii reduse a speciilor valoroase: sturioni,

calcan, rechin, stavrid, chefal, lufar şi apariţia sporadică în sectorul Vama Veche a unor cârduri izolate de scrumbie albastră şi pălămidă;

- într-o perioada critică pentru alte specii de peşti, numai sprotul şi bacaliarul au prezentat o fluctuaţie naturală aproape normală şi un efectiv relativ bun; - pe ansamblul speciilor de interes comercial, starea stocurilor este relativ diferită, cu tendinţa clară de refacere pentru hamsie şi o uşoară redresare pentru lufar, chefal şi stavrid.

Pentru soluţionarea problemelor critice sunt necesare măsuri pe plan regional şi naţional care justifică urgentarea adoptării Convenţiei de pescuit şi conservarea resurselor vii din Marea Neagră. În concluzie, prin creşterea exigenţelor României faţă de problematica protecţiei mediului, inclusiv marin, pe fondul reducerii activităţilor economice cu repercusiuni asupra mediului, atât în bazinul Dunării cât şi în zona costieră, continuă tendinţele de refacere a ecosistemului marin şi a calităţii factorilor de mediu.

CAPITOLUL 5. STAREA SOLULUI

5.1. Calitatea solurilor

119

5.1.1. Repartiţia solurilor pe categorii de folosinţă Categoriile de folosinţă a solurilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, au fost stabilite în urma unor cercetări complexe, finalizate cu multiple lucrări, cea mai importantă fiind „Harta solurilor din rezervaţia Biosferei Delta Dunării – I. Munteanu şi colab., 1996. 5.1.2. Repartiţia terenurilor pe clase de pretabilitate (ecologică) În urma studiilor efectuate de-a lungul a numeroşi ani înglobând o multitudine de profile de sol şi foarte multe probe de sol analizate în laboratoare de specialitate a rezultat lucrarea Soils of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve - I. Munteanu şi colab., 1996. Clasa de pretabilitate ecologică a solurilor este atribuită în lucrare funcţie de proprietăţile fiecărui tip şi subtip de sol.

5.1.3. Principalele restricţii ale calităţii solurilor Solurile din Delta Dunării sunt heterogene, ca mod de formare, stare, potenţial de fertilitate ş.a. Studiile pedologice efectuate de către Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie Bucureşti, în colaborare cu Institutul de Cercetare Proiectare Producţie Delta Dunării Tulcea – I. Munteanu, Gh. Curelariu, V. Săvulescu, J. Hanganu ş.a., 1976/1985 -, au scos în evidenţă existenţa pe mari suprafeţe de soluri hidromorfe neevoluate, gleice tipice, molice sau turboase, mlăştinoase permanent sau temporar submerse, limnosoluri tipice carbonatice semiturboase sau turboase, soluri aluviale molice, unele mai mult sau mai puţin salinizate, psamosoluri, unele de asemenea în diferite grade de salinizare, soluri turboase tipice şi alte tipuri sau subtipuri. După amenajarea pentru piscicultură şi agricultură situaţia pedologică s-a modificat foarte mult, datorită, atât proceselor naturale, cât şi impactului antropic asupra solurilor. Astfel, s-a redus mult suprafaţa acoperită cu soluri gleice, limnosoluri şi soluri turboase, ce s-au transformat în soluri aluviale. 5.1.4. Acţiuni întreprinse pentru reconstrucţia ecologică a terenurilor degradate şi ameliorarea stării de calitate a solurilor Dezvoltarea durabilă a activităţilor economice în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, trebuie să ţină seama de limitările impuse de statutul de „Rezervaţie a Biosferei” conferit zonei, de specificitatea ecosistemelor, măsurile de protecţie ce trebuie avute în vedere constituind unul din factorii principali ce condiţionează evoluţia favorabilă a ecosistemelor, deci şi a solurilor, măsurile luate în acest sens fiind concretizate în: Proiectarea şi aplicarea experimentală de către Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea a „programului pentru monitorizarea evoluţiei solurilor „DELTA SOL - 2”, finalizat în anul 1998, program susţinut de un sistem rectangular de 102 staţionare şi care urmăreşte 33 parametrii fizico-chimici şi 6 parametrii tehnologici. Implementarea acestui program va permite să se urmărească evoluţia solurilor pe tot arealul ce constituie Rezervaţia Biosferei delta Dunării, să se semnaleze eventualele fenomene de degradare cu stabilirea de măsuri pentru atenuarea/ eliminarea acestora.

Sub presiunea dorinţei de creştere a suprafeţei arabile după anul 1983 în condiţiile neamenajării complete a unor incinte cu destinaţie agricolă şi sfidând recomandările cercetării ştiinţifice, au fost destufizate prin ardere suprafeţe mari de teren, cu rezultat printre altele, degradarea a circa 10000 ha cu soluri organice.

Cercetări finalizate în cadrul Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea – 1996, au soluţionat problema refacerii acestor soluri, măsurile aplicate favorizând refacerea potenţialului de producţie. Refacerea capacităţii de suport a pajiştilor.

120

Potenţialul de producţie a pajiştilor a fost deteriorat, datorită păşunării excesive şi necontrolate. A fost evaluată, de către Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea, capacitatea de suport a pajiştilor – anul 1994 – şi se urmăreşte ca numărul de animale care pasc să nu depăşească capacitatea de suport. 5.1.5. Reducerea efectelor secetei şi combaterea deşertificării Judeţul Tulcea este una din cele mai secetoase zone ale ţării, iar Delta Dunării în cea mai mare parte este cea mai secetoasă zonă a ţării. Rezultatele obţinute în cadrul Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea într-o perioadă de peste 25 ani – cuprinsă între 1974 – 2000, au fost concretizate în elaborarea unui „Program complex de măsuri pentru atenuarea fenomenului de secetă”, seceta fiind factor determinant în evoluţia agroecosistemelor. Programul este localizat la agroecosisteme întrucât acestea sunt cele mai afectate de secetă. În program sunt cuprinse şi măsuri deosebit de importante prin efectul de atenuare a fenomenului de secetă, efect determinat în zonele experimentale, ce necesită pentru aplicare angajarea de fonduri de investiţii, cum este înfiinţarea perdelelor de protecţie a solului şi a culturilor. Rezultatele experimentale din perioada 2000 - 2003, confirmă efectul favorabil al acestui tip de perdele concretizat în: reducerea vitezei vântului în toate anotimpurile, reducerea temperaturii în zona de influenţă, reţinerea zăpezii în zona de influenţă, încetinirea ritmului de topire a zăpezii. Reabilitarea sistemelor de irigaţii. În anul 1990 suprafaţa amenajată pentru irigat în delta Dunării a fost de circa 10000 ha. În prezent se irigă suprafeţe mici, de regulă cu mijloace improvizate. Reabilitarea sistemelor de irigaţii va permite irigarea unor suprafeţe mari.

CAPITOLUL 6. PĂDURILE ŞI BIODIVERSITATEA

6.1 Starea pădurilor

Fondul forestier din Delta Dunării ocupă o suprafaţă de 23112 ha. Prin H.G. 663/20.06.2002 fondul forestier –proprietate publică a statului-de pe teritoriul RBDD, administrat de Societatea Comercială “Silvodelta”-S.A. a fost dat în administrare Regiei Naţionale a Pădurilor. Ca urmare, în prezent, întreg fondul forestier naţional din RBDD, proprietate publică a statului, este administrat de Regia Naţională a Pădurilor-Direcţia Silvică Tulcea. Structura fondului forestier din RBDD este dominată de specii foiase specifice zonelor umede (salcie, plop). Tabel 6.1 Structura fondului forestier din RBDD după H.G.663/20 iunie 2002

Administratorul Fond forestier

Total păduri

Naturale Artificiale Răşinoase Foioase Din care: stejar

Ha ha Ha Ha Ha ha ha

Regia Naţională a Pădurilor

23112 18141 5760 12381 32 23080 392

Tabel 6.2 Structura pădurilor din RBDD pe clase de vârstă

121

Clasa de vârstă

I II III IV V VI VII

Suprafaţa (ha) 1539 2601 2578 3357 4175 2306 1566

În arborete, ponderea este deţinută de foioase, răşinoasele fiind slab reprezentate prin arborete artificiale de pin negru şi chiparos de baltă, care vegetează pe nisipuri şi respectiv pe malurile braţului Sf. Gheorghe Km. 79 şi Km. 63. Foioasele sunt reprezentate în special prin clone de plop euroamerican, plop alb, plop negru, salcie albă, stejar, frasin de Pensilvania, frasin de baltă, salcâm, etc. Identificarea şi reconstrucţia ecologică a terenurilor degradate din fondul forestier, care nu au fost împădurite de la expirarea amenajamentului, este alt obiectiv important pentru perioada următoare Starea de sănătate Starea de sănătate a arboretelor poate fi influenţată de dăunători sau de condiţiile naturale nefavorabile. În privinţa dăunătorilor entomogeni, principalul dăunător este Lymantria dispar. Spre deosebire de anii anteriori, în anul 2002, nu s-au produs pagube semnificative, restrâgându-se foarte mult ca areal. Dar în anul 2003 se constată o revenire a acestui dăunător, la un prag diminuat ca periculozitate, dar care trebuie luat în calcul. Alţi dăunători (Rhabdophaga saliciperda, Lyta vesicatoria, Stereonychus fraxini, Crypthorrynchus lapathi, Parectopa robiniella, Phyllodecta vulgatissima) au fost semnalaţi pe suprafeţe mici şi nu au produs pagube semnificative. În privinţa dăunătorilor fitopatogeni, s-au semnalat fenomene de uscare la ulmii din pădurea Caraorman, pe cca. 10ha, cu intensitate puternică, cauzate de Ophiostoma ulmi. Alt dăunător fitopatogen semnalat în arboretele din RBDD, la clona de plop R 16, este bacteria Pseudomonas syringae care produce cancerul bacterian al plopului. În concluzie, se poate afirma că starea de sănătate a pădurilor din RBDD, în anul 2003, a fost bună. Tăierile ilegale de arbori Tăierile ilegale din fondul forestier naţional de pe teritoril RBDD, comparativ cu celelalte ocoale silvice din cadrul O.S. Tulcea, sunt sub intensitatea medie. Păşunatul ilegal Privind regenerarea suprafeţelor goale de teren din fondul forestier naţional administrat, există probleme mari, în ultimii 10 ani, cu păşunatul plantaţiilor. Zonele cele mai afectate sunt incintele forestiere Pardina, Păpădia, Rusca, Carasuhat precum şi restul fondului forestier din raza localităţilor Maliuc, Nufăru, Mahmudia, Murighiol, Pardina.

6.2. Biodiversitatea

6.2.1. Starea habitatelor naturale

Având în vedere configuraţia morfohidrografică, asociaţiile floristice şi faunistice, impactul activităţii antropice în decursul timpului, în Delta Dunării, la care asociem Complexul lacustru Razim-Sinoie şi lunca Dunării dintre Isaccea şi Tulcea, ca părţi componente ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, în anul 1998 s-a realizat Harta ecosistemelor din RBDD, în sc.1:50.000, unde s-au delimitat două categorii mari de ecosisteme, şi anume:

ecosistemul natural parţial modificat de om; ecosisteme antropice.

122

In cadrul primei categorii s-au identificat 23 de ecosisteme, începând cu braţele Dunării şi încheind cu plajele litorale puţin consolidate. In cea de-a doua categorie s-au identificat 7 tipuri de ecosisteme incluzând aici, tipurile de amenajări (agricole, piscicole, silvice), amenajări complexe, culturi agricole izolate cu extindere mică, plantaţii de plop pe grindurile fluviatile, aşezările umane (urbane şi rurale). O poziţie aparte o reprezintă canalele care, practic sunt create de om, şi deci ar trebui să fie la ecosistemele antropice. Dat fiind integrarea acestora în subsistemul reţelei hidrografice, acestea au particularităţi abiotice şi biotice asemănătoare cu gârlele şi japşele naturale, atât cât şi acestea au mai rămas naturale. In cadrul celor 30 de tipuri de ecosisteme pe hartă au fost identificate 314 ecosisteme aparţinând tipurilor de bază. O valoare ridicată a diversităţii biologice se regăseşte în mai multe zone de protecţie integrală, precum Letea, Caraorman, insula Popina, Portiţa, dar şi în unele zone neintegrate în această categorie, precum nordul localităţii Sfântu Gheorghe, grindul Perişor, etc.

6.2.2. Flora şi fauna sălbatică

Începând cu anul 1991, s-a demarat inventarierea florei şi faunei în tot teritoriul RBDD, acţiune ce continuă şi în prezent, având două obiective majore: cunoaşterea unei importante componente a patrimoniului natural într-o rezervaţie a biosferei şi evidenţierea speciilor ce necesită măsuri de protecţie şi conservare. Cercetările s-au întreprins în cadrul a 3 proiecte derulate prin ICPDD, unul vizând genofondul sălbatic în ansamblu, iar celelalte două fiind axate pe două grupe de faună considerate de importanţă deosebită, şi anume sturionii şi păsările. Inventarul de specii s-a realizat pe toată suprafaţa RBDD, incluzând un număr de cca. 300 staţii în toate cele 30 tipuri de habitate existente. Până în prezent s-au inventariat un număr de 5137 specii, din care 1.689 specii de floră şi 3.448 specii de faună . Structura actuală a florei şi faunei funcţie de arealul geografic general. Flora vasculară se detaşează prin numărul mare de specii palearctice, urmat de cele europene, sud-est-europene, mediteraneene şi euro-asiatice. În cadrul speciilor de peşti, cel mai mare număr de specii îl înregistrează cele ponto-caspice şi ponto-mediteraneene, urmate de cele dunărene şi euro-siberiene, însă ca densitate şi biomasă speciile europene şi euro-siberiene domină apele dulci. Herpetofauna este dominată la amfibieni de anurele europene în zonele deltaice, în timp ce reptilele deţin cele mai multe specii din zona sud-est-europeană, în zonele stepice extradeltaice. Majoritatea speciilor de mamifere înregistrate au o distribuţie palearctică, urmate de cele europene, în timp ce cele sud-est-europene deţin numărul cel mai mic de specii. Specii şi subspecii endemice. În teritoriul RBDD, au fost înregistrate 35 de endemite care aparţin la 5 grupe sistematice: 1 specie de peşti, 2 specii de alge, 3 specii de cormofite, 3 specii de crustacee şi 26 specii de insecte. Tabelul 6.5. Specii din categoria endemitelor din RBDD

Nr. crt.

Denumirea speciei Nr. crt.

Denumirea speciei

ALGE 17. Homoporus deltaicus 1. Caetoceros insignis (Bacillaryoph.) 18. Homoporus sp.n. 2. Caetoceros similis solitarius 19. Lampoterma grahami sp.n.

123

CORMOFITE 20 Tetramesa propodealis sp.n. 3. Centaurea pontica 21. Invreia rufipes sp.n. 4. Centaurea Jankae 22. Discoides myartsevae sp.n. 5. Elymus picnattum deltaicus 23. Discoides psammophilus sp.n. CRUSTACEE 24. Discoides termophilus 6. Atheyella dentata (Decapoda) 25. Discoides sp.n. 7. Atheyella trispinosa 26. Chrysocharis sp.n. 8. Atheyella crassa 27. Sympiensis storojevae sp.n. INSECTE 28. Sympiensis sp.n. 9. Isophya dobrogensis (Orthoptera) 29. Cirrospilus sp.n. 10. Mesopolobus salinus (Hymenoptera) 30. Diaulinopsis deltaicus sp.n. 11. Spalangia sp.n. 31. Hemiptarsenus sp.n. 12. Sphegigaster curticornis 32. Pronotalia oteli 13. Panstenon sp.n. 33. Pronotalia psammophila 14. Dinarmus cupreus 34. Diachrysia chryson deltaicus 15. Gastrancirtus sp.n. PEŞTI

16. Halticoptera psammophila 35. Knipowitschia cameliae Tabel 6.6. Repartiţia numerică a speciilor noi înregistrate în RBDD pe principalele unităţi sistematice

Nr. crt.

Grup investigat

Număr de specii noi pentru RBDD

Număr de specii noi pentru România

Număr de specii noi pentru ştiinţă

1. Alge planctonice

9 2

2. Ciuperci 35 3

3. Licheni 91 5

4. Cormofite 150 24 2

5. Viermi 161 46 1

6. Crustacee 16

7. Arahnide 92 18 5

8. Diplopode 8

9. Insecte 816 192 30

10. Peşti 4 1

11. Amfibieni 1

12. Mamifere 3

6.2.3. Specii de floră şi faună sălbatică valorificate economic, inclusiv ca resurse genetice

În teritoriul rezervaţiei există o mare varietate de specii de floră şi faună sălbatică cu importanţă economică şi socială. În scopul exploatării durabile a acestor resurse naturale, în teritoriul RBDD s-a trecut la aplicarea prevederilor Ordinului Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului nr. 647/2000 de aprobare a procedurii de autorizare a activităţilor de recoltare, capturare şi achiziţie a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică. Principalele resurse exploatate în anul 2003 au fost: resursa piscicolă, resursa stuficolă, păşunile naturale, resursa cinegetică, resursa meliferă şi masă lemnoasă. În acest scop, au fost emise 749 autorizaţii de mediu privind valorificarea resurselor naturale regenerabile din RBDD, 473 autorizaţii de mediu, 15 acorduri de mediu, 76 fişe tehnice, 57 avize

124

pentru scrumbie, 9 avize pentru năvod, 125 permise pentru pescuitul familial, 168 permise pentru pescuitul comercial, 45 permise de cercetare, 199 permise pentru accesul mijloacelor de transport auto, 1610 permise pentru accesul mijloacelor de transport naval, 15 permise pentru practicarea agriculturii, 13 permise pentrun practicarea albinăritului, 10 permise pentru activităţi de fotografiere sau filmare, 391 permise pentru recoltatul stufului pentru nevoi gospodăreşti, 9 permise pentru recoltatul stufului în scop comercial, 13 permise pentru năvod şi 22 permise pentru vânătoare. Nu au fost emise permise pentru recoltarea ciupercilor sau plantelor medicinale. Resursa piscicolă, a fost evaluată, de către Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării la o cantitate totală de 4.967.250 kg, din care 4.375.300 kg specii marine şi dulciole, 500.000 kg, scrumbie de Dunăre, 30.950 kg de sturioni, 57.600 kg de broaşte şi 3.400 kg de raci. Începând din anul 2003 activitatea de valorificare a resursei piscicole a fost concesionată către 13 societăţi comerciale, în baza Hotărârii de Guvern nr. 311/4.04.2002. Din cele 25 de zone de pescuit delimitate în RBDD, 24 au fost concesionate în cursul anului 2003 din care s-a realizat o captură totală de 2.676.186 kg (49,54%). Efortul de pescuit comercial realizat în RBDD a fost evaluat prin analiza numărului pescarilor care au fost autorizaţi să desfăşoare această activitate precum şi prin numărul de unelte de pescuit folosite, pe tipuri. Rămâne un deziderat important pentru perioada următoare de a completa analiza acestui aspect (efortul de pescuit) foarte important pentru urmărirea efecteloor măsurilor de management adoptate, cu numărul zilelor în care aceste unele au fost folosite efectiv. Resursa stuficolă a fost estimată de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării, la pentru campania de recoltare 2002/2003 la circa 71.000 tone, recoltabilă de pe o suprafaţă de circa 46.735,5 ha. Conform evaluării vizate şi de Academia Română, suprafaţa productivă, este formată din tipuri de stufărişuri, cu productivităţi medii naturale, specifice tipurilor de soluri pe care sunt dezvoltate acestea. Datorită condiţiilor de exploatare a stufăriilor, impuse de protecţia habitatelor naturale, ca şi accesul foarte greu la resursa din unele zone stuficole, suprafaţa stuficolă recoltabilă în cadrul unui sezon de recoltare, se extinde pe maximum 75 % din suprafaţa totală acoperită cu stuf.

Începând din campania de recoltare 2002/2003, valorificarea resursei stuficole a fost concesionată conform prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 153/20.02.2002. Pentru valorificarea resursei stuficole au fost delimitate 12 zone de exploatare. În urma celor două licitaţii desfăşurate în 2002 şi 2003, au fost adjudecate şi concesionate 7 zone, însumând o suprafaţă totală de 23.737 ha (50,8%) şi o cantitate totală de stuf de 45.779 tone (64,5%). Au rămas neconcesionate 5 zone în suprafaţă totală de 22.998 ha cu o cantitate totală de stuf de 25.221 tone. Starea speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic Evoluţia efectivelor atât la speciile de vânat sedentar cât şi la speciile de păsări migratoare de interes vânătoresc, se încadrează în limitele anuale din ultima vreme, fiind totuşi influenţate de contextul ecologic general. Studiile privind influenţa factorilor de mediu asupra populaţiilor de păsări şi mamifere, au relevat importanţa majoră pe care o are starea factorului hidrologic din perimetrul rezervaţiei, care determină atât abundenţa cât şi dispersia indivizilor în spaţiu. Condiţiile hidrologice favorabile din ultimii ani, prin inundabilitatea pe suprafeţe relativ întinse, au favorizat în primul rând speciile acvatice. Deasemenea, au găsit condiţii optime mistreţul, vulpea, iepurele, căpriorul şi fazanul. Iepurele (Lepus europaeus Pallas) - are populaţii în general în creştere.

125

Acestă specie este strâns legată de evoluţia agro-ecosistemelor din RBDD. Faţă de sporul natural de cca. 30% care se realizează în zonele de câmpie pe zonele de vânătoare din RBDD creşterea efectivelor nu se realizează în acelaşi ritm, datorită unor factori naturali limitativi. Fazanul (Phasianus colchius L.) - deşi această specie a fost introdusă pe teritoriul Deltei Dunării prin colonizări, pe grindul Letea în 1967 şi ulterior la Caraorman şi Sf. Gheorghe, în prezent şi-a extins zona de habitat pe toate zonele de vânătoare înmulţindu-se în mod natural şi comportându-se ca un element de faună autohtonă. Fazanul a fost întâlnit cu precădere în agro-ecosisteme, în ecosistemele forestiere dar şi în ecosistemele semi-acvatice de plaur. Se observă că numărul efectivelor de primăvară la fazan, după o scădere alarmantă din 1995-1997, înregistrându-se apoi un uşor reviriment. Scăderea efectivelor de fazan se datorează, în primul rând, numărului foarte mare de dăunători: ciora grivă, coţofana, care în Deltă înregistrează efective îngrijorător de mari şi care nu sunt combătute. La factorii naturali limitativi se mai adaugă şi modul necorespunzător în care se practică vânătoarea împuşcându-se şi femele. De asemeni braconajul practicat, în special pe înserat şi înainte de răsăritul soarelui din diferite mijloace de locomoţie este o altă cauză importantă ce poate fi incriminată pentru scăderea efectivelor de fazan. Căpriorul (Capreolus capreolus L.) este o specie colonizată pentru prima dată în pădurea Letea în anii 1960-1961 extinzându-şi arealul în permanenţă. În prezent căpriorul este găsit pe mai multe zone de vânătoare din RBDD şi anume acolo unde există întinse ecosisteme forestiere şi agricole cum sunt Letea, Caraorman, Vulturu, Pardina, Tatanir, Ilgani. Majoritatea acestor zone au fost populate prin infiltrare din teritoriile vecine. Curios este faptul că această specie apare şi în zone mai izolate cum ar fi: Sf. Gheorghe, Crasnicol, Dunavăţ unde a fost împins de viiturile de apă şi s-a refugiat pe zonele mai înalte. Remarcăm faptul că efectivele sunt în scădere faţă de anii precedenţi. Totuşi, raportul sexelor rămâne încă disproporţionat fiind dafavorabil masculilor. Scăderea efectivelor la căprior poate fi pusă în principal pe seama păşunatului şi braconajului. Mistreţul (Sus scrofa attila Thomas) - este o specie omnivoră caracteristică ecosistemelor forestiere dar şi semi-acvatice din delta Dunării. Pe teritoriul RBDD mistreţul este întâlnit cu preponderenţă în zonele umede cu stufărişuri, plaur, zălog, etc. Efectivele la această specie se menţin relativ constante. Ca un factor de autoreglare a efectivului de mistreţ amintim înnecarea unor exemplare în timpul iernii prin ruperea gheţii la traversarea canalelor. Acest lucru se realizează în special în iernile când lacurile îngheaţă, aşa cum a fost în iarna 1995 - 1996 şi 1997. Practicarea braconajului cu câini dresaţi special, diminuează efectivele de tineret. Potârnichea (Perdix perdix L.) - pentru prima dată s-a semnalat prezenţa potârnichilor în Delta Dunării, în anul 1994. Au fost observate efective de potârniche, în timpul iernii şi primăverii în zonele de vânătoare Sireasa, Pardina dar şi Mahmudia care au fost estimate la circa 110 exemplare în perioada de ptimăvară. În ceea ce priveşte evaluarea speciilor la consumatorii secundari (vânatul răpitor) cum sunt vulpea, pisica, enotul, este mult mai dificilă şi nu dă suficiente date sigure. Vulpea (Vulpes vulpes L) - la această specie efectivele înregistrează o uşoară creştere. Pisica sălbatică (Felis silvestris L.) - şi la această specie se constată o uşoară creştere numerică a efectivelor în zonele în care au fost semnalate. Evaluarea la această specie este însă foarte dificilă întru-cât animalul are o activitate mai mult nocturnă şi de amurg. Câinele enot (Nyctereutes procyonoides G.)

126

La această specie s-a înregistrat o creştere a efectivelor, în perioada 1993-1996 urmată de o scădere constantă până în anul 1998, pentru ca din 1999 să se semnaleze un fenomen de refacere a efectivelor. Menţionăm că enoţii au apărut în Delta Dunării prin imigrare din Ucraina în urmă cu 40-50 ani şi s-au aclimatizat foarte bine în zonele umede de la noi. În Delta Dunării în anul 1968 pe fondurile de vânătoare s-au evaluat peste 1760 exemplare. Intervenţia brutală asupra ecosistemelor deltaice produsă între 1970-1990 a dus la scăderea numerică a efectivelor de enot. În ceea ce priveşte evaluarea numerică la speciile sedentare de apă cum ar fi vidra, nurca, bizamul, acţiunea este dificilă tocmai datorită particularităţilor de viaţă ale acestor specii, cifrele obţinute prezintă un caracter relativ, deoarece aceste specii duc o viaţă semiacvatică de amurg sau nocturnă şi sunt foarte greu de surprins şi de observat. Dacă de referim la vidră (Lutra lutra L.) şi la nurcă europeană (Lutreola lutreola L.), efectivele sunt scăzute faţă de cele din 1996 când au înregistrat un maxim. Din informaţiile existente, se poate afirma că multe exemplare, aparţinând acestor specii - deşi ocrotite - sunt intens urmărite şi capturate pentru blana lor de către braconieri. Se impun măsuri ferme pentru protejarea efectivelor de vidră şi nurcă cu atât mai mult cu cât aceste specii sunt protejate prin Convenţia de la Berna la care a aderat şi ţara noastră. Începând din 2002, în RBDD se derulează un proiect în colaborare cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării şi WWF Austria privind studiul populaţiilor de nurcă europeană în condiţiile impactului creiat de nurca americană «evadată» din crescătorii, şi stabilirea cerinţelor de conservare prin protejarea habitatelor şi prin acţiuni de repopulare. Atât în 2002 cât şi în 2003, au fost recoltate probe de sânge de la exemplare de nurcă europeană în vederea stabilirii stării de sănătate şi a stabilirii a marcării pe baza caracteristicilor genetice. O situaţie asemănătoare cu cele două specii amintite mai sus se apreciază şi la hermelină (Mustela ermineea L.) În ceea ce priveşte bizamul (Ondatra zibethica L) - nivelul populaţional este în creştere.

Situaţia speciilor de plante şi animale sălbatice ameninţate cu dispariţia de pe teritoriul RBDD

Pe baza inventarului cantitativ şi calitativ al speciilor din RBDD s-a putut aprecia gradul de periclitare al acestora, finalizându-se în acest an Lista Roşie (Tabelul 6.12) pentru acest teritoriu. Încadrarea speciilor pe grade de periclitate s-a făcut în conformitate cu criteriile recomandate de IUCN, în listă apărând în plus categoria “nt” (nepericlitat) unde au fost incluse şi speciile care nu sunt deocamdată ameninţate în teritoriul RBDD dar sunt protejate pe plan european şi chiar mondial prin convenţii la care România a aderat (Berna, Bonn). Tabelul 6.12. Grupele de speciile incluse în Lista Roşie a RBDD

Categoria Ex E V R I I? K nt

Numărul de specii

Plante superioare

36 22 43 91 126 41 11 2

Moluşte 4 4 6

Insecte 3 3 2 1 1

Peşti 4 2 4 12 5 11 19

Amfibieni 2 8

Reptile 7 4

Păsări 5 5 101 23 14

127

Mamifere 2 1 15 3 6 2

Legendă: Ex (dispărute) = specii care nu s-au mai regăsit în habitatele naturale, după repetate investigaţii în zonele în care s-au înregistrat anterior sau în cele în care s-a presupus că au existat. Din această categorie derivă Ex?= nu a trecut mai mult de 50 de ani de la ultima înregistrare a speciei, deci este posibil a fi regăsită în viitor E (în pericol iminent) = specii în pericol de dispariţie iminent, dacă factorii cauzali continuă să se menţină. Populaţiile acestei specii au ajuns la un nivel critic din punct de vedere numeric V (vulnerabile) = specii în declin numeric, care pot trece în categoria E sau V, dar există riscul trecerii în acestea, prin faptul că arealul lor de răspîndire se reduce la zone geografice şi habitate limitate, sau specia în cauză poate fi răspîndită pe o arie mai largă, dar în populaţii reduse. K (insuficient cunoscute) I (statut indecis) = specii Ex, E, V sau R, dar nu există suficiente informaţii pentru a se putea nominaliza într-o categorie sau alta.

6.2.4. Situaţia ariilor protejate şi a monumentelor naturii

Zonele cu regim de protecţie integrală cuprind, în principal, formaţiuni fizice şi biologice sau grupuri de asemenea formaţiuni, habitate ale speciilor de animale şi vegetale ameninţate sau situri naturale cu valori excepţionale din punct de vedere ştiinţific, al conservării sau al frumuseţii lor. În cadrul RBDD, aceste zone sunt în număr de 18, totalizând o suprafaţă de 50 600 ha şi au ca scop principal conservarea şi protecţia păsărilor, ihtiofaunei, pădurilor cu aspect original şi a unor eşantioane cu peisaj deltaic deosebit. Aici se pot desfăşura cercetări ştiinţifice privind biologia, menţinerea şi conservarea calităţii mediului, precum şi monitorizarea principalilor parametri ce definesc starea de evoluţie a acestora. Speciile din faună declarate monumente ale naturii existente în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării Din totalul speciilor declarate prin legislaţia încă în vigoare, prezente anterior în teritoriul RBDD în număr de 15, actualmente sunt sigur prezente un număr de 11 specii, iar 4 specii au dispărut. Nu toate speciile declarate anterior MN mai corespund acestui statut, unele dintre ele având actualmente o frecvenţă şi abundenţă ridicată, nefiind trecute în recentele liste mondiale şi europene ca periclitate (ex.: corbul, egreta mică, piciorongul). În urma inventarierii din perioada1991-1997, luând în consideraţie următoarele aspecte: raritate, periclitare locală, coroborată cu declinul accentuat în arealul general de distribuţie şi ţinînd cont de valoarea de unicat (endemism), s-au făcut propuneri pentru declararea ca Monumente ale Naturii a unui număr de 61 specii de floră şi faună, cuprinzând: 14 plante vasculare, 4 specii de moluşte, 4 specii insecte, 6 specii de peşti, 3 specii reptile, 24 specii de păsări, şi 6 specii de mamifere.

Starea de sănătate a animalelor în raport cu starea mediului

Investigaţiile parazitologice la peşti, efectuate în perioada 1995-1996, nu au evidenţiat prezenţa unor paraziţi noi în afara celor existenţi în anii '60. Singura specie care realizează uneori

parazitări masive este crustaceul copepod Dichelestium oblongum, care parazitează cavitatea bucală la păstrugă. Studiile privind acumularea de metale grele în ţesuturile diferitelor specii de sturioni, au pus în evidenţă clar fenomene de bioacumulare a cadmiului o dată cu înaintarea în vârstă a peştilor. Cele mai mari concentraţii se regăsesc în ficatul sturionilor, variind la păstrugă între 0,01 mg/kg ţesut umed, la vârsta de un an, până la 0,22 mg/kg, la 11-12 ani. Ţesutul muscular al sturionilor investigaţi nu conţinea cadmiu.

128

La nisetru, care se hrăneşte în special cu peşti planctonici, prezintă acumulări de Cd în ficat cu cca. 50% mai reduse (0,1 mg/kg) decât păstruga (0,2 mg/kg) care se hrăneşte în special cu organisme bentonicedetritofage, moluşte şi viermi, şi care acumulează Cd direct din sedimente. CAPITOLUL 8. DEŞEURI 8.1. Deşeuri menajere Evoluţia cantităţii de deşeuri menajere Teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării este în permanenţă supus unei mari cantităţi de deşeuri menajere, prin aceasta înţelegând deşeuri rezultate din activităţi de exploatare a resurselor vegetale şi animale de către comunitate (atât cantitative, cât şi calitative). Cantitatea totală de deşeuri colectată şi depozitată în depozite urbane şi comunale neamenajate, în anul 2003, a fost de 4.408 mc, atât de la populaţie cât şi de la agenţii economici. Compoziţia pubelelor de deşeuri menajere În oraşul Sulina s-au amenajat spaţii betonate şi îngrădite pentru deşeuri menajere în zona blocurilor. Nu se colectează deşeurile selectiv de la populaţie. Evoluţia taxelor de colectare selectivă a deşeurilor În anul 2003 preţul de colectare a deşeurilor a fost de 137.345 lei/mc, inclusiv TVA. Primăria oraşului Sulina are în vedere organizarea unei rampe de deşeu ecologic odată cu aprobarea finanţării. 8.2. Deşeuri industriale Datorită activităţii industriale foarte reduse, pe teritoriul RBDD nu sunt înregistrate acumulări de deşeuri industriale. În anul 2003 a fost achiziţionată de către agenţii economici o cantitate de 1.923 to de metale feroase, care au fost valorificate prin societăţile cu activităţi de profil. 8.3 Nămoluri provenite de la tratarea apelor Datorită faptului că în localităţile din RBDD, staţiile de epurare au o activitate redusă nu sunt înregistrate depozite de nămoluri provenite din tratarea apelor uzate. 8.4 Centrele de depozitare a deşeurilor În toate localităţile au fost stabilite, prin hotărâri ale Consiliilor Locale, zonele de depozitare a deşeurilor, dar nu au fost respectate în totalitate, datorită lipsei fondurilor necesare pentru amenajarea acestora. 8.5. Investiţii în tehnologii, proiecte de neutralizare şi eliminare a deşeurilor Primăria oraşului Sulina încă din anul 1997 a finanţat un proiect pentru realizarea unui depozit ecologic de deşeuri pentru care a obţinut acord de mediu. Din lipsa fondurilor, până la această dată nu s-a realizat această investiţie. Primăria Sf. Gheorghe şi Crişan au prevăzute investiţii pentru amenajarea depozitelor pentru anul 2003. CAPITOLUL 9. RADIOACTIVITATEA Pe teritoriul RBDD, funcţionează o staţie pentru măsurarea radioactivităţii (Sf.Gheorghe), staţie aflată în coordonarea APM Tulcea

129

CAPITOLUL 10. POLUĂRI ACCIDENTALE. ACCIDENTE MAJORE DE MEDIU

10.1. Poluări accidentale cu impact major asupra mediului

În anul 2003 nu s-au semnalat poluări cu impact major asupra mediului

CAPITOLUL 12. CHELTUIELI PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI 12.1. Cheltuielile pentru protecţia mediului Cheltuielile pentru protecţia mediului realizate în RBDD cuprind cheltuieli realizate de ARBDD pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu din ecosistemele naturale ale RBDD şi pentru reconstrucţia ecologică a unor zone îndiguite abandonate sau degradate datorită utilizării necorespunzătoare (cheltuieli pentru reconstrucţie ecologică), precum şi cheltuielile realizate de societăţile comerciale din perimetrul RBDD pentru eliminarea surselor de poluare în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare (cheltuieli pentru prevenirea sau combaterea poluării mediului); 12.1.1. Cheltuieli pentru reconstrucţie ecologică Acordând atenţia cuvenită Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, Guvernul României a cuprins în Programul de guvernare pe perioada 2001-2004, aprobat prin H.G. nr. 455/09.05.2001 lucrări de Reconstrucţie Ecologică a Deltei Dunării. a) Lucrări pentru îmbunătăţirea circulaţiei apei În categoria lucrărilor pentru îmbunătăţirea condiţiilor de circulaţie a apei în complexele acvatice naturale din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării s-au executat, în perioada 1992-2003, lucrări de reconstrucţie ecologică pentru îmbunătăţirea circulaţiei apei în complexele lacustre: Matiţa-Merhei, Razim-Sinoie, Gorgova– Uzlina, Şontea-Fortuna, Somova-Parcheş, Roşu–Puiu, Dunăvăţ–Dranov, în suprafaţă totală de 291.216 ha. b) Lucrări de reconstrucţie ecologică pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în zonele de reproducere naturală a peştilor autohtoni În 2003 au fost începute lucrările pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în zonele de reproducere naturală din complexul lacustru Matiţa-Merhei şi au fost elaborate studii de prefezabilitate pentru complexul lacustru Şontea-Fortuna, urmând ca în perioada următoare să se continuie elaborarea studiilor necesare pentru această categorie de lucrări în complexele lacustre: Gorgova – Uzlina, Razim – Sinoie, Dunăvăţ – Dranov şi Somova – Parcheş.

În categoria lucrărilor pentru refacerea reţelei de canale în vederea îmbunătăţirii circulaţiei apei conform art. 13.1 din H.G. 455/2001, în 2003 au fost realizate lucrări în incinta Fortuna şi în complexul lacustru Dunavăţ-Dranov, în care s-au finalizat lucrările prevăzute în proiect.

În categoria lucrărilor de reconstrucţie ecologică pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în zonele de reproducere naturală a peştilor autohtoni, în 2003 au fost începute lucrările prevăzute în complexul Matiţa –Merhei.

Tot în anul 2003 au fost elaborate şi aprobate studiile de fezabilitate pentru următoarele obiective de investiţii prevăzute a se realiza în perioada 2004-2006:

130

- Reconstrucţia ecologică a amenajărilor piscicole abandonate din zona Holbina-Dunăvăţ. - Reconstrucţia ecologică a ostroavelor rezultate prin rectificarea braţului Sfântu

Gheorghe. - Reconstrucţia ecologică a zonei Magearu-Cardon. - Consolidare platformei Centrului de monitorizare ornitologică Grindul Lupilor. - Reconstrucţie ecologică în complexul lacustru Roşu-Puiu privind îmbunătăţirea

regimului hidrologic şi refacerea potenţialului piscicol. Pentru aceste Studii de Fezabilitate s-au obţinut avizele de principiu ale ordonatorului

principal de credite în vederea aprobării principalilor indicatori tehnico-economici de către ARBDD Tulcea. Valoarea totală a cheltuielilor de capital efectuate în anul 2003 pentru lucrările de investiţii a fost de 17.044.730 mii lei, din care 14.407.985 mii lei, C+M, şi 1.835.000 mii lei pentru proiectare . 12.1.2. Cheltuieli pentru mediu efectuate de alte instituţii sau agenţi economici

Agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul RBDD, derulează programe de investiţii privind prevenirea şi eliminarea impactului negativ al activităţii acestora asupra mediului înconjurător.

Din cele 31 de societăţi comerciale care au programe de lucrări pentru protecţia mediului , 12 societăţi comerciale au realizat lucrări în valoare totală de 10.374.572.269 lei

CAPITOLUL 13. ENERGIA

Datorită specificului, în RBDD nu sunt amplasate exploatări de petrol sau gaze naturale şi nu sunt amplasate unităţi mari de producere a energiei termice. Pe teritoriul RBDD este amplasată o linie de transport pentru energie electrică având capacitatea de 110kV pe traseul Sarinasuf – Crişan şi Crişan – Sulina.

CAPITOLUL 14 DIVERSE 14.1. Presuni exercitate de aglomerările urbane Aglomerările urbane cele mai importante aflate în apropierea RBDD sunt reprezentate, în primul rând de Municipiul Tulcea, precum şi de Municipiile Constanţa, Galaţi şi Brăila. Toate cele patru municipii menţionate sunt amplasate pe cele patru căi principale de acces în RBDD.

14.2. Turismul Activitatea de turism desfăşurată în RBDD nu este pe măsura potenţialului deosebit de ridicat al zonei. Considerăm, însă, că pe lângă datele oficiale luate în considerare în aprecierea fenomenului turistic din RBDD trebuie să fie luat în considerare şi fenomenul turismului neorganizat prin agenţi economici autorizaţi, acest fenomen cunoscând şi în anul 2003, cel puţin, o creştere considerabilă, în special în localităţile cu potenţial turistic real: Sf. Gheorghe, Sulina, Crişan, Mila 23.

Structuri de cazare în anul 2003:

Total locuri de cazare: 2.466 locuri

131

din care, În Tulcea : 742 locuri - hoteluri: 402 locuri - Tabere (Tabăra Bididia): 340 locuri Pe teritoriul RBDD: 1.724 locuri

- Hoteluri: 222 locuri - Hoteluri plutitoare: 322 locuri - Pensiuni agroturistice : 250 locuri - Alte pensiuni, vile : 200 locuri - Campinguri : 420 locuri(reprezentând căsuţe,

bungalow-uri) - Tabere (Tabăra Sulina) : 310 locuri

Analiza dinamicii fluxului de turişti înregistraţi în RBDD arată că sezonul turistic are o perioadă de maxim în lunile mai-septembrie, în celelalte luni, numărul turiştilor este foarte redus.