R 32 Comert International Cu Servicii Cristureanu

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE

Prof. univ. dr. CRISTIANA CRISTUREANU Asist. univ. drd. ANA-MARIA DINU

COMERŢ INTERNAŢIONAL CU SERVICII

Curs în tehnologia ID-IFR

Bucureşti

2012

2

CUPRINS

INTRODUCERE ...................................................................................................................................... 4

MODULUL 1

Unitatea de învăţare 1

Dimensiunea imaterială a economiei – identitatea conceptuală

1.1. Introducere ............................................................................................................ ............................... 6

1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare .................................................................................. 7

1.3. Sinteza unităţii de învăţare ........................................................................................................ ..... 7

1.4. Îndrumar pentru autoverificare............................................................................................................. 8


Internaţionalizarea serviciilor

2.1. Introducere .......................................................................................................................................... 11

2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare ....................................................................... ........... 11

2.3. Sinteza unităţii de învăţare ............................................................................................................. 12

2.4. Îndrumar pentru autoverificare .............................................................................. .............................. 13


Tendinţe în tranzacţiile internaţionale cu servicii

3.1. Introducere ............................................................................................................ ............................... 16

3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat ............................................................ 16

3.3. Sinteza unităţii de învăţare ....................................................................................................... ...... 17

3.4. Îndrumar pentru autoverificare .................................................................................... ........................ 18

MODULUL 2


Reglementarea tranzacţiilor internaţionale cu servicii

4.1. Introducere ............................................................................................................ ............................... 20


4.3. Sinteza unităţii de învăţare ........................................................................................................ ..... 22

4.4. Îndrumar pentru autoverificare ............................................................................................................ 22


Procesul de liberalizare a pieţei serviciilor

5.1. Introducere .............................................................................. ............................................................. 25


5.3. Sinteza unităţii de învăţare ............................................................................................................ 26

5.4. Îndrumar pentru autoverificare ........................................................................... ................................. 27

MODULUL 3


Tranzacţiile internaţionale cu servicii de transport aerian

6.1. Introducere ............................................................................................................ ............................... 29


6.3. Sinteza unităţii de învăţare ................................................................................................ ............. 31

6.4. Îndrumar pentru autoverificare ....................................................................................................... ..... 32

3


Tranzacţiile internaţionale cu servicii turistice

7.1 Introducere ..................................................................................................................... ....................... 35

7.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat ............................................................. 36

7.3 Sinteza unităţii de învăţare ........................................................................................................ ...... 37

7.4. Îndrumar pentru autoverificare ............................................................................................................ 37

RĂSPUNSURI........................................................................................................................................... 39

BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................................... 40

4

INTRODUCERE

O abordare binară a structurii economiei moderne contrapune activităţilor care produc valori

tangibile sau bunuri materiale pe cele care realizează valori intangibile sau imateriale. Acestea din

urmă, datorită specificului lor pronunţat, sunt incluse într-un spaţiu economic distinct de cel al

economiei imateriale, fiind studiate de o subramură a ştiinţei economice, specializată relativ recent,

cea a economiei imaterialului. Aceasta are ca obiect sfera activităţilor cu rezultate imateriale dintre

care serviciile au o poziţie dominantă. Lor li se alătură creaţiile tehnice, artistice etc exprimate prin

informaţii, capital şi resurse umane. Evident, comerţul internaţional a absorbit efectele restructurării

economiei şi a înregistrat o similară reconversie dinspre tranzacţiile cu valori materiale spre

tranzacţiile cu valori imateriale dinspre comerţul internaţional predominant cu bunuri materiale în

comerţul internaţional predominant cu valori imateriale, respectiv cu servicii. Asemenea, studiul

relaţiilor economice internaţionale cuprinde alături de disciplinele care se preocupă de cercetarea şi

analiza fluxurilor mondiale de bunuri fizice, ca mărfuri, cercetarea şi analiza fluxurilor internaţionale

cu valori imateriale, în mod express cu servicii. Tranzacţiile internaţionale cu valori imateriale,

denumite şi tranzacţii “invizibile” reprezintă mai mult de o treime din comerţul mondial, înregistrând

o dinamică mai înaltă decât cea a comerţului cu bunuri materiale al cărui ritm depăşeşte

dinamica producţiei industriale mondiale. Disciplina Comerţul internaţional cu servicii este, astfel,

înscrisă în planul de învăţământ în cadrul disciplinelor cu caracter teoretico-aplicativ având ca

justificare nu numai o stare de fapt a realităţii economice ci şi o dinamică accentuată a unui proces

ireversibil. Cursul îşi propune să prezinte studenţilor o serie de aspecte teoretice şi practice privind

economia imaterială, în ansamblu particularizând procesul dematerializării economice pe cazul

serviciilor ca valoare şi marfă atrasă în circuitul mondial de valori.

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Cursul de „Comert internaţional cu servicii” se concentrează asupra unuia dintre cele mai

dinamice sectoare ale economiei mondiale, care condiţionează derularea relaţiilor economice, politice

şi culturale pe plan global. De aceea, problematica tratată pe parcursul programului de masterat

răspunde necesităţilor actuale ale pieţei forţei de muncă, aşa cum rezultă din semnalele transmise atât

de mediul de afaceri intern, cât şi de cel internaţional. Cursul oferă studenţilor informaţiile şi abilităţile

necesare pentru a se putea implica, pe baza cunoştinţelor acumulate, în acţiunile şi deciziile

companiilor naţionale şi multinaţionale din domeniul serviciilor, dar şi din oricare domeniu de activitate

pentru care servicii precum cele bancare, de transport, de asigurare, de distribuţie, de publicitate, de

consultanţă, de turism etc. se constituie în suportul indispensabil al tranzacţiilor comerciale. De

asemenea, datorită dezvoltării funcţiei de serviciu,i în toate compartimentele vieţii economice şi

sociale, oricărui economist specializat în domeniul tranzacţiilor internaţionale trebuie sa-i fie familiare

legităţile şi particularităţile tranzacţiilor internaţionale cu servicii.

Competenţe conferite

Cunoaştere şi înţelegere (cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice

disciplinei):

înţelegerea rolului şi poziţiei serviciilor in economia mondiala si pe plan national;

înţelegerea marilor principii care guvernează munca într-o societate democratică;

impactul pozitiv al acquis-ului comunitar asupra dezvoltarii serviciilor.

Instrumental-aplicative (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor practice

specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi de aplicare)

Se ofera studentilor informaţiile şi tehnicile necesare pentru a se putea implica, pe baza cunoştinţelor

acumulate, în acţiunile şi deciziile companiilor naţionale şi multinaţionale din domeniul serviciilor

Explicare şi interpretare (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor practice

specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi de aplicare)

5

Atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul ştiinţific /

cultivarea unui mediu ştiinţific centrat pe valori şi relaţii democratice / promovarea unui sistem de

valori culturale, morale şi civice / valorificarea optimă şi creativă a propriului potenţial în activităţile

ştiinţifice / implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor ştiinţifice / angajarea în

relaţii de parteneriat cu alte persoane / instituţii cu responsabilităţi similare / participarea la propria

dezvoltare profesională)

Resurse şi mijloace de lucru

Cursul dispune de manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de material

publicat pe Internet sub formă de sinteze, teste de autoevaluare, studii de caz, aplicaţii, necesare

întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea

cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a

studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate. Activităţi tutoriale se

pot desfăşura după următorul plan tematic, conform programului fiecărei grupe:

1. Mediu de afaceri internațional (1 ora)

2. Strategia de internaționalizare a companiei de servicii (1 ora)

3. Organizarea firmei de servicii (1 ora)

4. Aplicaţii ale strategiei de marketing în servicii (1 ora)

Structura cursului

Cursul este compus din 7 unităţi de învăţare:

Unitatea de învăţare 1. Dimensiunea imaterială a economiei – identitatea conceptuală (6

ore) Unitatea de învăţare 2. Internaţionalizarea serviciilor (4 ore) Unitatea de învăţare 3. Tendinţe în tranzacţiile internaţionale cu servicii (2 ore) Unitatea de învăţare 4. Reglementarea tranzacţiilor internaţionale cu servicii (4 ore) Unitatea de învăţare 5. Procesul de liberalizare a pieţei serviciilor (4 ore)

Unitatea de învăţare 6. Tranzacţii internaţionale cu servicii de transport (4 ore)

Unitatea de învăţare 7. Tranzacţii cu servicii turistice (4 ore)

Teme de control (TC)

Desfăşurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei şi acestea vor avea

următoarele subiecte:

1. Economia imaterială suport al comerţului internaţional cu servicii (2 ore)

2. Decizia de internaţionalizare a firmei de servicii (2 ore)

3. Statutul profesional al prestatorilor străini de servicii pe Piaţa Uniunii Europene(2 ore)

Bibliografie obligatorie:

1. C. Cristureanu, Tranzacţiile internaţionale în economia imaterială Editura C.H. Beck,

Bucureşti, 2009;

Metoda de evaluare:

Examenul final se susţine sub formă scrisă, pe bază de grile şi subiecte in extenso, ţinându-se

cont de participarea la activităţile tutoriale şi de rezultatele la temele de control ale studentului.

6

MODULUL 1


Dimensiunea imaterială a economiei – identitatea conceptuală

1.1. Introducere

1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

1.3. Sinteza unităţii de învăţare

1.4. Îndrumar pentru autoverificare

1.1. Introducere

Economia imaterială şi-a construit temelia şi conturat

evoluţia încă de la începutul perioadei postbelice. După al doilea

război mondial, două dintre cele mai importante manifestări

ireversibile de pe scena lumii, globalizarea şi integrarea economico

- politică, au avut o evoluţie complementară. Fie că s-a produs

sincronizat sau defazat la nivel regional, pe scară globală, suita

de acţiuni politice a generat un efect sinergic la nivelul

reacţiilor economice. Una dintre aceste reacţii a fost bascularea

interesului economic dinspre activităţile materiale spre cele

imateriale. Astfel, scara valorilor economice – dominată de

produsele industriale cărora le erau subordonate ideile, creaţia şi

serviciile a fost inversată. Nu numai că, de exemplu, informaţiile,

creaţia, serviciile au încetat a mai fi subordonate sau

complementare bunurilor industriale, este rândul acestora să

servească, astăzi şi în perspectivă drept suport al valorilor

imateriale. De aceea, de exemplu, însumând valorile

corespunzătoare tranzacţiilor internaţionale cu servicii, fluxurilor

generate de reţeaua globală a mass-media şi fluxurilor financiare

internaţionale volumul fluxurilor internaţionale imateriale

(tranzacţii invizibile plus fluxurile de informaţii şi capital) este de

50 - 70 ori mai mare decât cel al comerţului internaţional cu bunuri

materiale. Putem afirma, în consecinţă, că imaterialul

reprezintă, la scară planetară, liantul care adună într-un flux unic

bunurile, capitalul, informaţiile, ideile şi imaginile, ce modelează

actuala structură geoeconomică.

7

1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de

învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

cunoaşterea termenului de economie imaterială;

definirea termenilor precum artefact, active imateriale,

taxonomie;

cunoaşterea caracteristicilor economiei imateriale;

Competenţele unităţii de învăţare:

studenţii vor putea să definească termeni precum artefact,

active intangibile;

studenţii vor putea să diferențieze aspectele particulare ale

relaţiei ofertant - consumator de servicii;

studenţii vor învăţa despre taxonomia serviciilor;

studenţii vor putea diferenţia serviciile comercializabile de

serviciile necomercializabile;

Timpul alocat unităţii de învăţare

Pentru unitatea de învăţare Dimensiunea imaterială a

economiei – identitatea conceptuală , timpul alocat este de 6 ore.


Conceptul de economia serviciilor reflectă structurile

economico-sociale şi politice create de economia industrială, aflată

în plin proces de reconversie datorită abordării unei noi logici în

relaţia client-serviciu/bun material, pune în evidenţă caracterul

complementar dintre servicii şi bunuri materiale.

Caracteristici definitorii:

Caracter intangibil - trasatură caracteristică care are în vedere că

un serviciu nu poate fi atins, mirosit, nu are proprietăţi tangibile.

Intangibilitatea serviciilor îi determină pe consumatori să

folosească drept reper în alegerea lor, calitatea serviciului, raportul

calitate-preţ şi sursele de informaţii de care dispun aceştia atunci

când iau decizia de cumpărare a unui serviciu. Din aceste motive,

8

putem considera serviciile drept bunuri abstracte, care nu pot să fie

descrise, recurgând la parametrii fizici, estetici, organoleptici sau

de altă natură. Cu cât imaterialitatea unui serviciu este mai

pronunţată cu atât creşte dificultatea definirii sale în unităţi

specifice.

Caracterul relaţional al serviciilor - Consumul de servicii nu

poate fi separat de mijloacele şi persoanele care produc serviciile,

consumatorul participând pasiv sau, uneori, chiar activ la

procesul de producţie devenind astfel, co-producător al

serviciului. Relaţionalitatea poate avea intensităţi diferite în funcţie

de categoria serviciului oferit, dar este prezentă în toate cazurile.

Mai mult chiar, pentru acelaşi serviciu există posibilitatea prestării

sale în mod interactiv, deci cu un grad maxim de relaţionalitate sau

în mod indirect, uneori “la distanţă”, în funcţie de cerinţa

consumatorului (cazul serviciilor bancare, de televiziune, al

serviciilor informaţionale, de telecomunicaţii, educaţionale,

medicale etc.) deci cu o relaţionalitate minimă. Relaţionalitatea din

procesul producţiei serviciilor creează reacţii comportamentale

specifice atât la nivelul agenţilor producători, cât şi la nivelul

consumatorilor.

Variabilitatea/eterogenitatea

Pe parcursul actului de consum se prestează servicii a căror calitate

diferă de la un ciclu de consum la altul. De aceea, ele sunt

considerate eterogene pe plan calitativ şi totodată,

nestandardizabile. Această particularitate decurge, pe de o parte,

din caracterul relaţional al serviciilor (calitatea relaţionalităţii

depinzând de ambele părţi implicate) şi, pe de altă parte, din

imposibilitatea de a compara pe plan calitativ mai multe servicii din

aceeaşi categorie, dată fiind lipsa parametrilor de calitate. În mod

real, fiecare proces de producţie a serviciilor de un anumit tip

generează output-uri diferite din punct de vedere cantitativ,

structural şi calitativ. Ca urmare, posibilitatea obţinerii serviciilor

“de marcă”, individualizate, “pe comandă” (tailor made) sau

standard este determinată mai curând de reputaţia producătorilor

sau de specificul mijloacelor materiale care pot fi standardizate,

decât de înscrierea serviciului într-un anumit standard sau clasă

calitativă bine definită.

Perisabilitatea serviciilor - Serviciile nu pot fi stocate după ce au

fost produse, existenţa lor fiind efemeră şi dependentă de actul de

consum caracteristică care nu vizează factorii de producţie ci

rezultatul prestaţiei. Această modalitate de manifestare se explică

prin faptul că un serviciu îşi începe existenţa o dată cu actul

consumului şi îşi încheie existenţa odată cu încheierea acestuia..

Factorii de producţie mobilizaţi în scopul desfăşurării procesului de

producţie nu vor produce valoare decât în prezenţa consumatorului,

deci prin intermediul celui care declanşează efectiv prestaţia

serviciului. Serviciul nu este stocabil.

Imposibilitatea aproprierii

Această ultimă însuşire a serviciilor decurge, de fapt, din aspectul

lor imaterial şi este potenţată de caracterul lor perisabil. Este un

factor de risc, fiind frecvent invocată atunci când sunt analizate

principiile de formare a tarifelor pentru servicii şi utilizată ca

9

argument pentru practicarea unor tarife ridicate. Este adevărat

că serviciile nu se află în proprietatea vânzătorului atunci când are

loc tranzacţia comercială şi cu atât mai puţin pot trece în

proprietatea cumpărătorului după ce acesta le achiziţionează şi le

plăteşte. Trebuie făcută însă distincţia între proprietatea fizică şi

proprietatea intelectuală. Proprietatea fizică poate fi cedată sau

transferată, iar odată efectuat transferul, vânzătorul nu păstrează

drepturi reziduale asupra obiectului proprietăţii. Proprietatea fizică

este o noţiune statică ce se aplică numai bunurilor şi obiectelor

materiale. Proprietatea intelectuală este o noţiune dinamică ce se

referă la obiecte, servicii, idei, informaţii.


Concepte şi termeni de reţinut economie imaterială

artefact

active intangibile

taxonomia serviciilor

intangibilitatea

relaţionalitate

variabilitate

perisabilitate

imposibilitatea apropierii

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Cum se poate defini conceptul de economie imaterială?

2. Daţi exemple de artefacte.

3. Ce reprezintă activele intangibile?

4. Care sunt cele mai importante caracteristici ce definesc serviciile?

10

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Nu este o caracteristică a activelor intangibile:

a) se supun regulilor clasice de amortizare;

b) interacţionează între ele;

c) sunt dificil de identificat şi individualizat;

d) sunt foarte eterogene.

2. Formularea incorectă este:

a) drepturile înregistrate de proprietate intelectuală sunt protejate legal în mod explicit;

b) activele intelectuale (soluţii, baze de date, formule) sunt codificate, dar neprotejate legal în mod

explicit;

c) capitalul intelectual (calificare, capital de cunoaştere, cultura organizaţională, furnizorii,

reputaţia firmei, imaginea) este neprotejat în mod legal, dar apărat de firmă cu mijloace

specifice;

d) Companiile sunt cumpărate la un preţ care cuprinde valoarea lor de bilanţ (2/3) la care se

adaugă capacitatea estimată a firmei de a creea valoare în viitor « goodwill » (1/3).

3. Printre caracteristicile artefactelor imateriale se regăsesc următoarele:

A. Pot fi multiplicate nelimitat;

B. Sunt dificil de identificat şi individualizat;

C. Capacitatea de a genera venituri este mai incertă decât în cazul activelor corporale;

D. Dreptul de proprietate este este recunoscut juridic prin drept de autor sau patent (DPI).

a=B+C; b=A+D; c= B+D; d= C+D

4. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă?

a) serviciile sunt activităţi ale unor agenţi economici (prestatori), în interacţiune cu beneficiari sau

consumatori şi la cererea acestora, de modificare a stării unor obiecte sau persoane cu scopul de

a crea o nouă valoare sau o nouă utilitate;

b) serviciul există numai prin efectul său asupra unei realităţi, ceea ce face imposibilă reproducerea

sa în mod identic, din punctul de vedere al rezultatelor prestaţiei;

c) în cazul serviciilor prestaţia se realizează prin relaţia direct între prestator şi consumator

11

d) serviciul există numai prin efectul său asupra unei realităţi, ceea ce face posibilă reproducerea

sa în mod identic, din punctul de vedere al rezultatelor prestaţiei.

Bibliografie obligatorie


Bucureşti, 2009;

12


Internaţionalizarea serviciilor

2.1. Introducere

2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare



2.1. Introducere

Internaţionalizarea serviciilor şi lărgirea gamei de servicii

comercializabile a fost determinată de:

tendinţa de globalizare şi de liberalizare a comerţului cu

mărfuri;

extinderea utilizării tehnologiilor informatice pe scară largă.

Dezvoltarea fără precedent a sectorului serviciilor constituie

o trăsătură a evoluţiei majorităţii ţărilor lumii. Creşterea ponderii

şi importanţei acestora în schimburile economice internaţionale a

determinat preocupări sporite în definirea comerţului internaţional

cu servicii. În rândul acestora se desprinde decizia de a negocia

problema serviciilor sub auspiciile GATT. Eforturile s-au

concentrat întâi în direcţia termenilor de comerţ şi import de

servicii, adică de vânzari şi cumpărări ce depăşesc efectiv

frontiera vamală a ţării.

Însa în multe situaţii, vânzarea sau cumpărarea serviciilor în

străinatate presupune deplasarea în acest scop a producătorilor,

deci mişcarea factorilor de producţie şi în principal a muncii şi a

capitalului sau alteori a consumatorilor.


învăţare


cunoașterea termenilor de internaţionalizare, outsourcing,

insourcing;

cunoașterea avatanjelor si dezavantajelor a operaţiunii de

externalizare;

cunoaşterea tipologiilor opţiunilor de internaţionalizare;

13


studenţii vor putea să definească termeni precum insourcing,

outsourcing;

studenţii vor putea să diferențieze opţiunile strategice de

internalizare şi externalizare;

studenţii vor afla care sunt modalităţile de pătrundere pe

pieţele externe.

Timpul alocat unităţii de învățare:

Pentru unitatea de învățare Internaţionalizarea serviciilor

timpul alocat este de 4 ore.


Pentru a-şi satisface o anumită necesitate de servicii,

întreprinzătorul poate opta între a acţiona pe cont propriu (faire sau

do it yourself), a apela la firme specializate de pe piaţă (faire faire

sau let others do it) sau a combina cele două modele de

comportament economic. Fiecare dintre variantele amintite prezintă

anumite riscuri sau inconveniente. De exemplu, adoptarea, în

exclusivitate, pentru întreaga gamă de servicii necesare firmei a

uneia sau alteia dintre primele două variante (internalizare versus

externalizare) ar fi total greşită dacă ne referim la aprovizionarea cu

serviciile de afaceri care se bazează pe un nivel înalt al calificării şi

pe un volum ridicat de informaţii.

Pentru a face alegerea cea mai potrivită, din punctul de vedere al

costurilor şi al eficienţei, întreprinzătorul va compara avantajele şi

dezavantajele celor două opţiuni. De asemenea, va lua în

considerare: natura serviciului necesar, specificul său, frecvenţa

necesităţii, volumul necesităţii etc.

Trebuie subliniat că serviciile au caracter de produse-unicat

(artefacte) datorită specificului necesităţilor acoperite şi a

caracteristicilor şi domeniului de specializare a fiecărui utilizator şi

nu datorită specificului input-urilor folosite. În cea mai mare parte,

cunoştinţele, competenţele, informaţiile, know-how-ul pe care se

bazează activitatea de servicii sunt standardizate, generale,

transferabile. Nu însă şi rezultatele utilizării acestora. Unicitatea nu

este prezentă şi sesizată la nivelul producţiei, ci la nivelul

consumului. Aşa încât, numai consumatorul de servicii va putea

decide asupra categoriei şi calităţii serviciilor necesare şi va obţine

14

maximum de satisfacţie dacă serviciul primit este perfect adaptat

acelor necesităţi. În cazul necesităţilor de servicii standard,

întreprinzătorul va putea apela la externalizare, în timp ce, în cazul

în care serviciul necesar are caracter de unicat, acesta va încerca să

internalizeze respectiva activitate.

Premize ale internaţionalizării firmelor de servicii:

a) adoptarea tehnicii de calcul şi a tehnologiei informaţionale ca

mijloc de internaţionalizare a serviciilor considerate

necomercializabile;

b) facilitarea accesului prestatorilor de servicii spre una dintre cele

mai costisitoare componente ale sferei de servicii -

telecomunicaţiile, utilizate tot mai mult ca modalitate de distribuţie

la distanţă a serviciilor;

c) asimilarea progresului tehnic pentru atenuarea acelor

particularităţi ale serviciilor care le împiedică comercializarea

(caracterul perisabil, eterogen, relaţional şi imaterial);

d) înglobarea serviciilor alături de bunuri în acelaşi pachet

comercial;

e) includerea informaţiilor, considerate resurse strategice, în grupul

valorilor

comercializabile şi comercializate fie individual, fie prin asocierea

cu bunuri sau servicii;

f) focalizarea interesului producătorilor, implicaţi iniţial în

terţializarea bunurilor, spre lărgirea evantaiului de servicii

creatoare de valoare adăugată şi exportul acestora ca mărfuri per

se;

g) posibilitatea companiilor de a opta fie pentru aprovizionarea de

pe piaţă cu serviciile necesare procesului de producţie fie, în cazul

serviciilor de care compania nu se putea dispensa, includerea

acestora în nomenclatorul de activităţi ale companiei. Ambele

situaţii atrag stabilirea de contacte cu piaţa serviciilor


Concepte şi termeni de reţinut

globalizare

internaţionalizare

internalizare

externalizare

outsourcing

relaţionalitate


15

1. Prezentaţi cauzele care au condus la internaţionalizarea serviciilor.

2. Ce reprezintă termenul de outsourcing?

3. Prezentati avantajele opţiunii de externalizare.

4. Prezentaţi cele 3 modalităţi de pătrundere pe piaţa externă.


1. Serviciile au caracter de produse-unicat prin prisma:

a) producţiei;

b) consumului;

c) cunoştinţelor.

2. Nu este un avantaj al opţiunii de internalizare:

a) utilizarea unor resurse din exterior pentru a completa necesarul de resurse al companiei;

b) scuteşte întreprinderea de costurile tranzacţiei;

c) serviciile sunt personalizate pe baza informaţiilor deţinute de firmă şi pot fi continuu

îmbogăţite;

d) firma deţine a priori dreptul de proprietate asupra serviciului.

3. Care dintre variantele de mai jos reprezintă o premisă a internaţionalizării firmelor de

servicii:

a) facilitarea accesului prestatorilor de servicii spre telecomunicaţii, ca modalitate de

distribuţie la distanţă;

b) asocierea serviciilor la bunurile importate;

c) utilizarea de forţa de munca din exterior;

d) existenţa unor dotări factoriale care permit specializarea pe seama avantajului oferit de

anumite resurse

4. Nu este o strategie de internaţionalizare a firmelor de servicii:

a) exportul indirect;

b) exportul direct;

16

c) marketingul electronic;

d) pătrunderea indirectă pe piaţă.


C. Cristureanu, Tranzacţiile internaţionale în economia imaterială Editura C.H. Beck,

Bucureşti, 2009

17


Tendinţe în tranzacţiile internaţionale cu servicii

3.1. Introducere

3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat

3.3Sinteza unităţii de învăţare


3.1. Introducere

Serviciile, ca obiect al tranzacţiilor înregistrate în balanţa

conturilor curente din majoritatea ţărilor, sunt structurate în servicii

factor şi servicii non-factor. Primele sunt asociate activităţilor care

produc venituri prin deplasarea peste frontieră a factorilor de

producţie. În această categorie sunt incluse veniturile din investiţiile de

capital (profitul activelor materiale), redevenţe şi taxe (profitul

activelor imateriale), remiterile forţei de muncă angajate în exterior.

Cea de a doua categorie- a serviciilor non-factor acoperă necesităţi de

consum, de producţie, private sau publice şi includ transporturile

maritime şi alte forme de transport, călătorii, serviciile oficiale şi alte

servicii private.


învăţare


cunoașterea termenelor de comerţ intracomunitar de servicii şi

comerţ extracomunitar de servicii;

cunoașterea modalităţilor de livrare/prestare a serviciilor;

cunoaşterea strategiilor de pătrundere pe piaţa internaţională a

firmelor de servicii;

învăţarea avantajelor adoptării celui de al treilea mod de

internaţionalizare a firmei de servicii.


studenţii vor putea să definească termeni societăţi transnaţionale,

comerţ intracomunitar, comerţ extracomunitar;

studenţii vor putea identifica serviciile în balanţa de plăţi externe;

studenţii vor învăţa despre GATS;

18

studenţii vor putea diferenţia serviciile intracomunitare de cele

extracomunitare;

Timpul alocat unităţii de învăţare:

Pentru unitatea de învăţare Tendinţe în tranzacţiile internaţionale

cu servicii , timpul alocat este de 4 ore.


Dezvoltarea sectorului serviciilor constituie o trăsătură a evoluţiei

majorităţii ţărilor lumii.

Creşterea ponderii şi importanţei serviciilor în schimburile

economice internaţionale a determinat preocupări sporite în definirea

comerţului internaţional cu servicii. În rândul acestora se desprinde

decizia de a negocia problema serviciilor sub auspiciile GATT.

Eforturile s-au concentrat întâi în direcţia termenilor de import şi export

de servicii, adică de cumpărări şi vânzări ce depăşesc efectiv frontiera

vamală a ţării.

Însă, în multe situatii vânzarea sau cumpărarea serviciilor în

străinatate presupune deplasarea în acest scop a producătorilor, prin

urmare mişcarea factorilor de producţie şi în principal a forţei de muncă

şi a capitalului sau alteori a consumatorilor.

Surse majore de informaţii pentru cele 4 modalităţi de livrare/prestare

Prezenţa teritorială a

participanţilor la

tranzacţie

Modul de prestare Sursa de informaţii majoră

Consumatorul se află pe

teritoriul statului al cărui

rezident este

Mod 1: Transfer

transfrontalier

Balanţa de Plăţi Externe,

servicii comerciale, mai

puţin “călătorii” şi

“construcţii”

Consumatorul se află în

afara teritoriului statului al

cărui rezident este

Mod 2: Consum în

străinătate


contul “călătorii”

Prestatorul se află prin

prezenţă comercială pe

teritoriul statului al cărui

rezident este consumatorul

Mod 3: Prezenţă

comercială

FATS şi Balanţa de Plăţi

Externe pentru date

referitoare la prezenţa

comercială în construcţii

Prestatorul individual se află

pe teritoriul statului al cărui

rezident este consumatorul

Mod 4: Deplasarea

prestatorului


servicii comerciale mai puţin

turism. Alte statistici ale

Balanţei de Plăţi externe

pentru fluxuri de forţă de

muncă

19



comerţ intracomunitar

comerţ extracomunitar

transfrontalier

internaţionalizare

societăţi transnaţionale

investiţii străine directe


1. Prezentaţi comerţul intracomunitar cu servicii.

2. Prezentaţi comerţul extracomunitar cu servicii.

3. Prezentaţi trăsăturile specifice prin care este caracterizată activitatea societăţilor

transnaţionale în sectorul terţiar.

4. Care sunt cele 4 grupe de motive care determină o companie să îşi deplaseze o parte din

activităţi în exterior?

20


1. Nu este o caracteristică a investiţiilor străine directe în servicii:

a) sunt precedate, în general, de ISD în producţia materială sau, ca vârf de lance, pilotează

STN din producţia materială;

b) reprezintă una din cele mai uzitate căi de internaţionalizare a firmei de servicii;

c) achiziţionarea unor avantaje competitive suplimentare prin fuziuni, achiziţii, alianţe

d) avantajul de proprietate obţinut este mai nuanţat de la un subsector la altul.

2. Nu este o motivaţie a investiţiilor străine directe în servicii:

a) aprovizionare cu factori de producţie în condiţii mai avantajoase;

b) achiziţionarea unor avantaje competitive suplimentare prin fuziuni, achiziţii, alianţe;

c) substituirea exporturilor clasice prin metode mai eficiente de vânzare externă;

d) avantajul de proprietate obţinut este mai nuanţat de la un subsector la altul.

3. Nu este un avantaj al investiţiilor străine directe în servicii:

a) avantajul de internalizare;

b) avantajul de externalizare;

c) avantajul de proprietate;

d) avantajul de localizare.

4. Este adevărată următoarea afirmaţie:

a) ponderea serviciilor în PIB şi în utilizarea forţei de muncă scade în favoarea industriei;

b) dinamica industrializării este în creştere şi ritmul evoluţiei serviciilor se încetineşte;

c) industria a pierdut poziţia de motor al creşterii economice;

d) dezvoltarea activităţilor comerciale este un simptom al dezindutrializării.



Bucureşti, 2009;

21

MODULUL 2


Reglementarea tranzacţiilor internaţionale cu servicii

4.1. Introducere.



4.4. Îndrumar de autoverificare

4.1. Introducere

Sectorul de servicii, în majoritatea ţărilor dezvoltate, s-a

format, s-a structurat şi dimensionat sub acţiunea forţelor pieţei şi

în mai mică măsură ca rezultat al deciziilor şi acţiunilor înscrise în

politica de stat. Se poate deci afirma că, până nu demult, din varii

motive, serviciile (cu mici excepţii) nu au făcut obiectul unor

acţiuni de politică economică distinctă sau expresă în nici una din

ţările în care sectorul terţiar s-a constituit ca principal domeniu

de activitate. Excepţiile se referă la serviciile publice,

necomerciale, deoarece în diferitele etape ale dezvoltării lor sociale,

ca expresie a uneia dintre cele mai importante funcţii, statele s-au

implicat, adoptând reglementări şi măsuri economice privind

dezvoltarea învăţământului, asistenţei sanitare, justiţiei, apărării

etc. În cazul unui număr destul de mare de ţări, pot fi de

asemenea amintite excepţiile care cuprind şi numeroase servicii

comerciale apreciate drept strategice, cum ar fi serviciile

portuare şi aeroportuare, transporturile aeriene, maritime, unele

servicii de telecomunicaţii, serviciile bancare, asigurările, serviciile

audiovizuale, toate acestea reprezentând domenii importante pentru

existenţa şi suveranitatea unei naţiuni. În aceste cazuri, activităţile

sunt plasate sub controlul unor organisme care aparţin

administraţiei publice (uneori cu rang de minister), sunt

protejate prin măsuri directe sau indirecte şi fac obiectul unor

strategii destinate să pună în practică politica economică a statului.

În ultimă instanţă, strategiile adoptate la nivel central sunt

concretizate prin investiţii publice (uneori impresionante ca

volum), prin politica comercială externă şi instrumentele de politică

comercială adoptate cu scopul de a structura fluxurile de servicii

sau investiţiile de capital în servicii, toate servind obiectivelor

economice şi politice ale fiecărui stat.

În ansamblu, cu excepţia cazurilor amintite, marea

majoritate a serviciilor comerciale a fost reglementată la modul

general, iar până nu de mult nu a făcut nici obiectul negocierilor

comerciale exprese între state. Motivul lipsei de interes manifestate

22

de factorii centrali de decizie (“benign neglect”), diferă de la o ţară

la alta. Ele reflectă, în mare parte, existenţa unor reminiscenţe

conceptuale din timpul revoluţiei industriale, care fetişizează rolul

industriei în procesul creşterii economico-sociale. De aici şi

neliniştea pe care o generează, în cercurile de politicieni şi

chiar ale oamenilor de ştiinţă, explozia de activităţi imateriale,

dintre care serviciile se remarcă printr-o dinamică agresivă şi

ostentativă. Caracterul insidios al dezvoltării serviciilor în etapa

“copilăriei” acestui sector, utilitatea socială afişată la început, nu

au lăsat să se prevadă ascensiunea fulgerătoare şi proliferarea

vertiginoasă a acestor activităţi care au atins astăzi stadiul

“maturităţii” în evoluţia lor.


învăţare


cunoașterea termenilor de politică tarifară, politică

netarifară;

cunoaşterea instrumentelor de politică comercială aplicabile

tranzacţiilor internaţionale cu servicii;

cunoaşterea instrumentelor utilizate pentru protecţia

ofertanţilor de servicii pe piaţa naţională.


studenţii vor putea diferenţia instrumentele de politică

comercială;

studenţii vor putea distinge cele 5 grupe de instrumente;


Pentru unitatea de învăţare Reglementarea tranzacţiilor

internaţionale cu servicii , timpul alocat este de 4 ore.

23

4.3.Sinteza unităţii de învăţare

Globalizarea serviciilor a debutat înaintea procesului de

reglementare a schimburilor internaţionale cu servicii, astfel încât

factorii de decizie naţionali au fost constrânşi să instituţionalizeze o

situatie dată, la care s-a ajuns în mod spontan, înainte ca aceasta să

scape definitiv de sub control. Printre pârghiile folosite în acest

scop se numară şi instrumentele tradiţionale de politică comercială

care au trebuit adaptate specificului schimburilor invizibile,

situaţiei de pe piaţă şi obiectivelor strategice ale politicii

economice. Modificarea acestor obiective, în timp, a fost transpusă

pe planul politicii comerciale într-un proces evolutiv care a cuprins

mai multe etape.

Într-o primă etapă, asupra comerţului cu servicii au fost

extinse instrumentele clasice ale politicii comerciale preluate de la

comerţul cu bunuri materiale.

Odată cu accentuarea concurenţei pe piaţa serviciilor au fost

adoptate noi instrumente cu caracter specific, adaptate

particularităţilor internaţionalizării din sfera serviciilor.

Constientizarea rolului jucat de servicii în economia mondială,

precum şi efectele negative asupra fluxurilor de mărfuri induse de

barierele din calea fluxurilor de servicii, au dat semnalul abordării

problemei privind liberalizarea comerţului internaţional cu servicii.

Încheierea Acordului General pentru Comerţ şi Servicii (GATS) a

adus un element de noutate în cadrul negocierilor multilaterale

privind comerţul cu mărfuri, prin focalizarea problematicii

liberalizării asupra fluxurilor de servicii. S-a intrat astfel în cea de-a

doua etapa a procesului de creare a cadrului instituţional pentru

reglementarea tranzacţiilor cu servicii. Mai mult decât atât,

realitatea globalizării trebuia susţinută şi de măsuri concrete de

stimulare a schimburilor internaţionale cu servicii şi de liberalizarea

fluxurilor de capital destinat investiţiilor directe din sfera

serviciilor. Astăzi, tranzacţiile internaţionale cu servicii sunt

reglementate în toate tările lumii, existând o mare varietate de

instrumente comerciale aplicate într-o mare diversitate de forme, de

nuanţe şi grade de intensitate.



instrumente de politica comercială

bariere tarifare

24

bariere netarifare

first best

second best


1. Prezentaţi pe scurt, cele cinci grupe de instrumente în raport cu modalitatea de acordare a

clauzei.

2. Ce categorii de instrumente folosite ca bariere la importul de servicii au pus în evidenţă

Hoekman şi Primo Braga?

3. Ce forme pot lua restricţiile de preţ?


1. Nu fac parte din categoria restricţiilor cantitative:

a) prohibiţiile la import;

b) restricţii de reţea;

c) restricţionarea fluxurilor tramsfrontaliere de informaţii;

d) acordurile de sharing în transportul aerian.

2. Accesul la piaţă din cadrul gats nu se referă la:

a) se referă la angajamentul asumat de statele membre de a nu adopta măsuri ce restricţionează

numărul persoanelor ce pot fi angajate pentru prestarea unui serviciu;

b) se referă la angajamentul asumat de statele membre de a nu adopta măsuri ce restricţionează

cantitatea totală a producţiei de servicii sau numărul de firme;

c) angajamentul asumat de statele membre de a nu aplica un tratament mai puţin favorabil

prestatorilor externi de servicii faţă de cei interni;

25

d) se referă la angajamentul asumat de statele membre de a nu adopta măsuri ce restricţionează

nivelul participării capitalului străin într-o firmă sau pe piaţă în ansamblu.

3. Nu este o restricţie la intrarea pe piaţă:

a) permisul sau licenţa de funcţionare;

b) capitalul minim obligatoriu;

c) condiţionarea localizării;

d) restricţii privind forma juridică a firmei străine.



Bucureşti, 2009;

2. Acordul GATS

26


Procesul de liberalizare a pieţei serviciilor

5.1. Introducere


5.3. Sintezal unităţii de învăţare


5.1. Introducere .

Procesul de liberalizare a schimburilor comerciale poate fi

definit ca o sumă de acţiuni menite să elimine sau să atenueze

efectele barierelor cu care se confruntă la pătrunderea pe piaţă

furnizorii externi sau să reducă tratamentul discriminator faţă de

aceştia. Dinamica liberalizării serviciilor se înscrie, în mod firesc,

în dinamica de ansamblu a reformei comerţului mondial cu

bunuri. Multe dintre măsurile adoptate în acest cadru au urmărit

realizarea unei anumite neutralităţi în aplicarea instrumentelor

comerciale stimulative şi liberalizarea politicii comerciale, cum ar

fi reducerea restricţiilor comerciale şi/sau substituirea măsurilor

netarifare prin aplicarea unor instrumente cu efecte asupra

preţurilor.


învăţare


cunoașterea termenilor de libertate economică, procesul de

liberalizare a schimburilor comerciale;

cunoaşterea nivelurilor de acţiune privind reforma politicii

comerciale externe;

cunoaşterea pieţei europene a serviciilor, a indicatorilor

sectoriali;

cunoaşterea cadrului instituţional al procesului de

liberalizare a serviciilor.

27


studenţii vor invăţa cele 10 criterii care definesc libertatea

economică;

studenţii vor putea distinge nivelurile de acţiune privind

reforma politicii comerciale externe;

studenţii vor afla care sunt cele 4 categorii de tranzacţii

externe cu servicii;

studenţii vor învăţa despre cadrul instituţional al procesului

de liberlizare a serviciilor.


Pentru unitatea de învăţare Procesul de liberalizare a pieţei

serviciilor, timpul alocat este de 2 ore.


Clasificarea instrumentelor de politica comerciala aplicabile

tranzactiilor cu servicii Hoekman si Primo Braga au pus în

evidenta urmatoarele categorii de instrumente folosite ca bariere la

importul de servicii:

a) Restrictii cantitative (RC);

b) Restrictii prin pret (RP):

taxe de viza la intrarea sau iesirea din tara, tarife

portuare sau aeroportuarediscriminatorii,

tarifele vamale

subventiile

c) Restrictiile administrative (RA);

d) Restrictiile de retea (RR).

Conform GATS (General Agreement on Trade in

Services), instrumentele utilizate pentru protectia ofertantilor de

servicii de pe piata nationala pot fi structurate în trei mari

categorii:

A. Instrumente care limiteaza accesul pe piata,

B. Instrumente care reglementeaza acordarea

tratamentului national si

C. Alte masuri care cuprind instrumente ce

reglementeaza dreptul de proprietate intelectuala sau protejeaza

consumatorii, deci în mod indirect protejeaza si piata nationala.

Primele doua grupe de instrumente au actiune directa asupra

tranzactiilor cu servicii, sunt mai transparente si, astfel, mai

accesibile cunoasterii. Cea de-a treia categorie cuprinde o gama

larga de masuri cu efect difuz, fiind mai greu de sesizat caracterul

lor protectionist.

28

Obiectivul propunerii de directiva Bolkenstein îl reprezintă

stabilirea unui cadru juridic, care să elimine obstacolele în ceea ce

priveşte libertatea de stabilire a furnizorilor de servicii şi libera

circulaţie a serviciilor între statele membre ale UE, cu alte cuvinte

liberalizarea pieţei serviciilor la nivelul UE.

Noua directivă prevede cadrul legal pentru eliminarea

cerinţelor de ordin legal sau administrativ care constituie obstacole

în calea libertăţii de stabilire şi a liberei furnizări a serviciilor.

Se urmăreşte o simplificare a procedurilor administrative

instituite la nivelul statelor membre, având în vedere plângerile din

partea furnizorilor de servicii în ceea ce priveşte eliberarea

autorizaţiilor (criterii neclare, termene prea lungi, puteri

discretionare pentru autoritatile locale, numarul mare de documente

solicitate, costurile si timpul necesar alocate procedurilor

administrative).



libertate economică

liberalizare

instrumente de politică comercială

indicatori sectoriali

politică comercială

directiva Bolkenstein


1. Definiţi termenii de libertate economică, proces de liberalizare a schimburilor.

2. Prezentaţi cele două niveluri de acţiune a refomei politicii comerciale externe destinată

tranzacţiilor cu bunuri şi servicii.

3. Prezentaţi piaţa europeană a serviciilor.

4. Descrieţi Directiva Bolkenstein.

29


1. Sfera de aplicabilitate a prevederilor Directivei Uniunii Europene privind serviciile cuprinde:

a) servicii de afaceri;

b) servicii destinate întreprinderilor şi consumatorilor;

c) serviciile de consum;

d) comerţul


C. Cristureanu, Tranzacţiile internaţionale în economia imaterială Editura C.H. Beck, Bucureşti,

2009;

Uniunea Europeană: Directiva Serviciilor

30

MODULUL 3


Tranzacţiile internaţionale cu servicii de transport aerian

6.1. Introducere




6.1. Introducere

Serviciul de transport aerian satisface nevoile de deplasare

ale consumatorilor, atât în interiorul ţării de reşedinţă, cât şi

exterior, pentru acoperirea unor distanţe medii sau lungi şi

ajungerea la destinaţii în cazul cărora alte mijloace de transport nu

permit accesul sau timpul necesar ar fi prea mare.

Alături de caracteristicile tehnice ale aparatelor de zbor, care

reprezintă una dintre cauzele expansiunii serviciilor de transport

aerian, trebuie menţionate şi particularităţile economice ale pieţei

respective. Astfel, în ultimele trei decenii, piaţa transporturilor

aeriene a prezentat următoarele trăsături:

Dinamică susţinută. Din anii ’70, evoluţia întregului sector

s-a produs într-un ritm mediu anual de peste 6%. Această creştere a

fost concentrată geografic în ţările industrializate şi în special în cele

recent industrializate.

Intensificarea concurenţei. Concurenţa puternică din

industria transporturilor aeriene creează mari dificultăţi în

managementul liniilor aeriene chiar şi în perioadele în care, din

diferite motive, sunt înregistrate creşteri ale cererii. Politica de

liberalizare a transporturilor aeriene iniţiată de Statele Unite a

modificat raporturile de forţe de pe piaţa mondială, instaurând

relaţiile de concurenţă între marile companii de pe toate continentele.

Această concurenţă s-a dovedit benefică pentru consumatori şi a dus

la reorganizarea liniilor aeriene şi chiar la modificarea produselor

oferite.

Vulnerabilitate. Receptarea mutaţiilor tehnice, politice,

economice şi sociale de pe plan mondial reprezintă o caracteristică

deosebit de importantă a transporturilor aeriene. Anii ’80, marcaţi de

consecinţele şocurilor petroliere, au fost fundalul falimentelor unor

companii aeriene, printre care unele din America de Nord, cum ar fi

Pan Am şi Eastern. Criza Golfului şi recesiunea economică de la

începutul anilor ’90 au determinat declinul pasager al cererii şi, ca

urmare, dificultăţi în întregul sector al transporturilor aeriene. De

asemenea, ca urmare a atentatelor teroriste din 11 septembrie 2001,

31

aviaţia comercială a fost ca şi paralizată. După câteva zile, când în

Statele Unite s-a permis reluarea zborurilor, analiştii preconizau

amploarea pierderilor cu care avea să se confrunte sectorul, într-un

interval de douăsprezece luni, la 18 miliarde dolari3. Războiul din

Irak nu a făcut decât să prelungească efectul factorilor politici şi, în

unele regiuni, să-l agraveze.

Eterogenitate. Cele patru categorii de trafic (pasageri,

marfă, poştă, utilitar) au avut ritmuri diferite de evoluţie, fiind

influenţate de factori specifici fiecărei categorii a cererii de transport:

cererea de transport de pasageri care face parte din cererea turistică, a

transportului de marfă care se subscrie comerţului internaţional, a

transportului de poştă concurat de celelalte mijloace de transmitere a

informaţiei şi a mesajelor şi cererea de servicii utilitare (sanitare

etc.).

Evoluţie ciclică. Subsectorul transporturilor aeriene are

propriul său ciclu economic care prezintă defazări în raport cu ciclul

economic mondial. In plus recesiunea din transporturile aeriene

prezintă simptome şi consecinţe mult mai dramatice decât cele ce

caracterizează faza de criză din ciclul economiei mondiale. Crizele

din transportul aerian generează panică nu numai în industria

respectivă ci şi în ramurile dependente de aceasta, cum ar fi de

exemplu în industria turistică, pe piaţa financiară şi în industria

constructoare a aparatelor de zbor.


învăţare


cunoașterea caracteristicilor serviciilor de transport aerian;

cunoaşterea modalităţilor de internaţionalizare a serviciilor

de transport aerian;

cunoaşterea reglementării serviciilor de transport aerian;

cunoaşterea celor trei zone tarifare conform IATA.


studenţii vor cunoaşte formele de reglementare a

transportului internaţional;

studenţii vor invaţa semnificaţia termenului IATA;

studenţii vor învăţa despre obiectivele alianţelor în

transporturile aeriene.

32


Pentru unitatea de învăţare Tranzacţii internaţionale cu servicii

de transport aerian timpul alocat este de 4 ore.


Piaţa transporturilor aeriene de pasageri evoluează sub

influenţa următoarelor variabile: veniturile consumatorilor, tarifele

practicate de companiile aeriene şi oferta de servicii de transport

aerian a companiilor aeriene. Evoluţia cererii a demonstrat

existenţa unei elasticităţi ridicate la venit, redusă la tarife şi a unei

inelasticităti faţă de structura şi volumul serviciilor oferite.

Elasticitatea ridicată a cererii la venituri este uşor de

demonstrat prin corelarea creşterii economice exprimată prin

PIB/locuitor cu cererea de transport aerian/locuitor din fiecare ţară.

Deşi cererea de transport aerian are tendinţa de a creşte mai rapid

decât produsul intern brut, ea urmăreşte foarte fidel evoluţia ciclică

a acestuia.

Alături de factorii de piaţă amintiţi, asupra cererii de

transport aerian mai acţionează şi alţi factori de natură socio-

economică, cum ar fi: dimensiunea familiei, dimensiunea timpului

liber plătit (a concediilor), gradul de şcolarizare sau educaţie şi, nu

în ultimul rând, politica diferitelor companii aeriene în legatură cu

tarifele, facilităţile şi comfortul acordate publicului călător.

Cererea de transport aerian este concentrată, aşa cum ne

aşteptăm, în trei mari regiuni ale globului: America de Nord,

Europa şi Japonia (alături de ţările recent industrializate din Asia),

care, laolaltă, cuprind 75% din traficul aerian internaţional. În

privinţa traficului aerian intern, SUA reprezintă cea mai

voluminoasă piaţă cu cca 56%, urmată fiind de ţările U.E. cu 22%

din cererea internă mondială.

Transporturile aeriene, riguros reglementate de către

Autorităţile Aeronautice şi alte organisme sau instituţii naţionale

din diferitele state ale lumii, urmând exemplul american, au început

să fie treptat eliberate de majoritatea constrângerilor impuse până

nu de mult. Un pas important l-au reprezentat numeroasele acorduri

bilaterale, majoritatea lor incluse sub umbrela unor organizaţii sau

acorduri multilaterale.

Guvernele negociază acordarea reciprocă a drepturilor de

survol, care reprezintă prima libertate, dreptul de a face escale

tehnice - a doua libertate, dreptul de a transporta pasageri, marfă

şi poştă spre/din ţara de reşedinţă - a treia şi a patra libertate şi

dreptul de a transporta pasageri, marfă şi poştă spre/din alte ţări

33

decât ţara de reşedinţă - a cincea libertate.

O altă cale de a obţine o poziţie avantajoasă, ca rezultat al

negocierilor, este de a solicita primirea celei de a şasea libertăţi a

aerului, care nu a fost recunoscută sau definită la Convenţia de la

Chicago. Ea constă în dreptul companiei aeriene ce aparţine unei

ţări de a se angaja în activitatea de transport între alte două ţări via

ţara de provenienţă a companiei aeriene.

Alte trei noi libertăţi, de asemenea nespecificate în Convenţia

de la Chicago, sunt libertatea a şaptea, libertatea a opta şi

libertatea a noua de trafic. În cazul celei de a şaptea libertăţi, unei

companii aeriene i se permite în mod exclusiv să efectueze curse

numai în afara teritoriului său naţional, pe o rută dintre două ţări.

Timp de mai mulţi ani, una din companiile aeriene americane a

asigurat legătura aeriană între Tokyo si Seoul. A opta libertate

presupune dreptul acordat unei companii aeriene de a transporta

pasageri în interiorul unei ţări, pe o rută cu originea sau destinaţia

în ţara de reşedinţă a companiei aeriene. De obicei, acest gen de

transport poartă numele de cabotaj. Iniţial, cabotajul se practica

pentru a pune în legătură statul donator al dreptului de cabotaj cu

fostele sale colonii sau cu "teritoriile de peste mări" (Marea

Britanie-Bermude, Marea Britanie-Hong Kong). În prezent, dreptul

de cabotaj poate fi acordat unei companii aeriene dintr-o altă ţară,

pentru a asigura transportul de cabotaj intern în statul donator, ceea

ce reprezintă a noua libertate a aerului. La început, ţările europene

nu au dorit să recunoască dreptul la cabotaj al altor companii

europene. Restricţiile păreau foarte ferme şi irevocabile. Odată însă

cu declanşarea procesului de constituire a Pieţei Unice, o foarte

mare parte a restricţiilor privind dreptul de cabotaj au fost ridicate.



servicii de transport aerian

IATA

alianţe

libertăţi ale aerului

societăţi mixte

Full-blown Joint Ventures

consorţii


1. Prezentaţi cele trei zone tarifare conform IATA.

2. Prezentaţi modalităţile de internaţionalizare a serviciilor de transport aerian.

3. Care sunt obiectivele unei alianţe?

34

4. Ce reprezintă termenul de codesharing?


1. Printre determinanţii transportului aerian mondial de pasageri nu se regăseşte:

a) creşterea timpului liber;

b) diminuarea veniturilor disponibile;

c) stabilitatea politică;

d) intensificarea activităţilor economice.

2. Cererea pentru transportul aerian este:

a) mai puţin elastică la tarife;

b) foarte elastică la tarife;

c) relativ inelastică la venit;

d) foarte elastică la calitatea ofertei.

3. Care dintre afirmaţiile de mai jos este corectă?

a) primele două libertăţi ale aerului se acordă întotdeauna pe bază de reciprocitate;

b) a 6-a libertate a aerului reprezintă, de fapt, libertăţile 2 şi 4 interconectate;

c) a cincea libertate a reprezentat prima etapă a procesului de dereglementare a transporturilor

aeriene;

d) a 8-a libertate se acord frecvent.

4. Codesharing-ul reprezintă:

a) aranjamente de cumpărare a unui anumit număr de locuri pe o rută a unui alt transportator,

urmând ca primul transportator să le promoveze şi să le revândă sub propriul număr de zbor;

b) aranjamente de partajare a veniturilor din operarea pe aceeaşi rută;

c) aranjamente de comercializare a unei rute (formată din două zboruri) ca şi cum ar fi un zbor

direct al unei unice companii, deşi sunt operate de transportatori diferiţi;

d) aranjamente cu participare la capital.

35


C. Cristureanu, Tranzacţiile internaţionale în economia imaterială Editura C.H. Beck,

Bucureşti, 2009.

36


Tranzacţiile internaţionale cu servicii turistice

7.1 Introducere

7.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat

7.3 Sinteza unităţii de învăţare


7.1. Introducere

Serviciile turistice, la fel ca şi celelalte servicii - marfă

comercializate pe piaţa mondială au conturat, în timp, o piaţă

definită prin factori cu manifestare specifică şi determinanţi

proprii de natură economică, socială, politică, geografică,

culturală şi psihologică. Dimensiunea pieţei serviciilor turistice

depăşeşte cu mult volumul valoric a ceea ce se poate cuantifica

prin utilizarea instrumentelor statistice. Chiar şi în înregistrările

oferite de Organizaţia Mondială a Comerţului care include turismul

în tranzacţiile internaţionale cu servicii ca o componentă distinctă,

mărimea absolută şi relativă a tranzacţiilor internaţionale cu

servicii turistice este subevaluată, cel puţin, prin faptul că o parte

însemnată a serviciilor turistice, respectiv cele de transport al

turiştilor, este inclusă la componenta “Transport” din fluxul

internaţional al serviciilor comerciale.

Aşa fiind, serviciile turistice, ca unic produs, se află pe locul

doi ca importanţă, după exporturile de petrol, în exporturile

mondiale de bunuri şi servicii, cu o pondere în anul 2009 de

6%. Ele ocupă primul loc cu peste 26% în exporturile mondiale de

servicii.

Specific serviciilor turistice (denumire generică) este faptul

că în categoria respectivă sunt cuprinse o multitudine de activităţi

foarte diverse care integrate în produsul turistic, prin intermediul

pieţei, sunt destinate să acopere, o mare varietate de necesităţi

de consum denumite generic consum turistic sau consum de turism

Internaţionalizarea serviciilor turistice se realizează,

preponderent, prin Modul 2 conform metodologiei propuse de

GATS, respectiv prin deplasarea consumatorului (turistul) din

ţara sa de reşedinţă în calitate de ţară importatoare spre o ţară

vizitată care devine ţara exportatoare a serviciilor turistice.

Exportul de servicii turistice se mai poate realiza şi prin Modul 3,

respectiv prin prezenţa comercială a companiilor investitoare de

capital în industria turistică a ţării importatoare de capital

precum şi prin Modul 4, respectiv fluxul prestatorilor

individuali de servicii turistice din ţara exportatoare a forţei de

muncă specializate către ţara importatoare. În ultimele 2 situaţii

este mai curând cazul exportului de factori de producţie (capital şi

muncă) valorificaţi în industria turistică. Aşadar, în strategia de

37

internaţionalizarea a firmei ofertante a serviciilor turistice se poate

recurge atât la exportul direct sau exportul prin intermediari cât şi

la investiţia de capital, respectiv prezenţa comercială prin marcă,

know-how, capital, forţă de muncă în ţările importatoare ale

serviciilor turistice. Consumatorul de servicii turistice în altă ţară

decât ţara sa de reşedinţă este turistul internaţional. Acesta este

definit prin intermediul unor criterii care îl departajează de non-

turişti dar şi de turiştii interni. Non-turiştii pot fi excursionişti sau

vizitatori de o zi, lucrătorii din zonele frontaliere, angajaţi ai unor

structuri oficiale sau private, etc. Turiştii interni sunt rezidenţii unei

ţări care consumă serviciile turistice în ţara lor de reşedinţă.


învăţare


cunoașterea particularităţilor industriei de servicii turistice;

cunoaşterea cuantificării tranzacţiilor internaţionale cu

servicii tursitice;

cunoaşterea mecanismului de formare a circulaţiei turistice

internaţionale;

Cunoaşterea termenilor de “sunlust” şi “wonderlust”.


studenţii vor dobândi abilitatea de a colabora cu specialişti

din domeniu;

studenţii vor învăţa despre UNWTO, WTTC;

studenţii vor putea defini termenul de turist;

studenţii vor putea diferenţia termenii de turist şi

excursionist;

studenţii vor afla ce înseamna termenii specific turismului

interneţional de „sunlust” şi „wonderlust”.


Pentru unitatea de învăţare Procesul de liberalizare a pieţei

serviciilor, timpul alocat este de 4 ore.

38


Din punct de vedere economic, turismul reprezintă ramura

sectorului terţiar în cadrul căruia activitatea economică prestată

are ca scop organizarea şi desfăşurarea călătoriilor şi sejururilor

de agrement şi recreere, cu scop profesional sau cu alte scopuri,

incluzând toate prestaţiile necesare satisfacerii nevoilor turiştilor

pe perioada când se află în afara resedinţei lor obişnuite.

De asemenea, turismul internaţional reprezintă totalitatea

tranzacţiilor comerciale care rezultă din călătoria persoanelor

(turişti) peste graniţele ţării de reşedinţă. Scopul călătoriei este

considerat turistic atunci când spre şi la locul destinaţiei are loc un

consum turistic, subventionat din veniturile obţinute în tara de

resedinţă a turistului. Ţările de resedinţă al rezidenţilor în

străinătate, devin ţări importatoare de turism. Ţările cu destinaţie

turistică, încasând valuta ca urmare a prestarilor de servicii şi

vânzarii de mărfuri către turişti devin ţări exportatoare de turism.

În calitate de act de consum, turismul este o marfă complexă

cuprinsă în cadrul circuitului economic mondial în comerţul

invizibil sau comerţul cu servicii. Evidenţa plăţilor şi încasărilor

pentru şi din turismul internaţional este cuprinsă în contul

"turism" sau "călătorii" din balanţa de plăţi a fiecărei ţări.



servicii turistice

UNWTO

WTTC

turist

indicatori

sunlust

wonderlust


1. Definiţi termenul de turist.

2. Prezentaţii termenii de „sunlust” şi „wonderlust”.

3. Ce se înţelege prin „import de servicii tustice”?

4. Definiţi conceptul de circulaţie turistică internaţională.

39

5. Ce reprezintă asigurarea turistică?



Bucureşti, 2009;

2. C. Cristureanu ,Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Ed. Beck 2010

40

RĂSPUNSURI

Unitatea de învăţare 1: 1.a; 2 d; 3.b; 4.d

Unitatea de învăţare 2 1.b; 2.a; 3.a; 4.a

Unitatea de învăţare 3 1.c; 2.d; 3.b; 4.c

Unitatea de învăţare 4 1.b; 2.c; 3.a

Unitatea de învăţare 5 1.d

Unitatea de învăţare 6 1. b; 2. a; 3. c; 4. c.

41

BIBLIOGRAFIE

1. Aulakh S.P., Kotabe M., Teegen H., Export Strategies and Performance of Firms from

Emerging Economies: Evidence from Brazil, Chile, and Mexico, The Academy of Management

Journal, Vol. 43, No. 3, 2000;

2. Bénassy-Quéré A., Schwellnuss C., Ünal-Kesenci D., Reconfiguration des services en

Europe et nouvelle compétitivité internationale, Problèmes économiques, La Documentation

Française, Paris, nr. 2905/2006;

3. Bouquet C., Hébert L., Delios A., Foreign Expansion in Service Industries. Separability and

Human Capital Intensity, Journal of Business Research 57, 2004;

4. Braga P.A.C., The impact of the internationalization of services on developing countries,

Finance & Development, Brasil, 1996;

5. Brown R.J., Dev C.S., Zhou Z., Broadening the Foreign Market Entry Mode Decision:

Separating Ownership and Control, Journal of International Business Studies, Vol. 34, No. 5,

Sep., 2003;

6. Bryson J.R., Cuadrado-Roura J., Rubalcaba-Bermejo L., Trading Services in the Global

Economy, Edward Elgar, Northampton, 2002;

7. Cahuc P., Debonneuil M., Productivité et emploi dans le tertiaire, La Documentation

Française, Paris, 2004;

8. Campbell D., Evans N., Stonehouse G., Strategic Management For Travel And Tourism,

Butterworth-Heinemann, 2003;

9. Capar N., Kotabe M., The Relationship between International Diversification and

Performance in Service Firms, Journal of International Business Studies, Vol. 34, No. 4, Jul.,

2003;

10. Contractor J.F., Hsu C.-C., Kundu K.S., A three-stage theory of international expansion:

the link between multinationality and performance in the service sector, Journal of International

Business Studies, Vol. 34, No. 1, Jan., 2003;

11. Cooper P. Ch., Wahab S., Tourism In The Age Of Globalisation, Routledge, 2001;

12. Copeland B., Les services dans la nouvelle économie: problématiques, Programme de

publications de recherche d’Industrie Canada, 2003;

13. Cristureanu C., Economia invizibilului. Tranzacţiile internaţionale cu servicii, Editura All

Back, Bucureşti, 2004;

14. Cristureanu C., Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H. Beck,

Bucureşti, 2006;

15. Cunill O. M., The Growth Strategies Of Hotel Chains: Best Business Practices, Haworth

Press, 2006;

16. Czarnitzki D., Spielkamp A., Business services in Germany: Bridges for innovation,

Discussion Paper 00-52, ZEW, Mannheim;

17. Daly A., McDonnell J., Marketing Services Internationally - A Rich Topic For Much

Needed Research, IBEC, 2005;

18. David F., Strategic Management: Concepts (8thedn), Upper Saddle River, NJ: Prentice Hall,

2000;

19. De la Guardia C.D., Molero J., Valadez P., International Competitiveness in Services in

Some European Countries: Basic Facts and a Preliminary Attemp of Interpretation, SETI,

Bruges, 2004;

20. Di Maio M., Valente M., Uncertainty, Optimal Specialization and Growth, Laboratory of

Economics and Management Sant’Anna School of Advanced Studies, 2006;

21. Dicken P., Global Shift: Transforming the World Economy, London: Paul Chapman

Publishing, 1986;;

42

22. Dunning J.H., The Eclectic Paradigm as an Envelope for Economic and Business Theories

of MNE Activity, International Business Review, 9, 2000;

23. Dupuch S., Jennequin H., Mouhoud E. M., EU Enlargement: What Does It Change for the

European Economic Geography?, University of Paris XIII-Villetaneuse, CEPN, 2004;

24. Dwyer L., Kim C., Destination Competitiveness: Determinants And Indicators, Current

Issues in Tourism, Vol. 6, No 5, 2003;

25. Eiglier P., Langeard E., Servuction, Le Marketing des Services, Ed. Mac. Graw Hill, Paris,

2000;

26. Ergun S.J., Yilmaz B., The Foreign Trade Pattern and Foreign Trade Specialization of

Candidates of the European Union, Ezoneplus Working Paper No. 19, September 2003;

27. Evans N., Campbell D., Stonehouse G., Strategic Management for Travel and Tourism,

Oxford: Butterworth-Heinemann, 2003;

28. Ezcurra R., Gil C., Pascua P., Regional Specialization in the European Union, Department

of Economics, Universidad Publica de Navarra, D.T.2004/04;

29. Fagerberg J. et al., The competitiveness of nations, 10th Anniversary DRID Summer

Conference, June 2005;

30. Fyall A., Garrod B., Tourism Marketing: A Collaborative Approach, Channel View

Publications, 2005;

31. Garabiol-Furet M.D., Le compromis final autor de la directive services, Problèmes

économiques, La Documentation Française, Paris, nr. 2905/2006;

32. Herd G., Nayef A.-R., Stoudmann G., Proposal for a Globalization Matrix: Quantifying

Impacts & Responses, Geneva Centre for Security Policy, 2006;

33. Honggue L., Regime Selection as an Alternative to the Grubel-Lloyd Index, Department of

International Trade, Konkuk University, Korea, 2004;

34. Jervelund Ch., Sejeroe A., The Copenhagen Economics Study on the Economic Impact of

the Services Directive, Intereconomics, May/June, 2005;

35. Karnik, K., Mehta, S., Singh, G., Globalization of Services: Facilitators and Barriers,

Background paper prepared for the workshop - Grand Challenges in Services, organized at

Oxford University, 2006;

36. Koivula L., Mirzayev E., When The Network Strategy Is Not Enough. The Case Of

European Full Service Airlines, Ekonomiska Institutionen, 581 83 LINKÖPING, 2005;

37. Lehmann A., Tamirisa N., Wieczorek J., International Trade in Services: Implications for

the IMF, IMF Policy Discussion Paper, 2003;

38. Lovelock Ch., Wirtz J., Services Marketing: People, Technology, Strategy, Sixth Edition,

Pearson Prentice Hall, New Jersey, 2007;

39. Mann C., Globalization of Services: Why, How Much, and What to Do About It, Institute

for International Economics, 2004;

40. Nicoletti G., Pilat D., Réglementation et performance du secteur des services, in: P. Cahuc

şi M. Debonneuil, Productivité et emploi dans le tertiaire, La Documentation Française, Paris,

2004;

41. Ramasamy B., Yeung M., The Determinants of Foreign Direct Investment in Services,

2004;

42. Stern M.R., The Place of Services in the World Economy, RSIE, Discussion Paper nr. 530,

Michigan, 2005;

43. Ünal-Kesenci D., Services: un nouveau champ de la mondialisation, L’économie mondiale

2007, CEPII, Éditions La Découverte, Paris, 2006;

44. Uysal M., Chen J., Williams D., Increasing state market share through a regional

positioning, Tourism Management, 21 (1), 2000;

45. Wölfl A., The Service Economy in OECD Countries, STI Working Paper 2005/3, OECD;

46. Coalition of Service Intrustries Research and Education Foundation, Making the Most

of the Doha Opportunity: Benefits of Services Liberalization, 2006;

43

47. Eurostat, News release, International Trade in Services, nr.168/2007

48. Eurostat, European Union Foreign Direct Investment Yearbook, 2008

49. OECD, Enhancing the Performance of the Services Sector, Paris, 2008

50. OECD, Les services et la croissance économique, Réunion du Conseil de l’OCDE au niveau

ministériel de 2005;

51. OECD, Les services et la croissance économique, Paris, 2005;

52. OECD, Pour l’ouverture des marchés de services, Paris, 2001;

53. OECD, L’ouverture des échanges de services: un élément clé de la croissance économique,

Paris, 2005;

54. OECD, The Service Economy, Business and Industry Policy Forum Series, Paris, 2000;

55. OECD, Special And Differential Treatment Under The Gats, Trade Policy Working Paper

No. 26, Jan. 2006;

56. OECD, Statistics on International Trade in Services, Vol. 1, 2007;

57. OMC, Mesurer le commerce des services, Mars 2006;

58. UNCTAD, Trade in Services and Development Implications, TD/B/COM.1/85, 2 februarie

2007;

59. WTO, International Trade Statistics, 2007;

60. WTO, Time Series on Merchandise and Commercial Services, 2008;

Date post:	03-Jan-2016
Category:	Documents
Upload:	teo-cata
View:	256 times
Download:	3 times

R 32 Comert International Cu Servicii Cristureanu

Documents