2017—ediția 28

Insula Viitorului

Anul 1, nr 5, 04.08.2017, cotidian editat de Asociația Culturală Adsum

Comoara din Insula Viitorului

— concurs cu indicii—Z5

Indiciu final: stați cu ochii pe panouri, după orele 23:00

Rareș Chelmuș

Colectivul de redacție: Redactor șef Adina Stoicescu,

echipa reporteri ARCADIA: Ioana Zaharia, Cezara Guthi, Radu Toma, Andrei

Bragadireanu; Daria Popescu, Ana Kovats, Mihaela Scarlat

Redactori: Rareș Chelmuș, Redactor sport: Francisc Repanovici

Colaboratori: Aurel Cărășel, cROCo, Adrian Dedu, George Bragadireanu,

Lucian Oancea, Adina Todea, Tudor Panait, Tiberiu Mihalea

ISSN 2559 - 6519

Punct cardinal- interviul zilei Dl. Teodor Vasile a răspuns întrebărilor puse de Adina

Todea și Rareș Chelmuș :

A.T.: De când veniți pe insulă? T.V.: De 16 ani. A.T.: Ce ați adus nou, interesant, anul aces-ta? T.V.: În fiecare an este ceva nou și ceva vechi. Pentru că în ceea ce fac eu există continuitate. „Ceva nou” înseamnă punc-tul în care ajungem pentru că workshop-urile mele sunt de dezvoltare personală și aici întotdeauna avem o perioadă de schimbare după ter-minarea workshop-ului propriu zis. Efec-tele sale se regăsesc cel mai bine după o perioadă de 3-6 luni de zile de la absolvirea workshop-ului. În ceea ce privește cursul de arte marțiale, anul acesta am îmbinat tehnici de meditație și încărcare energetică pentru a atinge un nivel superior în cadrul executării tehnicilor de Ju-jitsu și Karate-do. Legat de meditația cu flacăra violetă, e greu să spun că am venit cu ceva nou. Nouă este percepția privind sta-rea de bine și relaxare a celor nou veniți. A.T.: Trei cuvinte cheie pentru Atlantykron? T.V.: Magnific, Magic, Educațional. R.C.: Ce vă face să te întorci mereu pe insulă? T.V.: Voi! Da, acesta este adevărul. Sunt vreo 250 de participanți la cursurile mele si la meditația cu Flacăra Violet, ceea ce înseamnă ca pot sa dau ceva la o mare de tineri care merita. Faptul ca veniți in fiecare an la workshop-urile mele, la ceea ce fac, chiar îmi da credința ca merita sa fiu aici.

(continuare în pag. 2)

read and share—citește și dă mai departe

Cerul înstelat de la Atlantykron—interviu Dl Cristian Pârghie, Societatea Științifică Cygnus din Suceava, a răspuns întrebărilor lui Tiberiu Mihalea: T.M.: Ce ați putut observa anul acesta ca observator al astrelor dar și al participanților la Academia de vară Atlantykron? C.P.: Ca observații astronomice, am vizat în primul rând Luna și Saturn, dar și Albireo, o stea dublă din constelația Cygnus. Au fost prezentate constelațiile vizibile: Carul Mare, Carul Mic cu Steaua Polară, Casiopaea, Cefeu, Dragonul, Andromeda, Lyra din Vega și altele. În ce privește participanții la Academie, am constatat un număr mai scăzut de înscriși la atelierele de Scien-ce. Spre exemplu, la precedenta noastră participare, în 2008, am avut o medie de 40-50 participanți, pe când acum s-au pre-zentat doar 15. T.M.: De cât timp veniți pe insulă și ce vă atrage aici? C.P.: Am venit în perioada 2001-2008 pe insulă, pe urmă am luat o pauză, până anul acesta. Sunt interesat de activitățile propuse și de oamenii care participă. T.M.: Care a fost cel mai interesant fenomen astronomic pe care l-ați văzut? C.P.: Eclipsele m-au interesat în mod deosebit, mai ales cele solare, deoarece sunt fenomene foarte rare și se manifestă spectaculos. T.M.: Ce pregătiți în continuare? C.P.: Momentan lucrez în proiectul LHCb de la CERN, Geneva și sper ca la anul să vin cu informații noi despre antimaterie și dark photon. T.M.: Ce putem învăța de la stele? C.P.: La scară macroscopică putem vedea armonia mișcării ste-lelor, fără a se deranja una pe cealaltă, ceea ce ar trebui să fie o lecție și pentru oameni, de a trăi în armonie și pace, având în vedere că numărul oamenilor pe Pământ este mult mai mic decât numărul stelelor în Univers. Dacă acestea sunt în armo-nie, cu atât mai mult și noi putem trăi în armonie. T.M.: Trei cuvinte cheie pentru Academia de vară Atlantykron? C.P.: Natură, oameni interesanți, cROCo.

Atlantykron – locul din care izvorăște Viitorul Dr. Florin Munteanu

Iată cum începea prima mea carte a cărei titlu: "Semințe pentru altă lume" sugera prin 1999 iminența unei schimbări, a unei pro-vocări majore căreia va trebui să-i facem față.

" Gânduri... gânduri... într-o seară de iarnă. Un clic pe mouse și... Ce gest automat. Clic pe stânga, clic pe dreapta... Ce ab-surd pare. Un asemenea gest banal poate aduce azi fericire sau nenorocire! Cât de absurd ar părea pentru cineva de-acum cincizeci de ani! Un clic... Bătaie la ușa unei realități virtuale bântuite de... A, e doar o felicitare de Crăciun! Sunt convins că e transmisă automat de „secretară" ideală care nu uită nimic... Ce ne-am face fără calculator? Nici să scriu nu mai știu. Câtă depersonalizare! Măcar dacă ar avea semnătu-ra „în original"! Un minim gest de curtoazie. Doar e vorba de un gând de Crăciun.... Trebuie să scriu și eu! Tot prin e-mail, căci oricum altfel nu mai ajunge la timp... Ce se vor face poș-tașii în mileniul al XXI-lea? Acum sună telefonul! Cine-o mai fi? Alo? Așa poate fi schimbată viața cuiva! într-o clipă. O veste vine întotdeauna că trăsnetul. Poți muri de bucurie sau de durere! Poți albi sau rămâne indiferent! O mică fluctuație în câmpurile fizice purtătoare ale informației și îți poate exploda mintea! Ce mică e energia stimulului... Vino, te rog, acasă. L-am internat pe tata! Acum e în comă!"

Viața este neașteptată, presărată cu momente dramatice

ce schimbă complet contextul, valorile, perspectiva. Emoțiile trăite în acele momente au o intensitate greu de suportat și lasă urme adânci în ființa fiecăruia dintre noi. Viața personală va con-tinua însă, dar va continua altfel, pe o altă direcție, cu o altă in-tensitate.

(continuare în pag. 3)

Speranță, Umanitate, Viitor deschis—Interviu

D-na Mihaela Muraru-Mândrea răspunde întrebărilor Adinei

Todea

A.T.: De când veniți pe insulă?

M.M.M.: Din 1992, ca organizator până în 2000 inclusiv. În anul 2000, devenind deputat am devenit incompatibilă și am venit doar ca participant, dar nu oricum, ci ca membru STRing. STRing a apărut în 1987 în Politehnică, ca cenaclu de știință și SF (vezi dicționar Nemira, 2000) și consider că centrul STRING este al patrulea fiu al meu, pe lângă cei trei născuți. A.T.: Ce ați adus anul acesta pe insulă? M.M.M.: Am fost membru în juriul concursului de literatură SF. M-am rezumat la această activitate și la stările mele proiective privind decadența societății românești. Mi-ar plăcea să trăim într-o lume Atlantykron și nu în societatea românească actuală. Aici există o comunicare de la spirit la spirit și presupune exclu-derea aroganței. Aici nu avem vârstă. Consider că ne aflăm într-o stare de decădere pentru că în primul rând legea este încălcată zi de zi în foarte multe domenii. Normele, care sunt doar niște ghidaje, sunt mai presus decât legile organice. Decizia politică a devenit discriminatorie în cele mai multe cazuri, așa că societa-tea Atlantykron, pentru 10 zile îmi oferă un sens de a trăi într-o lume care pare utopică dar realizabilă. A.T.: Ce soluții întrevedeți? M.M.M.: Consider că evoluția tehnologică și mințile care o mo-delează trebuie să se implice în reconstruirea societății umane. Forța mentală a creatorilor din domeniile profunde trebuie re-convertită în forța reconstrucției sociale și politice astfel încât înțelepții din diferite domenii, fără a fi acuzați de prieteni și par-teneri, să se poată implica în decizia politică de pe poziția unor principii general valabile, universale, care domină macrocosmo-sul social terrian. A.T.: Ca om și mamă ce aș putea face pentru a fi parte din aceas-tă soluție? M.M.M.: Aș promova adevărul în tot ceea ce fac și spun și m-aș aduna cu cei care au curaj să spună lucrurilor pe nume, dar după ce analizează bine faptele decidenților care conduc societatea. Lupta cu deciziile incorecte uzează dar și construiește. Trebuie să fim conștienți de acest fapt atunci când încercăm să recon-struim și eventual să construim societatea umanismului spiritua-lizat. A.T.: Trei cuvinte cheie pentru Atlantykron? M.M.M.: Speranță, Umanitate, Viitor deschis. A.T.: Ceva interesant sau marcant de pe insulă? M.M.M.: Copilul de 10 ani care a intrat în dialog cu NASA în lim-ba engleză, pentru că acest lucru sau fapt arată că avem viitor.

Breaking news, la închiderea ediției

Comoara din Insula Viitorului a fost găsită, după căutări asidue și întortocheate, de către o echipă de Atlantikronieni, care și-au pus în comun cunoștințele și abilitățile, pentru a interpreta indi-ciile primite în autentic spirit nexialist. Cei 6 exploratori norocoși au sunt: Cătălin Teodor Balcoș, Mirela Mihaela Oprea, Beatrice Manolache, Daniel Gulie, Adrian Palko, Andrei Alexandru.

SPORT AUTOAPĂRARE—03.08.2017

Salut, numele meu este Florin Cristian Bobeica și am fost invitat pen-

tru prima oară la Atlantykron. Până în prezent nu am auzit de această

tabără. Datorită prietenului meu, Adrian Alexe, Director Operațional

în firma CIVITAS, am aflat despre ea. Am fost invitat cu scopul de a

prezenta tehnici de supraviețuire si procedee de autoapărare, in sti-

luri militare de luptă, stil pe care de altfel îl practic. Datorită meseriei

mele, precizez că lucrez ca și Contractor Privat în Securitate Maritimă,

am obținut centura neagră în lupta de aproape (close combat). Am

recunoaștere internațională și în curând voi avea recunoaștere din

partea US în stilul pe care îl practic. În ce privește tabăra Atlantykron,

a fost o onoare pentru mine să fiu alături de toți participanții aici, să le

prezint procedee de autoapărare. Dacă în prima zi au fost doar câteva

persoane, a doua oară au venit mult mai mulți, și am organizat și o

competiție spre sfârșitul zilei, ocupanții podiumului câștigând premii

modice, constând in tricouri, șepci, brățări si diplome. Premiul I i-a

revenit lui Cătălin Teodor Balcoș din București.

La anul vă promit ca voi reveni, împreună cu familia și vom învăța

multe lucruri noi.

SLACKLINE și BADMINTON 03-04.08.2017

Slackline: după câteva zile de aventură pe coardă în Poienița plină de provocări neașteptat de amuzante, de la mic la mare curioșii sau inte-resații s-au bucurat în număr mare de o experiență inedită de echili-bristică pe coardă la liber, învățând să-și asculte propriul corp în an-samblu cu beneficiul de a-și găsi echilibrul interior. Badminton: finala a fost disputată de echipele formate din Suditu Sabin, Matei Monea pe de o parte și Duca Ovidiu, Mitrea Cristian pe de altă parte, aceștia din urmă fiind și câștigători.

Atelierele se prezintă :

Poienița Artei Cu Valentin Ionescu

Atelierul de Artă, denumit generic „Poienița Artei”, adună an de an

tinerii ce iubesc culoarea și formele de artă. Toate se împletesc în

fuziunea cromatică a imaginației SF. Atelierele având secții de grafi-

că și pictură s-au desfășurat de-a lungul a 5 zile.

Au participat aproximativ 40 de persoane, cu o medie de 15 persoa-

ne / zi.

Am avut trei concursuri.

Premiile de grafică și pictură au purtat numele unor scriitori și ar-

tiști plastici ce au trecut în neființă:

Premiul de grafică „Ștefan Ghidoveanu”, cu tema: nave de lup-

tă SF.

A fost câștigat de eleva Ana-Maria Mitrea, 14 ani.

Premiul de pictură „Aurel Manole”, cu următorii câștigători:

Locul 1 – Tina-Alina Sandu, 18 ani

Locul 2 – Rebeca Fâșie, 15 ani

Premiu special – Miruna Ciorbaru, ,16 ani

Sesiunile de Arte Vizuale se încheie cu obișnuita paradă a măștilor

pictate (coordonator tânăra instructoare Cristina Repanovici) și

facepainting.

Pag. 2 Pag. 3

Punct cardinal—interviu cu dl Teodor Vasile (continuare din pag. 1) R.C.: De unde aveți energia de a face tot ceea ce faceți? T.V.: Energie? Energie îmi dă bunul Dumnezeu că fac ceea ce cred și ceea ce sper că las bun în urma mea. Munca îmi e împărțită între cabinet, unde ajut oamenii prin psihoterapie, medicină complemen-tară și universitate. Este menirea mea și de aici cred că vine energia și din faptul ca am întâlnit mulți oameni buni care m-au ajutat, nu ajungeam unde sunt fără ei. R.C.: Ne puteți recomanda trei locuri din România de vizitat din punct de vedere spiritual? T.V.: Pădurea Baciu este un loc cu totul și cu totul special. În acea poieniță rotundă merg de peste 15 ani, într-o anumită dată și stăm două nopți și energia cu care intri în acel loc este energia pe care o primești. A doua locație este Sarmisegetusa, unde din păcate vizita-rea este in multe locuri restricționată. Al treilea loc este cu siguran-ță Retezat, loc pe care îl recomand oricui își dorește sa aibă o expe-riență dincolo de cea montană.

Atlantykron – locul din care izvorăște Viitorul

(continuare din pag. 1) La o privire mai atentă însă, ceea ce era un moment dramatic pentru

individ, nu are mare însemnătate pentru lumea din jur, pentru societate. Viața își continuă drumul așa cum o făcuse și până atunci, insensibilă la drama ce tocmai se petrecuse. Între individ și societate, între om și omeni-re, între Eu și Noi există diferențe majore dar și asemănări frapante.

Societatea, ca ființă colectivă, ca un mare Eu alcătuit din multe Eu-ri individuale, are și ea o viață, o viață ce evoluează. O viață cu perioade „bune” și perioade „grele”, cu suișuri și coborâri, cu momente de cumpănă în care au loc modificări majore, profunde. Societatea ca întreg poate intra în criză. O criză datorată unui accident, a unei schimbări majore, catastrofa-le de context, de climă sau datorată iminenței unei transformări a structurii corpului social, a unei metamorfoze. Din nou, forțând o analogie, putem asocia de exemplu criza de pubertate atât de dramatică a adolescenței cu o adolescență a ființei colective, a societății la scară globală, a umanității.

Criza ființei colective se resimte dramatic în viața fiecărei individuali-tăți, fiecărei persoane. O criză la scara întregului corp social determină o multitudine de crize individuale, sincrone, greu de înțeles și gestionat.

Ori despre o asemenea criză cred că vorbim în aceste timpuri. Criza resimțită azi, ce bulversează lumea în ansamblu, nu este doar o

criză financiară sau una economică sau politică, identitară sau culturală ci una mult mai profundă, izvorâtă din însăși legea de evoluție a Omenirii, lege despre care nu știm prea multe dar care ne afectează pe toți.

Într-o asemenea situație, însuși contextul în care evoluăm, lumea din jurul fiecăruia este cuprinsă de agitație. Parcă vrând să sugereze o legătură profundă între Om și Natură, însăși Natura pare cuprinsă de frisoane. Vre-mea extremă ne surprinde din ce în ce mai des contribuind la acea stare de insecuritate, de neînțelegere, de panică ce caracterizează apropierea unui punct critic.

Tot ceea ce părea stabil în ritmul vieții noastre sociale și economice se destramă, se desincronizează, se relativizează devenind în final o realitate turbulentă, nepredictibilă, generatoare de insecuritate, percepută în întrea-ga umanitate.

Încercarea de a găsi soluții prin acțiuni politice nu pare să calmeze această stare de neliniște și depresie. Ba din contră. Asistăm la surprize majore înregistrate la alegeri de orice nivel și în orice țară. Polarizări sociale generate de asumarea unor ideologii principial antagonice, fenomen ce determină o fragmentare din ce în ce mai fină, mai atomizată a societății în jurul oricărui subiect, esențial sau derizoriu. Totul se întâmplă ca și cum, singurul lucru care contează este ascuțirea contradicțiilor, generarea unui mediu conflictual, invitație la acțiuni distructive, radicale.

În această mare în furtună, în această societate cuprinsă de revolte, de conflicte, dacă știi unde să te uiți, dacă ai o minte deschisă și evident o bază de cunoștințe adecvată poți constata că omenirea face pași extrem de rapizi către o străpungere conceptuală, către o adevărată metamorfoză a ființei. Preocuparea omului de a studia materia s-a esențializat într-un an-samblu de legi ale Naturii. a creat o masă critică de înțelesuri, de experi-mente, de cunoștințe. Întreaga experiență acumulată în dorința de a stă-pâni Natura, de a produce obiecte utile sau mai puțin utile, de a domina piața și a întreține o societate de consum se recristalizează, se transfigurea-ză acum permițând o abordare la un cu totul alt nivel a Conștiinței, a Minții, a Omului ca ființă spirituală. Știința, orientată către material, către repro-ductibil și obiectivitate a atins în zilele noastre capacitatea de a studia Omul, dincolo de anatomie, de fiziologie, de patologie, Omul ca ființă cos-mică, relația Creier – Minte și mai mult, interacțiunea Minte – Materie.

În aceste zile ce par desprinse dintr-un coșmar, se naște o lume în care înțelegerea realității la un nivel nou de profunzime generează nu doar o împăcare a contrariilor ci o altă viziune asupra Universului, un alt nivel de definire și valorizare a viului, a vieții, a Omului.

Unde nu te aștepți, punctual, găsești „semințele” noii lumi, tineri sau mai puțini tineri, animați de o efervescentă creatoare, având un tonus indi-vidual remarcabil generat de o puternică nevoie de colaborare, de partici-pare la rezolvarea unor probleme reale dintr-o perspectivă multi și trans disciplinară. Un asemenea loc în care se naște spiritul colaborării, al explo-rării, al schimbării sub deviza IMPREUNĂLUCRARE poartă un nume consa-crat deja: ATLANTYKRON. Este una din semințele din care se naște Viitorul!

Insula Viitorului, desen de Maria Zara Peca, Atlantykron 2017

1997—Jurnal de Atlantykron, ședință de redacție

2017 — AtlantyCronica, echipa de redacție

Sălciile Insulei Viitorului - modul de transport temporal

In 1997, acum 20 de ani, profesorul Aurel Cărășel împreună cu o echi-pă de tineri—exact ca într-o povestire genială semnată de Asimov sau Clarke— editau, din spatele unui modest calculator 286, la tastele căruia se afla Andreea, fiica profesorului Florin Munteanu, Jurnalul de Atlantykron! Echipa de redacție visa sub același soare, la umbra acelorași sălcii și cu aceeași încredere in Viitor exact cum în 2017, visează și echipa de reporteri a cotidianului Inelul de Piatră - Atlan-tyCronica, să lase o urmă care mai târziu să fie reper pentru cei ce ne vor urma pe acest tărâm al Tinereții veșnice și al vieții fără de moarte! Legătura în timp între cele două Jurnale de Insulă este făcută de Sălciile care ne apără de soarele necruțător pe durata Academiei de vară. Putem spune că Salcia de Insulă sau de Inel este fermecatul și fermecătorul modul prin care putem țopăi prin timp. Deocamdată doar din 1997 în 2017. În mileniul trecut a fost lăsată o urmă, In mile-niul acesta am lăsat noi o urmă, încalec pe umbra salciei să văd ce va mai fi să fie in mileniul 4. Să ne vedem sănătoși anul viitor! Insula fie cu voi!

Lupișor