PSIHOLOGIE Lecţie Demonstrativă - eurocor.ro · forţelor care îl înconjoară pe individ –...

1

Lecţie DemonstrativăPSIHOLOGIE

2

Lecţie DemonstrativăPSIHOLOGIE LECŢIE

DEMONSTRATIVĂINTRODUCERE

Ne bucurăm că aţi ales Cursul EUROCOR de Psihologie!Cu toţii ne punem întrebări esenţiale despre viaţă, mai ales atunci când trecem prin momente dificile. Autocunoaşterea şi capacitatea de a înţelege reacţiile celorlalţi sunt vitale astăzi, într-o lume tot mai dinamică şi parcă tot mai grăbită, în care ne simţim deseori stresaţi şi nesiguri.Cursul Eurocor de Psihologie vă va ajuta să aveţi mai mult succes în toate activităţile pe care le realizaţi, de la cele zilnice şi până la marile planuri de viitor. Iar atmosfera din familie şi de la serviciu se va îmbunătăţi cu siguranţă... Acest curs este util oricui vrea să descopere mai multe despre personalitatea sa şi a altora, subconştient sau vise, despre relaţiile interpersonale, conflictele din cuplu, metode de combatere a stresului sau evoluţia personală. De asemenea, Cursul Eurocor de Psihologie este de un real folos tuturor celor care lucrează în domenii unde comunicarea este esenţială – educaţie, sănătate, relaţii cu publicul, resurse umane, protocol şi organizare evenimente, marketing şi vânzări, turism.Învăţaţi relaxat!

La Eurocor, însăşi metoda de studiu este o dovadă grăitoare a modului în care psihologia poate fi aplicată în procesul de învăţare. Primiţi acasă pachetele de curs, pe care le parcurgeţi în ritmul ales! Studiaţi fără stres, în confortul propriei locuinţe, când doriţi.Vă veţi bucura de o atenţie deosebită!

Beneficiaţi de sprijinul unui profesor personal, un specialist cu experienţă care poate fi contactat prin corespondenţă poştală sau online. Vă aflaţi în faţa unei călătorii importante, unice, care va fi cu siguranţă plină de urcuşuri şi coborâşuri, întârzieri în trafic, dar şi descoperiri minunate – călătoria spre dumneavoastră înşivă!Mult succes!

LECŢIA DEMONSTRATIVĂ vă ajută să vă familiarizaţi cu materialele şi metoda de studiu EUROCOR. Din punctul de vedere al numărului de pagini,

aceasta reprezintă mai puţin de jumătate din conţinutul unui caiet de curs. Vă prezentăm câteva secţiuni teoretice, exemple, exerciţii şi un model de temă, selectate din diverse lecţii, pentru a vedea exact cum sunt structurate caietele.

Lectură plăcută!

3


STRUCTURA LECŢIILORStudiul eficient al cursului nostru este garantat de structura unitară a celor 30 de caiete. Fiecare caiet este constituit din două lecţii, ce tratează un anumit domeniu de interes. Informaţiile noi sunt prezentate într-un mod atractiv, cu numeroase

exemple din viaţa de zi cu zi, astfel încât memorarea lor devine simplă şi uşoară!

Aveţi la dispoziţie şi succinte prezentări teoretice, care vă ajută să vă familiarizaţi cu cele mai importante noţiuni din acest domeniu.

Cursul conţine diverse tipuri de exerciţii practice, pe care le puteţi efectua singur sau cu ajutorul prietenilor. Acestea constituie o modalitate relaxantă şi chiar distractivă de a vă petrece timpul liber, iar în acelaşi timp vă ajută să vă fixaţi cunoştinţele de psihologie.

În curs veţi găsi şi citate interesante, inedite – veţi reţine totul mai uşor, amintindu-vă cu plăcere concluziile la care au ajuns marii înţelepţi ai lumii.

Caietele se parcurg uşor, într-un mod relaxat datorită semnelor grafice.Temele pentru acasă din cursul de psihologie au un caracter specific,

conţinând numeroase aprecieri din partea profesorului. Veţi urca trepte semnificative pe scara dezvoltării personale!

PRIMIREA CURSULUILa Eurocor, cursanţii aleg unde să primească pachetul de curs! Dvs. ce alegeţi?1. Acasă, la cutia poştală (Cutia poştală trebuie să aibă dimensiunile de

minimum 22x30x1 cm.).2. La serviciu.3. La oficiul poştal de care aparţineţi (Adresa menţionată la înscriere trebuie

să fie cea din buletin).

CONTUL DE CURSANTFiecare cursant are propriul cont pe site-ul www.eurocor.ro. Aici găsiţi informaţii despre stadiul trimiterii pachetelor de curs, calificativele obţinute sau plăţile efectuate şi înregistrate. Din contul de cursant se pot accesa şi aplicaţiile TemeOnline sau PlataOnline.

ABSOLVIREAOdată cu expedierea ultimului pachet de curs prin corespondenţă, veţi primi şi testul de evaluare finală. Calificativele obţinute pot fi: foarte bine, bine, satisfăcător şi insuficient (în funcţie de punctajul realizat). Odată promovat acest test, veţi obţine Certificatul de absolvire Eurocor.

@

@

4


Programa cursului PsihologieCursul a fost structurat pe capitole şi lecţii. Temele lecţiilor sunt prezentate sub forma unor întrebări succesive. Veţi găsi răspunsurile la aceste întrebări doar după încheierea lecturii materialelor noastre, după efectuarea tuturor exerciţiilor şi după analiza propriilor reflecţii.

I) PSIHOLOGIA – ŞTIINŢĂ DESPRE OM Lecţia 1 – Cum pot fi folosite cunoştinţele de psihologie în viaţa cotidiană?Lecţia 2 – Cum te pot ajuta psihologii şi în ce domenii?

II) DESPRE EFORTUL SOLICITAT DE EVENIMENTELE DIN VIAŢA COTIDIANĂLecţia 3 – Ce reprezintă stresul pentru om?Lecţia 4 – Cum ne influenţează viaţa situaţiile critice?

III) INFLUENŢA SITUAŢIILOR CRITICE ASUPRA VIEŢII AFECTIVE ŞI ASUPRA ACTIVITĂŢII INTELECTUALELecţia 5 – Cum ne manifestăm în situaţii critice?Lecţia 6 – Ce putem face pentru a depăşi situaţiile critice

IV) REACŢII POSIBILE ÎN SITUAŢII CRITICELecţia 7 – Cum să ne raportăm eficient şi raţional la stres?Lecţia 8 – De ce unele forme de apărare împotriva stresului sunt ineficiente?

V) SOLICITAREA ŞI ACORDAREA SPRIJINULUILecţia 9 – De ce omul este considerat fiinţă socială?Lecţia 10 – Omul acţionează spre binele său sau împotriva sa?

VI) REACŢIA OMULUI FAŢĂ DE SINE ÎNSUŞILecţia 11 – De ce ar trebui să ne placă de noi înşine?Lecţia 12 – Cum ne autoapreciem?

VII) AUTONOMIE ŞI DEPENDENŢĂ ÎN EXISTENŢA OMULUILecţia 13 – Cum reacţionăm când considerăm că nu suntem noi responsabili pentru ceea ce ni se întâmplă?Lecţia 14 – Cum reacţionăm când considerăm că noi suntem responsabili pentru ceea ce ni se întâmplă?

VIII) COMUNICAREA VERBALĂ ŞI NONVERBALĂ Lecţia 15 – Ce stil de comunicare verbală folosim?Lecţia 16 – Ce câştigăm şi ce pierdem folosind „jocurile” interpersonale?Lecţia 17 – Ce înţelegem prin „limbajul trupului”?Lecţia 18 – Cum să foloseşti şi cum să interpretezi adecvat mimica şi vocea?

IX) DESPRE SENTIMENTUL APARTENENŢEILecţia 19 – Ce reprezintă grupul la care mă raportez?Lecţia 20 – Ce influenţă are asupra mea apartenenţa la diferite grupuri?

X) MODALITĂŢI DE ADAPTARE LA ROLURILE SOCIALELecţia 21 – Cum reacţionezi în rolul de COPIL, faţă de părinţii proprii?Lecţia 22 – De ce este dificil să joci rolul de elev sau de student?Lecţia 23 – Cum să te manifeşti în rolul de PARTENER?Lecţia 24 – Cum să te raportezi la rolurile profesionale pentru a obţine satisfacţie?Lecţia 25 – Ce să faci pentru ca rolul de PĂRINTE să fie unul benefic pentru tine şi pentru copiii tăi?Lecţia 26 – Cum să răspunzi eficient exigenţelor impuse de diferite roluri sociale?

5


XI) DESPRE EVOLUŢIA PERSONALĂ ŞI DESPRE REALIZAREA DE SINELecţia 27 – De ce anume depinde valorificarea potenţialului propriu?Lecţia 28 – În ce constă îmbunătăţirea părerii despre sine?

XII) ROLUL AUTOPSIHOTERAPIEI ŞI AL TERAPIEI PROFESIONALELecţia 29 – Ce tehnici de autopsihoterapie poţi folosi eficient?Lecţia 30 – Când trebuie să iei decizia de a solicita ajutor psihologului?Lecţia 31 – Cum putem să-i ajutăm pe ceilalţi?Lecţia 32 – Când trebuie să soliciţi ajutor altor specialişti?

XIII) DESPRE SĂNĂTATEA PROPRIE ŞI A CELORLALŢILecţia 33 – Ce putem face pentru a diminua probabilitatea apariţiei unei boli somatice?Lecţia 34 – Care este atitudinea noastră faţă de boală şi faţă de cei bolnavi?

XIV) DESPRE SUBCONŞTIENTLecţia 35 – Ce trebuie să ştim despre vise?Lecţia 36 – Ce este hipnoza şi care sunt tehnicile bazate pe sugestie?

XV) DESPRE SĂNĂTATE ŞI DESPRE BOALĂLecţia 37 – Ce este sănătatea psihică şi care sunt mecanismele acesteia?Lecţia 38 – Ce trebuie să ştim despre patologia vieţii psihice?

XVI) PREOCUPĂRI ŞI TENDINŢE ÎN PSIHOLOGIA CONTEMPORANĂLecţia 39 – Care sunt domeniile de interes ale teoreticianului în psihologie la începutul secolului XXI?Lecţia 40 – În ce aspecte de viaţă pot interveni psihologii-practicieni?

XVII) EU ŞI COPIII CARE ÎMI SUNT ÎNCREDINŢAŢILecţiile 41 şi 42 – Cum să ne petrecem timpul împreună cu copiii?Lecţiile 43 şi 44 – Cum poate fi folosită psihoterapia prin exerciţii fizice pentru copii?Lecţiile 45 şi 46 – Cum îi putem ajuta pe copii când învaţă?Lecţiile 47 şi 48 – Cum să abordezi perioada adolescenţei?

XVIII) EU ŞI GRUPUL DE PRIETENILecţiile 49 şi 50 – Cum să optimizăm relaţiile cu ceilalţi?

XIX) EU ŞI PARTENERUL MEULecţiile 51 şi 52 – Ce putem face pentru a îmbunătăţi relaţia cu partenerul?

XX) EU ŞI PROPRIA MEA DEZVOLTARELecţiile 53 şi 54 – Putem fi creativi?Lecţiile 55 şi 56 – Este posibil controlul stresului?Lecţiile 57 şi 58 – Cum te poţi cunoaşte mai bine?Lecţiile 59 şi 60 – Cum să folosim creativ cunoştinţele de psihologie?

6


Fiecare caiet începe cu o introducere, în care sunt prezentate principalele teme ce vor fi studiate.

(selecţie din Lecţia 11, pagina 1)

1Psihologie

LECŢIA 11

De ce ar trebui să ne placă de noi înşine?Privim în oglindă şi ce vedem? La ce ne gândim, ce anume conştientizăm?

În spatele acestor întrebări se ascund probleme pe care vom încerca să le abordăm în acest caiet.

Călătoria noastră se va petrece de data aceasta în „ţinutul Autocunoaşterii” – un ţinut ciudat. Suntem în acelaşi timp locuitorii lui, cercetătorii, paznicii, prizonierii, oaspeţii speciali, uneori chiar emigranţii lui! Ce loc ocupi frecvent în „ţinutul Autocunoaşterii”?

În sfera teoriei cunoaşterii de sine, vom încerca să abordăm în primul rând problema identităţii şi a acceptării de sine – în lecţia 11, precum şi noţiunile şi fenomenele relative la autoapreciere şi la sentimentul propriei valori – în lecţia 12.

Autocunoaşterea se constituie dintr-o serie de judecăţi personale. Potrivit unui logician, asemenea judecăţi sunt reflecţii despre o anumită stare de lucruri, care ajută la conştientizarea faptului că un lucru este astfel sau că nu este astfel. Amuzantă definiţie! Să încercăm să aprofundăm noţiunea de autocunoaştere.

7


Noţiunile, informaţiile importante au fost marcate special pentru a facilita înţelegerea lor.


7Psihologie

Când întărirea este percepută de subiect ca o consecinţă a unei acţiuni întreprinse, nefiind însă consecinţa exclusivă a acelei acţiuni, în propria percepţie aceasta devine rezultatul norocului, al şansei, rămânând sub controlul celorlalţi, care deţin puterea, sau este considerată imprevizibilă, din cauza marii complexităţi a forţelor care îl înconjoară pe individ – afirmă chiar Rotter, definind încrederea în existenţa controlului extern.

Psihologii au stabilit că asupra localizării controlului – asupra orientării interne şi externe a acestuia – o influenţă esenţială o are educaţia din familie.

S-a demonstrat că dezvoltarea persoanelor dirijabile din afară s-a desfăşurat în condiţiile absenţei coerenţei în manifestarea părintelui/părinţilor, a clarităţii şi consecvenţei în formularea sarcinilor, restricţiilor şi consecinţelor acestora.

Comportarea ambilor părinţi este în acest caz inconsecventă şi contradictorie. Adulţii manifestă o atitudine artificială, aşteptând de la copii să rămână cât mai mult timp într-o relaţie de dependenţă afectivă, socială şi materială faţă de ei. Lipsa disciplinei şi insuficienţa unor cerinţe în contactul cu adulţii consolidează tendinţa copilului de a-şi localiza extern controlul.

Educaţia care face imposibilă atingerea de către copil a independenţei psihice, prin anihilarea oricăror manifestări specifice acesteia, se dovedeşte în esenţă „păguboasă” pentru cei care ne succed.

Această anihilare poate lua două forme complet diferite:

1. aplicarea a numeroase restricţii, interdicţii, supravegherea copilului în toate situaţiile, chiar şi în cele banale;

2. îndeplinirea tuturor dorinţelor copilului.

Există mame sau bunici care îşi urmăresc necontenit proprii copii ori nepoţi.

i

i

Autonomie şi dependenţă în existenţa omului Capitol VII

8


Grafica atractivă ajută la explicarea unor concepte.


21Psihologie

Iată din nou ceva doar aparent complicat. Problema se referă la următorul raţionament:

Manifestare ––––– Stare internă ––––– Imaginea persoanei

Prin ce se deosebeşte perceperea oamenilor de perceperea celorlalte obiecte?

Sunt menţionate trei deosebiri elementare:

1. Oamenii trăiesc stări interne. Datorită capacităţii lor de introspecţie, le conştientizează şi pot deduce existenţa de stări similare la celelalte persoane.

2. Oamenii pot fi percepuţi drept cauză a unei acţiuni la care participă; ei pot fi purtătorii răspunderii pentru desfăşurarea acesteia.

3. Oamenii sunt receptaţi de ceilalţi ca fiind capabili să manipuleze obiecte şi persoane în mod conştient şi planificat.

Pentru a putea prevedea comportamentul probabil al altor persoane, este nevoie de elaborarea unei scheme bazate pe relaţia cauză-efect. Această schemă constituie în acelaşi timp baza planificării propriilor acţiuni.

Surprinzătoare sunt următoarele trăsături ale procesului de percepţie socială:

– încercarea oamenilor de a-şi forma o reprezentare foarte omogenă despre ceilalţi;

– rolul primei impresii şi al dimensiunii aprecierii în condiţionarea acestei omogenităţi – de exemplu, îmi place/nu-mi place;

– cantitatea mică de informaţii necesare formării reprezentării omogene despre ceilalţi.

Să analizăm aceste aspecte!

Autonomie şi dependenţă în existenţa omului Capitol VII

9


Materia se parcurge uşor, datorită schemelor relevante.


14Psihologie

Mecanismele de control asupra evenimentelor şi mecanismele de autocontrol

Modelul controlului a fost elaborat de F.B. Bryant, care a diferenţiat patru mecanisme esenţiale de control asupra evenimentelor. În cadrul controlului, se ţine seama de diferite perspective temporale (trecutul, prezentul şi viitorul) şi de posibilităţile personale în sfera de control asupra evenimentelor. Astfel:

▪ controlul primar constă în activitatea îndreptată nemijlocit asupra schimbării mediului, în perceperea necesităţii de a schimba lumea;

▪ controlul secundar constă în necesitatea de a schimba propriile reacţii sau comportamente, în adaptarea faţă de lume.

În interpretare şi valorizare, controlul nu este un fenomen simplu, ci un mecanism complicat, care implică o serie de procese diferite cu caracter afectiv (emoţional) şi reflexiv (intelectual). Autorul propune schema de mai jos:

Mecanismele de evitare (engl. avoiding) se manifestă ca urmare a unei asemenea interpretări şi valorizări care fac ca persoana să considere evenimentele negative. Apare concomitent convingerea că trebuie să fie întreprinsă o oarecare activitate (controlul primar). Acesta este efectul experienţei pe baza căreia s-a format convingerea că subiectul este în stare să evite întâmplările negative. Acest comportament este favorizat de sentimentul evitării frecvente a evenimentelor nefericite, adică de sentimentul că este norocos.

Mecanismele de confruntare (engl. coping) constituie o consecinţă a estimării negative a întâmplărilor, laolaltă cu hotărârea că merită, se cuvine, are sens să depunem efortul de a ne confrunta cu acestea. Acest comportament este favorizat de credinţele religioase, de convingerea cu privire la o lume dreaptă. Confruntarea permite diminuarea emoţiilor negative şi ajungerea la o gratificaţie în forma sentimentului de forţă, de rezistenţă şi de mulţumire de sine, ca persoană de excepţie, valoroasă, morală. Aceste mecanisme sunt o alternativă a mecanismelor de apărare. În cadrul lor se disting două tipuri: acţiunea nemijlocită şi activităţile de reinterpretare.

Eu şi propria mea dezvoltare Capitolul XX

10


Teoria poate fi înţeleasă mai uşor cu ajutorul exemplelor.


7Psihologie

O cunoştinţă a mea, de exemplu, pare a fi pe deplin integrată şi raţională în intervenţiile sale publice, însă ea se percepe ca fiind foarte puţin rezistentă la manifestările de acest gen.

După ce ai confruntat ierarhia stabilită de tine cu cea stabilită de partenerul tău de discuţie, încearcă, te rog, să le sistematizezi din nou.

De data aceasta, ca pe o hartă fizică, încearcă să reprezinţi aspectele speci-fice existenţei tale, astfel:

pe cele pe care le depăşeşti cu uşurinţă – sub formă de munţi; pe cele pe care le depăşeşti cu puţin efort – sub formă de dealuri;

pe cele pe care le depăşeşti cu mult efort – sub formă de câmpii;

pe cele pe care nu reuşeşti să le depăşeşti – sub formă de depresiuni.

Ce imagine a rezultat în final? Ce descoperiri ai făcut despre tine?

Nivelul diferenţiat al rezistenţei la diferite situaţii dificile poate fi observat la cei din jurul tău, precum şi la tine însuţi. Experienţa noastră de viaţă, aptitu-dinile, competenţa au o legătură directă cu reacţiile noastre faţă de dificultăţi, în situaţii concrete.

Exemplu (C):

Crainicul de televiziune, reporterul de radio, profesorul nu cedează emoţiei în faţa unui auditoriu numeros. Un specialist în judo, în karate sau un boxer reacţionează cu calm într-o confruntare cu huligani. Formele de comporta-ment iraţional – enervarea, surescitarea, teama, fuga, plânsul spasmodic – apar în situaţiile în care competenţa noastră personală este inutilă.

Exemplu (D):

La ce îţi folosesc aptitudinile artistice, în timp ce te îneci? Faptul că vorbeşti fluent trei limbi străine nu te ajută, de exemplu, într-un spectacol public, pe o scenă de teatru.

Te rog să adaugi şi alte exemple proprii.

Să nu uităm, aşadar, că nu ne putem pronunţa în legătură cu o acţiune optimă în condiţii de stres, fără a ţine seama de conţinutul situaţiei dificile concrete.

O noţiune suplimentară, cu ajutorul căreia este descrisă rezistenţa la stres, o con-stituie sfera toleranţei scăzute la stres. Iniţial, această noţiune a fost folosită în legătură cu frustrarea, formulându-se ideea că în cazul aproape fiecărui om pot fi identificate sfere relative de traume – puternice trăiri negative, cu im-pact deosebit – traversate în copilărie. În anumite împrejurări, care reamintesc conţinutul traumei – asemănarea cu persoane, comportament, context – o persoană poate reacţiona foarte puternic, disproporţionat în raport cu stimulii şi, de aceea, va fi neînţeleasă de către cei din jur. Schimbările de comportament intervenite sunt foarte profunde şi, în aparenţă, nejustificate.

Reacţii posibile în situaţii critice Capitol IV

11


Exemplele trimit adesea la situaţii frecvent întâlnite în viaţa de zi cu zi.


15Psihologie

Străduieşte-te mai întâi să asculţi cu adevărat şi să înţelegi şi, abia după aceea, să propui ceva. Poţi propune soluţii, cu condiţia să te fi străduit „să pătrunzi în lumea celuilalt”, să înţelegi problema lui, nu în termenii faptelor, ci ai semnificaţiilor.

Străduieşte-te mai întâi să-i înţelegi pe ceilalţi şi apoi să fii tu însuţi înţeles.

Vei găsi în continuare încă un exemplu ilustrativ.

Exemplu (D):

Cândva, tatăl unui adolescent mi s-a destăinuit:– Nu-l înţeleg pe fiul meu. În general nu mă ascultă.– Te rog să-mi permiţi să înţeleg ceea ce mi-ai spus, i-am replicat. Nu-ţi

înţelegi fiul fiindcă nu vrea să te asculte?– Exact, a răspuns el.– Încă o dată, am spus. Nu-ţi înţelegi fiul fiindcă nu vrea să te asculte?– Aşa consider, a răspuns el, pe un ton uşor iritat.– Eu credeam că, pentru a înţelege un om, tu trebuie să-l asculţi!– Oh! spuse şi tăcu o clipă. Oh! repetă şi parcă îi licări ceva în privire. Oh,

daaa! Dar eu îl înţeleg. Ştiu prin ce trece. Am trecut eu însumi prin aşa ceva. Cred că nu înţeleg doar de ce nu vrea să mă asculte.

Omul acesta habar nu avea ce anume îl preocupă cu adevărat pe fiul său. Îl privea prin prisma sa, considerând că vede întreaga lume, cu fiu cu tot.

Înţelegerea trebuie să decurgă dintr-o dorinţă sinceră, nu să fie efectul aplicării unor reacţii de rutină. În timp ce asculţi, poţi să-ţi ignori complet interlocutorul – nu-l asculţi, nu eşti în stare să repeţi nimic, nici măcar mecanic. Poţi chiar să te prefaci că asculţi, să confirmi o receptare aparentă, spunând: Hm. Da. Tocmai. Desigur... Se pare că adesea ascultăm selectiv, doar fragmente de enunţuri, care sunt pentru noi mai atrăgătoare, mai interesante şi mai apropiate.

Se întâmplă să ascultăm cu atenţie atunci când asimilăm cuvintele împreună cu sensurile lor, când le memorăm. Dar acest fel de a asculta nu este echivalent cu ascultarea empatică. Un asemenea mod de a asculta se deosebeşte de memorarea atentă şi eficientă, care serveşte transmiterii de informaţii, atunci când interlocutorul este ascultat, şi, uneori, constituie doar un instrument de manipulare care nu are nimic în comun cu binele general al persoanei emiţătoare. Gândeşte-te la un exemplu potrivit, poate la situaţia specifică procesului de vânzare-cumpărare.

Să doreşti să înţelegi cu adevărat! Poţi obţine această performanţă concentrându-te mai mult asupra comunicării nonverbale, asupra inflexiunilor vocii, limbajului trupului, mai puţin asupra cuvintelor auzite. Ascultând în felul acesta, îţi satisfaci nevoia de contact emoţional, ajuţi, valorizezi, înainte de a fi întreprins ceva, înainte de a fi apărut vreun proiect, sfat sau propunere. Uneori, acestea nici nu mai sunt necesare. Interlocutorul tău a obţinut ceea ce-i trebuia – atenţia ta profundă, respectul şi înţelegerea pline de dragoste. Ai trăit vreodată o asemenea experienţă?

i

Rolul autopsihoterapiei şi al terapiei profesionale Capitol XII

12


O serie de reprezentări grafice amuzante destind atmosfera, fiind şi un exemplu relevant pentru noţiunile parcurse.


32Psihologie

Ne vom ocupa acum de analiza detaliată referitoare la ceea ce poţi comunica prin intermediul corpului, pornind de la o serie de cercetări. Aceste indicaţii sunt uneori evidente, alteori surprinzătoare. Te rog să nu le consideri „reţete” şi să fii conştient încă de la început de complexitatea întregii situaţii. Ochii tăi „vorbesc” şi ştii acest lucru. Observă câte mesaje verbale cuprind expresiile următoare: „ochi în ochi”, „a lăsa ochii în pământ”, „a nu privi direct în ochi”, „a pune ochii pe cineva”, „a privi pe cineva cu ochi răi”, „privire de bou”, „ochi de căprioară”, „a se uita ca viţelul la poartă nouă”, „a privi ca mâţa-n calendar”.Ochiul poate ameninţa ca o puşcă încărcată şi fixată să tragă, poate insulta ca fluierăturile sau ca lovitura. Într-o altă stare de spirit, iradiind de bunăvoinţă, reuşeşte să te facă să-ţi tresalte inima de bucurie – afirmă poetul R. W. Emerson.

Aşadar:• Contactul vizual îţi permite să stabileşti relaţii reciproce cu persoane

necunoscute, fiind necesar în întâlnirile cu persoanele pe care tocmai le cunoşti.• Privind des pe cineva, îi comunici simpatie, îndeosebi dacă frecvenţa privirilor

poate fi comparată cu privirea adresată altor persoane din grup.• Evitând să priveşti pe cineva cunoscut anterior, îi transmiţi lipsa ta de simpatie. • Dacă doreşti să subliniezi importanţa a ceea ce spui, indiferent dacă pentru

receptor este un conţinut pozitiv sau nu, priveşte-l în ochi – de exemplu, când lauzi pe cineva, îl lauzi şi mai mult privindu-l în ochi, iar când pedepseşti pe cineva, pedeapsa devine mai blândă dacă nu menţii contactul vizual.

• Dacă doreşti să stârneşti o reacţie de evitare, care poate consta, de exemplu, în părăsirea încăperii, poţi obţine acest lucru prin aţintirea privirii spre cel care doreşti să plece, întrucât privirea liniştită şi permanentă este pentru noi extrem de deprimantă, creează situaţii de neînţeles, absurde pentru receptor, generând o reacţie care decurge din simţul ameninţării.

Cum să foloseşti şi cum să interpretezi adecvat mimica şi vocea?Lecţia 18

13



32Psihologie

Circumstanţele arbitrare şi norocul sunt importante, dar noi înşine ne modelăm viaţa într-o mare măsură. De asemenea, pe măsură ce îmbătrânim, devenim tot mai diferiţi unii de alţii. Este bine să observăm noi singuri şi să-i ajutăm şi pe ceilalţi să observe varietatea umană, precum şi numeroasele provocări şi şanse care apar pe măsură ce înaintăm în viaţă.

Observând dezvoltarea personală, nu apreciem deosebirile individuale, vorbim despre oameni în general, nu despre o anumită persoană. Prezentăm drept judecăţi generale anumite observaţii individuale. Totuşi, chiar dacă ceva se întâmplă frecvent, aceasta nu înseamnă că trebuie să se întâmple întotdeauna. O asemenea convingere este absolut nefondată logic. Ne deosebim între noi prin multe caracteristici. Pentru a observa aceasta, trebuie să fii sensibil şi atent.

O importantă deosebire o reprezintă pentru noi gradul de deschidere faţă de posibilitatea schimbărilor personale, care decurg din evoluţia vieţii noastre, precum şi din propria noastră activitate.

De aceasta depinde în mare măsură punerea în valoare a potenţialului nostru. Aşadar, putem întâlni oameni care tind spre stabilitate, limitându-şi singuri posibilitatea unor schimbări ulterioare. Ei îşi limitează fluxul de informaţii despre lume, despre propria persoană, nu se implică în nimic, ceea ce nu le permite să valorifice diferite strategii de gândire şi de acţiune. Aceştia persistă într-un mediu care îi face să devină rigizi, „îngheţându-le” parcă forma propriei personalităţi; ei înşişi îşi blochează procesul dezvoltării personale.

De ce anume depinde valorificarea potenţialului propriu?Lecţia 27

i

14


Acolo unde apar teme ce au mai fost studiate anterior, se foloseşte un semn special. În acest caz, subiectul a mai fost tratat şi în lecţia 23, pag. 8-9.


5Psihologie

Lecţia 52 Ce putem face pentru a îmbunătăţi relaţia cu partenerul?

Este importantă, de asemenea, înţelegerea reciprocă, renunţarea la mijloace represive în favoarea persuasiunii, dobândirea încrederii reciproce şi adoptarea unui limbaj comun în comunicare.

Aprecierea unei căsnicii reprezintă ceva mai mult decât suma însuşirilor fiecărui partener în parte.

Aprecierea se referă nu doar la bărbat şi la femeie ca parteneri, ci şi la relaţiile reciproce dintre ei. Uneori se vorbeşte despre existenţa unei axe conjugale specifice, adică de o anumită complementaritate în bilanţul nevoilor, care a reprezentat iniţial factor de constituire a cuplului. Aminteşte-ţi că am vorbit anterior despre mecanismul asemănării ca indiciu al atracţiei interpersonale, în general.

Când, în loc de succes, de atingere a scopurilor preconizate, apar dificultăţi şi perturbări, se pare că presiuni din afară şi din interior sau o combinaţie a acestora au perturbat acest bilanţ. Ne ajută aici analogia cu balansoarul: introducerea unei greutăţi suplimentare poate determina o înclinare excesivă şi primejdioasă a acestuia. Nici cuplul nu poate fi privit în mod izolat faţă de mediul social, deoarece formează împreună cu acesta un anumit câmp de interacţiuni. O problemă esenţială îşi poate avea sursa în individ, în relaţiile dintre soţi sau în mediul social. De obicei se manifestă un complex al acestor surse.

23 (8-9)

i

15


Exerciţiile diverse vă ajută să vă fixaţi cunoştinţele dobândite.


21Psihologie

Exerciţiul 7: Alcătuieşte un chestionar al optimismului!

Nu ar fi momentul să-ţi încerci puterile în rolul unei persoane care construieşte un chestionar? Cred că te vei descurca bine în rezolvarea aces-tei sarcini! Te rog să încerci să formulezi o serie de propoziţii afirmative sau de întrebări cu caracter deschis sau închis, care ar putea să facă parte dintr-un asemenea chestionar.

De exemplu, ar putea fi vorba despre întrebări închise, de tipul:1. Rezolvând un careu de cuvinte, bănuieşti că vei câştiga un premiu? Răspuns: DA NU 2. Îţi închipui că vei găsi o monedă pe trotuar? Răspuns: DA NU

Poţi formula şi întrebări deschise:1. La ce te gândeşti când alergi în direcţia unui autobuz în care doreşti să

te urci şi care tocmai a plecat? Răspuns: .................................................................................................2. Ce îţi trece prin minte când te apropii de o uşă în spatele căreia se află

cineva necunoscut? Răspuns: .................................................................................................

Fireşte, poţi da şi variante de răspuns:1. Citind o carte, presupui că finalul va fi: Răspuns: fericit tragic2. Când te apropii de lista celor premiaţi, îţi închipui că: Răspuns: acolo se află numele tău cu siguranţă, acolo nu este numele tău

Îţi propun să încerci să lucrezi la varianta pe ciornă a chestionarului tău, împreună cu partenerul tău de discuţie. Dacă vrei, trimite rezultatul efortu-rilor tale ca temă pentru acasă.

Psihologii au căutat să identifice alţi factori subiectivi care să conducă la o activitate eficientă, în condiţii de stres. S-a delimitat chiar o grupă de atribute ale oamenilor cu personalitate rezistentă. Persoanele din această categorie demonstrează un înalt nivel de angajare şi de control. Ele percep factorii de stres ca pe o provocare. În general, oamenii cu o aseme-nea structură de caracter percep în realitate mai puţini factori de stres decât alţii, iar problemele zilnice li se par mai puţin stresante.

eReacţii posibile în situaţii critice Capitol IV

16


Cursul are un pronunţat caracter practic, exerciţiile fiind folositoare indiferent de domeniul profesional.


27Psihologie

Modalităţi de adaptare la rolurile sociale Capitol X

S-ar putea spune chiar că, din perspectivă socială, învăţământul, conducând la ridicarea gradului de calificare profesională, a fost inclus în sistemul de viaţă al întregii societăţi, cu toate că nouă ni se pare că aceasta este o problemă a noastră, absolut personală.

Poate că este bine pentru noi toţi să receptăm lucrurile astfel! Nimeni şi nimic, în afară de perseverenţa noastră în realizarea obiectivelor de viaţă, nu ne obligă să ne dezvoltăm în direcţia profesională. Tu ce crezi?

Exerciţiul 3: Mă dezvolt, mă menţin sau involuez?

Te rog să stabileşti pe axa următoare cum anume evoluează, în opinia ta, activitatea ta profesională.

Scala evoluţiei competenţelor şi a calificării profesionale, percepute subiectiv:

Cum apreciezi ponderea în această evoluţie a propriei motivaţii, în raport cu presiunea situaţională? Exprimă această relaţie în procente. De exemplu, relaţia 80%-20% arată că, în opinia ta, tu ai fost cel care a decis în această chestiune, că mai mult din proprie voinţă ai hotărât să-ţi îmbunătăţeşti calificarea profesională, decât ai fost obligat de factori externi (patronul, reglementările juridice etc.).

Nu uita să-ţi împărtăşeşti reflecţiile cu partenerul tău de discuţie.

Să lucrezi? Da, dar la ce bun?Lucrăm doar pentru a supravieţui sau trăim, în general, doar pentru a munci? Să muncim, dar cu ce rezultate? Să obţinem succese în muncă sau doar să supravieţuim? Dacă este vorba despre succese, ce fel de succese? Cum înţelegi tu succesul în plan profesional? Să învingi pe cineva, să câştigi, să obţii glorie, bani, satisfacţie personală, respectul celorlalţi? Gloria şi liniştea nu pot merge mână în mână niciodată – a afirmat Montaigne!

Dar dacă nu ai asemenea năzuinţe? În general, trebuie să doreşti să câştigi, să te mobilizezi pentru orice fel de luptă. Chiar şi pentru lupta cu propria slăbiciune şi cu propriile limite. Pentru a progresa şi pentru a te dezvolta în orice plan (în cazul de faţă, în cel profesional) trebuie să doreşti lucrul acesta.

(maximum ipotetic)

50%

Începutulactivităţii

profesionale

Momentulprezent

Viitorul(perspectiva dezvoltării)

100%

e

17


Numeroase citate inedite sau chiar fragmente literare invită la o clipă de reflecţie.


43Psihologie

i

Eu şi copiii care îm isunt încredinţaţi Capitol X

Nu uita ce ai făcut tu!

O formă excelentă de verificare a propriei motivaţii este revenirea la propria tinereţe, la perioada care uneori se şterge din amintiri, pe care dorim să o uităm sau la care, dimpotrivă, ne întoarcem ca la spaţiul idealizat al bucuriei şi al fascinaţiei în faţa lumii... Contactul cu sentimentele care ne-au însoţit adolescenţa, amintirea întâmplărilor, a atitudinilor şi a comportamentelor de atunci, toate acestea ne pot ajuta să-i tolerăm şi să-i înţelegem pe adolescenţi, fără a ne idealiza pe noi şi fără a ne aştepta ca toţi să fim la fel.

Putem afirma că esenţa educaţiei este căutarea sensului vieţii, că trebuie să învăţăm să iubim lumea şi să o facem mai bună şi că trebuie să facem lucrul acesta împreună cu ceilalţi, prin eforturi creative. Laolaltă cu tânărul vei învăţa arta dificilă a vieţii, căci nici o soluţie de-a gata nu este astăzi folositoare în mod nemijlocit, fără a fi verificată şi integrată.

În încheierea lecţiei, iată câteva citate pentru tine:

Maturizarea şi maturitatea

Trebuie să creşti

Ca să te maturizezi... (Sztaudynger)

Odă tinereţii

Tinereţea-i lucru mare.

Tinerii sunt însă de altă părere. (Sztaudynger)

Experienţă

Experienţa-i un dar al cerului;

Îl ai când nu-ţi mai trebuie. (Sztaudynger)

Sfaturi

Mii de sfaturi bune copiilor mei am dat.

Nici eu sfaturile părinţilor nu le-am ascultat. (Sztaudynger)

Realizarea de sine

Libertatea individului, autonomia şi creaţia necesită multă toleranţă şi bunăvoinţă din partea celorlalţi. (Banach)

Ajutându-l pe un tânăr, poţi depăşi tu însuţi mai bine propriile dificultăţi, momentele de criză. Acest ajutor poate deveni o motivaţie pentru dezvoltarea ta, pentru optimizarea modului de a acţiona. Nu trebuie să fii ideal, dar ţi se va stârni motivaţia de a nu dezamăgi şi de a nu spulbera speranţele puse în tine.

18


Vă veţi familiariza cu diverse tipuri de chestionare şi teste utilizate de psihoterapeuţi.


16Psihologie

Pe parcursul terapiei şi al diagnozei, pacienţii sunt îndemnaţi la acţiuni creatoare în diferite moduri. De exemplu, se folosesc:

Testul pluridimensional al lui M. Schmit, bazat pe desen, care permite să ne orientăm în propria structură intelectuală. În decurs de 30 de minute trebuie să desenăm circa 30 de imagini. Condiţiile indispensabile pentru desfăşurarea acestui experiment cer ca persoana testată să se afle într-o încăpere sărac mobilată, doar cu un scaun şi cu o masă, iar în varianta terapeutică va fi prezent şi terapeutul sau diagnosticianul. Nu se recomandă nici măcar ca terapeutul să se aşeze în faţa persoanei care desenează, pentru ca nimic să nu-i sugereze acesteia tema desenului. Interpretarea imaginilor se bazează pe psihologia abisală. Ea se poate efectua şi prin tehnica asocierilor a lui Jung. Asemenea metode se folosesc cel mai des la nevrotici. În lucrările plastice pot fi folosite doar şapte culori de bază.

Testul lui Warteg, care constă în completarea unui element de limbaj plastic dat – de exemplu un punct, o linie – cu acele compoziţii pe care persoana le alege în mod arbitrar şi care, în final, redau componenta ei integrală.

Multe metode proiective se bazează pe declanşarea spiritului creator al omului. Testul temelor nefinalizate, Testul apercepţiei tematice sau Testul Rorschach îndeamnă la crearea de povestiri, de viziuni, la crearea a ceva nou, unde stimulii daţi îndeplinesc doar rol declanşator pentru eliberarea proiectării a ceea ce se află în interiorul nostru, a unor stări la care adeseori nici noi înşine nu avem acces. Dincolo de valoarea de diagnostic, imaginile sau produsele care apar au uneori valoare estetică autentică. Cu certitudine, acestea reprezintă ceva nou, subiectiv, surprinzător, fiind însoţite de implicarea personală şi de o cantitate de energie psihică mare.

Activităţile de creaţie sunt concepute, de asemenea, ca element al autopsihoterapiei.

Noţiunea de autoterapie este folosită în literatura de specialitate şi se referă la demersurile care servesc eliberării reacţiilor şi orientării interne. Este vorba, de exemplu, despre reprezentarea grafică a conţinutului propriilor trăiri psihice, precum şi a celor patologice.

Lecţia 53 Putem fi creativi?

19


Rezolvând exerciţiile şi chestionarele pro-puse, vă veţi relaxa dar veţi învăţa şi multe lucruri utile.


10Psihologie

Cum să te raportezi la rolurile profesionale pentru a obţine satisfacţie?Lecţia 24

Materialul va fi mai interesant şi mai diversificat dacă autorii definiţiilor vor fi diferiţi ca vârstă, sex, stare civilă, profesie, poziţie socială etc.

În ce măsură definiţiile voastre sunt asemănătoare? În ce constau deosebirile? Care este relaţia între ceea ce ai auzit şi ceea ce gândeşti tu însuţi? Ar fi bine să-ţi împărtăşeşti reflecţiile pe această temă cu partenerul tău de discuţie.

Revenind la definiţia iubirii romantice, formulată în urma cercetărilor empirice, trebuie să menţionăm că au fost luate în considerare următoarele trei componente importante:

– nevoia de afiliere şi de dependenţă;

– predispoziţiile în privinţa acordării ajutorului;

– exclusivitatea şi gradul de absorbţie.

Persoanele investigate au fost rugate să marcheze răspunsul pe o scală de nouă puncte (de la 1, care înseamnă „dezacord total”, la 9, care semnifică „acord total”). }i-ai dori să te supui acestui test?

SCALA IUBIRII1. Dacă X ar fi mâhnit(ă), prima mea datorie ar fi să-i ridic moralul.

2. Am sentimentul că pot să-i mărturisesc lui X aproape totul.

3. Uit fără dificultate greşelile făcute de X.

4. Aş face aproape totul pentru X.

5. Sunt foarte gelos (geloasă) pe X.

6. Dacă nu aş putea fi niciodată cu X, m-aş simţi extrem de nefericit(ă).

7. Dacă aş fi singur(ă), primul meu gând ar fi să-l caut pe X.

8. Unul dintre lucrurile de care mă îngrijorez cel mai mult este binele lui X.

9. I-aş ierta lui X aproape totul.

10. Mă simt responsabil(ă) de fericirea lui X.

11. Când sunt cu X, petrec mult timp pur şi simplu uitându-mă la el (la ea).

12. M-aş bucura foarte mult, dacă X şi-ar mărturisi sentimentele.

13. Mi-ar fi greu să trăiesc fără X.

Cum poţi interpreta rezultatele obţinute? Făcând totalul punctelor. Cu cât numărul de puncte este mai mare, cu atât intensitatea sentimentelor este mai mare. Din păcate, cu versiunea în sine a definiţiei am putea polemiza. Acum îţi propun să te relaxezi şi să te gândeşti în ce situaţie ar putea fi folositoare această scală. Atunci când iubim doi parteneri deodată?!

Una dintre dimensiunile iubirii, ale acestui sentiment atât de greu de definit, este, în accepţiunea obişnuită, împărtăşirea aceloraşi trăiri şi emoţii. Cel care iubeşte pe cineva nu numai că îşi dă seama că partenerul său trăieşte ceva, dar simte acelaşi lucru (vezi mecanismul empatiei). A apărut chiar ipoteza empatiei în dragoste, verificată empiric.

20


Spre deosebire de alte cursuri, ma-joritatea temelor pentru acasă sunt la alegere. Primiţi răspuns de la profesorul personal chiar în problemele care vă interesează în mod special!


1Psihologie

Exerciţiul 10: Dascălii vieţii sau maeştrii mei

Poartă câteva discuţii pe această temă într-un cerc de cunoştinţe. Compară concluziile şi observaţiile lor cu ale tale.

Iar în încheiere, iată două idei amuzante ale unui cunoscut scriitor:

– Una dintre cele mai mari plăgi ale civilizaţiei – UN NĂTĂRĂU INSTRUIT!

– Imaginaţi-vă ce linişte ar domni dacă oamenii ar vorbi doar despre ceea ce ştiu.

Modalităţi de adaptare la rolurile sociale Capitol X

Tema pentru acasă din acest caiet o reprezintă un exerciţiu la alegere dintre:

• exerciţiul 8 sau exerciţiul 11 din lecţia 21;

• exerciţiile 1, 4, 6, 7, 8 şi 9 din lecţia 22.

Alege exerciţiul pe care îl consideri potrivit pentru tine. Fireşte, poţi să faci mai multe exerciţii, dar trimite doar unul ca temă pentru acasă, pe care-l consideri ca având cea mai mare relevanţă pentru dezvoltarea ta optimă.

Îţi doresc mult succes!

TEMA PENTRU ACASĂ 21 ŞI 22

21


Învăţaţi să treceţi cu bine peste toate greutăţile vieţii, urcând noi trepte spre cunoaştere şi, mai ales, spre autocunoaştere!

Cu siguranţă, cursul de PSIHOLOGIE vă va ajuta să-i înţelegeţi mai bine pe cei din jur, fiind util întregii familii! Răspundeţi chiar astăzi provocării de a afla secretele

personalităţii umane! Mult succes în tot ceea ce faceţi şi la toate examenele...vieţii!

Mult succes!

Tel. 021 33 225 33; www.eurocor.ro

EXEM

PLUTemele se pot rezol-va pe formularele speciale inserate în caiet (dacă se trimit spre corectare prin poştă) sau online, în contul de cursant de pe site-ul www.eurocor.ro.

Date post:	01-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	34 times
Download:	0 times

PSIHOLOGIE Lecţie Demonstrativă - eurocor.ro · forţelor care îl înconjoară pe individ –...

Documents