11
ION DAFINOIU MINEL MARCU TIBERIU RUDICA Mxnua& de psi&xnXmg&e clasa a X-a INSTITUTULEIJROPEAN 2000
ION DAFINOIU MINEL MARCU TIBERIU RUDICA
Mxnua& de psi&xnXmg&e
clasa a X-a
INSTITUTULEIJROPEAN2000
TA&T.A Sg MATERII
pARTEA 1. $&X&C?U}- $r t!,rE?{}S}XLr PSIHOLOGIEI l3I. Obiectul psihologiei / 4II. Metodologia gi metodele psihologiei / 5III. Schifi a evolu(iei istorice a psihologiei i 8IV. Ramurile psihologiei I llV. Psihologia qi domeniile invecinate I llVI. Importanfa studierii psihologiei generale / 12
PARTEA a ?-*. F$t&CeSE $, FUNC:F}I PSKXICE / 13
I. Procese cognitive concret-senzoriale I 14
A. Senzatia I 14
i. Specificul psiho-fiziologic al senzaliilor I 14
2. Clasificarea senzaliilor / 15
B. Perceplia I 17
1. Specificul percepliei / 17
2. P artictlaritdlile percepfiei / 1 8
3. Observalia qi iluziile perceptive I 20C. Reprezentarea I 21
l.Specificul reprezentdrii I 21
2.Caracteristicile reprez entdrii I 223.Tipuri de reprezentdri I 23
II. Cunoaqterea logic-abstracttzatil I 25
A. Gdndrea 1251. Caracteristici ale gdndirii I 25
2. Operaliile fundamentale ab girndtrii I 27
3. Conceptuahzarea informaliilor (formarea noliunilor) / 29
4.inlelegerea I 32
5. Rezolvarea problemelor I 33
B. Limbajul / 36
1. Comunicarea uman6. Raportul limbajului cu alte procese qi
funclii psihice / 362. Feed-back-ul comunicalional / 38
3. Formele limbajului / 394. Funcliile limbajului / 40
144
III. Fenomenal atenfiei I 42
1. Specificulater\iei I 42
2. Formele atenliei I 43
3. Posibilitatea specializdriiaterfiiei / 44
4. Somnul gi formele sale I 45
IV. Memoria / 461. Specificul funcliei mnezice I 46
2. Formele memoriei / 46
3. Procesele memoriei / 48
4. Condilii ale optimiz[rii funcfiei mnezice I 50
V. Imaginafia / 52
1. Conceptul de,,imaginalie" I 52
2. Formele imaginaliei / 53
VI. Motiva[ia I 55
1. Noliunea de,,motivalie" I 55
2. Structuri motivalionale I 56
3. Formele motivaliei / 59
4. Optimum motivalional / 60
VII. Afectivitatea I 6l1. Specific psihologic / 61
2. Trdsdturi car acter istice I 63
3. Niveluri gi forme ale vielii afective I 65
VIII. Activitatea voluntaril I 68
1. Noliunea de,,activitate" I 68
2. Noliunea de,,Yolr{9d" 1703. Etapele actului voluntar / 70
IX. Deprinderile I 7l1. Conceptul de,,deprindere" I 71
2. Etape ale formdrii deprinderilor / 73
3. No{iunile de,,pricepere" qi,,obignuintd* I 74
{1AK?XIA x 3-a. PERSOF*A{-$Y&T'il'& / ?S
I. Etape ale dezvoltlrii personalitittii I 76
Caracterizarea general[ a vdrstelor I 7 6
1. Copilnria / 76
2. Pubertatea. Adolescen!a. Ttneretea I 79
3. Maturitatea 179
4. Bltrinefea / 79
II. Conceptul de personalitate / 81
l. Definilie gi caracteristici / 81
2. Descriaea gi explicarea personalit{ii de pe pozilii teoretice diferite / 82
x&$
YI. Normalitate qi anormalitate psihosociall / l3ll. Ceeste ,,anormal" / l3l2. Noliuni elementare despre grry / 1323. Normele sociale sau,,regulile jocului'. / 1334. Conformismul / 1345. Devianfd, anormalitate gi boal[ psihicl / 135
PARTEAa 5-a PSIH$LOGXE gI PAR.{PSIHOL{}{;IE 1 t3?
1. Studiul fenomenelor psihice paranormale / 1382. Experienle psihologice neobiqnuite I 1403. Fapte reale sau trucuri iluzioniste qi fraude? / 1414. Parapsihologia - qtiinf[ sau pseudoqti:rrrlil? I l4Z
x4?
III. Temperamentul / 90IV. Caracteral I 92
V. Aptitudinile I 94
1. Defini{ie qi caracterizare gercralL I 942. Contribulia ereditdlii qi a mediului la formarea qi dezvoltarea
aptitudinilor / 96
3. Clasificarea aptitudinilor I 974. Inteligenla ca aptitudine generald / 98
VI. Creativit*ea I l0l1. Conceptul de creativitate I 101
2. Niveluri ale creativit[fii / 101
3. Personalitatea creatoare I 1024. Procesul creativ I 1045. Dezvoltarea creativititii / 105
PARTEA * 4-a. $I{,E}}I&I{TE $& PS{}-IOLSCIE SOCIALA I TO?
I. Relafiile interpersonale / 108
1. Atraclia interpersonah / 108
2. Relaliile interpersonale apropiate / 109
3. Prietenia / 110
4. Dragostea / 111
5. Singurdtateal 712II. Atitudinile sociale qi evolu(ia lor / 113
1. Definilie / 113
2. Atitudini gi comportament I Il43. Formarea atitudinilor / 115
4. Mdsurarea atitudinilor / 115
5. Schimbarea atitudinilor I ll7III. Imaginea de sine qi percep{ia socialfl / 119
l. Perceplia de sine / 119
2. Percep\ia celorlati I I2l3.Atribuirea I 122
IV. Comportamentul prosocial: Aj utorarea celorlalfl I 1241. Ajut6m sa.urrtt? I 7242. Pe cine ajtfiFm? I 125
3. De ce oamenii iqi oferd ajutorul? I 126
V. Comportamentul antisocial: ostilitatea qi agresiunea I 1261. Defrnilie I 1262. Factorii biologici ai agresi,urni I 127
3. Influenlele mediului: inv[farea social[ a agresiunii I 127
4. Procese cognitive implicate in agresivitate I 1285. Agresiunea ca rdspuns lafuustrare I I296. Prevenirea qi reducerea violenfei / 129
I46
{" *$}rxlc3'q_rr_ PSIH(]L(j(, t E I
EtimologieTermenul psihologie pror ine din greacd, din cuvintelepsiche - suflet qi logos - teorie. ;tiinf6, doctrind qi poatefi definit ca ,,qtiinla despre sui-let...
DefinifiePsihologia'reprezintd studiul qtiinlific al comportamentului gi cauzelof'sale- '
in aceastd definilie, termenul de io,mportament este utilizat in sens larg; existdcomportamente, externe' - acli;uni'care pot fi obseruate - ;i compoftamente'ufierne, precum gandurile, sentimentete, imiginite 5i procesele ti"trgi." ,r)"nu pot fi observate direct.
Psihologia rcpreztntd. o privire sistematic[ qi, ?n celmai inalt grad, conqtient[ a omului asupra sa, omul fiindsingura fiinll capabil[ de autoreflexie. Domeniul psihologieii7 formeazd, deci procesele cognitive, cele afective, voinla qitemperamentele, atentia qi motivafia, deprinderile giaptitudinile, dar gi personahtateapriviti ca un intreg.
Complexitatea qi fluiditatea fenomenelor giproceselor psihice au determinat cercet[ri asidue, reveniriqi retugiri, completdri qi controverse. Omul fiind o fiinf[cu multiple valenfe, preocup[rile psihologice secompleteaz[, se intersecteazd, cu cele ale sociologiei,lingvisticii, etnografiei, etologiei qi antropologiei qi, nuin ultimul r6nd, cu cele ale teologiei qi mitografiei.
Obiectul pe care ne propunem s[-l studiem estepsihologia generald. Aceasta vaeazd, pe de o parte,notele, caracteristicile comune ale oamenilor, ficAndabstraclie de vdrst[, sex, profesie, mediu social, timp istoric,apartenent5 spafiald (!ari, regiune, zond, de relief) qi, pede altdparte, omul nonnal, degi definirea normalit[1ii estedificil[ qi creeazd. multe controverse.
O alt[ component[ a obiectului psihologiei ester ezuhatul cercetdrilor : c ate goriile qi legile. Descoperirea1or marchea zd, istoriapsiho 1o giei ca qtiin
Capacitatea de a descoperi qi rafina legi specifice
i-a conferit in timp psihologiei statutul de qtiin![. Pe de
altd,parte, formularea qi cuantificarea legilor i-a permis
si-qi consolideze funcjia aplicativS.
x'tr. Mer$ a)ffi {-#G r,& $} &/{ xiY{:}x}eL g, }}s 3 K{} L$G X e g
Se pot identifica trei niveluri ale abord[rii:
1. Un prim nivel, cel mai general, se referd la
perspectiva filosoficd a tratdrli psihicului. Principiilegenerale care orienteazd cercetarea psihicului formeazd
metodolo gia qtiinfei psihologice. Din aceastd perspectiv[
se deschid trei direclii:
. Vizinnea relaliv comund cu religia, conform clreia sufletul este o realitate distinctS, autonomd.
Dup[ moartea trupului, sufletul ar continua sd existe, fiind nemuritor. Aceast6 concep{ie este
prezentdfrecvent atdt in mitologiile qi religiile mai vechi cdt qi mai noi.. Viziunea care consideri trupul gi sufletul doui realit[]i paralele care interac{ioneazb prin
intermediul unei glande speciale, glanda pinealS (de exemplu, conceplia lui Descartes, din secolul
al XV[-lea).. in viziunea pe care o considerdm adecvatd studiului nostru, psihicul este o realitate specific[
aflatd in str6nsb leg[turd cu corpul, in mod deosebit cu sistemul nervos, dar qi cu cel endocrin,
precum qi cu altele, a cdror funclionare asigurd existen{a a ceea ce numim psihic sau suflet.
2. La un nivel metodologic, mai restr0ns, avem in
vedere utllizareaunor principii filosofice cu rol explicativ
gi predictiv. in mod deosebit, se deta$eaz[ principiulevoluliei, principiul determinismultri qi principiulsistem(at)icita{ii.
a. Principiul evolutiei este frecvent intdlnit in studiul majoritl1ii, dacb nu chiar al tuturor
fenomenelor qi proceselor psihice. in timp, se produc modificdri, fie in sensul creqterii, fie al
descreqterii unor funclii qi procese. Astfel, vorbim de maturizarea inteligenfei, de imbog[{irea
limbajului, de imbunitalirea/ scaderea memoriei, de creqterea' scdderea aten{iei. in afar[ de
timp, a|!i factori modificatori pot fi: oboseala, boal4 streml. mediul, afectivitatea q.a. De exemplu,
un copil intr-un mediu favorabil, cald, atent, face progrese mai rapide in ceea ce privegte inteligenfa,
vocabularul, creativitatea q.a. decdt un altul care triie;te intr-un mediu ostil.
b. Principiul determinismului. Adagiul latin spune: Nihil ine causa! (nimic fard cauzd sau, intraducere liber5, totul arc o catzd). in studiul nostru, pomind de la efecte. adicl de la fenomene,
procese, comportamente, incerclm s5 stabilim cauzele, prin diftritele rnetode ale g6ndirii (clasificme,
analizd, sintez6, abstractizare, generalizare g.a.). Putem inainu asfel sprereguli. spre legi. Putem gti
c5, in anumite condilii, unele cauze produc anumite efecte. Ptnem mticipa gi marja de varialie. Un
gradavansat de cunoaqtereinseamni capacitatea de a exprima legmramrr?i-<fect prinh-o formuld
matematic6. in acest fel sunt satisfrcute qi pretenliile cele mai exigente: in oice ;tiinld este atdtadevdr cdt se poate exprima matematic (da Vinci). Exagerare, desigur, dar este expresia legitimd ador inlei de ex actitate.c. Principiul sistem(at)icitlfii. Introdus explicit de L. von Bertalanf$ in a sa korie generald asistemelor,principiul a fost intuit cu mult inainte. incd in secolul al XVIII-lea, filosofii credeau c[exist6 o coeziune universalS. in acest sens, fiecare lucru c6t de mic (un fir de nisip) era consideratsolidar cu intreg universul. Metodologic, aceqti gdnditori moderni intuiau riscurile unei abordlripartiale, unilaterale. De acee4 atrdgeau atenlia cI e la fel de riscant ca , din catza copacilor sI nuzlrim pf,durea" (faptele separate si ne impiedice s[ vedem ansamblul), precum qi invers, ,dincauza p[durii si nu z5rim copacii" (din cauza intregului sd scaplm din vedere detaliile, specificul).Abordarea sistemicS a psihicului uman demonstreazd qi explicl natura complexd a omului casistem bio-psihosocio-cultural, func,tiondnd simultan dupi regulile proprii fiecbruia dintre aceste
subsisteme.
3. La nivelul metodelor specifice, am puteaenumera: observaf ia, experimentul, interviul, chestionarul,testul, analaa rezultatelor activitdf ii, metoda biograficdqi introspecfia (reflectatd in jurnal).
' Observatia este o metodl general5 a qtiinlelor. Ea constl in urmdrirea atentd si sistematicd acomportamentului unei persoane cu scopul de a sesiza aspectele sale caracteristice. in cadrulpsihologiei putem intdlni observalia comund Si observalia qpecializatd.
- Obset'valia comund o poate face oricine, cu sau fbrd preg6tire de psiholog. Putem observa dac[cineva este sau nu bine dispus, dacd este obosit sau odihnit, daci este amabil sau ostil, dacd esteingrijit sau neingrijit. Dacd este o persoand cunoscuti, putem sesiza la ea modificdri in vorbire,gestic5, comportament. Toate acestea pot fi traduse in aprecieri de genul: este sau nu bine dispus,este preocupat, este bolnav etc.
- Observalia specializatapoate fi qi ea diviz atdin obserualie spontand (intdmpldtoar e, oc,azionald)qi obs ervalie intenlionata (sistematicd, planifi cati).In toate cazurile, indiferent pe ce cale se face observa{ia, vizuald, auditivS, olfactivd ori toate la unloc, importantf, este o calitate - spiritul de observalie. Cum spun savanfii, realitatea este generoaslcu cei care gtiu sE observe.
Un important factor perturbato,r in cazul observaliei poate fi prezen[a obseruatorului. Dacf, persoanaobservati sesizeazd aceastS prezenld, atunci ea ar putea sd-gi modifice comportamentul.Rezultatele observa{iei trebuie notate cu grij6, cu suflciente detalii, datate, pentru a putea fi studiatein compara{ie cu alte observalii, fie proprii, fie ale altora. Observa,tiile sunt sursa inilialI qi rm primsuport pentru cunoaqterea fenomenelor psihice.
' Erperimentd este o formfr de obserttalie provocatd in care elementul spontan este redus la mini-mum. Subieclul este adus intr-un spaliu pregf,tit, unde pot exista diverse aparate de inregistrare, dem[surare sau alte mijloace. Mediul fiind diferit de cel obignuit, acesta poate produce subiec{ilormodificdri importante de comportament. Ca gi in cazul observaliei, line de arta (tehnica)experimentatoruhi caprezer\alui sf, fie c6t mai discretE, sI se confunde cu peisajul. Pot face obiectulexperimentului subiecfi sau grupuri de subiecli. O parte srmt supuqi experimentului, in weme cealfi sunt subiecfl-martor. Primii fac obiectul, de exeurplu, al unei tehnici noi de invdlare, in vreme cecelorlalli li se aplicd metodele clasice. Scopul urmtuit este probarea eficienlei superioare a noiimetode.
6
Caracterul artificial al situaliei experimentale poate influenla comportamentul subiecfilor.
De aceea, atunci c6nd este posibil5, se utilizeazf, o form[ a experimentului - experimentulnatural - care presupune aplicarea unor probe sau realizarea unor sarcini intr-un cadru familiar,obiqnuit subieclilor..Interviul sau conyorbirea psihologicil este o conversalie desfa;uratdtntre doudpersoane, dupd
anumite reguli metodologice, cu scopul de a obline inforuatii referitoare la o persoand, tn legdturd
cu o temd anteriorfixala.Arta de a pune intrebiri aparent obiqnuite poate permite dezvbluirea unor trf,sf,turi ale celui
intervievat: rezervatl deschis, modest/ lf,ud5ros, sincer/ prefrcut, mobil/greoi, inteligent/ mediocru/
stupid etc. Desigur, varietatea concluziilor este cu mult mai mare..Chestionarul este un set de intrebdri, bine organizate $i structurate fn baza unei teoii psihologice,
pentru a obtine informatii cu privire la o persoand sau un grup de persoane ale cdror riupunsuri
sunt consemnate in scris. Cel care realizeazdchestionarul trebuie sf, satisfacf, o serie de exigenle:
a) intreb[rile s[ fie clare, simple, accesibile; b) s[ nu sugereze rf,spunsul; c) s[ oblind cooperarea
subiectului. Rdspunsurile pot fi de genul DAA{U ori libere..Testul este un tip de investigalie ce urmdre;te aprecierea, mdsurarea unor insu;iri, atitudini,
motivalii ce potfi dispuse pe o scald (exemplu: foarte interesat, mult interesat, pu{in interesat,
deloc interesat). Pot fi mdsur ale atenlia, perceplia, memoria, inteligenla, imaginalia, creativitatea.
Testele pot fi.verbale sauneverbale. Primele pot avea asemAn[ri cu chestionatul. Cele neverbale
pot fi figuri, pete, numere, litere, inregistriri audio, video, subieclii fiind solicitafi sd probeze
calitSli ale memoriei (volum, fidelitate, duratd), imagina{iei (pete de cerneald care pot fi completate
pentru a obline diferite figuri cu sens) etc.
.Studiul rezultatelor activitifii este o altd sursd de bogate informalii. Dacd subiectul este un
elev, putem observa, examindndu-i lucrarea sau caieful de teme, dacd este ordonat sau dezordonat.
Dupi felul cum se imbracd putem conchide dacd are gust sau nu, dacd provine dintr-o familie cu
posibilitAli mai mari sau mai modeste q.a.
O sursd mult folosita este examinarea scrisului (vezi grafologia). In afard de interesul practic
imediat, deosebirea unei semndturi autentice de una fa1s5, a unui document autentic de unul fals
(scrisoare, testament, chitanfd, manuscris etc.), -rrafologia poate oferi multe informa]ii pur
psihologice. Acestea se pot referi la normalitatea-/ anormalitatea celui care scrie (anormalitate
care poate fi fizicd sau mintal[), la caracterul optimist sau pesimist al unui subiect, comunicativ
sau rezervat etc. Grafologii au intocrnit o listi completa de trisdturi psihice care pot fi evaluate cu
ajutorul scrisului. Unii biografi incearcd pe aceaste cale sd umple golurile de informa{ie sau sd
evite preluarea unor informa{ii incerte..Metoda biografici. Se poate spune ci, intr-un fel. fiecare persoani este asemeni unui muzeu. Ea
depoziteazdatnintiri, experien\e,acdror rezultanti este personalitatea. Cineva care a fost in copilarie
sdrac, poate sd manifeste ulterior o dorin{d iegitd din comun de a acumula bunuri. Cineva care a
fost lipsit de afectivitate in copildrie poate deveni ori eragerat de aspru, ori dimpotriv[, plin de
c51dur5, oferind el ceea ce nu a alut. Persoanele cu origine molcti care au cunoscut o puternicd
ascensiune socialS pot manifesta, cdnd nu sunt in public. un cornPortament conform cu originea
lor (vezi de pild[ cazul lui Napoleon qi al familiei lui). Persoanele care au fost umilite intr-o primf,
parte a vielii pot dezvolta fie un complex de inferioritate. fie o dc'rir:ia de revangd asupra tuturor.
Dincolo de curiozitatea biografului, aceastd metodi poate h uiila si profesorului, medicului,
criminalistului, angajatorului etc..Introspecfia reflectatl in jurnal. Degi este o metodi putemic attLzri ie *:biilti\itate, este singura
cale de pdtrundere in interiorul persoanei. Trebuie remarcat ca in gtn<:- h .tsstatiile, in aprecierile
noastre, con$tient saunu, implicdm introspec{ia. Acest lucru are l,c,c ;u.:u cE aoi ccrnparim ceea ce
obssrvSm ori ce ne comunicd alfii, cu ceea ce hlim noi ir:-:l:le f :=crim sau nu pe allii, dupd cumtrSirile lor sunt sau nu similare cu ale noastre.Deqi pot fi puternic viciate depoza inerentl (dorinta de e i-rce ;, -'rrmit6 impresie), jurnalele, fieele ale unor scriitori, fie ale altor mari personalitdti. in mEs::3 ln .-are au notat amdnunte despretrlirile 1or, pot fi o sursd bogatd in sugestii. C61i nu ne-am id*irifcat citind autobiografii precumcele ale lui J.J. Rousseau, L.N. Tolstoi, J. Green. J. Renard- ;u unele dintre trdirile lor?
Pentru un om obiqnuit. una sau alta dintre metodele demai sus pot fi suficiente. Pentru un profesionist insd, esteo reguld simpld c[ rezultate cu un grad cet mai redus deeroare se pot obline numai prin aplicarea repetatd a uneimetode dar qi prin combinarea concluziilor obfinute prinmai multe metode. De asemenea, un grad mai inalt desiguran![ se poate realiza prin compatarea cAt maiobiectivd a propriilor concluzii cu cele ale altor persoane.
B tx. sc g* $?'.& A b,nr*x- u]. I EI I s ro r{}c $i A $}s{ 6d s}-&G $ Ft,{
Preocupdrile pentru fenomenele psihologice au ovechime apreciabill. Este qtiut c[ qamanii, ca SiconducStorii c o munit [1ilor str[vechi, aveau reale abilitdlipsihologice. Celebra ,,Judecat6 a lui Solomon" privinddisputa dintre cele dou6 mame probeazd rafinamentpsihologic. Miturile, c[rfile doctrinare ale diferitelor religiiconJin nenum[rate alte exemple. Cercetdtorii popula]iilorprimitive de azi aduc qi ei argumente ?n sensul existen{eiunor abilit[li p siho lo gice la conduc[torii acestor populaf ii.
inca din zorii filosofiei, subiectele proprli azipsihologiei au ficut obiectul cercet5rilor filosofilor. Era gi
firesc, filosofia era atunci, gi va mai fi inc[ multe sute deani dup[ aceea, forma de cunoaqtere global[. Ea se ocupade cer qi de p[m6nt, de om, de societate qi de istorie, de statgi conduc[tori, de suflet, de gAndire, de vorbire etc.
Dintre gdnditorii antici mai apropiafi de psihologiesunt Platon, cuun dialog despre suflet(Phaidon), qiAristotelcu un studiu pe aceeaqi temd Q)e anima).
Explozia gtiinfelor din epoca modernd a cuprins qidomeniul psihologiei. Unele lucrdri din aceast[ perioadlsunt deja intitulate,,psihologie". Este pomenit in acest sens
Goclenius (1590), altii il amintesc pe Marulic (1520) qi.lisrotel (3 84- 3 2 2 i. H.)
