Teorii personologice

Curs 2

Psihologia personalității

Teorii ale personalitatii O teorie este o ipoteza nedovedita asupra realitatii, in legatura cu

anumite fenomene, care ne ofera descrieri si explicatii atunci cand nu

sunt disponibile informatii mai concrete

Consta intr-un set de termeni si principii construite sau folosite de catre

teoreticieni, numite constructe

Construct – un termen sau un principiu care sa fi fost creat (sau adoptat)

de un teoretician. O teorie este formata dintr-un set de constructe

interdependente, care sunt legate unul de altul intr-un mod logic si

coerent

Teorie a personalitatii – o “supozitie” asupra unor aspecte importante ale

comportamentului uman, care poate fi bazata pe observarea clinica sau

cercetarea empirica (sau amandoua). In mod ideal, o teorie a

personalitatii trebuie sa satisfaca 4 criterii: descriere, explicatie, predictie

si control

Perspectiva psihodinamica

Teoriile psihodinamice pun accentul asupra inconstientului: multe

aspecte importante ale personalitatii de afla in afara sferei noastre

constiente si, daca sunt vreodata aduse la suprafata, acest lucru se

realizeaza doar cu mare dificultate.

Sigmund FREUD – Psihanaliza

Carl Gustav JUNG – Psihologia analitica

Alfred ADLER – Psihologia individuala

Karen HORNEY – Nevroza si dezvoltare umana

Erich Fromm – Frica de libertate

Harry Stack SULLIVAN – Teoria interpresonala a Psihiatriei

Erik ERIKSON – Psihologia Eu-ului

Perspectiva umanista

Teoriile umaniste reliefeaza potentialul nostru innascut pentru crestere

si dezvoltare sanatoasa. Psihopatologia apare atunci cand

potentialitatile noastre sanatoase sut blocate de parentajul patogen

sau de alte forte exterioare daunatoare. Simptomele obisnuite cuprind

o incapacitate a individului de a sti ce doreste cu adevarat si de a se

bucura de viata

Carl ROGERS – Teoria actualizarii sinelui (I)

Abraham H. MASLOW – Teoria actualizarii sinelui(II)

Rollo MAY – Psihologia existentiala

Perspectiva trasaturilor de personalitate

Teoriile trasaturilor reliefeaza o abordare a personalitatii orientata

spre expresiile acesteia. Ele descriu aspecte constiente si concrete

ale personalitatii in termeni directi, in timp ce muta accentul de la

explicatiile inconstiente si abstracte ale comportamentului uman. Se

bazeaza pe cercetare empirica, nu pe observare clinica.

Gordon W. ALLPORT – Teoria trasaturilor de personalitate

Raymond B. CATTEL – Teoria analitic-factoriala a trasaturilor

Hans J. EYSENCK – Teoria celor 3 factori

Perspectiva behaviorista Behaviorismul cauta sa faca din psihologie o disciplina mai stiintifica,

studiind numai ce poate fi observat si masurat. Redefinieste deci

psihologia ca studiu al comportamentului manifest, eliminand, din sfera

interesului, tot ceea ce teoreticienii personalitatii considerau a fi

important: cauze interioare ale comportamentului, dorinte, trebuinte,

amintiri, credintii, expectatii, perceptii de sine, procese inconstiente, vise

etc. – este mai degraba o alternativa la teoria personalitatii

B.F. SKINNER – Behaviorismul radical

Perspectiva cognitivista Subliniaza importanta gandirii. Comportamentul este determinat de

modul in care interpretam, prezicem si evaluam evenimentele, si nu de

pulsiuni innascute sau de realitate.

George A. KELLY - Psihologia constructelor personale

Albert BANDURA – Teoria social - cognitiva

Perspectiva psihodinamica

Personalitatea

in viziunea lui

Sigmund Freud

Psihanaliza

(Psiho-analiza)

Natura fundamentala a fiintelor umane (1)

Insticte si pulsiuni

Fiintele umane sunt motivate de puternice forte innascute, numite instincte

Un instinct se activeaza atunci cand corpul necesita intretinere (ex. hrana, apa)

Pulsiunea activata (nevoia) produce o stare psihica de tensiune crescuta sau

stimulare (pulsiune), care este traita ca fiind neplacuta (ex. foamea, setea)

Scopul oricarui comportament este de a obtine placerea (principiul placerii) si de a

evita neplacerea sau durerea*

Reducerea tensiunii pulsionale reasaza corpul intr-o stare anterioara de echilibru,

numita stare de homeostazie, unde nici o nevoie nu e activa

Natura caracteristica a pulsiunilor: distinctia dintre sexualitate si acele pulsiuni care

serveau scopului autoconservarii (foame, sete); Omul este motivat de doua

pulsiuni: sexuala si agresiva (distructiva) **

La fel cum actiunile spre exterior sunt insufletite de energia fizica, activitatea

mentala implica o constanta cheltuiala de energie psihica – libido-ul*** - se refera,

in general cand acesta este asociat pulsiunii sexuale

Pulsiune – stare de tensiune si disconfort psihic, provocata de o

nevoie fiziologica; uneori este folosit ca sinonim pentru “instinct” sau

“tendinta”; forta motivatoare innascuta, activata de o nevoie. Cele

doua categorii sunt: sexuala si distructiva (agresiva)

Natura fundamentala a fiintelor umane (2)

Determinism psihic si acte ratate

Nimic in psihic nu e intamplator, toate actiunile mentale si fizice

sunt determinate de cauze anterioare (ex. Ganduri aparent

haotice, incapacitatea de a-si aminti un cuvant sau o idee

familiara, rostirea unor cuvinte nepotrivite, rani autoprovocate sau

visele, toate au la baza motive care sunt, de obicei, inconstiente)

Determinism psihic - principiul conform caruia in psihic nu are loc

nimic intamplator, orice activitate mentala are o cauza

Act ratat - un aparent accident, provocat de procese mentale

inconstiente si care arata, astfel, adevaratele sentimente si credinte

ale individului

Natura fundamentala a fiintelor umane (3)

Angoasa

O emotie extrem de neplacuta, similara cu nelinistea puternica

Sunt descrise trei tipuri de angoasa:

Angoasa obiectiva – legata de amenintari exterioare

Angoasa nevrotica – legata de impulsuri puternice ale SE-ului

Angoasa morala – legata de valorile de bine si rau ale Supraeului

Natura fundamentala a fiintelor umane (4)

Inconstient – acea parte a personalitatii al carei continut nu se afla in

contiinta individului si nu poate fi adus cu usurinta la suprafata

Constient – acea parte a personalitatii individului al carei continut este

cunoscut

Preconstient – acea parte a personalitatii al carei continut nu se afla in

sfera constiintei, dar poate fi adus acolo cu usurinta

Structura personalitatii (1)Se (Id) Eu (Ego) Supraeu (Superego)

Prezent la nastere Se dezvolta din Se in jurul

varstei de 6-8 luni. Rezulta

din experienta cu propriul

corp si cu lumea exterioara

Se dezvolta din Eu in jurul varstei

de 3-5ani. Rezulta din introiectiile

regulilor parentale si din

rezolvarea complexului Oedip.

Complet inconstient Partial constient, partial

preconstient, partial

inconstient

Partial constient, partial

inconstient

Functioneaza conform

principiului primar: este haotic,

irational, amoral, nu are simtul

timpului sau al logicii, este

capabil numai de a produce

imagini de realizare a dorintei

Functioneaza conform

principiului secundar: este

logic, orientat spre

autoconservare si

rezolvarea de probleme

Functioneaza prin introiectarea

imperativelor morale. Poate sau

nu poate fi realist si orientat spre

autoconservare

Motivat in intregime de

principiul placerii. Transforma

nevoi biologice in tensiuni

psihice.

Motivat de principiul

realitatii. Amana

descarcarea tensiunii pana

la gasirea unui obiect

adecvat, pentru a evita

erorile, pericolele,

pedeapsa

Motivat de energia blocata in

formarea sa. Isi impune regulile

provocand sentimentele de vina

sau de mandrie ale Eului

Structura personalitatii (2)

Se (Id) Eu (Ego) Supraeu (Superego)

Contine toate pulsiunile

innascute, a caror forta

difera de la o persoana

la alta

Sediul tuturor emotiilor

(inclusiv al angoasei).

Utilizeaza mecanisme

de aparare

Cuprinde eu-ul ideal (criterii

a ceea ce e bine) si

constiinta morala (criterii a

ce stiu ca e rau)

Poate fi prea puternic si

crud (sau prea slab),

provocand tulburari

psihice

Cu cat este mai

puternic Eu-ul, cu atat

este mai sanatoasa

personalitatea

Poate fi prea puternic si crud

(sau prea slab), provocand

tulburari psihice

Intr-un sens,

componenta biologica a

personalitatii

Intr-un sens,

administratorul

psihologic al

personalitatii

Intr-un sens, componenta

sociala a personalitatii

Mecanismele de aparare (1) Mecanisme de aparare :

metoda folosita de Eu (Ego) pentru a indeparta amenintarile Se-ului (Id) sau ale

Supraeului (Superego) sau ale realitatii exterioare si pentru a reduce angoasa

asociata.

majoritatea mecanismelor de aparare actioneaza inconstient, inlesnind realizarea

scopului principal, amagirea de sine

Deplasare – transferul, adesea inconstient , al comportamentelor sau emotiilor , de la

un obiect la altul mai putin amentintator

Formatiune reactionala – refularea credintelor, emotiilor sau impulsurilor amenintatoare

si inlocuirea lor inconstienta cu opusurile lor

Identificare – reducerea sentimentelor dureroase de dispret fata de sine, devenind la fel

ca persoanele care sunt faimoase si admirate, asa cum sunt idolii, agresorii sau fostii

iubiti; un mecanism de aparare care poate fi partial sau in intregime inconstient

Regresie – adoptare inconstienta a comportamentului tipic sau stadiu anterior , mai

sigur, al propriei vieti

Mecanismele de aparare (2)

Introiectie – incorporare inconstienta in propria personalitate a valorilor sau calitatilor

personale ale altuicuiva

Negarea realitatii – refuzul de a crede sau chiar de a observa o anumita amenintare in

lumea exterioara

Proiectie – atribuire inconstienta a propriilor impulsuri, emotii sau credinte amenintatoare

altor oameni sau lucruri

Rationalizare – apelarea la explicatii mai putin plauzibile pentru a justifica un

comportament prohibit si a reduce sentimentele de vinovatie

Refulare – eliminarea inconstienta a materialului amenintator din constiinta si folosirea

contrainvestirii pentru a preveni reaparitia sa in contiinta, amintirea devenind, astfel,

imposibila

Sublimare - canalizare inconstienta a impulsurilor instinctuale prohibite spre

comportamente acceptabile din punct de vedere social. O forma de deplasare, insa una

care reprezinta un comportament ideal

Dezvoltarea personalitatii

Stadiu Zona erogena Durata,

descriere

Sursa

conflictului

Caracteristicile

personalitatii

Oral Gura, buze,

limba

0 – 1 ½ ani Hranire Comportament

precum fumatul si

mancatul; pasivitate si

credulitate

Anal Anus 1 – 3 ani Educatia la

toaleta

Disciplina,

incapatanare (si

opusele lor)

Uretral Uretra n/a Udarea patului Ambitie (si opusul ei)

Falic Penis, clitoris Aprox. Intre 2 –

5 ani

Complexul

Oedip

Vanitate, indrazneala

(si opusele lor)

Genital Penis, vagin Maturitate;

scopul unei

dezvoltari

normale

Dificultatile

inevitabile ale

vietii

Un interes mai sincer

fata de altii, sublimari

eficiente, satisfactii

realiste

Contributii principale Subliniaza importanta inconstientului

Act ratat si mecanisme de aparare

Materialul inconstient poate fi adus in constiinta

A subliniat importanta primei copilarii pentru dezvoltarea

personalitatii

A subliniat importanta angoasei si ca durerea psihica poate sa fie

mai suparatoare fata de cea fizica

Prima teorie moderna asupra personalitatii

Prima metoda in psihoterapie

Personalitatea in

viziunea lui

Carl Gustav JUNG

Psihologia analitica

Arhetipuri Arhetip – o predispozitie de a percepe lumea in anumite feluri, mostenita de la generatiile

anterioare; nu este o idee sau o credinta distincta. Este in multe privinte identic in culturi diferite

(o forma de gandire “universala”) si se afla in inconstientul colectiv (ex. anima, animus, umbra,

mama, tatal,eroul, batranul intelept etc.)

Umbra*

este partea primitiva si nedorita a personalitatii, care provine de la strabunii nostri de

origine animala

consta in materialul refulat in inconstientul personal fiindca este rusinos si neplacut,

jucand un rol compensator fata de mai pozitivele persona si Eu

puterea umbrei este mai evidenta atunci cand o persoana este cuprinsa de furie

violenta si incontrolabila (ex. Mr. Hyde, ascuns in spatele Dr.Jekyll)

are si o parte benefica, oferind vitalitate si putere (“prea multa natura animalica

deformeaza omul culturii, prea multa cultura produce animale bolnave” – Jung)

Animus** - arhetipul masculin al femeii; creeaza predispozitia de a intelege natura

barbatului, este puternic si compenseaza persona feminina sentimentala; daca este negat,

produce convingeri de nezdruncinat si arbitrare (ex femeia care isi neaga animus-ul este

macinata de incapatanare intensa)

Anima - arhetipul feminin al barbatului; creeaza in barbat predispozitia de a intelege natura

femeii, este sentimental si compenseaza persona masculina puternica; compenseaza

persona masculina vizibila, caracterizata de putere (ex. barbatul care isi neaga anima si se

mandreste cu o persona deosebit de virila este macinat de sentimente de slabiciune si

capriciozitate)

Structura personalitatii - JungPERSONAL COLECTIV

CONSTIENT EU-ul: un complex de idei

constiente care constituie centrul

constiintei si genereaza

sentimente de identitate si

continuitate. Incepe sa se

dezvolte aprox. in al patrulea an

de viata

PERSONA: fata exterioara a

personalitatii; o fatada protectoare ce

ascunde latura autentica interioara a

individului, pentru a corespunde

cerintelor societatii. Faciliteaza

contactele cu oamenii, aratand ce se

poate astepta din partea lor

INCONSTIENT INCONSTIENTUL PERSONAL:

cuprinde continuturi ce au fost

uitate, refulate sau percepute

subliminal. Stratul dintre

inconstientul colectiv si

constient; incepe sa se formeze

la nastere. Cuprinde aspecte

primitire, incarcate de vina,

nedorite ale personalitatii

(umbra)

INCONSTIENTUL COLECTIV: un depozit

de predispozitii mostenite de a percepe

lumea in anumite feluri (arhetipuri); prin

urmare, este prezent la nastere. Stratul

cel mai profund si mai inaccesibil

psihicului. Cuprinde arhetipurile

persoanei si umbrei (printre altele), care

incurajeaza dezvoltarea reprezentarilor

aferente in alta parte a personalitatii.

Extraversie si introversie Atitudine – introversie sau extraversie

Extraversie - o curgere spre in afara a libidoului, spre lumea exterioara. Extravertii

sunt sociabili, se aventureaza cu incredere in necunoscut si sunt cu precadere

interesati de oamenii si de evenimentele din mediu

Introversie – o curgere spre interior a libidoului, spre profunzimile psihicului. Este

reflectata de un interes viu fata de propria lume interioara si adesea de preferinta

pentru solitudine

Functie – o modalitate de traire a experientei stimulilor interni sau externi:

Senzatia – stabileste ca ceva se afla acolo

Gandirea – interpreteaza ceea ce este perceput

Simtirea - determina dezirabilitatea a ceea ce este perceput

Intuitia – formeaza presimtiri sau concluzii fara ajutorul celorlalte functii.

Gandirea si Simtirea (sentimentul) sunt functii rationale

Senzatia si Intuitia sunt functii irationale

Tipuri psihologiceatitudine

functie EXTRAVERSIE INTROVERSIE

GANDIRE Incearca sa inteleaga si sa

interpreteze aspectele lumii exterioare

(ex. om de stiinta, procuror)

Incearca sa inteleaga si sa

interpreteze propriile dei (ex. filosof,

teoretician)

SENTIMENT Emite judecati care se conformeaza

valorilor exterioare. Conservator,

savureaza tendintele la moda. Poate

parea sentimental, nestatornic

capricios.

Emite judecati bazate pe propriile

valori. Nonconformist, vederile sunt

contrare opiniei publice. Poate parea

rece, rezervat, enigmatic.

SENZATIE Interesat in perceperea si

experimentarea lumii exterioare.

Realist, lipsit de imaginatie, adesea

senzual, aflat in cautarea placerii.

Interesat in perceperea si

experimentarea propriului sine

interior (ex. artist sau muzician a

carui opera este adesea

neinteleasa)

INTUITIE Cauta noi posibilitati in lumea

exterioara. Se plictiseste usor; este

adesea incapabil de a persevera intr-o

slujba sau activitate Poate fi speculant

sau antreprenor.

Cauta noi posibilitati in propriul sine

interior. Poate manifesta

comprehensiuni subite stralucite sau

poate fi un visator mistic, profet

“autointitulat” sau “geniu neinteles”

Contributii principale Introversia – extraversia – constucte

deosebit de importante utilizate in

psihologia moderna

Concentrarea asupra tipurilor psihologice

Introducerea arhetipurilor

Tendinta pozitiva innascuta catre realizarea

de sine contribuie la compensarea

pesimismului extrem freudian

Conceptul de inconstient colectiv sugereaza

o continuitate dupa moarte

Personalitatea in viziunea lui Alfred Adler

Psihologia individuala

Psihologia individuala Dezvoltarea personalitatii este conditionata de factorii socioculturali, accentuând

importanta influentelor educative (familie, societate) în formarea Eului, fara a pierde însa

din vedere substratul biologic

Influentele sociale se concretizeaza în plan psiho-comportamental, în

doua aspecte:

adaptarea (modificarea variabilelor personale, în functie de mediu);

modelarea (modificarea variabilelor de mediu în functie de configuratia personala)

Personalitatea este considerata o structura integrala, o confluenta a tendintelor având la

baza tendinta spre perfectionare, spre unitate si integrare

Elementul esential prin care descrie personalitatea este motivatia, analiza si întelegerea

personalitatii fiind echivalente cu identificarea cauzelor, a motivatiei comportamentelor

umane.

Introduce doua concepte primare:

sentimentul de inferioritate - domina viata psihica si este sesizat in sentimentul de

imperfectiune, de neimplinire si permanentele aspiratii (idealuri) ale individului

complexul de inferioritate - apare atunci când compensare sentimentului de

inferioritate esueaza; individul este convins ca orice ar face, nu reuseste sa fie la fel

de bun ca ceilalti. Acest complex este insotit de constiinta incapacitatii personale de

a depasi inferioritatea.

Tipurile psihologice in functie de stilul de viata

Tipuri de personalitate Caracteristici

Tipul dominant agresivitate

dorinta de putere «sentiment de superioritate»

egocentrism

impulsivitate

Tipul dependent dorinta de a-i ajuta pe ceilalti

supunere

atitudine pasiva

tendinte depresive

Tipul evitant incapacitate decizionala

evitarea conflictului

perseverenta scazuta

Tipul social contacte sociale bune

adaptabilitate

senzitivitate sociala

conduita prosociala(Macsinga ,2000)

Stilul de viata se fixeaza înaintea varstei de cinci ani, orice atitudine a individului fata de lume

depinde de mica sa copilarie. Releva rolul major al educatiei timpurii, conditiile familiale si

educative determinand atitudinea fundamentala a copilului

Stilul de viata va orienta scopul si semnificatia vietii, modelul de viata; Ca aspect de

individualizare, „stilul de viata” asigura consecventa personalitatii.

Perspectiva umanista

Personalitatea in viziunea

lui Carl ROGERS

Natura fundamentala a fiintelor umane

Oamenii sunt motivati de o singura forta pozitiva: o tendinta innascuta de a

dezvolta potentialitatile noastre sanatoase, constructive: tendinta de

actualizare, care cuprinde atat comportamentul indreptat spre reducerea

pulsiunii, cat si pe cel indreptat catre augmentarea pulsiunii *

Exista in natura umana si o disponibilitate catre un comportament crud si

distructiv, insa acesta este cauzat de catre evenimente exterioare**

Desi considera ca evenimentele copilariei joaca un rol important in formarea

personalitatii adulte, prefera insa sa puna accentul asupra nevoilor actuale

active si asupra eforturilor de a realiza obiectivul actualizarii

Experienta este unica individului, cuprinde tot ceea ce este disponibil

constiintei sale (ganduri, emotii, perceptii, trebuinte etc.); este doar intr-o

mica proportie constienta, in mare parte ea consta in stimuli si evenimente

pe care le percepem sub nivelul constiintei

Contine o abilitate innascuta de a evalua pozitiv sau negativ ceea ce

percepem ca fiind actualizant (sau neactualizant), care se numeste proces

de evaluare organismica (pozitiv – experienta actualizante; negativ -

experiente neactualizante)

Tendinta de actualizare – o tendinta innascuta de a ne dezvolta propriile

potentialitati constructive, sanatoase. Este motivatia fundamentala oricarui

comportament uman

Concept de sine (sine) – un sentiment constient, invatat, ca esti diferit de ceilalti

oameni si de celelalte lucruri

Actualizarea sinelui – tendinta de a satisface exigentele conceptului de sine; daca

tendinta invatata de actualizare a sinelui ramane in armonie cu tendinta innascuta

de actualizare, individul este bine adaptat din punct de vedere psihologic

Conditie de valorizare – o norma care trebuie respectata pentru a avea parte de

acceptare conditionata din partea unei persoane apropiata, care este introiectata in

conceptul de sine (duce la comportamente care nu faciliteaza actualizarea)

Acceptare conditionata – acceptarea si respectarea unei alte persoane doar atunci

cand conceptul de sine si sentimentele acelei persoane detin aprobarea noastra

(modalitate tipica in care parintii se comporta cu copilul)

Acceptare neconditionata – acceptarea si respectarea sentimentelor si conceptului

de sine al altei persoane; un interes nejudicativ si neposesiv fata de o alta persoana

Apreciere pozitiva – caldura, respect si acceptare din partea altei persoane, o

trebuinta umana universala, innascuta

Autenticitate – a avea o cunoastere adecvata a propriei experiente interioare si

disponibilitatea de a o impartasi cu ceilalti atunci cand este cazul

Autoacceptare conditionata/ autoacceptare neconditionata

Persoana pe deplin functionala = absenta oricarei conditii de valorizare (prin

autoacceptare neconditionata)

Perspectiva umanista

Personalitatea in viziunea

lui Abraham H. MASLOW

Teoria actualizarii sinelui

Natura fundamentala a fiintei umane Considera formarea personalitatii

ca o expresie a tendintei de baza

a omului catre dezvoltare si auto-

actualizare

Propune o ierarhie a nevoilor si

a vorbit de autoactualizare ca

expresie a atingerii potentialului

maxim al fiintei umane

Afirma ca modul de perceptie si

interpretare a realitatii este

determinat de motivatie

Motivatia este descrisa ca o

ierarhie de trebuinte, iar pentru

dezvoltarea propice a

personalitatii, fiinta umana are

nevoie de o orientare de crestere

si autodepasire motivationala

Trebuinta instinctoida – un impuls

instinctual innascut, sanatos dar slab, care

este invins cu usurinta de fortele mai

puternice ale educatiei si culturii

Motivatie de deficit – nevoia individului de a

reduce o pulsiune precu foamea, setea sau

dragostea, umpland un gol din sine insusi.

Motivele de deficienta sunt comune tuturor

fiintelor umane

Motivatie de crestere – nevoia de a-si

dezvolta propriile potentialitati interioare,

prin care bucuria augmentarilor placute ale

pulsiunilor si daruirea dragostei. Motivatiile

de crestere sunt relativ independente de

mediu si sunt unice pentru fiecare individ

Metatrebuinte (Metamotivatii) – trebuintele

atipice, nonierarhice ale acelor putini

indivizi care au atins nivelul autoactualizarii

sinelui; ele cuprind dragostea de

frumusete, adevar, bunatate si dreptate

Ierarhia trebuintelor umane

Ierarhia trebuintelor – un model al motivatiei in care, in mod obisnuit, anumite trebuinte

nu devin importante sau nici macar observabile, pana cand alte trebuinte inferioare nu

au fost, intr-o oarecare masura, satisfacute. Cuprinde 5 niveluri de trebuinte (cel mai de

jos – trebuinte fiziologice – cel mai inalt – actualizarea sinelui)

Considera ca individul este stimulat de 5 niveluri fundamentale de trebuinte:

Trebuinte fiziologice (hrana, apa, oxien, sex), a caror satisfacere asigura

supravietuirea

Trebuinte de singuranta - securitate (adapost, protejat de pericole, mediu

structurat, ordonat, previzibil)

Trebuinte de afiliere – apartenenta si dragoste (de apartenenta la grup, nevoia

de afectiune, dragoste, relatii sociale si interpersonale)

Trebuinte de respect - stima si statut (respectat si apreciat de altii, pozitie de

prestigiu)

Trebuinte de autorealizare – metatrebuinte specifice (dezvoltare personala,

punere in valoare)

Ierarhia trebuintelor umane

Trebuinte de actualizare a

sineluimetatrebuinte

Trebuinte de respect

Trebuinte de apartenenta si

dragoste

Trebuinte de securitate

Trebuinte fiziologice

Dezvoltarea personalitatii Un copil sanatos cauta in mod activ sa dobandeasca noi abilitati si sa-si

satisfaca nevoile de crestere

O data ce trebuintele specifice unui anumit nivel de dezvoltare au fost

satisfacute, se plictiseste de acestea vechi si se indreapta nerabdator spre unele

mai inalte si mai complexe “cu o gratificare adecvata, libertate de alegere si in

lipsa oricarei amenintari, (copilul) se inaltta din stadiul oral si renunta el insusi la

acesta”

Dezvoltarea personalitatii se va desfasura normal atat timp cat copiilor le va fi

data sansa de a-si urma propriile reguli interioare si nu le vor fi subminate

capacitatea de judecata si increderea in sine, prin presiuni excesive din exterior

Avertizeaza insa asupra faptului ca o permisivitate prea mare are consecinte

indezirabile – propune cateva reguli si un oarecare exercitiu care sa fie necesare

pentru a ajuta copilul sa evite greselile costisitoare, pentru a-I oferi un sentiment

de securitate si ordine si de a preveni adoptarea unui stil de viata rasfatat

De asemenea, un anumit grad de frustrare este necesar: “persoana care nu a

cucerit, nu s-a opus si nu a biruit, continua sa se intrebe daca este

capabila..astfel suferinta si durerea sunt uneori necesare pentru cresterea

persoanei”

Totusi, in cea mai mare parte, gratificarea trebuintelor copilului este cea mai

buna modalitate de apromova dezvoltarea sanatoasa a personalitatii

Persoana aflata in procesul actualizarii sinelui

Desi persoanele aflate in procesul de actualizare al sinelui sunt unice in

multe feluri, ele tind sa aiba urmatoarele caracteristici:

O perceptie mai adecvata asupra realitatii

O acceptare mai mare de sine si a altora

O mai mare spontaneitate si cunoastere de sine

O centrare accentuata asupra problemelor de rezolvat

O mai mare nevoie de intimitate

O mai mare autonomie si rezistenta la aculturatie

O prospetime a aprecierii si a bogatiei raspunsului emotional

Experiente de varf mai frecvente

O mai mare frcventa a cognitiei (Cognitie F)

Un interes social mai dezvoltat

Relatii personale mai profunde, mai iubitoare

Structura de caracter mai democratica

O mai mare discriminare intre bine si rau

Un simt al umorului mai neobisnuit

O mai mare creativitate

Perspectiva trasaturilor de

personalitate

Personalitatea in viziunea lui Gordon ALLPORT

Teoria trasaturilor

de personalitate

Personalitatea (trei elemente comune):

Fiecare individ are o personalitate unica;

Personalitatile individuale contin o serie de caracteristici diferite;

Aceste caracteristici („trasaturi”) sunt relativ constante în timp

„personalitatea este organizarea dinamica în cadrul individului a acelor sisteme

psihofizice care determina gândirea si comportamentul sau caracteristic” (G.

Allport,1991)*

organizare dinamica – exista o serie de elemente structurate, ierarhizate, integrate

într-un tot unitar, iar la aceasta structurare se ajunge în timp;

sistem psihofizic – personalitatea se formeaza prin interactiunea reciproca si

nonîntâmplatoare a factorilor biologici si psihologici; personalitatea nu este nici

exclusiv mentala, nici exclusiv nervoasa, ci înseamna unitatea dintre minte (spirit) si

corp;

determina – personalitatea nu este ceva dat, inert, ci este ceva si ace ceva,

actionand într-un anumit mod; personalitatea este cauza comportamentului

(trasatura ca unitate relevanta pentru personalitate devine cauza a

comportamentului);

comportamentul si gândirea – se refera la unitatea interior – exterior, psihic –

comportament; comportamentul este determinat si de structura interna, psihica (nu

ne adaptam la mediul nostru, ci si reflectam, gândim asupra lui);

caracteristic – exprima nota de unicitate a personalitatii, personalitatea fiind o

realitate unica, ireductibila; orice comportament si orice gândire sunt caracteristice

persoanei, unice pentru aceasta.

Pentru a evidentia particularitatile individuale, Allport apeleaza la notiunea de trasatura:

Trasatura - descriere calitativa a personalitatii individului, o predispozitie de a

raspunde, în aceeasi maniera sau într-un mod asemanator, la diferiti stimuli (situatii)

Sunt structuri relativ stabile, care îl determina pe individ sa gandeasca si sa se

comporte într-o maniera consecventa, indiferent de situatie

Au o existenta reala. Nu sunt doar conceptii teoretice sau etichete pentru a

inventaria sau explica anumite raspunsuri

Ele exista în interiorul fiecarei persoane

Pot fi demonstrate empiric*

Nu sunt rigid separate una de alta, ci numai în mod relativ**

Distinge doua categorii de trasaturi:

Trasaturi comune: „acele aspecte ale personalitatii în raport cu care majoritatea

oamenilor dintr-o cultura data pot fi comparati avantajos”. Ele sunt mai nominale

(fiind categorii în care individul este introdus cu forta) si mai putin veridice decât

trasaturile individuale

Trasaturile individuale (dispozitii personale) sunt unice, definitorii pentru individ.

Ele reflecta cu precizie structura personalitatii si se manifesta cu o anumita

constanta în comportament

In orice personalitate exista trasaturi cu

semnificatie majora si trasaturi cu

semnificatie minora:

Trasaturi cardinale, care determina si

orienteaza întreaga existenta a

individului, având semnificatie majora

pentru viata si oferind posibilitatea

cunoasterii si afirmarii unei persoane

Trasaturi centrale, mai putin generale*,

care caracterizeaza modul obisnuit de

reactie a individului

Trasaturi secundare, cel mai putin

generale si consecvente, si cu influenta

cea mai slaba. Ele reprezinta, de fapt,

preferintele speciale ale unei persoane

si atitudinile sale intr-o situatie

particulara

Perspectiva behaviorista

Personalitatea in

viziunea lui B.F. SKINNER

Behaviorismul radical

Behaviorismul

Behaviorismul este o psihologie strict obiectiva, care nu are nimic de-a face

cu edificiul psihologiei introspective. Aceasta se bazeaza numai pe studiul

experimental al comportamentului

Personalitatea are la baza procesul de invatare prin experienta si din

relatiile interpersonale, ea reflectandu-se in comportamentul individului

Comportamentul se descrie printr-un raspuns la stimuli

Stimulii corespund oricarui proces intern sau extern capabil sa provoce un

raspuns al organismului

Raspunsul declansat de stimuli este intotdeauna orientat si conduce la o

adaptare

Se analizeaza comportamentul observabil, exteriorizat, pornind de la perioada de

nou-nascut pana la maturizare

Personalitatea este produsul final al sistemelor noastre de obisnuinte, este

o suma a modelelor de comportamentale ale persoanei

Comportamentul uman este rezultatul invatarii, care nu se rezuma doar la

reactii elementare de raspuns la incitatiile mediului, ci se extinde pana la

conduite complexe de adaptare la mediul social

Personalitatea in perspectiva behaviorista

Majoritatea comportamentelor sunt invatate prin conditionarea operanta, in

care organismul trebuie sa dea raspunsul corect pentru ca acel

comportament sa fie intarit (pentru a primi o recompensa ori pentru e aevita

pedeapsa)

Un raspuns opereaza asupra mediului pentru a genera consecintem care fie

incurajeaza, fie descurajeaza acel comportament

Daca raspunsul este intarit, este mult mai probabil sa fie repetat; daca nu

este intarit, este mai putin probabil sa reapara

Intregul nostru comportament este determinat de cauze anterioare si de

mediul nostru – nu avem liber-arbitru

Singura cale de a ne imbunatati/ schimba comportamentul o reprezinta

controlarea adecvata a mediului, astfel incat sa intareasca raspunsurile dorite

si sa nu intareasca raspunsurile nedorite

Concepte skinneriene

Conditionarea operanta (Skinner) – o forma de invatare in care un raspuns

opereaza asupra mediului pentru a declansa un stimul de intarire pozitiv sau

pentru a indeparta un stimul de intarire negativ, probabilitatea de a reapare

fiind mai mare

Intarire – (in conditionarea operanta) – prezentarea imediat dupa un raspuns

a unui stimul de intarire pozitiv (intarire pozitiva) sau indepartarea unui stimul

de intarire negativ (intarire negativa), crescand astfel probabilitatea de

aparitie (vezi intarire conditionata)

Pedeapsa – o procedura menita sa reduca probabilitatea unui comportament

operant, acesta fiind succedat de prezentarea unui stimul de intarire negativ

sau de indepartarea unui stimul de intarire pozitiv

Skinner se opune folosirii pedepsei, pe care o considera mai putin eficace decat

intarirea pozitiva a comportamentelor

Raspuns – un singur moment al unui comportament operant; un sinomim

pentru comportamentul operant

Raspuns conditionat – un raspuns la un stimul conditionat care a fost invatat

prin conditionare

Raspuns neconditionat – un raspuns automat, neinvatat, declansat de un

stimul neconditionat

Perspectiva cognitivista

Personalitatea in viziunea

lui Albert BANDURA

Teoria social-cognitiva

Teoria

social - cognitiva

Determinism reciproc – interrelatia continua dintre comportament, factori

personali interiori si influente ale mediului

Acorda o atentie deosebita cailor prin care ne reglam si ne intarim

comportamenul si efectelor autoeficacitatii percepute a individului

Comportamentul este influentat si de criterii invatate pe care le stabilim pentru noi

insine (autointarire)

Comportamentul este influentat de masura in care noi credem ca putem intreprinde

actiunile cerute de o anumita situatie (autoeficacitate perceputa)

Autoeficacitatea perceputa

Masura in care o persoana considera ca poate manifesta comportamentele cerute

de o anumita situatie

Este strans legata de stima de sine si de conceptul de sine (rogersian) (reprezinta

convingerea ca puteti realiza un obiectiv personal prin propriile eforturi)

Teoria social- cognitiva (teoria

invatarii sociale) reliefeaza relatiile

reciproce intre comportament, cauze

interne si factori de mediu

Teoria social cognitiva –

Dezvoltarea personalitatii

Modelarea ( invatarea observationala sau invatarea sociala)

Implica invatarea prin observarea comportamentului altor oameni si a

consecintelor acestuia pentru ei si este responsabila pentru marea

majoritate a invatarii umane

Intarirea nu este necesara pentru ca invatarea observationala sa aiba

loc; dar poate fi utila concentrarea asupra modelului si amintirea

informatiei relevante sau ar putea fi esential ca persoana sa practice

aspectele invatate

Intarire – o crestere a frecventei anumitor comportamente datorata

asteptarilor caele sa provoace obtinerea unor recompense sau evitarea

pedepsei

Autointarire – stabilirea unor norme de comportament pentru noi insine

si laudarea sau criticarea propriei persoane in functie de acestea