Psihologia minciuni- Scott Peck.pdf

Dr. M. Sc o t t Peck . este psihiatru i autorul mai multor cri de mare succes (în limba român, a aprut Drumul ctre tine însui, Curtea Veche Publishing, 2001; în curs de apa riie, Drumul ctre tine însui i mai departe).
Liceniat al Universitii Harvard, i-a luat doctoratul în medicin la Case Western Reserve. Dr. M. Scott Peck a ocupat mai multe posturi administrative guvernamentale i a practicat psihiatria atât în spital, cât i în cadrul cabinetu lui su particular. în prezent, este director al Clinicii de în sntoire Mintal, Spitalul New Milford, Connecticut.

Traducere de LUCIAN POPESCU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale P e c k , M. Sc o t t
Psihologia minciunii/ M. Scott Peck trad.: Lucian Popescu Bucureti: Curtea Veche Publishing, 2003
336 p.; 20 cm (Biblioterapia; 1) Tit. orig. (engl): People o f the Lie ISBN 973-669-023-7
I. Popescu, Lucian (trad.)
The Hope fo r Healing Human Evil
Copyright © 1983 by M. Scott Peck, M.D.
AII rights reserved.
© Curtea Veche Publishing, 2003, pentru prezenta versiune în limba român
ISBN 973-669-023-7

I N T R O D U C E R E
De mânuit cu grij
Aceasta este o carte periculoas. Am scris-o deoarece consider c este nevoie de ea. Cred
c, în ansamblu, efectul ei va fi unul vindector. Dar am scris-o cu tulburare. Ea conine posibilitatea de a
face ru. Unor cititori le va produce durere. Mai ru, unii ar putea folosi ceea ce este scris în rândurilede fa pentru a-i rni pe alii.
înainte de a trimite cartea la tipar, am pus urmtoarea în trebare unor cititori pentru a cror judecat i integritate am un deosebit respect; „Credei c aceast carte despre rul omenesc are ea însi ceva ru?“ Rspunsul lor a fost nega tiv. Unul îns a adugat: „Unii dintre noi, cei ce slujim Bise rica, avem o vorb care spune c pân i Fecioara Maria poa te fi folosit pentru fantezii sexuale."
Dei acest rspuns crud, dar plin de coninut este realist, nu îl gsesc foarte încurajator. Le cer scuze cititorilor i pu blicului pentru rul pe care l-ar putea cauza cartea mea i v sftuiesc s o mânuii cu grij.
Unul dintre înelesurile cuvântului grij este iubirea. Fii blând i iubitor cu tine însui dac ceea ce vei citi îi va ca
blând i iubitor cu tine însui dac ceea ce vei citi îi va ca uza durere. i te rog s fii blând i iubitor cu aceia din jurul tu pe care vei ajunge poate s-i consideri ri. Ai grij — ai mult grij.

8 PSIHOLOGIA MINCIUNII
iubeti pe pctos*. Atunci când vei vedea o persoan rea, amintete-i adevrul: „Doar pentru harul Domnului merg eu.“
Când etichetez o fiin omeneasc drept rea, fac în mod evident o sever judecat critic de valoare. Domnul spune: „Nu judecai ca s nu fii judecai." Dar prin aceast fraz — atât de des scoas din context — Iisus nu afirm c nu trebuie s-l judecm niciodat pe aproapele nostru. Pentru c El zice mai departe: „Farnice, scoate întâi bârna din ochiul tu i atunci vei vedea s scoi paiul din ochiul fratelui tu." ( 7, 1-5)**. Ceea ce vrea El s spun este c trebuie s-i jude cm pe alii doar cu mare grij, iar aceast grij începe cu ju decarea noastr.
Nu putem începe s sperm c vom vindeca rul omenesc pân când nu vom putea s-l privim direct. Nu este o imagi ne plcut. Muli au fcut observaia c lucrarea mea ante rioar, Drumul ctre tine însui***, este o carte plcut. Aceasta de fa nu e o carte plcut. Ea vorbete despre par tea întunecat din noi i în mare parte despre cei mai întune cai membri ai comunitii omeneti — oameni pe care în mod sincer îi judec ca fiind ri. Ei nu sunt persoane plcute. Dar judecata trebuie fcut. Teza principal a acestei lucrri este aceea c aceti oameni — ca i rul omenesc, în general — trebuie s fie studiai în mod tiinific. Nu abstract. Nu doar din punct de vedere filozofic, ci tiinific. Iar pentru acest lucru trebuie s fim dispui s facem judeci. Pericole le unor astfel de judeci vor fi prezentate la începutul ultimei seciuni a crii. Deocamdat v cer s reinei faptul c jude cile acestea nu pot fi fcute în siguran pân când nu vom
* Sf. Augustin, The City o f God (Cetatea tui Dumnezeu), ed. Bourke, Image Books, 1958, p. 304.
** Trimiterile biblice din aceast carte sunt preluate dup Biblia sau Sfânta Scriptur , Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Orto doxe Române, Bucureti, 1995. (N. trad.)
*** Aprut la Curtea Veche Publishing, Bucureti, 2001. (/V. trad.)

Introducere 9
începe s ne judecm i s ne vindecm pe noi înine. Bt lia pentru vindecarea rului omenesc începe acas. Iar purifi carea noastr va fi totdeauna cea mai bun arm.
Aceast carte a fost extrem de dificil de scris din mai mul te motive. Cel mai important dintre ele l-a reprezentat acela c ea a fost mereu în transformare. Nu am învat la un mo ment dat despre rul omenesc, ci învmereu. De fapt, abia încep s înv. Unul dintre capitole este intitulat „Ctre o psi hologie a rului44tocmai din cauz c nu avem un corp de cu notine tiinifice despre ru suficient de mare pentru a fi onorat cu numele de psihologie. Aa c vreau s mai adaug o not de avertizare: Nu considerai nimic din ceea ce am scris în aceast lucrare drept ultimul cuvânt în materie. Scopul acestei cri este de a ne face s fim nemulumii de ignoran a în care ne aflm acum în privina acestui subiect.
M-am referit mai înainte la Iisus ca fiind Domnul meu. Dup mai muli ani în care am fost, oarecum, adeptul misti cismului budist i islamist, în cele din urm mi-am luat un ferm angajament cretin — semnificat de botezul meu necon fesional, pe 9 martie 1980, la vârsta de patruzeci i trei de ani —, mult dup ce începusem s scriu la aceast carte. într-un manuscris pe care l-am primit odat, autorul acestuia se scu za pentru „influena cretin44pe care o imprimase scrierii. Nu o s m scuz pentru acest lucru. Nu mi-a putea lua anga jamentul fa de o aa-numit „influen44. Nu doresc s-mi ascund cretinismul. De fapt, nu pot. Angajamentul meu fa de cretinism este cel mai important lucru din viaa mea i, sper, absolut i total.
Dar sunt preocupat de faptul c aceast perspectiv, atunci

ii, este necesar i mântuitoare. Dar ea greete uneori, iar eu îmi cer scuze pentru pcatele ei, ca i pentru ale mele.
Cruciadele i Inchiziia nu au nimic de-a face cu Cristos. Rzboiul, tortura i persecuia nu au nimic de-a face cu Cristos. Arogana i rzbunarea nu au nimic de-a face cu Cristos. Când i-a inut prima predic consemnat, primele cuvinte pe care le-a rostit Iisus au fost: „Binecuvântai fie cei sraci cu duhul." Nu cei arogani. Iar când a murit, El a cerut ca uciga ii Si s fie iertai.
într-o scrisoare ctre sora sa, Sfânta Therese de Lisieux scria: „Dac vrei s pori cu senintate încercarea de a nu-i fi pe plac ie însui, atunci vei fi un plcut loc de adpostire pen tru Iisus."* A defini „adevratul cretin" este un lucru riscant. Dar dac ar trebui s-l definesc, definiia mea ar fi aceea c un adevrat cretin este „un plcut loc de adpostire pentru Iisus". Exist sute de mii de oameni care merg la bisericile cretine în fiecare duminic i care nu sunt nici mcar puin doritori de a nu-i fi pe plac lor înile, cu senintate sau nu, i care nu sunt, prin urmare, un loc plcut de adpostire pentru Iisus. Din contr, exist milioane de hindui, buditi, musul mani, evrei, atei i agnostici care doresc s aib parte de aceast încercare. Nu exist nimic în aceast lucrare care s-i ofenseze. Mult mai ofensai ar putea fi cei de dinainte.
M simt obligat s mai vorbesc despre o „scuz". Muli ci titori vor fi, probabil, preocupai în privina faptului c folo sesc un pronume masculin pentru Dumnezeu. Cred c îneleg i apreciez în egal msur preocuparea lor. Este o chestiune la care m-am gândit destul de mult. în general, sunt un susi ntor fervent al micrii i al aciunii feministe, care are drep tate s combat limbajul sexist. Dar înainte de toate, Dumnezeu
tate s combat limbajul sexist. Dar înainte de toate, Dumnezeu nu este neutru**. El este o explozie de via i de iubire — în-
* Collected Letters o f St. Therese o f Lisieux, trad. F. J. Sheed, Sheed and Ward, 1949, p. 303.

Introducere 11
tr-un fel, chiar de sexualitate. Aa c a folosi genul neutru nu este potrivit. Bineîneles, îl consider pe Dumnezeu androgin. El este blând, tandru, hrnitor i matern, cum ar putea fi ori ce femeie. Totui, triesc subiectiv realitatea Lui ca fiind mai mult masculin decât feminin, chiar dac acest lucru este, într-o anumit msur, determinat cultural. Dei El ne hrne te, El dorete, de asemenea, s ne ptrund, i dei deseori fu gim de iubirea Sa ca o fecioar ovitoare, El ne vâneaz cu o vigoare pe care, de obicei, o asociem cu masculinitatea. Aa cum spune C. S. Lewis, în faa lui Dumnezeu suntem cu toii femele*. Mai mult, oricare ar fi genul nostru sau contiina noastr teologic, este de datoria noastr — obligaia noastr —, ca rspuns la iubirea Sa, s încercm s dm natere lui Cristos în noi înine i în alii, precum Fecioara Maria.
M voi rupe îns de tradiie i voi folosi un pronume neu tru pentru Satan. Dei tiu c Satan vrea s ptrund în noi cu desfrânare, nu am vzut aceast dorin totui ca fiind sexua l sau creativ — doar dumnoas i distructiv. Este greu s determinm sexul unui aipe.
Am fcut mai multe schimbri de detalii în fiecare dintre cazurile prezentate în aceast carte. Cheia de bolt atât a psi- hoterapiei, cât i a tiinei sunt onestitatea i acurateea. To tui, deseori valorile se afl în competiie, iar în aceast carte pstrarea confidenialitii are întâietate fa de o dezvluire complet sau precis a unor detalii irelevante. Perfecionitii, prin urmare, s-ar putea s n-aib încredere în „informaiile" mele. Pe de alt parte, dac voi credei c vei recunoate pe vreunul dintre pacienii mei în aceast lucrare, v înelai. Vei recunoate, probabil, muli oameni care se conformeaz modelelor de personalitate pe care le voi descrie. Aceasta se
modelelor de personalitate pe care le voi descrie. Aceasta se va întâmpla, deoarece multele schimbri ale detaliilor din de scrierile de caz nu au deformat, dup prerea mea, în mod

semnificativ realitatea dinamicii umane implicate. Iar aceast carte a fost scris întrucât astfel de dinamici sunt comune i este necesar ca ele s fie mai clar percepute i înelese de fi inele omeneti.
Lista oamenilor crora trebuie s le mulumesc pentru sprijinul acordat acestei lucrri este prea mare, dar urmtorii merit o meniune special: secretara mea credincioas, Anne Pratt, care a dactilografiat cu bunvoin i fr ajutorul unui computer diferitele versiuni — care aproape c nu se mai sfâreau — ale manuscriselor i le-a revzut de-a lungul a cinci ani; copiilor mei, Belinda, Julia i Christopher, care au suferit din cauza dependenei de munc a tatlui lor; acelor colegi care m-au susinut prin curajul lor de a înfrunta alturi de mine teribila realitate a rului omenesc, în special soiei mele, Lily, creia îi este dedicat aceast lucrare, i dragului meu prieten „ateu", Richard Slone; editorului meu, Erwin Glikes, care m-a încurajat atât de mult prin convingerea lui c este nevoie de aceast carte; curajoilor mei pacieni, care s-au supus stângaciului meu ajutor i care astfel mi-au fost profesori; i în cele din urm, celor doi mari cercettori ai rului omenesc i mentori ai mei, Erich Fromm i Malachi Martin.
Dr. M. Scott Peck, New Preston, Connecticut 06777

C A P I T O L U L I
Brbatul care a fcut un pact
cu diavolul
George fusese dintotdeauna o persoan lipsit de griji — sau aa credea el — pân în acea dup-amiaz de la începu tul lui octombrie. E adevrat c avea grijile obinute ale unui agent de vânzri, ale unui so, ale unui tat a trei copii i ale unui proprietar de cas cu un acoperi prin care uneori se scurgea apa i cu o peluz care trebuia mereu tuns. Este, de asemenea, adevrat c era o persoan neobinuit de îngrijit i de ordonat, având tendina s se îngrijoreze mai mult de cât alii dac iarba de pe peluz cretea puin mai mult sau dac zugrveala casei se crpa. i este adevrat c seara, chiar la asfinitul soarelui, el trecea mereu printr-un straniu amestec de tristee i groaz. Lui George nu îi plcea vremea asfinitului. Dar aceast stare dura doar câteva minute. Uneori, atunci când era ocupat cu vânzrile sau când cerul era înno rat, nu mai observa deloc apusul.
George era un agent de vânzri de prim mân, mai exact, un om fcut pentru asta. Artos, cu o voce clar, manierat i cu darul de a povesti, el apruse ca un meteor în teritoriul sta telor din sud-est. Vindea capace de plastic, dintre acelea ce se potrivesc cu uurin pe cnile de cafea. Piaa era competiti v. Compania lui George era unul dintre cei cinci productori

ani, ajunsese la un venit din salariu i comisioane de aproape aizeci de mii de dolari pe an, far ca mcar s munceasc din greu. Era un om realizat.
Necazul a început la Montreal. Compania îi sugerase s se duc acolo la o întâlnire a fabricanilor de plastic. Deoarece era toamn i nici el, nici soia lui, Gloria, nu vzuser pdu rile din nord în timpul acestui sezon, au decis s mearg îm preun. Cltoria le-a fcut plcere. întâlnirea era una ca ori care alta, dar pdurile erau splendide, restaurantele excelente, iar Gloria se afla într-o dispoziie destul de bun. în ultima dup-amiaz petrecut la Montreal, au mers s vad catedra la. Dar nu pentru c ar fi fost religioi; Gloria era, în cel mai bun caz, o protestant lipsit de entuziasm, iar el, pentru c trebuise s-i îndure mama care era o credincioas fanatic, avea o antipatie clar fa de biserici. îns catedrala constitu ia un obiectiv turistic, iar lor le plcea s viziteze astfel de lo curi. El a gsit-o plicticoas i neinteresant i s-a bucurat când Gloria s-a sturat de privit. Când se îndreptau ctre iei re, a observat lâng ua masiv o cutie mic pentru donaii. S-a oprit nehotrât. Pe de o parte, nu avea nici o dorin rea l de a da vreun bnuacestei biserici sau oricrei alteia. Pe de alta, a simit o mic fric iraional c ar putea s pun în pericol stabilitatea vieii sale dac nu ar fi facut-o. Teama l-a fcut s se simt stânjenit; era un om raional. Dar atunci i-a venit ideea c ar fi destul de raional s fac o mic donaie, aa cum este raional s plteti un bilet de intrare la muzeu sau într-un parc de distracii. S-a hotrât s dea mruniul din buzunar, dac nu ar fi fost o sum prea mare. Nu era cazul. A numrat cincizeci i cinci de ceni în monede mici i le-a
numrat cincizeci i cinci de ceni în monede mici i le-a aruncat în cutie.

Brbatul care a fcut un pact cu diavolul 15
George i-a dus mâna dup portofel. Cei mai muli bani îi avea în cecuri de cltorie. Dar a gsit o hârtie de cinci dolari i dou de un dolar. Le-a smuls din portofel i le-a înghesuit în cutie. Apoi a luat-o pe Gloria de brai aproape c a îm brâncit-o pe u afar. Ea l-a întrebat ce se întâmplase. El i-a spus c s-a simit brusc ru i c voia s se întoarc la hotel. Nu-i mai amintea cum a coborât scrile catedralei sau cum s-a urcat în taxi. Doar când a ajuns în camera de hotel, stând întins pe pat i pretinzând c e bolnav, panica a început s i se domoleasc.
De a doua zi, de când s-au urcat în avionul spre casa lor din Carolina de Nord, George s-a simit împcat i încreztor. Incidentul era uitat.
Dou sptmâni mai târziu, plecând într-o cltorie de afaceri în Kentucky, George a ajuns la un semn de circulaie ce anuna o curb i o limit de vitez de patruzeci i cinci de mile* pe or. Cum a trecut de semn, i-a aprut un alt gând, în crustat în minte ca i mai înainte, cu litere adânc spate: „VEI MURI LA 45.“
George nu s-a simit prea bine în restul zilei. Totui, de da ta aceasta, a putut s se gândeasc Ia experiena sa ceva mai obiectiv. Amândou gândurile ce îi veniser aveau de-a face cu numere. Numerele erau doar numere, nimic altceva, abstrac ii far îneles. Dac ar fi avut vreun sens, de ce se schimbau? Prima oar 55, apoi 45. Dac ar fi existat vreo consecven, atunci ar fi avut de ce s se îngrijoreze. Dar nu erau decât nu mere, far nici o semnificaie. De-a doua zi, s-a regsit pe sine, cel de dinainte.
A trecut o sptmân. în timp ce George traversa cu mai na periferia unui mic sat, un semn l-a anunat c intra în ora
na periferia unui mic sat, un semn l-a anunat c intra în ora ul Upton, Carolina de Nord. I-a aprut un al treilea gând: „VEI FI UCIS DE UN OM NUMIT UPTON." George a început s fie îngrijorat de-a binelea. Dou zile mai târziu, pe când
* 1 mil = 1,6 km. (A/, reci.)

trecea pe lâng o gar abandonat, i-au aprut din nou nite cuvinte: „ACOPERIUL ACESTEI CLDIRI SE VA PRBUI PESTE TINE I TE VA UCIDE."
Dup aceea, astfel de gânduri i-au aprut aproape în fieca re zi, totdeauna când mergea cu maina, în drumurile sale le gate de serviciu. George a început s fie îngrozit în diminei le în care trebuia s plece în cltorii de afaceri. Atunci când muncea, era absorbit de gânduri i îi pierduse simul umoru lui. Mâncarea nu mai avea gust. îi era greu s adoarm noap tea. Dar povara a fost înc suportabil pân într-o diminea, când a trecut cu maina peste râul Roanoke. Imediat dup aceea, a avut urmtorul gând: „ESTE ULTIMA OAR CÂND TRECI ACEST POD."
George s-a întrebat dac s-i povesteasc Gloriei despre gândurile lui. Oare nu avea s-l cread nebun? N-a putut s-i spun. Dar în acea noapte, stând în pat, cu Gloria sforind uor lâng el, a urât-o pentru pacea ei, în timp ce el se lupta cu dilema sa. Podul peste Roanoke era una dintre rutele cele mai circulate. Pentru a-1 evita, trebuia s ocoleasc sute de mile în fiecare lun sau altfel ar fi pierdut mai muli clieni. La naiba, era absurd! Nu putea s-i lase viaa s fie condus de nite simple gânduri, simple plsmuiri ale unei imaginaii perverse. Nu exista nici cea mai mic urm de dovad c aceste gânduri ar avea vreo legtur cu realitatea. Pe de alt parte, cum putea s fie sigur c nu sunt reale? Asta era — tre buia s dovedeasc faptul c nu sunt reale. Dac trecea podul peste Roanoke înc o dat i nu murea, ar fi dovedit c gân dul e fals. Dar dac gândul era adevrat...
Pe la unu noaptea, George a luat hotrârea s-i rite via Mai bin decât s tria aa, chinuit. S-a îm

s-a întors i a mai traversat o dat podul, spre cas. Reuise. Dovedise c gândul era fals. Prostesc, ridicol gând. A început s fluiere. Când a intrat din nou în cas, era în extaz. Pentru prima oar dup dou luni, se simea bine. Teama dispruse.
Pân au trecut trei nopi. Când se reîntorcea acas, într-o dup-amiaz, dup o alt cltorie de o zi, a trecut pe lâng o groap adânc de pe marginea drumului, fcut de un exca vator, aproape de Fayetteville. ÎNAINTE CA GROPA S FIE UMPLUT , MAINA TA SE VA DUCE DREPT ÎN EA, IAR TU VEI FI UCIS. La început, George aproape c a râs de acest ul tim gând. Gândurile erau doar gânduri, nu dovedise el asta? Totui, în acea noapte din nou n-a putut s adorm. Ce-i drept, dovedise faptul c gândul cu râul Roanoke era fals. îns acesta ar fi putut fi foarte bine unul adevrat. Oare gân dul despre podul Roanoke nu era menit s-i induc un fals sentiment de siguran? Oare chiar îi era destinat s cad în acea groap de excavator? Cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât devenea mai anxios. îi era imposibil s adoarm.
Poate c dac s-ar fi dus înapoi la locul acelei excavaii, s-ar fi simit mai bine, ca atunci când se întorsese la pod. Fi rete, ideea nu avea prea mult sens. Chiar dac s-ar fi reîntors la groap i i-ar fi încheiat cltoria cu succes, poate c tot n-ar fi scpat i într-o alt zi ar fi czut cu maina acolo, aa cum îi fusese prezis. Totui, era atât de nelinitit, încât proba bil c merita s încerce. înc o dat, George s-a îmbrcat în miezul nopii i s-a strecurat afar din cas. Se simea ca un prost îns, chiar spre surprinderea lui, dup ce a ajuns la Fayette ville, a oprit pe marginea excavaiei i s-a întors spre cas, a constatat c se simea mai bine — în mod clar mai bine. în crederea i-a revenit. Avea sentimentul c e din nou stpân pe

linitea devenea insuportabil. în acest punct, se simea obli gat s se duc înapoi, la locul unde trise acel gând. Dup ce facea acest lucru, se simea bine pân a doua zi, când aprea gândul urmtor, iar ciclul reîncepea.
George a rezistat ase sptmâni. în fiecare noapte, se plimba cu maina prin statul Carolina. Dormea din ce în ce mai puin. Slbise opt kilograme. Era îngrozit când se afla pe drum, chemat de îndatoririle slujbei. Performana muncii lui scdea. Câiva clieni începuser s se plâng. Copiii îl iritau. Pân la urm, într-o sear de februarie, s-a prbuit. Plângând de exasperare, i-a povestit Gloriei de chinurile lui. Gloria au zise de mine de la un prieten. M-a sunat a doua zi diminea, iar dup-amiaz l-am vzut pe George prima oar.
I-am explicat lui George c suferea de o nevroz obsesiv-compulsiv clasic; „gândurile" care îl suprau erau ceea ce psihiatrii numesc obsesii, iar nevoia de a se reîntoarce la scena „gândului" reprezenta o constrângere.
— Avei dreptate! a exclamat el. Este o constrângere. Nu vreau s m întorc acolo unde am avut aceste gânduri. tiu c e ceva prostesc. Vreau doar s uit i s dorm. Dar nu pot. Este ca i cum ceva m foreaz s m gândesc la acele lucruri, s plec noaptea i s m întorc. Nu m pot ajuta singur. Sunt obligat s m întorc la locul gândului. tii, aceasta este cea mai rea parte. Dac ar fi fost numai gândurile, cred c a fi putut s rezist. Dar apare aceast pornire nestpânit de a m reîntoarce, care m omoar, îmi fur somnul, m înnebune te i m face s-mi petrec ore în ir dezbtând în minte: „Tre buie sau nu trebuie s m întorc?" Constrângerile mele sunt
buie sau nu trebuie s m întorc?" Constrângerile mele sunt chiar mai rele decât — cum le-ai numit? — obsesiile mele. M înnebunesc.
Rostind acestea, George a fcut o pauz i m-a privit cu team:
— Credei c o s înnebunesc?

— Nu, i-am rspuns. înc nu te cunosc prea bine, dar pri vind lucrurile la suprafa, nu vd nici un semn c ai s înne buneti sau c ai avea altceva decât o nevroz sever.
— Vrei s spunei c i ali oameni au acelai fel de „gân duri" nebuneti i compulsii? a întrebat repede George. Ali oameni care nu înnebunesc?
— Corect, i-am rspuns. Obsesiile lor poate c nu sunt de spre moarte, iar compulsiile* lor probabil c se refer la alt ceva. Dar tiparul gândurilor i al aciunilor nedorite este exact la fel.
I-am povestit lui George câteva dintre obsesiile cele mai comune de care sufer unii oameni. I-am relatat, de exemplu, despre cei crora Ie este foarte greu s-i prseasc locuine le pentru a pleca în concediu, deoarece continu s fie îngri jorai, chiar dac îi amintesc foarte bine c au încuiat ua i s-au reîntors s o verifice. — i eu am fcut asta! a exclamat George. Uneori verific
chiar de trei-patru ori s vd dac nu am lsat soba aprins. E nemaipomenit! Vrei s spunei c sunt ca oricine altcineva? — Nu, George, nu eti ca oricine altcineva, am spus. Dei
muli oameni — deseori, oameni care se bucur de mult suc ces — sufer într-o oarecare msur de nevoia de a fi siguri de ceva i de a se afla în siguran, ei nu se scoal noaptea condui de compulsiile lor. Tu ai o nevroz puternic, care-i distruge viaa. Este o nevroz ce se poate trata, dar tratarea — prin psihoterapie — va fi destul de dificil i va lua mult timp. Nu o s înnebuneti, dar cred c ai o problem major i c dac nu urmezi un tratament de lung durat, probabil c vei continua s te distrugi.
Trei zile mai târziu, când George s-a reîntors s m vad pentru a doua oar, era un om diferit. în timpul primei edin

e, se plânsese destul de mult în timp ce-mi povestea agonia lui i artase o dorin aproape patetic de a se restabili. Acum radia de încredere i aplomb. într-adevr, avea o atitu dine degajat, de savoire-faire, pe care mai târziu o vom re cunoate ca fiind tipul de apariie „Joe Cool“. Am încercat s aflu mai multe despre împrejurrile vieii lui, dar nu prea era nimic de care s m pot aga.
— Nu prea exist nimic care s m supere, doctore Peck, cu excepia acestor mici obsesii i compulsii i n-am mai avut nici una de când v-am vzut ultima oar. Firete, am unele griji, dar care sunt departe de a fi îngrijorri reale. Vreau s spun c m preocup dac trebuie s zugrvim casa în vara asta sau s ateptm pân la anul. Dar aceast preocupare nu înseamn o îngrijorare. Avem o mulime de bani în banc. Mai sunt preocupat de felul cum se descurc copiii la coal. Deborah, fiica noastr cea mare, are treisprezece ani i proba bil c va avea nevoie de sprijin. George Junior— în vârst de unsprezece ani — nu prea are note bune la coal. Nu e retar- dat mintal sau ceva de genul sta, doar c este prea interesat de sport. Iar Christopher, care are ase ani, abia a început coala. Are o fire foarte plcut. Cred c se poate spune c pe el îl vd cu cei mai buni ochi. Trebuie s recunosc c în ini ma mea îl favorizez puin fa de ceilali doi copii, dar fac un efort s nu art acest lucru i cred c reuesc — deci asta nu e o problem. Suntem o familie stabil. Csnicia noastr e bun. Oh, Gloria are i ea dispoziiile ei. Câteodat, chiar m gândesc c e pur i simplu o rutate, dar probabil c toate fe meile sunt aa. Au acele perioade în care sunt mai sensibile,
meile sunt aa. Au acele perioade în care sunt mai sensibile, tii dumneavoastr, i tot felul de lucruri de genul sta.

Copilria mea? Ei bine, nu pot spune c a fost chiar feri cit. Când aveam nou ani, tatl meu a suferit o cdere ner voas. A fost nevoie s fie internat într-un spital de stat. Ei au spus c-i vorba de schizofrenie. Cred c din acest motiv am fost îngrijorat data trecut, de faptul c mi-ai putea spune c am s înnebunesc. Trebuie s admit c mi-ai luat o greutate de pe suflet când mi-ai zis c nu-i aa. Tatl meu nu i-a mai revenit niciodat. S-a întors de câteva ori pentru scurt timp acas, dar niciodat nu au putut s-l vindece. Da, uneori cred c era complet nebun, dar chiar nu-mi amintesc foarte multe despre asta. in minte c trebuia s-l vizitez la spital. Uram acest lucru. M simeam extrem de stânjenit. Era un loc tare înfiortor. Pe la jumtatea liceului, am refuzat s-l mai vizi tez i a murit când eram în facultate. Da, a murit tânr. O bi necuvântare, a spune.
Dar nu cred c vreunul dintre aceste lucruri m-a tulburat cu adevrat. Sora mea, care era cu doi ani mai mic, i cu mine am primit atenie din plin. Mama era cu noi tot timpul. A fost o mam bun. Era un pic cam religioas pentru gustul meu. Tot trgea de noi s mergem pe la biserici, iar eu uram asta. Dar acesta era singurul lucru de care o pot invinui i în plus toate acestea au luat sfârit odat ce am mers la faculta te. Nu ne mergea prea bine financiar, dar aveam întotdeauna bani îndeajuns ca s putem s ne descurcm. Bunicii mei aveau ceva bani i ei m-au ajutat mult — e vorba de prinii mamei mele. Nu i-am cunoscut niciodat pe prinii tatlui meu. Oricum, eram foarte apropiai de bunicii din partea ma mei. O perioad, când tatl meu se afla în spital, am locuit la ei. O iubeam mai ales pe bunica.
ei. O iubeam mai ales pe bunica. îmi dau seama acum c mi-am amintit ceva dup ultima

fal. Piatra se afla pe drumul de acas spre coal, aa c tot ce aveam de fcut era s-mi amintesc s-o ating. Era o proble m doar la sfârit de sptmân. Atunci trebuia s-mi fac timp s merg s o ating. Oricum, am depit acest lucru dup un an sau cam aa. Nu tiu cum s-a întâmplat. L-am depit în mod natural, ca i cum ar fi fost o etap sau ceva asemntor.
Acest lucru m face s m gândesc c voi depi i aceste obsesii i compulsii. Le am de puin timp. V-am spus. Nu le-am mai avut nici mcar o dat de când ne-am întâlnit. M gândesc c poate s-a sfârit. Aveam nevoie probabil doar de aceast mic discuie de la începutul sptmânii. V sunt re cunosctor pentru asta. V imaginai ce sentiment de uurare a fost pentru mine s aflu c nu voi înnebuni i c i ali oa meni au astfel de gânduri ciudate! M gândesc c poate acest sentiment de uurare a fost iretlicul. M îndoiesc c a avea nevoie de — cum i-ai spus? — psihoterapie. Sunt de acord, s-ar putea s fie prea devreme s spun asta, dar mi se pare o procedur prea lung i costisitoare pentru un lucru pe care probabil o s-l depesc eu însumi. Aa c e posibil s nu mai fixez înc o întâlnire. S vedem ce se întâmpl. Dac obsesi ile sau compulsiile revin, voi merge înainte cu dvs., dar pen tru moment s lsm lucrurile în voia sorii.
Am încercat s-l dojenesc cu blândee pe George. I-am spus c nu mi se prea s se fi schimbat ceva esenial în exis tena lui i c aveam bnuiala c simptomele îi vor reaprea în scurt timp, într-o form sau alta. I-am mai zis c-i pot îne lege dorina de a atepta i de a vedea ce se întâmpl i c a fi fericit s-l revd oricând va dori. George era hotrât i în
fi fericit s-l revd oricând va dori. George era hotrât i în mod clar nu voia s intre în terapie atâta vreme cât se simea confortabil. Nu avea rost s insist asupra acestui lucru. Singu ra aciune rezonabil pentru mine era s stau i s atept.

— Ai avut dreptate, doctore Peck, gândurile au revenit. Ieri, când m întorceam de la o întâlnire de afaceri, la câteva mile dup ce am luat o curb strâns, mi-a venit brusc gândul: L-AI LOVIT l L-Al UCIS PE AUTOSTOPISTUL CARE ST TEA PE MARGINEA DRUMULUI ATUNCI CÂND AI LUAT
CURBA. tiam c sunt doar gândurile mele nebune. Dac a fi lovit cu adevrat pe cineva, a fi simit o zdruncintur sau a fi auzit o bufnitur. Dar nu mi-am putut scoate gândul din minte. Continuam s vd trupul lungit în an, pe marginea drumului. M-am tot gândit c s-ar putea s nu fie mort i c probabil avea nevoie de ajutor. M-am îngrijorat c voi fi acu zat c am fugit de la locul accidentului. în cele din urm, chiar înainte s ajung acas, nu m-am mai putut stpâni. Am întors i am mers înapoi cu maina cincizeci de mile pân la acea curb. Bineîneles, nu era nici un trup acolo, nici un semn de accident, nici o pictur de sânge în iarb. Aa c m-am simit mai bine. Dar nu mai pot continua aa. Cred c ai avut dreptate. Bnuiesc c am nevoie de psihanaliz.
Aadar, George a reînceput terapia i de data aceasta a continuat-o, pentru c obsesiile i compulsiile au continuat i ele. în trei luni, timp în care ne-am vzut de dou ori pe sp tmân, el a avut înc multe astfel de gânduri. Majoritatea erau despre propria lui moarte, dar unele se axau pe faptul c el era cauza morii altcuiva sau c era acuzat de o anumit cri m. i de fiecare dat dup o perioad mai lung sau mai scurt de obsesii, în cele din urm George se ddea btut i se reîntorcea la scena în care îi apruse pentru prima dat gân dul, pentru a se elibera. Agonia lui a continuat.
în timpul acestor prime trei luni de terapie, am aflat trep tat c George avea mai multe motive de îngrijorare decât pen

animalic, când amândoi erau bei. S-a dovedit c „dispoziiile rele“ ale Gloriei durau sptmâni întregi. Am întâlnit-o i am descoperit c era foarte deprimat, plin de dumnie la adre sa lui George, pe care îl descria ca fiind „ntâng, slab i smior- cit“. George, la rândul lui, a început încet s-i exprime o enorm cantitate de resentiment fa de Gloria, pe care o ve dea ca pe o femeie egoist, total lipsit de capacitatea de a-1 sprijini i neiubitoare. El se înstrinase complet de cei doi co pii mai mari, Deborah i George Junior. Simea c Gloria era responsabil pentru faptul c acetia se întorseser împotriva lui. Din întreaga familie, singurul cu care avea o relaie bun era Christopher i admitea c probabil îl rsfa pe biat „pen tru a-1 ine departe de ghearele Gloriei".
Dei recunoscuse înc de la început faptul c nu avusese o copilrie ideal, pe msur ce l-am încurajat s-i aminteasc de ea, George a început încet s-i dea seama c fusese mult mai înfricotoare i distrugtoare decât îi plcea s cread. Putea s-i aminteasc, de exemplu, c la a opta lui aniversa re tatl su a ucis pisoiul surorii lui. George sttea pe pat îna inte de micul dejun, visând la cadourile pe care le-ar putea primi, când pisoiul a intrat rostogolindu-se în camer. Tatl a aprut imediat dup aceea, nebun de furie, crând dup el o mtur. Pisica, se pare, fcuse mizerie pe covoraul din came ra de zi. Tatl lui a început s bat pisoiul cu mtura într-un colal dormitorului pân când l-a omorât, în timp ce George se ghemuise în pat, strigându-i s se opreasc. Acest lucru s-a întâmplat cu un an înainte ca tatl lui s se interneze, în cele din urm, în spital.
George îi aminti, de asemenea, c i mama lui avea min

care sear de miercuri i de vineri i în toate duminicile, an de an. îi amintea de sentimentul nealinat de jen i ruine pe care îl încerca atunci când mama lui „vorbea în limbi" i tre mura în extaz în timpul slujbelor, rcnind: „O, Iisuse!" Nici viaa cu bunicii nu fusese atât de idilic pe cât dorea el s i-o aminteasc. Era adevrat c fusese într-o relaie cald, tandr i probabil salvatoare cu bunica lui, dar aceast relaie prea c se afl deseori în pericol. în timpul celor doi ani în care lo cuise cu bunicii — dup ce tatl lui fusese spitalizat — buni cul su o btea pe bunica aproape în fiecare sptmân. De fiecare dat lui George îi era team c bunic-sa va fi ucis. Deseori, îi era fric s plece de-acas, simind c, într-un fel, chiar prin prezena lui neputincioas ar putea s previn uci derea ei.
Era nevoie ca aceste fragmente de informaii împreun cu altele s fie smulse de la George. în mod repetat, el se plân gea c nu vedea rostul unor discuii atât de lungi asupra unor probleme aparent far soluie ale vieii lui prezente i asupra faptelor dureroase pe care i le amintea din trecutul su. — Tot ce vreau, spunea el, este s scap de aceste idei i
compulsii. Nu pot s-mi dau seama cum faptul de a discuta despre lucruri neplcute, care au avut loc i cu care am termi nat, m va ajuta s scap de aceste simptome.
în acelai timp, George vorbea aproape far încetare de spre obsesiile i compulsiile sale. Cu ocazia fiecrui nou „gând", el îl descria extrem de detaliat i prea s se delecte ze repovestind momentele de agonie în care hotra dac s se supun sau nu compulsiei sale de a se reîntoarce. în scurt timp, a devenit clar faptul c George îi folosea, de fapt,

tale i s vorbeti despre ele, încât nu ai timp s te gândeti la problemele mai importante care le cauzeaz. Pân când nu vei pune punct folosirii acestui ecran de fum i pân când nu te vei ocupa în profunzime de csnicia ta mizerabil i de copilria ta îngrozitoare, vei continua s fii torturat de aceste simptome.
De asemenea, a devenit clar faptul c George era la fel de ezitant în a se confrunta cu chestiunea morii.
— tiu c o s mor într-o zi, dar de ce s m gândesc la asta? Este morbid. în plus, nu se poate face nimic în privina asta. i dac m gândesc la moarte, tot nu se va schimba nimic.
Am încercat, far prea mult succes, s-i art lui George c atitudinea lui era ridicol.
— De fapt, tu te gândeti la moarte tot timpul, i-am spus. La ce crezi c se refer obsesiile i compulsiile tale, dac nu la moarte? Dar anxietatea ta la vremea asfinitului? Este clar c urti asfiniturile, deoarece ele reprezint moartea zilei, iar acest lucru îi amintete de propria ta moarte. Eti îngrozit de moarte. Este în regul. i eu sunt. Dar tu încerci s evii spaima, în loc s te confruni cu ea. Problema ta nu const în faptul c te gândeti la moarte, ci în felul în care te gândeti. Pân când nu vei reui s te gândeti la moarte — în ciuda spaimei de ea — în mod voluntar, vei continua s te gândeti la ea involuntar, sub forma obsesiilor tale.
Dar oricât am încercat s vorbesc despre aceast chestiune, George nu se grbea s se ocupe de problema fricii de moarte.
El era îns foarte grbit s scape de simptomele pe care le avea. în ciuda faptului c prefera s vorbeasc despre ele, în loc s discute despre moarte sau despre înstrinarea fa de soie i de copii, nu era nici o îndoial c George suferea foar te mult din cauza obsesiilor i a compulsiilor. începuse s m
te mult din cauza obsesiilor i a compulsiilor. începuse s m sune de pe drum atunci când îi reapreau:

Brbatul care a fcut un pact cu d iavolul 27
ce s fac. Vreau s m duc acas, dar simt c trebuie s m în torc. V rog, doctore Peck, ajutai-m. Sfatui-m ce s fac. Spunei-mi c nu m pot întoarce. Spunei-mi c nu trebuie s cedez compulsiei.
De fiecare dat îi explicam rbdtor lui George c nu-i voi spune ce s fac, c nu-mi sttea în putere s-i zic cum s pro cedeze, c doar el avea puterea s ia decizii în ce-1 privete i nu era sntos pentru el s doreasc s iau eu decizii în locul lui. Dar rspunsul meu nu avea nici un sens pentru el. La fie care edin, m dojenea:
— Doctore Peck, tiu c dac mi-ai fi spus c nu m pot întoarce, n-a fi facut-o. M-a fi simit mult mai bine. Nu în eleg de ce nu vrei s m ajutai. Nu-mi zicei decât c nu e treaba dvs. s-mi spunei ce s fac. De aceea tot vin s v vd — s m ajutai — i dvs. nu o facei. Nu tiu de ce suntei aa de crud. Ca i cum nici n-ai vrea s m ajutai. îmi tot repetai c trebuie s-mi folosesc propria minte. Dar tocmai acest lucru nu pot s-l fac, nu înelegei? Nu vedei durerea mea? Nu vrei s m ajutai? — se jeluia el.
Aa au decurs lucrurile sptmân dup sptmân. Iar starea lui George se deteriora vizibil. A început s aib diaree. A pierdut i mai mult din greutate i arta din ce în ce mai tras la fa. A devenit plângcios mai tot timpul. Se întreba dac nu ar trebui s se duc la un alt psihiatru. Eu însumi începu sem s m îndoiesc c tratez cazul în mod corect. Se prea c George va avea în curând nevoie s fie spitalizat. Dar apoi, brusc, ceva a prut s se schimbe. într-o diminea, la aproa pe patru luni dup ce începuse terapia, George a venit la e din fluierând i în mod clar vesel. Imediat am comentat aceast schimbare.
aceast schimbare. — Da, cu siguran m simt bine astzi, a recunoscut

Totui, în ciuda faptului c nu mai era preocupat de simp tomele sale, George nu prea mai domic s se ocupe de rea litile dureroase ale vieii de acas sau ale copilriei lui. Re- luându-i felul su de a fi „Joe Cool“, vorbea în mod deschis despre aceste realiti doar la îndemnul meu, far s aib vreun sentiment real despre ele. Apoi, chiar înainte de sfâri tul edinei, m-a întrebat complet pe neateptate:
— Doctore Peck, credei în diavol? — Aceasta este o întrebare stranie, i-am rspuns. i una
foarte complicat. De ce întrebi? — Oh, fr motiv. Sunt doar curios. — încerci s scapi, l-am înfruntat. Trebuie s existe un
motiv. — Ei bine, bnuiesc c singurul motiv este acela c se
scrie mult despre acele culte stranii care-1 invoc pe Satan. tii de acele grupuri ciudate din San Francisco. în ultimele zile se vorbete mult despre ele în ziare.
— E adevrat, am fost eu de acord. Dar cum i-a venit în minte acest lucru? Cum te-ai gândit brusc la asta în aceast diminea, chiar acum, la întâlnirea noastr?
— De unde s tiu eu? a întrebat George. (Prea încurcat.) Mi-a trecut aa, prin minte. Dvs. m-ai instruit s v spun tot ce-mi trece prin minte i aa am fcut. N-am fcut altceva de cât ceea ce se presupunea c trebuie s fac. Asta mi-a trecut prin minte i v-am spus-o. Nu tiu de ce mi-a trecut prin minte.
Se prea c nu mai puteam merge înainte. Am ajuns la ca ptul edinei i chestiunea a fost abandonat. La urmtoarea edin, George înc se simea bine. Luase vreo dou kilogra me în greutate i nu mai arta supt la fa.

dac îmi mai trece prin minte. De ce trebuie s m întorc pen tru ceva atât de prostesc? Cred c, în sfârit, am dat de cap tul problemei.
înc o dat, deoarece nu mai era obsedat de simptomele sale, am încercat s-l ajut s se concentreze mai profund asu pra problemelor din csnicie. Dar maniera sa „Joe Cool“ era impenetrabil; toate rspunsurile lui preau superficiale. Am avut un sentiment nelinititor. Lui George prea s-i mearg mai bine. în mod normal, a fl fost încântat, dar acum nu aveam nici cea mai vag înelegere a cauzei. Nimic din viaa lui sau din felul în care o trata nu se schimbase. Atunci de ce se simea mai bine? Mi-am lsat pentru moment nelinitea la o parte.
edina urmtoare a avut loc seara. George a intrat artând foarte bine i mai „Joe Cool“ ca niciodat. Ca de obicei, l-am lsat pe el s înceap edina. Dup o scurt perioad de lini te, parc din întâmplare i far cel mai mic semn de anxieta te, a anunat:
— Cred c trebuie s fac o mrturisire. — Da? — tii, în ultima vreme m-am simit mai bine, dar nu
v-am spus i de ce. — Da? — V amintii c acum dou edine v-am întrebat dac
credei în diavol? Iar dvs. ai vrut s tii de ce m gândeam la asta? Ei bine, bnuiesc c nu am fost chiar sincer fa de dvs. tiu de ce mi-a venit în minte acea întrebare. Dar m simt jenat s v spun.
Continu
— Continu. — înc m simt un pic ridicol. Dar vedei, dvs. nu m-ai
ajutat. N-ai fcut nimic pentru a m împiedica s m reîntorc în locurile unde îmi veneau gândurile. A trebuit s fac ceva pentru a nu mai ceda compulsiilor mele. Aa c am fcut.
— Ce anume ai fcut? l-am întrebat.

— Am fcut un pact cu diavolul. Vreau s zic c eu nu cred cu adevrat în diavol, dar trebuia s fac ceva. Aa c am fcut aceast înelegere, c dac cedez compulsiei mele i m întorc, atunci diavolul va avea grij ca gândul s devin ade vrat. înelegei?
— Nu sunt sigur, i-am rspuns. — De exemplu, ieri, când eram aproape de Chapel Hill,
am avut urmtorul gând: DATA VIITOARE CÂND VEI VENI PE-AICI VEI TRECE PESTE DIG l VEI FI UCIS. în mod nor mal, bineîneles c a fi fiert vreo dou ore i în cele din urm m-a fi întors la dig doar pentru a demonstra c gândul nu e adevrat. Corect, nu? Dar, fcând acest pact, m-nelegei, nu m mai pot întoarce. Deoarece, ca parte a înelegerii, dac revin în acel loc, diavolul va avea grij ca eu s trec peste dig i s fiu omorât. tiind c voi fi ucis, nu mai am nici un mo tiv s m întorc. De fapt, este un îndemn s nu m întorc. Pri cepei?
— îneleg mecanismul, i-am rspuns inexpresiv. — Ei bine, se pare c funcioneaz, a spus fericit George.
De dou ori am avut gânduri i niciodat nu a mai fost nevoie s m întorc. Trebuie s admit c am nite „vinovii" în aceast privin.
— „Vinovii"? — tii, un sentiment de culpabilitate. Vreau s spun c nu
e bine ca oamenii s fac un pact cu diavolul, nu-i aa? în plus, eu nici mcar nu cred cu adevrat în diavol. Dar dac se pare c merge, atunci care-i problema?
Am rmas tcut. Nu aveam nici o idee despre ce i-a pu tea spune lui George. M-am simit copleit de complexitatea

gândirii obsesive, s m lupt cu acest pact cu diavolul care nu exist, dar care anula compulsia, care anula gândurile, care ele însele nu erau reale. Dându-mi seama c nu sunt în stare s vd pdurea din cauza copacilor, am stat pur i simplu pri vind la lamp i ascultând ticitul ceasului de pe biroul meu.
— Ei bine, care este reacia dvs.? m-a întrebat în cele din urm George.
— Nu tiu, George, i-am rspuns. Nu am idee cum s re acionez. îmi trebuie mai mult timp s m gândesc la asta. înc nu tiu ce s-i spun.
Am reînceput s privesc fix lumina, iar ceasul a continuat s ticie. Au mai trecut cinci minute. George prea destul de nemulumit de tcere. Pân la urm, a rupt-o.
— Ei bine, cred c mai exist ceva ce nu v-am mrturisit, a zis el. i cred c mai am un motiv pentru care m simt pu in vinovat. Mai exist o parte a înelegerii mele cu diavolul. Deoarece nu cred cu adevrat în diavol, nu pot s cred cu ade vrat c el va avea grij ca eu s fiu ucis dac m întorc. Pen tru ca înelegerea s funcioneze, trebuia s am o asigurare, ceva care s m rein cu adevrat de la a m întoarce. Ce-ar putea fi? — m-am întrebat. Apoi, mi-a aprut în minte ideea c cel mai mult în lumea asta îl iubesc pe fiul meu, Christo- pher. Aa c o parte din înelegere a fost aceea c dac cedez compulsiei i m întorc, diavolul va avea grij ca biatul meu, Christopher, s moar de o moarte prematur. Nu voi muri doar eu, ci i Christopher. înelegei, aadar, de ce nu m mai pot întoarce. Chiar dac diavolul nu este real, tot nu sunt dis
pot întoarce. Chiar dac diavolul nu este real, tot nu sunt dis pus s risc viaa lui Christopher — îl iubesc prea mult.
— Aa c i-ai pus i viaa, i pe Christopher în contract? am repetat aiurit.

Am devenit iari tcut, începând încetul cu încetul s pun lucrurile în ordine. edina aproape se sfârise. George se pregtea s plece.
— Nu înc, George, i-am ordonat. edina noastr este ul tima pe care o am astzi. A vrea s-i rspund i aproape m simt pregtit. Dac nu ai vreo treab urgent, a dori s mai stai puin i s atepi pân când voi fi pregtit s-i spun unele lucruri.
George a ateptat agitat. Nu aveam intenia s-l tulbur. Ca psihiatru, am fost antrenat — i m-am antrenat eu însumi — s nu judec pe nimeni. Terapia poate funciona doar atunci când pacientul se simte acceptat de terapeut. Doar în aceast atmosfer de acceptare ne putem atepta ca pacientul s-i dezvluie secretele i s-i dezvolte un simal propriei valori. Practicam de prea mult vreme psihiatria pentru a nu fi înv at c deseori este necesar, dac nu chiar esenial, ca în unele momente de pe parcursul desfurrii cazului terapeutul s i se opun pacientului într-o anume chestiune i s-l critice. Dar tiam, de asemenea, c, în mod ideal, acest moment tre buie s apar târziu în desfurarea cazului, dup ce relaia te rapeutic ar fi stabilit ferm. George se trata cu mine doar de patru luni i nu fcusem prea multe în sensul construirii unei relaii. Nu doream s-mi asum riscul de a-1 judeca prea devre me i mai ales la un nivel fundamental. Acest lucru prea foarte periculos. Dar de asemenea era periculos i s nu fac astfel.
George nu mai putea s tolereze ateptarea tcând. în toiul chinurilor mele de dinaintea lurii deciziei, a izbucnit:
chinurilor mele de dinaintea lurii deciziei, a izbucnit: — Ei bine, ce prere avei? M-am uitat la el. — George, cred c sunt foarte bucuros pentru faptul c

— Vreau s zic c trebuie s te simi vinovat. Ai fcut ceva pentru care poi s te simi vinovat. A fi foarte îngrijorat în privina ta dac nu te-ai simi vinovat pentru ceea ce-ai fcut.
George a devenit imediat prudent. — Am crezut c psihoterapia trebuie s m elibereze de
sentimentele de vinovie. — Da, de acele sentimente de vinovie care nu sunt bune,
i-am rspuns eu. S te simi vinovat de ceva care nu este ru e un lucru bolnvicios i inutil. Dar nu i s te simi vinovat de ceva care este ru.
— Credei c sunt ru? — Cred c fcând un pact cu diavolul ai fcut ceva greit.
Ceva ru. — Dar n-am fcut nimic în realitate! a exclamat George.
Nu înelegei? Totul s-a petrecut în mintea mea. Doar dvs. mi-ai spus c nu exist i în realitate un gând ru, o dorin rea sau un sentiment ru. „Doar ceea ce face cineva este ru“, ai zis. „Prima lege a psihiatriei", aa ai numit-o. Ei bine, eu n-am fcut nimic. N-am ridicat un singur deget îm potriva cuiva.
— Dar ai fcut ceva, George, i-am rspuns. — Ce? — Ai fcut un pact cu diavolul. — Dar asta înseamn c n-am fcut nimic. — Nu? — Nu. Chiar nu înelegei? Totul este în mintea mea, în
plsmuirea imaginaiei mele. Eu nici mcar nu cred în diavol. Nu cred în Dumnezeu deocamdat, i atunci cum a putea s
Nu cred în Dumnezeu deocamdat, i atunci cum a putea s cred în diavol? Dac a fi fcut un pact real, cu o persoan re al, ar fi o alt chestiune. Dar nu am facut-o. Diavolul nu este real. Deci, cum poate fi pactul meu real? Cum pot s fac un pact real cu cineva care nu exist? Nu a fost o aciune real.

— La naiba, l-am fcut! V-am zis c l-am fcut. Dar nu este un pact real. încercai s m tragei pe sfoar cu jocuri de cuvinte.
— Nu, George, i-am rspuns. Tu eti cel care se joac cu cuvintele. Nu tiu mai multe despre diavol decât tine. Nu tiu dac este un el, o ea sau un lucru. Nu tiu dac diavolul are corp sau dac este o for ori doar un concept. Dar nu contea z. Rmâne faptul c, orice-ar fi, tu ai fcut un contract cu el.
George a încercat o alt cale. — Chiar dac l-am fcut, contractul nu e valid. Este nul i
neavenit. Orice avocat tie c un contract sub constrângere nu este legal. Nu poi s fii fcut responsabil c ai semnat un contract când aveai un pistol îndreptat spre tine. Aa cum tie i Dumnezeu, am fost constrâns. Ai vzut cum sufeream. Luni de zile v-am implorat s m ajutai i nu ai micat un deget. Preai c suntei interesat de mine, nu am ce s v re proez, dar din diferite motive nu ai fcut nimic ca s-mi ali nai suferina. Ce altceva puteam s fac când dvs. nu m aju tai? Pentru mine, ultimele luni au fost o tortur. Pur tortur. Dac aceasta nu este o constrângere, nu tiu ce altceva ar pu tea fi.
M-am ridicat de pe scaunul meu i m-am îndreptat spre fe reastr. Am stat acolo un moment, privind prin întunericul gol. Venise clipa. M-am întors pentru a sta fa în fa cu el.
— Bine, George, am s-i spun câteva lucruri. Vreau s m asculi bine, pentru c sunt foarte importante. Nimic nu este mai important.
Mi-am reluat locul i am continuat prinvindu-1: — George, tu ai un defect — o slbiciune de caracter,
i-am spus. Este o slbiciune fundamental i ea este cauza di

în fond, eti un la, George, am continuat. Dac lucrurile devin puin dure, te descotoroseti de ele. Când eti pus fa în fa cu ideea c ai s mori în câteva zile, fugi de ea. Nu te gândeti la ea, deoarece este „morbid". Când eti confruntat cu contientizarea dureroas a faptului c ai o csnicie groaz nic, fugi i de aceasta. în loc s te confruni cu acest fapt, s faci ceva, tu nu te mai gândeti deloc la el. i apoi, pentru c fugi de aceste lucruri de care în realitate nu poi scpa, ele ajung s te bântuie sub forma simptomelor tale, obsesii i compulsii. Aceste simptome ar putea s fie salvarea ta. Ai pu tea afirma: „Aceste simptome înseamn c sunt bântuit. Mai bine aflu cine sunt aceste fantome i apoi le dau afar din casa mea." Dar tu nu spui asta, deoarece ar însemna s te confruni cu lucruri dureroase. Aa c încerci s fugi i de aceste simp tome. în loc s te confruni cu ele i cu ceea ce înseamn ele, încerci s te descotoroseti de ele. Iar atunci când vezi c nu e uor s scapi de ele, fugi ctre altceva care s-i aduc ali nare, nu conteaz cât de ciudat, de ru sau de distructiv ar fi.
Ai susinut faptul c n-ar trebui s fii judecat pentru pac tul cu diavolul, deoarece a fost fcut sub constrângere. Bi neîneles c a fost fcut sub constrângere. Cum altfel ar face cineva un contract cu diavolul, dac nu pentru a scpa de o anume suferin? Dac diavolul d târcoale, aa cum sugerea z unii, cutând suflete care s i se vând, sunt sigur c el îi concentreaz toat atenia asupra oamenilor care sufer din cauza unei constrângeri. Problema nu este constrângerea. Pro blema este felul în care oamenii se descurc cu constrângerea. Unii îi rezist i o depesc înnobilai. Alii se frâng i se vând. Tu te-ai vândut i trebuie s spun c ai facut-o cu destul uurin.
uurin. Cu uurin. Uor. Acesta este cuvântul-cheie pentru tine,

t. Calea uoar. Când eti pus fa în fa cu alegerea între calea dreapt i calea uoar, iei întotdeauna calea uoar. Calea far durere. De fapt, faci tot ce îi st în putin s g seti calea uoar, chiar dac acest lucru înseamn s-i vinzi sufletul i s-i sacrifici fiul.
Aa cum am mai afirmat, sunt bucuros c te simi vinovat. Dac nu te-ai simi ru dup ce decizi s alegi o cale uoar, nu conteaz care, nu a putea s te ajut. Ai aflat c psihotera pia nu este calea cea uoar. Ci o cale pe care trebuie s te confruni cu lucrurile, chiar dac acest fapt se dovedete du reros, chiar foarte dureros. Nu este o cale a fugii. Asta e calea dreapt, nu calea uoar. Dac doreti s te confruni cu rea litile dureroase ale vieii tale — cu copilria ta în teroare, cu csnicia ta mizerabil, cu frica ta de moarte, cu propria-i la itate —, pot s-i fiu de ajutor. i sunt sigur c vom reui. Dar dac tot ceea ce-i doreti este cea mai uoar alinare a durerii, atunci probabil c eti un om al diavolului i nu pot vedea nici o cale prin care s te ajute psihoterapia.
Era rândul lui George s fie tcut. Minute întregi s-a auzit din nou doar ticitul ceasului. întâlnirea noastr dura deja de dou ore. în cele din urm, a vorbit:
— în crile cu benzi desenate, odat ce un personaj face un pact cu diavolul, nu mai poate scpa de acest lucru. Oda t ce i-a vândut sufletul, diavolul nu i-1 mai d înapoi. Poate c e prea târziu pentru mine s m schimb.
— Nu tiu, George, i-am rspuns. Aa cum i-am spus, nu tiu foarte multe despre aceste lucruri. Eti prima persoan pe care am întâlnit-o vreodat care s fi fcut un astfel de pact. Ca i tine, nu tiu dac diavolul exist sau nu. Dar pe baza experienei pe care o am cu tine, cred c m pot hazar

i puterea de a pune capt existenei lui. Intuitiv, undeva în adâncul meu, simt c procesul este reversibil. Cred c te poi întoarce acolo unde erai. Cred c dac îi schimbi felul de a fi i te ari dispus s supori constrângerea, pactul va fi anu lat, iar diavolul va trebui s-i caute pe altcineva care s-l aduc la realitate.
George privea foarte trist. — în ultimele zece zile, a spus el, m-am simit mai bine de
cât în ultimele luni. Am mai avut vreo câteva gânduri, dar nu m-au suprat deloc. Dac ar fi s inversez procesul, ar însem na s m întorc acolo unde m aflam acum dou sptmâni. în agonie.
— Cred c aa este, am fost de acord. — îmi cerei s m întorc de bun voie la starea de suferin. — Este ceea ce îi sugerez c trebuie s faci. Nu pentru
mine, ci pentru tine însui. Dac faptul de a-i cere s faci asta te va ajuta, atunci îi cer. — S aleg, de fapt, durerea, a cugetat George. Nu tiu, nu
sunt sigur c pot. Nu sunt sigur c vreau. M-am ridicat: — O s ne întâlnim luni, George? l-am întrebat. — Da, o s fiu aici. George s-a ridicat. M-am dus la el i i-am strâns mâna. — Pe luni, atunci. Noapte bun. Seara aceea a fost punctul de cotitur în terapia lui George.
Pân luni, simptomele i s-au reîntors cu toat fora. Dar ap ruse o schimbare. Nu m mai ruga s-i spun s nu se întoar c la locul apariiei gândului. în plus, era ceva mai doritor s-i examineze în profunzime teama de moarte i enorma prpastie de înelegere i de comunicare dintre el i soia lui


C A P I T O L U L 2
Ctre o psihologie a rului
Despre modele i mister
Exist moduri diferite de a privi lucrurile. Psihiatrii sunt obinuii s îneleag fiinele omeneti în
termeni de sntate i boal. Acest punct de vedere este cu noscut ca un model medical. Constituie un mod foarte folosi tor i eficient de a privi oamenii.
Conform acestui punct de vedere, George suferea de o afeciune foarte precis, i anume de o nevroz obsesiv-compulsiv. tim multe lucruri despre aceast afeciune. Sub multe aspecte, cazul lui George era unul tipic. De exemplu, nevrozele obsesiv-compulsive îi au originile în copilria timpurie, debutând aproape întotdeauna în situaia în care co pilul este învat s se duc la toalet într-un mod mai puin corect. George nu putea s-i aminteasc de felul în care fu sese educat s se duc la toalet. Dar din faptul c tatl su a btut o pisic pân a omorât-o pentru c fcuse mizerie se poate ghici c lui George îi era clar c trebuie s-i controle ze bine intestinele. Nu este un accident faptul c George s-a maturizat devenind un adult foarte ordonat i metodic, aa cum sunt deseori obsesiv-compulsivii.
cum sunt deseori obsesiv-compulsivii. O alt caracteristic tipic pentru oamenii care sunt victi

c gândurile în sine i prin sine pot determina producerea unor evenimente. Copiii mici gândesc în mod normal magic. De exemplu, un biat de cinci ani poate avea urmtorul gând: „îmi doresc ca sora mea s moar." Apoi, devine anxios, te- mându-se c ea va muri cu adevrat, deoarece el i-a dorit acest lucru. Sau dac sora lui se îmbolnvete, ar putea fi de vorat de vinovie, simind c gândirea lui a fost cea care a cauzat îmbolnvirea ei. în mod normal, depim aceast ten din de a gândi magic, iar când ajungem la adolescen sun tem destul de siguri c nu avem puterea s controlm eveni mentele exterioare doar prin gândurile noastre. Deseori îns copiii care au fost traumatizai nejustificat într-un fel sau al tul nu reuesc s depeasc stadiul gândirii magice. Acest lu cru este adevrat mai ales în privina oamenilor care sufer de nevroze obsesiv-compulsive. Fr îndoial, George nu reui se s depeasc stadiul respectiv. Credina lui c gândurile vor deveni adevrate reprezenta o parte esenial a nevrozei pe care o avea. Deoarece credea c gândurile lui vor deveni realitate, se simea constrâns iari i iari s se întoarc multe mile înapoi, la scena gândurilor sale pentru a le anula sau a le nimici.
Privit în aceast lumin, pactul lui George cu diavolul era doar o alt manifestare a gândirii lui magice. Pactul îi prea lui George o metod valabil de a obine alinarea suferinei tocmai pentru c el credea c va deveni adevrat. Dei pactul era „doar în minte", George avea convingerea c el i fiul su ar muri cu adevrat conform condiiilor pactului. Dac ne re strângem doar la modelul medical, am putea spune c pactul lui George cu diavolul este doar o simpl form dintre multe altele pe care le ia gândirea magic, iar aceasta era o trstu
altele pe care le ia gândirea magic, iar aceasta era o trstu r tipic a bolii mentale comune de care suferea. i deoarece fenomenul poate fi îneles în aceti termeni, nu mai era nevo ie ca el s fie analizat în continuare. Caz închis.

Ctre o psihologie a rului 41
Cum ar prea ea dac ar fi vzut în termenii modelului reli gios cretin? Conform acestui model, omenirea (i, probabil, întreg universul) este prins în strânsoarea unei btlii titani ce între forele binelui i ale rului, între Dumnezeu i dia vol. Câmpul de lupt al acestui rzboi este sufletul omenesc individual. întregul sens al vieii omeneti are legtur cu aceast btlie. Singura problem cu o semnificaie absolut este dac sufletul omului va fi câtigat de Dumnezeu sau de diavol. Stabilind prin pactul lui o relaie cu diavolul, George i-a pus sufletul în cel mai mare pericol cunoscut de om. în mod clar, acesta era punctul critic al vieii lui. i poate chiar soarta întregii omeniri depindea de decizia lui. Coruri de în geri i armate de demoni îl priveau, sorbindu-i fiecare gând, rugându-se continuu pentru un rezultat sau pentru altul. în cele din urm, renunând la pact i la relaia sa cu diavolul, George s-a salvat de iad, spre slava lui Dumnezeu i spre n dejdea omenirii.
Care este semnificaia pactului lui George: era doar un alt simptom nevrotic sau punctul crucial al existenei lui, având o semnificaie cosmic?
Nu-mi st în intenie ca în aceast carte s minimalizez va loarea modelului medical. Dintre toate modelele posibile — i exist multe — el rmâne cel mai folositor, în general, pen tru a înelege boala mintal. în anumite situaii i în momen te precise îns, ar putea fi mai potrivit un alt model.
în astfel de momente, ni se cere s alegem cel mai avanta jos punct de vedere. Când George mi-a spus despre pactul su cu diavolul, trebuia s aleg între a privi pactul ca pe un alt simptom nevrotic tipic sau ca pe un moment de criz moral. Dac optam pentru prima posibilitate, nu eram obligat la nici

apoi cu imoralitatea sa, am optat, far îndoial, pentru alter nativa mai dramatic. Avem de-a face aici, cred, cu o regul empiric. Dac într-un anumit moment ne aflm în poziia în care trebuie s alegem un model anume, probabil c trebuie s-l selectm pe cel mai dramatic — adic pe acela care îi d evenimentului studiat cea mai mare semnificaie posibil.
De obicei, nu este nici necesar, nici indicat adoptarea unui singur model. Noi, nord-americanii, ne închipuim c pete le de pe lun formeaz imaginea unui om; unii central-ameri- cani percep un iepure. Cine are dreptate? Ambele populaii, bi neîneles, deoarece fiecare are un punct de vedere diferit, atât cultural, cât i geografic. Ceea ce noi numim modele sunt puncte de vedere alternative. i dac vrem s cunoatem luna — sau orice alt fenomen —, trebuie s o inspectm cât de bine putem din cât mai multe puncte de vedere posibil.
Prin urmare, abordarea expus în aceast carte va fi una cu multe faete. Cititorii care prefer drumul simplu (sau sim plist) probabil c se vor simi inconfortabil. Dar subiectul me rit o clarificare cât mai complet. Rul omenesc este prea important pentru a fi îneles unilateral. i reprezint o realita te prea larg pentru a fi priceput printr-un singur cadru de re ferin. Constituie un lucru atât de fundamental, încât este inerent i inevitabil misterios. înelegerea realitii funda mentale este ceva ce nu vom atinge niciodat; de ea doar ne putem apropia. i cu cât ne apropiem, cu atât ne dm seama c nu o înelegem — c ne aflm cu atât mai mult într-o sta re de veneraie în faa misterului ei.
Atunci, de ce s încercm s înelegem? Pân i întrebarea este pus într-un limbaj nihilist, care din timpuri imemoriale sun ca o voce diabolic*. De ce s mai facem sau s mai în
sun ca o voce diabolic*. De ce s mai facem sau s mai în vm ceva? Rspunsul este simplu, pentru c e mult mai bine — mai rodnic i mai constructiv — s avem o sclipire de în

elegere asupra a ceea ce suntem decât s rtcim în întuneric total. Nu putem nici înelege, nici controla totul, dar aa cum spune J. R. R. Tolkien, „Nu ne este nou dat s stpânim toate marginile lumii, ci s facem ceea ce este în noi în anii care ne sunt hrzii, retezând de la rdcin rul din câmpurile pe care le cunoatem, astfel încât cei ce vor tri dup noi s poa t avea un pmânt curat pe care s-l lucreze. Ceea ce ei vor avea nu ne este dat nou s conducem."*
Aa c tiina caut, atât cât poate, s ptrund misterul lu mii. i chiar i aa, oamenii de tiin încep treptat s se sim t confortabil îmbriând modele multiple. Fizicienii nu se mai simt descumpnii de a privi lumina atât ca particul, cât i ca und. i pentru psihologie modelele abund: biologic, psihologic, psihobiologic, sociologic, sociobiologic, ffeudian, raional-emotiv, behaviorist, existenialist .a.m.d. i dei ti ina are nevoie de acei inovatori care dezvolt un nou model ca reprezentând cunoaterea cea mai avansat, pacientul ce caut s fie îneles pe cât posibil ca întreg va fi bine sftuit s caute un terapeut care s se apropie din toate unghiurile de misterul sufletului omenesc.
tiina nu a devenit înc atotcuprinztoare. Acest capitol este intitulat „Ctre o psihologie a rului" tocmai pentru c nu avem înc un corp de cunoatere tiinific despre rul ome nesc, pe care s-l putem numi psihologie. De ce? Conceptul de ru s-a aflat în centrul gândirii religioase timp de milenii. Totui, este absent din tiina psihologiei — despre care se crede c ar trebui s aib un interes vital în chestiune. Princi palul motiv al acestei stranii stri de lucruri este acela c mo delele tiinifice i religioase au fost considerate pân în

La sfâritul secolului al XVII-lea, dup ce cazul Galileo Galilei s-a dovedit dureros atât pentru tiin, cât i pentru re ligie, cele dou au ajuns la un fel de contract social nescris, de a nu îngdui vreo relaie între ele. Lumea a fost destul de arbitrar divizat între „natural" i „supranatural". Religia a fost de acord ca „lumea natural" s fie singurul regat al oa menilor de tiin. Iar tiina a fost de acord, în schimb, s nu-i bage nasul în domeniul spiritual — sau s nu aib de-a face cu valorile. într-adevr, tiina se definete pe sine ca fi ind „în afara valorilor".
Aa c în ultimii trei sute de ani a existat o stare de pro fund separare între religie i tiin. Acest divoruneori ca ustic — iar alteori remarcabil de amiabil — a decretat ca pro blema rului s rmân în custodia gânditorilor religioi. Cu câteva excepii, oamenii de tiin n-au primit nici mcar dreptul de vizitare a subiectului, dac nu din alte motive, m car pentru faptul c tiina se presupune c este „în afara va lorilor". Chiar cuvântul „ru" necesit o judecat de valoare a
priori. Prin urmare, acelei tiine aflate strict în afara valori lor nu-i este permis s se ocupe de acest subiect. îns toate acestea se schimb. Rezultatul unei tiine far valori i ade vruri religioase va aprea ca o sminteal strangelovean* a rasei armelor; rezultatul unei religii far îndoiala de sine i cercetarea tiinific ar fi o sminteal rasputinian, ca aceea a comunitii Jonestown**. Datorit unei mari varieti de factori, separarea dintre religie i tiin nu mai funcioneaz. Astzi exist mai multe motive ce constrâng la o reintegrare
*Aluzie la filmul Dr. Strangelove sau cum am î
*Aluzie la filmul Dr. Strangelove sau cum am î grijorez i s iubesc bomba (Stanley Kubrick, 1964), o comedie neagr pe tema unui posibil rzboi atomic, declanat din greeal de un general psi hopat. (N. trad.)

— unul dintre ele fiind chiar problema rului — pân la punctul crerii unei tiine care s nu mai fie în afara valori lor. Aceast reintegrare deja a început de mai multe decenii. De fapt, este evenimentul cel mai incitant din istoria intelec tual a sfâritului secolului al XX-lea.
tiina a evitat problema rului din cauza imensitii mis terului implicat. Nu e vorba de faptul c oamenii de tiin nu gust misterul, ci de acela c atitudinea i metodologia lor de abordare este, în general, reducionist. Ei au un stil analitic, sunt axai pe „emisfera stâng a creierului". Procedura lor standard este de a preleva mici buci una câte una i apoi de a le examina într-o izolare relativ. Ei prefer misterele mici în locul celor mari. Teologii nu au astfel de scrupule. Apetitul lor se dovedete la fel de mare ca i Dumnezeu. Faptul c Dumnezeu este invariabil mai mult decât pot ei digera nu îi descurajeaz deloc. Din contr, în timp ce unii caut în reli gie o scpare din mister, pentru alii religia reprezint o cale de a-i apropia misterul. Acetia din urm nu au nimic împo triv s întrebuineze metodele reducioniste ale tiinei, dar sunt dispui s se foloseasc i de mijloacele de sintez ale „emisferei drepte a creierului" pentru explorare: meditaie, intuiie, trire, credin i revelaie. Pentru ei, cu cât e mai mare misterul, cu atât mai bine.
Problema rului constituie, într-adevr, un mister foarte mare. Ea nu se supune cu uurin unui reducionism. Totui, vom descoperi c unele probleme ce privesc rul omenesc pot fi reduse la o dimensiune care s le fac proprii pentru o in vestigaie tiinific. îns piesele jocului sunt atât de legate între ele, încât este dificil i deformator a le cerceta separat,

Problema rului, de pild, cu greu poate fi separat de pro blema binelui. Dac n-ar exista bine în lume, n-am putea s lum în considerare problema rului.
E un lucru straniu. De zeci de ori am fost întrebat de pa cieni sau de cunotine: „Doctore Peck, de ce exist rul în lume?" — îns nimeni nu m-a întrebat vreodat în toi aceti ani: „De ce exist binele în lume?" E ca i cum am presupu ne automat c exist o lume în mod natural bun, care a fost cumva contaminat de ru. în lumina cunoaterii tiinifice îns, este mai uor, de fapt, s explicm rul. Faptul c lucru rile se degradeaz e explicabil în acord cu legile naturale ale fizicii. Faptul c viaa evolueaz în forme din ce în ce mai complexe nu este atât de uor de îneles. Faptul c, în gene ral, copiii mint, fur i trieaz constituie o observaie obi nuit. Faptul c uneori ei se maturizeaz i ajung aduli oneti pare mult mai remarcabil. Regula care domin pare a fi mai degrab lenea decât hrnicia. Dac ne gândim serios la acest lucru, probabil c va avea mai mult sens s presupunem c lu mea este în mod natural rea i c a fost cumva, într-un fel misterios, „contaminat" de bine, mai degrab decât invers. Misterul binelui se dovedete chiar mai mare decât misterul rului*.
Iar aceste mistere sunt de nedescâlcit. Titlul acestui capitol este el însui o denaturare. Ar fi mai potrivit s citim „Spre o psihologie a binelui i a rului". Nu putem investiga în mod legitim problema rului omenesc far a cerceta simultan pro blema binelui omenesc. în capitolul final voi arta c o con centrare exclusiv pe problema rului este, de fapt, extrem de periculoas pentru sufletul investigatorului.
Avem în minte, de asemenea, faptul c aa cum chestiu
Avem în minte, de asemenea, faptul c aa cum chestiunea rului ridic inevitabil chestiunea diavolului, la fel chestiunea insolubil a binelui ridic problema lui Dumnezeu i a crea

iei. Mucând mici buci din mister — aa cum, de fapt, cred c trebuie s facem — de via i de moarte, i rumegându-le cu mselele noastre tiinifice, abordm în fond chestiuni vas te i magnifice, aflate dincolo de înelegerea noastr. Fie c tim, fie c nu, pim literalmente pe pmânt sfânt. Se cuvi ne un sentiment de veneraie. în faa unui astfel de mister sfânt, cel mai bine este s ne amintim s pim cu acea grij nscut atât din team, cât i din iubire.
O problem a vieii i a morii
Pentru a începe, avem nevoie mcar de o definiie de lu cru. Faptul c nu avem o definiie general acceptat a rului se datoreaz misterului enorm înglobat în aceast tem. To tui, cred c în inima noastr avem o anume înelegere a na turii lui. Pentru moment, nu pot s fac mai mult decât s-i acord atenie fiului meu, care, cu acel mod caracteristic de a privi lucrurile al unui copil de opt ani, a explicat simplu: „Tat, rul este «viaa»* citit invers." Rul reprezint opusul vieii. Este ceea ce se opune forei vieii. Pe scurt, el are de-a face cu uciderea. Mai exact, cu crima — cu uciderea care nu e necesar, care nu duce la supravieuirea biologic.
S nu uitm acest lucru. Sunt oameni care au scris despre ru la un nivel atât de intelectual, fcând s sune totul atât de abs tract, încât a devenit irelevant. Crima nu este abstract. S nu ui tm c George voia s sacrifice chiar viaa propriului copil.
Când spun c rul are de-a face cu uciderea nu m refer doar la omorârea trupului. Rul constituie, de asemenea, ceea ce ucide spiritul. Exist mai multe atribute eseniale ale vieii — în special ale vieii omeneti — precum facultatea de a
— în special ale vieii omeneti —, precum facultatea de a simi, mobilitatea, contientizarea, creterea, autonomia, voina. Este posibil s ucizi sau s încerci s ucizi unul dintre aceste atribute far a distruge, de fapt, corpul. Astfel, putem

„frânge" un cal sau chiar un copil far a face ru nici unui fir de pr din capul lui. Erich Fromm simea acut acest lucru atunci când a lrgit definiia necrofiliei, incluzând dorina unor anu mii oameni de a-i controla pe ceilali — de a-i face controla bili, de a le nutri dependena, de a le descuraja capacitatea de a gândi ei înii, de a le diminua originalitatea i imprevizibi- litatea, de a-i plafona. Distingându-i pe necrofili de persoane le „biofile", care apreciaz i încurajeaz varietatea formelor de via i unicitatea fiecrui individ, Fromm arat c „un tip de caracter necrofilic" este acela al crui scop îl reprezint evitarea inconsecvenei vieii, transformându-i pe ceilali în automate obediente, jefuindu-i de umanitatea lor*.
Rul reprezint, aadar, pentru moment, acea for ce re zid în interiorul sau în exteriorul fiinelor omeneti, care ca ut s ucid viaa i faptul de a tri. Iar binele este opusul su — e ceea ce promoveaz viaa i fiinele vii.
în ultimul timp am vorbit i am inut multe conferine. Re cent, m-am întrebat ce anume încerc, în fond, s spun. Exis t, oare, o tem, un mesaj central în toate discuiile i prele gerile mele?
Exist. Gândindu-m la acest lucru, mi-am dat seama c, într-un fel sau altul, indiferent de tem, încerc întotdeauna, pe orice cale, s vd dac pot s-i ajut pe oameni s-L ia mult mai în serios pe Dumnezeu, pe Cristos i pe ei înii decât în general.
De la început, ni se spune c Dumnezeu ne-a creat dup propriul Su chip. Lum noi acest lucru în serios? Acceptm responsabilitatea faptului c suntem fiine dup chipul lui Dumnezeu? Acceptm responsabilitatea faptului c viaa omeneasc este sacr?
Vorbind despre relaia Sa cu fiinele omeneti, Iisus a
Vorbind despre relaia Sa cu fiinele omeneti, Iisus a spus: „Eu am venit ca via s aib i din belug s aib" (Ioan 10, 10). Din belug. Ce cuvânt minunat! Acest brbat

straniu, care în mod clar aprecia nunile i vinul, uleiurile fine i o companie plcut, i care S-a lsat omorât, nu era atât de preocupat de durata vieii, cât de vitalitatea ei. Nu era intere sat de marionetele omeneti; legat de aceasta, el i-a spus unui om odat: „Las morii s-i îngroape morii" ( 8, 22). El era interesat de spiritul vieii, de faptul de a tri. Iar despre Satan, spiritul rului însui, Iisus a spus: „El, de la început, a fost ucigtor de oameni" ( I oan8, 44). Ru face cu moartea natural; el este preocupat doar de moartea nenatural, de uciderea trupului i a spiritului.
Scopul acestei cri este acela de a ne încuraja s lum via a omeneasc în serios, într-un mod atât de serios, încât s lum i rul omenesc mai în serios — îndeajuns de în serios pentru a-1 studia cu toate mijloacele aflate la îndemân, inclu siv cu metodele tiinei. Intenia mea este aceea de a ne face curaj s recunoatem rul drept ceea ce este, în toat realita tea lui îngrozitoare. Nu este nimic morbid în propunerea mea. Dimpotriv, ea reprezint un omagiu pentru o „via ... din belug". Singurul motiv valid pentru a recunoate rul ome nesc este acela de a-1 vindeca aa cum putem i — dup cum se întâmpl deseori — atunci când nu putem, s-l studiem pân când vom descoperi anumite forme de vindecare, iar în cele din urm, îi vom terge urâenia de pe faa pmântului.
Aadar, e clar c prin încurajarea de a dezvolta o psiholo gie a rului nu vorbesc de o studiere a rului în abstract, nici de o psihologie abstract, desprit de valorile vieii i ale faptului de a tri. Nu poi studia o boal far intenia de a o vindeca, decât dac eti un fel de nazist. O psihologie a ru lui trebuie s fie o psihologie vindectoare.
Vindecarea constituie rezultatul iubirii. Este o funcie a iu birii. Oriunde exist iubire exist vindecare. i oriunde nu

adevr, dar i iubirii pentru via: pentru cldur, lumin, râs, spontaneitate i bucurie, grij omeneasc i slujire.
Poate c sunt deja contaminat de tiin. Vreau s m „contaminez" i în continuare. Psihologia tiinific pe care o sugerez — dac este s fie altfel decât steril, moart i ea în si rea, dac este s fie bogat, fertil i productiv pentru umanitate — trebuie s reueasc s integreze multe lucruri care, în mod curent sau în general, nu sunt considerate „tiini fice". De pild, trebuie s acordm o atenie serioas literaturii i în special mitologiei. Pentru c fiinele omeneti, luptân- du-se cu rul de-a lungul secolelor, au încorporat în mod con tient sau incontient leciile acestor confruntri în povestiri mitice. Mitologia reprezint un depozit uria de astfel de lec ii, iar noi continum s adugm la el. De pild, personajul Gollum din recentele cri ale lui Tolkien, Hobitul i trilogia Stpânul inelelor, reprezint, probabil, cea mai bun descrie re a rului fcut vreodat. Autorul acestora, J. R. R. Tolkien, profesor de literatur, tie în mod clar cel puin tot atâtea de spre rul omenesc cât un psihiatru sau un psiholog.
La cellalt capt al spectrului, în studiul rului trebuie, de asemenea, aplicate metodele tiinei „grele": nu doar testele Rorschachs, ci i procedurile biochimice cele mai avansate i analizele statistice cele mai sofisticate ale modelelor ere ditii. Un redactor care a citit o prim versiune a manuscri sului acestei lucrri a exclamat: „Bine, Scotty, doar nu vrei s spui c rul ar putea fi genetic, biochimic sau fîzic\“ Totui, acelai redactor tia foarte bine c urma s vorbim despre faptul c aproape toate bolile au rdcini fizice i emoionale. tiina benefic, psihologia benefic nu pot avea nite viziuni înguste. Toate cile trebuie explorate, toate pietrele trebuie
înguste. Toate cile trebuie explorate, toate pietrele trebuie întoarse.

Ctre o psiho logie a rului 51
cunotinele valide din toate tradiiile religioase, ci trebuie, de asemenea, s recunoasc realitatea „supranatural". Aa cum am menionat, trebuie s fie o tiin supus iubirii i caracte rului sacru al vieii. Nu poate fi o psihologie pur secular.
Exist mai multe modele teologice ale rului. Probabil c ceea ce au toate în comun este neputina lor de a distinge în mod adecvat între rul omenesc, cum ar fi crima, pe de o par te, i rul natural, pe de alta, cum ar fi moartea i distrugerea ce rezult din incendii, inundaii sau cutremure. tiind c scriu o carte despre ru, un prieten mi-a spus: „Poate m vei ajuta s îneleg paralizia cerebral a fiului meu." Nu pot. Car tea rabinului Harold S. Kushner, When Bad Things Happen to Good People (Când oamenilor buni li se întâmpl lucruri rele), se ocup cât se poate de bine de problema rului natu ral. Lucrarea de fa se va preocupa doar de subiectul rului omenesc i, în special, de oamenii „ri".
Ea nu intenioneaz s fie un studiu exhaustiv asupra su biectului. Dorina mea nu este s fiu savant sau înelept, ci s ating atât cât pot inima chestiunii, astfel încât s încurajez cer cetarea tiinific i înelepciunea. Dei alte tradiii religioase au mult de oferit unei psihologii a rului, în drumul meu spre aceast psihologie voi vorbi mai ales cu vocea mea de cretin*.
* Exist trei modele teologice principale ale rului, aflate „în circula ie". Unul este nondualismul hindus i budist, în care rul este vzut, pur i simplu, drept cealalt fa a monedei. Dac exist via, trebuie s existe i moarte. Dac exist cretere, trfebuie s existe i descretere. Dac exist creaie, trebuie s existe i distrugere. Prin urmare, distincia dintre ru i bine este privit de nondualism ca o iluzie. Aceast atitudine i-a fcut cale în aa-numitele secte cretine, precum tiina Cretin i recent popularul

în mod similar, nu-mi st în intenie s trec în revist toa te teoriile psihologice existente pe marginea acestui subiect. E de ajuns s recunoatem c dei nu avem un corp de cuno tine tiinifice despre rul omenesc care s merite s fie nu mit cu termenul de „psihologie", tiinele comportamentului au aezat o fundaie care face posibil dezvoltarea unei astfel de psihologii. Descoperirea de ctre Freud a incontientului i conceptul de umbr introdus de Jung sunt, amândou, funda mentale.
Munca unui psiholog merit îns o atenie special. Fu gind din calea persecuiei evreilor, practicat de regimul lui Hitler, psihanalistul Erich Fromm i-a petrecut mare parte din restul vieii studiind rul nazismului. El a fost primul i singu rul om de tiin care a identificat în mod clar un tip de per

Date post:	07-Aug-2018
Category:	Documents
Upload:	darius
View:	235 times
Download:	1 times

Psihologia minciuni- Scott Peck.pdf

Documents