Psihologia EducatieiAtat d.p.d.v. fizic cat si psihic copilul creste , se dezvolta si se maturizeaza.

Rolul psihologiei copilului in activitatea pedagogica.Psiholosia scolara si educationala este o latura sau o subdisciplina ce face parte din ramurile psihologiei. Procesul de invatamant are sau ar trebui sa aiba 2 componente majore institutia sau educatia . Latura sau componenta instructiva se refera la formarea de notiuni stintifice. Pe baza acestora insusirea de cunostininte generale si pe diferite profile sau specialitati cunostintele acumulate de catre elevi trebuie sa conduca la formarea si dezvoltarea capacitatilor si a proceselor intelective. Prin intermediu carora sa ajunga la rezolvarea de probleme. Componenta instructiva a invatamantului trebuie sa conduca la formarea de deprindere sau de principi sau abilitati. In domeniul activitati intelectuale, in domenii adiacente disciplinelor ce se studiaza in scoala pt. aplicarea acestora in practica si in sporirea eficientei in activitatile lor pe care le desfasoara , ori atingerea acestor scopuri necesita respectarea anumitor principii legitati si meodelor de predare si invatare din partea dascalului pt. a putea fi receptate si insusite in masura optima de fiecare elev. Parcurgand diferite etape de varsta pe parcursul scolarizarii copilul parcurge o serie de etape in dezvoltare si maturizare psihica respectiv intelectuala pt. a fi in concordanta cu posibilitatile si insusirile si disponibilitatile copiilor de diferite varste, dascalul trebuie sa cunoasca aceste insusiri si particularitati. Numai cunoscandu-le el isi poate organiza activitatea didactica in cunostinta e cauza iar prin respectarea particularitatilor respetive el isi va asigura o buna comunicare cu elevi de varsata respectiva facandu-si accesibil continutul cunostintelor pe care le preda nivelului de receptare si intelegere al elevilor . Ca urmare este necesar ca dascalul sa fie interesat de cunoasterea cat mai profunta a psihologiei ciopiilor la diferite varste pt. a-si asigura o comunicare didactica cat mai adecvata si mai eficienta. Insa in fiecare clasa in functie de nr. elevilor existenti dascalul trebuie sa tie seama de faptul ca fiecare elev constituiie o individualitate aparte care pedeoparte are o serie de insusiri comune cu aceiasi elevi de aceiasi varsta iar pe de lata parte v-a avea o serie de particularitati si trasaturi individuale, aceste particularitati individuale il separa pe fiecare elev de ceilalti din clasa si ei dau nota lui distincta. Ca urmare: cunoasterea particularitatilor de varsta si a celor individuale si se impune ca o conditie sine quva non? Pt. o buna desfasurare a activitati de instruire si educatie. Numai intr-un astfel de context se poate desfasura activitatea didactica in cunostinta de cauza. Nerespectarea particularitatilor de varsta si acelor individuale ale elevilor de catre dascal poate avea consecinta concretizata in neaducerea continuturilor didactice la nivelul si posibilitatile elevilor ca urmare pot aparea elev ca insucces la invatatura sau pot aparea alte forme de integrare scolara. In cunoasterea si intelegerea copilului exista 3 orientari de interpretare: - unul genetic - unul functional - unul diferential Perspetiva genetica intelege si explica copilul activitatea si performantele sale din perspetiva dominanta a zestrei sale genetice. Ereditatea si zestrea genetica a copilului, int-adevar unul dintre factori principali ai dezvoltari insa absolutizarea s-a constituie o eroare prin faptul ca ignora sau nu i-a in considerare si celelalte categori de factori care sunt factor de mediu si cei educativi. Perspectiva functionala- are in vedere performantele copilului pe care le realizeaza la un moment dat, performantele rupte de contextul vietii si activitati reale ale acestuia. Ca urmare este o perspectiva artificiala deoarece a intelege si explica realizarea copilului trebuie sa ne raportam pe deoparte la nivelul calitatilor sau altfel spus al datorari sale si pe de alta parte la trecutul sau, istoria sa pana la momentul respectiv. Ruperea rezultatului de cele mentionate anterior ofera o imagine, fragmentare si incompleta fapt ce conduce la fapt sigur la concluzi eronate. Perspectiva diferentiala- aceasta este o ptica mai completa decat ceelalte 2 perspective deoarece tine seama de invidualitatea elevului. Insa si aceasta este una incompleta sau insuficienta deoarece nu tine seama si nu ea in considerare de factori majori care conduce si dezvolta conducerea copilului in mod special neglijeazasi consta in abordarea completa a copilului in unicitatea sa , ca urmare trebuie abordat dupa o schema cat mai larga si mai completa care sa aduca informati dintr-o perspectiva mai larga pt. a obtine o imagine mai fidela a acestuia. Ce este copilul? 1

Nu se poate definii un copil, dar se poate descrie conduite, reacti traiectori. E foarte greu sa definesti viata Un copil are o conduita mai mult sau mai putin stabila in functie de particularitatile sale coportamentale si in functie de practici educativi ale mediului. Activitatea de baza a copilului este jocul. In cadrul jocului copilul invata si prin joc se amuza dar prin joc se constitue un prilej si un mijloc de antrenare si de dezvoltare a anumitor insusiri si abilitati. Toti puii mamiferelor se joaca antrenandu-se si pregatindu-se pt. viata. Jocul copilului frecvent inspirat din mediul sau apropiat de viata adeseori jocul lui imita activitatea si modul de comportare a adultilor. Pana in jurul varstei de 3 ani cand socializarea copilului devine mai interesat, copilul se joaca singur, nu stie colaborare cu alti. Copilul poseda un nivel de cunoastere care la incceput se bazeaza pe notiuni empirice. Notiunile empirice reprezinta nivelul I de insusire a notiunilor care au un pronuntat caracter concret si situational. Datorita acestor caracteristici sunt sarace in continut si ca urmare nu poate avea un nivel de generalitate. Pe masura ce copilul creste si ajunge la varsta scoalara in asul pregatitor si in social in invatarea primara copilul incepe sa-si puna bazele formarii notiunilor stiintifice. Notiunile stiintifice notiuni corecte formate , aceste inseamna continutul lor e precizat si explicat si fixat corespunzator in momente de lucru a copilului. Orice notiune prezinta un anumit nivel de generalitate caracteristica ce permite o ierarhizare a notiunilor. Ce reprezinta copilul ? Copilul poseda un volum redus de cunostinte dar care in jurul varstei de 4 ani copilul cu intelect normal si poseda suficiente cunostinte insa dupa afirmarea unor psihologi se va descurca in viata. Este o iinta egocentrica el vrea si proiecteaza in exterior dorintele sale. Daca egocentrismul respectiv nu este dirijat si controlat acesta se paote transforma in egoism, care la randul lui isi v-a impune amprenta si al imaginea de sine si de cele mai mutle ori manifestandu-se printr-o hipetrofie a eului si ca urmare la o imagine exagerata fata de sine. Copilul poseda enerie si forta vitala orientata spre viitor, copilul vrea sa fie adult el vrea sa fie mare si tare. Copilul este o fiinta care are speranta sau care viseaza. In perioada copilariei copilul traieste in el, spera, viseaza si construieste.

Reperele psihogenetice in dezvolatarea copiluluiFaptul ca nivelul de inteligenta are un caracter predominant genetic s-a refletat in gandirea a mai ultor psihologi care au incercat sa inteleaga si sa explice felul in care aceasta zestre ereditara trece prin potenta (posibilitate) in activitate. Tot odata teoriile respective au incercat incercat sa jaloneze diferitele etape sau momente in care se trece de la inferior la superior de la simplu spre complet si de la concret spre abstract. In mai multe curente psihologice au existat reprezentanti care s-au dedicat studiilor ale cezvoltarii inteligentei. I. Astfel la behavioristi unul dintre reprezentanti Ghesel a recurs la economia unui inventar de conduite si comportamente prin care copilul isi manifesta comportamentul prin care copilul isi manifesta nivelul sau gradul de inteligenta. Astfel in unul din inventarele sale sunt mentionate caracteristici de uramtoarele tipuri: a) Caracteristici motorice (motorii)- varsta la cared copiul alearga, prinsul mingi cu 2 maini apoi cu o mana, statul intr-un picior, saritura de pe loc. b) Igiena corporala- controlul sfinterelor (uretral si anal). *Enurezis - boal care se manifest prin pierderea necontrolat a urinei; incontinen urinar (face pipi in pat). Dupa 3 ani copilul trebuie invata sa se spele pe maini si pe dinti. c) Modul de exprimareal emotilor- este strans legat de nivelul de maturitate afectiva pe care il ating. Pana in jurul varstei de 2-2,5ani emotile copilului sunt explozive, puternice si necontrolate. Sunt firesti si normale la aceasta varsta. Dupa 2,5-3 ani pe masura pe copilul creste intr-un alt stadiu al dezvoltari intelectuale trece printr-un alt stagiu de dezvoltare in conditi de educatie echilibrata si context afectiv, pozitiv. Copilul incepe sa isi controleze modul de manifestare si exprimare al emotilor. d) Anxietatea copilului se manifesta in conduita: de a se teme copilul, ce evita. e) Calitatea somnului-visele- daca copilul doarme linistit sau agitat si se trezeste din somn. f) Aspectul privind jocul copilului- cum se joaca? Si cu ce se joaca? Jocul copilului are un caracter proiectiv, el introduce in joc situatii din viata reala manifestandu-si trairile pt a-si descarca energia pozitiva sau negativa. Ex: daca copilul este agresat copilul se comporta la fel cu jucariile. g) Intelegerea sociala a copilului- in cresa sau gradinita-cum coopereaza ?, cum se joaca?, cum se integreaza? (copii pot avea preferinte). 2

h) Sensurile morale (Ghesel) educatiei si componeta morala a educatiei trebuie sa inceapa in familie de la o varsta cat mai frageda. Ex: diferenta dintre bine si rau, salutul. este bine sa mentinem o consegventa intre bine si rau pt a nu induce copilul in eroare. Recunoasterea greselilor in fata copilului poate fi un bun exemplu. II. H. Wallon-potrivit lui in aprecierea si evaluarea nivelului de dezvoltae a copilului trebuie avute in vederea urmatoarelor: a) Diferentierea impulsivitati emotionale de cea motorie (specifica primilor 2 ani jumatate specific primilor ani de viata). Uni copii sunt agitati alti mai putin agitati. Sunt 2 surse de agitati: - de natura motorie si se bazeaza pe iratabilitatea nervoasa. Agiattia motorie se bazeaza pe neastampar gesturi repetate cu tentinte de automatizare actiuni si reacti de tip agrresiv (autoagresitivate), agresarea a altor persoane sau agresivitatea a obiectelor a lucrurilor. -de natura emotionale - apare in situati in care fie ca traiesti o emotie negativa neasteptata, de ex separarea copilului de mama. b) Tot in perioada de 2-3 ani modul in care apare diferentierea componentelor de verbalizare de cele ludice. In aceasta perioada de varsta copilul se afla intr-un proces intens de dezvoltare a limbajului sub toate componentele sale (structura vocabularului copilul de pronuntie si articulare, adica componenta fonetico-fenologica si a structurii gramaticale). Copilul incearca sa exprime din ce in ce mai multe lucruri pe plan verbal chiar so jocurile sunt impragmate de comportamente de comunicare si de verbalizare de cea ce face. Jocurile respective si relatia dintre copil si jucarie sunt forme de exprimare ale constiintei de sine. c) In jurul de 3 ani copilul isi descopera eul psihic, copilul devine constient de el insusi. d) Sincretismul personalitati se manifesta prin includera afectivitati in comportamentul social si intelectual. Denumirea de sincretism al personalitati deriva de la caracterul sincretism al gandirii. Gandirea sincretica inseamna o gandire globala fara a face o diferenta intre real si imaginar sau inre real si posibil. De ex copilul calareste un bat si spune ca e cal.

3

Stadiile psihice si intelectuale dupa J. PiagetScrieri: Geneza inteligentei la copil , Dezvoltarea inteligentei la copil. In conceptia lui distruge 4 stadii de dezvoltare intelectuale dupa cum urmeaza: 1) Stadiul psiho-motor 0-2 ani 2) Stadiul gandirii preoperationale 2-6-7 ani 3) Stadiul gandirii concrete 6/7 si 10-11 ani 4) Stadiul dezvoltari gandirii abstracte 10/11 si 16-17 ani Nu se trece la un stadium urmmator daca cerintele stadiului care se afla nu au fost indelpinite toate. Germeni unui stadium urmator apar in cadrul stadiului care se afla copilul. Nu e trecere brusca sau una crescand. 1. Stadiul psihomotor intre 0-2 ani- poarta acest nume deoarece copilul face mari progrese in domeniul respective. Progresele respective sunt necesare si conditioneaza creste si evolueaza copilul spre stadiile urmatoare. Acest stadiu inseamna ca: de la cateva reactii si miscari dezordonate si necoordonata cu care copilul se naste, la varsta de 2 ani ajunge la adevarate performante in domeniul active psiho-motrice. In plan corporal, la nivelul membrelor inferioare merge independent, are deplina independenta de deplasare, incepe sa se manifeste din ce in ce mai putin tendinta de a merge pe varfuri. Inseamna ca el se plaseaza si calc ape aproape toata talpa. Isi mentine singur echilibrul si poate face chiar si scurte alergari, la nivelul membrelor superioare isi dezvolta abilitatea de prindere si apucare, de regula cu mana intreaga (strange-n palma pumnul). Incepe sa dezvolte miscarile de coordonare in unghiuri, cercuri sau obale,adica se exprima in desene sub forma de mazgalituri carora le da si o interpretare. Faza urmatoare va fi invatarea prehensiunii corecte a instrumentului de scris si perfectarea miscari de coordonare. Acesta constitue premise insusirii elementelor pregrafice de catre copil. Cele mai importante progrese pe linia dezvoltari psiho.motrice le realizeaza copilul la nivelul aparatului fono-orticulator, fapt care se rasfrange in dezvoltarea exprimari verbale a copilului. Primele exercitii de verbalizare, copilul le realizeaza la varsta de 3 luni prin gangurit. Gangurit- emiterea spontana de sunete noi mult sau mai putin articulate. Pe la 6-7 luni- apare etapa a II-a de dezvoltare a copilului- perioada de lalatie- deoarece aceasta lalatie, exprima nu numai sunete ci combinatii de anume silabe. Pe baza a ceea ce recepteaza din mod inconjurator copilul incearca sa reproduca, pt. aceasta isi exerseaza aparatul de fonatie si articulare. De regula perioada de lalatie apare simultan cu reactiile circulare de la nivelul 1. Adica copilul care primeste o jucarie o arunca si tot asa- reactie repetitiva circulara. Pe la 8-9 luni apar reactiile circulare de nivelul 2- sunt 2 actiuni legate care se repet-n cerc; reflecta o complexitate de actiuni (pui jucaria la spate si apoi o dai copilului, acesta o pune la spate si o arunca). In jur de 1 an copilul normal si sanatos reuseste sa pronunte in medie 15-20 cuvinte cu sens (cuvant a caror sens il cunoaste). Pe la 2 ani limbajul impresiv al copilului e estimate a fi in jurul 400-500 de cuvinte iar cel expresiv 100-200 cuvinte. O dezvoltare motorize constitue o garantie ca pronuntia si articulatia tuturor sunetelor se va realize in conditii satisfacatoare adica fara dificultati majore. 2. Stadiul gandirii preoperational (2-6-7 ani) -stadiul interiorizarii gandirii copilului. In perioada gandirii sincretice, operatiile merg din exterior spre interior. Adica copilul gandeste cu voce tare, gandeste efectuand, operand, deci se desfasoara din plan concret, perceptive operational spre interior. Copilul nu poate explica decat efectuand adica gandirea sa e posibila in masurarea efectuarii concrete si de aceea o serie de callitati ale perceptiei sale gasesc in operatiile gandirii, analiza, perceptia, si comparatia. Pe parcursul cel or 4-5 ani cat dureaza acest stadium, apar si se dezvolta premizele stadiului urmator adica anumite caracteristici de gandirii concrete a copilului. Depasirea stadiului gandirii preoperationale asigura copilului instrumentele montale necesare insusirii scrisului si cititului si a operatiilor aritmetice. In acest sens Piaget a elaborate si a perfectat anumite probe uneori denumite Teste Piagetiene cu care se poate evalua nivelul de maturitate psihica si intelectuala a copilului si sa se prognozeze succesul sau esecul lui in insusirea operatiilor aritmetice si a scrisului si cititului. Ex: probe cu betisoare si probe cu pulbere de plastelina (probe de conservare a cantitatii) prin modificarea formei sau pozitiei se poate crea impresia de marire sau diminuare.Daca copilul nu isi da seama ca ramane aceasi cantitate nu are capacitatea de apercepe constanta cantitatii. 3. Stadiul gandiri concrete-6,7-10,11 ani -este stadiul precedent dezvoltarii maxime a intelectului uman. Se deruleaza pe parcursul clasei invamantul primar. Gandirea copilului la nivul acestui stadiu devine operativa, insa pt 4

aceasta are nevoie de suport concret de material intuitiv. De aceea in invatamantul primar e necesar un material didactic foarte bogat si difersificat, intuitiv, cu care sa fie explicate lectiile si cu care elevii sa faca exercitii. Operativitatea gandirii se antreneaza in mod deosebit si prin jocuri organizate la nivelul grupurilor de munca. Activitatea pe grupuri prezinta o eficienta si o valoare deosebita, fiecare dintre membrii trebuie sa primeasca atributii si sarcini si astfel sa-si aduca aportul la atingerea performantelor superioare ale grupei. Operand concret, manevrand sau manipuland obiectivele, operatiile respective se transfera si la nivelul gandirii. Pe masura ce se exerseaza si se antreneaza, operatiile respective se transfera tot mai mult de la actiunea obiectala(cu obiecte) la nivelul activitatii mentale. 4. Stadiul dezvoltarii gandirii abstracte-Stadiu ce se defineste la nivel adolescentei (10,11-16,17 ani). Gandirea abstracta constitue stadiul cel mai inalt al dezvoltarii intelectuale si expriem un nivel superior de cunoastere. Daca inaintea acestui stadiu aveam nevoie de materiale intuitive, gandirea abstracta ofera mijloace specifice de cunostere si investigare: gandirea logica cu instrumentele specifice (rationamentul, judecata si reflexia). Rationamentul ipotetico-educativ reprezinta una dintre formele superioare si complexe de cunoastere si gandire. Adica se porneste de la o premiza, se stabilesc niste precizii in functie de care se poate trage o conclezie. Rationamentul cunoste 2 forme: a) forma inductiva b) forma rationamentului deductiv. - inductiv-de la general la particular - deductiv-de la particular la general.

Interdisciplinalitatea Psihologiei EducatieiPsihologia Educatiei este o ramura a psihologiei si in acelasi timp o disciplina interdisciplinara. Fiind o disciplina psihologica este firesc sa-si aiba sursa in disciplina mama, sa urmareasca atingerea unor scopuri si obiective provenind din natura sa. Obiectivul Psihologiei Scolare fiind legat de organizarea si desfasurarea activitatilor scolare (instructive si educative) este firesc sa tina seama in primul rand de cunostintele si legitatile functionarii sistemului si activitatii psihice ale copiilor la diferite grupe de varste. Drept urmare, informatiile si cunostintintele privind evolutia si dezvoltarea, precum si maturizarea proceselor si a diferitelor functii psihice ocupa un loc de baza sau un loc central. Deoarece fiecare copil e o fiinta psihologica individuala cu o serie de caracteristici proprii, e necesar ca dascalul sa cunoasca intr-o masura cat mai mare trasaturile si caracteristicile respective pentru a le respecta si a tine seama de ele in educarea si instruirea fiecarui copil. Pentru cunosterea si respectarea acestor particularitati individuale ale elevilor, dascalul are nevoie de cunostinte de specialalitate din mai multe domenii si anume: a) din domeniul psihologiei diferentiale deoarece psihologia diferentiala e cea care ofera mijloacele si cunostintele pe baza carora sa putem sesiza si evalua diferentele dintre indivizi. b) sunt necesare cunostinte de psihodiagnostic pentru evaluarea nivelului diferentei dintre copii, precum si pentru a stabili daca diferentele respective se situeaza in limitele unor valori normale sau anormale, respective pot fi patologice. In situatiile in care diferentele diferentele identificate depasesc limitele valorilor normale, acesta realitate spune ca elevul/copilul respective trebuie supus unui tratament didactic special. Tratamentul respective fie ca se realizeaza in scoala de masa prin interventia suplimentara a unor profesori de specialitate numiti profesori de sprijin care vor avea norma didactica in scoala respective, fie prin ajutorul asa numitor profesori itinerai. Acestia pot fi profesori de diferite specialitati cu o pregatire speciala pentru predarea disciplinei la elevi cu diferite probleme. c) Psihologia educatiei are mari tangente cu disciplinele pedagogice. Find vorba despre diferite tipuri de continuturi adica despre diferite tipuri de invatamant, pentru predarea fiecarui tip in asa fel incat sa fie cat mai usor inteles si asimilat trebuie tinut seama si de legile, principile si normele didactice specifice fiecarui materii.

Obiectivele educatieiEducatia este sau ar trebui sa fie un obiectiv si o componenta permanenta a preocuparii parintilor si al fiecarui membru al corpului didactic. Educatia tinteste aspecte sau componente formative la nivelul personalitatii copilului si a 5

persoanei adulte in devenire. Educatia reprezinta un scop pe termen lung, de aceea si unele dintre rezultate nu apar imediat, dar odata aparute pot avea continuitate pe parcursul intregii vieti a celui educat. Avandu-se in vedere educatia completa sau pluridimensionala, laturile acestuia se completeaza reciproc conducand spre dezvoltarea si formarea unei personalitati armonioase si echilibrate. Cu toate ca aparent educatia ar fi un act pedagogic ea este si un act psihologic si psiho-social. Este un act psohologic deoarece educatorul cu personalitatea sa intalneste educatul care are o personalitate proprie, pe care educatorul o influentiaza, o transforma. Educatia apare si ar trebui sa fie un process ce consta intr-o interrelationare permanenta avandu-se in vedere devenirea celui educat. Planchard (1976) mentiona ca a educa inseamna a modifica intr-un sens determinat, a dirija pe cineva pentru a trece de la o stare sau o atitudine comportamentala la alta. Astfel conceptual de educatie contine o foarte mare rezonanta psihologica deoarece acest process de influentare, de dirijare contine o foarte mare doza de intentionalitate, adica e un fapt intentional care sublineaza caracterul subiectiv al actului educativ. Totodata actul educativ prezinta caracteristici de selectivitate si consructivism. Adica, in functie de scopul pe care dorim sa-l atingem prin educatie, se aleg cai si mijloace, uneori creandu-se alte cai si mijloace noi. Fenomenele educationale se impletesc cu cele motivationale. Motivatia reprezinta sursa sau motorul care determina individual sa relationeze. Pentru reusita actului educational e necesara motivarea subiectului in acceptarea, insusirea, si punerea in practica a unor atitudini sau a unor comportamente. Dpdv al sursei din care provin, exista doua surse motivationale: motivatia poate fi externa sau interna. Este motivatie externa atunci cand vine din exteriorul persoanei de la alte persoane sau de la un grup. Vorbim despre motivatie interna atunci cand resursele ei se afla in interorul persoanei. In ciclul primar activeaza motivarea externa (isi doreste ghiozdan, carti, caiete, haine, etc.). Motivatia pentru invatatura incepe sa se interiorizeze din clasa a 4-a si pe parcursul primelor clase gimnaziale. In concluzie, motivatia constitue unul din factorii foarte importanti, necesari, pentru ca masurile educative sa fie receptate, acceptate si insusite de catre cel educat.

Directiile de actiune ale psihologiei educationale1. Psihologia educationala studiaza in primul rand particularitatile profesorului si ale elevului ca subiect in procesul instructive-educativ. In ultimile doua decenii paradigma educationala s-a modificat in sensul ca nu mai este valabil dictonul ,,magister dixit (profesorul a spus) astfel se schimba sensul si directia de comunicare didactica. Elevul nu este tratat ca obiect al educatietiei ci si ca subiect. Astfel, cu toate ca el este cel care urmeaza sa fie educat, trebuie sa se tina seama ca este o individualitate psihica. Acesta individualitate trebuie cunoscuta si respectata, chiar daca trebuie modificata, transformata. In calitate de subiect si obiect al educatiei, copilul trebuie nu numai cunoscut ci si inteles. Pentru a-l intelege trebuie sa dialogam, sa comunicam cu el, dandu-i astfel posibilitatea sa-si exprime opiniile, ideile si optiunile. Ca urmare a dialogului se pot gasi mai usor mijloacele si caile de modificare, de orientare sau de reorientare ale copilului nu numai prin actiuni exterioare ci si prin actiuni interioare. Adeseori, educatorul trebuie sa fie receptiv la observatiile si la reactiile copilului pentru ca fiind si el o fiinta umana are si trasaturi negative si defecte. Ca urmare ar putea lege metode si cai gresite, ar putea actiona sub puterea unor impulsuri agresive/negative mai putin eficiente pentru subiect, dar ascultand opiniile se poate schimba. 2. Psihologia educationala elucideaza bazele psihologice ale instructiei si educatiei ca activitate condusa de dascal cu si in favoarea elevilor. Studiaza mecanismele invatarii ca activitati conduse si dirijate de catre professor in formarea si devenirea personalitatii elevilor. Jerome Bruner afirma ca instruirea reprezinta un effort de ajutor si de modelare a dezvoltarii copilului. Intre professor si elev trebuie sa se reazalizeze un raport de actiune bidirectionala, adica atat din partea profesorului cat si din partea elevului. Interactiune ce porneste de la cunostere, pornindu-se de la cunosterea empirica si transformarea sa la cunosterea stiintifica. Trecerea de la cunosterea empirica la cea stiintifica se face in primul rand prin formarea si dezvoltarea notiunilor. In situatiile in care se predau notiuni noi, acestea trebuie sa fie notiuni stiintifice predate si 6

formate ordonatsi sistematic, a.. sa se asigure perceprea si intelegerea intregului continut. In cazurile in care se predau notiuni inrudite sau asemanatoare este necesar sa se precizeze in fiecare caz relatiile dintre notiunile respective, prin specificarea genului proxim si a diferentei specifice. In acest fel dascalul se asigura ca elevul nu va face confuzie intre notiunile respective si nici nu le va inlocui in utilizarea lor. Asigurarea intelegerii si insusirii corecte a notiunilor constitue o cbaza solida pentru construirea cunostintelor de cultura generala, de cultura de specialitate, si ulterior cladirea unui sistem de cunostinte. In situatiile in care se porneste de la notiuni empirice, prima preocupare a dascalului trebuie sa fie legata de transformarea notiunii empirice in notiune stiintifica. Acest lucru se poate face prin folosirea de material didactic corespunzator pentru relevarea fiecarei note specifice a continutului notiunii respective. 3. O alta caracteristica e aceea ca se regaseste un aspect formativ al proceselor educative, aproceselor afective si a celor comportamentale. Aprecierile si laudele la adresa elevilor sunt de natura ca pe de-o parte sa-i incurajeze si sa-i sustina iar pe de alta parte sa le ofere gratificatii sau prilejuri de traire a unor sentimente de succes, de reusita. Astfel de sentimente au pe de-o parte rolul unor recompense sau gratificatii iar pe de alta parte au un rol de intarire si sustinere motivationala. In plan comportamental, deoarece una din principalele forme de invatare o reprezinta invatarea dupa model, daca profesorul e respectat, stimat si indragit, elevii tind sa-si insuseasca si sa imite comportamentul lui, lucru pe care dascalii nu trebuie sa-l uite, ei reprezentand modele pozitive in mai mare sau mai mica masura fata de elevi nu numai pe parcursul orelor sau activitatii didactice ci si extrascolare. Psihologia educationala studiaza geneza, structura si procesualitatea fuctiilor psihice umane in contextul specific al activitatilor de instruire si educare, in scopul cresterii eficientei acestora. In acest scop psih. educationala actioneaza in 3 directii: constructiva, corectiva, prospectiva. a) Directia constructiva vizeaza cu precadere o latura experimentala pentru verificarea si controlul metodelor de invatare, eventual descoperirea si aplicarea de metode noi legate de modul in care sa fie organizat mediul de invatare pentru optimatizarea rezultatelor, reducerea eforturilor din partea elevilor si respectarea cerintelor legilor invatarii. Directia constructiva mai vizeaza nivelul de pregatire si formare a dascalului, inarmarea lui cu cunostinte despre elev, despre copil, intelegerea si adoptarea muncii didactice la particularitati de varsta si a celor individuale, cunosterea principilor si legilor invatarii pentru a-si organiza activitatile la clasa si inafara clasei in raport cu cerintele acestora, precum si cunosterea si respectarea conditiilor de inavatare. b) Directia corectiva vizeaza elaborarea de masuri, de propuneri si sugestii, de metode si procedee de actiune pentru corectarea fie a unor metode si procedee folosite gresit sau eronat, fie a unor atitudini care influentiaza in mod negativ performantele scolare ale elevilor. Conceptul de dezvoltare psihica Dezvoltarea reflecta in primul rand un lant de eevolutie continua in toate domeniile. Daca ne referim la activitatea psihica atunci avem in vedere domeniul vietii si activitatii psihice. In al II-lea rand prin dezvoltare se asigura formarea unor seturi de comportamente. Adica, structuri ordonate si logice de reactii adaptative sau orientate spre rezolvarea de probleme. Seturile sau structurile respective sunt preluate de catre copil dupa modelul sau exemplul persoanelor din anturajul sau. Pe parcursul inaintarii in varsta si a maturizarii, structurile respective devin din ce in ce mai complexe contribuind la dezvoltarea unor procese si functii psihice, devin elemente autostimulative. Orice achizitie sau produs invatat constietue un element in plus la nivelul capacitatilor adaptative si reactive si in acelasi timp si un plus in domeniul intelegerii si rezolvarii problemelor. Aceste elemente odata insusite perfecteaza anumite procese si functii psihice. De ex: cei cre lucreaza in industria parfumurilor, pe masura ce exerseaza, vor putea diferentia mult mai multe mirosuri decat ceilalti oameni. Elementele dezvoltarii tind sa devina trasaturi psihocomportamentale pe masura ce functionabilitatea functiilor psihice sau diferite procese si componente ale acestora creste. Ca urmare devin din ce in ce mai utile si necesare vietii si activitatii individului uman. Prin antrenarea lor la nivelul vietii si activitatii psihice amploarea si eficienta acestora se mareste iar din punct de vedere al comportamentului, acesta devine mai maleabil, mai flexibil si ca urmare mai adaptabil. Dezvoltarea are un caracter complex, pluridimensional si multifactorial. Se dezvolta si elementele anatomofiziologice care constitue baza a fenomenelor psihice.

7

Carcater pluridimensional inseamna dezvoltarea unui organ, a unei functii sau a unui proces sub toate dimensiunile si subtoate aspectele posibile in asa masura in cat sa ramana si sa persiste un echilibru si o armonie intre toate aspectele sau componentele existente. Dezvoltarea trebuie sa fie multifactoriala adica sa fie in armonie cu datele si influentele celor 3 categorii de factori ce determina sau influentiaza dezvoltarea psihica: ereditatea, mediul, educatia. Dezvoltarea se afla in stransa legatura cu invatarea. Imediat dupa nastere copilul incepe sa invete. Primele forme de invatare sunt de a-si forma reflexe conditionate. *Reflexul palpelar-daca sufli pe fata copilului acesta isi inchide ochii, adica fantele palpelare. Reflexul plantar-daca gadili copilul in talpa acesta isi trage piciorul. Reflexul suptului-daca ii atingi buzel copilul incepe sa isi miste gura ca si cum ar suge. Reflexul palmar(de apucare)- daca ii atingi palma acesta strange mana.

Metode de determinare a nivelului de invatare a copiluluiExista 3 tipuri de metode de evaluare si apreciere a dezvoltarii psihice a copiilor: metoda psihometrica, stadialclinica si formativa. Metodele psihometrice contin teste sau alte mijloace standardizate la care sunt supusi copii. Itemii sau probele care le constin instrumentele respective trebuie sa fie adecvate nivelului de varsta. Drept mijloace de validare sunt culese date de la esantioane reprezentative de la copii de varsta respectiva. *La testele psihometrice probele sunt intotdeauna aceleasi, exista un proces clar de instruire. Proba de executie trebuie sa se dea dupa ce se asigura buna intelegere a celor cerute si efectuarea a cel putin unui exercitiu. Metoda stadial-clinica consta in verificarea unor comportamente reprezentative pentru o anumita varsta a unui copil in care se reflecta un anumit nivel de achizitii si de dezvoltare. Ex: un copil care si-a format controlul sfinterelor invata si sa anunte aceste necesitati. Prin metode formative se urmareste evaluarea si aprecierea nivelului de dezvoltare a copilului. Metoda formatica consta in antrenarea copilului in diferite activitati sau actiuni prin care sa dovedesca posibilitatea atingerii unor performante, actiuni care nu-i sunt familiare. Poarta numele de activitate formativa deoarece copii antrenati in astfel de activitati trebuie sa dovedeasca acele calitati adaptative necesare unui comportament nou sau inovativ. Activitatile implicate de metoda nu sunt cu totul noi, insa se pune problema actualizarii si efectuarea lor in context nou. In functie de nivelul de adaptare si de rezolvare a sarcinilor ce li se propun se coteaza rezultatele si se exprima intr-un nivel de apreciere.

8

Dezvoltarea intrauterina a copilului sau dezvoltarea prenatalaDe regula fecundarea ovulului de catre spermatozoizi se produce in trompa uterina. Adica in timpul migratiei ovulului de la ovar la uter. Drumul dureaza de la 2 pana la 4-5 zile, timp care dac s-a produs fecundarea ovarele dau semnal hormonal pt pregatirea patului germinativ pt fixarea celulei ou.Doar o treime din ovarele fecundate ajung sa se fixeze. In primele 5-6 ore dupa fecundare incepe un proces rapid de dezvoltare a celulelor. Mai tarziu apar celulele specializate: ectoderma, mezoderma si endoderma. Din foita ce poarta numele de ectoderm se vor se vor dezvolta pielea, sistemul glandular, parul unghile, organele de simt si sistemul nervos. Din foita denumita mezoderm se vor dezvolta muschii, structurile profunde ale pielii, sistemul circulator inclusiv inima si sistemul excretor. Din endoderm vor lua nastere toate celelalte organe interne. Ritmul de dezvolatare al neuronilor care vor compune sistemul nervos central este de 20 000 - 300 000 neuroni/minut. La aproximativ 22 de zile de la fecundare micuta creatura poarta numele de embrion pana la implinirea varstei de 3 luni. La caesta varsta incep sa se auda bataile inimii fatului. Etapa fetala precoce se desfasoara intre luna a 4-a si luna a 6-a. Este o perioada in care are loc perfectionarea structurilor si terminarea organo-genezei (toate organele sunt terminate la nivel posibil de functionare). In acesta perioada se dezvolta celulele subcutante adipoase, se dezvolta mutilitatea (fatul isi face simtita prezenta prin miscari). Dezvoltarea tactila fetala are loc in luna 7-8 . Dpdv structural si functional copilul e pregatit de viata la varsta de 7 luni. De aceea copii nascuti la 7 luni chiar daca sunt prematuri sunt viabili. Insa nu sunt viabili daca se nasc la 8 luni. Durata unei sarcini e de 36 pana la 38 de saptamani. In perioada dintre 7 si 9 luni se antreneaza si intra oarecum in functie organele ce servesc functiile de baza: inima, plamanii, tubul digestiv. Tubul digestiv este antrenat prin inghitirea de catre copil a lichidului amniotic care se gaseste in sacul placentar. Nasterea poate fi prematura, la termen, sau poate fi o nastere prelungita (intarziata). In timpul desfasurarii sarcinii pot aparea diferite evenimente sau factori care sa aiba efecte negative asupra cresterii si dezvoltarii ulterioare a copilului, respectiv a persoanei adulte. Nasterea prematura cu copil imatur, cand copilua are sub 2kg greutate si care nu prezinta o vitalitate suficienta, primeste la nastere o nota mica sub 6. Nasterea dificila sau prelungita este cea care dureaza mai multe ore datorita dilatarii insuficiente a mamei sau neintoarcerii corecte si complete a copilului. Ca urmare a acestei complicatii se impune procedura denumita cezariana. Alte icidente ce poate aparea in timpul nasterii sunt: nasterea cu forceps, utilizarea unor metode brutale, scaparea pe jos a copilului.

Cum se dezvolta copilul in primul an de viata?Dupa nastere copilul trebuie sa faca fata socului sau traumei suferite in timpul nasterii. Copii care se nasc pe calea normala sunt la fel de traumatizati ca si mama pentru ca sunt supusi unor tensiuni determinate de contractiile muschilor abdominali si a celor uterini si mai ales de strabaterea tractului uterin in special printre oasele pelviene si iliace. Socul adaptativ se reflecta in icterul fiziologic si scaderea in greutate a copilului in primele 5-6 zile dupa nastere. Duritatea socului este data si de trecerea brusca dintr-un mediu umed cu temperatura uscata intr-un mediu uscat cu temperatura variabila. In fata nou-nascutului apar cerinte noi si-n primul rand apare nevoia de organizare a conduitei sale prin faptul ca e despartit de mama fiind inconjurat de cu totul altfel de obiecte. Domeniul in care copilul face progrese si se dezvolta este in primul rand cel motric si psihomotric si-n cel al perfectarii fuctionarii organelor de simt. Din punct de vedere al organelor de simt, in primele 2-3 luni copilul isi perfecteaza receptia si perceptia vizuala astfel in cat sa-si delimiteze un camp vizual, sa identifice si sa discrimineze obiectele din jurul sau. In primul rand invata sa diferentieze obiectele fixe fata de cele in miscare, apoi obiectele de acelasi fel intre ele. Dezvoltarea psiho-metrica sau motorie generala se orienteaza in general spre obtinerea independentei in miscare prin deplasarea independenta (mers). Copilul normal merge intre 11-13-14 luni. Fetele merg mai de graba decat baietii, sistemul motric al fetelor e mai precoce decat al baietilor.

9

Conduita verbala a copilului ii acorda acestuia caracterul de specificitate umana. Adepti ai teoriei evolutioniste au sustinut ideea ca si maimutele antropoide despre care se sustine ca ar fi ,,strabunii nostri ar putea invata comunicarea verbala daca ar beneficia de un climat social favorabil. *Pt a verifica aceasta idee 2 soti psihologi au infiat un pui de cimpanzeu odata cu nasterea propriului copil. In primele luni de viata puiul de maimuta a depasit copilul dpdv al motricitatii. In privinta manifestarilor verbale puiul de maimuta a dat semne de invatare. Dupa varsta de 1 au copilul a inceput sa foloseasca limbajul, puiul ramanand in urma. La 2 ani puiul nu a putut avansa mai mult decat a executa niste comenzi verbale si de a efectua actiuni invatate. Cei 2 psihologi au afirmat ca este necesara educarea mai multor generatii, dar nu au avut succes in demonstrarea teoriei evolutioniste. In privinta conduitei afective in jurul varstei de 3 luni daca nounascutul e supus unor stimuli foarte puternici, socanti, pot aparea reactii de frica, anxietate. In primul an de viata apare conduita sociabila. Poate sa fie rezervat fata de persoanele pe care nu le cunoste. Aceste situatii sunt importante pt copii abandonati. Cu privire la conduia inteligenta a copilului pana la 1 an apar urmatoarele tipuri: - repetarea unor miscari pt obtinerea unui anumit rezultat, adica este vorba despre reactii circulare, primare si secundare, - subordonarea unei miscari pentru atingerea unui scop. De ex daca observa ca un anumit gest provoaca rasul celor din jur tinde sa repete gestul cand doreste sa provoace aceeasi reactie. In acesta prima perioada de varsta inteligenta copilului se manifesta sub forma concreta , practica prin ceea ce face, prin felul in care raspunde si reactioneaza la ceea ce se desfasoara in jurul sau. Varsta de 1-3 ani consta in inceputul de independenta o copilului. Inceput de independenta dat de mersul pe picioarele proprii neajutat de nimeni. Reusind sa mearga singur, copilul isi largeste campul de actiune si perceptiv, se poate apropia direct de lucru, fenomen de care era tinut la distanta. Ritmul de crestere e intens, in inaltime de la 70 75cm, la varsta de 3 ani ajunge la 90-95 cm. Dpdv al dezvoltarii psihice face mari progrese in domeniull achizitilor. Simultan cu insusirea in mers si a dezvoltarii mersului independent se dezvolta perceptia si reprezentarile precum si limbajul. Intre 12-18 si 20 de luni dovedeste prima achizitie de insusire a structurii gramaticale sub forma cuvintelor propozitie sau cuvintelor fraza. Pana la 3 ani se dezvolta preconceptele. Adica prenotiunile isi largesc sensul, continutul, pregatindu-le pt a deveni notiuni empirice. In jurul varstei de 3 ani stapaneste si anumite cunostinte de sintaxa in sensul ca foloseste corect propozitia simpla formata din subiect si predicat cu o articulare corecta din punct de vedere gramatical. Tot in jurul varstei de 3 ani este perioada in care incepe sa diferentieze formele gramaticale: timpurile verbale, singularul si gramaticalul, acordul in functie de numar si persoane. Gandirea se manifesta si se dezvolta in cadrul actiunii cu obiectele , ca urmare a actiunii cu obiecte incepe sa opereze cu reprezentarile obiectelor respective. Reprezentari pe care le elaboreaza el insusi. In jurul varstei de 18 20 de luni apare prima varsta a intrebarilor sub forma ,,ce-i asta? Gandirea copilului in jurul varstei de 3 ani e animista (orice lucru, orice obiect prinde viata), sincretica si cu tendinte egocentrice. Inspre 3 ani conduita socioafectiva dobandeste un caracter situational prin componente fluctuante, superficiale si capricioase. Manifestarile sunt violente si tind sa evolueze spre o organizare a lor. Reactiile si legaturile afective ale copilului si cu copilul sunt de o deosebita importanta iar amenintarea cu pierderea afectivitatii este traumatizanta pentru copil. Reprezinta un soc care se reflecta si asupra imaginii de sine si stimei de sine. Chiar daca nu o manifesta pe moment, trauma are efecte pe termen lung. Dupa 3 ani copilul trece intr-o noua faza de cooperare cu adultul prin faptul ca incepe cu adevarat procesul de socializare.

Organizarea personalitatii copilului intre 1 si 3 ani Organizarea personalitatii copiluluiDescoperirea eului psihic in jurul varstei de 3 ani ofera copilului posibilitatea dobandirii constiintei de sine. Inainte de descoperirea eului psihic nu era posibil acest lucru deoarece copilul nu se simtea ca fiinta independenta cu o individualitate proprie intre celelalte persoane. Rezulta ca descopera propriului eu constitue premiza majora pt. apelarea identitatii de sine si astfel a constiintei propriei persoane. Cand copilul asuma despre el eu sunt, au am facut 10

devodeste o identitate deplina intre componenta sa corporala identificata si explorata pe la varsta de 6-8 luni si care adeseori continua pana catre 2-3 ani. Strans legata de aparitia constintei de sine e imaginea de sine. Imaginea de sine a copilului e in foarte mare masura legata de aprecierea parintilor, atitudinea si aprecierea lui de catre membrii familiei. Prin preocuparile si activitatea pe care copilul le desfasoara de zi cu zi se creaza situatii prin care ceilalti isi expriam atitudinea prin aprecieri: in functie de astfel de aprecieri copilul isi va pune bazele imagini de sine. In functie de imaginea de sine evoleaza ulterior incredere de sine. In sine reprezinta o componenta importanta a persoanei a atitudinii si a activismului sau. Persoana lipsita de incredere in sine devine anxioase lipsita de initiativa si curaj, lipsita de spirit competitiv, o persoana tinorata (coplesita) care va tinde-n performanta ca fie ma mica. O astfel de trasatura prezinta un mare handicap psihic deoarece copilului respective I se reduce aproape din start o multitudine de sanse de activitate si reusite prin competivitate. Aceasta deoarece opilul fara incredere-n sine de teama esecului va refuza orice fel de competitie. Astfel din greseli educative facute de catre parinti, educatori\tutori, pot fi ulterior corectate printr-un alt tip de relationare cu copilul si prin activitate psihoterapeutica adecvata.

Dezvoltarea senzatiilor si perceptilor copilului pana la intrarea acestuia in scoalaAnalizatorii reprezinta caile prin care omul, copilul cunoaste insusirile lumii concrete in mod direct, nemijlocit prin dif. lor aspecte. Fiecare analizator e compus din uramatoarele parti: organul de simt sau receptorul, fiecare dintre cele 5 organe de simt fiind specializat pt. receptarea si interpretarea unei anumite categorii de stimuli: Receptorii specifici din fiecare organ de simt e stimulat direct de catre stimuli specifici si tranforma energia acestora in implsuri nervoase. Impulsurile nervoase create in organul de simt sunt transmise celui de-al doilea component structural si anume cailor de transmisie ascendenta. Cai formate intotdeauna de un nerv sau un filet nervos senzitiv. Ii spune cale nervoasa ascendenta deoarece impulsul nervos produs sub actiunea stimulului e transmis spre zona de proiectie corticala specifiac analizatorului respectiv. I se spune cale nervoasa ascendenta deoarece impulsul nervos produs sub actiunea stimulului este transmis spre zona de proiectie corticala specifica analizatorului respectiv. De exemplu zona de proiectie corticala pt. analizatorul vizual se afla in lobii occipitali ai celor 2 emisfere cerebrale. Pt analizatorul auditiv zona de proiectie corticala se afla in lobii temporali de o parte si de alta a nari scizuri: (scizura lui Sylyius). In zona de proietie corticala impulsurile nervoase transmise prin nervii senzitivi sunt interpretate si transformate in fapt psihic respectiv traire psihica. Al 4-lea element de structura al analizatorului il constitue caile nervoase descendente denumite si cai motrice sau motorii adica prin aceste cai segmentul central si componentale subcorticale emit sau trimit comenzi de adaptare la nivelul organelor de simt, comenzi de raspuns la diferiti efectori sau comenzi de orientare. Al 5-lea element componente al ale analizatorului il constitue afirmatia inversa (feed-back-ul). Feed-back-ul reprezinte un element structural prin care se asigura buna functionalitate a fiecarui analizator. Reprezinta o dubla legatura dinspre receptor spre segmentul central. *Analizator= receptorcai de transmisie ascendentetraire psihicacai nervoase descendentefeedback Nou nascutul reactioneaza in mod special la stimuli vestibulari care se gasesc in urechea interna si anume deasupra melului la stimuli tactili si termici. Dupa varsta de 4-5 luni reactioneaza si al stimulii olfactivi si gustativi. In jurul varstei de 3-3,5 ani copilul invata sa identifice si sa deosebeasca culorile atat si cele fiind cat si cele complementare In jur de 2 ani reactioneaza la ritmul muzicii, incepe da danseze. Perceptiile copilului la varsta de 2,5 -3 ani au un caracter nediferentiat integrandu-se usor in gandirea sincretica, gandirea copilului de la 3-4 ani jumtate ramane cu gandirea sincretica nediferentiata confuza.

Dezvoltarea copilului intre 3 si 6-7 ani11

In aceasta perioada are loc o complicare si o adancire a proceselor de cunoastere la dezvoltarea limbajului si schimbarea atitudinii sale fata de mediu. Prin atitudine fata de mediu intelegem atat mediul natural, meiul extern cat si mediul social. Angrenarea copilului in activitatea prescolara constitue un foarte bun prilej pt. dezvoltarea socializarii sale sau pt. socializarea sau si pt. intensificarea proceselor sale intelective. Dat fiind ca la 3-4 ani gandirea copilului e sincretica, caracterizata printr-o nediferentiere clara intre real si posibil, exprimare copilului va avea aceleasi caacteristici in povestirile sale elementele reale cu cele imaginare si cele confabulatorii se impletesc in sensul pe care copilul doreste sa-l atribuie. Ca urmare aceasta tendinta de neseparare a realului de imaginar sau posibil trebuie corectata insistandu-se prin explicatii rationale si logice ca in exprimarile sale copilul sa faca aceste diferente importante si necesare. Preocuparea trebuie sa se manifeste atat de catre parinti cat si de catre educatoare. Neglijarea acestui aspect poate conduce la formarea unor tendinte a copilului spre confabulare si ca urmare va ajunge la o tendinta de mitomanie. Mitomanul e cel care confabuleaza, cel care creaza o realitate paralela, uneori in tangenta cu o anume realitate, alteori nu. Mitomanul e altceva decat mincinosul. Mitomanul vorbeste de dragul de a vorbi, de placerea de a confabula fara a urmari un scop sau un interes din aceasta. Pt el confabularile sale reprezinta o realitate chiar daca aceasta e una iluzorie, creata de el. Mincinosul ascunde adevarul in mod intentionat si voit cu un anumit interes, cu un anumit scop; pt. a evita o pedeapsa; pt. afugi de raspundere sau pt. a obtine un anumit beneficiu. Nu sunt de dorit nici minciuna nici confabulatia. Descoperirea constiintei de sine constitue si o premisa in aparitia si dezvoltarea constintei morale. Din punct de vedere al educatiei morale, pana la aceasta varsta i se poate forma copilului anumite atitudini si inceputuri ale unor deprinderi morale. Copilul de varsta intre 4-5 ani se adapteaza mai usor si are loc o intensa dezvoltare si finalizare a dezvoltari limbajului oral. Aspectul fonetico-fonematic al limbajului se dezvolta pana al 5 uneori la 6 luni la copii cu anume tulburari usoare de motricitate. Pt. cei cu un nivel normal de dezvoltare a motricitati, ponuntia si articularea normala a tuturor fenomenelor se realizeaza in jurul varstei de 4 maxim 5 ani. In aceasta perioada se dezvolta intens si vocabularul copilului care in jurul varstei de 5 ani jumtate-6 ani ajunge la 2000-2500 de cuvinte. Cel mai important aspect il reprezinta insusirea structurii gramaticale de catre copil. Daca la 2 ani copilul se exprima corect in propozitii simple, pana la 4-5 ani reuseste sa-si insuseasca si sa se exprme corect in propozitii dezvoltate sau fraze scurt, corect alcatuite din punct morfologic si sintactic. Copilul invata si foloseste corect timpurile verbelor, acordurile gramaticale de timp, gen si numar intre partile principale de propoziti si dintre partile principale si cele secundare. Dpdv al dezvoltari fizice se constata o crestere inegala a diferitelor segmente corporale. Se dezvolta sistemul muscular in starnsa concordanta cu sistemul nervos central. Copilul este dinamic, vioi si activ, plin de energie si dornic de miscare. Dpdv al senzorialitatii inavata sa perceapa dimensiunile spatiale. In preocuparile copilului apar noi tendinte de cunoastere si investigare. Sensibilitatile copilului se adancesc in cunosterea si aprecierea diferitelor tipuri de stimului. Sensibilitatea tactila se subordoneaza vazului si auzului. Se dezvolta intens auzul fonematic si capacitatea de diferentiere fonematica si simultan cu acestea, capacitatea de receptare a limbajului. Apare spiritul de observatie ca dovada a ascutiri calitatilor perceptive si cresterea capacitatea de concentrare a atentiei. Se inbunatateste orientarea spatio- temporala a copilului. Acesta e foarte important in sau pt. logica insusirii scrisului si a cititului. Copiii ci dificultati de orientare spatio-temporala vor prezenta tulburari instrumentale de insusire a scrisului sub forma de disgrafic; de insusire a cititului sub forma unor dislexii, sub forma unor tulburari de insusire a calcului aritmetic dunumit discolalii. Pt. corectarea si indepartarea unor tulburari de aceste goluri e necesara intotdeauna interventia de specialitate a logopedului. Dpdv intelectual a dezvoltari intelectuale copilul parcurge dupa teoria Piagetiana stadiul gandirii preoperationale, dezvoltarea se ce caracterieaza prin urmare caracteristici: - gandirea copilului primeste caracteristica de preconceptuala adica folosirea demiconcepte sau notiuni empirice. - copilul se caracterizeaza prin intuitivitate, adaca e legata in special de activitatea intuitiva, in acelasi timp fiind legata si de imaginatia copilului. Cuvintele ii trezesc intotdeauna a anume realitate. - gandirea are un caracter, egocentric si anemist in analizele obiective (ale obiectelor) pe care le face, imita actele adultului. Perioada de varsta e caracterizata in organizarea unor structuri operative de gandirii. Apar premisele dezvoltarii limbajului intern. 12

13

ROLUL PROCESELOR INTELECTUALE IN INVATARE CE ESTE INVATAREA ?Potrivit unei definitii in sens larg prin invatare se intelege orice achizitie care aduce ceva in plus in domeniul cunostintelor sau a conduitei si comportamentului uman. Ca urmare, invatarea poate fi de foarte multe feluri, de atatea feluri cate tipuri si procese de activitati dispune omul. Daca enumeram, cateva din aceste domenii sunt: - invatarea motorie (invatam sa efectuam diferite munci cu character fizic), - invatarea senzoriala sau senzorio-perceptiva este una dintre formele de invatare predominanta in perioada de varsta intre 1 si 3-4 ani, perioada in care copilul isi dezvolta calitatile si capacitatile perceptive la nivelul tuturor analizatorilor, respective al fiecarui analizator in parte. Prin invatare de tip perceptiv intelegem dezvoltarea calitatilor si capacitatilor analizatorilor de a-si mari atat rapiditatea cat si eficienta proceselor senzoriale, respectiv a perceptiei. - invatarea notionala (invatarea prin notiuni) este forma de baza a invatarii de tip intelectiv care e forma de baza a invatarii de tip scolar. Invatarea de tip scolar presupune invatarea de notiuni care stau la baza cunostintelor, formarea de perceperi, deprinderi, abilitati. In perioada prescolara copilul isi formeaza preconcepte sau notiuni empirice. Notiunile empirice se formeaza in general intr-un anumit context stituational si sunt baza unor informatii nesistematizate. Ca urmare, notiunile empirice au din punct de vedere al continutului un continut sarac, incomplet, imprecis si lacunar. Operarea cu astfel de notiuni e una insuficienta si imprecisa deoarece poate conduce la confuzii atat in exprimare cat si in intelegere. Pentru a se putea forma un sistem de cunostinate, prima condtie e aceea de a-i forma copilului notiuni stiintifice. Notiunile stiintifice reprezinta ,,caramizile necesare formarii cunostintelor de specialitate, de cultura generala si apoi a sistemului de cunostinte. Prin notiuni stiintifice intelegem acele cunostinte formate in mod sistematic si organizat. Formarea sistematica a notiunii stiintifice presupune ca dascalul sa se asigure ca prin explicatiile si prin materialele intuitive si explicative prezentate copilul isi insuseste in mod corect si adecvat intregul continut stiintific al notiunii respective, inclusiv genul proxim si diferenta specifica. Prin aceste 2 insusiri putem corela si ierarhiza notiunile, adica putem stabili apropierea de alte notiuni (prin genul proxim) si prin ce se diferentiaza de acestea (prin diferenta specifica). Formate in acest fel, notiunile devin suporturile pe care se pot construi cunostinte prin relationarea cu alte notiuni si treptat prin relationarea cunostintelor se poate ajunge la sisteme de cunostinte.

Deprinderile si rolul lor in invatareDeprinderile reprezinta un scop si un mijloc de realizare a invatarii. La nivelul activitatii intelectuale e necesar si util ca in procesul instructiv sa se urmareasca si formarea si dezvoltarea unui numar cat mai mare de deprinderi. Deprinderile reprezinta activitati automatizate care faciliteaza desfasurarea cu succes a anumitor actiuni si activitati dar care nu necesita un control permanent, constient, ci unul periferic. La nivelul oricarui tip de activitate deprinderile se formeaza urmarindu-se aceleasi etape: 1. Explicatia si demonstratia 2. Invatarea de catre ,,ucenic a partilor componente ale deprinderii deci invatarea secventiala (dupa model). 3. Legarea elementelor componente si exersarea lor intr-un ritm incetinit pentru a ne asigura ca fiecare parte e insusita si se deruleaza corect. 4. Etapa automatizarii deprinderii. In formarea oricarei deprinderi e foarte important sa se respecte fiecare etapa pentru ca deprinderea sa se formeze corect, deoarece insusirea gresita a deprinderii necesita ulterior formarea unei noi deprinderi. Este de preferat sa se formeze o deprindere noua si nu sa se corecteze cea gresita deoarece va fi o operatie mult mai grea si mai complexa. In formarea deprinderii noi in raport cu cele formate pot interveni 2 tipuri de interactiuni: transferul si interferenta deprinderilor. Sub denumirea de transfer intelegem ca elemente ale unor deprinderi formate anterior, intervin si influentiaza in mod pozitiv formarea noii deprinderi. Prin interferenta intelegem ca elemente ale unei sau a unor deprinderi anterior formate influentiaza negativ invatarea si desfasurarea deprinderii noi. Pentru buna functionare a deprinderilor e necesar sa se asigure un nivel cat mai inalt de automatizare. 14

Pt buna functionare a deprinderilor este necesar sa se asigure un nivel cat mai mare de automatizare. In anumite situatii sau tipuri de activitati se impune realizarea unor lanturi sau succesiuni de deprinderi care formeza asa numitele stereotipuri dinamice. Specific pentru un stereotip dinamic il constitue faptul ca prin declansarea primei verigi se conduce la declansarea intregului lant. Ex: cand inveti o poezie pe de rost un singur vers te poate ajuta sa-ti amintesti intreaga poezie. Asocierea si implicarea unei deprinderi in activitatea intelectuala de invatare si rezolvare a problemelor conduce la perfectarea si cresterea randamentului muncii intelectuale prin formarea unei priceperi. Priceperile odata asimilate sau formate conduc la formarea si dezvoltarea unei ,,maiestrii in domeniul activitatilor respective ce poarta numele de abilitati. Abilitatile sunt niste elemente de maiestrie in domeniul desfasurarii unor tipuri de actiuni.

INVATAREA DE TIP SCOLAR SI PROCESELE INTELECTIVE IMPLICATEPentru accentuarea eficientei invatarii trebuie impletita componenta instructiva cu cea formativa. Adica, pe langa formarea de notiuni, cunostinte si sisteme de cunostinte sa se aiba in vedere deprinderile, perceperile si abilitatile menite sa-i sporesca eficientizarea. In orice invatare de tip scolar sunt implicate urmatoarele procese cognitiv-intelectuale: - NIVELUL DE INTELIGENTA - GANDIREA - MEMORIA - ATENTIA - IMAGINATIA - CREATIVITATEA 1. Nivelul de inteligenta Inca de la inceputul secolului trecut s-a pus problema factorilor de care depinde sau care influentiaza nivelul performantelor activitatilor umane si in special in activiatatea de tip intelectual. Primii cercetatori in Europa interesati de acesta problema au fost 2 francezi: Alfred Binet, George Simon. Au elaborat primele teste de inteligenta constatand ca in toate tipurile de activitati exista un factor general care conditioneaza nivelul performantelor in activitati, atat in activitatea copiilor cat si-n cea a adultilor. Pentru inceput a fost numit Factor G sau factor General. Cercetandu-se ulterior natura acestui factor, s-a pus in evidenta caracterul lui intelectual sau intelectiv. Explicatiile gasite pe parcursul deceniilor urmate de cercetari s-a evidentiat ca acest factor numit ulterior inteligenta generala e de natura preponderent ereditara. Ceea ce inseamna ca fiecare nounascut poseda ca urmare a factorilor ereditari si sub inflenta conditiilor de dezvoltare intrauterina si a celor care au actionat in perioada perinatala o anumita disponibilitate pe care copilul o are si s-ar putea sa se concretizeze in anumite performante. Acesta disponibilitate nu e de la nastere (in act) ci este un potential, se afla in potenta. Pentru a trece de la potenta in act e necesara interventia pozitiva si favorabila a factorilor de mediu si a celor educativi. Nivelul invatarii si al posibilitatilor intelectuale se poate exprima cantitativ prin ceea ce obisnuit se dovedeste nivel sau coeficient de inteligenta si se exprima in scris sub forma de ,,IQ sau ,,CI (coeficient intelectual). Referitor la nivelele la care se poate situa inteligenta unei persoane, la nivelul populatiei acestea se distribuie dupa Curba lui Gauss. Abaterea standard un indice statistic cu cat se abate de la valoarea mediei. Pe o parte si de alta a curbei o populatie luata la intamplare se distribuie pe-o parte si de alta a mediei aritmetice (m) Nivelul intelectual elevului constituie una dintre conditile unor performante scolare ridicate. Este o conditie necesara, nu si suficienta. Faptul ca un copil are o zestre native intelectuala foarte buna nu constituie si o garantie a succesului sau. Deoarece in primul rand, daca primi ani de viata i-a petrecut intr-un mediu socio-familiar si cultural nefavorabil, inteligenta nu a fost stimulata sa se dezvolte; ca urmare, lipsit de stimulare corespunzatoare, intelectul copilului nu devine operational, nu isi poate crea instrumentele operationale care se afla in stransa dependenta cu dezvoltarea gandirii, si in mod special cu operatile gandirii. Se intampla ca, la intrarea in scoala, copii proveniti din familii si/sau din medii sociale defavorizate 15

sa prezinte un tablou al activitatii intelectuale, similar cu cel al deficientilor mintali. Chiar supusi unor probabe de masurare si determinare a performantelor intelectuale, adeseori astfel de copii se plaseaza la nivelul copiilor cu intelect de limita sau chiar mai jos. Daca copii respectivi sunt cuprinsi in programe de stimulare si dezvoltare, cu cat interventia este mai timpurie, cu atat ei vor recupera intarzierile si vor ajunge la nivelul copiilor cu intelect normal de varsta lor. Astfel de copii se numesc pseudo deficienti mintali si se regasesc destul de frecvent printre elevii scolilor speciale de profil. Daca sunt diagnosticati corect si cuprinsi in program speciale de stimulare si recuperare in perioada varstei prescolare, ei vor putea urma fara nici un fel de problema cursurile scolilor de masa. Chiar si fara sa fie recuperati in perioada prescolara, este bine ca ei sa urmeze scoala in nvatamantul de masa deoarece, suyb influenta cerintelor curiculare si in mediul ambient stimulativ, ei vor ajunge ca, pe parcursul anilor de scoala, sa-si valorifice cea mai mare parte a potentialului lor intelectual, sau chiar in totalitatea lui, daca masurile de instruire si educare sunt luate la timp. Ex: fetitele crescute de lupi gasite in India. 2. GANDIREA - reprezinta unul dintre procesele principale cognitiv-intelective, prin care se asigura o cunoastere nemijlocita si superioara a realitatii. Primul nivel de cunoastere il reprezinta cel senzorio-cognitiv, comun oamenilor si animalelor. Gandirea opereaza prin operatiile sale, care sunt: analiza, sinteza, comparatia, abstractizarea si generalizarea. Primele trei operatii ale gandirii isi au correspondent si la nivelul primar al cunoasterii. Analiza este operatia prin care se descompun lucrurile, obiectele, fenomenele, etc. in partile lorcomponente. In perioada de invatare cognitiva a copilului, el se implica activ in astfel de operatii, ca de ex. descompunerea jucariilor. Sinteza este operatia prin care din partile componente se recompune intregul. Analiza si sinteza sunt doua operatii comlementare. Comparatia este o operatie foarte importanta, prin care se stabilesc asemanarile si/sau deosebirile intre lucruri, obiecte, fenomene, pe baza unor criterii. Comparatia senzorio-perceptiva incepe in al doilea an de viata. Se realizeaza prin asezarea lucrurilor fata in fata si cerandui sa spuna ce au identic sau asemanator si ce au diferit. De retinut: pentru ca o comparatie sa fie valida este necesar a se respecte intotdeauna un criteriu anterior stabilit; nerespectarea criteriului face comparatia imposibila sau absurda. De ex. comparam elevii din doua clase si afirmam: elevii clasei a 10-a A snt silitori, iar elevii clasei a 10-a B sunt pletosi=absurd. In planul gandirii comparatiile se realizeaza in acelasi mod, pe baza elementelor relevate prin gandire si tot in functie de criteriu. Abstractizarea si generalizarea sunt de asemenea doua operatii comlementare care nu se pot desfasura una fara cealalta. Abstractizarea este operata gandirii care consta in ignorarea sau omiterea intentionata a unor insusiri, trasaturi sau calitati ale fiintelor, obiectelor sau fenomenelor, in veerea generalizarii unor alte insusiri si trasaturi. Generalizarea reprezinta operatia complementara de inducere si de generalizare a unei insusiti, trasaturi pentru o clasa sau o categorie de fiinte, obiecte sau fenomene, pe baza abstractizarii unei sau altor insusiri si trasaturi. Eficienta operatiilor gandirii isi pot impune amprenta asupra acesteia oferindui o insusire determinanta. Se vorbeste despre: - gandirea analitica, uneori prea analitica, a celor e despica firul in 14, pun accen foarte mare pe analiza in defavoarea sintezei; - gandirea sintetica a persoanelor capabile sa sintetizeze, sa extraga idei generale si/sau specifice dintr-un material amplu. O buna capacitate de sinteza presupune implicit si bune capacitati analitice. Pe baza comparatiei se dezvolta criticismul gandirii. *Metacunoasterea analiza a proprilor cunostinte. Poate fi de supraevaluare, subevaluare, critica sau reala. De ex. nota unei note la un examen: - supraevaluare: iti atribui o nota mai mare decat cea pe care o vei primi; - subevaluare: iti atribui o nota mai mica decat cea pe care o vei primi: - critica: iti atribui o nota mai mica, dar primesti o nota mai mare; - reala: iti atribui aproximativ nota pe care o vei primi. In timpul scolarizarii este necesar sa se educesi sa se dezvolte mai multe calitati ale gandirii. Gandirea poate fi: 16

- productiva - sa conduca la anumite rezultate, - flexibila - sa fie capabila sa se adaptez la cerinte si conditii care se schimba pe parcurs sau in diferite conjuncturi. Flexibilitatea este insusirea opusa rigiditatii in gandire, - rigida se manifesta prin dificultatate sau incapacitate adaptativa la situatii noi. 3. ATENTIA - este o forma sau o modalitate de concentrare asupra unui sau unor obiecte, fenomene, activitati, etc. . Este o conditie a oricarui tip de activitate ce implica coordonare si control constient. D.p.d.v. al participari vointei in atentie distingem doua forme: atentia voluntara si atentia involuntara. Atentia este determinata in lipsa unei intentii sau a unui scop de a ne concentra intr-un act perceptiv sau intr-o actiune sau activitate. De regula atentia involuntara este provocata de insusirile stimulilor, cumar fi: - noutatea - un stimul nou atrage atentia in rport cu stimuli mai vechi, - intermitenta un stimul intermitent se impune in raport cu un stimul continu. - contrastul stimulilor un stimul care contrasteaza cu ceilalti se impune. Atentia voluntare este forma de concentrare ce se realizeaza ca urmare a unei intenti sau a unui scop si pe baza depuneri unui unui efort voluntar de concentrare si de mentinere a concentrari pe durata necesara realizarii scopului propus. Datorita efortului de concentrare atentia voluntara este solicitanta si de aceea, uneori, mai putin rezistenta in timp. Oboseala, stresul, epuizarea, mai ales privarea de somn, infometarea si alti factori sunt de natura sa slabeasca in masura semnificativa capacitatea de concentrare. Alte forme de atentie: se vorbeste despre concentrarea atentiei si despre distributivitatea ei. Adica s-a constatat ca anumite persoane sau fiecare persoana dispune de capacitatea de a efectua simultan doua sau mai multe tipuri de activitati. Uni psihologi si-au pus problema daca exista intradevar distributivitate a atentiei, adica daca exista capacitatea de a avea simultan in campul concentrari atentiei doua sau mai multe activitati. Cercetarile au demonstrat ca este posibil sa desfasuram concomitent doua sau mai multe actiuni cu conditia ca numai una dintre ele sa impuna un control constient, iar celelalte sa necesite doar un control general periferic (automatizat). Ceea ce se credea a fi distributivitate a atentiei s-a dovedit a fi mobilitate, mobilitate reflectata in capacitatea de a comuta rapid campul sau focarul atentiei de la un obiect la altul. Capacitatea de concentrare a atentiei este una care evolueaza si se dezvolta odata cu cresterea si dezvoltarea copilului si in functie de influentele educative. In raport cu atentia dascali trebuie sa urmareasca educarea unor calitati ale atentiei, cum ar fi gradul de concentrare, adica o focalizare a capmului atentiei incat sa reziste si in conditii de factori perturbabili. Factorii perturbabili sunt de natura externa sau interna ce intervin pe parcursul concentrarii intr-un act perceptiv sau unul congnitiv. Campul atentiei se refera la nr maxim de obiecte sau fenomene ce poate fi cuprins simultan in campul atentiei. Nr optim de obiecte si fenomene este de 6-7 la persoana de varsta adulta si cuaintelect normal. Pe parcursul cresterii si dezvoltarii copilului , in raport cu diferite etape de varsta, nr obiectelor creste de la 1-2 in jurul varstei de 2 ani jumatate-3 ani, urmand ca in perioada de imbatranire si senectute nr obiectelor din campul atentiei sa ajunga iar la 2-3 maxim. Stabilitatea(durabilitatea atentiei)- este aceea capacitate care consta in durabilitatea in timp a cocentrarii atentiei. Daca la 3 ani 3,5 copilul se poate concentra voluntar pe o durat a de 5-7 min, in peioada scolra mare durata concentrarii se poate pastra pe 40-45 min. Avandu-se in vedere aceste insusiri in activitatea didactica trebuiesa se tina seama de realitatea respectiva, ca urmare trebuie intrercalate momente scurte 1- 1,5 min de activitati recreative si/sau gimnastica pt ai ajuta pe copii sa-si redobandeasca capacitatea de concentrare. 4. MEMORIA - caracteristica predominant teoretica a continutului invatamantului se bazeaza intr-o foarte mare masura pe implicarea si memorarea continuturilor respective. Teoretizarea prea accentuata si ruperea legutrii cu impliactiile si aplicatiile practice a cunostintelor suprasolicita memoria, pe deoparte, dindu-le acestora un caracter abstract, imperativ, pe de alta parte. Memoria este un proces cognitiv prin care se asigura intiparirea sau memorarea informatiilor, cunostintelor, actiunilor si activitatiilor pt a fi actualizate.Memoria ca functiie psihica se bazeaza pe capacitatiile celulelor nervoase 17

(a neuronilor) de a engrama (a-ntiparii) informatii pt anumite perioade de timp. Memoria poseda 3 operatii : engramarea, pastrarea si actualizarea. a) engramarea(intiparirea) este procesul prin care informatiile, cunostintele sau continuturile respective sunt intparite in structurile memoriei. Pt reusita aceste operatii sunt necesare repetitii. In orice sarcina de invatare de tip scolar pt o buna si fidela memorare a cunostintelor sunt necesare exercitii de repetare (Repetitia est mater studiorum). Insa este nevoie de o buna cunoastere a legiilor de functionare a proceselor nervoasa fundamentale pt o buna programare a repetitiilor. Repetitiile nu trebuie sa fie dese incat sa produca oboseala, nici prea rare incat, in intervalul respectiv, sa se produca uitarea. De buna programare a repetitiilor va depinde in foarte mare masura calitatea pastrari si actualizarii celor memorate. Memorarea se poate face pe mai multe cai : voluntar sau involuntar. Vorbim despre memorarea involuntara atunci cand ni se intiparesc in memorie informatii, cunostinte, fapte, ect. in diferite situatii conjuncturale fara ca noi san e fi propus acel fapt. D.p.d.v a structurarii materialului memorat exista 2 forme de memorare: mecanica si logica. Memorarea logica este cea mai eficienta forma de memorare cunoscuta deoarece pt realizarea ei se presupune intentie, efort voluntar si structurarea materialului respective. Structurare = analiza logica si organizare a materialului potrivit interesului de cunoastere a celui ce memoreaza. Memoria mecanica retinerea asemenea unei inregistrari effectuate cu aparate, fara o prelucrare proprie prealabila. b) Pastrarea asigura conservarea in memorie a continuturilor memorate. Dupa durata pastrarii se disting urmaroarele formede memorie: MSD memoria de scurta durata-se refera la cele pastrate in memorie pt o durata scurta de timp (1-1.5 min). MLD- memorie de lunga durata- se intelege aceea forma de memorie in care continuturile memorate se pastreaza dela un min pana la cateva ore, zile si chiar saptamani. ML-memoria de lucru-cea mai eficienta si cuprinzatoare forma a memoriei. Prin ea se antreneaza in toate directiile o multitudine de continuturi si cunostinte. De aceea pt eficienta activitatii scolare este necesar sa antrenam aceasta forma de memorie. MLD le care se adauga rezonantele afective ale continuturilor impreuna cu ML dau memoria de foarte lunga durata. c) Actualizarea-consta-n readucerea in actualitate a celor memorate. Are 2 forme: Recunoasterea reprezinta cea mai simpla forma de actualizare. Ea consta-n a recunoaste ca materialul sau continutul respectiv a fost perceput anterior. Reproducerea- este forma de actualizare a continutuirilor memorate intr-o form acat mai fidela si exacta in raport cu ce s-a memorat sau ar fi trebuit sa se memorize. In raport cu cele 3 operatii ale memoriei prin activitatea scolara ar trebui sa se educe si sa se formeze urm calitati ale memoriei: in raport cu memorarea-invatarea de metode mnemotehnice - sa se asigure insusirea corecta si eficienta a continuturuilorr cu un nr cat mai mic de repetitii, ceea ce inseamna si un efort cat mai mic. in raport cu pastrare-durabilitatea sau stabilitatea in timp a celor memorate-se asigura prin strategii de structurare logica si de asociatii multiple intr-e continuturile memorate. Daca cele insusite msunt structurate logic si integrate in cadrul unor sisteme de cunostinte in acest fel se va asigura durabilitatea pastrarii. Fidelitatea actualizarii de aceasta depinde n general rezultatea examenelor. 5. IMAGINATIA - face parte tot dintre procesele cognitive si intellective - consta in crearea de imagini noi in cadrul unei productii intelective individuale. Primele imagini mintale ce apar si se dezvolta in mintea copilului sunt reprezentarile, care sunt imagini reproductive ca urmare a unor experiente perspective. Aceste imagini mintale reprezinta o forma de trecere dinspre perceptie spre gandire. Aceasta calitate este dobandita prin faptul ca reprezentarile antreneaza cuvinte-notiuni. In actul imaginatiei intervin metode si procedee de prelucrare, structurare sau restructurare, ajungandu-se la imagini, idei sau productii noi. 18

D.p.d.v al continuturilor vehiculate in procesul de imaginare se disting doua forme de imaginatie: - reproductiva-se bazeaza in mod preponderent pe reluarea si prelucrarea unor imagini trecute deja prin experienta noastra, - creatoare-se orienteaza pe crearea de imagini noi intr-o modalitate superioara de restructurare in care elementele reproductive au o pondere mult mai redusa. Exista o multitudine de tehnici imaginativ-creative: -repetarea unui anumit element sau multiplicarea, - alaturarea noua, originala de elemente care in mod obijnuit nu se intalnesc in forma respectiva, - adaugarea de element noi, socante unor imagini sau modele cunoscute. ROLUL FACTORILOR SI A TRASATURILOR DE PERSONALITATE IN INVATARE Atunci cand vorbim de factori sau trasaturi de personalitate avem in vedere o serie de insusiri si trasaturi provenite din sfera personalitatii. Personalitatea reprezinta o structura greu de definit, iar cei preocupati de studiul si modalitatile ei de formare si devenire s-au situat adeseori pe pozitii foarte controversate. Daca facem o sinteza a incercarilor de definire a personalitatii constatam ca acest concept serefera la o serie de insusiri, trasaturi, atitudini si conduite de prezinta un caracter de stabilitate, adica il caracterizeaza pe individ pt o perioada mai lunga sau mai scurta de timp. Atunci cand se vorbeste de personalitate se au in vedere urmatoarele tipuri de trasaturi: temperamentul, aptitudinile, caracterul si componenta volitiv motivationala a personalitatii, care la randul ei cuprinde vointa si motivatia. Asa cum procesele din grupa trasaturilor cognitiv-intelective actioneaza intr-o stransa unitate si interdependenta, si trasaturile de personalitate, facand parte din siatemul psihic uman, se supun in intregime legilor si principiilor de functionare ale acestuia, interactinand si influentandu-se reciproc in cadrul activitatii umane. Temperamentul- reprezinta latura dinamico-energetica a personalitatii umane. El exprima forta, energi si echilibrul personalitatii in diferite forme de structurare, astfel spus, sub forma diferitelor trasaturi temperamentale. Oridecate ori doua sau mai multe persoane intra in interactiune in primul rand se evidentiaza niste trasaturi de personalitate din gesturi, atitudini, felul in care reactioneaza,etc. Astfel de atitudini si comportamente au caracterizat oamenii de can exista si, de aceea, primele incercari de explicare si de scriere a acestor trasaturi le regasim in scrierile medicilor si filosofilor din antichitate. Astfel, de la Hipocrate (450 iEn) au ramas primele descrieri si explicatii referitoare la structura si functionarea temperamentului. Potrivit Teoriei fluidelor, care era la moda in vremea aceea, reactiile si comportamentele oamenilor erau diferite pt ca in interiorul corpului uman circulau, in mod predominant, anumite lichide sau fluide. Lichidele respective erau sangele, bila galbena, bila verde si bila neagra. Tot de la Hipocrate au ramas denumirile temperamentelor, raportate la diferite tipuri de umori(lichide): - cei cu sangele predominant au fost denumiti sangvinici, caracterizati ca persoane active, dinamice, de multe ori superficiale; - colericii temperament determinat de predominanta bilei galbene, cu comportament exploziv, reactii puternice, bruste, necontrolate, usor iritabili; - flegmaticii predominanta bilei verde, caracterizati de o anumita vascozitate, incetineala a dinamizarii lor, rezistenti la efort, se pornesc cu greu si tot la fel se si opresc; - melancolicii temperament explicat de Hipocrate ca fiind dominat de bila neagra, este un tip astenic, visator, mai rupt de realitate, ce se regaseste frecvent in conduita artistului. Daca denumirile temperamentelor au ramas aceleasi cercetarile efectuate asupra fiziologiei sistemului nervos central au adus descoperiri menite sa explice caracteristicile si particularitatile individuale temperamentale. Astfel, cercetarile efectuate de catre Secenov (profesoru lui Ivan Petrovici Pavlov) privind legile si functionarea proceselor nervoase fundamentale cerebrale, adica excitatia si inhibitia, si pe trasaturile lor, adica forta, echilibrul si mobilitatea, au dus la aflarea unor caracteristici a celor patru tipuri temperamentale.

19

* Notiunea de excitatie nu contine nimic erotic. Neuronii care formeaza scoarta cerebrala sunt activi datorita unui stimul denumit excitabil. Pavlov a descoperit jocul dinamic al acestor procese si legaturile dintre ele, ca de ex: o excitatie indelungata va necesita o inhibitie la fel de puternica pentru protejarea organismului. Trasaturile proceselor nervoase fundamentale cerebrale: Forta se refera la energia pe care o descarca si cu care sunt dotate procesele respective. Se disting tipurile puternice si slabe. Echilibrul reprezinta raportul dintre cele doua procese fundamentale, adica dintre excitatie si inhibitie. Se disting persoane echilibrate sau neechilibrate. Mobilitatea se refera la dinamica sau viteza cu care cele doua procese se inlocuiesc unul pe celalalt. Ca urmare, atunci cand exista mobilitate si schimbarea se face rapid vorbim despre un tip mobil, iar cand schimbarea se face lent se vorbeste despre inertie. CARACTERIZAREA CELOR PATRU TIPURI DE TEMPERAMENT: Sangvinic puternic, echilibrat, mobil. E activ, volubil, de initiativa, incepe cu multa usurinta, de multe ori nu duce la capat ceea ce incepe. Coleric putenic, neechilibrat. Trece repede de la inhibitie la excitatie, foarte iritabil, exploziv, uneori brutal, impulsiv, intotdeauna actioneaza la primul impuls, nu prea sta sa se gandeasca, isi creaza multe probleme, ajunge usor la scandal dar nu este patimas(ii trece repede). Flegamtic putrtnic, echilibrat, inert. Inertia este caracteristica ce iese in primul rand in evidenta. Se antreneaza cu dificultate, se decide mai greu, dar odata decis este perseverant si constant. De regula duce lucrurile la bun sfarsit, nu-i place schimbarea mediului de munca si al celui social, de cele mai multe ori manifesta o atitudine mai conservatoare. Melancolic tipul slab. Acestea sunt doar descrieri teoretice, in practica tipurile pure de temperament sunt greu de gasit, predominand tipurile mixte. Caracteristicile temperamentale sunt inascute, ele fiind date de insusirile proceselor neurofiziologice fundamentale. Pt ca sunt inascute si isi imprima amprenta asupramanifestarilor, conduitelor si reactilor umane, poarta numele de genotip (adica tine de gene). Procentul de formare si de educabilitate este destul de redus, mergand pana, dupa parerea unor autori, la maximum 10% grad sau nivel de educabilitate. Copii au de multe ori nevoie de ajutor si influenta in directia controlului si stapanirii trasaturilor temperamentale. De ex: un copil lipsit de energie poate fi invatat sa-si dozeze eforturile, sa-si formeze o rezistenta la efort de o mai lunga durata. In general au nevoie de mai multa insistenta persoanele lipsite de echilibru. Este o misiune dificila atat pt copil cat si pt dascal sa-l invete pe copil sa-si controleze impulsurile. In raport cu lipsa de mobilitate a flegmaticilor se poate face ceva in genul autoantrenarii adaptative la diferite schimbari. Ceea c se obtine in urma educarii temperamentului, ca atitudini comportamentale si de interrelatie umana poarta numele de genotip. RELATIA DINTRE TEMPERAMENTE SI REZULTATELE SCOLARE In mod direct nu se poate afirma ca temperamentul influenteaza nivelul de insusire a cunostintelor. Ca urmare, copii apartinand oricarui tip de temperament pot obtine performante de nivel superior. Daca temperamentele se reflecta in nivelul performantelor scolare, acesta se face pe o cale indirecta prin atitudinea generala fata de munca si fata de invatare. Prin disciplina muncii, prin formarea unor deprinderi de munca se pot controla si se pot depasiii anumite limite impuse de temperament. De ex: 1) Un copil lipsit de energie trebuie invatat sa isi programeze activitatile scolare pe intervale de timp in care activitatea de baza sa alterneze cu perioade scurte de odihna. Schimbarea formei de activitate poate constitui o ocazie, un prilej de refacere prin alternarea zonelor solicitate la nivelul scoartei cerebrale. 2) Copilul echilibrat si mobil, uneori cu tendinta de instabilitate trebuie educat in privinta stabilirii unor constante in activitate. Deoarece persoanele cu temperament nechilibrat sunt foarte tentate sa-si schimbe cu multa rapiditate domeniul activitatii si sunt tentati la superficialitate, acestia au nevoie de un control sistematic, treptat sa fie invatati sa nu fusereasca si este necesar si bine sa le cultivam simtul responsabilitatii. Pe masura ce devin mai responsabili vor invata sa se autocontroleze si sa faca munca de calitate, impotriva marilor tendinte spre dinamism. 20

Aptitudinile- reprezinta inzestrari naturale spre anumite domenii de activitate, inzestrari ce constituie conditii sau premize a realizarii cu succes a diferitelor activitati. Asa cum rezulta din definitie aptitudinilereprezinta calitati, insusiri rezultate din structura genetica individuala, adica au un caracter ereditar. Zestrea genetica se poate manifesta sub forma unor aptitudini de natura generala sau a unor aptitudini speciale, de natura specifica. Prin aptitudini generale intelegem un set de insusiri sau abilitati native care permit realizarea cu succes in diverse domenii de activitate. De ex: aptitudini sociale, aptitudini sportive, etc. . Caracteristic pt aptitudinile generale este faptul ca ele permit achizitia si efectuarea unui mlarg camp de actiuni si activitati deoareceele pot constitui sursa unor aptitudini si abilitati directionate. De ex: persoanele cu aptitudini generale in domeniul fizic poate dezvolta aptitudini sportive. Din aptitudinile generale se pot desprinde si directiona aptitudini cu caracter specific, aptitudini care se pot dezvolta prin exercitii si prin masuri speciale de formare si dezvoltare. Nivelul de performanta se poate asigura pana la o cota peste medie, chiar foarte bine, dar fara o inzestrare speciala sau un talent deosebit in domeniul respectiv nu se poate ajunge la rezultate de exceptie. Aptitudinile speciale reprezinta dotari native orientate spre un domeniu precis de activitate. De ex: aptitudini tehnice, aptitudini spre matematica, aptitudini muzicale sau aptitudini spre ritm si muzica, etc. . Ca urmare aptitudinile speciale sunt mai precis directionate, iar posibilitatile de largire si diversificare sunt mai reduse decat in cadrul aptitudinilor generale si vizeaza doar domeniul respectiv. O forma de inzestrare naturala de exceptie o reprezinta talentul. Acesta exprima o dotare nativa spre un domeniu ingust sau spre mai multe campuri de zone de activitate. Aptitudinea scolara (Ion Berar)-in ultimi ani se vorbeste despre aptitudinea scolara ca o forma de aptitudine complexa. Vorbind despre aptitudinea scolara si intelegerea ei ca dotare complexa se au in vedere aspecte ca: - zestrea sau nivele intelectuale, - aptitudini matematice si spre stiinte exacte, - un nivel corespunzator al gandirii si aptitudini tehnice, - perceptie si reprezentare spatiala, - anumite aptitudini grafice, de exprimare si intelegere a desenului, atat prin caracteristici tehnice cat si artistice. Tot la nivel de aptitudini scolare se poate vorbi despre o motivatie integrata, trasaturi volitionare pozitive si, de asemenea, trasaturi pozitive de caracter, cum ar fi: disciplina muncii, atitudine pozitiva fata de munca, atitudinecorecta fata de sine si fta de altii, simtul responsabilitatii. Ca urmare se vede complexitatea a ceea ce este cuprins sub denumirea de aptitudine scolara. Este o paleta de insusiri si trasaturi. Rolul trasaturilor de caracter in invatarea scolara Caracterul reprezinta latura(axa) axiological a ersonalitati umane, adica orientarea spre valori. Trasaturile de caracter se formeaza pe parcursul cresterii si dezvoltarii copilului incepand cu primele luni de viata extrauterina pana la maturitate, uneori si dupa. In formarea caracterului se reflecta, in mod deosebit, componenta morala a educatiei, cea estetica si educatia intelectuala. Formarea si dezvoltarea unei constiinte morale, a unor atitudini si trasaturi morale tind sa se impuna in conduita si atitudinea constanta a unei persoane inscriindu-se si ajungand in final trasaturi de caracter. Educatia morala reprezinta una dintre laturile educatiei integrale a persoanei, fiind orientata spre cunoasterea, respectarea si cultivarea valorilor fundamentale umane percepute prin prisma conceptiei crestine. Valorile fundamentale cultivate prin aceasta prisma sunt binele, frumosul si adevarul, valori in general cunoscute de catre toate religiile si care pot constitui baza educatiei morale. In aceste trei valori fundamentale se releva spiritul universal suprem si este de natura sa orienteze personalitatea umana spre o buna intelegere si integrare si o buna relationare. Dumnezeu reprezinta binele suprem. Cunoscand binele omul evita raul atat in viata personala, in relatiile cu ceilalti, in raporturile sale de munca si in raport cu natura. Cultivand binele si refuzand raul evitam producerea si mentinerea 21

oricarei forme de dezechilibru la nivel personal, intre Sine si Constiinta de sine, la nivel interrelationar relatii bune cu ceilalti, in raport cu natura pastrarea si respectarea naturii, respectiv a mediului inconjurator cu care ar trebui sa fim in armonie, si in relatie cu Dumnezeu printr-o constiinta de sine curata, fara sentimentul de pacat. Integrarea individuluise face in raport cu alte persoane, adica in mediul social, mediul de munca si mediul natural. Frumosul reprezinta echilibru. *Potrivit genezei, frumosul il gasim in toate creatiile. Daca stim sa cultivam aceste valori putem construe un om moral. Ed morala in ed morala si in ed estetica este bine sa se porneasca de la conduite, atitudini si experiente practice spre explicatii de natura teoretica. Edte bine sa se inceapa ed de acest gen inca din primul an de viata cand copilul este foarte mic dar receptiv. In cadrul experientelor concrete bogate legate de viata si conduitele copilului este bine ca persoana care ii face educatia in mod preponderent sa-i spuna copilului ce e bine si ce e rau. Prin aceasta se va recurge la formareaunor deprinderi. Dupa exemplul mamei copilul isi va insusi diferite tipuri de atitudini si comportamente. Mama este cea care triaza anumite comportamente, adica incurajeaza, intareste pozitiv sau descurajeaza, respectiv intareste negativ. Intarirea pozitiva este de natura sa stimuleze copilul in respectarea comportamentului sau atitudini, pe cand intarirea negativa este destinata inhibarii sau stingerii comportamentului respectiv. Prin respectarea in timp, ca urmare a consegventei mamei, copilul va invata si va manifesta, respectiv va repeta comportamentele care au fost intarite pozitiv si le va inhiba pe cele ce au fost intarite negativ. In acest fel copilul isi formeaza niste eprinderi care, o data cu trecerea timpului, vor devenii obijnuinte. Obijnuintele odata formate se manifesta ca o necesitate