Referinţe critice

„Atrag atenţia asupra lui Ion Gheorghe Pricop, aplecat spre s u r s e l e p r i m a r e a l e miraculosului.”

(Adrian Dinu Rachieru, 1985)

*„În cele mai bune pagini ale

sale, Ion Gheorghe Pricop lasă impresia că scrie precum îi este vocea, de-o asprime modulată, cu vibraţii guturale, inimitabile, a căror rezonanţă contaminează fericit cuvintele, deturnându-le sensurile facile şi amăgitoare într-o melodie ciudată, mocnit tragică. Punctul forte al textualităţii aces tu i au to r es te daru l remarcabil de a transcende fapticul tradiţional în mit viu, genuin, capabil să fascineze prin contaminare colectivă. El pleacă de la un obicei, de la o întâmplare banală, de la un eres, care devine un soi de «genă mutantă» generând universuri ale stării de fascinaţie.”

(Theodor Codreanu, în Luceafărul, nr.27/1987)

*„Ascuţimea observaţiei,

firescul multor pagini, uşurinţa dialogului şi o vizibilă îndemnare în construcţie sunt însuşiri ce anunţă în Ion Gh.Pricop un prozator...”

(Al. Dobrescu, în Convorbiri literare, nr.2/1182,

februarie 1985)

PRUTULAnul IV. Nr. 3(34) - martie 2004 * REVISTĂ DE CULTURĂ * Apare la Huşi * Fondator Costin CLIT

Cont.în pag.6

Cont.în pag.4

Recenzie

Prof.Vasile N.Folescu, Creţeşti. Istorie şi

actualitate

Costin CLIT

O monografie impresionantă ca număr de pagini a văzut lumina tiparului recent: Creţeşti. Istorie şi actualitate, de Vasile N.Folescu, sub egida Casei Editoriale Demiurg din Iaşi. Referenţii ştiinţifici ai lucrării sunt prof.univ.dr.ing. Constantin Filip, prof.dr. Theodor Codreanu, prof.monograf Mihai Ciobanu şi prof.monograf Mihai Ciobanu şi prof. monograf Dan Ravaru.

Cei doi prefaţatori remarcă „experienţa dobândită din activităţile ştiinţifice anterioare” (Constantin Filip, p.2), şi redarea faptelor „într-o limbă română bine mânuită”.

Ne îndoim de activitatea ştiinţifică a autorului, fapt dovedit şi de fişa sa biografică din monografia de faţă (p.397-398). Notele de la subsolul paginilor sunt dominate de explicaţii ale termenilor şi noţiunilor istorice din text, deşi pentru un istoric nu este atât de neînţeleasă semnificaţia neoliticului. Un glosar de termeni la sfârşitul lucrării ar fi fost mult mai eficient, notele putând fi folosite la indicarea lucrărilor care l-au inspirat pe autor, care manifestă dezinteres faţă de transcrierea numelor unor călători străini: Querini în loc de Bernardino Quirini (vezi Călători străini despre ţările române, vol.IV), Vitapiluzio în loc de Vito Piluzzio.

Autorul citează articole sau lucrări pe care nu a avut posibilitatea să le cerceteze în original. La nota 17 (p.26) ne indică articolul Timpul aşezării coloniştilor bulgari în Huşi şi judeţul Fălciu, precum şi oarecari moravuri străvechi bulgăreşti, culese din spusele bătrâneşti de George Aramă din România liberă, mai-iunie 1887. În realitate articolul este publicat în ziarul amintit, din 20 mai/1 iunie 1887 şi 23 mai/4 iunie 1887 (amintim autorului că ziua de 20 mai este identică cu cea de 1 iunie - aceiaşi zi, calendarul gregorian fiind introdus în românia în 1919 când ziua de 1 aprilie a devenit 13 aprilie).

Ion Gh.Pricop - 60Axa lumii

Timpul nu uită şi nu iartă. Trece inexorabil peste noi, câteodată ca un vifor, şi ne marchează pe toţi. Aceste truisme solide mi-au venit în minte aflând, cu uimire, de la distinsul meu coleg şi prieten, Theodor Codreanu, că Ion Gh.Pricop împlineşte 60 de ani. Când s-a isprăvit încă o clepsidră? Pe sexagenarul luminos de astăzi îl cunosc de peste trei decenii şi chiar dacă nu ne-am intersectat prea des axele vieţii, chiar dacă ne-au absorbit atâtea treburi terestre şi presante, am simţit întotdeauna o stimă specială pentru ruralul încăpăţânat de la Duda Epureni, căruia i-am înregistrat, în firidele memoriei afective, cu fidelitate, izbânzile publicistice şi editoriale. M-am întrebat nu o dată de ce n-a plecat scriitorul Ion Gheorghe (ce prenume româneşti indestructibile!) din satul său, de ce a rămas fidel „cercului strâmt” al existenţei şi rutinei rustice. Niciodată n-am găsit un răspuns satisfăcător. Inerţie? Fixaţie auto-impusă? Teama dezrădăcinării? Fidelitate faţă de rădăcini? Simţ practic? Scrupule de ordin moral-intelectual? Probabil că nici sărbătoritul nostru de astăzi n-ar putea da o explicaţie scurtă, categorică şi esenţială. Aşa a fost să fie ! - ar putea, eventual, exclama, invocând implicit, auto-ironic, fatalitatea predestinării.

Teodor PRACSIU

Prozatorul în ipostază de director, pe scările şcolii din Duda

Cont.în pag.5

Crucea refuzã lanþulCrucea este scară de urcare la cer, căci alta nu avem.

Trupul omului ia forma crucii, în cruce e zidit. Forma aceasta dă lumină materiei să se rostuiască într-o simetrie perfectă: ochiul drept şi ochiul stâng, mâna dreaptă şi mâna stângă, plămânul drept şi cel stâng. Simetria este o mare forţă, ea este puterea esenţială a împlinirii.

Crucea văzută, la îndemâna ochiului iscoditor, se încopciază pe acea tainică, nevăzută, care este în centrul fiinţei noastre - Sfânta Treime, Chipul lui Dumnezeu în om, în inima lui: inima cea văzută de Sfinţii Părinţi ca intelect, ca miez personal al omului însumând raţiunea, voinţa şi sentimentele. În aceasta constă viaţa noastră autentică, pentru care suntem creaţi. De aceea crucea este încărcată de o putere harică. Este semnul puterii lui Dumnezeu, dăruit în ajutor lumii.

Întreg universul este clădit pe cruce. Semnul ei stă permanent şi niciodată nu cade, el este informaţie care sprijină tăria zidirii. Dacă până la Răstignirea Mântuitorului, Crucea era obiect de tortură, acestea s-au întâmplat aşa pentru ca omul să vadă cum înalţă Dumnezeu pe cele smerite.

În vremurile învolburate ale istoriei, avem impresia că ceea ce este esenţă se dizolvă, dispare. Atunci se găsesc încă oameni de bun simţ, care nu îşi pierd mintea şi învaţă să primească Crucea, să şi-o asume şi să se dăruiască ei. Au făcut şi Troiţe, marcaje ale drumurilor sau ale căderilor sacrificiale. Acestea vorbesc despre suferinţă, moarte, dar mai ales vorbesc despre viaţă: „Căci iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea” (Troparul Utreniei de Duminică).

Prof. Maria PARĂ, HuşiCont.în pag. 18

„Prin Eminescu, ţăranul român a dăruit elementul cel mai necesar literaturii noastre: limba curată, bogată, mlădioasă, mereu nouă, cu posibilitatea de eternă înnoire, cu un dinamism etern, dinamismul eternului duh neaoş românesc. Colaborarea dintre românul cel mai modest şi poetul cel mai mare a fixat linia generală a originalităţii literare româneşti”. Liviu Rebreanu

PRUTUL* Anul IV * Nr. 3(34) * martie 2004 *

2

deprins a spune verde în faţă ce ai de spus, îl aşază în conflict cu noile organe de partid.ION GHEORGHE PRICOP

În iunie, la 26, se naşte primul copil, Dan. 1966. În anul al II-lea de facultate îi are ca profesori pe Al.Dima, V.Gafiţeanu

sau Agavriloaie Constantin, care îl impresionează prin cursuri de înaltă ţinută - tabel cronologic -intelectuală; participă la şedinţele de cenaclu Nicolae Labiş, al Universităţii, dar şi la cele ale cenaclul Mihai Eminescu, al Casei Tineretului şi Studenţilor din Iaşi, unde veneau scriitori ieşeni deja consacraţi: Grigore Ilisei, Mircea Radu Iacoban, 1878. În august, se naşte Ieremia, nepot al lui Alexandru Pricop, venit pe la Stelian Baboi, Adi Cusin, Aurel Brumă ş.a. Ia parte cu însufleţire la întâlniri şi 1800, alături de alte câteva familii, întemeind sat de clăcaşi, ( Novaci), pe moşie simpozioane cu scriitori consacraţi din ţară, care vizitau Iaşiul, cum ar fi: Şerban mânăstirească; tatăl este Gheorghe Pricop, care mai are un fecior şi trei fete.Cioculescu, P.Comarnescu, M.Sorescu, M.Sevastos şi chiar Ion Iliescu, proaspăt 1882. În mai, se naşte Elena, fiică a lui Ioan Vârlan, urmaş, de asemenea, al secretar al C.C. al U.T.C.uneia dintre familiile venite la început. Fiind doar doi copii la părinţi, familia este

1966-1967. În anul trei de facultate, se dedică studiului şi formării ceva mai înstărită.profesionale. Face noi lecturi, consacră aproape tot timpul bibliotecilor. Are o Atât Pricopeştii, precum şi Vârlăneştii, şi-asigură existenţa lucrând pământuri plăcere deosebită să meargă la Biblioteca ,,Mihai Eminescu” de la Fundaţia arendate, apoi primite prin Legea agrară a lui Cuza-Vodă, de la 1864, ulterior Copou. Urmăreşte fenomenul literar românesc, şi mai ales ascensiunea poeţilor mărindu-şi suprafeţele prin cumpărături succesive. Primele generaţii ale celor şi prozatorilor acestui deceniu: M.Sorescu, N. Stănescu, Al.Ivasiuc, N. Breban două familii cuprind persoane fără ştiinţă de carte, şcoala în localitate datând abia etc. Scrie versuri şi proză, dar nu îndrăzneşte să se producă în cenaclurile ieşene, de pe la 1890-1900.de teama unui eşec.1900. Ieremia se căsătoreşte cu Elena. Primeşte de la socrul său, Vârlan,

Influenţat de bunul său coleg şi prieten, Vasile Ciubotaru, eminenţa 5,00 ha de pământ, cumpărat în vatra satului de la oameni din Cozia, jud.Iaşi, promoţiei, intră în partid.care, la 1864 fuseseră împroprietăriţi din moşia mănăstirii Fâstâci, aflată în

1967-1968. Anul IV de facultate. Aceeaşi aplecare către studiu, scrie poezie. punctul Novaci. Au opt copii, dintre care le trăiesc doar şase: trei băieţi şi trei fete. Un caiet de 100 de file e aproape plin de versuri. Perioadă de căutări în găsirea Tatăl, Gheorghe, îi cumpără o casă şi locul împrejmuitor, aproape, în aceeaşi registrului propriu. În proză se dedică genului scurt, dar este obsedat de faptul că mahala.nu-şi poate încheia textele. Ştie că mai are de ucenicit. Aceeaşi încetineală şi 1914. În noiembrie, se naşte Gheorghe, tatăl autorului, ca ultimul din cei şase sfială în a ieşi cu ele în lume. Afară de Vasile Ciubotaru, bun prieten şi coleg, fin copii rămaşi în viaţă.degustător de literatură bună, nimeni nu ştie că scrie. Relaţiile cu poetul-mentor 1918. În iulie, se naşte Elena, fiica lui Nicolae Pârvan, mama scriitorului, al din Huşi sunt întrerupte. Totuşi, acesta face ca în placheta colectivă Pământ iubit, cincilea din cei doisprezece copii, dintre care doi morţi timpuriu: şase băieţi şi editată de Casa creaţiei din Vaslui, să apară poezia Pastel.şase fete.

În luna august, la 90 de ani, se stinge din viaţă bunicul Ieremia. l920-1930. Ieremia îşi căsătoreşte băieţii şi fetele.1968-1969. An final de facultate. Lucrare pentru licenţă: V.I.Popa, 1934. Se căsătoreşte Gheorghe cu Elena Pârvan, primesc ca locuinţă casa

monografie. În iunie, sesiunea de susţinere a lucrării de licenţă.părintească, deoarece tata, Ieremia, se retrage într-o căsuţă, din aceeaşi În iulie, primeşte repartiţie ca profesor de limbă şi literatură română la şcoala curte.Aici se nasc cei şapte copii, fraţi şi surori cu scriitorul, după cum

din satul natal, Duda. urmează:1935, se naşte Maria; 1939, se naşte Valeriu; 1940, se naşte Costică, În septembrie începe activitatea didactică şi este numit director adjunct al care moare înainte de a împlini un an; 1942, se naşte Petrică, de asemenea, mort

unităţii.de prunc; 1946, se naşte Frăsina, iar în 1949, Emilia. De aproape un an nu mai scrisese nimic. I se părea c-ar putea să renunţe la 1944. La 15 aprilie, în seara Aerului, către Paşti, se naşte Ion, viitorul scriitor,

această pasiune. Citeşte, mai ales literatură universală. Ca profesor, începe să-i căruia familia, după naşul său de botez, îi va spune Nică.placă munca didactică. 1945. După 9 mai, tata se întoarce din război. Prin reforma agrară, primeşte

1970. În luna aprilie, poetul Ion Alex. Angheluş îl invită să reia, alături de un 0,50 ha pământ pentru participare la front.grup de tineri din Huşi, activitatea vechiului cenaclu. Astfel s-a născut Caii apelor.1946. Gheorghe, tatăl, intră în Partidul Comunist, indus în eroare de

În mai, 10, se naşte al doilea copil: o fetiţă, Adina. Numele pus de scriitor propaganda comunistă, fapt pe care îl va plăti mai târziu.personal, în amintirea talentatei actriţe ieşene, Adina Popescu.1947-1948. Primii ani ai copilăriei, petrecuţi în lipsurile de după război.

1971. Este numit director de şcoală, funcţie pe care o va îndeplini până în 1951-1952. Intrarea la şcoală, care funcţiona în odăile unui conac boieresc. anul 1980.I-a avut ca învăţători pe Vasile şi Eliza Pamfil, care predau la clase simultane.

Participă la şedinţele cenaclului din Huşi săptămână de săptămână. Trimite Nică ia premiul I şi stârneşte admiraţia învăţătoarei.două lucrări lui Fănuş Neagu, care la vremea aceea ţinea poşta-redacţiei la 1952-1953. În clasa a II-a, învăţătorul intră în conflict cu tatăl viitorului scriitor, Luceafărul. I se răspunde aproximativ în aceşti termeni: literatura pe care o scrii fapt care are consecinţe negative asupra randamentului şcolar al copilului. pare oftatul unui om cu mâna amputată care, într-o zi fericită a vieţii lui, s-a nimerit 1953-1954. În clasa a III-a, o are din nou ca învăţătoare pe Eliza Pamfil, ceea să bea un pahar de vin de Huşi.Trimite două texte lui Geo Dumitrescu, care se ce îl face pe Nică să redevină premiantul clasei.ocupa de aceeaşi rubrică în România literară: ,,E mai mult decât se părea, mai 1954-1955. În clasa a IV-a îl are ca învăţător pe Costică Penişoară, unul din ales în Păsări de împăiat, care mişcă firesc, convingător personagiile prin pâcla puţinii intelectuali ai satului. Nică se menţine în fruntea clasei.fantastică, bine reconstituită. Calul lui Humă creează, de asemeni, atmosferă şi 1956-1958. Nică nu poate continua studiile, deoarece în sat nu funcţionează tensiune…Retrimiteţi-le pe curat (împreună cu prezentarea şi poza). Vom ciclul II. Acesta era doar în satul Pâhneşti sau în oraşul Huşi, dar trebuiau bani încerca să le găsim - nu e uşor! - un loc sub soare.” Cât s-a zbătut venerabilul poet pentru gazdă sau internat, şi tocmai asta n-avea Gheorghe. În 1958, se cu adversităţile revistei, autorul n-a aflat-o niciodată. Cert este că prozele n-au înfiinţează ciclul II de învăţământ în satul Duda şi copilul reia cursurile. apărut în revistă. Dar mesajul fusese dat. Se putea continua.Se înfiinţează Întovărăşirea Agricolă în sat. Gheorghe este printre fondatori.

Nicolae Manea, fost membru al cenaclului huşean în aproximativ aceiaşi ani Propaganda partidului comunist în rândul ţăranilor dădea roade. Nică ia premiul I cu Pricop, acum student la Iaşi şi membru în colectivul redacţional al revistei şi promovează în clasa a VI-a.În vacanţa de iarnă a clasei a V-a fusese deja trimis studenţeşti Alma mater, află, în revenirile sale la urbea natală, de isprăvile într-o tabără de iarnă la Iaşi, centrul de regiune. Nimic nu-l impresionase acolo, ca poetului de altădată în direcţia prozei. Îl invită să citească în cenaclul Mihai edificiul Universităţii. Credea că este un palat cum numai în basme se întâlneşte. Eminescu, acelaşi, pe care autorul îl frecventase în timpul studenţiei aproape Se plămădise primul vis, prima ambiţie de-a ajunge şi el pe treptele măreţei regulat, şi-n care nu îndrăznise, atunci, să se producă. Lectura celor două texte, clădiri. În toţi cei cinci ani universitari care aveau să vie, nu va mai reuşi să în prezenţa unor viitori scriitori, printre care Th. Parapiru, Viorel Savin, Constantin schimbe imagine dobândită, în copilărie, a înaltului lăcaş.Parascan, a produs mare surprindere. Textele sunt reţinute pentru publicare în În martie, 1958, Maria, sora cea mai mare, căsătorită de un an cu dascălul revistă. Astfel, Caii apelor vede lumina tiparului, în numărul din 20 ianuarie al satului, Darie Constantin, moare la prima naştere. anului 1971, la revista Alma mater, din Iaşi.1960-1964. Încheie ciclul II de învăţământ. Urmează cursurile Liceului Cuza-

Pentru activităţile culturale din sat, scrie piesele de teatru N-aţi văzut un Vodă, din Huşi, secţia reală. Este perioada primelor încercări literare. Face lecturi şofer? şi Fiica satului, apoi, texte satirice, scenete, monologuri, cântece.intense din poeţi români şi străini. În clasa a X-a, îl cunoaşte pe profesorul şi

Înfiinţează primul cenaclu literar sătesc din judeţ, şi unul din puţinele din ţară, poetul Ion Alex. Angheluş, personalitate eminentă a urbei, care are o influenţă intitulat Nicolae Labiş. Din rândul elevilor de şcoală, foşti elevi ai şcolii, dar şi decisivă asupra viitorului său literar. Frecventează cenaclul literar M. Eminescu, oameni de sat, care se afirmă aici ca amatori. Dintre toţi, trebuie remarcat poetul-de la Casa de Cultură a oraşului Huşi, condus de poetul Ion Alex. Angheluş. În ţăran Ion Bârcă, pe care l-a promovat până la nivel naţional. Dar talentul cel mai 1963, trimite un poem la ziarul Flacăra Iaşului, lui Horia Zilieru, producându-se, de preţ pe care îl îndrumă este acela al lui Maricel Vârlan, pe care îl descoperă cu astfel, debutul literar. În acelaşi an, în oraş soseşte o delegaţie de scriitori, din ocazia unei serbări şcolare. La Huşi îl recomandă poetului Angheluş. Peste câţiva care făceau parte Eusebiu Camilar, Al. Andriţoiu, Ion Gheorghe şi alţii. ani, tânărul din Duda va deveni o speranţă a poeziei ieşene. Evenimentul îl impresionează în mod deosebit. În cenaclu citeşte şi texte de

1972-1973. Susţine examenul de definitivat. Publică poezii în plachete, proză. În iunie 1964, susţine examenul de maturitate şi, la banchetul absolvenţilor reviste şi în ziare locale; în februarie 1973 pleacă în armată: Unitatea 84 Bacău, o cunoaşte pe Elena Ploaie, viitoarea sa soţie. În septembrie, dă examen de şcoală de ofiţeri în rezervă. Acolo redactează numărul pe anul 1973 al revistei admitere la Facultatea de Filogie, secţia limba şi literatura română, a Universităţii militare Pro patria, în care, sub diferite pseudonime, publică poezie, proză şi Al. I. Cuza, din Iaşi.reportaj.În noiembrie, moare Elena, bunica dinspre tată;

Se eliberează cu gradul de sublocotenent în septembrie 1973. 1965. În februarie, se căsătoreşte cu Elena Ploaie (Lila).1974-1975. Pe 9 mai, îi moare tatăl. Moare Gheorghe Gheorghiu-Dej şi la conducerea ţării intră N.Ceauşescu. Începe colaborarea cu cântăreţul Valeriu Penişoară. În toamna lui 1974 se Tatăl, Gheorghe, continuă să fie preşedintele colectivei în sat, reuşind să facă din

naşte cântecul Perseverenţă, iar în 1975, Cuvântul lui Ion Roată la Divan, aceasta o unitate economică mai răsărită faţă de cele din jur.Firea lui de ţăran,

PRUTUL * Anul IV * Nr. 3(34) * martie 2004 *

3

Povestea eroilor şi Ană, Doamnă! debutează în Cenaclul Flacăra, al lui recunoaşterea limbii române şi a grafiei latine. A.Păunescu. Are mare succes. Câteva emisiuni se realizează la Radio Iaşi. Într- Mişcări revoluţionare în Polonia, în Ungaria, în Cehoslovacia. La Bucureşti se un top al anului, Cuvâtul lui Ion Roată ocupă unul din primele zece locuri. Revista pregăteşte Congresul al XIV-lea al partidului. Urechile românilor din ţară sunt Flacăra acordă textului un premiu. numai la Europa liberă.

1976. Scrie proză şi noi texte pentru muzica lui V. Penişoară. La concursul În iunie, Ion Gh. Pricop este destituit din funcţia de director de şcoală, la naţional Antena vă aparţine, judeţul Vaslui ocupă locul I prin producţiile celor doi intervenţia Securităţii. În iulie, Dan termină facultatea de maşini termice şi ia creatori. repartiţie la fabrica de zahăr din Zimnicea. Se căsătoreşte cu Mirela din Roşiori,

1977. Susţine gradul al II-lea în învăţământ. Cunoaşte, prin intermediul studentă la textile.poetului Ion Alex. Angheluş, familia scriitorului Th. Codreanu. În noiembrie, pe data de 5, nunta lui Dan; în Luceafărul nr.39/1989 apare

1979-1980. Definitivează textele pentru placheta de versuri Nesomnul articolul Germinaţie, la rubrica ,,Tânăr în agora”. Lucrează la catedră. În 17 patriei, care va fi publicată de Comitetul de Cultură Vaslui, în coleţia Zidiri. decembrie, izbucneşte revoluţia la Timişoara.

Poetul Ioanid Romanescu reţine două din textele pe care autorul le duce la În 21 spre 22 decembrie, oameni morţi şi răniţi la Bucureşti; tiranul fuge cu redacţia revistei Convorbiri literare. Astfel, apare Vara mutului, în nr.2/februarie elicopterul, dar este prins; bucurie generală; ,,mămăliga a făcut explozie”. 25 1980. Proza este remarcată de Revista de literatură pentru străinătate şi de decembrie: executarea cuplului de tirani.Monica Lovinescu, la emisiunea de specialitate a postului Europa Liberă. Se 1991. Mai multe drumuri la Bucureşti. Călăreţul de os a căpătat bun de tipar; adaugă o nouă piesă în dosarul de la Securitate. mişcări sociale şi politice; FSN-ul; solicitat să revină în funcţia de director, dar

În iunie, revista Ateneu, din Bacău, publică Mistreţul. refuză. Noua guvernare acordă 0,50 ha de pământ de familie. 1980-1981. Din septembrie, trece integral la catedră, ia în primire Biblioteca În mai, apare Călăreţul de os la Editura Cartea Românească. Lansarea cărţii,

comunală şi-o organizează în mod ştiinţific. la Biblioteca M. Ralea, din Huşi. Este un moment nefavorabil cărţii. Scriu cronici În iulie, apare în Convorbiri literare povestirea Seceta. Continuă colaborările literare, în 1991, Theodor Codreanu, în Contact Internaţional, Iaşi, şi F.I., cronicar

cu versuri la ziarul Vremea nouă. literar la revista Arc, din Bucureşti.1982. Depune manuscrisul volumului de proză scurtă, intitulat Corăbii în Prima călătorie la Chişinău, împreună cu Th.Codreanu; primire călduroasă

septembrie, la Editura Junimea, din Iaşi. Cartea este propusă pentru concursul din partea scriitorilor Gr.Vieru, Mihai Cimpoi, Gh.Vodă. Colaborări la Vocea de debut în volum . În nr. 4 al revistei Convorbiri literare, apare textul Vidreanca Huşului, cu publicistică.

1983. Susţine gradul I în învăţământ cu lucrarea Modelarea caracterului 1992. Pe plan social şi politic, frământări, din care e greu să desluşeşti un uman prin predarea literaturii în şcoală. sens. Totul înglobat în sintagma tranziţia românească. Este ales consilier local.

1984. Câştigă concursul pentru debut în proză la Editura Junimea, cu 1993. Un nou drum la Chişinău, cu soţia şi cu familia Codreanu. Scriitorii de volumul Corăbii în septembrie, Dan absolveşte liceul şi se pregăteşte pentru aici, spre deosebire de cei din ţară, au o puternică conştiinţă naţională. Sunt inima facultate. rănită a Basarabiei. Idealul lor este nobil, dar totul depinde de ce făină se macină

1985. Expiră mandatul de director de şcoală al soţiei. Inspectoratul şcolar în morile de la Moscova.Vaslui îl renumeşte pe Ion Gheorghe Pricop în funcţie. Romanul este în fază finală. Ion Chiric, de la Galaţi, aflat şi el la întâlnirea de la

În noiembrie, apare cartea Corăbii în septembrie. Cartea este lansată în Huşi Chişinău, solicită manuscrisul cât mai repede, pentru editura Porto-Franco.şi Vaslui şi se bucură de o bună primire din partea criticii. Este semnalată de În plan obştesc, ajută la reorganizarea producţiei agricole, întemeind o Adrian Dinu Rachieru, în Mişcarea prozei-1984, din Luceafărul, nr.7/1985 . De asociaţie de exploataţie care va da roade doar doi ani.Cristian Livescu, în Cronica nr 5/1985. De Al. Dobrescu, în Convorbiri literare, Începe colaborarea la Jurnalul de Vaslui, cu publicistică.nr.2/1985, de Vasile Barbu, în Vremea nouă, din 25 ian. î985. 1994. Definitivează romanul La coada cometei. Depune manuscrisul la

Theodor Codreanu va comenta cartea într-un articol intitulat Cumpăna Editura Porto-Franco, din Galaţi. Devine membru al Societăţii Scriitorilor ,,C. izvoarelor, Luceafărul, din 4 aprilie 1987. Negri”, din Galaţi.

Revista Convorbiri…publică în nr.1/1985 povestirea Împuşcătura de la Continuă colaborarea la Jurnalul de Vaslui cu articole pe teme sociale şi miezul nopţii, iar Ateneu, în nr.2/februarie, acelaşi an, Piatra iepurelui. politice. Un nou drum la Chişinău. Evenimentele politice se precipită, iar idealul

Scriitorii huşeni petrec Revelionul 1984-1985 în staţiunea Sovata: Theodor şi scriitorilor basarabeni începe să se năruie la presiunile Moscovei.Lina Codreanu, Ion Gheorghe şi Elena Pricop, şi Ion Alexandru Angheluş. 1995. Drum la Galaţi. Demersuri în legătură cu romanul La coada cometei.

1986. În martie, împreună cu Ion Alex. Angheluş şi Th. Codreanu, la editura Este nevoie de un sponsor. Este găsit în persoana inginerului Petru Obreja, Cartea Românească din Bucureşti. Sunt găzduiţi la Nelu Crăciunescu, veche director al unei importante întreprinderi vasluiene, care acordă suma de cunoştinţă huşeană; a doua zi, întâlnire cu directorul G.Bălăiţă. Se depune oferta 4.000.000. lei.şi manuscrisul Călăreţul de os. Angheluş părăseşte grupul pentru a merge să-şi Îl cunoaşte pe Ion Trif Pleşa, admirabil scriitor gălăţean, cu domiciliul la vadă mama la Nuci, lângă Bucureşti. Th. Codreanu şi I.Gh.Pricop revin acasă. În Bereşti, care devine şi redactorul cărţii.tren, fac observaţia că Angheluş nu arăta deloc bine. Avea faţa de o paloare Ultimul an de colaborare la Jurnal de Vaslui. Între 30 septembrie şi 1 bătând spre cărămiziu. octombrie, cu Th. Codreanu, la Festivalul naţional de poezie Grigore Hagiu, la

Din aprilie, începe cursurile la Şcoala de şoferi amatori, din Vaslui. Prin luna Galaţi şi Tg. Bujor.mai, se întâlneşte cu poetul Angheluş, constatând că arată tot mai rău. Îi spune că Începe colaborarea la revista Porto-Franco. În numărul pentru noiembrie merge la un control medical. În iunie, deja poetul este internat în spital: cancer 1995, proză scurtă cu titlul Dans.hepatic. Se va stinge două săptămâni mai târziu. 1996. Colaborări la Ethos, Vaslui, revistă condusă de Th.Pracsiu. În

1987. Lucrează la roman; publică materiale metodico-didactice în reviste de nr.2/1996, proză scurtă intitulată Ultima oră de curs. În numerele 7-8-9/1996, specialitate. materiale despre poetul Ion Alexandru Angheluş: Poetul Huşilor şi Umbra

Viaţa de toate zilele devine tot mai grea. Ceauşescu a luat-o razna. Ia pâinea poetului la Huşi;de la gura oamenilor, îi lasă fără lumină electrică, şi se pregăteşte să desfiinţeze Colaborare în revista Porto-Franco, nr.5/1996, cu un text pe teme metodico-noi sate. A achitat datoriile internaţionale, dar oamenii o duc tot mai greu. didactice, la rubrica Opinii de la catedră.Scriitorul nu se poate abţine, având câteva intervenţii publice socotite apolitice şi 1997. Apare romanul La coada cometei, care este lansat în ianuarie, la duşmănoase. Una se referea la condiţia mizerabilă a dascălului de sat în Biblioteca M.Ralea, din Huşi. Este prezentat de criticul Th.Codreanu. În presă au societatea ,,multilateral dezvoltată”, iar în alta lua poziţie faţă de celebra agitaţie scris: Marcel Crihană, în Porto-Franco nr.5/1997 şi Th.Codreanu în Jurnal de vizuală care se practica în şcoli, ostentativ politizată. Cele două poziţii anti Vaslui.îngroşau un dosar mai vechi aflat la Securitate. Soţul uneia dintre colegele de În numărul 14/februarie 1997, al revistei Porto-Franco, apare articolul Şcoala şcoală, inginerul hortiviticol Ciocârlan Gheorghe, socotit persoană mai apropiată rurală - o rană deschisă. În nr.7/2 aprilie 1997 al revistei Glasul naţiunii, din a autorului, în sensul că-i citise cartea publicată, primeşte însărcinarea de-a afla Chişinău, apare proza scurtă Sub cerul liber, precedată de o scurtă prezentare a subiectul şi chiar de-a sustrage manuscrisul la care lucra. Într-o discuţie pe care autorului de către Th. Codreanu.agentul de sector o are cu fratele său, Valeriu Pricop, celui din urmă i se spune că Face parte din comisia de aplicare a Legii fondului funciar pentru satul Duda;,,directorul şcolii este o persoană periculoasă”, fără ca omul securităţii să ştie că 1998. Activitate intensă în cadrul comisiei funciare.cei doi sunt fraţi. Începe lucrul la cartea de poezie Balada vârstelor. O cursă lungă pentru 100

1988. În decembrie, drum la Bucureşti, la editură. Lectorul cărţii, prozatoarea de poeme, inspirate din cele mai importante 100 de evenimente din viaţa omului Gabriela Adameşteanu, spune c-a citit manuscrisul, urmând să întocmească de pretutindeni. În nr.39/1998 al revistei Sinteze din Bacău apare interviul cu Th. referatul. Codreanu. Începe lucru la cartea Povestiri politice. În luna martie, susţine

Revista România literară, nr.16/1988 publică poezia Destin. Textul fusese concursul pentru funcţia de director coordonator al şcolii din comună. Câştigă selecţionat de poetul Ion Horea, cu ocazia vizitei pe care a făcut-o cu o delegaţie concursul şi este numit în funcţie prin decizie, începând cu 1 aprilie 1998. de scriitori bucureşteni, la Huşi. Din grup, mai făceau parte Cristian Teodorescu, Continuă lucru la cartea de poezie. Participă la Simpozionul pe tema creaţiei Mircea Iorgulescu, Valentin Silvestru. În Luceafărul, nr.18/1988 apare articolul literare organizat de Inspectoratul pentru cultură al judeţului. Se dedică muncii Spaţii ale civilizaţiei contemporane. şcolare.

1989. Adina ratează intrarea la facultate. Cu ocazia unui nou drum la editură, 1999. Muncă şcolară; activitate în comisia funciară; continuă lucrul la cartea constată aspectul dezolant al vieţii din capitală: cozi interminabile peste tot, de poezie. Adina se căsătoreşte cu Jaser Darawsha, arab palestinian, şi pleacă în magazinele alimentare numai cu copite de porc, pâine, nicăieri. Gabriela Israel. Continuă lucrul la Povestiri politice.Adameşteanu a redactat referatul, dar editura nu se grăbeşte să publice cartea. 2000. Sporadice colaborări la Tribuna învăţământului.

În noiembrie, apare un nou text de proză în Convorbiri literare, nr.11. Se Continuă lucrul la cartea de poezie. Încheie Povestirile politice, partea I. intitulează Hotărârea. Iarna lucrează la roman, dar numai în timpul zilei, fiindcă de 2001. La 10 ianuarie, se naşte prima nepoţică, Dania, la Nazareth, în Israel, la ora 18,00 se întrerupe curentul electric. De necrezut ce se întâmplă în care va veni în România la şase luni. Obţine gradaţia de merit în învăţământ şi Basarabia. Acolo intelectualii îşi impun punctul de vedere, obţinând este cooptat în comisiile naţionale de examen pentru capacitate. Devine

PRUTUL

4

membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Iaşi.2002. Colaborări sporadice la Prutul, unde susţine o

rubrică despre pământ şi proprietate, intitulat Odiseea pământurilor. Experienţă acumulată cu ocazia activităţii de reîmproprietărire a ţăranilor, prilej cu care află lucruri importante despre istoria satului natal, Duda. Apare tot mai insistent gândul de-a se dedica unei monografii intitulată Cartea satului. Continuă lucru la cartea de poezie.

La 19 mai se naşte, prematur, la Iaşi, a doua nepoţică, Iasmina, sora Daniei.

Şi-a încheiat mandatul de director coordonator la Şcoala Generală Epureni.

2003. Revine la catedră, ca profesor de limba şi literatura română la Şcoala Generală Duda. La 23 iulie, eveniment deosebit în viaţa familiei: plecarea în Israel, la Adina şi Jaser. Vizitează Ierusalimul, Haifa, Iordanul, principalele locuri sfinte, culminând cu vizita la Mormântul Sfânt; lecturi profunde din Biblie şi din Jurnalul lui N.Steinhard. Toate acestea vor fi consemnate în Jurnal. La 15 august, revine în ţară. Drum, cu profesorul Codreanu, la Iaşi. Întâlnire cu Cezar Ivănescu, directorul Editurii Junimea, prilej cu care depune oferte pentru două cărţi: Povestiri politice şi Balada vârstelor. Întâlnire cu poetul Lucian Vasiliu, la Muzeul Literaturii Române, din Iaşi.

Întâlnire cu Al.Dobrescu, iar, la plecare, cu Stelian Baboi. Prozatorul este foarte bolnav. Îi oferă ultima sa carte cu autograf.

2004. Pe 28 ianuarie, se naşte cea de a treia nepoţică, fiica lui Dan şi a Catiei, Andreea-Alexia;

Intensifică lucrul la Balada vârstelor, pe care o ofertează Editurii Cartea Românească.

Ion Gh.Pricop împlineşte 60 de ani! maximum, dar în romanul La coada cometei Vârsta aceasta i se va fi părând de necrezut desfăşurarea este epopeică, marcând o trecere scriitorului însuşi. Constituţia de om voinic ca un aş zice rebreniană de la flash-ul cinematografic stejar, vitalitatea lui neogoită, exercitată, de când al prozelor scurte, la o dezvoltare arhitectonică îl ştiu, într-o gospodărie temeinică şi îndestulată, mozaicată, având, totuşi, o coerenţă epică muncind la pământ ca Ion al Glanetaşului, dar interioară. Toate prozele scurte ale lui Ion simţindu-se în deplină armonie cu universul între Gh.Pricop nu sunt decât germenii trecuţi din roşiile şi ardeii din curte şi, îndeobşte, alături de planul ghindei e acela al pădurii. Aş zice că, deşi păsări şi animale, toate acestea dau sentimentul Ion Gh.Pricop a scris atât de puţin în cei 35 de ani tonic că profesorul din Duda-Epureni este de activitate literară, el, în realitate, a scris atâta invulnerabil în faţa timpului, cu atât mai mult cu cât trebuie, concentrat ca un Bacovia romancier. cât îşi găseşte împlinirea la masa de scris, după Recitiţi în paralel fiecare proză a sa din Corăbii în ce toate s-au aciuat la locul lor, într-o septembrie (Editura Junimea, Iaşi, 1984) şi binecuvântată odihnă. Fireşte, ordinea de pe Călăreţul de os (Editura Cartea Românească, câmp, din livadă şi din curte are o corespondenţă Bucureşti, 1991), pe de o parte, şi romanul La perfectă în curăţenia din casă şi din bucătărie, pe coada cometei (Editura Porto-Franco, Galaţi, care o completează doamna Elena Pricop, şi ea 1997). Prozele scurte sunt tot atâtea monade-profesoară de limbă şi literatură română, dublată oglinzi ale căror focare se adună în unul singur, în de o desăvârşită gospodină, predispusă a „ierta” roman. Din ansamblu, se conturează epopeea micile ciudăţenii ale scriitorului intrat într-o altă satului românesc de pe Prut, cu luminişurile ei lume, aceea a fantasmelor în care crede cum viguros telurice, dar şi cu traumele teribile ale „Shakespeare credea în fantasmele sale”, ca să-l istoriei. Critica va descoperi într-o bună zi că a parafrazez pe Eminescu. ignorat cu desăvârşită nonşalanţă un prozator

Sunt sigur că Ion Gh. Pricop îşi refuză excepţional, care-i întrece cu mult pe răsfăţaţii vârsta de 60 de ani. El crede că vârstele omului zilei producători de vorbe experimentale, de o nu se măsoară în ore şi ani, având alte sisteme zădărnicie în spatele căreia tronează mormanele de referinţă, confundându-se cu noncronologia de nimic. Şi Ion Gh.Pricop nu are decât o singură fiinţelor necuvântătoare pe care el le iubeşte cu o vină grea, aceea că s-a întors în satul natal, profundă smerenie, ca Noe aflat pe arca lui cu aducându-le lumina minţii unor numeroase misiunea de a le salva pe toate în numele generaţii de copii de ţărani, model de intelectual Domnului. N-am mai întâlnit nici un om care să într-un sat românesc în continuă degradare şi iubească animalele cu o devoţiune atât de dispariţie. Scriu aici să se ştie că omul acesta a devorator mistică. Odată, veneam împreună de muncit mai bine de doi ani, fără nici un beneficiu la Galaţi, pe vremea când trebuia să-i apară la material, pentru a pune ordine în aplicarea Legii Editura Porto-Franco romanul La coada 18, de intrare în posesie a pământurilor pe cometei. Ne prinsese noaptea pe drum şi, vechile amplasamente, reuşind să facă ceea ce deodată, în bătaia farurilor, a apărut un iepure. A specialiştii numiţi de autorităţile judeţene frânat brusc, ca să-l evite (când, se ştie, cei mai încurcaseră până la pragul unui haos aducător mulţi şoferi nu procedează aşa!), dar s-a dovedit de răzmeriţă şi demoralizare. Şi asta din pricină a fi prea târziu. Bietul iepure, aflat în agonie, nu că Ion Gh.Pricop a lucrat ca în cărţile sale, după mai putea fi de folos decât ca vânat neplanificat. I legi nescrise, implantate încă adânc în se cuvenea, desigur, dar Ion Gh.Pricop intrase mentalitatea colectivă. El trăieşte, altfel spus, într-o stare de amar regret şi mi-a mărturisit că n- după legile creatorului anonim, dar, în cazul său, ar putea să mănânce o asemenea victimă faţă de producător de cultură majoră, cultură pe care care el păcătuise. Aşa se face că am luat sătenii săi o respectă instinctiv, dar la care ei nu păcatele asupră-mi cu nenorocitul iepure! pot avea acces. Aceasta este drama

Cert e că există o tainică legătură între anonimatului trăită de Ion Gh.Pricop atât în literatura pe care o scrie Ion Gh. Pricop şi adânca toposul de baştină, cât şi la nivelul culturii lui veneraţie pentru animale. El a coborât până la naţionale, fiindcă şi-a asumat cvasitotala totemismul fundamental din prozele fantastice ignorare din partea criticii, el fiind cunoscut de un ale lui Vasile Voiculescu, prozator cu care se cerc restrâns de intelectuali care-l apreciază, aseamănă în unele privinţe, dar făurindu-şi o care i-au înlesnit cele câteva apariţii editoriale şi viziune cu totul personală, plonjând spre zonele intrarea în Uniunea Scriitorilor din România.genuine ale mitosului românesc. Cele mai După această divagaţie, să mă întorc fecunde cronotopuri ale imaginarului poetic la proza profesorului din Duda vasluiană. pricopian vin din afunda copilărie şi din tinereţe. Propunem o corespondenţă între Mistreţul şi Nu l-a întâmplare am folosit sintagma „imaginarul romanul La coada cometei. În cea din urmă, poetic”, fiindcă, în intimitatea lui, Ion Gh.Pricop trauma istoriei (sau „teroarea istoriei” cum a este un poet epic de o vigoare telurică, scriind, în numit-o Mircea Eliade) e uşor decriptabilă, căci definitiv, o singură carte, care se doreşte, în faţa acţiunea romanului se desfăşoară pe fondul eternităţii, a fi epopeea mitică a toposului tragic al celui de al doilea război mondial. Hărţuit, prutean, numit de el Timigeni, care este, păstrând eroul principal, Tudor, din pricină că „pactizase”, proporţiile, yoknapatawpha sa. Altminteri, există fără voia lui, cu nemţii aflaţi în retragere, se certe afinităţi între imaginarul lui Faulkner şi al lui metamorfozează în mistreţ, afundându-se în Ion Gh.Pricop, încât aş merge mai departe, iarăşi codrii Timigenilor. E o soluţie mioritică dintre cele păstrând proporţiile, şi aş compara Ursul mai stranii, o „nuntă cosmică” de retragere prozatorului american cu Mistreţul prozatorului totemică în strămoşii arhaici, pe care autorul o român. Şi cum lectura din Faulkner nu e la realizează cu o artă a sugestiei savante. În faţa îndemâna oricui, asigur pe neavertizaţi că nici unor presiuni malefice uriaşe, de neînţeles lectura prozelor lui Ion Gh.Pricop nu-şi dăruieşte pentru omul de rând, reacţia e a răscolirii mirajul ei oricui. demonilor din adâncurile inconştientului colectiv.

Ne aflăm la o nuntă arhaică într-un În povestirea Mistreţul, răspunsul mioritic topos al unui sat care a suferit traumele acţionează à rebours, căci începutul e chiar o „moderne” ale războiului şi ale transformărilor de nuntă, care - în faptă - se dovedeşte a fi o după intrarea sovieticilor în ţară. Drama se înmormântare: „La urmă porni şi mireasa, tristă, prelungeşte ca o forţă cosmică, cu dezlănţuiri ale slabă şi abătută ca şi cum n-ar fi fost nuntă, ci demonicului venind din paideuma satului îngropare, plecarea ei din lume, rămasul bun de milenar. În Mistreţul, toate sunt concentrate la la cei dragi, părinţi, fraţi şi surori şi trecerea în

Epopeea satului de pe Prut

„Lăsând la o parte unele asperităţi, volumul (Corăbii în septembrie, n.n.) se impune atenţiei, Ion Gh.Pricop dovedindu-se, prin cele câteva bune zeci de pagini de poezie epică, un fin observator al socialului, pe care-l converteşte lesne în artistic, şi un bun mânuitor al condeiului”.

(Vasile Barbu, în Vremea nouă, 25 ianuarie 1985)„La Ion Iovan, Ştefan Agapian, Tudor Dumitru Savu,

Mircea Nedelciu, Radu Ţuculescu, Gheorghe Crăciun, George Cuşnarecu, Petru Cimpoieşu, Ana Kenereş, Ovidiu Moceanu, Vladimir Cinezan, Mihai Mănuţiu, Ion Gheorghe Pricop (s.n.), Dan Grădinaru, Gheorghe Ene, Nicolae Iliescu, Gheorghe Iova..., personajul e construit prin diverse tratamente textuale, care-l enunţă, îl «scriptează», livrându-l unui stereotip subiectiv; imaginea sa decurge din felul de a se «mişca» în limbaj, de a aparţine limbajului, oricât de rezidual ar fi el şi degradat prin rutină.”

(Cristian Livescu, în Ateneu, 1985)„Moldova îşi găseşte în chipul cel mai fericit vocea ei

inconfundabilă în literatura despre ţărani, dacă introducem în discuţie creaţia unui număr destul de mare de autori, de la Alexei Rudeanu la Ion Gh.Pricop.”

(Nicolae Georgescu, Consonanţa cu tradiţia, în „Luceafărul”, 1988)

„Cariera de scriitor a vasluianului Ion Gheorghe Pricop (poet şi prozator) a început înainte de 1989, când i-au apărat în librării două volume (Nesomnul patriei, versuri, 1980 şi Corăbii în septembrie, proză scurtă, 1984) şi a continuat după această dată cu încă un volum (Călăreţul de os, proză scurtă, 1991). Cum se întâmplă deseori cu autorii care trăiesc departe de Bucureşti, critica nu a făcut mare caz de talentul - indiscutabil - al lui Ion Gheorghe Pricop (două excepţii: Adrian Dinu Rachieru şi Theodor Codreanu) şi, în consecinţă, nici publicul cititor devotat scriitorului nu a devenit prea numeros. Fără să ne grăbim nici noi cu superlativele, nu putem să ne spunem din capul locului că ne situăm în imediata apropiere a elogiului fără rezerve, căci romanul La coada cometei (ce titlu inspirat!) ne-a satisfăcut, în cea mai mare parte, «orizontul de aşteptare». (...)

Dacă nu apar o dată la o sută de ani cu siguranţă, romancieri ca Ion Gheorghe Pricop nu se nasc pe toate drumurile literaturii.”

(Marcel Crihană, în Porto-Franco, nr.5/1997)

Referinţe critice- continuare din pag. 1 -

* Anul IV * Nr. 3(34) * martie 2004 *

Ion Gh.Pricop deţine neîndoielnic o formulă morală pe care n-o întâlneşti pe toate drumurile. Este rectiliniu, direct, de o francheţe adesea brutală, de o sinceritate împinsă câteodată spre cruzime, loial şi demn de toată încrederea. El are un acut sentiment al solidarităţii şi fraternităţii literare. Recunoaşte şi respectă valorile culturale, pe care le separă de non-valori, de imposturi, de pseudo-valori; o face fără reticenţe şi fără genuflexiuni oportuniste. Cărturarul nu cunoaşte

„fineţurile” ipocrite ce bântuie lumea literară din marile oraşe şi-l suspectez aici că şi-a asumat demult preceptul sceptic al deşertăciunii din Ecleziast.

Opera scriitorului este poliformă şi interesantă, deşi insuficient explorată de către justiţiarii criticii literare. Cărţile lui Ion Gh.Pricop au arhitectură şi substanţă, sunt clădite laborios şi propun o pecete stilistică uşor de recunoscut. Dar, cu excepţia lui Theodor Codreanu şi a altor două-trei nume de calibru, critica a fost extrem de parcimonioasă în analize şi în elogii. Mentalul românesc păstrează intacte prejudecăţile cu privire la aşa-zişii autori regionali, judeţeni ori locali (termenul de referinţă fiind acela al domiciliului stabil) şi nu este capabil să iasă din sfera partizanatului mărunt, a coteriilor şi luptelor fratricide. Aşa se face că Ion Gh.Pricop nu este anexat efectiv nici unei generaţii literare, rămânând un satelit frumos şi izolat, pierdut undeva în „zona crepusculară”. Etichetele critice, oricât de măgulitoare şi de meritate, nu l-au scos din marsupiul localist. Istoria Huşilor (Editura Porto Franco, Galaţi, 1995), apărută sub coordonarea profesorului Theodor Codreanu, îl înregistrează în capitolul final, Dicţionarul personalităţilor huşene, într-un medalion sugestiv dar telegrafic (p.291). Fatal, bibliografia autorului este fixată la nivelul anului redactării monografiei. Or, între timp, opera lui Ion Gh.Pricop s-a rotunjit semnificativ, încât la o nouă ediţie lucrurile ar trebui neapărat aduse la matca normală. Dicţionarul personalităţilor vasluiene, semnat de prof. Petru Necula şi prof. Mihai Ciobanu (Editura Cutia Pandorei, Vaslui, 2001), nu-l înregistrează, probabil, pe considerentul că scriitorul a fost revendicat deja de... huşeni. Nici dicţionarul bibliografic al lui Nicolae Busuioc (Scriitori ieşeni contemporani, Editura Junimea, Iaşi, 1997, reeditat şi îmbogăţit - Scriitori şi publicişti ieşeni contemporani, Editura Vasiliana '98, Iaşi, 2002) nu-l consemnează în sumar, deşi există excepţii cu alţi autori vasluieni (sic!), ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că relativismul criteriilor de selecţie rămâne la noi monedă curentă.

Cronicile comprehensive şi pătrunzătoare ce s-au publicat de-a lungul anilor în marginea poeziei şi prozei scriitorului de la Duda (cândva şi prolific textier pentru creaţiile muzicale ale folkistului Valeriu Penişoară, trăitor - o, tempora! - tot la Duda), compensează în mică măsură lipsa ecoului pregnant, de care au parte uneori - desigur nemeritat - vedete şi vedetuţe, foarte atente cu imaginea lor publică.

În „sihăstria rurală” ce i-a fost hărăzită, Ion Gh.Pricop îşi împlineşte rosturile lumeşti şi metafizice, surd şi orb la gloria calpă, deşănţat susţinută de trâmbiţaşii mediatici de acum. El rămâne senin şi netulburat, conştient că heracliteanul „Totul curge!” este mai puternic decât granitul cel mai dur şi decât zidirea cea mai orgolioasă. Pentru autorul Corăbiilor în septembrie, al Călăreţului de os şi al altor cărţi, axa lumii trece prin Duda Epureni.

La mulţi ani, Ion Gh. Pricop ! Teodor PRACSIU

PRUTUL

5

rând cu rădăcina copacilor” (în Călăreţul de os, op.cit., p.107).

În imaginarul lui Ion Gh.Pricop, marile momente de trecere din existenţa oamenilor coincid cu transmutaţiile dintr-un regn în altul. Ele iau aspectul unor cataclisme cosmice, arhetipale, reflexe ale traumelor istorice, în roman, restrânse doar la evenimentul nunţii, în povestire. Prozatorul vorbeşte de un duh al nunţii, „al mirelui şi al miresei, care trebuiau să se amestece, să se contopească, pentru a renaşte într-o nouă viaţă” (ibidem). Dar „duhul nunţii” răscoleşte alte duhuri, cu mult mai ascunse şi imprevizibile, semn al păcatelor celor ce vor să se unească în neadevăr, provocat de ei, de părinţi, de vremuri - iată ceea ce nu vom putea şti vreodată şi taina aceasta abisală e mânuită cu instinct creator exemplar de Ion Gh.Pricop. Când toate păreau să meargă bine, să se desfăşoare conform ceremonialului moştenit din moşi-strămoşi şi să se întemeieze o nouă gospodărie, tocmai atunci apare „fiara necugetată”, mistreţul rătăcit care destramă nunta, răscolind imaginarul colectiv, toţi abandonând ordinea nupţială, atraşi ca un magnet de vânarea mistreţului, poate la fel de misterios ca în celebra baladă a lui Ştefan Aug.Doinaş. E un mistreţ pe nările căruia iese foc, un mistreţ de poveste care vieţuieşte „dincolo de nopţile şi ploile satului” (p.108): „Cu limba tărcată şi ghebos ca un drac. Ieşise din pământ şi rânia la rădăcina stejarilor”. Mai mult s-a transformat în turmă de porci mistreţi ieşiţi ”de sub brazdele grâului”. În acele împrejurări, nimeni nu mai e în stare să-şi ţină cumpătul. Nici măcar naşii, principalii răspunzători de soarta mirilor: „Mireasa era în casă şi se lăsase moale pe pat, când mirele umbla nervos prin curte, cu ochii înroşiţi de mânie, bolborosind cuvinte aspre la adresa naşilor care nu ştiuseră să-şi păstreze cumpătul. Auzise şi el larma din câmp, întrebase ce s-a întâmplat, dar nimeni nu-i răspunse, de fapt, nici nu avea cine, căci în curte mai rămăsese doar tata socru, încremenit în uşa pivniţei cu o sticlă de vin în mână, neştiind ce să facă, unde s-o ducă.” (p.109) .

În „mânia” sa, mirele părăseşte şi el ograda nunţii şi se aruncă pe urmele fiarei care stricase nunta. Dar, ciudat, simte o eliberare, părându-i-se că, în realitate, nunta „reuşise”: „O luă pe după gard, amurgul intrase bine în sat şi nimeni nu-l văzu când făcu saltul acela de ţap peste sârma ghimpată. În drum către mistreţ, avea impresia că nunta se terminase cu bine totuşi, nu fusese ca în poveşti, dar fusese o nuntă frumoasă”.

Când oamenii au răpus mistreţul, s-a dovedit că nu fusese decât un biet purcel de mistreţ, spre dezamăgirea tuturor, însă, ciudat, mirele a dispărut, iar mireasa are senzaţia că mistreţul cel cu nări de foc, dispărut de sub ochii oamenilor, este chiar mirele ei: „Dimineaţa, paznicul câmpului o găsi întinsă pe malul râului, cu trupul pătulind iarba brumată, cu picioarele spânzurate deasupra apei peste care vântul trimetea înfiorările toamnei. Ochii mari, rotunzi, deschişi către cer căutau o stea ascunsă de lumina zilei în adâncurile senine. Clipea. Pleoapele îi erau reci şi genele albite de brumă. Simţea că este târziu. Parcă ar fi fost într-o gară şi aştepta un tren de noapte” (p.112). Dar un tren, care, probabil, nu va sosi niciodată. Finalul are o poezie tragică spusă cu o linişte desăvârşită. Ion Gh.Pricop e stăpân pe o artă rafinată a povestirii. Iar el povesteşte vise ciudate, fundamentale, mituri în stare născândă. Sau cum atrage atenţia Adrian Dinu Rachieru, prozatorul e „aplecat spre sursele primare ale miraculosului”.

Dar Ion Gh.Pricop nu şi-a încheiat opera. În pofida zgârceniei sale cu scrisul, aflu că sunt aproape gata încă un volum de povestiri, încă un roman şi, surpriză, o carte de poeme, concepută în arhitectonica metrică a Coloanei brâncuşiene, o carte gândită „matematic”, într-o sută de poeme cu formă fixă concepută ad-hoc, ca o epopee dantescă a vârstelor omului, fără a merge pe urmele sociogoniei poetice a lui Tudor Arghezi. Le vom aştepta cu tot interesul.

Până atunci, să-i urăm lui Ion Gh.Pricop, „La mulţi ani!” din toată inima.

Theodor CODREANU

Ion Gh.Pricop - 60Axa lumii

- continuare din pag. 1 -

Prozatorulla masa de lucru

Ion Gh.Pricop în plină afirmare a

prozelor scurte

Două dintre produselegospodarului:un pepene galben şi altul verde

În faţa casei din Duda împreună cu Elena, soţia, fiica - Adina şi ginerele Jaser

În faţa casei din Duda împreună cu Dan, fiul,şi ginerele Jaser

* Anul IV * Nr. 3(34) * martie 2004 *

PRUTUL

6

Vasile Folescu s-a folosit de revista sugerează (p.134). De ce nu traducerea realizat de Sorest Danfoe (p.170) ci de către

Prutul, an II, nr.9(18) care a restituit cititorilor românească de la Humanitas. Dacă citea Iorest dichiul. Şcoala din Creţeşti nu a fost

articolul semnalat. lucrarea amintită nu putea comite erorile înfiinţată în 1860 ci în 1859 (p.172).

Şarlatania autorului nu se opreşte aici. grosolane de mai sus.

La nota 19 ne indică „dosarul 10/1859, pachet Un capitol aparte este Biserica - Este discutabil primul document, din 15, Fond Episcopia Huşilor, Direcţia Judeţeană lumină sfântă pentru suflet în care amatorismul 28 martie 1528, care atestă localitatea Creţeşti Vaslui Arhivelor Naţionale”, numai că dosarul şi incultura istorică sunt probate din plin de (vezi p.49). Ghe.Ghibănescu susţine că la 28 amintit este intitulat: Acta corespondenţei cu afirmaţiile lui Vasile Florescu. Oferim câteva martie 1528 „Petru vodă întărăşte stăpânire pe 4 iconomul V.Halunga, protoiereu al unei părţi a mostre a acestui tip de demers istoric. „Este moşii: Drugii, Murgenii, Bârsăneştii şi Creţana pe Vasluiului şi se găseşte în pachetul 17 neîndoielnic faptul că Sfântul Andrei primul Elan nepoţilor Creţii de pe Elan” (Surete şi (informaţiile nu sunt despre judeţul Fălciu). creştinător al neamului nostru, cel dintâi chemat izvoade, vol.VII, p.CLXI). „Prin acest uric se Informaţia este preluată din revista Prutul, an.I, dintre apostoli, ocrotitorul României, a fost şi el pomeneşte de toate moşiile ce veniau de la nr.2, februarie 2001, p.8 (publicată din dosar martir în spaţiul nord-pontic” (vezi p.148-149). Murgeni în jos până în Creţana”. A existat un sat 69/1859, Arhiva Episcopiei Huşilor). La nota 20 Domnule Folescu, Sfântul Ipolit afirmă: „Andrei a Creţana, în dreptul satului Blăgeşti, al cărui nume ne indică aceleaşi Arhive, dosarul 46/1865, vestit (Cuvântul Evangheliei) sciţilor şi tracilor. El a rămas văii Creţana (Ibidem). La 1803 satul pachet 35. Surpriza noastră este cu atât mai a fost răstignit la Patras în Achaia, fiind legat în Creţana avea 73 liude şi venea „la capătul despre mare la constatarea inexistenţei dosarului citat în picioare de un măslin şi este înmormântat acolo”. apus a moşiei Cărhăneştilor” (Ibidem, p.CLXII).Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Tot de la Vasile Folescu aflăm că la 313 „sub Un al doilea document „în care se Vaslui (la anul 1865, Fondul Episcopia Huşilor, domnia lui Constantin cel Mare, Roma imperială pomeneşte numele satului Creţeşti este datat există 28 de dosare). Dosarul 46/1865 există în decretează creştinismul ca religie de stat” Iaşi, 7100 (1592) prin care Irimia Movilă voievod Arhiva Episcopiei Huşilor şi a fost folosit şi (p.147). În 313 împăratul Constantin cel Mare dărueşte Episcopiei Huşilor mai multe sate, publicat de mine în articolul Date statistice transformă creştinismul din religia ilicita printre care şi siliştea Creţeşti” (p.51). Ieremia inedite ale parohiilor judeţului Fălciu din anii (nepermisă) în religia licita (permisă), cu toate că Movilă domneşte între 1595-1600; 1600-1606, 1865, 1878, 1895 în Cronica Episcopiei la 311 împăratul Galerius dăduse un edict iar Episcopia Huşilor este înfiinţată la 1598. Cei Huşilor, VI, 2000, pp.209-222. În aceste condiţii asemănător la Sardica (Sofia). Creştinismul care au publicat documentul amintit în DIR, XVII, autorul se face vinovat de furt intelectual. Ce devine religie de stat în timpul împăratului A, Moldova, vol.V (1601-1605), 1952, pp.28-29, încredere putem avea în ceea ce priveşte Teodosie cel Mare (379-395). document 42, l-au datat între 1602-1604. consultarea documentelor inedite din Direcţia Sursele istorice sunt interpretate în Probabil că acum este şi prima pomenire a satului Judeţeană a Arhivelor Naţionale din Iaşi sau mod abuziv şi fals. Vasile Folescu ne sugerează, Creţeşti în documente.Biblioteca Academiei Române (unde cu interpretând scrisoarea papei Grigore IX către Capitolul Creţeşteni de altădată şi de siguranţă nu a făcut investigaţii arhivistice). principele Bela al Ungariei din 14 noiembrie azi este binevenit. Autorul nu pierde ocazia de a

Cele 15 capitole (inclusiv Anexe) sunt 1234, că „populaţia românească de la est de consacra o pagină şi jumătate personalităţii sale însoţite de numeroase digresiuni care de multe Carpaţi avea episcopii schimnici (pustnici, prin Mihai Ciobanu. Să mai credem că doar lui ori nu se pot justifica. Nerespectarea adevărului sihaştri)” (vezi p.149). Izvorul aminteşte Nicolae Ceauşescu îi plăcea cultul personalităţii. istoric este o caracteristică a lucrării şi o insultă la episcopatul cumanilor, pe locuitorii denumiţi Ar fi bine să lăsăm pe urmaşii noştri să hotărască adresa istoricului de profesie. Să ne mai mirăm walati care „primesc toate tainele Bisericii”, „de la şi să judece valoarea operei. Vasile C.Ursăcescu apoi de Vasile Stati şi lucrările sale (Dicţionarul nişte pseudoepiscopi, care ţin ritul grecilor”. beneficiază doar de o pagină în care este amintită moldovenesc-românesc şi Istoria Moldovei)? Acelaşi izvor atestă „episcopii schismatici” o singură lucrare: Monografia comunei

De la Vasile Folescu aflăm că în (catolicii îi numeau pe ortodocşi schismatici după Nalband judeţul Tulcea, 1910. Probabil că Moldova la 1864 existau 19 ţinuturi, enumerând Marea Schismă din 1054). Vasile Folescu i-a Vasile Folescu nu s-a vrut a fi depăşit de alţi pentru Basarabia: Cernăuţi (oare autorul nu ştie transformat pe schismatici în „schimnici (pustnici, creţeşteni.că este vechiul centru al Bucovinei). Din 1812 sihaştri)”. În cursul lucrării Vasile Folescu face Basarabia a intrat sub stăpânire ţaristă iar între Autorul nu ştie să se folosească de referire la “foile răzleţe de manuscris” a lui Marin 1856-1878 ţinuturile Cahul, Ismail şi Bolgrad au Repertoriul bibliografic al localităţilor şi Benghiuş. De ce foi răzleţe? În biblioteca liceului aparţinut Moldovei. Cu siguranţă ţinuturile Codru monumentelor medievale din Moldova “Cuza Vodă” din Huşi se păstrează în manuscris şi Greceni se întindeau în stânga Prutului şi nu elaborat de Nicolae Stoicescu. La nota 14, lucrarea Monografia Creţeştilor jud.Vaslui, „probabil” (vezi p.71). În 1968 nu s-au „reînfiinţat” pagina 149, redă toate lucrările referitoare la semnată de Marin Benghiuş, Eugenia Benghiuş, judeţele ci s-au desfiinţat (vezi p.73). Acelaşi satul Creţeşti identificate de Stoicescu, cu E. şi V. Vartolomei (lucrarea nu este finisată dar autor ne informează despre începuturile prescurtările din lucrarea amintită, fără a oferi poate fi utilă cercetătorului).suzeranităţii otomane asupra Moldovei la 1420 explicaţiile necesare. (Remarcăm că nu este De un interes real credem a fi anexele (în realitate este anul când Alexandru cel Bun a vorba despre Moaştele episcopiei Huşilor ci care oferă o serie de documente ce pot fi folosite.respins primul atac otoman la Dunărea de Jos). despre Metoacele episcopiei Huşilor (vezi nota Erorile semnalate de noi pot fi întregite Informăm autorul că primul tribut a fost plătit de 14), nu este vorba desper Paisie Velicovschi ci cu multe altele sesizate sau nu. Credem că prin Petru Aron în 1456, hotărâre acceptată de despre Paisie Velicicovschi (p.151), nu despre sintetizarea şi reducerea celor 483 de pagini ale Adunarea ţării la Vaslui (afirmaţia lui Vasile Gh.Dichl ci despre Ch.Diehl (nota 6, p.147). monografiei la jumătate eficienţa ar fi fost Folescu la p.126). Ne îndoim că în 1914 Rusia Indicarea surselor de unde au fost preluate deosebită şi probabil s-ar fi eliminat numeroasele „recunoaşte necesitatea formării statului naţional numele slujitorilor bisericilor din comuna Creţeşti erori care îşi au originea în incultura istorică şi Român” (p.129), accepta oare unirea Basarabiei pentru anii 1858, 1864, 1865, 1870, 1878, 1895 amatorism (românilor le place să scrie după cu patria mamă (!). Autorul susţine că după ar fi fost un gest de onestitate faţă de cei care ureche). Ne mirăm doar că referenţii ştiinţifici începerea conflagraţiei mondiale la 1 septembrie le-au publicat (dar şi o obligaţie deontologică). (profesori universitari, monografi) dar şi numeroşi 1939 „în scurt timp au fost ocupate Polonia, Sfântul Dimitrie nu a fost „voievod al colaboratori (doctori, profesori universitari Austria şi Cehoslovacia” (p.132). Orice elev de Tesalonicului” (p.165). Diaconul Dimitrie a fost astronomi, doctoranzi, arheologici, bibliotecari) liceu ştie din manualele alternative de istorie, atât ucis cu suliţa la 9 aprilie 304, iar în cinstea sa sunt nu au sesizat erorile grosolane, care ţin în cele de hulite, despre ocuparea Austriei în 1938 şi a ridicate două biserici, una la Tesalonic unde sunt din urmă de cultura noastră generală. Apariţia Cehoslovaciei în martie 1939 (în nici un caz după aşezate moaştele la 26 octombrie 413, şi una la lucrării a fost girată de Consiliul Judeţean de 1 septembrie 1939). Sirmium (Mitroviţa). J.Zeiller susţine că la 26 Conservare şi Valorificare a Tradiţiei Populare

Oare să fi citit Vasile Folescu în limba octombrie sărbătorim pe diaconul Dimitrie, iar Vaslui, care are datoria de a lucra în folosul germană lucrarea Hitler, König und Marschall faptele relatate în Minei sunt legendare. adevărului istoric prin specialiştii săi.Antonescu de Andreas Hillgruber aşa cum Planul episcopiei Huşilor nu a fost

Recenzie

Prof.Vasile N.Folescu, Creţeşti. Istorie şi actualitate

- continuare din pag. 1 -

* Anul IV * Nr. 3(34) * martie 2004 *

PRUTUL

7

Marele scriitor Alexandre Dumas - Dicþionarul de artã culinarã ºi despre

marile podgorii de vinuri ale lumii (printre care ºi România)

VINUL. Iată-ne ajunşi la un punct atât de important al gastronomiei, şi în special al gastronomiei moderne, încât simţim nevoia sa deschidem o paranteză. „Este vorba despre vin, adică despre partea intelectuală a mesei - Carnea, (mâncarea) nu este decât partea materială.”

A mânca bine şi a bea bine sunt două arte care nu se învaţă de la o zi la alta. Când Alexandru cel Mare a vrut să-şi adauge la titlul de „victorios” şi titlul de „gastronom”, a trebuit să-şi ia licenţele la Persopolis şi la Babilon pentru a fi numit doctor în arta de a bea şi a consuma bine şi de a mânca bine. Faima meselor şi banchetelor sale a rezistat timp de două mii de ani. Alexandru cel Mare nu putea face nimic decât la scară mare.

În cinstea lui Jupiter, Athenoios spune că vinurile greceşti ajută la digestie, sunt hrănitoare, generoase şi în special cele din Arius, unde se produceau trei sortimente...

Romanii obţineau cele mai bune vinuri din Campania, provincie care aparţine astăzi „regatului din Neapole”. Numele de Falerne şi de Massic, cele mai preţuite, se găseau adesea în cupa lui Horaţiu...

Cele mai bune vinuri din Bordeaux sunt vinurile roşii ce poartă numele de Laffite-du-Chateau, Chateau-Latour, Chateau-Margaux, Chateau-Haut-Brion şi Segur-Medoc...

Printre vinurile albe cele de Bordeaux, Barsac, Pregnac şi Chateau-D'Yquem sunt de prima calitate. Dar cu mult înaintea preţioaselor calităţi ale vinului de Champagne şi a vinurilor de Bordeaux, au fost descoperite strălucitele calităţi ale vinurilor de Bordeaux...

Sosesc apoi vinurile de Beaune, de Pommard, de Volnay, de Nuits, de Saint-Georges, de Vosnes, de Chambertin, din Clos-Vouget şi de la Romanée. Romanée-Conti este cel mai bun şi scump vin roşu din lume...

După ce am făcut dreptate vinurilor de Bourgogne şi celor de Bordeaux, primele două mari vinuri din Franţa (este just), să revenim la acest biet vin din Champagne, pe care gastronomii străini îl pun pe primul plan şi pe care noi nu-l punem decât pe al treilea...

Muscatul alb de Roussillon şi cel de pe coastele Languedoc, cum ar fi Muscat de Lunel, Frontignan şi Rivesaltes, sunt cele mai bune dintre vinurile albe. Sauterne este într-adevăr „marele celebru” printre ele...

Italia produce şi ea vinuri renumite, dar, în general, ele au mai multă faimă decât valoare. Pe primul plan trebuie pus Lacrima-Christi, descoperit din „lava” Vezuviului; i s-a dat acest nume poetic pentru că picură, sub formă de lacrimi, atunci când sunt zdrobiţi strugurii; rarele eşantioane care au rămas din acest vin sunt de culoare roşu închis, agreabile şi impresionante... Menţionăm şi Muscatul de Toscana şi de Monte-Fiascone...

Spania furnizează contingentul său: Alicante, Banicarlo, vinul de Xerex, vinul de Pacaret, de Roja, de Malaga, nu „sluţesc” mesele de calitate. Este apreciat vinul de Canare care provine din împrejurimile oraşului Parma; cel de Malvoisie se poate transporta oriunde...

Grecia produce şi astăzi aceleaşi vinuri ca şi în antichitate: vinurile de Candie, de Chios, de Tenedos, de Lesbos, de Cipru, de Samos şi de Santorin...

Vinul de Ungaria, este acelaşi cu cel care ne este vândut la Paris, sub numele de Tokay...Vinurile aperitive, dulci şi tari sunt vinurile mari folosite ca vinuri de desert.Vinurile de mare renume, din această categorie, sunt cele de Tokay, vinul de Cotnari, de Comanderie (insula Cipru), Lacrima-Christi, Malvoisie,

de Madera, Tinto de Alicante, Muscatul alb şi roşu de Siracuza, vinurile roşii şi albe de siraz...„Vinul este, zic unii, laptele bătrânilor şi propteaua lor...”Vă vom da a cum o dovadă că vinul bun poate duce direct în cer.Un amator de vin bun dădea acest raţionament fericit confesorului său care-l certa pentru înclinaţia sa anunţându-l: Părinte, vinul bun face sângele

bun, sângele bun dă buna dispoziţie, buna dispoziţie face să se nască gânduri bune, gândurile bune produc fapte bune şi faptele bune conduc pe om în cer. Deci vinul bun trebuie să fie atât de bun încât să ducă pe om în cer şi direct în rai.

Vinul din anii buni (milessimi) se conservă mai bine şi mai mult timp în sticle, decât cel din anii slabi. Cunoaşterea acestor particularităţi calitative, nu poate fi dobândită în timp scurt, şi trebuie să apelăm în acest caz la persoane calificate şi cu experienţă (şi încrederea) în acest domeniu. Bine preciza Alexandru cel Mare că degustătorii se formează greu şi în timp, prin cursuri speciale organizate de instituţii autorizate.

Conform uzanţelor succesiunea vinurilor în ordinea lor de deservire variază după caracteristicile lor generale sau după renumele specific, ori după gustul sau culoarea ce le sunt proprii; dar regula cea mai igienică, cea a lui Brillat-Savarin, este de a le consuma în ordine „crescătoare”, de la cele mai temperate la cele mai generoase şi mai parfumate. La mesele la care se servesc aceste vinuri, de mare reputaţie, ordinea este următoare: un pahar de Xerex, Marsala sau Madera, obişnuite, după supă; vin alb cu peşte sau gustări; vinul de Bordeaux şi apoi vinul de Bourgogne roşu pentru „felul întâi”. La „felul doi”, vin roşu de bună calitate; la „felul trei” un vin fin, şi la desert Champagne...

Prof.dr.ing. Avram D.Tudosie

Cartea huşeană - 2003

Bilanţ editorialMai bogat decât oricare altul, anul editorial 2003 propune creuzetul afectiv-intelectiv în vederea elaborării unui studiu monografic,

concitadinilor noştri un număr apreciabil (15) de volume, lucrări de cercetare supus mereu înnoirilor şi adăugirilor, deoarece permanent va apărea câte ştiinţifică sau cu profil literar-artistic, toate având autori huşeni care trăiesc ceva nou. Semnalăm în acest sens studiile monografice ale profesorilor firescul vieţii alături de noi, dar „altfel”, incandescent şi neliniştitor în Vasile Folescu, Costin Clit şi Avram D.Tudosie. Fiecare volum poartă marca altitudine spirituală. Faptul este benefic pentru spaţiul mărginaş, dar nu personalităţii autorilor care, ca să-l parafrazăm pe cronicarul Miron Costin, marginalizat al urbei noastre. „vor da seama de ale lor câte scriu”.

Un nume de referinţă în ţară şi peste graniţă este al criticului literar Cum majoritatea autorilor sunt/au fost cadre didactice la şcolile Theodor Codreanu, autor a peste 15 volume, din care 4 au apărut în anul huşene, e necesar şi normal ca în ajutorul învăţăceilor să apară carte 2003. Cunoscând foarte atent destinul Basarabiei, autorul îşi exprimă şcolară. Împreună cu o colegă din Craiova, profesoara de geografie Elena îngrijorarea pentru soarta acesteia şi, totodată, speranţa că elita politică Cehan propune itemi şi teste la Geografia României, o disciplină de românească îşi va canaliza atenţia spre problemele basarabenilor ca părţi examinare la capacitatea/testarea naţională a elevilor absolvenţi ai ciclului fiinţiale ale românismului. De asemenea, consecvent în a cerceta cu acribie gimnazial. Iniţierea copiilor în tainele calculatorului nu este doar opţională, ci literatura românească, autorul a reeditat la Chişinău lucrarea despre imperios necesară într-un timp când explozia informaţională depăşeşte Bacovia şi la Timişoara o alta despre I.L.Caragiale, studii complexe pe care capacitatea umană de înmagazinare şi explorare. Didacticiana Aurora exegeza critică românească nu le va putea evita. Adam propune învăţăceilor punţi relaţionale şi relative între real şi virtual,

Autoarea Mirela Marin debutează editorial propunând o viziune între certitudine şi ficţiune.inedită asupra operei lui D.R.Popescu, integrat universului prozei Cu toate că fusese programat pentru anul 2001, abia în 2003 a contemporane. apărut al VII-lea volum din „Cronica Episcopiei Huşilor” sub oblăduirea Prea

După anul 1990, mulţi dintre cei care au păstrat drag de locul unde Sfinţitului Părinte Ioachim, Episcop al Huşilor. Cele şase capitole cuprind au trăit şi au muncit au arătat o râvnă deosebită în a-l cerceta din perspective pagini animate de un vibrant patriotism despre Ţara Moldovei, despre rolul multiple: istoric, geografic, etnografic, religios etc. materialele au fuzionat în preotului ortodox în obştea creştinească, precum şi documente (inedite)

* Anul IV * Nr. 3(34) * martie 2004 *

PRUTUL

8

privind vatra culturală a Huşilor, medalioane sfâşierii, Editura Flux, Tipografia Prag - 3, (restructurată şi îmbunătăţită), Editura evocatoare sau mărturii despre spiritualitatea Chişinău, 2003, 304 p. „Cutia Pandorei”, Vaslui, 2003, 300 p.ortodoxă română. 5. Preot Nicolae Trofin, Cugetări la ceas de 11. Ioan Marcu, Boabe de piper, versuri, ediţia

Cartea de meditaţie filosofico- seară, Editura Bunavestire, 2003, 33 p. a II-a, corectată şi adăugită, Editura Thalia, religioasă aparţine preotului Nicolae Trofin iar 6. Vasile Folescu, Creţeşti. Istorie şi Vaslui, 2003, 244 p.volumele de versuri şi proză sunt semnale actualitate, Casa Editorială „Demiurg”, Iaşi, 12. Theodor Codreanu, Complexul Bacovia, editoriale pentru debutul autorilor Ioan Marcu şi 2003, 486 p. Editura Litera Internaţional, Bucureşti - Vasile D.Andriescu. 7. Aurora Adam, Caiet de lucru în Word Chişinău, 2003, 600 p.

Notăm mai jos, în ordinea apariţiei, Windows, Editura Tiparul, 2003, 90 p. 13. Theodor Codreanu, Caragiale - abisal, volumele autorilor, care actualmente locuiesc în 8. Theodor Codreanu, Basarabia sau drama Editura Augusta, Timişoara, 2003, 202 p.Huşi. sfâşierii, ediţia a doua, revăzută şi 14. M i re l a Mar i n , Universu l p roze i 1. Elena Cehan, Elena Damian, Geografia adăugită, Editura Scorpion, Galaţi, 2003, contemporane, I, Antiutopia şi utopia

României - Capacitate 2003 -. Itemi şi teste 320 p. valorii, Editura Viitorul Românesc, de evaluare. Mic dicţionar geografic, Editura 9. Episcopia Huşilor, Cronica Episcopiei Bucureşti, 2003, 468 p.Dosoftei, Iaşi, 2003, 134 p. H u ş i l o r, V I I , 2 0 0 1 , E d i t a t ă c u 15. Vasile D.Andriescu, Povestiri, vol.1-4, 1.

2. Ioan Marcu, Boabe de piper, Editura Pan binecuvântarea Prea Sfinţitului + Episcop Braţ la braţ cu... criminalul, 2. Confesiuni Europe, Iaşi, 2003, 202 p. Ioachim, Huşi, 652 p. târzii..., 3. Singuri pe Terra?..., 4. Viaţa

3. Costin Clit, Liceul Teoretic „Cuza-Vodă” 10. Avram D.Tudosie, Grupul Şcolar Agricol noastră paralelă, Editura Panfilius, Iaşi, din Huşi, Studiu monografic, Editura „D.Cantemir” din Huşi (fondat ca Şcoală 2003.Thalia, Vaslui, 2003, 262 p. de Viticultură) unitate de Învăţământ -

4. Theodor Codreanu, Basarabia sau drama Cercetare - Producţie, Ediţia a III-a Lina CODREANU

Fişa tehnică a sitului arheologic de la Creţeşti,

jud. Vaslui

Punct: „La intersecţie”, Cod sit: 163235.01

Colectiv: Vicu Merlan - responsabil, Paul Salomeia - responsabil adjunct (Muzeul Municipal Huşi).

Finanţare: Primăria Creţeşti, jud.VasluiPerioada de săpături: 1-15 septembrie 2003Tip aşezare: Cucuteni A-BObiectiv: Salvarea locuinţei L1 în curs de prăbuşire

datorită gropilor de exploatare a lutului galben din partea de S-SE a sitului.

Rezultate:- descoperirea unei locuinţe (L1) şi a două gropi (G1 şi G2)

cu diverse destinaţii;- descoperirea unei amenajări în locuinţă (vatră de foc);- descoperirea a două morminte de inhumaţie de la

sfârşitul Epocii Bronzului.Descrierea descoperirilor:Încă din 1999 în malul în curs de prăbuşire din partea de

SE a sitului s-au evidenţiat urme de chirpic de la o locuinţă. În urma sondajului din septembrie 2003 locuinţa a fost dezvelită în proporţie de 60% înspre malul în curs de prăbuşire. În acest perimetru s-au descoperit (în partea de est a locuinţei L1) pe o suprafaţă de cca.1,3

2m şi o vatră de foc compactă cu urme de feţuială. În locuinţă s-a descoperit în nivelul inferior o platformă groasă de lut pe un pat de crengi şi bârne. În partea de NE a locuinţei L1 s-au descoperit trei râşniţe albiate, fiecare având şi frecător. În jurul vetrei se aflau resturile mai multor vase ceramice. Vatra de foc suprapunea o groapă menajeră în care s-a descoperit un bogat material osteologic, cu multe unelte din os şlefuit (coarne de cerb sub formă de pumnal, coarne de bovidee şlefuite parţial etc.), câteva lame şi gratoare din silex de Prut, fragmente de statuete feminine incizate superficial cu urme de pictură roşie şi numeroase fragmente ceramice de uz gospodăresc sau de ritual (boluri, vase de tip „binoclu”, fragmente de altăraşe, cupe, castroane etc.).

În caroul 5 a fost descoperit un schelet uman (păstrându-se doar bazinul şi picioarele) (M1) fără inventar. În dreptul caroului 5-6 în afara secţiunii S1 în latura de est s-a descoperit cel de-al doilea schelet uman (M2) cu inventar format dintr-o ulcică cu toartă supraînălţată. Cele două morminte aveau o orientare aproximativă E-V (capul spre E). După inventar cel de-al doilea mormânt se încadrează cronologic sfârşitul Epocii Bronzului. În ceea ce priveşte locuinţa L1 (prin dezvelirea parţială efectuată) am constatat că are o orientare aproximativ NV-SE cu intrarea spre E. Despre alte elemente tehnice şi funcţionale ne rezervăm dreptul de a face constatările generale după dezvelirea integrală a locuinţei L1 din campania următoare.

Fig. 1 - Localizare topografică

Fig. 2 - Creţeşti - “La Intersecţie” - Plan general (Ş1/1-20 m)

Fig. 3 - Profilul stratigrafic al gropii nr.1

* Anul IV * Nr. 3(34) * martie 2004 *

PRUTUL

9

Fig. 4 - Unelte din silex (1-2) şi os (3-8): 1. grator;

2. lamă; 3-6 străpungătoare; 7-8 împungătoare

Fig.6 - Creţeşti - “La Intersecţie”: 1. fragment altăraş;

2. ceramică pictată; 3-4. statuete

Fig. 5 - Creţeşti - “La Intersecţie”: ceramică cucuteniană (1-5)

Revista „Visãtorii”

De trei ani, în paginile revistei, fiecare dintre colaboratori aşterne pe hârtie o parte din sine, deoarece, pentru ei scrisul înseamnă: „bucurie, tristeţe, speranţă, dor, ispită, urcuş şi coborâş, lumini şi umbre, extazul zborului, dezvăluirea unei lumi iluzorii, trăiri care-mi umplu interiorul, puterea de a pătrunde cu ochii minţii orizonturi de dincolo de zare, fiecare din acestea în parte şi toate la un loc” (scriitorul Constantin Clisu).

„SCRISUL MEU - niciodată altfel decât atent - vă invită să vă plasaţi într-un unghi, altul decât cel cu care v-aţi obişnuit, pentru că nu vom putea înota permanent numai în direcţia firului râului.” (eseistul Gruia Novac)

Şi dacă toate aceste rânduri nu v-au convins să răsfoiţi revista cu siguranţă o călătorie „Cu scriitorul Lucian Vasiliu pe a coperişul lumii, în CHINA multimilenară, sacră şi eternă”, o va face.

Doar la o pagină distanţă de poetul Petruş Andrei „tinere condeie” te-nvaţă iubirea pas cu pas.. pentru că ei toţi sunt VISĂTORII, iar „pagina lor e cer din care pogoară la timp - ploaia aşteptată”.

Toate acestea şi multe altele le puteţi găsi în: Revista literară a Cenaclului Visătorii - Grupul Şcolar Agricol Puieşti - Vaslui, anul III, nr.6, dec.2003.

Felicitările sunt îndreptate către colectivul redacţional şi colaboratori.Ana-Maria ANGHEL

* Anul IV * Nr. 3(34) * martie 2004 *

PRUTUL

10

Documente inedite privind Şcoala de Viticultură din Huşi (1907-1908)

Ligia-Maria FODOR

I Felul cheltuelelor suma - leiBucureşti, 29 Decembrie 1907 I. Personal

România Învăţător - diriginte a 150 lei pe lună 375Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice Plata personalului de serviciu şi cantină 175Inspectoratul Învăţământului Agricol 550

oN 14 II. MaterialDomnule Ministru, Procurarea de butaşi americani cu rădăcină, coarde,

seminţe, araci, instrumente etc. 600Judeţul Fălciu pune la dispoziţie la marginea oraşului Huşi un Pentru întâmpinarea cheltuelilor de cultură şi

teren în întindere aproximativă de trei hectarii avend pe el şi un modest local, desfundarea terenului 1200pentru ca ministerul să înfiinţeze pe el o şcoală elementară de viticultură. Mobilier (bănci, scaune, mese, dulapuri etc.) 300

Am visitat terenul şi încăperele despre care e vorba şi cu toate că Luminat şi încălzit 100întinderea localului nu este de 10 Ha., aşa cum prevede legea, dar în vedere Cheltueli de cancelarie 40 _că judeţul ar putea se mai cumpere din locurile vecinilor, vă rog să binevoiţi a 2240aproba înfiinţarea acestei şcoale pe ziua de 15 Ianuarie 1908, conform Total general 2790proectului de budget întocmit până la 31 Marte, remănând ca de la această dată şcoala să figureze în budgetul ministerului. Ibidem, f.5

La şcoala de viticultură sunt de părere ca elevii să deprindă ceva şi din ale dogăriei, aceasta înse cu începere de la 1 Septembrie 1908, IIIînceputul anului şcolar, când populaţiea elevilor va fi cu mult mai mare decât acum când ia şcoala fiinţă. Ţinând socoteală de acest fapt maestrul dogar Huşi 1908 Februarie 15trebue prevăzut în budgetul şcoalei pe exerciţiul viitor de la 1 Septembre 1908 şi cu talonul lunar de la şcoala de viticultură de la Odobeşti. Minist.Cult.Instruct.Publice

Pentru plata cheltuelelor de material conform alăturatului proect Şcoala Elementară de Viticulturăde budget, vă rog să binevoiţi a aproba Domnule Ministru ca suma de 2240 şi Dogărie din Huşi

0lei să se ia din cei 7500 lei - puşi la dispoziţie (pentru material) Adm.Casei N 12Şcoalelor la înfiinţarea Şcoalei de viticultură de la Valea Călugărească, Domnule Ministru,deoarece în această sumă comptează 2500 lei prevăzuţi în scop de a procura material şi a întâmpina cheltueli cu facerea localului, lucrare ce nu Am onoare a vă ruga să binevoiţi a dispune să se trimeată Şcolii s'a făcut după cum m'a informat dirigintele şcoalei de la Valea Călugărească, Elementare de Viticultură şi Dogărie din Huşi, „Programul Analitic” după care aşa că suma nu e întrebuinţată. se predă în Şcoalele Elementare de Agricultură cunoştinţe despre:

Fără acest fond n'ar putea lua fiinţă şcoala de la Huşi, propusă prin viticultură, creşterea vitelor, agricultură, horticultură, pomologie, de acest raport. aritmetică, geometrie etc.

Primiţi, vă rog Domnule Ministru, respectul meu.Inspector «ss.» Ch.D.Duţu Diriginte

«ss» GheorghiuD-Sale Domniei Sale

Domnului Ministru al Cultelor şi Instr.Publice Domnului Ministru al Cultelor şi Instrucţiei Publice BucureştioN 800 11328

5 Ian. 1908 28 II 1908Adm. Casei Şcoalelor Dlui Diriginte al şcoalei elementare de viticultură şi dogărie din

0Huşi. La raportul Dv.N 12 vă răspundem că în ceea ce priveşte programul să D. Ministru aprobând propunerea Dlui Ch.D.Duţu inspector al vă conformaţi dispoziţiunilor art.77 şi 78 din regulament, căci în şcoalele

oînvăţământului agricol, făcută prin raportul N 14 a.c. de a se înfiinţa, cu elementare învăţământul este mai mult practic iar nu teoretic.începere de la 15 Ianuarie curent, în oraşul Huşi, judeţul Fălciu, o şcoală Director «ss»elementară de viticultură, subscrisul are onoare a vă ruga să binevoiţi a Ibidem, f.9dispune să se rezerve suma de le 2240, din suma de 7500 lei, care fusese destinată pentru cheltuieli de material necesare şcolii de viticultură de la IVValea Călugărească, deoarece în suma de 7500, comptă lei 2500, pentru procurarea materialului şi întâmpinarea cheltuelilor cu facerea localului, Ministerul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor 8 Mai 1908lucrări care nu s'au făcut la şcoala de la Valea Călugărească, şi deci suma lei Şcoala Elementară de Viticultură şi Dogărie 2500 se află disponibilă, astfel că se poate întrebuinţa pentru şcoala de din Huşi

0viticultură care se înfiinţează la Huşi. Suma de 2240 se repartizează astfel. N 69De la 15 Ianuarie - 31 Martie 1908Procurarea de butaşi americani cu rădăcină, coarde, seminţe, Domnule Ministru,

araci, instrumente de lei 600Pentru întâmpinarea cheltuelilor de cultură şi desfundarea Am onoare a vă ruga să binevoiţi a încuviinţa ca timpul pentru

terenului lei 1200 predarea lecţiunilor teoretice de la această şcoală, să se prelungească în Mobilier (bănci, scaune, mese, dulapuri etc.) lei 300. acest an cu încă o lună - până la 15 iunie a.c. inclusiv.Luminat şi încălzit lei 100 Aceasta din cauză că şcoala începând a funcţiona regulat abia pe Cheltueli de cancelarie lei 40 la 15 februarie a.c., nu a fost destul timp pentru ca elevii să capete în mod

Total lei 2240 complect cunoştinţele ce se pot căpăta în anul I a unei asemenea şcoale.Director

Domnului Ministru al Instrucţiunei Publice şi al Cultelor BucureştiDirecţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, Fond Ministerul

Instrucţiunii Publice şi al Cultelor, dosar nr.1424/1908, f.3-4. N 30465II Direcţiune şc. elementare de viticultură Huşi

0Proect de Budget Ca răspuns la rap.Dv.N 69, din a.c., vă facem cunoscut că Pentru înfiinţarea şi funcţionarea şcoalei elementare de viticultură Ministerul a aprobat că la acea şcoală cursurile teoretice să se prelungească

şi dogărie din Huşi, cu începere de la 15 Ianuarie 1908 - 31 Martie 1908. în acest an, până la 15 iunie a.c.

Ibidem, f.18. «ss» Dir.

* Anul IV * Nr. 3(34) * martie 2004 *

Proces-Verbal

V. 1908 Iulie 29

17 mai 1908

Ministerul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor Am inspectat azi această şcoală, constatând următoarele:

Şcoala Elementară de Viticultură şi Dogărie 1) În localul şcoalei domneşte ordine şi curăţenie.

din Huşi 2) Elevii în număr de 12, sunt toţi prezenţi în şcoală şi sănătoşi. 0 Punându-le mai multor chestiuni asupra celor învăţate şi practicate de ei, au N 82

dat răspunsuri satisfăcătoare.

3) Plantaţiunile de viţă americană se prezintă bine.Domnule Ministru,4) Şcoala de altoi se prezintă de asemenea bine, altoii sunt foarte

viguroşi şi se constată o prindere excepţional de mare, după încredinţarea Am onoare a vă ruga să binevoiţi a încuviinţa să abonez această e Dlui diriginte de peste 90%.şcoală la: Revue de Viticulture, 1 Rue Le Goff, Paris (V ) al cărui abonament

5) Registrele de compatibilitate sunt ţinute în regulă şi la curent; în anual este de lei 18 şi care apare săptămânal.special Cassa Banilor este în ordine: încasările până la zi sunt de lei

5021,04, iar cheltuielile de lei 4303.Diriginte «ss.» GheorghiuSoldul numerar de 718.04 este în fiinţă.

6) Dl. Diriginte a început construcţiunea unei sere şi atelier de Domnului Ministru al Instrucţiei Publice şi al Cultelor Bucureştialtoit, cu din fonduri puse la dispoziţie de judeţ. Am dispus următoarele:

1) Din fondul pentru înzestrarea şcolii, disponibil în sumă de lei N 331124599.36 se vor procura: unelte pentru atelierul de dogărie, viţe americane cu Dirigintele şcoalei elementare de viticultură Huşi la răspuns la rap. rădăcină, butaşi pentru altoit, doi cai, o vacă, seminţe de legume şi pomi, Dv.N 82 din a.c., vă facem cunoscut că Ministerul vă autorisa să abonaţi mobilier de clasă şi trusou pentru dormitor, unelte de mână pentru lucratul acea şcoală la „Revue de viticulture”, al cărui abonament anual este de 15 pământului, etc., un car pentru cai, un microscop etc.lei.

Pentru toate acestea d-nul diriginte va face un raport, arătând Veţi înainta de îndată Ministerului actele justificative pentru a vi se repartizarea sumei disponibile şi cerând ordonanţarea unui acompt.ordonanţa suma.

2) D.Diriginte va întocmi un proect de distribuţia clădirilor «ss» Dirnecesare şcolii, ţinând seamă de casa actuală, din care se poate amenaja o Ibidem, f.20.locuinţă pentru diriginte sau maestru dogar, bucătăria şi sufrageria elevilor,

cu o magazie, o cantină.VIMai trebuesc: o sală de clasă, două dormitoare pentru 40 elevi, o

cancelarie, o locuinţă pentru personal, o cameră pentru muzeu, colecţiuni Şcoala Elementară de Viticultură şi Dogărie 1908 Iunie 8etc., un mic laborator; apoi un atelier de dogărie, o cramă cu pivniţă, un grajd, din Huşiun şopron pentru maşini şi unelte, un coteţ pentru paseri, cocină pentru

porci.Domnule MinistruToate aceste clădiri se vor schiţa în raport cu situaţia terenului şi cu

clădirea existentă, sper a se avea în vedere la complectarea acaretelor.Deoarece din fondul prevăzut în bugetul exerciţiului în curs, 3) La construirea serii d.diriginte va aduce o mică modificare pentru cantina acestei şcoale, nu revine unui elev decât cel mult 40 bani

planului, astfel că geamlicul să fie mai ridicat de la pământ şi mai puţin zilnic şi numai cu această sumă neputându-se deloc căpăta o hrană mai înclinat.substanţială, am onoare a vă ruga să binevoiţi a încuviinţa ca să se dea

4) De asemenea şi coteţului de paseri care este în construcţiune, cantinei elevilor, zarzavatul gratuit din grădina şcoalei, socotindu-se va aduce modificare, ca să se poată utiliza pentru adăpostirea gâştilor, valoarea zarzavetului luat de cantină numai spre a se putea vedea care ar fi raţelor, găinilor şi curcilor, împărţindu-se în acest scop în două etape, cu câte rentabilitatea eventuală acestei grădini.2 despărţituri.Diriginte

Inspector«ss» Gheorghiu«ss» N.O.Popovici-Lupa

Se certifică că această copie este conformă cu originalul.Domnului Ministru al Instrucţiei Publice şi al CultelorDiriginte «ss» Gheorghiu(Direcţiunea Învăţământului Profesional Seria G.) Bucureşti

Ibidem, f.45-470N 38413

Dirig. şc.elem.de viticultură Huşi DD.

Vă facem cunoscut că Ministerul aprobă propunerea din rap. Dv. 0N 128 a.c. numai până la 1 aprilie 1909.

Ibidem, f.27.

VII

30 iulie 1908

Ministerul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor

Şcoala Elementară de Viticultură din Huşi0N 181

Domnule Ministru,

Am onoare a înainta aci o copie de pe procesul verbal încheeat cu

ocaziunea inspecţiunii făcută acestei şcoale în ziua de 29 iulie 1908 de cătră

Dl.Inspector al Învăţământului Profesional.

Diriginte «ss» Gheorghiu

Domnului Ministru al Instrucţiei Publice şi Cultelor Bucureşti

Copie de pe procesul verbal de inspecţia făcută Şcolii Elementare

de Viticultură şi Dogărie din Huşi, în ziua de 29 Iulie 1908 de Dnul

N.O.Popovici-Lupa, Inspector al Învăţământului Profesional.

PRUTUL

11

Prea târziuO amintire-mi dă fiori,O bănuială mă distruge...Tu m-ai iubit şi-era frumosAzi nu mă mai iubeştiŞi inima îmi plânge.

De ce sunt eu cel ce-a iubitŞi tu, de ce m-ai chinuit?Ştiai prea bine tot ce-ai vrutAcum eu plâng, că m-a durut.

Degeaba plângi, căci este prea târziuTe-nşeli, de crezi că eu din nou te voi iubi.E prea târziu să-ţi pară rău...Tu ai apus de mult în gândul meu.

Andrei OLARU

* Anul IV * Nr. 3(34) * martie 2004 *

PRUTUL

12

Documente inedite cu privire la visul edililor vasluieni de amenajarea Cartierului istoric „Ştefan cel Mare”

Dorind să scoată din uitare strălucirea de altă dată a oraşului lor atestat din iunie 1940 au împiedicat autorităţile iniţiatoare să-şi pună în aplicare şi să documentar ca reşedinţă domnească, loc de odihnă şi de planuri strategice ale finalizeze proiectul pe obiective şi termene.voievodului Ştefan cel Mare, în deceniul al patrulea al secolului trecut edilii Se realizase doar, exproprierea pentru utilitate publică a terenului vasluieni şi-au propus, prin planul de sistematizare al oraşului, amenajarea unui viran în suprafaţă de 6.195 m.p. fost proprietate a D-nei Vera Mavrocordat, teren

1) pe care se „găsesc urme din palatul Domnesc al Marelui Voievod”.cartier istoric denumit „Cartierul Ştefan Vodă” . Acesta urma să cuprindă Biserica Această expropriere s-a realizat cu avizul şi contribuţia Comisiei „Sfântul Ioan Botezătorul” ctitorie a domnitorului la 1493 înconjurată de un „parc

Monumentelor Istorice din Bucureşti care în aprilie 1940, trimite la Vaslui „o copie public în mijlocul căruia se vor găsi într-o parte resturile palatului domnesc scoase de pe Înaltul Decret Regal din martie 1940 prin care a fost declarat monument la lumină şi restaurate, iar în altă parte se va ridica statuia ecvestră a marelui istoric terenul care a fost expropriat şi pe care urmează să înceapă săpăturile voievod, care va privi către locurile unde a biruit pe cel mai mare general al lui

2) sistematice, conduse de specialişti, în vederea scoaterii la iveală a rămăşiţelor Mohamed Cuceritorul Constantinopolului” .10)fostului Palat Domnesc” .De asemenea, se preconiza completarea bisericii voievodale devenită

„Cum însă în vederea săpăturilor construirii cartierului istoric «Ştefan catedrală a oraşului, cu un turn clopotniţă şi amenajarea a „două bulevarde de cel Mare şi Sfânt», a arterei noi de circulaţie şi crearea spaţiului vital bisericii acces care să permită publicului să ajungă la statuie, parc şi biserică din mai

3) catedrale era nevoie de noi exproprieri, primarul oraşului Vaslui a început multe părţi”.11)formalităţile pentru desăvârşirea juridică a lucrărilor” . Aceste formalităţi s-au Conştient că această „operă de comemorare a domnitorului

încheiat însă câţiva ani mai târziu.moldovean” depăşeşte posibilităţile financiare locale şi încredinţat de valoarea ei Tot mai târziu, în vara anului 1943, preşedintele Comisiei istorică naţională, primarul oraşului Vaslui, general de divizie Răşcanu Ioan,

Monumentelor Istorice, Al.Lepădatu revine la Vaslui cu un grup de specialişti sufletul acestei iniţiative, înaintează memorii şi adrese autorităţilor centrale în pentru a se documenta.drept, pentru aprobări şi sprijin financiar.

Apreciind planurile edililor vasluieni de „refacere şi reînviere a Estimând costul ansamblului lucrărilor la aproximativ 3.760.000 lei, străvechiului târg moldovenesc, la capătul cărora vor cunoaşte nu numai acesta miza conform demersurilor sale justificative, pe fonduri băneşti de la

12)Ministerul Cultelor şi Artelor, subvenţii acordate de Ţinutul Prut şi pe sume gratitudinea şi recunoştinţa concetăţenilor, ci şi a tuturor bunilor români” , importante de bani colectate din subscripţii publice în întreaga ţară şi în deosebi preşedintele C.M.I. lasă la Vaslui pe prof.D.Constantinescu de la Universitatea

4) Iaşi să înceapă lucrările „în scopul fixării planului metodic al săpăturilor de la în Moldova .Palatul Domnesc”.Banii obţinuţi din aceste subscripţii, pentru obţinerea cărora se dorea

Documentele prezentate în continuare reprezintă „Apelul pentru sprijinul personal al rezidentului Ţinutului Prut, urmau să fie folosiţi, cu deosebire, strângerea de fonduri necesare înfăptuirii în oraşul Vaslui a unei opere menite să la acoperirea cheltuielilor ridicării statuiei lui Ştefan cel Mare, aproximativ

13)2.000.000 lei. preamărească memoria şi faptele domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt” şi Pentru reprezentarea artistică a domnitorului, prin statuie, primarul concluziile documentării prof.D.Constantinescu asupra curţii domneşti din

14)oraşului Vaslui adresează Ministerului cultelor şi Artelor rugămintea „să Vaslui .5)însărcineze pe anumiţi domni sculptori care să pregătească câte o schiţă” ,

propunând ca voievodul să fie prezentat „călare cu un buzdugan în mână şi în Prof. Maria COLEA,atitudine de comandă când conducea atacul decisiv contra turcilor lui Soliman Consilier principal - Direcţia Judeţeană Vaslui a Arhivelor

6) Naţionale.Paşa” . Se sugera în acest sens „o prea frumoasă operă a pictorului Obedeanu care reprezenta Bătălia de la Racova şi pe voievodul Ştefan cel Mare în atitudinea

7) 1, 2) Direcţia Judeţeană Vaslui a Arhivelor Naţionale, fond Primăria de mai sus”.oraşului Vaslui, dos.9/1940, f.1.Animaţi de sentimente patriotice locale şi înconjuraţi de autorităţile

3) Idem, dos.10/1940, f.5.centrale care s-au dovedit receptive aducând „mulţumiri şi felicitări pentru 4) Ibidem, dos.10/1940, f.6.frumoasa iniţiativă”, edilii vasluieni apreciau că la finele anului 1940 sau în 5, 6, 7) Ibidem, f.13.primele luni ale anului 1941 vor finaliza „o măreaţă operă de cinstire a marelui 8) Ibidem, f.14.erou moldovean” - creând în scurt timp ceea ce zeci de generaţii vasluiene au

8) 9) Idem, dos.9/1940, f.1.uitat să facă .10) Idem, dos.22/1943, f.251.În anul 1940, Primăria Vaslui tipărise deja 200 liste de subscripţii şi tot 11) Ibidem, f.252.atâtea exemplare din „Apelul pentru strângerea de fonduri necesare înfăptuirii în 12) Ibidem, f.297.oraşul Vaslui, a unei opere menite să preamărească memoria şi faptele

9) 13) Idem, dos.10/1940, f.50.Domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt” .14) Idem, dos.22/1943, f.299-301.Apelul ajunsese în diferite colţuri ale ţării, când tragicele evenimente

Anexă IROMÂNIA

ŢINUTUL PRUTPRIMĂRIA ORAŞULUI VASLUI

APELPENTRU

Strângerea de fonduri necesare înfăptuirii în oraşul Vaslui, a unei opere, menite să prea mărească memoria şi faptele Domnului Ştefan cel Mare şi cel Sfânt.

Vechiul oraş Vaslui, a fost scaun domnesc încă depe timpul primilor Voievozi, Muşatini; numeroase sunt hrisoavele ce au fost date din reşedinţa domnească a Vasluiului, sub urmaşii lui Alexandru cel Bun.

Strălucirea oraşului Vaslui, ca reşedinţă domnească, creşte însă, sub glorioasa domnie a eroului creştinătăţii, Ştefan cel Mare şi cel Sfânt, când oraşul devine a 2-a capitală a Moldovei.

În reşedinţa Sa din Vaslui, eroul moldovean, a pregătit şi diplomaticeşte şi milităreşte, războaiele sale contra Semi-Lunei, războaie cari au culminat prin victoria dela Racova, de la 10 ianuarie 1475, ce s'a desfăşurat în partea de miază zi a oraşului, spre confluenţa râurilor Racova cu Bârladul şi care, a fost cea mai mare biruinţă a creştinătăţii, conta Semi-Lunei, în secolul al 15-lea.

Din Vaslui, trimis'a Vodă Ştefan, numeroase scrisori către Papa dela Roma; către Dogele Veneţiei; către Regii Ungariei şi Poloniei şi chiar către Şahul Persiei Uzum Hassan, stăruind fără răgaz şi fără odihnă, ani de-a rândul, spre a înjgheba alianţe şi a stabili o unire a puterilor creştine contra Semi-Lunei cuceritoare, care înainta mereu către inima şi centrul Europei.

Tot în Vaslui şi în ţinuturile învecinate oraşului, marele voevod a organizat oştile sale, cari s'au războit aproape 20 de ani, în a 2-a parte a lungei Sale domnii, fie contra Domnilor Munteniei aliaţi ai Turcilor, fie contra Turcilor.

Ca prinos de adâncă credinţă şi recunoştinţă către Dumnezeu, pentru biruinţa dela Racova, Domnul Ştefan a ridicat lângă reşedinţa Sa din Vaslui la 1493,

* Anul IV * Nr. 3(34) * martie 2004 *

PRUTUL

13

biserica cu hramul Sf.Ioan Botezătorul. faptului că pictorul a fost un autohton (spre deosebire de biserica Sf.Neculai din Această ctitorie voievodală, refăcută în mod magistral în ultimul timp Iaşi, ctitorie a aceluiaşi voevod, unde excelează reprezentările iconografiei

prin îngrijirea Comisiunei Monumentelor Istorice, se prezintă astăzi generaţiilor apusene şi unde - spre exemplu - Pilat în „Judecata lui Isus”, apare cu coroană actuale ca imagine vie a operelor marelui voievod, dar stă izolată şi singuratecă împărătească pe capul său fricos şi laş). Pereţii, cari despărţeau naosul de în mijlocul locurilor unde altă dată se ridica palatul voievodului, ale cărei pronaos şi pronaosul de tindă, au fost desfiinţaţi. La Sf.Gheorghe din Hârlău ştim urme zac încă nescoase la lumina zilei. că lucrul acesta s'a întâmplat între anii 1623-1624, pe vreme când capitala ţării

Pe aceste locuri istorice şi martore ale trecutului glorios al era la Hârlău, nu ştim însă când s'a întâmplat acest lucru la Botoşani, la Iaşi şi la neamului, generaţiile de astăzi, nu au ridicat nici cel mai mic semn pentru Vaslui.preamărirea celui mai mare erou moldovean, fala Moldovei noastre Împrejurul bisericii iarbă, plantaţii desordonate de arbori, pomi voievodale. fructiferi, cultură de porumb, fasole, cartofi. Într'o parte o casă pe jumătate în

Este timpul ca această uitare, ca această împietate, să înceteze. ruină, bălării, pietre de construcţie şi... flori. E ceva care aşteaptă prefacere şi pe Subsemnatul, ca unul din cei mai vechi cetăţeni vasluieni în calitate de care o doresc cât mai repede, să n'apuce a cădea Mareşalul să vadă urzicile mai

primar al oraşului, am plănuit să ridic în vecinătatea ctitoriei lui Ştefan Vodă, un mari ca porumbul...nou cartier, ce se va denumi: „Cartierul Ştefan Vodă”, şi care va avea următoarele Peste tot abundă, împrăştiate, materiale de zidărie recente, părţi componente: Un parc public în mijlocul căruia se vor găsi, într'o parte, amestecate sporadic cu cele vechi. Sunt multe cuie de fier făcute de mână, la un resturile palatului domnesc, scoase la lumina zilei şi restaurată, iar în altă parte se loc cu cele de fabrică; deasemenea multă ceramică veche şi nouă. Un plan de va ridica statuia equestră a marelui voievod, care va privi către locurile, unde a situaţie e greu de făcut la repezeală.biruit, pe cel mai mare general a lui Mahomed Cuceritorul Constantinopolului. Din epoca care ne interesează pe noi nu mai supravieţueşte absolut

Biserica Domnului Ştefan va fi complectată printr'un turn clopotniţă, ce nimic. Numai locul nu a fost luat şi dus în altă parte, încolo totul a fost înstrăinat. astăzi lipseşte, iar câteva bulevarde vor conduce din oraş spre cartierul nou Chiar locul a încăput pe alte mâini, îmbucăţit în proprietăţi mici şi mari, la localnici înfiinţat. şi străini. Şi precum nu mai avem nimic de vremea aceea, aproape tot aşa de

Pentru a putea realiza această operă, care prin însemnătatea ei, iese puţine sunt şi ştirile ajunse până la noi despre Vaslui şi curţile domneşti. Ştim, spre din cadrul redus Vasluian, pentru a intra în cadrul mare al naţiunei româneşti şi al exemplu, că pe vremea lui Alexandru Vodă cel Bun, Vasluiul era un târguşor Moldovei reîntregite, cu aprobarea Onor. Ministerului Sănătăţii şi Ocrotirilor (1418); că în 1470 Ştefan cel Mare face curţi domneşti şi temporar îşi are scaunul Sociale şi a Excelenţei Sale Domnului Rezident Regal al Ţinutului Prut, am domniei aci. În 1470, spune letopiseţul, pe scurt, a ridicat Ştefan curţile sale aici, întocmit o serie de liste de subscripţie, pe cari le adresăm întregei suflări iar în 1490, după 15 ani dela memorabila luptă dela Podul Înalt (parodiată recent româneşti din Ţinutul Prut, cu rugămintea caldă şi frăţească de a ne ajuta, spre a de Lt.Colonel V.Popovici) se ridică slăvita sa biserică Sf.Ioan Botezătorul. putea realiza opera plănuită, menită să aducă prinos de preamărire celui mai Biserica, după 30 de ani, a trebuit să fie reparată. E greu de spus ce s'a putut mare Domn al Moldovei Voievodale. întâmpla într'un interval de timp atât de scurt. Apoi ştirile contenesc o bună bucată

Ne adresăm şi autorităţilor şi cetăţenilor din judeţele Ţinutului Prut, cu de vreme. Vasile Vodă Lupu, după un secol şi jumătate dă poruncă domnească să rugămintea de a ne da concurs şi ajutor, subscriind cât vor putea, în listele ce le nu se mai înstrăineze materialul din curţile domneşti, iar Paul din Alep pomeneşte trimitem. de biserică tot în acea vreme. Cărturarul Voevod Dimitrie Cantemir spune că,

Nu este oraş din Ţinutul Prut, unde Ştefan Vodă cel Mare şi Sfânt, să Vasluiul era câte odată scaun domnesc, ale cărui case sunt şi azi acolo. După ce nu fi înălţat o biserică sau să nu fi lăsat urme neşterse ale activităţii Sale capitala s'a aşezat la Iaşi, grija lui a fost dată unui pârcălab. Nu ne ajunse în ce extraordinare. stare se aflau acele ale scaunului domnesc de odinioară. În concluzie, Vasluiul a

Este deci şi o datorie naţională şi o mândrie moldovenească, ca toţi cei coborât adânc în vreme şi cu toată aşezarea sa în calea tuturor răutăţilor, cum cari simt româneşte, depe meleagurile noastre, să subscrie cât pot, contribuind spune cronica, el a putut străbate vitregia veleaturilor, cu glorie, până la noi. E astfel la înfăptuirea operei proiectate, care va reprezenta în ultima analiză şi explicabil de ce o mână de oameni conştienţi, buni patrioţi vor să-l ridice la locul îndeplinirea unei pioase îndatoriri patriotice într'u amintirea marelui erou şi pe care-l merită cu prisosinţă. Acţiunile întreprinse însă, nu sunt toate posibile. apărător neînfricat al gliei noastre strămoşeşti, apărare care şi în momentele Aşa de exemplu, biserica poate fi adusă la forma ei originală, prin ridicarea actuale, trebuie să se îndeplinească la nevoie, cu aceiaşi dârzenie ca şi cupolei şi cinste celor ce-or face această măreaţă faptă, dar luarea pe seama aceea a Marelui Ştefan Vodă. comunii, sau a statului a terenului cu urme vizibile ale fostei proprietăţi domneşti,

Cu sumele ce vom aduna prin Listele de subscripţie trimise în tot mi se pare imposibilă, deoarece pe ea se află o sumedenie de gospodării cuprinsul Ţinutului Prut; cu ajutoarele ce vor primi dela Ministerele Cultelor şi mărunte. Singura parte uşor expropriabilă ar fi partea răsăriteană, pe care se află Educaţiei Naţionale; cu marele sprijin ce ne este asigurat din partea Excelenţei construite două canaluri de scurgere dintr'o vreme mai îndepărtată decât aceea Sale Domnului Rezident Regal al Ţinutului Prut, Profesor Traian Ionaşcu, care ne interesează pe noi în legătură directă cu curţile domneşti ale lui Ştefan cel nădăjduim să realizăm cu ajutorul lui Dumnezeu opera plănuită, îndeplinindu-ne Mare. De altfel sunt singurele urme vizibile din ceea ce a putut să fie cândva pe astfel o mare şi pioasă îndatorire, pentru cinstirea memoriei şi faptelor Domnului locurile acestea. Ar mai putea fi un rezervor sub dealul istoric, ceva mai la Est de Ştefan, care a muncit fără prihană, a chinuit, a veghiat, a luptat şi a biruit, pe cele două canaluri, dar pe care nu l-am putut explora până în prezent, de groază meleagurile Vasluiene, pentru apărarea gliei strămoşeşti. să nu mai intru în conflict cu actualul proprietar, Mavrocordat, care şi aşa ne-a

Închei apelul meu, rugând pe toţi cari vor primi listele noastre, să ne asigurat că dacă ştia că o să-i turburăm proprietatea, de mult le-ar fi făcut sfârşitul ajute, mulţumindu-le călduros pentru tot ajutorul ce ne vor da. acestor pietre înşirate pe proprietatea sa, ca să ne taie pofta de a umbla după

Sănătate! renume, obţinut de bunurile aflate în posesiunea altora, care nu turbură cu nimic General I.Răşcanu pe alţii. Prin urmare nu numai că partea aceasta ar fi singura expropriabilă, dar se

Primarul Oraşului Vaslui impune imperios să intre în patrimoniul comunii, deoarece cu o astfel de mentalitate nu e de mirare că aceste canaluri, astăzi complet desgropate, să fie

Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Vaslui, Fond Primăria într'o bună zi desfiinţate, cu toate că locul pe care se află nu e cultivat în prezent cu Oraşului Vaslui, dosar 10/1940. nimic, ci din contră e copleşit de bălării. Trebue să menţionez însă, că rămân la

II convingerea că aceste canaluri n'ar avea nimic comun cu curţile domneşti ale lui Ştefan cel Mare, ci ele sunt mai vechi. Curţile domneşti, din cercetările ce am

Consideraţiuni preliminare făcut până în prezent, au fost aşezate în partea opusă acestor canaluri, pe partea vestică a platoului şi pe acelaşi versant, dovadă stând urmele materialului de construcţie din vremea aceea, moluzul, pietrele şi cărămizile. Că pe aceste locuri asupra curţilor domneşti dela au fost curţile domneşti, nu mai încape nici o discuţie, deoarece la adâncime foarte mare am putut găsi un rest din temelie, sub o sumedenie de diferite straturi Vaslui (12-25.VII.1943)de pământ, sub care nici nu s'ar fi putut bănui existenţa sa. Peste tot, în această parte apuseană, a locului aflat azi în proprietatea comunii şi în afara sa, sunt

Pentru prima oară intru în Vaslui. La 5 minute după ce am ajuns la urmele vizibile ale unei existenţe apuse pentru totdeauna a celor ce au fost biserica Sf.Ioan Botezătorul, ctitorie voevodală din a doua jumătate a secolului al odinioară curţile domneşti, deoarece odată cu urmele de material de zidărie se XV-lea, a sosit şi D-l D.Ciurea, asistentul D-lui profesor Oţetea, trimis de D-l constată cu durere faptul că nu există nici o urmă de zid, ci numai urma lăsată a profesor Paul Nicorescu, spre a întâmpina pe D-nii Lapedatu şi Brătulescu - fostelor ziduri. Ceea ce se poate afirma fără greşală e faptul că aceste curţi au fost preşedintele şi directorul Com.Mon.Ist., neştiind că eu am luat înţelegere cu acest de proporţii rar întâlnite la vechile curţi moldoveneşti. După forma terenului şi for încă din Bucureşti, sâmbătă, la Academia Română... după urmele vizibile de material, la suprafaţă şi în adâncime, perimetrul

Biserica, restaurată în mai multe rânduri, bine întreţinută şi curată, nu aproximativ al curţilor şi atenanselor e de c.ca 800 m. Nu e exclus ca vechi mai are nimic dela Ştefan cel Mare - nici înăuntru, nici înafară. Pe dinafară zidurile construcţii să se găsească pe o suprafaţă mult mai mare, dar în cazul acesta au fost îmbrăcate din nou cu piatră (obişnuită şi de talie), cărămizi şi discuri urmele ar putea fi dela construcţii învecinate cu cele domneşti, fie ele ornamentale. Face impresia că, odată cu îmbrăcămintea, zidurile au mai fost contemporane, mai noi, sau poate mai vechi - urme ale unui vechiu târg îngroşate puţin, căci nu prea are proporţie; aceeaşi impresie o face şi înălţimea. moldovenesc cu începuturi de vieaţă din primele pâlpâiri de existenţă Ceea ce o face să nu mai semene cu o biserică a lui Ştefan cel Mare e lipsa moldovenească, despre care fel de vieaţă nu putem spune nimic, dar putem cupolei. Ce-or fi avut în vedere restauratorii, nu ştiu, dar ştiu că Paul de Alep, bănui că putea fi aproape la fel cu cea dusă în ţările din preajma noastră, de secretarul patriarhului Macarie al Antiohiei, în descrierea sa, privind biserica, popoare mai noi ca poporul nostru, care putea totuşi să fie în stare a-şi asigura spune despre cupolă că este peste măsură de înaltă (sau cam aşa ceva... căci existenţa chiar în vremurile năvălirii barbarilor, tocmai prin aceste mijloace: n'am mai cercetat această bibliografie de prin 1935). Aspectul exterior, fără să întărituri cu zidul împrejurul aşezărilor.jignesc pe cineva: o magazie împodobită cu discuri ornamentale şi cu cruci pe cari să stea ciorile... Interiorul deasemenea modern, dar plăcut. Poate datorită Idem, dosar 22/1943.

* Anul IV * Nr. 3(34) * martie 2004 *

Nr. crt.

Satul actual Denumiri anterioare (cunoscute)

[+ Hovrăeşti = sat dispărut]

Prima atestare documentară (cunoscută)

Numărul aşezării (vetrelor) în repertoriu

Vechimea materialelor

arheologice găsite (secolul)

1 Păltinişul 1774 1 XVII - XX

2 Capul Dealului 1909 4 b XVII - XX (21)

3 Băceştii 1467 6 XII, XIV, XVII - XX

4 A Treia Parte 1838 16, 17 XVII/XVIII - XX

5 a Vovrieştii 1772 - XVIII - XX

b + Hovrăeştii, + Vovrăeştii 1533 23 a XV - XIX

6 a Ţibăneştii Buhlei 1774 26 b, 29 (23) XIV/XV - XX

b + Ţibăneştii (pe Gârbovăţ) 1399 15, 25 a, 27, 28 VII/VIII, VIII/IX - XVIII

7a Armăşenii 1625 31, 32, 34 XVI - XX

b + („...Un sat pe Bârlad, în gura Crasnei...”) 1399 33, 36 XI - XVIII

8 a Crăieştii 1584 259 VIII/IX - X, XVII - XX

b + Drăguşanii 1527-1538; 1541-1546

- -

9 a Ciurea 1830 - (23) -

b + Ghindăreştii 1779 - (23) -

10 a Dagâţa 1772 - (23) -

b + Dealul Ţintirim - 41 a VIII/XI - XIX

c + Brudureşti (pe dreapta Gârbovăţului) 1469 42 XIII/XIV - XVIII

11 a Mănăstirea 1876 - (23) -

b + Schitul Nacului 1772 - (23) XVII - XVIII

12 Băluşeşti 1546 47 VIII/IX; XI (?), XIII-XX

13 a Tansa 1676 53 XV (?), XVII/XVIII - XX

b + Brudureştii (pe stânga Gârbovăţului) 1469 51 XI/XII - XIX

14 Şuhuleţul, Soholeţul 1339, 1469 LXXIV. 2.C. (24) XIV/XV - XX

15 + Glodenii 1443 59, 172 VIII/IX, XI/XII - XIX

16 Dumeştii (Noi) 1621 - (25) -

17 a + Mălineştii 1502 60, 61 VII - XIX

b Ezerul 1838 18 a XVII/XVIII - XX

18 + Leucuşenii 1453 66, 69 b, 70 a XIII/XIV - XVIII

19 + Meleşcanii 1656 75, 76 X - XIX

20 + Slobozieni - Est (De Miazăzi şi Răsărit) 1591 79 b VIII/IX - XIX

21 + Marcovicenii 1502 82 b, c, 83 a XIII/XIV - XIX

22 + Andrieştii 1469 90 VIII/IX - XIX

23 + Mănăstirea Andrieşti 1469 97 b XIV-XVII/XVIII

24 + Cliceştii 1643 104, 106, 158 a, 159 a-c VII/VIII - XIX

25 + Ţigăneştii (fost Comăneşti) 1457-1504 110, 111 X/XI - XVIII/XIX

26 Schinetea 1839 125 XIX - XX

27 a + Băicăuţii (deveniţi treptat...) 1489 129 a XIII - XIX

b + Hodoreni 1489 129 a ibidem

28 + Rângoaia 1625 123 XIV/XV - XIX

29 + Bereştii 1469 125 XV - XVIII

30 Dumeştii Vechi 1621 134-137 XV/XVI - XX

31 + Slobozienii - Vest (De Miazănoapte şi Apus) (Satul Vechi) 1591 138 c, 139 b, c VII/VIII, IX/X - XIX

32 Valea Mare Ante 1828 153 b, 158 b XVIII/XIX - XX

33 a + Terpeştii (ante 1546) 1502 157 c, d, 158 b IX/X - XVIII

b + Borăştii (post 1546) 1546 157 c, d, 158 b, 160 IX/X - XVIII

34 Ţibăneştii (lui Carp) 1483 LXXXI.1B, 1C, F, G( 26) VIII/IX, XI/XII, XV-XX

35 + Mireştii 1457-1504 167, 168 XIV/XV - XVIII

36 Jigorenii 1439 169 a VIII/IX, X, XII/XIII - XX

37 Coticul 1774 102 XIV/XV, XVII - XX

38 + Armeneştii 1597, 1635 175, 177 VIII/IX - XIX

39 + Olăşeii, Oloşăii 1597, 1635 179 X/XI, XIII/XIV - XVIII/XIX

40 Sofroneştii 1591 183 VIII/IX - (?) XX

41 Drăgeştii 1774 LVI.9-11 (23) II/III - XII, XV - XX

42 Viişoara (Baliga) 1782 185 - 187 XVII / XVIII - XX

43 Plopoasa 1913 - -

PRUTUL

14

În bazinul hidrografic al Bârladului superior- Crâmpeie de istorie locală - (II)

Sergiu ŞTEFĂNESCU

* Anul IV * Nr. 3(34) * martie 2004 *

Tabelul nr.1 cuprinzând satele şi fostele sate din zona cercetată, cu prima atestare documentară cunoscută (nouă), corespondenţa cu obiectivele arheologice, cum şi vechimea materialelor

arheologice găsite pe vetrele lor, dar care le aparţin.

Nr. crt.

Satul actual Denumiri anterioare (cunoscute)

[+ Hovrăeşti = sat dispărut]

Prima atestare documentară (cunoscută)

Numărul aşezării (vetrelor) în repertoriu

Vechimea materialelor arheologice găsite

(secolul)

44 Todireştii 1495 LXIV.2 - 4, 7 (28) 199, 202, 205

II / III - XI / XII, XIV / XV - XX

45 + Răceştii 1590-1591 LXIV.F (29) XVI - XIX

46 + Mahalagia 1865 201 XVII / XVIII - XIX

47 Rafaila 1546, 1599 208 XVI / XVIII - XX

48 Oraşul Negreşti (jud.Vaslui) 1591 XLVI.3-5 (30) VIII / IX - XII, XIV - XX

49 Gârcenii (Gârcinii) 1437 248 X / XI, XII / XIII - XX

50 Mălineştii schit (+ sat) 1830 223 a XVII - XX

51 Dumbrăvenii 1437, 1546 227 c, d, 229, 230 a, b, 231

VII - XX

52 + Bonteştii de Jos (La Două Fântâni) 1442 268 IX / X - XI (?), XV - XVIII

53 Bălteni Vale 1491 287, 289 VII/VIII, X - XI, XIII/XIV - XX

54 a Bălteni Deal (I) 1892 277, 278 XV/XVI - XX

b + Delenii 1491 249 VII - VII/VIII, X - XVIII

55 Bălteni - Deal (II) (fost Capul Rediului) 1904, 1491 253, 254 XV / XVI - XXI

56 a Chetreştii, Pietreştii 1491 290, 292 VII/VIII, X-XI, XIV/XV-XX

b + Cucoşerii 1491 290, 292 Idem până în sec.XVII

57 Bozienii 1438 - (23) -

58 Cucii 1635 - (23) -

59 Poienarii 1529 - (23) -

60 a Rădueştii 1816 XXII.20, 21 (31) VIII-X, XII/XIV - XX

b + Bonteştii (pe Stemnic) 1442 XXII.20, 21 (31) VIII - X, XIII/XIV - ?

61 + Crăstoaie (pe Racova) 1491 257, 256 X, XI/XII - XIII, XV/XVI

62 + Micleştii 1491 251 XV

PRUTUL

15

* Anul IV * Nr. 3(34) * martie 2004 *

I. COMUNA BOZIENII DE JOS, JUDEŢUL NEAMŢ 38. La V şi NV de Valea IacobI.a. Bozienii de Jos, ca localitate a fost atestată documentar la 1438 august La 300-400 m S de aşezarea precedentă, pe un platou situat de ambele părţi

24. Actul a fost emis de Ilie şi Ştefan, voevozi, la Vaslui. În document se spune că ale DN 15 D, la est de pârâul Crăiasa, am descoperit o locuire de acum 7500-se „întăresc” mai multe sate lui Oană portariul, între care Brudeştii pe Vaslui [şi] 8000 de ani aparţinând culturii Starcevo-Criş. Alte resturi ceramice şi o aşchie de

32) silex provin de la o aşezare Horodiştea-Folteşti. Mai târziu şi aceasta a fost „...la Obârşia Bârlădzelului, Bozianii...” .33) suprapusă de altă locuire, încadrată în prima vârstă a fierului - Hallstatt timpuriu, Referindu-ne la comună aflăm că ultima ei rearondare s-a efectuat în 1965 ,

acum cca.2800-3200 de ani. Ultima locuire datează din sec.III-IV p.Ch.când s-a efectuat pentru toate comunele şi judeţele ţării. Atunci au fost desfiinţate 39. La limita dintre judeţeprin comasare satele Vad şi Buda, rămânând cu satele Bozieni, Băneasa, Cuci şi La vest de DN 15 D şi la est de pârâul Crăiasca, aproape de poala pădurii Iucşa. Neefectuând cercetări de teren în satele Băneasa şi Iucşa, nu vom face

Lunca Cristei, atât în judeţul Neamţ, cât şi în judeţul Vaslui, s-au descoperit urme referiri la ele.de locuire din sec.IV-V p.Ch. A fost o aşezare Sântana de Mureş.I.b. Satul Crăieşti

258. Lângă iazul de acumulare de pe pârâul ChisăliţaSat vechi răzăşesc situat la confluenţa pâraielor Chisăliţa şi Zimbru, care se De la câţiva metri est de canalul (betonat) de evacuarea apelor de prisos din unesc şi pleacă mai departe sub numele [actual] de Crăiasca sau Pârâul

34) 35) iaz, am identificat resturi ceramice mărunte. Cu cca.5000 de ani în urmă aici a fost Crăieşti . Este atestat documentar în 1584 mai 30 , când se aminteşte şi de o aşezare specifică complexului cultural Horodiştea-Folteşti, situată pe malul existenţa unui uric dat de Petru Rareş (1527-1538, 1541-1546).stâng al pârâului. Ea a fost puternic deranjată de construirea barajului şi a De aici vom încerca, ca pentru fiecare sat, să vă prezentăm mai întâi istoria canalului de fugă (al apelor).sa veche, necrisă, desluşită de noi în urma cercetărilor arheologice pe care le-am

260. Lângă drumefectuat şi, apoi, istoria ceva mai nouă, ce se găseşte consemnată în miile de Pe versantul vestic, puternic însorit, al dealului, de la cca.300 m, N, de documente păstrate în arhive, cercetate de specialişti.

ultimile case ale satului, de la cca.5 m, V, de drumul de pământ ce duce în satul Revenim la satul Crăeşti. Acesta a avut două vetre vechi. Pe prima am 40)Holm , şi la cca.15 m, V, de stâlpul de beton nr.66/109 al unei linii electrice, pe descoperit-o noi. Am numit-o:

36) cca.150 m. lungime în aval am descoperit resturi ceramice şi urme de locuire 259. Pe interfluviu . În partea central-nordică a satului, acolo unde sunt umană ale culturii Noua. Dintre acestea iese în evidenţă un ciob gros care, mai câteva case, de la 400-100 m, VNV, de podul de peste pârâul Zimbru (sau al jos de brâul de sub buză, mai are unul de aceeaşi formă şi mărime, semănând cu Boiştei), de pe Drumul Naţional 15 D. Aici s-au găsit resturi de locuire din un „V” sau „U”, răsturnat.complexul Horodiştea-Folteşti şi din sec.II-III p.Ch., care conţin şi fragmente de

261. Pe Gârla Mănăstireseiamforă romană. Peste ele s-a locuit iarăşi în sec.XVIII/IX - X/XI, XVI-XVIII/XIX-La SE de satul Crăieşti şi de la 800-900 m, E, de DN 15 D, pe versantul din XX. Se observă că seliştea nu a fost locuită între sec.XI şi XVI, deci o întrerupere

37) dreapta pârâului şi de la 100-400 m, N, de firul apei, am descoperit o întinsă de cca.500 de ani .aşezare ce datează de peste 3200 de ani şi aparţine culturii Noua. Între Continuăm să prezentăm alte foste aşezări, descoperite şi cercetate de noi, numeroasele resturi de locuire găsite, am remarcat un ciocan (?) din piatră, o pe teritoriul satului.cute, resturi de sceptre (?) sau bile (?) din piatră. Dintre resturile ceramice 37. La 400 m sud de sat, pe Gârla lui Niţescu. a) La SE de un pârâu ce recoltate reţinem un ciob ce are două alveole făcute cu degetul mic şi o toartă izvorăşte din dealul Vovrieştilor şi curge E-V şi are pe el mai multe baraje de lăţită ce se prindea orizontal. Un singur ciob aparţine sec. XV/XVI.beton, după ultimul baraj din aval, pe versantul dealului de pe malul stâng, am

262. La nord de şoseaua ce merge la Vovrieştidescoperit resturi ceramice dacice, datând din sec.III-II a.Ch., altele vin din sec.II-38) La cca.150 m mai sus de locul din care se desface, din DN 15 D şoseaua ce III p.Ch. şi aparţin carpilor . Ultimele vestigii sunt din sec.XVII/XVIII, probabil de

duce la Vovrieşti, şi la cca.300 m, N, de o altă aşezare carpică, am identificat un la o prisacă de pe moşia Crăieşti.obiectiv arheologic. Acesta se află la 50-60 m, N, de şoseaua Vovrieştilor, într-o b) La nord de acelaşi pârâu, pe un platou însorit, înclinat spre sud şi vest vie mărginită de nuci bătrâni, situată lângă o locuinţă izolată. Toate resturile deasupra şi la est de DN 15 D, am descoperit o intensă locuire Horodiştea-

39) ceramice pe care le-am recoltat sunt foarte mărunte şi aparţin carpilor din sec.IV Folteşti , cu ceramică grosieră şi fină. Am remarcat buze (de vas) trase în afară, şi culturii Sântana de Mureş.buze crestate, brâie cu butoni tronconici dispuşi neregulat pe faţa exterioară a

272. Pe pârâul Boiştei (Zimbru)vasului, sau cu alveole (impresiuni făcute cu degetul) şi o tortiţă în formă de cap. a) La cca.600 m, V, de satul Holm, din comuna Poienari, şi de la 20-30 m, V, Tot acolo am găsit şi un cuţit fragmentar din gresie.

de pârâu, am găsit un fragment ceramic, de culoare negricioasă, ce aparţine Această locuire este suprapusă de o alta din sec.III-II a.Ch., dacică, peste secolului XIV.care s-au aşezat, în sec.II-III p.Ch., altă locuire, de la care ne-a rămas ceramică

b) Ceva mai sus şi spre VNV am identificat o vatră de pământ ars la roşu, pe fină şi grosieră, carpică. Obţinută prin tranzacţii comerciale, se găseşte şi 20-25 cm grosime, situată de la 20 cm. sub „nivelul actual de călcare”. ceramică romană.Dimensiunile vetrei erau de 50x60 cm. Apreciem că pe aceasta s-a făcut focul Locuirea se continuă şi în sec.IV p.Ch., când ceramica carpică este zeci şi zeci de ani şi a fost, destul de sigur, vatra locuinţei prisecarilor ce au îngrijit influenţată de goţii ce s-au aşezat peste populaţia băştinaşă; aşa s-a născut o prisacă situată la cca.150 m, V, de malul pârâului. Pe o suprafaţă de 25-30 ari cultura Sântana de Mureş. De la aceasta remarcăm un fragment ceramic al unui resturile ceramice găsite datează din sec.XVI-XVIII, dovedind existenţa prisăcii vas mare pentru păstrarea proviziilor, decorat cu un bogat registru de linii vălurite. pe parcursul a două secole, pe moşia Crăieşti.Şi în acest loc întâlnim cioburi specifice sec.XVII/XVIII, lăsate de o fostă prisacă.

PRUTUL

16

c) La sud de marginea unei păduri şi la cca.200 m, V, de acelaşi pârâu am Roman, partea lui de moşie din Săcăleni, ţinutul Vaslui... jumătate de bătrân, recoltat fragmente ceramice ale sec.XVI şi XVII-XVIII. Şi aceasta a fost vatra altei adică 50 de pământuri, cu loc de prisacă, cu vad de moară şi loc pentru un prisăci de pe aceeaşi moşie. schitişor, cu 40 lei bătuţi.

53)273. La nord de sat Printr-un ordin domnesc, la 1688 iulie 5 , dat de Const.vv. acesta De la 1,5 km, N, de ultimile case din Crăieşti, de la un km, SSV, de satul împuterniceşte pe Calistru, fost episcop la Huşi, epitrop al Mitropoliei, să ţină 20

Holm, şi de la 150-300 m, V, de pârâul Boiştii, pe versantul estic al dealului, am pământuri la Bozieni, ţinutul Vaslui „de unde au fost Buda” şi 14 pământuri la recoltat un topor (?), fragmentar, din piatră (gresie), ce poate aparţine culturii Săcăleni şi să ia zecuiala. Acestea au fost cumpărate de episcopul Ioan... cu Starcevo-Criş. Am găsit şi numeroase resturi ceramice aparţinând secolelor mărturia popii Toader din Crăeşti, iar zapisul este iscălit de mitropolitul Dosoftei în XVI-XVIII. Acestea provin de la o prisacă de pe moşia Crăieşti. Ţara Leşească. Şi acest document se păstrează la Mitropolia Moldovei (VII/11).

Atât am reuşit să cunoaştem din istoria veche a acestui stat. A mai rămas Vom vedea mai jos cum după decesul (?) vrednicului episcop Ioan, necercetată, din punct de vedere arheologic, vatra satului de la est de DN 15 D, şi Episcopia şi Mitropolia au necazuri şi greutăţi în stăpânirea pământurilor cea de vest, de la şoseaua spre Bozieni, până la limita cu moşia Băceşti, la vest cumpărate de acesta. Astfel, dintr-un document emis de cancelaria lui Constantin

54)de apa pârâului Crăieşti-Crăiasca. Duca v.v., la 1693 iulie 9 , Vodă împuterniceşte pe Sava, mitropolitul Sucevei, să Partea mai nouă a istoriei acestui sat încercăm să o desluşim cercetând o ţie părţile de moşie din datul Săcăleni de la Bozieni... cumpărate de Ioan fost

parte din documentele întocmite între sec.XV-XVIII inclusiv, păstrate în arhive şi mitropolit [episcop], dar apoi ducându-se Dosoftei în Ţara Leşească vânzătorii au publicate în diverse colecţii. vândut din nou aceleaşi părţi «de moşie». Mitropolia trebuia să-şi ia zeciuiala din

Luăm notă de primul document cunoscut (nouă) care atestă existenţa pâine şi să oprească fânul acolo care [unde] îl vor cosi, fie boier, fie slujitor, fie satului. Se găseşte publicat în colecţia DIR, A, sec.XVI, vol.III (1571-1590), la lefegiu.

55)p.257-258 şi poartă numărul 311, este datat la 30 mai 1584. Din acesta O lună mai târziu este emis un alt document , care are un cuprins prezentăm în rezumat: asemănător. Ambele documente se păstrează la Mitropolia Moldovei (VII/12;

„...sluga noastră Gliga, fiul Nastascăi, nepotul Maruşcăi... şi a vândut... a sa VII/13).56)ocină şi dedină... dintr-un uric pe care îl avea bunica sa Maruşca de la Petru Prezentăm şi celălalt document, emis un an mai târziu, la 1694 iulie 16 , la

voevod cel Bătrân, anume jumătate din Drăguşanii, mai jos de Poeni [Poienari], Iaşi, din care vom vedea cât de multe bunuri cumpărase Ioan episcopul. Astfel: ... pe Bârlăzel, ce acum se numeşte Crăeştii, a patra parte, partea de jos dinspre se împuterniceşte Sava... mitropolitul Sucevei, să ia zeciuiala din pâine, fânaţ, răsărit, slugii noastre Luca pentru 300 de zloţi...” grădini, prisăci cu stupi, pomeţi şi din tot locul de pe moşia satului Săcăleni, astfel:

41)Dintr-un alt document, emis de Petru Şchiopu v.v., la 1588 august 8 , la Din 30 de pământuri, adică a treia parte din moşul Agafiei, jumătate de bătrân al Purceleşti, aflăm că i se dă uric lui Buhlea din Crăeşti, pentru o parte de ocină Leontesei din Crăeşti, jumătate de bătrân al Helgiului şi, din 20 de pământuri din cumpărată de la Tăcman cu 150 zloţi. Dar, pentru această cumpărătură, Buhlea a Bozieni, 6 pământuri din Săcăleni, partea Merluşcăi din jumătate din a treia parte avut pâră [ceartă] cu Mihul şi Simionel şi cu toţi răzeşii lor. de la Doroftie cumpărat de la Gheorghie din Crăeşti de la Vasile Titici, din 50

Pe acest Buhlea şi urmaşii lui îi vom întâlni de mai multe ori ca proprietari în pământuri de la popa Toader, cumpărate de la Vasilie, feciorul Mariei, tot din satul vecin Ţibăneştii (de pe Gârbovăţ), căruia îi vor da numele lor: Ţibăneştii Săcăleni. Din 9 pământuri şi 9 delniţe de fânaţ de la Chiriac Bujoranul şi de la Buhlei. Dorofteia fata lui David şi din 7 pământuri din Săcăleni şi 7 pământuri din Bozieni

42)Tot Petru Şchiopul v.v. emite un uric, la 6 mai 1591 întărind popii Mihul şi din partea lui Iuraşco, cumpărată de episcopul Ioan de la Solomoneasa, fiica lui femeii lui Safta jumătate din partea de moşie din Crăeşti a lui Cârstea Tălăşman, Iuraşco.cumpărată de la acesta cu 250 zloţi. Actul se găseşte tot la Mitropolia Moldovei (VII/15, 16).

Satul vecin, Bozienii, mai este amintit şi în partea finală a unui act de la 1467 Aşadar o bună parte din pământurile satului Săcăleni ajunseseră în 43)(6975) ianuarie 10 , dat de Ştefan cel Mare fiilor lui Marmure, pentru satul stăpânirea Episcopiei Roman.

Mărmureni pe Bârlădzel unde, arătând hotarele moşiei se spune: „...să fie după În zapisul următor prezentăm efectuarea unei danii şi motivaţia acesteia. 57)toate hotarele vechi şi dinspre Oniceani, şi dinspre Boziani, şi dinspre Băceşti”. Actul se încheie în Crăeşti la 3 februarie 1699 şi: ...Simion Sopun feciorul

Şi în acest sat vecin, Bozieni, se fac vânzări de pământ. Astfel, dintr-un act Mădăluţei, nepotul Lupului din satul Crăeşti, cu soţia sa Malanca şi nepoţii săi 44)emis de cancelaria lui Constantin vodă, la Iaşi, la 31 mai 1609 , se întăreşte lui Ştefan şi Vasile, dau lui Toader blănariul, ginerele lui Mihalache blănar din Iaşi şi

Vasile comis cumpărătura făcută de la Nastasia fiica lui Pătraşco ceaşnic din soţiei sale Nastasia... toată partea lor de moşie din satul Crăeşti, partea de jos, din Boziani şi de la fiii ei Rotămpan şi Nechifor şi sora lor Candachia, a treia parte din câmp, pădure, apă şi din seliştea satului, ca să-l grijească după moarte. Actul este sat, partea pe care o stăpâniseră Toader Marmure şi maica Ţivucsae şi a fost „întărit” cu un blestem şi semnat de martori din Crăeşti, Suhuleţ ş.a.pierdută pentru două ucideri de oameni. Se plătesc 180 de taleri. Porunca Documentul este păstrat în arhiva Mănăstirii Neamţ (XXVIII/4).

58)domnului a fost ascultată de Stroici mare logofăt. Scrie Constantin. După cum se Din alt act, datat 3 septembrie 1707 , la Iaşi, ne este prezentată achitarea observă, crimele şi alte păcate grele se pedepseau aspru. unor datorii vechi. Astfel: Eu Ştefan Ipatie, feciorul lui Ipatie călugărul şi al Aniţii,

Mai întâlnim documente, zapise, ispisoace şi mai rar urice, care au fost nepotul lui Brumă din Crăeşti... cu sora mea Agahiţa, vând lui Toader Blănariul, întocmite chiar în sate, când acolo se efectuau diversele tranzacţii. Aceasta fiind răzeş acolo [în sat]... moşia lor din satul Crăeşti, din neamul Brumeştilor, din dovedeşte că şi la sate existau ştiutori de carte. În primul rând situându-se preoţii. câmp, fânaţ, pădure, apă şi ţarină, cu «pentru» 6 vedre de miere cu care era dator

45)Spre exemplu, într-un zapis din 1674 decembrie 2 , la sfârşit se menţionează că: tatăl lor unui turc... îi mai vând acestuia [Blănariului] o casă gata, făcută de tatăl „Scrie popa Toader din Crăeşti”. lor, din sus de biserică, cu 3 lei. Semnează martori. Scrie Axintie Uricariul.

46)Într-un alt document din 1682 (7190) septembrie 20 , care este un act de Documentul este păstrat la Mănăstirea Neamţ (XXVIII/6).vânzare în Marcoviceni, soţia celui care vinde, Măria, este fata lui Necoară din Disoluţia obştiilor de răzeşi se accentuează, pământurile, fie ţarină ori fânaţ, Crăeşti. Aşadar locuitorii de atunci ai acestor aşezări se căsătoreau şi în alte sate, câmp, pădure, ori loc de prisacă se grupează adunându-se la tot mai puţini ulterior îşi vindeau sau schimbau cu alţii ocinile moştenite. proprietari. Iau naştere latifundiile, marii boieri ajung să stăpânească zeci şi zeci

47) de sate şi părţi de sat, mori şi prisăci. În aceeaşi măsură averi imense provenite Un alt document, datat 20 iulie 1677 şi întocmit la Iaşi, pentru o vânzare în din danii şi cumpărături se acumulează la marile mănăstiri. Aceasta ni se va satul Glodeni, este scris de „Gligoraş feciorul popii din Crăeşti”, în timp ce tatăl dezvălui din conţinutul următoarelor trei documente.său „popa Toader din Crăeşti” semnează acelaşi act, ca martor.

59)Cum arătam mai sus, documente se întocmesc chiar şi în sat, la Crăeşti. La 1708 iulie 9 la Iaşi, Mihai Racoviţă v.v. porunceşte lui Toader Nacul şi lui 48) Lupaşco din Pânceşti deoarece, venind Petre ginerele lui Ionaşco din Crăeşti, cu Astfel: La 1677 iulie 21 , Gheorghe Bârcă şi soţia sa Ştefana dau nepoatei lor

carte domnească, să meargă la satul Crăeşti, unde „împreună cu oameni buni, Marta, pe care au luat-o de suflet, casa şi moşia lor din Crăeşti şi ţiganii, pe care megieşi şi răzeşi” să aleagă şi să stâlpească, dinspre răzeşi, partea lui Ionaşco, să le stăpânească aceasta după moartea lor şi să-i pomenească. Actul, de danie, de moşie şi de cumpărătură ce o are de la Iacob şi fratele său Toader, feciorii este „întărit” cu obişnuitul blestem şi se află în arhiva Mănăstirii Neamţ Buzlii... de asemenea să aleagă şi partea lui Florii fratele diaconului din Crăeşti, în (XXXVIII/3).

49) baza unui ispisoc de la Vasilie v.v. Actul se păstrează la Mănăstirea Neamţ Dintr-un alt document datat 1677 iulie 22 , aflat în arhiva Episcopiei (XVIII/5).Romanului (XV/1), două cunoscute personaje din această perioadă, Pavel

60)Patru luni mai târziu, la 28 noiembrie 1708 , tot la Iaşi, Mihai Racoviţă v.v. uricarul şi Toader Ile din Mireşti depun mărturie pentru alegerea ce au făcut-o, din porunceşte lui Lupaşco din Pânceşti, lui Toderaşco mazilul şi lui Tănase Burghele poruncă domnească, a două părţi de moşie din Crăeşti, a lui Gheorghe Bârcă, din să meargă la satul Crăeşti şi cu „oameni buni”... să aleagă dinspre răzeşi, partea partea Maruşcăi, pentru care s-a judecat cu Toader preotul şi cu socrul său de moşie a lui Istrati fiul popii din Crăeşti, vândută lui Toader Chiurcibaşa... Şi Răzmiriţă...acest act este păstrat tot la Mănăstirea Neamţ (XXVIII/8).Din actul de mai jos se observă cum se „împletesc” susţinându-se reciproc,

61)obiective arheologice cu informaţia ce rezultă din documentele scrise. Astfel: La În următorul act, din 1709 februarie 17 , ni se spune că: Istratie fiul popii 50) Toader din Crăeşti, vinde lui Toader blănarul domnesc... moşia sa din... Crăeşti... 1681 mart 18 , Ioan episcopul Romanului face schimb cu Enache clucerul... de

34 de pământuri, 20 în partea de sus, pământ de 20 de paşi, pasul de 6 palme, în la care a primit 30 matce cu care şi-a făcut o prisacă la Crăeşti, ţinutul Vaslui.afara celor 24 pământuri vândute [mai] înainte, preotului Vasilie din Crăeşti, cu Prezentăm în continuare două documente prilejuite de activitatea aceluiaşi curăţituri, pomeţi, locuri de prisăci, vad de moară, poieni, pădure şi vatră de sat, vrednic episcop. Astfel, într-un act aflat în arhiva episcopiei (XV/3), datat 1681

51) cu 30 lei bătuţi. Actul este semnat de martori [de seamă cu care ne vom mai august 9 , Gheorghe Bârcă, fiul Leontesei din Crăeşti, cu soţia sa Ştefana, întâlni] popa Vasile din Crăeşti, Grigoraş Cucoranul, Iftimie Grumeza ş.a. Scrie dăruiesc lui Ioan, Episcopul de Roman, o parte de loc în Săcăleni, din câmp, Axintie Uricariul. Actul este la Mănăstirea Neamţ (XXVIII/7).pădure, vatră de sat, vad de moară... pe care să se zidească o biserică, pentru

Din următorul act vom vedea că Toader, „blănarul domnesc” continuă să pomenire.62)cumpere pământ în Crăeşti. Astfel din documentul întocmit în 6 februarie 1710 , Al doilea document, păstrat în arhiva Mitropoliei Moldovei (VII/8), datat cu

52) la Iaşi, reiese că: Ştefan şi fratele său Vasilie feciorii lui Istratie Gănescul, nepoţii zece zile mai târziu - 1681 august 19 , atestă că: Popa Toader din Crăeşti cu lui Săpon din Crăeşti, cu sora lor Maria şi cumnatul lor Ilie, dau lui Toader blănariul preoteasa lui, Ioana, şi feciorii lor Gligoraşco şi Istratie, vând lui Ioan, episcop de domnesc o parte din moşia lor din satul Crăeşti... 14 1/2 pământuri... pentru o

* Anul IV * Nr. 3(34) * martie 2004 *

PRUTUL

17

datorie... de 12 lei, pe nişte stupi. Maria şi Ilie consimţind să dea şi părţile lor. S-a aleseseră părţile lui Grumeza, dar Irimia nefiind de faţă s-a jeluit lui vodă de socotit câte 1 leu bătut [bani gheaţă, cash] pământul [un pământ avea aproape un „împresurare”. Vodă porunceşte lui Ion Bujoranul biv vornic de Câmpulungu şi lui hectar - ce mare era locul !]. Toader Stârce vornic de poartă, ca să măsoare tot satul Crăeşti „să aleagă părţile

Scrie Acsinte Uricariul. Actul se găseşte la Mănăstirea Neamţ (XXVIII/9). lui Irimia de alţi răzeşi, să le stâlpească”. Se spune apoi în act: au strâns toţi 63) răzeşii şi „împregiuraşii” şi şi-au scos toate zapisele şi ispisoacele... Se face Şi din acest zapis datat 23 februarie 1710 rezultă că Toader blănarul

enumerarea şi verificarea lor. S-a stabilit că cumpărătorii mai vechi să-şi cumpără în continuare pământ. Astfel: Gheorghiţă cu soţia sa Marta, fata stăpânească moşia, iar cei ce au cumpărat ulterior să-şi caute pe cel ce le-a Alexandrei, nepoata lui Gheorghie Bârcă şi a Ştefanei vând lui Toader blănariul şi vândut. Găsindu-se şi două zapise pe aceeaşi bucată de pământ, s-a hotărât ca jupânesei sale Nastasia, moşia lor de danie Martei de la Gheorghe Bârcă... o Irimia să-şi ţie moşia, iar ei să-şi caute „vânzaşul” [pe cel care vânduse acelaşi poiană numită Drăguşana, la Crăeşti... de cealaltă parte a apei Drăguşanei [care pământ de două ori]. Acţiunea continuă, cei doi vornici găsesc şi un zapis mai acum se numeşte Chisăliţa], împotriva prisăcii, cu 5 lei bătuţi. Ca la orice act şi vechi, dar răzeşii zic că-i „răsuflat” şi „n-arată nici o dovadă”. Tot ei spun mai acesta este semnat de martori. Actul se găseşte tot la Mănăstirea Neamţ departe: „noi măsurând pământul nu ne-a ajuns să dăm tuturor zapiselor”. Apoi: (XXVIII/10).Au făcut funie de 20 de paşi şi pasul de 6 palme, şi au început măsurătoarea. Au Prezentăm un alt act din care ni se relevă că poruncile domneşti nu puteau fi

64) măsurat apoi şi seliştea satului împărţind-i cu pietre în două. Se arată cum au ocolite, nu rămâneau fără urmări. Astfel, din actul emis la 20 iulie 1712 procedat în continuare, cum au stâlpit, plantând pietre de hotar, oriunde se observăm că: Vasile Roiniţă, vornic de gloată, Lupaşco din Pânceşti, Postolache impunea, revenindu-i lui Ieremia - săpături, selişte, vad de moară, livezi cu pomi, din Crăeşti, Ursul fiul lui Nădăbaico şi alţii din Săcăleni, mărturisesc că în urma locuri de prisăci etc. Alegerea părţilor continuă şi pentru alte grupe de răzeşi, poruncii domneşti adusă de mitropolitul Ghedeon, au ales... şi au stâlpit... partea stâlpindu-se şi părţilor acestora. După împărţire „s-a dat ţidulă la mână pentru a mitropolitului din siliştea satului Săcăleni, 86 de pământuri... în ţarină, cu vad de stăpâni în pace”. În final se arată că: „...capul hotarului din gios, se împreună cu moară, în fânaţe şi păduri. Semnează martori. Actul se găseşte la Mitropolia hotarul Băceştilor. Iar hotarul din sus al Crăeştilor se împreună cu hotarul Moldovei (VII/17).Pânceştilor”. Semnăturile tuturor participanţilor încheie actul.Fireşte că şi în acele vremuri, ca şi acuma, erau şi personaje necinstite,

Jos stă scris: «copie» „scoasă asemenea” de pe ce adevărată hotarnică, mizând pe lipsa de informaţie şi abuzând de încrederea semenilor, aşa cum aflăm 65) 1825 mart.26, Enachi stolnic.dintr-un act din 7 aprilie 1713 , astfel: Neculai Alexandru Mavrocordat v.v.

Pentru a ne forma o idee de modul în care se trăia, cu 300-400 de ani în urmă „volniceşte” pe Pălade săbierul, fiul lui Gavril săbierul şi al Irinii, nepotul lui [atunci când haitele de lupi mai „ocoleau” ciurdele de căprioare dar şi de cerbi, ce Necoară din Crăeşti şi pe Toader blănariu... ca să dea soroc Mariei Mărculeasa şi populau aceste locuri], în satele noastre devălmaşe de răzeşi, din centrul lui Ioan Munteanul, ginerele ei, să vină la Iaşi până în 6 zile spre a se judeca Moldovei apelând, uneori şi la relaţiile dintre sate, am prezentat aceste scurte pentru o parte din moşia Crăeşti, vândută de Paladi lui Toader, deoarece le-au rezumate din cca.30 de documente privind satul Crăeşti, în special şi, în treacăt, oprit şi partea lui Păladi din [satul] Şurineşti. Actul se încheie cu menţiunea „...cu satele vecine, Săcălenii şi Bozienii. Aflate odinioară în ţinutul Vasluiului, acum ciobote...”, ceea ce însemna şi o amendă pentru plata celor ce îi vor [aresta] şi situate în judeţul Neamţ. Am observat disoluţia obştiilor răzăşeşti, gruparea duce la Iaşi, în cazul că nu vor merge singuri. Actul se găseşte în arhiva Mănăstirii averilor „în mâini puţine” începând cu secolul XVII, ni s-au dezvăluit obiceiuri ale Neamţ (XXVIII/11).acelor timpuri, am pătruns, virtual, într-o lume de mult apusă, ce ni s-a făcut În uricul emis de cancelaria domnească cu o săptămână mai târziu [1713]

66) cunoscută cu ajutorul informaţiilor cuprinse în aceste urice, ispisoace şi zapise.aprilie 15 , tot la Iaşi, se face referire la uricul emis cu 129 de ani în urmă [1584]. În el se spune: Neculai Alexandru Mavrocordat vv. volniceşte [împuterniceşte] pe

I.c. Satul CuciGheorghiţă Racleş, ginerele lui Iuraşco şi [pe] cumnaţii lui din seminţia lui Buhlea În cadrul moşiei Bozieni, aşa cum era ea în sec.XII-XIII, forma ei era de Ion să-şi stăpânească moşia lor din satul Crăeşti... din jumătate de sat a opta

dreptunghi alungit de la nord spre sud au luat naştere satele: Săcăleni, Bozieni, parte, cu loc de moară în Drăguşana; după dresul de cumpărătură al Buhlii de la Vad, Buda şi Cuci. Fostele sate Vad şi Buda s-au contopit cu Bozienii.Ion Tăcman aprod. Se aminteşte de ispisocul de pâră... de la Petru v.v. Actul este

Despre satul Cuci prima atestare scrisă cunoscută [nouă], datează din 1635 la Mănăstirea Neamţ (XXVIII/12).70)(7143) iulie 12 . Este un act, întocmit la Meleşcani [sat ce se afla la 10-12, mai În următorul zapis vedem cum decurge procedura obligatorie ce trebuie

jos, pe Bârlad], în care Iuraşco diac de visterie, din Hodoreni, Petrea Gânscă din îndeplinită pentru a ieşi de sub jurisdicţia fermă a protimissis-ului, formă arhaică Armeneşti şi Vasile Căpracea aprod „ot tam” [tot de acolo] scriu marelui logofăt de Jusvalachicus, prin care se urmărea a se păstra pământul în proprietatea

67) Pătraşco Başotă despre „alegerea părţilor” [de moşie] din satul Borăşti pe neamului. Astfel: la 20 aprilie 1717 Ştefan Zontie cu soţia sa Maria, fata Bârlăzel, moştenite de Dumitraşco diac, feciorul lui Andronic, nepotul lui Tămpea Iurestei, nepoată Merăi din Todireşti, vând lui Theodosie Lupan părţile de moşie pârcălab, «de» o parte de ocină din sat, partea lui Ion şi a lui Costin şi a surorii lor, ale Mariei, dinspre mama ei, din sălişte din satele Ivăneşti, Bozeieni, Săcăleani, a Vasilicăi, fraţi Muşei, feciori ai Annesiei. Între numeroşii martori care semnează ...cu câmp, fânaţe, vaduri de mori şi locuri de prisăci cu [pe] un cal umblător se găseşte şi un Gheorghie Turcul din Cuci. Apreciem că satul este totuşi cu „preţuit pe eftin” 30 lei şi o vacă cu viţel şi „mi-am luat într-ales” şi doi saci mari de vreun secol mai vechi.pâine, o măscuroaie cu prăsilă [o scroafă cu purcei] şi 15 lei bani. Când a vândut

Nu am reuşit să cercetăm arheologic decât o mică parte din moşie, în SE, a întrebat Maria tot neamul, care sunt dintr'un bătrân şi [niciunul] n-au vrut peste Bârlad, pe versantul nord-estic al masivei culmi de deal Boliacul. Am găsit:să cumpere. Actul se încheie cu semnăturile martorilor. Documentul se află în

269. La Agache (I)Arhivele Naţionale (MMDCLXXX/5).La cca. un km, S, de sat, pe versantul de NE al Dealului Boliacul, în partea de Prezentăm un alt act din care rezultă că şi acum aproape trei veacuri, existau

NV a unui bazineţ cu izvoare, într-o vie înconjurată de terenuri arabile, la vest de şi în satele noastre hoţi şi golani fără căpătâi.68) un drum secundar de pământ, am găsit urme de locuire umană constituite din Documentul întocmit la Iaşi la 13 iunie 1719 , arată că: Ion Munteanul,

lipituri arse, pietre înroşite în foc, cum şi rare fragmente ceramice, atipice, ce pot ginerele Mărculesei din Crăeşti, dă mărturie lui Ştefan, ginerele lui Căpăţâna aparţine unui La Téne timpuriu, deci o locuire dacică. Alte câteva cioburi aparţin blănariul, pentru pagubele făcute... de fiul său Ilie împreună cu Sandu Buhmete, sec.XVII/XVIII. Provin probabil de la o vatră de prisacă pe Moşia Cuci.fiul Martei, i-au furat în timpul iernii trecute, doi boi buni pe care i-au mâncat, el cu

270. La Agache (II). Tumuli.femeia lui Aniţa, fiii lor, Marta cu bărbatul ei Gheorghiţă, iar după aceia au plecat la La cca.200 m spre nord, dar mai jos altitudinal decât aşezarea precedentă, Părcăuţi în ţinutul Dorohoi. Acolo s-a dus Vasile Mancăş căruia Sandul Buhmete îi

pe o terasă înaltă, la câteva zeci de metri, V, de pârâul şi drumul de pământ (ce furase trei boi şi i-a luat de la ei. Apoi mărturiseşte înaintea lui Iosip căpitanul de „merg” S-N) ca şi de limita dintre comunele Bozieni de Jos, din judeţul Neamţ Işnovăţ şi a lui Vasile Mancăş că având Ştefan o groapă plină de [cu] grâu la (spre vest) şi Băceşti, din judeţul Vaslui (spre est), pârâiaşul fiind limită între Crăeşti şi fiind plecat atunci „când a mers măria sa vodă cu tătarii la Mira”, i-au comune şi judeţe, se găsesc doi tumuli (movile funerare) de provenienţă dacică. destupat groapa şi i-au luat cinci baniţe cu pâine. Aflând Ştefan de aceasta, a Sunt foarte apropiaţi unul de celălalt, au diametrele la bază de cca.15 m şi înălţimi măsurat 11 baniţe de pâine, cât mai rămăsese, dar nu a ştiut câtă i-a lipsit, de de cca.2,5 m. Aici se depozitau urnele cu cenuşa celor decedaţi în aşezarea de aceea au hotărât să măsoare groapa „la vremea pâinii” şi peste 11 baniţe cât va mai sus cu cca. 2300-2400 de ani în urmă.trece [va mai trebui] să o umple Ion Munteanul. Apoi neavând cu ce plăti pagubele

Pentru istoria mai recentă a satului vom prezenta rezumate din două făcute, Munteanul zălogeşte părţile de moşie ale femeii lui, partea Diaconeştilor 71)documente: Primul este datat 1658 februarie 20 . A fost întocmit la Iaşi. Din el din Crăeşti, partea din Săcăleni, din Poienari şi din Vorăveşti [Vovrăeşti-Vovrieşti]

aflăm că: Gheorghe Ştefan v.v. întăreşte lui Leontie din Cuci părţi de ocină în satul până la sfânta Maria Mică, iar dacă nu va plăti să-i rămână moşiile. Pentru Hodoreni, ţinutul Vaslui, pentru a treia parte din jumătate din sat, cumpărată de la siguranţă îi dă şi toate actele ce le avea pentru pământ.Gheorghiţă, feciorul lui Dumitru şi surorile lui, cum şi partea Grozavei, cu 120 lei Dar furii devastaseră şi gospodăria lui Ştefan, astfel că în document se bătuţi, după zapisul de mărturie dat de Ştefan pârcălab de Scorţăşti, şi „alţii” din spune: Pentru stupii şi lucrurile de fier ce i-au pierit dintr-un zemnic, să se Bătăreşti şi Ţibăneşti.hotărască la judecată. Semnează martorii ce au fost de faţă la înscrierea

Din următorul document vom afla cum, în ce condiţii, se mai făceau vânzări mărturiei lui Ion Munteanul, iar Axinte Uricariul a scris „cu [după] zisa lui Ion 72)de ocine din moşii. Actul este datat 1705 iunie 7 . Spicuim din cuprinsul său: Munteanul”.

Ursul răzeş din Zlătăreşti, cu soţia şi feciorii, Gheorghiţă fiul Antimiei, Todosie cu După 36 de ani, la 29 martie 1755 (7263) Safta Căpăţânoae, jupâneasa lui soţia sa Maria, Gligorie fiul Duriesii şi sora sa Ileana, nepoţii Costei, dau lui Ştefan Căpăţână [probabil văduvă] iartă pe fiul Munteanului de paguba făcută...Lupaşco din Pânceşti, feciorul Bejenesii şi nepoţilor săi, feciorii Tănăsoaei şi a lui Actul este păstrat în arhiva Episcopiei Roman (XV/4).Racleş, moşia lor din Cuci. Ei menţionează: „ce nu se va ajunge din această Prezentăm un ultim act referitor la moşia şi satul Crăeşti, anume hotarnică moşie se va da din siliştea Grăeşti «Crăeşti». Martori: popa Artemie, Fătul fiul lui pentru „alegerea unor părţi” de moşie vândute. Actul „vine” de la 1741 (7249)

69) Fuiuga şi alţii. Actul se află în colecţia Documente Moldoveneşti (XII/24).octombrie 30 .Încheiem aici etalarea informaţiilor pe care le-am putut oferi privind comuna Printre altele în acest act se arată că: Toader Stârcea şi Ioan Bujoranul

Bozienii de Jos din judeţul Neamţ. Vom continua prezentând date istorice ale altor vornici, în satul Crăeşti, „ridică” [realizează] o hotarnică, dinspre Băceşti şi comune.dinspre Pânceşti. Irimia fiul lui Toader Căpăţână aduce „carte” de la vodă pentru

alegerea unor părţi de moşie cumpărate în satul Crăeşti. Ei mai fuseseră acolo şi

* Anul IV * Nr. 3(34) * martie 2004 *

PRUTUL

18

Note: DIR, A, (Moldova), sec.XIV-XV - 1387-1500; (1591-1600), p.18, doc.22.21. Urmele de locuire pot aparţine satului Băceşti, sec.XVI, I - 1501-1550, II-1551-1570, III - 1571- 43. DRH, A, II, p.210-211, d.145.

aflat pe acea vatră în sec.XVIII/XIX. 1590, IV - 1591-1600; sec.XVII, I - 1601-1605, 44. DIR, A, XVII, II, p.220, d.292, sau CDM, A, I, 22. Ţibăneştii Buhlii, Armăşenii, Cliceştii etc. II - 1606-1610; III - 1611-1615, IV - 1616 - 1620, p.325, d.1413.

aveau numeroase „cuturi” (cartiere). V - 1621 - 1625. Aici DIR, XVI, III, doc.311, 45. CDM, A, III, p.499, d.2401.23. În vetrele acestor sate cercetările arheologice p.257-258. Anterior satul se numise Drăguşani 46. Gheorghe Ghibănescu, Ispisoace şi Zapise,

sunt neterminate, sau nu au început încă. şi avea hrisov domnesc de la Petru Rareş. vol.IV, partea 1, p.54-55, doc.39; de aici 24. LXXIV.2.C. indică preluarea informaţiei de la 36. Rezultatele cercetărilor noastre arheologice au Ghibănescu, Ispisoace...

...V.Chirica, M.Tanasachi, R.A.Iş., II, p.395. fost publicate într-o formă „comprimată” în 47. CDM, IV, p.64, d.189.25. Satul Dumeştii Noi înglobează în actuala sa Acta Moldaviae Meridionalis - Anuarul 48. Ibidem, p.67, d.204.

vatră (V-E = 6 km) fostele sate + Mălineştii, + Muzeului „Ştefan cel Mare” Vaslui - de aici 49. Ibidem, p.67, d.205.Leucuşenii, + Meleşcanii, + Slobozienii de SE AMM - nr.XV-XX, XXI, XX-XXIV şi în Carpica - 50. Ibidem, p.147, doc.şi + Andrieştii. Vestigiile arheologice aparţine Anuarul Muzeului „Iulian Antonescu” 51. Ibidem, p.157, doc.648.acestor selişti şi acolo vor fi evidenţiate. Bacău, nr.XXX. În cazul de faţă vom respecta 52. Ibidem, p.158, d.651.

26. Preluare parţială după V.Chirica, M.Tanasachi, numerele de ordine din AMM. 53. Ibidem, p.259, d.1146.R.A.Iş.II, p.427. 37. Negăsind nicăieri vatra pe care s-a aflat satul 54. Ibidem, p.353, d.1582.

27. Preluare după G.Coman, R.A.Vs., 249. 500 de ani, am chestionat bătrânii satului. 55. Ibidem, p.355, d.1588, din 1693 august 9.28. Ibidem, p.248-249. Dintre toţi doar unul singur ştia că satul, mai 56. Ibidem, p.370, d.1665.29. Ibidem. înainte de a reveni pe această vatră, fusese 57. Ibidem, p.455, d.2080.30. Ibidem, p.195. amplasat undeva la cca. 3 km spre nord, într- 58. C.D.M., V, p.173, d.673.31. Ibidem, p.110. un bazinet pe dealul Scheauca, lângă pădure. 59. Ibidem, p.205, d.775.32. DRHA, I, p.268-270, doc.189, din 1438 august Condiţiile din teren nu ne-au fost prielnice de 60. Ibidem, p.218, d.817.

24. trei ori. Poate a patra oară... 61. Ibidem, p.226, d.848.33. Acad.Rom., Institutul de Filologie „Alexandru 38. Puternic trib al dacilor liberi, al căror teritoriu nu 62. Ibidem, p.245, d.917.

Philippide”, Iaşi, Tezaurul toponimic al a fost ocupat de romani. Adeseori carpii au 63. Ibidem, p.246, d.921.României, Moldova, I, Repertoriul istoric al făcut incursiuni de pradă în imperiul roman. 64. Ibidem, p.295, d.1106.unităţilor administrativ-teritoriale. 1772- 39. Horodiştea-Folteşti, Sântana de Mureş, 65. Ibidem, p.304, d.1152.1988. Partea 1. A. Unităţi simple. Editura Cucuteni, Hallstatt etc., toate aceste denumiri 66. Ibidem, p.309, d.1154.Acad.Române, Buc., 1991. Pg.XC, col.1, au fost date după numele localităţilor în care s- 67. Ibidem, p.396, d.1465.Legea 2 /1968, p r iv ind organ izarea au descoperit pentru prima dată astfel de 68. Ibidem, p.450, d.1641.administrativă a teritoriului RSR. De aici locuiri. 69. Ghibănescu, Ispisoace, IV, 2, p.65-69, doc. „I”.Tezaurul..., p.137, col.2-138 col.1. 40. Satul Holm, în comuna Poienari, jud. Neamţ. 70. Ibidem, II, 1, p.102, d.82; şi în DRH, A, XXIII,

34. P.Condrea, Dicţionar geografic al judeţului 41. Catalogul Documentelor Moldoveneşti, p.201-202, d.165.Roman, Bucureşti, 1891; sau Toinarul. De aici: vol.I-V + supliment, de aici CDM; I, la p.202, 71. CDM, III, p.87, d.311.P.Condrea, Dicţionar... doc.809. Şi în DIR, A, XVI, III, p.396, d.492. 72. Ibidem, V, p.115, d.436.

35. Documente privind Istoria României - de aici 42. CDM. I, p.216, d.879 şi în DIR, A, XVI, IV

- continuare din pag. 1 - ei. Ferestrele încă nu se puseseră.

Toată ştiinţa (cunoaşterea umană) caută adevărul, dar nu este A început războiul. Artileria a lovit şi în biserică, bănuia că

întemeiată pe adevăr. Lacomul verb a şti nu se mai satură după ce a gustat din observatorii stau acolo. Unde proiectilul a tras, a stricat ceva.

pomul cunoştinţei; este însetat să tot afle şi se foloseşte de axa xOy (nu de altă Au venit comuniştii. Un timp biserica veche a ţinut rugăciunile acolo.

diagramă), care este tot o cruce. Semnul împarte totul cu cele două braţe, De la alt timp, s-au închis toate, ca în toată Basarabia. Rămăsese o biserică la

chiar şi bobul de rouă, şi lacrima şi poarta. Însă în centrul ei nu poate sta nimeni şapte sate. Preotul de-abia reuşea să înmormânteze.

căci acolo este locul originii, al zeroului, al Logosului coborât la om, să-l ajute Şi a venit alt timp. S-a înrăutăţit situaţia. S-au găsit comunişti care

să înţeleagă că Tatăl Ceresc ne-a trimis modelul spre înălţare; să realizăm au zis „să dărâmăm biserica nouă”. Au luat materialele şi au construit case de

tema pentru acasă - asemănarea lui Dumnezeu în noi - metoda metodelor. cultură şi magazii. Când au hotărât s-o dărâme, s-au folosit de un truc: să

Pe linia aceea orizontală a axei, ne găsim fiecare la punctul lumesc, meargă sătenii la lucru. „În luncă se dau lemne, mergeţi şi tăiaţi cât vă trebuie!”

avem atracţia Golgotei ca să ne aflăm sinea. De acolo, din acel punct lumesc, Oamenii gospodari au plecat, comuniştii au pus la cale dărâmarea bisericii.

trebuie să ne luăm crucea (scara) şi să urcăm pe Golgota, suiş posibil numai La dispoziţia lor erau comsomoliştii, tineretul educat antireligios. S-

prin Cruce, în Biserică şi în Unitatea Duhului. a adus un tractor puternic, cu cablu. Un tânăr „isteţ” s-a legat de turnul bisericii,

M-am dus cândva la Părintele Arhimandrit Mina Dobzeu cu o carte a legat crucea cu un cablu puternic, tractorul a tras şi a smuls crucea. Au

şi l-am rugat să scrie un cuvânt pe ea. Şi a scris aşa: „Doamnei profesoare dărâmat toată biserica.

Maria Pară, pentru mai multă ascensiune duhovnicească”. Altă dată m-am dus

cu o carte şi l-am rugat acelaşi lucru. Părintele a scris aceleaşi vorbe. Şi pe o a Argument biblic

treia l-am rugat să scrie. Nu şi-a schimbat cuvântul. Cum pedepseşte Dumnezeu pe cei care luptă împotriva celor doi

Nu mă mai duc cu nici o carte de acum înainte, pentru că mi-e martori ai lui Dumnezeu: Crucea şi Sfânta Scriptură. „Aceşti doi martori sunt

ruşine. doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului. Şi

„Mai multă ascensiune duhovnicească” din îndemnul Sfinţiei Sale dacă voieşte cineva să-i vatăme, foc iese din gura lor şi mistuie pe vrăjmaşii

însemna să mă apropii cu alte adâncimi de mine, prin programul de pocăinţă lor. Dacă ar voi cineva să-i vatăme, aşa i se cade să fie ucis; aceştia au putere

Ortodox - Fericirile, rostit de Mântuitorul în Predica de pe Munte. Părintele îl să se închidă cerul, ca ploaia să nu plouă, în zilele proorociei lor, şi putere au

simte pe omul neprogresând, dar nu spune lumeşte treaba asta. M-a invitat peste ape să se schimbe, să le schimbe în sânge şi să bată pământul cu orice

însă prin cele trei rămâneri în cuvânt să-mi descopăr vidul interior şi să mă fel de rele, ori de câte ori vor voi” (Apocalipsa 11; 4-6).

înscriu cu virtuţi pe treptele scării, Fericirile. Iar asta nu se poate în intervalul

dintre două cărţi cumpărate. Pătimirea

Să luăm aminte. Mai ales cel tânăr, „isteţ”, care a făcut act de bravură, precum şi cel

* cu tractorul, au avut următorul sfârşit: primul, profesor de biologie, a fost

Satul Grozeşti, judeţul Lăpuşna, Basarabia. împuşcat de colegul lui, tot profesor. În urma unei discuţii contradictorii, s-a

Eram copil şi ţin minte când, prin 1925, a venit Mitropolitul Gurie de răzbunat. Era toamnă, el stătea la masă în curte, cu familia, şi prietenul, în

la Chişinău şi a sfinţit locul Bisericii. În sat, era preot Părintele Dragomir. duşmănie, l-a executat cu arma personală.

Începuse să se construiască biserica; măreaţă, în stil deosebit, din piatră Al doilea, care a tras crucea cu tractorul, a fost călcat cu tractorul,

cioplită. zdrobit mortal. Aşa l-a pedepsit Crucea Domnului, martorul şi puterea Lui

Epitrop era bunicul meu, Ion Dobzeu: om credincios, gospodar; el mântuitoare.

dirija toată lucrarea (umbla după materiale, după bani, cu pantahuza - condica (Relatare a Părintelui Arhimandrit Mina Dobzeu, Mănăstirea

de înregistrare a sumelor). Mergeam deseori pe la el. Ne punea în genunchi să „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” - Huşi)

zicem Tatăl Nostru, apoi ne dădea nuci sau prăsade (pere mari). **

Biserica s-a construit până ce a pus acoperişul şi crucea pe turnul Învăţătorul a venit de la Sipeni în satul Ţuţcani. Şi-a cumpărat o

Crucea refuzã lanþul

* Anul IV * Nr. 3(34) * martie 2004 *

PRUTUL

19

casă lângă Troiţa satului.

S-a gândit într-o zi să strice Troiţa din afara

ogrăzii lui ca să-şi tragă pământul de sub ea. Vecinii şi

ceilalţi oameni s-au revoltat în zadar. Erau trişti, căci

Troiţa era ocrotitoarea satului.

Într-un miez de noapte, a luat foc casa

învăţătorului. Nu se ştie nici azi de la ce. Era în casă,

împreună cu soţia, profesoară, dar n-au putut ieşi. Sătenii

i-au găsit arşi, cu saci de bani scrum lângă ei.

Troiţa a fost refăcută de săteni în acelaşi loc şi

este şi astăzi. Oamenii continuă să-i aprindă candele, iar

copiii, când vin de la ogor, o împodobesc cu flori şi

coroniţe din flori de câmp. Le pun pe fruntea lui Iisus

Hristos.

(Relatare a doamnei educatoare Coman

Tasia; fapt real trăit în copilăria ei petrecută în satul

Ţuţcani).

*

* *

În 1941, cei doi preoţi din satul Hotarele,

judeţul Ilfov, au ridicat o Troiţă şi, în memoria celor din sat,

care au căzut în războiul de reîntregire a ţării (1941), au

făcut rugăciuni dând Slavă lui Dumnezeu. Numărul

martirilor era douăzeci de tineri, căsătoriţi şi flăcăi, înscrişi

pe tăbliţa pusă la picioarele Crucii.

Dar viaţa satului se prăbuşeşte sub tăvălugul

comunismului şi Troiţa căzuse „prizonieră” în curtea

administraţiei colectivului din sat.

Până în 1952 s-au găsit şi suflete mulţumite cu

traiul impus de teroare, având carnetul roşu de partid

drept recompensă, ca semn al puterii. Se punea în

practică planul de distrugere morală a naţiunii, prin

agitatorii, împuterniciţii şi instructorii de partid.

S-au ridicat dintre aceştia câţiva inşi:

preşedintele colectivului, secretarul organizaţiei de bază

comuniste şi vizitiul de la căruţa care-i plimba peste tot.

Aceştia, sub presiunea comitetului raional de partid din

Vidra, s-au hotărât să distrugă Troiţa.

În noaptea de 1-2 februarie 1952, au scos-o

din marginea porţii de la şosea şi nimeni nu cunoaşte

exact ce au făcut cu ea. Unii spun că au dat-o pe apa

râului Argeş care curge prin apropiere, alţii spun că au

pus-o pe foc, sau că ar fi luat-o unul dintre ei la el acasă.

Toată lumea şoptea, se întreba, dar nimeni nu protesta,

ca să nu fie arestat de securitate şi trimis în lagărul de

exterminare.

Domnul a văzut însă fapta lor, înşelaţi de

Satana, şi i-a lăsat pe drumul pierzării, pe care şi l-au

ales. La doi ani de zile, în 2 februarie 1954, în perioada de

22 ianuarie - 3 februarie, în ţara noastră a fost o iarnă cu

potop de zăpadă.

Cei trei rătăciţi şi-au găsit moartea sub troiene,

într-o vâlcea cu numele Crucea de Piatră. Din cuvântul

bătrânilor locului, se ştie că acolo, între două dealuri,

luptătorii lui Mihai Viteazul i-a înfruntat pe turcii lui Osman

Paşa şi, eroilor de la 1596, li se ridicase o cruce masivă,

ca şi la Călugăreni, nu departe de aici.

Trupurile vizitiului şi secretarului de partid au

fost găsite după patru zile, iar al preşedintelui, la sfârşitul

lui martie, într-un şanţ, cu ochii scoşi de păsările cerului.

Inginerul agronom Vasile Geambaşu a reţinut

într-un caiet de însemnări fapta relatată mai sus. Dar în

1960, prin mâna unui turnător, ajunge la securitatea

raionului Lehliu, azi judeţul Călăraşi. Este arestat pe 23

ianuarie, judecat şi condamnat la şase ani închisoare

„pentru scrieri duşmănoase împotriva regimului de

democraţie populară, element mistic şi duşman al Uniunii

Sovietice”.

(Mărturii ale inginerului Vasile Geambaşu,

Sulina, 10 septembrie 2003)

Un punct de vedere

Oamenii întâmplărilor consemnate nu au ucis

crucea nimănui. Şi-au ucis propria cruce şi nimeni nu i-a

mai putut ajuta. Trăiau într-un vid lăuntric. Căderea este

năprasnică.

Să nu fie.

ACCEPT DE COLABORARE

ION GHEORGHE PRICOP

Nume (Numele la naştere, altul decât cel folosit): Nu este.Prenume (Prenume la naştere, altul decât cel folosit): Nu este.Pseudonimul: Nu este cazul.Data naşterii: 15 aprilie, 1944;Locul naşterii: sat Duda, com. Duda-Epureni, jud.Vaslui, România;Părinţii: Gheorghe Pricop, agricultor; Elena Pricop, fostă Pârvan, agricultoare;Studii: 4 clase primare, la Şcoala elementară din Novci, sătuc asimilat ulterior de satul Duda, între

1951-1955;7 clase gimnaziale, la Şcoala generală Duda, între 1957-1960;Liceul de cultură generală, secţia reală, la Liceul CUZA-VODĂ din oraşul Huşi, între 1960-1964;Universitatea ALEXANDRU IOAN CUZA, Facultatea de filologie, secţia limba şi literatura română, din oraşul Iaşi, între 1964-1969;

Funcţii: profesor de limba şi literatura română, director adjunct la Şcoala Duda în anul şcolar 1969-1970;director de şcoală, la Şcoala generală Duda între anii:1970-1980, apoi între 1984-1989;director coordonator la Şcoala generală Epureni, centrul comunei Duda-Epureni, între anii 1998-2002;director al Căminului cultural al comunei, între anii 1969-1974;bibliotecar comunal între 1980-1984;

Burse de studii: Nu am avut.Doctorat: Nu am.Data primirii în Uniunea Scriitorilor: 15 aprilie, 2002;Colaborări la reviste: Alma Mater,Iaşi;Ateneu,Bacău;Convorbiri literare, Iaşi, Luceafărul, România

literară, Bucureşti; Porto-Franco, Galaţi, Sud-Est şi Glasul naţiunii, Chişinău, Republica Moldova, precum şi la reviste şi cotidiene pe plan local:Jurnalul de Vaslui, Ethos, Revista de Est, Vremea, toate din oraşul Vaslui, Vocea Huşilor, Prutul, din oraşul Huşi;

Colaborări la volume colective: nesemnificative, pe plan judeţean;Iniţiative culturale: Am redactat şi coordonat revista militară Pro Patria, Bacău, pentru anul 1973;Condamnări politice, detenţii, domicilii forţate: Nu am.Debutul absolut: Revista studenţească ieşeană Alma Mater, mentori, Theodor Parapiru şi Nicolaie

Manea, în 1971;Debut editorial: Corăbii în septembrie, proză scurtă, 1985;Opera tipărită: Nesomnul patriei, poezie, Ed. Casei de creaţie Vaslui, 1980; Corăbii în septembrie,

1985, proză scurtă, Ed.Junimea, IAŞI; Călăreţul de os, proză scurtă, Ed.Cartea Românească, Bucureşti, 1991; La coada cometei, roman, Ed.Porto-Franco, Galaţi, 1997;

Traduceri din opera originală în alte limbi: Nu am.Traduceri din literatura universală, în volum: Nu am.Ediţii critice: Nu am.Scenarii de film: Nu am.Referinţe critice, selective: - în reviste: Al.Dobrescu, în Convorbiri literare , nr.2/1985; Theodor

Codreanu, în Luceafărul, nr.27/1987; Nicolaie Georgescu, în Luceafărul, nr.31/1988; Mircea Crihană, în Porto-Franco, nr.5/1997;

Premii literare: Premiul pentru debut în proză, acordat de revista Cronica, Iaşi, 1985;Apartenenţa la organizaţii profesionale: Nu fac parte din asemenea organizaţii;Semnătura: Ion Gheorghe PricopAdresa: Ion Gheorghe Pricop, sat Duda, com. Duda-Epureni, jud. Vaslui, cod 6575.

Pagini din istoria Basarabiei (II)de prof. Vasile CALESTRU

- urmare din numărul trecut -

Ştim cu toţii ce a însemnat pentru România actul istoric de la 9 Mai 1877, iar apoi spiritul de sacrificiu al armatei române, a intrării poporului român în războiul de independenţă (1877-1878). Pe lângă marea bucurie a dobândirii independenţei României, trebuie să arătăm faptul că românii au trăit şi clipe de tristeţe, de mare nedreptate politică şi diplomatică.

Cum a fost posibil ca o ţară învingătoare în acest război să piardă un străvechi teritoriu românesc?

Mai întâi tratatul de la San-Stefano a fost încheiat de Rusia fără consimţământul României; era un act de nerecunoştinţă a Rusiei faţă de aliata sa, România.

Ne vom limita numai la o singură prevedere a tratatului şi anume referitoare la Rusia care îşi rezerva dreptul de a schimba Dobrogea cu Delta Dunării şi insula Şerpilor cu Basarabia, cedată prin Tratatul de la Paris (1856).

Cancelarul Rusiei declara reprezentantului României la Petersburg, Ion Ghica, „că Rusia doreşte să trateze această chestiune numai cu România, dacă nu va reuşi s-o facă să cedeze, apoi va lua

7)Basarabia cu forţa; dacă România va opune rezistenţă armată, ea-i va fi fatală” .Generalul Ignatiev, adjutantul (aghiotant) sosit la Bucureşti, încă înainte de încheierea păcii,

cerea, în numele ţarului, retrocedarea Basarabiei, în schimbul Dobrogei. Principele Carol, Guvernul şi Parlamentul au refuzat să trateze chestiunea sudului Basarabiei. Senatul şi Camera au votat în unanimitate rezoluţia prin care menţineau integritatea României şi nu admiteau nici o înstrăinare a vreunei părţi din teritoriul românesc contra unei compensaţii teritoriale sau vreunei despăgubiri oarecare.

Ion C.Brătianu protestează împotriva arbitrariului şi injustiţiei: „Deposedarea de o parte a patrimoniului nostru ar fi nu numai o adâncă durere pentru naţiunea română; ea ar distruge într-însa încrederea în eficacitatea tratatelor şi în respectul atât al echităţii absolute, cât şi al dreptului scris”, iar Rusia ameninţă cu intervenţia în Basarabia. Guvernul român ia măsuri contra ocupării Basarabiei de către trupele ruseşti şi protestează la Petersburg contra tratatului de la San-Stefano. La această atitudine sfidătoare, principele răspunse: „Armata română, care la Plevna, sub ochii ţarului, a luptat atât de

8)vitejeşte, va putea fi nimicită, dar niciodată dezarmată” .Se cere revizuirea tratatului de la San-Stefano printr-un congres european care va avea loc la

Berlin (iunie 1878). I.C.Brătianu cere sprijin la Viena şi Berlin. Bismarck răspunde că Basarabia era o condiţie sine qua non a Rusiei, recomandând o înţelegere înainte de congres (Observaţi cum istoria se repetă. Este cunoscută atitudinea unor mari puteri faţă de ţările mici n.ns.)

* Anul IV * Nr. 3(34) * martie 2004 *

Redactor şef:Costin CLIT

Redactor şef-adjunct:Mihai ROTARIU

Tehnoredactor:Bogdan ARTENE

ISSN 1582 - 618X

(Corespondenţa de la cititori o primim pe adresa - C.P.47-Cod 735100 Huşi. Manuscrisele nu

se înapoiază)

PRUTUL

20

Tipărit la: S.C. IRIMPEX S.R.L. Bârlad - Str. Republicii nr.85, Tel./Fax: 0235424170

M.Kogălniceanu a dat citire unui memorandum Funcţionau zeci de licee, trei şcoli normale, care arăta motivele politice şi economice pentru care Facultăţile de Teologie, Agronomie, un post de radio, ziare românii puteau să accepte cedarea Basarabiei. Amintea că şi reviste.acest pământ era românesc şi că răpirea Basarabiei în Folosindu-se de forţa ei numerică şi de situaţia 1812 nu are nici o justificare. Deşi Rusia a garantat tulbure din Europa, încercând să falsifice datele istorice, în României integritatea teritorială, totuşi ea pretindea un iunie 1940, URSS invadează din nou această provincie. În teritoriu aparţinând României. zilele primei ocupaţii sovietice (28 iunie 1940-22 iunie

Cu toată convingerea despre dreptatea cererilor 1941) „s-a introdus limba rusă ca limbă oficială; s-a impus României, expuse înainte Congresului de reprezentanţii alfabetul slavon (rusesc) pentru scrierea românească; s-a români, Marile Puteri i-au impus retrocedarea Basarabiei. iniţiat un amplu program de rusificare; s-au efectuat

Lordul Salisbury, ambasadorul Angliei, cu o fină numeroase arestări, cu precădere în rândul intelectualilor; ironie la adresa Rusiei, propuse ca „după ce s-au ascultat au avut loc deportări în masă spre Siberia”.delegaţii unei naţiuni care reclamă provincii străine să se În 1940 erau în Basarabia 1221 biserici, 20 audă şi reprezentanţii unei ţări care cere ţinuturi ce-i mănăstiri, două schituri. Regimul sovietic a distrus 1029 de

9) biserici şi 18 mănăstiri, pe care le-a prefăcut în magazine şi aparţine” .depozite de cereale sau vinuri, expoziţii de pictură sau Aşa a fost răsplătită România, pentru ajutorul grajduri de vite. Totuşi, obiceiurile, tradiţiile şi datinile dat Rusiei şi jertfele aduse pentru cauza creştinilor supuşi populaţiei de la sate s-au păstrat.dominaţiei turceşti. „În politică - afirma lordul Beaconsfield -

Aşadar, la 28 iunie 1940, România a fost silită să răspunzând la cererile româneşti, ingratitudinea este lase în mâna vecinului de la Răsărit două dintre perlele adesea răsplată pentru cele mai bune servicii”. La 1 coroanei sale: Basarabia, cu o suprafaţă de 44.500 km.p. şi octombrie 1878, după ce Parlamentul român a fost nevoit o populaţie de 3.200.000 de locuitori şi Bucovina de Nord, să accepte hotărârile Congresului, Rusia a luat în stăpânire cu o suprafaţă de 6.000 km.p. şi o populaţie de 500.000 de Basarabia, autorităţile române fiind nevoite să se retragă.locuitori.Dreptul unei ţări mici a fost sacrificat sub lovitura

Cărturari de seamă ai Basarabiei se referă la de pumn a forţei brutale. România pierdea a doua oară rusificaţi, deznaţionalizaţi, bolşevizaţi, folosind îndeosebi Basarabia.expresia de mancurţi.După 1878, a urmat, din nou, o campanie de

Aşa cum a consemnat şi regele Carol al II-lea în opresiuni şi încercări de deznaţionalizare. Şcoala şi „Însemnări zilnice”, cu ocazia evacuării Basarabiei, trupele biserica au fost principalele pârghii de rusificare a române au fost insultate, dezarmate şi împiedicate de a se populaţiei româneşti: şcoala la oraş şi biserica la ţară. Şi

10totuşi conştiinţa naţională românească s-a păstrat latentă retrage . Armata română s-a abţinut să riposteze, după în sufletul ţăranului. El a continuat să vorbească vechea cum apreciază regele Carol al II-lea, dând dovadă de o limbă a cronicarilor moldoveni. Românul basarabean îşi „disciplină şi un sânge rece deosebit”.cânta jalea: Generalul Ion Antonescu, în scrisoarea

„Prutule, dac-ai săca adresată regelui, reproşa faptul că mari unităţi se lasă Noi ca fraţii ne-am avea. dezarmate la prima ameninţare. Materiale imense şi Fraţi de cruci, fraţi de sânge, depozite militare au rămas în mâna inamicului.După mine n-ai mai plânge.” La 22 iunie 1941, armatele române vor trece Deşi au continuat persecuţiile, tinerii intelectuali, Prutul la ordinul generalului Ion Antonescu, conducătorul

formaţi la Universitatea din Iaşi, au păstrat viu sentimentul statului. El va justifica această acţiune în felul următor:naţional până la unirea cu România. „Am făcut război cu Uniunea Sovietică. Aceasta

Sfatul Ţării, organ legal ales prin voinţa mi-au cerut-o onoarea poporului român şi imperativul poporului, restabilea dreptatea istorică, proclamând la 27 momentului. Nu puteam periclita viitorul Ţării. Orice s-ar martie 1918 Unirea Basarabiei cu România. Actul Unirii a afirma astăzi, aici nici un om politic nu ar fi luat puterea în fost semnat de Ion Inculeţ, preşedintele Sfatului Ţării, Pan acele momente”.Halippa, vicepreşedinte şi Ion Buzdugan, secretarul Evenimentele care au urmat sunt cunoscute: Sfatului Ţării. eliberarea Basarabiei, luptele din Crimeea, de la Cotul

00 Donului şi Stalingrad, 23 august 1944, ocupaţia sovietică La 12 aprilie, orele 10 au sosit la Iaşi miniştrii ş.a.basarabeni, însoţiţi de Constantin Stere, deputat de

Faţă de evenimentele care au avut loc şi se Soroca. La gară au fost întâmpinaţi de membrii guvernului desfăşoară, dincolo de Prut, noi, românii, nu putem fi român şi de preşedinţii corpurilor legiuitoare. În mijlocul indiferenţi. Ca iluştrii noştri înaintaşi şi noi, cei de astăzi, unui entuziasm de nedescris, întregul cortegiu urmat de o putem să luăm atitudine contra încălcării unor drepturi imensă mulţime s-a îndreptat spre Mitropolie, unde s-a istorice, etnice şi umane ale populaţiei din Basarabia.oficiat un Te-Deum de către Mitropolitul Moldovei, în

prezenţa suveranilor, a principelui moştenitor şi a întregii Note:familii regale cu suitele lor.

Regele Ferdinand I a pronunţat un călduros 7) T.C.Văcărescu, Luptele românilor în resebelul din toast pentru Unirea Basarabiei cu România, la care a 1877-1878, Bucureşti, 1887, p.572.răspuns preşedintele Sfatului Ţării din Basarabia, arătând 8) D.Onciul, Din istoria României, Bucureşti, p.198-199.fericirea tuturor întru marele act săvârşit.9) Ibidem, p.200.În cele peste două decenii, Basarabia a 10) Vezi Regele Carol al II-lea al României. Însemnări cunoscut însemnate progrese economice, sociale şi zilnice 1937-1951, vol.III (15 decembrie 1939 - 7 sept. culturale. În 1931 oraşul Chişinău avea 101.000 locuitori, 1940), Editura Scripta, Bucureşti, 1998, p.225-226.situându-se pe locul al doilea, după Bucureşti.

Petruş ANDREI

Dicţionarul moldovenesc-

românesc !

Vasile Stati-o dă în barăŞi face neamul de ocară.C-un opus el ne pricopseşteCă numai asta ne lipseşte,Atâta mai aveam încalteLe-am terminat pe celelalte:

Un pod de inimi peste PrutŞi peste Nistru s-a făcut!Armata din Transnistria,Cu vodca-n nas, plecă şi ea!Şi am adus în vechi hotareMăicuţa România Mare!

De-aceea ies de sub tipareŞi pseudo-dicţionareDe pamplezir şi defăimareCă Stati ăsta minte n-are.Păi cum se poate, nea Vasile?Matale ne omori cu zile!

Mă iartă că-ţi găsesc o vină,Nu limba, mintea ţi-i puţină,Mata ai minte de găină!Iar ce-ai făcut e o trăsnaie - Îmi pare cu regret, tataie! -Că, ce-ai făcut, n-ai făcut bine,

Îşi râd şi curcile de tineCă asta nu e scriiturăCi e o simplă făcăturăOri, mai exact, maculatură!E un Kalaşnikov, nu carteŞi te mai ţii că ne eşti frate!

Iar de-o luăm, după dreptate,Nu-s două Ţări, nici două state,Şi limba noastră e stăpânăÎn Patria etern ROMÂNĂ.Lucrarea ta contrafăcută,Te rog declară-ţi-o pierdută

Şi trage nişte-nvăţăminteIar altădată fii cu minte!Eu ţi-aş mai scrie... N-am cuvinte...

Str. A.I. Cuza Nr.2, Huşi, Jud. Vaslui, COD 6575Str. Calea Basarabiei Nr.8 - Hala IndustrialăTel./Fax: 0235/481695, Tel.: 0235/480696

* Piese de schimb pentru utilaj petrolier, metalurgic ºi alimentar* Garnituri din cauciuc

S.C. TEHN UTILAJ S.A.

PRODUCE ªI COMERCIALIZEAZÃ: