PROTECTIA JURIDICA A PROGRAMELOR PENTRU CALCULATOR

1. Programele pentru calculator – Notiune si cadru juridic

Legislatia din Romania nu defineste programul de calculator, dar se considera ca cea mai

potrivita definitie ce poate fi acceptata este aceea potrivit careia programul de calculator este un

ansamblu de instructiuni si rutine, care , codificate si transpuse pe un support, descifrate de masina

care urmeaza aceste instructiuni, permit sa se obtina anumite rezultate. Intr-o definire mai tehnica,

prin program pentru calculator se intelege reprezentarea unui algoritm intr-un limbaj de

programare. Formal, un program poate fi privit ca un transformator de asertiuni ce descriu

proprietatile datelor introduce si ale rezultatelor dorite.1

In dreptul roman, Legea nr. 8/1996 a inclus programele pentru calculator in categoria operelor

protejate in art. 7 lit. a), potrivit caruia “constituie obiect al dreptului de autor operele originale de

creatie intelectuale in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie,

modul sau forma concreta de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor”, iar in randul

operelor protejate se afla si programele.

La nivel comunitar, Consiliul Comunitatilor Europene, prin Directiva nr. 91/250/CEE privind

protectia programelor pentru calculatoare, a propus protejarea programelor pentru calculatoare in

cadrul dreptului de autor si a formulat regulile de baza ale protectiei. Regulile formulate in

Directiva au fost preluate in legea romana.

2. Obiectul protectiei in cazul programului pentru calculator

Legea romana din 1996 dispune prin art. 72 alin. 1 ca protectia programelor pentru calculator

include orice expresie a unui program, programele de aplicatie si sistemele de operare, exprimate in

orice fel de limbaj, fie in cod-sursa sau cod-obiect, materialul de conceptie pregatitor, precum si

manualele. De aici rezulta ca, in conceptia legiuitorului roman, conforma cu cea din dreptul

comunitar, sunt protejate atat sistemele de operare cat si programele de aplicatie si ca patru

1 Parvu Rodica, Romitan Ciprian-Raul, Dreptul de autor si drepturile conexe, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, pag. 84.

componenete importante ale programelor pentru calculatoare, care constituie in acelasi timp si faze

de realizare a acestora, au legatura cu protectia lor.1 Acestea sunt:

a) materialul de conceptie pregatitor;

b) codul sursa sau programul editat in cod sursa;

c) codul obiect, reprezenatand traducerea programului sursa in program inteligibil pentru

masina;

d) manualul de utilizare, adica documentatia conexa si documentatia auxiliara.

Materialul de conceptie pregatitor este primul pas in realizarea unui program si reprezinta

problema propusa pentru rezolvare, analiza acestea, materializarea in limbaj natural a ideii, solutiile

posibile de rezolvare a problemei si solutia aleasa, descrierea modului de functionare si de

rezolvare a cerintelor programelor, create cu scopul de a pregati/controla/derula activitatea de

rpoiectare si de realizare a programului. Dar acest material este protejabil numai daca si in masura

in care este de natura sa permita realizarea unui program pentu calculator intr-un stadium ulterior.

Codul sursa sau editarea programului in cod sursa este o etapa intermediara in relaizarea

programului ce repezinta traducerea unei parti din materialul de conceptie pregatitor intr-un limbaj

de programare, folosind regulile specifice acelui limbaj. Codul sursa nu este exprimat in limbaj

natural, avand pentru nespecialisti un aspect criptic, dar el este inteligibil pentru specialisti.

Codul obiect reprezinta traducerea programului editat in cod sursa in program inteligibil

pentru masina, singurul in care programul poate rula pe calculator. Dupa ce a fost scris codul sursa

pentru un program, programatorul il transforma in cod obiect in urma unei operatii de trnaslare, cu

ajuorul unui alt program numit compilator.

Manualele sunt in esenta documente, tiparite sau sub forma digitala continand informatii si

instructiuni referitoare la programul pe care il insotesc.2

1 Ros Viorel, Dragos Bogdan, Octavia Spineanu-Matei, Dreptul de autor si drepturile conexe, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, pag. 424.2 Ibidem, pag. 425.

3. Subiectul drepturilor de autor in cazul programelor pentru calculatoare

Autor al unui program pentru calculator este persoana fizica sau persoanele fizice care l-au

creat. Persoana juridica nu poate avea decat calitatea de titular al dreptului asupra programului

pentru calculator.

Programul pentru calculator se poate realiza individual sau in colaborare. Daca programul a

fost creat in colaborare, contributia fiecarui coauthor poate fi individualizata. Divizarea

programului nu este posibila si in cazul utilizarii sale.

Protectia programelor pentru calculator impune recunoasterea calitatii de autor in favoarea

creatorilor. La randul lor, persoanele care au investit in realizarea de programe pentru calculator vor

beneficia de unele drepturi speciale.

Din punct de vedere juridic, specificul programelor pentru calculator a determinat elaborarea

unor norme derogatorii de la dreptul comun de autor. In acest sens, autorul de programe nu

dispune de dreptul de retractare, iar persoana care angajeaza pe realizatorii programelor devine

titularul drepturilor patrimoniale de autor.1

In persoana adevaratului autor, drepturile autorului sunt depline, acesta bucurandu-se atat de

drepturile morale, cat si de drepturile patrimoniale recunoscute creatorilor din acest domeniu.

In ceea ce priveste titularul dreptului patrimonial asupra programelor pentru calculatoare,

potrivit art. 74 din Legea nr. 8/1996, in lipsa unei clause contrare, drepturile patrimoniale de autor

asupra programelor pentru calculator, create de unul sau mai multi angajati in exerciatrea

atributiilor de serviciu sau dupa instructiunile celui care angajeaza, apartin acestuia din urma.

Asadr, drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator apartin persoanei care a angajat

pe autorii programului, doar in lipsa de conventie contrara. Legea nu impune conditii de forma

pentru “conventia contrara”, asa incat urmeaza a se aplica regulile probatiunii din material careia ii

apartine raportul juridic in care se afla persoanacare angajeaza si autorul programului si care poate

fi de drept commercial, de drept civil sau de dreptul muncii.2

Legea franceza, in aceeasi problema, in art. 113-9 CPI a prevazut ca “in lipsa de dispozitii

statutare sau de stipulatii contrare, drepturile patrimoniale asupra programelor si documentatiei

createde unul sau mai multi salariati in exercitiul functiunii lor sau dupa instructiunile celui care i-a

1 Olteanu Gabriel, Dreptul proprietatii intelectuale, Editia 2, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2008, pag. 128.2 Ros Viorel, Dragos Bogdan, Octavia Spineanu-Matei, op.cit., pag. 428.

angajat sunt cuvenite persoanei care i-a angajat si care este singura abilitata sa le exercite”. Asadar,

persoana care a angajat programatorii exercita drepturile patrimoniale de autor pe temeiul unei

cesiuni fortate.1

4. Continutul drepturilor de autor asupra programelor pentru calculatoare

4.1. Drepturile morale ale autorilor de programe pentru calculator

Legea recunoaste in folosul; titularilor de drepturi de autor beneficial, in mod corespunzator,

al drepturilor morale si patrimoniale prevazute pentru autorii de opera in dreptul comun (art. 10-

13). Aceste drepturi sunt adaptate programelor si reformulate ori precizate in art. 73-81 din lege.2

Drepturile morale de care se bucura autorii programelor pentru calculatoare sunt:

a) dreptul de a decide daca, in ce mod si cum va fi adus programul la cunostinta publica. Dar

acest drept este deplin numai pentru autorul independent de programe. Pentru autorii de programe

care indeplinesc o sarcina de serviciu, dreptul de divulgare poate fi pus in discutie doar in masura in

carerealizatorii programului si-ar fi rezervat acest drept in od expres, prin conventia incheiata cu cel

care i-a angajat;

b) dreptul de apretinde recunoasterea calitatii de autor a programului;

c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adus programul la cunostinta publica;

d) dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei modificari si

oricarei atingeri adusa programului, daca prejudiciaza onoarea sau reputatia autorului; si acet drept

sufera unele ingradiri in cazul programelor pentru calculatoare.

Este logica, date fiind consecintele grave pe carele-ar putea avea, eliminarea dintre drepturile

morale recunoscute autorilor de programe a dreptulu de retractare, prin art. 77 alin. 3 din lege.

Retractarea nu s-ar putea face nici prin despagubirea utilizatorilor.

4.2. Drepturile patrimoniale de autor in cazul programelor pentru calculator

Protectia programelor pentru calculatoare are ca obiectiv principal nu interzicerea utilizarii

acestor programe, ci interzicerea oricarei utilizari neautorizate de catre titularul drepturilor. In acest

scop, titularul dreptului de autor al unui program pentru calculator beneficiaza, in mod

corespunzator, de drepturile patrimoniale recunoscute in favoarea titularilor de drepturi de autor in

1 Ibidem, pag. 421.2 Gabriel Olteanu, op.cit.,pag. 129.

conditiile dreptului comun. Respective in art. 13 din lege. Exerciatrea drepturilor patrimoniale de

autor nu riodica nicio problema in cazul autorilor independenti. Desi legea nu se refera in mod

special la acestia, facand aplicatia principiilor generale ale legii, rezulta ca ei isi pot exercita

drepturile morale si patrimoniale personal sau prin intermediul organismelor de gestiune colectiva.

In mod special sunt considerate comaptibile cu exploatarea programelor pentru calculatoare in

scopul folosirii de foloase patrimoniale si sunt reafirmate in cazul lor, prin art. 73 din lege,

modoficat, dreptul patrimonial exclusive de a realize si de a autoriza1:

a) reproducerea permanenta sau temporara a unui program, integral sau partial, prin orice

mijloc si sub orice forma, inclusive in cazul in care reproducerea este determinate de instalarea,

stocarea, rularea sau executarea, afisarea sau transmiterea in retea;

b) traducerea, adaptarea, aranjarea si orice alte transformari aduse unui program pentru

calculator, precum si reproducerea rezultatului acestor operatiuni, fara a prejudicial drepturile

persoanei care transforma programul pentru calculator;

c) distribuirea si inchirierea originalului sau a copiilor unui program pentru calculator sub

orice forma.

Aceste drepturi speciale ale titularului dreptului de autor asupra unui program pentru

calculator se completeaza cu drepturile commune oricarui creator al unei opera de creatie

intelectuala.

Dreptul exclusive de a autoriza reproducerea permanenta sau temporara implica stocarea

programului in memoria calculatorului sau pe un support de memorie externa. Folosirea unui

program este posibila numai daca utilizatorul il poate si reproduce. Prin cesiunea dreptului de

folosire, utilizatorul dobandeste si dreptul de reproducere a programului pentru calculator. De

altfel, dispozitiile art. 76 al Legii nr. 8/1996 dispun ca in lipsa unei clause contrare, utilizatorul

beneficiaza de dreptul de reproducere permenanta sau temporara, fara a fi necesara autorizarea

titularului dreptului de autor, daca acesta este util programului intr-un mod corespunzator

destinatiei sale, inclusive pentru corectarea erorilor.

Dreptul exclusive de a reliaza si autoriza programe derivate, precum si dreptul de a reproduce

rezulatatul acestor operatiuni apartine autorului programului sau titularului drepturilor patrimoniale

asupra programului. In cazul Autorilor de programe salariati, drepturile patrimoniale revin

angajatorului. Daca prin contractul de utilizarenu s-a prevazut altfel, tranformarile aduse

1 Ros Viorel, Dragos Bogdan, Octavia Spineanu-Matei, op.cit., pag. 430.

programului ori corectarea erorilor, necesare pentru folosirea programului corespunzator destinatiei

sale, nu sunt supuse autorizarii titularului dreptului de autor.

Dreptul exclusive de a realize si autoriza distribuirea originalului sau a copiilor unui program

se executa prin vanzare sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros sau gratuir, precum si

oferirea publica a acestora. Drepturile patrimoniale privind originalul sau copiile unui program

pentru calculator pot fi valorificate si prin inchiriere.

Programul realizat si pastrat in memoria calculatorului este singurul exemplar original.

Distribuirea programului in original sepoate face numai prin remiterea calculatorului, care

constituie suportul original al programului.

Prima vanzare a copiei unui program pe calculator pe piata interna de catre tirularul

drepturilor sau cea facuta cu consimtamantul acestuia epuizeazadreptul exclusive de autorizare a

distribuirii copiei pe piata interna. In acest fel, vanzarea copiei programului pentru calculator

implica si transmiterea dreptului de distribuire a copiei.1

5. Durata protectiei drepturilor asupra progamelor pentru calculator

Drepturile morale ale autorului unui program pentru calculator au un caracter perpetuu.

Potrivit dispozitiilor art. 11 alin. (1) al Legii nr. 8/1996, aceste drepturi nu pot face obiectivul

vreunei renuntari sau instrainari.

Prin derogare de la regulile comune aplicabile in materie, titularul dreptului de autor

beneficiaza de dreptul moral de a retracta programul pentru calculator. Excluderea dreptului de

retractare este justificata de necesitatea protectiei utilizatorilor.

Exercitiul drepturilor morale de a decide aducerea programului la cunostinta publica, de a

pretinde recunoasterea calitatii de autor al programului si de a pretinde respectarea integritatii

programului sunt transmisibile prin mostenire pe durata nelimitata. Daca nu exista mostenitori,

exercitiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva care a administrat drepturile

autorului sau, dupa caz, organismului cu cel mai mare numar de membri, din domeniul respectiv de

creatie.

1 Ioan Macovei…, pag. 491-492.

Drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator au o durata limitata in

timp. In conformitate cu art. 30 al Legii nr. 8/1996, ele dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa

moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioada de 70 de ani.

Exista mai multe posibilitati de a stabili durata de protectie pentru autorii angajati, cei care nu

au incheiat vreo conventie speciala cu persoana care i-a angajat pentru a cere dreptul de a fi

„adevaratul parinte” al programului. Prima este cea de la art. 30 din legea 8/1996 si presupune ca

dupa semnarea contractului de munca, persoana juridica angajatoare dobandeste asupra viitorului

program un drept patrimonial egal in durata cu cel stabilit pentru autorul programului aflat in

situatia discutata mai sus. Aceasta varianta inseamna ca angajatorul devine din punct de vedere

legal un titular de drepturi patrimoniale exact ca autorul liber, iar adevaratul autor, adica cel

angajat, este deposedat de dreptul lui, el avand doar statutul de salariat.

A doua posibilitate inseamna aplicarea regulilor de cesiune, ceea ce presupune un drept

patrimonial limitat in favoarea persoanei care angajeaza pe o perioada de 3 ani. Este solutia data de

art. 44 al aceleiasi legi, potrivit caruia pentru operele create in cadrul unui contract individual de

munca, in lipsa unor clauze care sa specifice termenul pentru care au fost cesionate, termenul de

autor fiind de 3 ani de la data predarii operei. O ultima varianta este aceea a autorilor de programe

care sunt si ei deposedati de drepturile lor fara sa fi incheiat o conventie cu persoana care i-a

angajat. Aici legea prevede ca autorul este practic indreptatit la o remuneratie dintr-un anume

procent realizat din profitul obtinut prin valorificarea programului pe tot timpul vietii sale, iar

mostenitorii sai pe o durata de 50 de ani.

Aceasta ultima varianta este din pacate doar o prevedere legala fara acoperire reala, intrucat in

viata de zi cu zi nu se gasesc angajatori dispusi la un asemenea compromis, cum de asemenea nici

varianta conventiei prealabile dintre angajator si angajat referitoare la drepturile patrimoniale ale

aceluia din urma nu se realizeaza, singura varianta care se intalneste atat la noi cat de altfel in toata

lumea este doar aceea in care autorul este salariat, iar remuneratia se stabileste negociat dar cu mult

sub cuantumul platii pe care ar fi obtinut -o parte din drepturile sale de autor1.

In situatia autorilor de programe dependenti, care sunt deposedati de creatia lor, fara sa fi

incheiat vreo conventie cu persoana care i-a angajat sunt posibile doua solutii: prima este aceea

potrivit careia, daca admitem ca dreptul de autor este amenajat in favoarea autorilor, dispozitia legii

trebuie interpretata in sensul ca autorul programului este indreptatit la o remuneratie, la un procent

1 http://www.euroavocatura.ro/articole/93/

din profitul obtinut din valorificarea programului, tot timpul vietii sale, iar mostenitorii sai pe

durata a 70 de ani. A doua, este aceea care rezulta din interpretarea gramaticala si autonoma a

textului si care duce la concluzia ca drepturile patrimoniale asupra programelor realizate de autorii

angajati apartinand in totalitate angajatorului, autorul nu mai are decat drepturi morale

corespunzatoare si acele drepturi patrimoniale pe care le-a negociat cu angajatorul. In acest caz,

mostenitorii nu mai pot invoca dobandirea de drepturi patrimoniale in temeiul art. 30 din lege,

respectiv dobandirea prin mostenire, pe o durata de 70 de ani, a drepturilor patrimoniale asupra

programelor realizate de autorul lor, decat daca si in masura in care astfel de drepturi ar fi avut si

autorul programului in timpul vietii, pe temeiul unei clauze incheiate cu angajatorul.

6. Limitari ale drepturilor de autor in cazul programelor pentru calculator

Utilizarea programelor pentru calculator conform destinatiei lor, a impus instituirea unor

limitari ale drepturilor morale si patrimoniale de autor. Fata de reglementarile din dreptul comun de

autor, limitarile privind drepturile programatorilor au un caracter special.

In privinta drepturilor morale, autorul unui program pentru calculator nu dispune de exercitiul

dreptului de retractare. Nerecunoasterea dreptului de retractare a fost determinata de cerinta

asigurarii certitudinii in utilizarea programelor achizitionate si evitarea comportamentelor abuzive

ale autorilor.

In legatura cu drepturile patrimoniale, Legea romana din 1996 stabileste mai multe limitari.

Ele sunt determinate de specificul dreptului de autor asupra programelor pentru calculator.

6.1. Limitari care permit utilizarea programului conform destinatiei

Dobanditorul legitim are dreptul, in lipsa unei clauze contrare, de a reproduce permanent sau

temporar un program, integral sau partial, prin orice mijloc si sub orice forma, respectiv de a

traduce, adapta, aranja ori a face alte transformari unui program, precum si de a reproduce

rezultatul acestor operatiuni. In temeiul art. 76 al Legii nr. 8/1996, autorizatia titularului dreptului

de autor nu va fi necesara, in masura in care sunt indeplinite urmatoarele conditii: utilizatorul sa fie

destinatarul legal al unei copii a programului; efectuarea actelor de reproducere sau transformare a

programului sa nu fie interzisa prin conventie contrara; drepturile persoanei care transforma

programul sa nu fie prejudiciate; reproducerea sau transformarea trebuie sa fie acte necesare pentru

a permite dobanditorului sa utilizeze programul corespunzator destinatiei sale, inclusiv pentru

corectarea erorilor.

6.2. Limitari care privesc siguranta utilizarii programului

Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face o copie de arhiva sau de

siguranta. Conform art. 77 alin. (1) al Legi nr. 8/1996, in masura in care este necesara pentru

asigurarea utilizarii programului, realizarea acestei copii nu implica autorizarea titularului dreptului

de autor.

6.3. Limitari impuse de nevoia de observare, studiere, testare, cu ocazia operatiunilor de

instalare, afisare, rulare sau executare, transmitere ori stocare a programului

Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fara autorizarea

titularului dreptului de autor, sa analizeze, sa studieze sau sa testeze functionarea acestui program,

in scopul de a determina ideile si principiile care stau la baza oricarui element al acestuia, cu ocazia

efectuarii oricaror operatiuni de instalare, afisare, rulare sau executare, transmitere ori stocare a

programului, operatiuni pe care este in drept sa le efectueze. Scopul urmarit prin aceasta dispozitie

este de a permite utilizatorul legitim corect instalare a programului, testarea performantelor si a

functionarii lui, corectarea eventualelor erori etc.

6.4. Limitarea drepturilor pentru a permite descompunerea programelor pentru calculatoare

Functia unui program pentru calculator este de a comunica si a opera cu alte componente ale

unui sistem informatic si cu utilizatorii, scop in care este necesara o legatura logica si daca este

cazul, fizica, de interactiune pentru a permite functionarea deplina a tuturor elementelor de

software si hardware cu alte componente de software si hardware. Interconexiunea si interactiunea

functionala sunt denumite interoperabilitate, iar aceasta poate fi definita ca fiind capacitatea de a

schimba informatii si de a utiliza reciproc informatiile schimbate. Realizarea acestei

interoperabilitati presupune, uneori, descompunerea programului, decompilarea lui de catre

utilizator, implicit o limitare a drepturilor de autor ale titularului.

Conform solutiei adoptate, autorizarea titularului dreptului de autor nu este obligatorie (nu

este necesara) atunci cand reproducerea codului sau traducerea formei acestui cod este

indispensabila pentru obtinerea informatiilor necesare interoperabilitatii unui program pentru

calculator, cu alte programe pentru calculatoare, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

- actele de reproducere si de traducere sunt indeplinite de o persoana care detine dreptul de

utilizare a unei copii a programului sau de o persoana care actioneaza in numele unui astfel de

detinator;

- informatiile necesare interoperabilitatii nu sunt usor si rapid accesibile pentru detinatorul

legal al programului;

- actele de reproducere si traducere sunt limitate la partile de program necesare

interoperabilitatii.

Informatiile astfel obtinute: nu pot fi utilizate in alte scopuri decat realizarea interoperabilitatii

programului pentru calculator creat independent; nu pot fi comunicate altor persoane, in afara

cazului in care comunicarea se dovedeste necesara interoperabilitatii programului pentru calculator

creat independent; nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui

program pentru calculator a carui expresie este fundamental similara sau pentru orice alt act ce

aduce atingere drepturilor titularului dreptului de autor (art. 79).

Descompunerea programului, fara autorizarea autorului, nu este permisa daca prin aceasta se

cauzeaza un prejudiciu titularului dreptului de autor sau utilizarii normale a programului pentru

calculator.

7. Valorificarea drepturilor patrimoniale asupra programelor pentru calculator

Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor asupra programelor

Legea noastra nu se ocupa, in mod special, de valorificarea drepturilor patrimoniale de autor

asupra programelor in Capitolul IX consacrat acestei categorii de opere. In legatura cu aceasta

problema sunt de amintit urmatoarele dispozitii ale legii in care sunt formulate reguli ale cesiunii

drepturilor asupra programelor pentru calculatoare: art. 74, potrivit caruia, in lipsa unei clauze

contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator, create de unul sau

mai multi angajati, in exercitarea atributiilor de serviciu sau dupa instructiunile celui care

angajeaza, apartin acestuia din urma; art. 75, care reafirma caracterul, in principiu, limitat al

cesiunii si in cazul programelor pentru calculatoare; art. 63, care reglementeaza inchirierea unei

opere si face o referire expresa la programele pentru calculator. Lipsa dispozitiilor speciale in lege

duce la concluzia ca valorificarea drepturilor patrimoniale de autor este supusa regulilor comune,

cuprinse in Capitolul VII al legii, dispozitii car se vor aplica in masura in care nu contravin

regulilor speciale formulate in Capitolul IX si in masura in care sunt conforme cu natura dreptului

de autor asupra programelor si asigura utilizarea programului corespunzator destinatiei sale.

7.1. Reguli speciale privind csiunea drepturilor patrimoniale asupra programelor pentru

calculatoare

Autorul programului pentru calculator isi poate valorifica personal drepturile sale

patrimoniale atunci cand este independent sau cand, angajat fiind sau lucrand dupa dispozitiile celui

care l-a angajat, a convenit cu angajatorul ca drepturile asupra programelor relizate ii apartin in

totalitate. In lipsa de conventie contrara, drepturile patrimoniale asupra programelor realizate de

autorul angajat apartin angajatorului (art. 74), dar dispozitia din art. 63 din lege care vorbeste numai

despre autor ca fiind cedentul drepturilor trebuie interpretata ca referindu-se si la succesorii in

drepturi ai acestora. Partile in contractul de cesiune sunt autorul programului sau succesorul in

drepturi a acestuia, in calitate de cedent si persoana in favoarea careia, in schimbul pretului

convenit, se face transmisiunea drepturilor patrimoniale in calitate de cesionar. Obiectul

contractului priveste drepturile patrimoniale de autor asupra programului si pretul convenit.

Contractul de comanda este o cesiune de drepturi patrimoniale asupra unor programe viitoare.

Dar cesiunea asupra tuturor programelor viitoare, nominalizate sau nenominalizate, este lovita

de nulitate absoluta. O atare nulitate nu intervine pentru cesiunea, prin efectul legii, asupra

programelor realizate de autorii angajati. Drepturile patrimoniale se transmit angajatorului, in lipsa

de clauza contrara, pentru toate programele create de autorul angajat in exercitarea atributiilor de

serviciu.

Cesiunea poate fi exclusiva, caz in care titularul drepturilor patrimoniale de autor nu mai

poate utiliza opera in modalitatile, pe termenul si pentru teritoriul convenit si nu mai poate

transmite dreptul respectiv unei alte persoane. Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie sa fie expres

prevazut in contract [art.75 alin. (1) lit. a)]. Cesiunea este neexclusiva cand titularul drepturilor

patrimoniale poate utiliza el insusi opera si poate transmite dreptul neexclusiv si altor persoane.

Cesionarul neexclusiv nu poate ceda dreptul sau unei alte persoane decat cu consimtamantul expres

al cedentului [art.75 alin. (1) lit. b)].

Renumeratia cuvenita cedentului se stabileste prin acordul partilor. Cuantumul renumeratiei

se calculeaza fie proportional cu incasarile cuvenite din exploatarea operei, fie in suma fixa sau in

orice alt mod. Cand renumeratia nu a fost stabilita prin contract, autorul poate solicita organelor

jurisdictionale competente stabilirea renumeratiei, aceasta se va face avand in vedere sumele platite

uzual pentru aceasta categorie de opere, destinatia si durata exploatarii, precum si alte circumstante

ale cazului. In cazul unei disproportii evidente intre remuneratia autorului si beneficiile celui care a

obtinut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita revizuirea contractului sau marirea

convenabila a remuneratiei, iar la acest drept nu se poate renunta anticipat.

Potrivit art. 41 din lege, lipsa din contractul de cesiune a clauzelor privind drepturile

patrimoniale transmise, modalitatile de exploatare, durata si intinderea cesiunii, precum si

remuneratia titularului dreptului de autor dau dreptul partii interesate sa ceara anularea

contractului. Dar in cazul programelor, anularea contractului de cesiune are si efectele unei

retractari, cand vine din partea autorului, or acest drept nu se recunoaste autorului de program

[art.77 alin. (3)]. Ratiunea pentru care dreptul de retractare nu a fost recunoscut autorului

programului (siguranta exploatarii lui de catre utilizatori) ar fi trebuit sa conduca la o reglementare

adecvata a actiunii in anulare, in cazul contractelor de cesiune a drepturilor patrimoniale asupra

programelor.

7.2. Contractul de inchiriere a programelor pentru calculatoare

Contractul de inchiriere este conventia prin care autorul se angajeaza sa permita utilizarea, pe

timp determinat, in original sau in copie, a unor programe pentru calculator in schimbul unei

renumeratii.

In conformitate cu art. 63. alin. (2) al Legii nr. 8/1996, contractul de inchiriere a programelor

pentru calculator este supus dispozitiilor de drept comun privind contractul de locatiune. In

aplicarea lor, se va tine seama de obiectul locatiunii si de natura dreptului asupra programelor

pentru calculator.

Contractul de inchiriere a programelor pentru calculator este bilateral, consensual, oneros si

comutativ. Existenta contractului se constata printr-un inscris, care este o cerinta ad probationem.

In contractul de inchiriere, calitatea de locator apartine persoanei care a realizat programul.

De multe ori insa, autorul programului nu este si titularul drepturilor patrimoniale de autor.

Daca autorul programului este salariat, drepturile patrimoniale de autor asupra programului

apartin celui care angajeaza. In lipsa unei clauze contrare, angajatorul poate avea calitatea de

locator.

Creatorul pastreaza dreptul de autor asupra programului inchiriat, cu exceptia dreptului de

distribuire daca nu s-a convenit altfel [art.63 alin. (3) al Legii nr. 8/1996]. Inchirierea este o

modalitate de distribuire, prin care se transmite doar folosinta programului. Pierderea dreptului de

distribuire poate interveni numai in cazul inchirierii primul exemplar al programului pentru

calculator.

In privinta pierderii dreptului de autor, intelegerea partilor nu se poate referi decat la

drepturile patrimoniale. Dar pierderea lor implica o cesiune totala a drepturilor patrimoniale de

autor si nu o inchiriere de catre locatar.

Locatorul are obligatia de a preda programul cu accesoriile sale, precum si obligatia de a

garanta impotriva evictiunii. Obligatia de predare nu implica si punerea la dispozitia utilizatorului a

materialului de conceptie folosit la realizarea programului. Garantia pentru vicii pune probleme

deosebite in situatia in care programul achizitionat este virusat.

Locatarul sau utilizatorul are obligatia sa foloseasca programul pentru nevoile sale personale

si sa plateasca pretul. In masura in care este necesara pentru asigurarea folosirii programului,

utilizatorul autorizat al unui program poate face, fara autorizarea autorului, o copie de arhiva sau de

siguranta. Tot fara autorizarea, in lipsa unei cauze contrare, utilizatorul poate efectua actele de

reproducere si de traducere a unui program pentru calculator.

Utilizatorul trebuie sa plateasca autorului renumeratia convenita, cu ocazia incheierii

contractului. Renumeratia se stabileste in raport cu durata de folosire a programului pentru

calculator.

Contractul de incheiere a programelor pentru calculator poate inceta prin expirarea perioadei

stipulate, denuntarea unilaterala de catre una din parti, rezilierea pentru neexecutarea obligatiilor

asumate, pierderea drepturilor locatorului sau pieirea lucrului.

7.3. Contractul de utilizare a programelor pentru calculatoare

Art. 75 din lege vorbeste despre „contractul de utilizare” a programului pentru calculator, pe

care il defineste ca fiind conventia prin care titularul drepturilor patrimoniale de autor, autorizeaza

o alta persoana, numita utilizator, sa foloseasca programul in schimbul unei renumeratii. Prin

contractul de utilizare a programului pentru calculator se transmite utilizatorului un drept

patrimonial limitat la folosinta, pentru nevoile personale, a programului. Credem ca acest text de

lege se refera tot la contractul de inchiriere, formuland inca un numar de reguli aplicabile materiei.

Astfel, potrivit art. 75, in lipsa unei conventii contrare, printr-un contract de utilizare a unui

program pentru calculator se rezuma ca: a) utilizatorului i se acorda dreptul neexclusiv de utilizare

a programului pentru calculator; b)utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de

utilizare a programului pentru calculator. Cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru

calculator nu implica si transferul dreptului de autor asupra acestuia.

8. Programele pentru calculatoare libere

In practica se intalnesc programe pentru calculatoare de tip freeware, freesoftware si

shareware, supuse unor reguli speciale in privinta utilizarii, dar care nu sunt consacrate legislativ,

cel putin in dreptul nostru.

Freeware este un program pentru calculator cedat gratuit pentru utilizare tertilor de catre

autor si uneori disponibil prin Internet sau prin grupurile de utilizatori. Un producator de programe

independent poate oferi un produs sub forma de freeware, fi pentru satisfactia sa personala, fie

pentru a vedea reactia utilizatorilor interesati, eventual la versiuni preliminarii celor finale.

Producatorii de freeware isi pastreaza adesea toate drepturile de autor si utilizatorii nu sunt

intotdeauna liberi sa copieze sau sa distribuie mai departe astfel de produse.

Freesoftware este un soft distribuit gratuit si insotit de codul sursa. Utilizatorii sunt liberi sa-l

foloseasca, sa-l modifice sau sa-l distribuie mai departe, cu conditia ca modificarile sa fie marcate

clar si specificatia drepturilor autorului original sa nu fie stearsa sau modificata. Spre deosebire de

freeware, in cazul caruia utilizatorul uneori nu are permisiunea de a efectua modificari, software-ul

gratuit este protejat de un contract de acordare a licentei. Software-ul gratuit este un concept

introdus pe piata de Free Software Foundation din Cambridge, Massachusettes.

Shareware este software-ul pentru care au fost inregistrate drepturilor de autor si care este

distribuit pentru a fi incercat de potentialii cumparatori. Utilizatorilor li se solicita ca, in cazul ca

vor sa continue folosirea programului dupa perioada de proba, sa plateasca autorului o anumita

suma de bani.

9. Practica juridica

Prin sentinta penala nr. 5/P din 11 ianuarie 2007, pronuntata de Tribunalul Neamt, inculpatul

I.F. a fost condamnat prin savarsirea infractiunii de inchiriere sau oferire spre inchiriere de marfuri

pirat, prevazuta in art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996.

Acelasi inculpat a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de reproducere neautorizata

pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, prevazuta in 1399 alin. (4) din Legea nr.

8/1996.

Prima instanta a retinut ca, la 24 decembrie 2005, inculpatul a infiintat o societate comerciala

avand ca obiect principal activitati legate de bazele de date si ca activitate secundara editarea de

programe si prelucrarea informatica a datelor.

Inculpatul a deschis un punct de lucru al societatii, de tip „internet cafe”, cu 9 calculatoare si

un server, in care clientii, in schimbul sumei de 15.000 ROL/ora, accesau site-uri pe internet sau

jocuri pe calculator.

Inculpatul poseda licenta de exploatare numai pentru 3 calculatoare, insa a instalat programe

de operare al caror proprietar era M. C., precum si jocuri apartinand E. A. si pe celelalte

calculatoare.

Impotriva sentintei a declarat apel inculpatul, criticand-o pentru netemeinicie, vizand

aplicarea unui cuantum mai redus al pedepsei.

Instanta de apel, analizand hotararea atacata, a constatat ca, in aceea ce priveste infractiunea

prevazuta in 1399 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, aceasta a fost corect retinuta de prima instanta,

insa a apreciat ca, in ceea ce priveste infractiunea de inchiriere sau oferire spre inchiriere de marfuri

pirat, prevazuta in 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 inculpatul nu a inchiriat marfurile pirat,

acceptiunea de inchiriere avand o alta semnificatie juridica.

Fata de dispozitiile incriminatoare, instanta de apel a retinut ca din materialul probator

administrat nu rezulta ca inculpatul a inchiriat marfurile pirat, respectiv programele de calculator,

astfel ca a pus in discutie schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatului in

infractiunea prevazuta in 1398 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificata, textul de lege facand

referire la oferirea de programe prin internet sau prin retele de calculatoare fara consimtamantul

titularilor de drept, dar care nu sunt marfuri pirat.

Legea nr. 8/1996 a fost modificata, modificare ce a intrat in vigoare la 3 august 2006, iar

anterior acestei date legea mai fusese modificata prin Legea nr. 285/2004, ambele fapte ale

inculpatului fiind comise sub imperiul ultimei modificari.

Dat fiind ca inculpatul nu a inchiriat programele, ci le-a oferit si le-a distribuit clientilor la

sediul societatii sale sau prin internet si ca fapta a fost comisa sub imperiul Legii nr. 285/2004,

instanta de apel a retinut ca fapta inculpatului constituie contraventie, ea fiind infractiune numai

daca anterior s-a aplicat doua sanctiuni contraventionale pentru aceleasi fapte. Or, in cauza s-a

constatat ca inculpatul nu a fost sanctionat contraventional, motiv pentru care, prin decizia penala

nr. 77 din 3 aprilie 2007, Curtea de Apel Bacau a admis apelul declarat de inculpat impotriva

sentintei penale nr. 5/P din 11 ianuarie 2007, pe care a desfiintat-o in totalitate si, in rejudecare, in

temeiul 1399 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, a condamnat pe inculpat.

In baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat inculpatul

pentru savarsirea infractiunii prevazute in art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996.

Impotriva deciziei a formulat recurs procurorul, invocand motive de nelegalitate ale hotararii

atacate, vizand, intre altele, gresita achitare a inculpatului pentru savarsirea infractiunii prevazute in

art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificata. Se apreciaza ca, in temeiul dispozitiilor art. 14 3

din Legea nr. 285/2004, prin inchiriere se intelege punerea la dispozitie spre utilizare, pentru un

timp limitat si pentru un avantaj economic sau comercial, direct ori indirect, a unei opere, fapta

inculpatului intrunind deci elemente constitutive ale infractiunii prevazute in 1396 alin. (4) din

Legea nr. 8/1996, modificata.

Examinand hotararea in raport cu criticile formulate, care se circumscriu cazului de casare

prevazut in 3859 alin. (1) pct. 16 C. proc. pen., ca si din oficiu pentru cazurile enuntate in 385 9 alin.

(3) C. proc. pen., Inalta Curte de Casatie si Justitie a constatat ca recursul este fondat, pentru

considerente ce se vor expune in continuare:

Potrivit 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificata, constituie infractiune inchirierea sau

oferirea spre inchiriere de marfuri pirat, fapta care se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alin.

(3) al aceluiasi articol, respectiv inchisoarea de la 3 ani la 12 ani.

Articolul 143 din Legea nr. 8/1996 defineste inchirierea ca fiind punerea la dispozitie spre

utilizare a unei opere, pentru un timp limitat si pentru un avantaj economic sau comercial, direct ori

indirect.

In cauza, s-a constatat ca inculpatul a deschis un punct de lucru de tip „internet cafe” cu 9

calculatoare si un server, in interiorul caruia clientii accesau site-uri prin internet sau jocuri pe

calculator contra sumei de 15.000 ROL/ora.

Inculpatul avea licenta de exploatare numai pentru 3 calculatoare, insa a instalat programe de

operare al caror proprietar este M. C., precum si jocuri de tipul Need For Speed, Need For Speed

Porche si Fifa 2005, proprietatea companiei E. A., si pe celelalte calculatoare.

Procedand astfel, inculpatul a executat acte materiale caracteristice atat infractiunii prevazute

in art. 1399 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cat si acte specifice infractiunii prevazute in art. 1396

alin. (4) din Legea nr. 8/1996.

Punerea la dispozitie spre utilizare pe o perioada de timp a unor copii pirat ale jocurilor pe

calculatoare si obtinerea de avantaje economice in urma acestor operatii realizeaza in fapt regimul

juridic al unei operatiuni de inchiriere de marfuri pirat, incriminata in art. 1396 alin. (4) din Legea

nr. 8/1996. In mod gresit instanta de apel a apreciat ca distribuirea marfurilor pirat si oferirea

acestora clientilor ce frecventau punctul de lucru nu reprezinta o operatiune de inchiriere

incriminata, atata timp cat in schimbul ofertei inculpatul incasa un pret, caracterizat de lege ca fiind

un avantaj economic sau comercial, direct ori indirect.

Pentru considerentele ce preced, in baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Inalta Curte de

Casatie si Justitie a admis recursul procurorului, a casat in parte decizia penala nr. 77 din 3 aprilie

2007 si sentinta penala nr. 5/P din 11 ianuare 2007 si, intre altele, in baza dispozitiilor art. 1396 alin.

(4) din Legea nr. 8/1996, l-a condamnat pe inculpat.

10. Probleme de aplicare in timp a legilor privind dreptul de autor

asupra programelor pentru calculator

Potrivit art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei, legea dispune numai pentru viitor, cu

exceptia legii penale mai favorabila, in acelasi sens fiind si dispozitiile art. 1 C. civ. Decretul nr.

321/1956 privind dreptul de autor, in pofida unora dintre solutiile pe care le continea si care erau de

natura a prejudicia pe autori, a fost apreciat, la nivel de principii, ca o lege in acord cu conventiile si

tratatele internationale semnate de Romania si care oferea solutii conforme cu acestea in multe

dintre problemele reglementate. Dar daca, de exemplu, nu a constituit o problema sub imperiul

acestui act normativ, in a se considera programele pentru calculator opere protejabile, unele

probleme se pun in legatura cu subiectul dreptului de autor si durata protectiei programelor pentru

calculator, pentru programele realizate inainte de adoptarea Legii nr. 8/1996, pentru actele si faptele

savarsite sub Decretul nr. 321/1956 si care produc efecte sub noua lege.

Subiectul dreptului de autor, potrivit art. 2 din Decretul nr. 321/1956 este persoana care a

creat opera, iar potrivit art. 3 din acelasi decret, exercitiul drepturilor patrimoniale de autor poate fi

cedat, insa numai pe timp limitat. In doua articole (art. 7 si art. 16) legiuitorul din 1956 a

reglementat situatiile in care drepturile patrimoniale se exercita de persoane juridice. Astfel,

durata dreptului patrimonial de autor este limitata la 50 de ani de la aparitia operei, in cazul cand

acest drept apartinea unei persoane juridice, cu anumite exceptii, pentru care era reglementata o

durata speciala a drepturilor patrimoniale [art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 321/1956]. Potrivit art. 16

din Decretul nr. 321/1956 opera artistica creata de autorul salariat al unei organizatii socialiste

putea fi folosita de acea organizatie pentru scopuri strans legate de activitatea sa, fara

consimtamantul autorului, cu plata renumeratiei stabilite pentru aceste cazuri si respectarea

celorlalte drepturi de autor. Timp de 2 ani de la nasterea dreptului de autor opera nu putea fi

folosita de alta persoana decat cu incuviintarea organizatiei in al carui serviciu a fost creata. In art.

17 se prevedea ca opera era considerata creata in cadrul obligatiilor ce rezulta pentru autor din

raportul sau de munca sau daca ele rezultau din nomenclatorul de functii ori din planul tematic al

organizatiei sau din alte acte aplicabile in unitate cu caracter obligatoriu pentru angajat. Art. 9 din

acelasi decret facea distinctie intre operele de creatie intelectuala din domeniul literar, artistic sau

stiintific ca obiect al dreptului de autor si numai includerea programelor in categoria operelor

artistice ar fi fost de natura sa le supuna pe acestea regimului instituit de art. 16. Or programele

pentru calculator, lipsite de element estetic in sine, nu constituie opere artistice nici atunci cand

rezultatul cerut si obtinut de utilizatori este o opera de arta si nu sunt protejate ca opere artistice,

motive pentru care credem ca sub imperiul Decretului nr. 321/1956, in cazul programelor, o

cesiune a drepturilor patrimoniale de autor in favoarea unitatii, putea opera numai in baza unui

contract de cesiune voluntara, nu si prin efectul legii.

Remarcam, totusi, ca art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 321/1956 nu facea o astfel de distinctie si

ca solutia pe care noi o propunem este, mai degraba conforma cu spiritul actualei reglementari a

dreptului de autor, potrivit caruia acest drept este amenajat si se interpreteaza in favoarea autorilor,

decat cu cel al Decretului nr. 321/1956. O astfel de interpretare ar trebui sa conduca la concluzia ca

pentru programele pentru calculatoare realizate de angajati sub imperiul Decretului nr. 321/1956

drepturile patrimoniale apartin, in lipsa de conventie contrara, autorilorangajati care le-au realizat.

Daca admitem insa ca angajatorul a dobandit asupra programului un drept patrimonial pe o durata

de 50 de ani socotiti de la „data aparitiei”, acestei durate nu i se aplica dispozitiile art. 149 alin. (3)

din Legea nr. 8/1996, privitoare la prelungirea duratei de protectiei, ipoteza reglementata de aceasta

ultima lege fiind diferita. Dar in privinta duratei de protectie a drepturilor asupra programelor cand

drepturile apartin autorului independent si mostenitorilor acestuia, dispozitiile art. 149 alin. (3)

devin aplicabile. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea in vigoare a noii legi.

Programele pentru calculator nu fac obiectul vreunei incriminari prin Codul penal din 1968,

astfel cum s-a intamplat cu inventiile, numele comerciale, denumirile organizatiilor de comert si

industrie. Aceasta nu inseamna insa ca texte ale Codului penal nu erau aplicabile la infractiuni

savarsite in legatura cu programele pentru calculator sau cu ajutorul programelor pentru calculator.

Dar actele si faptele incriminate prin art. 140-143 din Legea nr. 8/1996 pot fi sanctionate numai

daca au fost savarsite dupa durata de 26 iunie 1996, iar cele prevazute in alte legi, dupa intrarea in

vigoare a acestora, dupa cum nici ORDA nu poate incheia procesele verbale de constatare a

incalcarii legii, in conditiile prevazute de Codul de procedura penala si sesiza organele competente,

decat pentru actele ulterioare acestei date.

BIBLIOGRAFIE

- Viorel Roş, Dragoş Bogdan, Octavia Spineanu-Matei, Dreptul de autor şi drepturile

conexe. Tratat, Editura All Beck, Bucureşti, 2005;

- Teodor Bodoaşcă, Dreptul proprietăţii intelectuale, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006;

- Y. Eminescu, „Dreptul de autor. Legea nr. 8/1996 comentată”, Editura Lumina Lex, 1997;

- C. R. Romiţan, P. Buta, Drept român si comunitar al proprietăţii intelectuale. Dreptul de

autor şi drepturile conexe. Culegere de acte normative, Bucureşti, ASDPI, 2006;

- A. Lucas, H. Lucas, Traité de la propriété littéraire et artistique, editia 2, Ed. Litec, Paris,

2001;

- V. Roş, Dreptul proprietăţii intelectuale, Editura Global Lex, Bucureşti, 2001;

- M. Walter, The implimentation of the infosoc-directive in Austria. The Copyright

Amendment 2003, in Revue internationale du droit d’auteur, 202, octobre 2004;

- G. Koumantos, La transposition de la Directive 2001/29/CE (société d’information), in

Revue internationale de droit d’auteur, 202, octobre 2004;

- O. Calmuschi, Epuizarea drepturilor de proprietate intelectuală, în Revista Română de

Dreptul Proprietăţii Intelectuale, nr. 2/2006;

- Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe a fost publicată în Monitorul

Oficial nr. 60 din 26.03.1996;

- Legea nr. 285 din 23 iunie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind

dreptul de autor şi drepturile conex a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 587 din 30 iunie 2004;

- Ordonanţa de Urgenţă nr. 123 din 1 septembrie 2005 pentru modificarea şi completarea

Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conex a fost publicată în Monitorul Oficial nr.

843 din 19 septembrie 2005;

- Ordonanţa de Urgenţă nr. 190 din 21 noiembrie 2005 pentru realizarea unor măsuri

necesare în procesul de integrare europeană a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1179 din 28

decembrie 2005;

- Legea nr. 329 din 14 iulie 2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.

123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile

conexe, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 657 din 31 iulie 2006;

- Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE - Directiva Parlamentului

European şi a Consiliului 2001/29/CE din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale

dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţională, publicată în Jurnalul Oficial al

Comunităţilor Europene nr. L 006 din 10 ianuarie 2002;

- Directiva Consiliului 91/250/CEE – Directiva Consiliului 91/250/CEE din 14 mai 1991

privind protecţia juridică a programelor pentru calculator, publicată în Jurnalul Oficial al

Comunităţilor Europene nr. L 122 din 17 mai 1991;

- Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 96/9/CE - Directiva Parlamentului

European şi a Consiliului 96/9/CE din 11 martie 1996 privind protecţia juridică a bazelor de date,

publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 077 din 27 martie 1996.