INFORMAŢII PENTRU:□ angajatori□ personal al serviciilor de ocupare a forţei de muncă□ personalul de supraveghere□ colegi ai deţinutilor cu probleme de sănătate mintală□ deţinuţi cu probleme de sănătate mintală

PREJUDECĂŢI DESPRE BOALA MINTALĂPersoanele cu tulburări mintale se confruntă cu stigmatizarea şi discriminarea. De cele mai multe ori, când se aude de persoane cu probleme de sănătate mintală, reacţia celor din jur este aceea de respingere a acestora, ceea ce le accentuează suferinţa şi, în acelaşi timp, printr-un efect tip “bumerang”, are consecinţe nefaste în plan social.

Tulburarea mintală este un termen general, folosit pentru un grup de boli care au legătură cu perturbarea funcţionării creierului. Astăzi medicina tratează tulburările mintale ca pe oricare alte afecţiuni care pot fi tratate, iar în unele cazuri complet vindecate. În România, ca peste tot în lume, 1 din 4 adulţi are probleme durabile de sănătate mintală la un moment dat în viaţă. Deşi atitudinea societăţii s-a schimbat mult în ultima perioadă, oamenii încă înţeleg greşit bolile mintale şi încearcă sentimente de teamă şi disconfort când au de-a face cu persoane care suferă de astfel de boli. Ignoranţa este principalul factor ce cauzează intoleranţă. Lipsa informaţiilor despre un fenomen este generatoare de teamă, iar teama favorizează apariţia prejudecăţilor. Astfel de prejudecăţi sunt prezentate mai jos.

Oamenii cu boli mintale sunt adesea violenţi

În realitate oamenii cu boli mintale nu sunt violenţi.

Multe stereotipuri privind persoanele cu probleme de sănătate mintală ţin de riscul de violenţă. Procesul de formare a acestora este asemănător cu cel prin care teama de recidivă ex-deţinutilor provoacă etichetare şi discriminare.

Cercetările arată că persoanele cu probleme de sănătate mintală nu sunt mai periculoase decât persoanele sănătoase din aceiaşi populaţie. Mai puţin de 3% din pacienţii bolnavi mintal au un potenţial de violenţă, atunci când nu se tratează sau când primesc un tratament inadecvat şi atunci când intervine consumul de alcool şi droguri.

Literatura de specialitate arată că persoanele bolnave psihic sunt în mai multe cazuri mai curând victime, decât agresori.

Nu există nici o justificare (ştiinţifică, socială sau etică) pentru a exclude din comunităţile noastre persoanele cu afecţiuni mintale sau neurologice.

Ce puteţi face:! Arătaţi-le că le apreciaţi simţul ordinii şi rigorii

! Respectaţi-le nevoia de a prevedea şi organiza totul

! Când „merg prea departe”, aduceţi-le critici precise şi motivate

! Ajutaţi-i să descopere bucuriile destinderii

Persoanele cu o foarte bună părere despre ele, care consideră că regulile sunt făcute pentru oameni obişnuiţi (prin urmare nu prea li se aplică şi lor), care au sentimentul de a se afla deasupra oamenilor de rând (aşteptând din partea celorlalţi privilegii, fără a se simţi obligate la reciprocitate), care manifestă destul de puţină empatie

• sunt „redutabile” într-un climat ce necesită competiţie (ele ştiu să lupte!)

Ce puteţi face:! Ori de câte ori sunt sincere arătaţi-le că le aprobaţi

! Explicaţii-le reacţiile celorlalţi

! Respectaţi cu scrupulozitate convenienţele

! Păstraţi discreţia asupra propriilor voastre reuşite şi privilegii

Persoanele rezervate, cu o înclinaţie pronunţată spre singurătate, care nu caută compania celorlalţi (par indiferente la reacţiile celorlalţi), detaşate, „greu de înţeles”

• pot face muncă de cercetare

• preferă activităţile intelectuale

Ce puteţi face:! Respectaţi-le nevoia de singurătate

! Puneţi-le în situaţii care sunt pe măsura lor

! Apreciaţi-le calităţile ascunse

Ce bariere presupune angajarea persoanelor cu boli mintale? Boala mintală este un obstacol major în accesul la piaţa muncii. Nu este afectată doar starea sănătăţii persoanelor cu probleme de sănătate mintală, ci şi viaţa lor de zi cu zi. Fără a avea experienţa unui episod psihotic nu putem înţelege cum cineva poate să întâmpine dificultăţi în managementul activităţilor cotidiene. Aceste lucruri mici şi simple includ trezitul la timp, îmbrăcatul, drumul către serviciu, împlinirea sarcinilor de lucru, etc.

Pe de altă parte, atâta vreme cât oamenii care au experimentat o criză mintală nu înfruntă realitatea, au impresia că totul este exact cum obişnuia să fie. Aceste persoane au aşteptări nerealiste cu privire la personalitatea şi la abilităţile lor, ce pot fi reduse sau limitate din cauza bolii. Uneori, funcţiile lor cognitive pot fi afectate.

Oboseala pricinuită de medicaţie, joacă de asemenea, un rol important, din cauza efectelor secundare pe care medicamentaţia le produce (oboseală, dificultăţi de concentrare, lipsa atenţiei). Însă acest lucru nu înseamnă, totuşi, că o persoană cu probleme de sănătate mintală este incapabilă de muncă!

Pentru o reintegrare de succes într-o “societate normală” este important ca specialiştii sa ajute clientul sa-şi formeze o reţea suficient de puternică de servicii de suport pe piaţa muncii astfel încât să-şi găsească o slujbă potrivită pentru cunoştinţele şi capacităţile sale.

Chiar dacă barierele pot fi diferite în funcţie de ţară, şomajul este o problemă socială generală. În unele regiuni, găsirea unei slujbe este un lucru foarte dificil. Totuşi, nu ar trebui să încetăm să căutăm condiţii de angajare CORESPUNZĂTOARE pentru persoanele cu boli mintale.

Una dintre cerinţele cruciale pentru a creşte şansele de găsire a unei slujbe permanente (nu doar) pentru persoanele cu boli mintale este o mai bună promovare a slujbelor cu jumătate de normă. Angajatorii nu au, totuşi, nici un stimulent în a oferi astfel de slujbe, deoarece POT INTERVENI IMPLICAŢII FINANCIARE.

Mai mult decât atât, angajatorii au avut până acum doar câţiva stimuli pentru a angaja persoane cu probleme de sănătate mintală. Nici guvernul nu a garantat condiţii corespunzătoare pentru angajarea celor cu handicap, dar nici angajatorii nu deţin informaţii cu privire la subiectele legate de sănătatea mintală. Ei nu dispun de cunoştinţele necesare despre ce presupune lucrul cu o persoană care a trecut printr-o criză psihică şi aplică acestor persoane PRACTICI DISCRIMINATORII.

Programele de reabilitare prin muncă ajută persoanele cu boli psihice să-şi găsească o slujbă permanentă. La modul ideal, ele ar trebui să le permită clienţilor să aleagă tipul de program care să li se potrivească nevoilor personale. Clientul ar trebui să se simtă confortabil în privinţa obiectivelor, a solicitării şi a activităţilor pe care le presupune acest serviciu. Şi mai important este să existe o varietate de astfel de programe, fiecare cu obiective clar definite şi cu grupuri ţintă. Fiecare grup de clienţi – fie că este vorba de o suferinţă pe termen lung sau de o psihoză incipientă – are nevoie de o abordare diferită.

Soluţii pentru intrarea pe piaţa deschisă a muncii

Agenţii de ocupare a locurilor de muncă protejateAgenţiile oferă o gamă largă de activităţi de suport pentru a-i ajuta pe clienţi să obţină slujbe. Aceasta înseamnă, de exemplu, birouri de consiliere în carieră, cursuri de reorientare profesională, stagii de practică, asistenţă în căutarea unei slujbe, înlesnirea accesului la posturile vacante. Aceste agenţii pot colabora cu agenţiile guvernamentale de ocupare a forţei de muncă şi oferă servicii persoanelor cu profiluri dezavantajoase în căutare de slujbe, şi nu doar celor cu probleme de sănătate mintală.

Cluburi de consiliereCluburile de consiliere presupun facilităţi de instruire care le oferă clienţilor – în căutare de slujbe sau cu alte profiluri – şansa de a-şi consolida cunoştinţele şi abilităţile folosite în căutarea unui loc de muncă. Aceste cluburi oferă clienţilor o instruire teoretică asupra unor aspecte practice precum scrierea unui CV, plasarea anunţului, pregătirea pentru interviu etc. Aceasta presupune muncă în grup, în care clientul va analiza diferite subiecte legate de căutarea şi păstrarea unui loc de muncă permanent.

Consultanţă în legislaţia din domeniul socialClienţilor interesaţi de integrare li se asigură asistenţă sub formă de consiliere/consultanţă legală/drepturi sociale, cu accent pe beneficiile guvernamentale, opţiunile şi obiectivele programelor de reabilitare şi alte servicii. Birourile de orientare oferă gratuit sfaturi practice, de exemplu, pe durata unei colaborări cu autorităţile, a unei evaluări medicale etc. Lucrătorii sociali acordă, de asemenea, asistenţă personală. Consultanţa legală gratuită oferă suport în principal în aria cazării (datorii, contracte etc.), a procedurilor de divorţ, a angajării, a altor contracte etc. Este important de reţinut că avocaţii acordă de obicei numai consultanţă sau asistenţă ce presupune întocmirea documentelor, dar nu şi reprezentare legală.

Proiect finanţat prin programul PHARE 2006 – Suport pentru dezvoltarea serviciilor comunitare de sănătate mintală şi dezinstituţionalizarea persoanelor cu probleme de sănătate mintală, Componenta B – Dezvoltarea centrelor comunitare de sănătate mintală.

Material editat de Fundaţia Reforma Justiţiei Penale în cadrul proiectului Dezvoltarea asistenţei comunitare în domeniul sănătăţii mintale pentru deţinuţi

Octombrie 2009

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene. Întreaga răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor prezentului material.

Pentru eventuale informaţii şi sesizări legate de proiectele Phare contactaţi cfcu.phare@mfinante.ro

PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII MINTALE ÎN PENITENCIARE ŞI DUPĂ LIBERARE

Oamenii cu boli mintale ar trebui ţinuţi în spital

În realitate cercetările recente au demonstrat că tratarea în comunitate este mai puţin costisitoare pentru societate şi are rezultate incontestabil mai bune în ceea ce priveşte evoluţia clinică a pacienţilor şi ameliorarea vieţii lor.

Persoanele suferinde de boli psihice nu au neapărat nevoie de spitalizare. A avea o boală psihică nu înseamnă a fi nebun sau psihopat. Doar în cazurile mai severe spitalizarea este absolut necesară.

Majoritatea persoanelor pot fi tratate eficient în afara spitalului.

Boala psihică este o manifestare a unei slăbiciuni personale

Boala psihică nu e cauzată de slăbiciuni personale

Persoanele cu probleme îndelungate de sănătate mintală nu sunt oameni vinovaţi, ci oameni care, trebuie sprijiniţi şi întotdeauna trebuie respectaţi şi ajutaţi.

Boala psihică nu poate fi tratată prin voinţă şi putere proprie; se poate trata numai cu un tratament corect, administrat de specialist.

Trebuie să acceptăm persoanele cu probleme de sănătate mintală pentru că ele:

• nu au vina de a se fi născut sau de a fi devenit aşa

• nu şi-au ales singure starea

• o respingere nu a ameliorat niciodată starea cuiva, cu atât mai mult cu cât este vorba de oameni cu probleme

Bolile mintale nu se vindecă niciodată

În realitate bolile mintale sunt tratate şi în unele cazuri sunt vindecate complet.

În decursul vieţii mulţi oameni pot suferi de o formă mai gravă sau mai uşoară de tulburare mintală, însă doar un procent mic de oameni suferă în mod frecvent de episoade repetate de boală. Chiar şi oamenii care au fost afectaţi mult timp de tulburări mintale îşi pot reveni, cu condiţia să urmeze tratamentul corect.

Ajutate de un tratament adecvat, multe persoane cu boli psihice duc o viaţă productivă normală.

Sub tratament, simptomatologia unei persoane cu probleme de sănătate mintală poate să dispară, sau se ameliorează considerabil, chiar dacă în trecutul său a fost chiar internată din motive psihiatrice.

Tratamentul este disponibil pentru oricine, iar evoluţia medicinei oferă tot mai multe posibilităţi de tratament.

Medicaţia nu controlează persoana! Ea corectează dezechilibrul chimic al creierului, permiţând o viaţă normală, productivă.

Bolile mintale sunt contagioase

În realitate bolile mintale nu sunt contagioase.

Această frică de contagiune este foarte răspândită în întreaga lume şi determină la oameni, evitarea contactelor sociale cu aceia care au o boală psihică şi excluderea lor de la viată sau muncă alături de ceilalţi din comunitate. Frica de contagiune poate de asemenea să conducă la stigmatizarea membrilor familiilor, profesioniştilor în sănătate mintală şi a locurilor de tratament .

Oamenii cu boli mintale sunt retardaţi

În realitate boala mintală nu este acelaşi lucru cu retardul mintal.

Retardul mintal se referă la capacitatea de învăţare şi este în general identificat în copilărie, la vârste fragede. Retardarea mintală înseamnă prezenţa unei capacităţi intelectuale reduse, manifestate în special în posibilităţile diminuate de învăţare ale persoanei, apărută încă de la naştere sau ca urmare a unor accidente clinice. Ea este legată numai de afecţiuni cognitive.

Bolile mintale se instalează în adolescenţă sau la adultul tânăr. Ele pot afecta pe oricine, având orice nivel de inteligentă aşa cum persoanele cu retard mintal pot deveni bolnavi mintal.

Persoanele care prezintă boli mintale (probleme de sănătate mintală) sunt, în mod obişnuit, normale ca inteligenţă, deşi în unele cazuri, datorită bolii, nu funcţionează la nivelul performanţelor optime.

Majoritatea oamenilor cu boli mintale nu pot muncii

În realitate ei pot muncii chiar dacă au simptome.

Munca îi ajută pe oameni să-si revină, încercând să-şi concentreze atenţia spre altceva decât pe simptomele bolii, să-şi recâştige stima de sine, să-şi creeze relaţii şi interacţiuni sociale şi astfel să se integreze în comunitate, să câştige bani pentru a se putea întreţine singuri.

Oamenii cu boli mintale nu sunt capabili să ia propriile decizii în ceea ce priveşte tratamentul lor

În realitate ei pot fi implicaţi în tratamentul lor.

Sărăcia parinţilor sau educaţia dată copiilor cauzează boala mintală

În realitate cercetările nu au identificat nici o evidenţă care să arate că sărăcia părinţilor sau educaţia dată copiilor ar cauza boala mintală.

MUNCA ŞI SĂNĂTATEA / BOALA MINTALĂ

Persoanele cu probleme de sănătate mintală nu sunt private de dreptul de a avea un loc de muncă. Ele au nevoie de sprijin pentru recrutare, menţinere, reabilitare şi revenire la locul de muncă. Aici pot interveni serviciile specializate din comunitatea locală, reprezentate de serviciile sociale cu rol în facilitarea reintegrării sociale a persoanelor cu probleme de sănătate mintală, dar şi angajatori cu rol în facilitarea integrării în muncă.

În ce priveşte persoanele liberate din penitenciare, integrarea în muncă este unul dintre factorii principali care contribuie la reducerea recidivei şi la reintegrarea socială. Prin integrarea în muncă şi în alte activităţi din comunitate, persoanele îşi exersează şi dezvoltă abilităţi şi calificări profesionale, roluri şi responsabilităţi sociale. În acelaşi timp, locul de muncă joacă un rol central pentru integrarea socială a persoanelor cu probleme de sănătate mintală.

Angajatorii pot percepe greşit angajaţii cu probleme de sănătate mintală ca prezentând un risc ridicat de violenţă şi de randament scăzut la locul de muncă. Însă, oricare dintre noi poate să dea un randament scăzut pe un post de muncă necorespunzător.

Este nevoie ca angajatorii să adopte programe de promovare a sănătăţii emoţionale şi mintale a angajaţilor lor, să ofere alternative de sprijin care să fie confidenţiale şi să nu stigmatizeze, precum şi să introducă politici împotriva hărţuirii.

Dacă o bună sănătate mintală măreşte capacitatea de muncă şi productivitatea, condiţiile de lucru nefavorabile pot rezulta într-o sănătate mintală defectuoasă, pot produce absenţă de la locul de muncă din cauza bolii şi pot cauza costuri adiţionale crescute pentru angajator. În Europa, până la 28% din angajaţi sunt expuşi la stres din cauza muncii. Ceea ce putem face pentru sănătatea noastră mintală este să găsim beneficiile pe care ni le dorim de la slujba noastră şi să vedem dacă această slujbă ne poate ajuta să le obţinem.

Persoanele cu probleme de sănătate mintală dispun de potenţial şi abilităţi ce le pot facilita integrarea şi buna adaptare pe piaţa forţei de muncă.

Domeniile de activitate în care pot fi angajate aceste persoane sunt cele care ţin de producţie, de activităţi repetitive, uşor controlabile, de grădinărit şi creştere de animale. Ele pot lucra practic în mai toate domeniile, având slujbe cu atribuţii clar stabilite şi termene mai permisive.

Angajatorii pot observa că...Persoanele hipervigilente, tensionate, permanent atente la riscuri

• pot fi persoane extrem de conştiincioase

• este posibil ca la nivelul grupului aceste persoane să fie cele care temperează elanul celor mai „cutezători”

• sunt persoanele care se gândesc la riscurile pe care nimeni nu le ia în seamă, veghind pentru ca măsurile de precauţie să fie luate.

Ce puteţi face:! Inspiraţi-le încredere

! Ajutaţi-le să relativizeze

! Practicaţi în preajma lor un umor binevoitor

! Dacă este nevoie, determinaţi-le să se trateze

Persoanele mai rigide (greu de urnit din propriile convingeri), suspicioase, reci, logice (rezistenţă la argumente), care nu prea au simţul umorului, pot fi folositoare în împrejurări ce necesită:

• inflexibilitate în aplicarea legii

• apărarea drepturilor într-un conflict

• înfruntarea unor adversari posibil vicleni sau primejdioşi

Ce puteţi face:! Exprimaţi-vă limpede motivele şi intenţiile

! Faceţi referiri la legi şi regulamente

! Lăsaţi-le unele mici victorii (dar gândiţi-vă bine care)

! Menţineţi un contact regulat cu ele

Persoanele perfecţioniste (exagerat de atente la detalii, proceduri, reguli), încăpăţânate, adesea formale, uneori nehotărâte (din teama de a nu comite vreo greşeală), scrupuloase, îşi pot dovedi utilitatea

• în munca de stabilire a unor proceduri, în evaluarea şi revizuirea lor

• în activităţi ce necesită calcul, clasificări

• în activităţi ce necesită acţiuni repetitive, „de migală”