PROMOVAREA ECUMENISMULUI LA NIVEL...Pidalion, ed. cit., p. 146. DESPRE SiNODul ECuMENC și...

Mihai-Silviu Chirilă

PROMOVAREA ECUMENISMULUI LA NIVEL

PANORTODOX DE CĂTRE PSEUDOSINODUL DIN CRETA

Răspuns la “minicatehismul ecumenist” editat de către Patriarhia Română sub numele

Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta. Întrebări și răspunsuri

ASMI-B Suceava, 2017

© 2017 Asociaţia Sfinții Mărturisitori din Închisori BucovinaToate drepturile rezervate.

ISBN: 978-973-0-25994-0

Comenzi: [email protected]

Preluarea unor texte sau capitole este liberă, cu menţionarea exactă a sursei citate şi cu condiţia înştiinţării editorului.

Dar cum li se va spune occidentalilor că Biserica Ortodoxă este Biserica Unică și Adevărată, când ei o văd însoțindu-se cu «bisericile» false, ca fiind egală între egale? Nu vor crede ei, drept urmare, că Ortodoxia este asemenea celorlalte – relativă și parțială? Sau este rezonabil să sperăm că aceste concilii ale unor fanatici purtători de beretă și ale unor preoți îmbrăcați în rasă vor fi vreodată în stare să recunoască adevărul? Ei nu fac decât să-i flateze pe ortodocși, pentru a-i atrage de partea lor. Dacă ar avea o nostalgie autentică de a cunoaște Ortodoxia, nu ar avea nevoie de consilii și de conferințe: s-ar îndrepta direct spre izvoarele acesteia, spre Părinții și Sfinții ei.

Dr. Alexandros Kalomiros

(Împotriva falsei uniri bisericești, Apologeticum, f.l., 2006, p. 14.)

Dedic această carte fiicei mele, Maria-Despina, care peste două zile va împlini vârsta de trei anișori!

La mulți ani și Dumnezeu să te ocrotească!

Cuvânt înainte

După un an în care a păstrat o tăcere desăvârșită față de pseudosinodul1 din Creta, Patriarhia Română a decis să dea publicității o broșură de popularizare a tema-ticii referitoare la acesta, pe care probabil o va distribui în toate parohiile din țară, pentru informarea credincioșilor.

Broșura este realizată sub formă de întrebări și răspunsuri, motiv pentru care o consider un minicate-hism de ecumenism, pe care credincioșii ortodocși sunt invitați să îl parcurgă, pentru a-și însuși viziunea oficia-lă despre ce s-a întâmplat în Creta.

Răspunsurile la întrebări reprezintă, în linii mari, o sinteză a argumentărilor teologilor ecumeniști din toa-tă perioada scursă de la pseudosinod, în care au încercat să convingă de faptul că ecumenismul este o atitudine de dialog inofensivă, că nu este erezie, că participanții la Creta au întărit Ortodoxia și au mărturisit-o etc.

Ceea ce atrage atenția este caracterul manipulator al întrebărilor, selectarea lor atentă, pentru a putea pla-sa răspunsul favorabil taberei ecumeniste. Dintre meto-

1. Folosim în tot textul termenul de „pseudosinod”, achiesând la condamnarea pe care a făcut-o sinodului din Creta Sinaxa interortodoxă din Tesa lonic din 4 aprilie 2017, care l-a respins ca pseudosinod, ceea ce, din perspectiva modului în care înțeleg grecii termenul “pseudo” înseamnă că l-a respins ca sinod eretic; http://ortodoxinfo.ro/2017/04/05/rezolu-tia-sinaxei-din-4-aprilie-prin-care-sunt-condamnate-ecumenismul-si-pseudo-sinodul-din-creta.

În consonanță cu sinaxa greacă, urmând și sfatul Sfântului Teodor Studitul, sinaxa națională română l-a numit pseudosinod, dar și “adunare eretică”; http://ortodoxinfo.ro/2017/06/21/rezolutia-sinaxei-de-la-boto-sani-impotriva-ecumenismului-si-pseudo-sinodului-din-creta.

http://ortodoxinfo.ro/2017/04/05/rezolutia-sinaxei-din-4-aprilie-prin-care-sunt-condamnate-ecumenismul-si-pseudo-sinodul-din-creta/



http://ortodoxinfo.ro/2017/06/21/rezolutia-sinaxei-de-la-botosani-impotriva-ecumenismului-si-pseudo-sinodului-din-creta/


6 PROMOVAREA ECUMENISMULUI LA NIVEL PANORTODOX ...

dele de manipulare, cea mai ingenioasă este exagerarea unor tematici, pentru ca răspunsul să dea impresia unei normalități. De exemplu: se pune întrebarea dacă s-au adoptat căsătoriile homosexuale la pseudosinod, pentru ca răspunsul, pe de o parte, să îi plaseze pe ecumeniști în postura de apărători ai normalității sexuale, pe de altă parte, să îi plaseze pe contestatarii imaginari, care se pre-supune că ar fi ridicat astfel de problemă, în postura de mincinoși ridicoli.

În același stil, se insistă pe ceea ce autorilor li se par realizări ale acestui pseudosinod, evitându-se cu grijă întrebările dificile, sau abordându-se unele dintre acestea, dar cu răspunsuri evazive, liniștitoare.

Din cele 60 de pagini ale broșurii, 40 epuizează întreaga tematică a pseudosinodului și ecumenismu-lui, iar 20 abordează problema inexistentă a schismei în Biserica Ortodoxă Română. Acest dezechilibru suge-rează că scopul fundamental nu a fost informarea one-stă a credincioșilor ortodocși despre pseudosinodul din Creta, ci fidelizarea acestora față de deciziile eretice ale acestuia, prin prezentarea riscului de a cădea în schis-mă față de... ecumenism (!?).

Dincolo de toate, broșura Patriarhiei Române con-semnează încă o mărturisire publică a ecumenismului la cel mai înalt nivel în Biserica noastră, în numele tuturor ierarhilor ortodocși.

Răspunsul pe care îl oferim aceastei broșuri are cinci capitole:

1. Despre sinodul ecumenic și sinodul panortodox. 2. Despre “sfântul și marele sinod” din Creta.

7CUVâNT îNAINTE

3. Despre erezia aprobată de pseudosinodul din Creta.

4. Despre documentele “sfântului și marelui sinod” din Creta.

5. Despre întreruperea pomenirii ierarhilor eretici. Sperăm că răspunsurile oferite vor ajuta cititorii

să își facă o opinie cât mai corectă despre problema-tica ecumenismului, a pseudosinodului din Creta și a întreruperii poemenirii ierarhilor participanți la aces-ta, contribuind la luarea deciziei corecte în privința poziționării corecte a fiecărui credincios ortodox față de situația creată în Biserică.

Lucrarea de față se adresează în primul rând preoților, monahilor, credincioșilor și chiar episco-pilor care încă nu au întrerupt comuniunea cu cei ce au acceptat documentele din Creta, prin care ecume-nismul, erezia ereziilor, este legiferat ca doctrină ofi-cială a Bisericii Ortodoxe. Ar fi foarte nimerit ca cei care au întrerupt comuniunea cu ierarhii eretici și cumpără această carte să o difuzeze celor ce încă nu au fost informați suficient cu privire la cele întâmplate în Creta anul trecut și la consecințele grave ale acelei întâlniri.

Mihai-Silviu Chirilă,Tașca, 8 septembrie 2017,

Praznicul Nașterii Maicii Domnului

Despre sinodul ecumenic și sinodul panortodox

1. Ce este un sinod ecumenic?

Sinodul ecumenic este cea mai înaltă formă de conducere a Bisericii Ortodoxe, pe care Biserica o întrunește ori de câte ori în sânul său se propovăduiește o erezie. Sinodul ecumenic este convocat pentru a da răspuns unei erezii și pentru a decide în diferite aspecte canonice, liturgice sau dogmatice apărute în viața Bise-ricii.

2. De ce se numește “sinod ecumenic”?

În limba greacă, termenul “sinod” este alcătuit din două cuvinte, syn “împreună” și odos, “drum”, iar termenul “ecumenic” provine de la verbul oikeo, “a lo-cui”, și înseamnă, la modul general, “lumea locuită”, iar în terminologia bizantină, “lumea ortodoxă”. În consecință, sinodul ecumenic este adunarea celor care, în toată lumea, merg pe același drum, adică pe drumul lui Hristos și al Evangheliei Sale.

3. Este sinodul ecumenic o instituție cu activitate permanentă?

Nu. Sinodul ecumenic se întrunește doar atunci când problemele apărute în Biserică necesită întrunirea


sa, deoarece acestea depășesc competența sinoadelor locale ale Bisericilor Ortodoxe și necesită o decizie pa-nortodoxă.

4. De câte ori s-au întrunit până acum sinoade ecumenice?

În istoria Bisericii Ortodoxe sunt cunoscute șapte sinoade ecumenice, întrunite la Niceea, în 325, la Constantinopol, în 381, la Efes, în 431, la Calcedon, în 451, la Constantinopol, în 551, la Constantinopol, în 681, la Niceea, în 787. Pe lângă acestea, sunt considerate si-noade ecumenice, datorită importanței deciziilor luate, sinodul organizat de către Sfântul Fotie la Constantin-opol, în 879-880, și cel al sfântului Grigorie Palama, la Constantinopol, din perioada 1341-1351.

5. Care sunt condițiile necesare pentru ca un sinod să fie ecumenic?

Potrivit explicațiilor pe care le găsim în colecția de legi bisericești (sfinte canoane) numită Pidalion, un si-nod este ecumenic atunci când:

a. discută o problemă de credință și ia hotărâri dogmatice, statornicind hotarul dogmatic dintre Orto-doxie și erezie;

b. toate dogmele și canoanele sale sunt ortodoxe, binecinstitoare și unite cu dumnezeieștile Scripturi sau cu Sinoadele Ecumenice de mai înainte;

c. beneficiază de conglăsuirea tuturor episcopilor

11DESPRE SiNODul ECuMENiC și SiNODul PANORTODOX

Bisericii, adică deciziile sale sunt primite de către toți, fie prin prezența directă la sinod, fie prin prezența prin locțiitor, fie prin scrisoare trimisă2.

6. Care este condiția obligatorie pentru ca o adunare clericală să fie sinod?

Pentru ca o adunare a ierarhilor, preoților și reprezentanților credincioșilor din toată lumea ortodo-xă să fie sinod ecumenic, pe lângă condițiile enumerate la punctul anterior, se impune o condiție obligatorie: acea adunare trebuie să își desfășoare activitatea sub inspirația Duhului Sfânt.

Despre inspirația unui sinod de către Duhul Sfânt ne vorbește Sfânta Scriptură: “Părutu-S-a Duhului Sfânt și nouă” (FA 15,28), Sfântul Vasile cel Mare: “să primiți mărturisirea de credință stabilită de Părinții noștri în-truniți la Niceea, să nu eliminați din ea nimic și să știți că cei 318 Părinți care s-au întâlnit acolo fără duh de ceartă, n-au vorbit fără lucrarea Duhului Sfânt”3; cano-nul 7 al sinodului al iii-lea ecumenic: “După ce s-au citit acestea, sfântul sinod a orânduit ca nimănui să nu-i fie îngăduit să dea la iveală sau să scrie sau să întocmească altă credință afară de ceea ce s-a orânduit de către Sfinții Părinți, care, împreună cu Duhul Sfânt s-au adunat în cetatea niceenilor”; Sfântul Fotie: “ce adunare de preoți și arhierei, de Dumnezeu reunită, nu a condamnat, prin

2. Pidalion, Cârma Bisericii Ortodoxe, Editura “Credinţa strămoşească”, 2007, nota 113, pp. 139-140

3. Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2010, p. 199.


insuflarea Duhului Preasfânt”4; canonul 8 al Sfântului Grigore Taumaturgul: “Până ce, adunându-se, sfinții ar chibzui ceva de obște pentru dânșii, și mai întâi decât aceștia Duhul Sfânt”5.

Din aceste mărturii patristice, deducem că sinodul ecumenic este reunit pentru a dezbate o problemă doctrinară, este inspirat de Duhul Sfânt, ferindu-i pe cei prezenți de greșeală, iar la el trebuie să participe oa-meni cu o viață sfântă, prin care să lucreze Sfântul Duh.

7. Cum se recunoaște dacă un sinod a fost inspirat de către Sfântul Duh?

Potrivit cuvintelor Sfântului Maxim Mărturisito-rul: “Sinoadele cele făcute credința binecinstitoare le întărește și dreptățimea dogmelor le judecă”6, criteriile de recunoaștere a inspirației Duhului Sfânt sunt:

a. ortodoxia dogmelor și/sau canoanelor, care sunt binecinstitoare, nu contravin Scripturii și tradiției sinoadelor ecumenice dinainte;

b. receptarea lor favorabilă de către poporul credincios, care le primește ca fiind ortodoxe.

8. Cine participă la sinoadele ecumenice?

la sinoadele ecumenice pot participa episcopi ai Bisericii Ortodoxe de la momentul organizării sinodu-

4. Fotie al Constantinopolului, Mistagogia Duhului Sfânt, Polirom, iaşi, 2013, p. 89.

5. Pidalion, ed. cit., p. 146.6. Pidalion, ed. cit., p. 146.


lui, clerici și chiar laici. Niciodată nu au participat la un

sinod ecumenic toți episcopii Bisericii din acel moment,

însă hotărârile sinodului ecumenic ortodox le-au accep-

tat toți, cei ce au refuzat să le accepte fiind considerați în

afara Bisericii Ortodoxe universale.

9. Cine ia deciziile la sinodul ecumenic?

Într-un sinod ecumenic, deciziile sunt luate de către toți participanții, care participă la discuțiile și la

acceptarea deciziilor ortodoxe care se iau. Sinoadele ecu-

menice au agreat conglăsuirea tuturor celor prezenți,

indiferent că erau episcopi, clerici sau laici, și căutarea

unei unanimități în favoarea învățăturii ortodoxe propu-

se. Cei ce se opuneau acesteia erau excluși din sinod, ca

unii care se opuneau adevărului de credință7.

10. Ce fel de decizii se iau la un sinod ecumenic?

un sinod ecumenic poate lua două tipuri de decizii:

a. decizii dogmatice, legate de învățătura de credință

a Bisericii;

b. decizii canonice, legate de organizarea și func-

ționarea potrivit Sfintei Scripturi și Sfintei Tradiții

a diferitelor aspecte ale vieții bisericești.

7. Arhid. Prof. dr. ioan N. Floca, Drept canonic ortodox. Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. i, EiBMBOR, Bucureşti, 1990, p. 426.


11. Cum se stabilește valabilitatea hotărârilor unui sinod ecumenic?

Hotărârile canonice ale unui sinod ecumenic sunt valabile în ele însele, prin adoptarea lor, deoarece sino-dul ecumenic este cea mai înaltă autoritate legislativă a Bisericii. Hotărârile dogmatice însă nu sunt valabile în ele însele, ci doar după ce întreaga Biserică le-a acceptat ca fiind ortodoxe.

12. Ce rol are poporul credincios în privința sinodului ecumenic?

Poporul credincios este chemat să recepteze ca ortodoxe deciziile dogmatice ale unui sinod ecumenic. Același Duh Sfânt care i-a inspirat pe participanții la sinod să decidă ceea ce este ortodox și bineplăcut lui Dumnezeu îi inspiră pe credincioșii ortodocși să accepte deciziile ca fiind ortodoxe și conforme cu gândirea pa-tristică și biblică a Bisericii Ortodoxe.

13. Ce se întâmplă dacă credincioșii ortodocși nu acceptă deciziile unui sinod?

Atunci când poporul nu acceptă deciziile dogmati-ce ale unui sinod care a avut pretenția că este ecumenic, sinodul este considerat a fi neortodox.

14. Ce înseamnă infailibilitatea sinodului ecumenic?

Atunci când un sinod ecumenic se desfășoară sub inspirația Duhului Sfânt, el nu poate să greșească în


deciziile sale, deoarece Duhul Sfânt nu greșește. Prin urmare, toate deciziile sale dogmatice, canonice sau de altă natură sunt inspirate de Duhul Sfânt și sunt ortodo-xe. la un sinod ecumenic nu este posibil să existe decizii corecte și decizii revizuibile, pentru că aceasta ar însem-na că Duhul Sfânt a inspirat sinodul doar parțial, ceea ce este o blasfemie.

Caracterul lipsit de eroare al sinodului se testează și confirmă prin receptarea deciziilor acestuia de către poporul credincios. Depozitarii infailibilității sinodului ecumenic sunt episcopii, clerul și poporul, împreună. Sinodul ecumenic nu este infailibil prin sine, ci prin îm-preună-lucrarea celor care iau deciziile cu cei ce le re-ceptează ca fiind ortodoxe.

15. Ce valoare au deciziile unui sinod ecumenic?

Deciziile ortodoxe ale unui sinod ecumenic, adop-tate sub inspirația Duhului Sfânt, în conformitate cu Sfânta Scriptură, cu cugetarea Bisericii și cu deciziile si-noadelor ecumenice și locale anterioare, au un caracter obligatoriu pentru toată Ortodoxia și se pun în practică de către toate Bisericile Ortodoxe locale.

16. Ce este un sinod panortodox?

Potrivit dreptului canonic, “prima sarcină a unui sinod panortodox ar fi aceea de a pregăti în mod practic întrunirea unui sinod ecumenic, lămurind problemele care se pun în legătură cu astfel de sinod și stabilind


nomenclatura acelor chestiuni. În cazul în care nu se întrunesc condițiile convocării unui sinod ecumenic, si-nodul panortodox poate lua unele hotărâri dogmatice și canonice pe teme importante de credință.”8.

17. Care este diferența între un sinod ecumenic și unul panortodox?

Hotărârile dogmatice și canonice ale unui sinod panortodox nu sunt valabile în ele însele, ci numai după ce au fost ratificate de către sinodul fiecărei Biserici loca-le în parte, iar în baza acestei receptări, de către Trupul întreg al Bisericii9. Pentru a dobândi deplină valabilita-te în cadrul Bisericii Ortodoxe, hotărârile dogmatice și canonice ale unui sinod panortodox trebuie receptate de către toate sinoadele Bisericilor locale.

18. Poate un sinod panortodox adopta decizii dogmatice?

Da. În această situație, pentru ca aceste decizii să aibă valabilitate pentru întreaga Biserică, ele trebuie să fie receptate prin consensus Ecclesiae dispersae, adică prin consensul tuturor Bisericilor locale, care se reali-zează prin sinoadele particulare și prin consensul între-gii Biserici.

8. Arhid. ioan Floca, op. cit., p. 430.9. Ibidem.

Despre “sfântul și marele sinod” din Creta

1. Există în acest moment o erezie în Biserica Ortodoxă?

De aproape un secol, Biserica Ortodoxă este con-fruntată cu infiltrarea în învățătura sa de credință a ce-lei mai periculoase erezii din istoria Bisericii: ecumenis-mul. Această erezie este definită de către sfântul iustin Popovici ca fiind “numele de obște pentru creștinismele mincinoase, pentru bisericile mincinoase ale Europei Apusene. În el se află cu inima lor toate umanismele europene, cu papismul în frunte; iar toate aceste crești-nisme mincinoase, toate aceste biserici mincinoase, nu sunt altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evan-ghelic de obște este a-tot-erezie (panerezie)”10.

2. Se impunea convocarea unui sinod ecumenic sau a unuia panortodox?

În mod paradoxal, sfinți și duhovnici ai secolului XX, printre care și sfântul iustin Popovici, consideră că nu era necesară convocarea unui sinod ecumenic sau pa-nortodox, deși Bisericile locale se confruntă cu invazia ecumenismului la toate nivelurile. Motivul principal pen-tru care părinții au avut această poziție este temerea că

10. Sfântul iustin Popovici, Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, Fundaţia Justin Pârvu, 2012.


participanții la un asemenea sinod, ierarhi, clerici sau teologi, nu ar putea da răspunsul ortodox la provoca-rea ecumenismului, din cauza implicării lor în mișcarea ecumenistă, o temere pe care pseudosinodul din Creta a transformat-o, din păcate, în realitate.

3. A dat pseudosinodul din Creta răspunsul ortodox ecumenismului?

Nu. În loc să considere ecumenismul ca o erezie și să îl anatemizeze, pseudosinodul din Creta a preferat să afirme unicitatea Bisericii Ortodoxe, însă în cadrul mișcării ecumeniste, racordând activitatea misionară a Bisericii Ortodoxe la idealurile ecumenismului, care sunt contrare eclesiologiei ortodoxe. Prin deciziile luate în Creta, participanții au ratificat la cel mai înalt nivel ecumenismul ca singură formă de relație a Bisericii Or-todoxe cu neortodocșii.

4. A fost pseudosinodul din Creta “mare și sfânt”?

Nu. Apărătorii acestui pseudosinod pretind că s-a numit „mare” deoarece a fost “general, mai mare decât sinodul unei singure Biserici Ortodoxe Autocefale” și sfânt “pornind de la denumirea pe care o are Sinodul fiecărei Biserici Ortodoxe Autocefale”11. Vorbind despre propunerile de la sfârșitul secolului al XiX-lea și înce-putul secolului XX de a convoca un sinod ecumenic, un

11. Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta, întrebări și răspunsuri, Basilica, București, 2017, p. 10.

19DESPRE “SFâNTul și MARElE SiNOD” DiN CRETA

teolog român scrie într-un studiu al său: “Dacă formula aceasta «Sfântul și Marele Sinod», este adoptată în sen-sul în care a folosit-o Sinodul i Ecumenic, ea este bună și binevenită. Dacă însă ea a fost adoptată din socotința că Ortodoxia n-ar mai putea întruni singură un Sinod Ecumenic, așa cum s-au exprimat și o seamă de parti-cipanți direcți, sau prin delegați, la primul Congres al profesorilor de teologie, întrunit la Atena în 1936, iar alții chiar mai târziu, atunci formula nu este bună, este greșită și trebuie socotită ca neortodoxă”12 (s.n.).

Denumirea de “sfântul și marele sinod” a dorit să scoată în evidență caracterul panortodox și inspirat al acestei adunări din Creta. Din acest punct de vedere, nu putem vorbi despre un sinod mare, deoarece nu a reu-nit toate Bisericile Ortodoxe, nici despre un sinod sfânt, deoarece deciziile sale nu s-au luat sub inspirația Du-hului Sfânt, după cum recunosc participanții la el, care admit că unele decizii pot fi “explicitate, nuanțate sau dezvoltate”13 de către un sinod viitor14.

12. Prof. liviu Stan, “importanţa vechilor sinoade ecumenice şi problema unui viitor sinod ecumenic”, ST 3-4, 1972.

13. http://basilica.ro/concluziile-sfantului-sinod-cu-privire-la-desfa-surarea-si-hotararile-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe-din-creta-16-26-iunie-2016/.

14. Afirmația Patriarhiei Române că la sinodul al ii-lea ecumen-ic au fost adăugate și diortosite hotărâri ale primului sinod ecu-menic este combătută de canonul 1 al sinodului al ii-lea ecumenic: “Sfinții Părinți cei adunați la Constantinopol au hotărât să nu se înlăture (schimbe, părăsească) credința celor trei sute optspreze-ce Părinți care s-a adunat la Niceea Bitiniei, ci credința aceea să rămână tare...”. Sinodul al ii-lea ecumenic a dezvoltat o doctrină propusă de primul sinod, nu a corectat ceva din ceea ce ar fi făcut greșit acel sinod.

http://basilica.ro/concluziile-sfantului-sinod-cu-privire-la-desfasurarea-si-hotararile-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe-din-creta-16-26-iunie-2016/




Dat fiind faptul că s-a șters hotarul dintre erezie și Ortodoxie, că ecumenismul a fost ratificat ca politică mi-sionară a Bisericii Ortodoxe, că s-au aprobat căsătoriile mixte sau că s-a acceptat “denumirea istorică de biserici și confesiuni” ereziilor și schismelor din afara Bisericii, nu se poate vorbi nici măcar despre un sinod ortodox.

5. Ce ar fi trebuit să facă pseudosinodul din Creta pentru a fi ortodox?

Pentru a fi sinod ortodox, întâlnirea din Creta ar fi trebuit: a. să recunoască și să susțină toate deciziile sinoadelor

ecumenice, panortodoxe și locale anterioare, plasându-se într-o continuitate față de acestea;

b. să recunoască și să susțină deciziile ultimelor sinoade ecumenice, din 879-880 și 1341-1351, de condamnare a catolicismului, și deciziile sinoadelor panortodoxe din 1642 și 1672, de la iași și ierusalim, care au combătut ideile protestantismului.

c. să condamne ecumenismul ca erezie a tuturor ereziilor și toate acordurile ecumeniste încheiate, prin care doctrina ortodoxă a fost relativizată în context ecumenist;

d. să condamne francmasoneria15, new-age-ul, sincre-tismul religios de orice fel și alte doctrine politice și religioase anticreștine;

15. Sinaxa de la Botoșani din 18 iunie 2017 a condamnat franc-masoneria ca autoare a ecumenismului, fiind prima conferință de acest fel de după pseudosinodul din Creta care a condamnat și cau-za ecumenismului, nu doar efectele sale.


e. să condamne materialismul, darwinismul, evolu-ționismul, ateismul și scientismul (fetișizarea știin-ței);

f. să condamne eforturile de folosire a științei și tehnologiei pentru distrugerea ființei umane și pentru susținerea viziunilor ateiste despre lume și viață;

g. să condamne transformarea unor vicii și păcate grele în “drepturi fundamentale ale omului” și impunerea acestora prin forțarea conștiinței creștin ortodoxe;

h. să decidă ieșirea tuturor Bisericilor Ortodoxe din toate organizațiile ecumeniste;

i. să excludă posibilitatea contractării căsătoriilor mixte.

j. să dea răspunsuri teologice la toate provocările pe care lumea contemporană le pune în fața creștinului ortodox.

6. A fost pseudosinodul din Creta organizat conform tradiției sinodale ortodoxe?

Nu. Pseudosinodul din Creta a avut o structură in-spirată din viața parlamentară occidentală, iar nu din practica sinoadelor ortodoxe. În manualul său de Drept canonic, profesorul ioan N. Floca analizează proiectul de regulament al sinodului existent în epoca sa și face următorul comentariu: “Din menționarea condițiilor formulate de unii pentru a se asigura prin îndeplinirea lor realizarea unui adevărat sinod ecumenic s-a putut


vedea că se preconizează între altele convocarea tuturor episcopilor, pronunțarea cu vot deliberativ doar de către episcopi, discutarea numai de probleme generale de in-teres pentru Biserică și primirea hotărârilor doar de către întregul episcopat al Bisericii. În privința acestor reguli și condiții, trebuie să observăm că ele în general nu se sprijină pe nimic valabil”16 (s.n.).

Profesorul ioan N. Floca dă și câteva motive pentru care regulamentul de atunci nu avea nicio valoare canonică: a. la sinoadele ecumenice au fost convocați și au

participat nu numai episcopi, ci și alți clerici, laici și monahi;

b. niciodată nu au fost convocați obligatoriu toți episcopii;

c. la sinoadele ecumenice nu s-a procedat la votarea prin vot deliberativ și vot consultativ, cu drepturi depline sau restrânse de vot, ci s-a mers pe principiul consensului tuturor celor prezenți;

d. nu poate fi acceptată regula că pe ordinea de zi figurează numai chestiuni însemnate sau de interes general și că ordinea de zi nu poate fi modificată în niciun fel, deoarece la sinoadele ecumenice s-a ocupat de toate problemele apărute în cadrul dezbaterilor sale, neputând, în calitate de autoritate supremă a Bisericii, fi condiționat de reguli prestabilite17.

16. ioan N. Floca, op. cit., p. 426.17. Ibidem, p. 426.


7. A respectat pseudosinodul din Creta egalitatea de har a episcopilor?

Nu. Organizarea acestui pseudosinod s-a asemă-nat mai mult organizațiilor europene lumești decât si-noadelor Bisericii Ortodoxe din vechime. Conform Re-gulamentului de organizare și funcționare a Sfântului și Marelui Sinod, sistemul reprezentării prin delegații oficiale și de către o singură persoană, Întâistătătorul Bisericii respective, face ca sinodul să creeze un nou tip de sinodalitate, reprezentativă, iar nu participativă, la care deciziile să se ia într-un cerc închis de către cei 14 Întâistătători ai Bisericilor Autocefale. Acest tip de re-prezentare, care s-a menținut și la votarea documente-lor, ignoră egalitatea de har a episcopilor și dreptul lor de a participa, ca egali, la aceste dezbateri, în mod liber, cu vot personal în procesul de decizie.

Art. 12, alin. 118 al Regulamentului prevede că drep-tul de vot aparține doar delegației naționale, nu fiecărui membru al delegației la sinod, ceea ce reprezintă o nou-tate față de sinoadele ecumenice, care au permis expri-marea votului tuturor celor participanți, în mod direct, neîngrădind dreptul la exprimare și vot al episcopilor pe principiul apartenenței la o anumită delegație națională.

8. Au putut episcopii să se exprime liber la dezbateri?

Chiar dacă art. 10 al Regulamentului de organi-zare a sinodului prevede dreptul la o exprimare liberă a

18. http://basilica.ro/regulamentul-de-organizare-si-functionare-a-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe/.

http://basilica.ro/regulamentul-de-organizare-si-functionare-a-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe/



opiniei în timpul discuțiilor, acest drept a fost asigurat în așa manieră încât episcopii să nu poată face intervenții în afara subiectului (art. 9), să nu poată vorbi mai mult de 10 minute (art. 10) și să nu discute în contradictoriu pe tema dată (art. 10).

9. Au putut fi contestate deciziile care nu erau ortodoxe?

Regulamentul a fost astfel conceput, încât orice formă de contestare să devină foarte dificilă, iar solida-ritatea episcopilor care se opun acelor documente să fie imposibilă. Art. 12, alin. 2 stipulează că „nu este exclusă posibilitatea unei poziții negative din partea unora sau a mai multor ierarhi din delegația unei Biserici Auto-cefale, cu privire la amendamentele aduse, sau chiar la text în general”19, pentru ca în alineatul 3 să stipuleze că “evaluarea acestor dezacorduri este o chestiune internă a Bisericii Autocefale, în care acestea se manifestă, care își poate fundamenta votul său final pe principiul majo-rității interne, exprimat de Întâistătătorul său”.

Prin aceste prevederi, organizatorii s-au asigu-rat că episcopii care se opun textelor sinodului nu pot avea o poziție unitară, ei fiind repartizați în delegațiile naționale, în interiorul cărora au putut să se opună în funcție de majoritatea internă a delegației respective.

19. http://basilica.ro/regulamentul-de-organizare-si-functionare-a-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe/.




10. A reprezentat votul patriarhilor voința delegației naționale pe care o reprezentau?

Nu întotdeauna. Avem cazul “majorității interne” din delegația sârbă, în care 17 episcopi din 24 au votat contra documentului Relațiile Bisericii Ortodoxe cu an-samblul lumii creștine, dar cu toate acestea votul patri-arhului sârb a fost favorabil documentului20.

11. S-a respectat principiul unanimității partici-panților în procesul de adoptare a deciziilor?

Nu. Art. 13 al Regulamentului vorbește despre fap-tul că textele trebuie aprobate în unanimitate, pentru a fi valabile. inițial s-a crezut că această unanimitate se referă la cele 14 Patriarhii participante, dar pe parcur-sul lucrărilor a devenit clar că această unanimitate este interpretată ca referindu-se doar doar la Bisericile par-ticipante. Această ideea a fost întărită de către reprezen-tantul Patriarhiei Ecumenice21, care a explicat faptul că celelalte delegații, care nu au participat la sinod, au fost de acord cu toate fazele preliminare ale acestuia, deci se consideră că există o unanimitate: “Nicăieri în regula-mente nu se spune că lipsa uneia dintre Biserici ar influ-ența desfășurarea Sinodului... Regulamentele nu spun nimic despre anularea Sinodului și a deciziilor sale, în

20. http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2016/10/07/scrisoarea-nr-21-nu-recunosc-adunarea-din-creta-un-alt-fel-de-vals-vienez/.

21. https://lonews.ro/sfantul-si-marele-sinod-panortodox/22802-marele-sinod-ramane-unul-pan-ortodox-iar-deciziile-sale-vor-fi-valabile.html.

http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2016/10/07/scrisoarea-nr-21-nu-recunosc-adunarea-din-creta-un-alt-fel-de-vals-vienez/

http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2016/10/07/scrisoarea-nr-21-nu-recunosc-adunarea-din-creta-un-alt-fel-de-vals-vienez/

https://lonews.ro/sfantul-si-marele-sinod-panortodox/22802-marele-sinod-ramane-unul-pan-ortodox-iar-deciziile-sale-vor-fi-valabile.html




cazul în care vreo Biserica nu ar fi în măsură să participe la el... Autoritatea Sinodului și cea a deciziilor nu au de suferit și nu sunt diminuate. Afirmația conform căreia deciziile Sinodului ar fi nule, întrucât unele Biserici nu au participat la el, este lipsită de orice temei ecleziastic, teologic și logic...”22. ideea a fost întărită de sinodul ci-priot, care, receptând documentele sinodului cretan, a fost de acord că a existat unanimitate, chiar dacă au participat doar 10 delegații din 14: „Din nefericire, pa-tru Biserici Ortodoxe au refuzat să vină și să participe la lucrările Sfântului și Marelui Sinod. Neparticiparea lor nu diminuează cu nimic autoritatea hotărârilor lui”23.

12. Respectă regulamentul sinodului principiul receptării documentelor de către sinoadele locale ale Bisericilor?

Nu. Art. 13, alin. 2 al Regulamentului spune că “de-ciziile sinodale sunt trimise prin scrisori patriarhalel ale Patriarhului Ecumenic către toți Întâistătătorii Biseri-cilor Ortodoxe Autocefale, care trebuie să le comunice Bisericilor lor. Aceste texte au o autoritate panortodo-xă”. Nicăieri nu este prevăzută vreo procedură de apro-bare sau discutare din partea sinoadelor locale a acestor decizii, ele trebuind comunicate Bisericii locale, după care intră în vigoare. Din acest motiv, în Sfântul Sinod

22. https://lonews.ro/sfantul-si-marele-sinod-panortodox/22802-marele-sinod-ramane-unul-pan-ortodox-iar-deciziile-sale-vor-fi-valabile.html.

23. http://basilica.ro/enciclica-sfantului-sinod-al-bisericii-ciprului-in-legatura-cu-sfantul-si-marele-sinod-al-bisericii-ortodoxe/




http://basilica.ro/enciclica-sfantului-sinod-al-bisericii-ciprului-in-legatura-cu-sfantul-si-marele-sinod-al-bisericii-ortodoxe/

http://basilica.ro/enciclica-sfantului-sinod-al-bisericii-ciprului-in-legatura-cu-sfantul-si-marele-sinod-al-bisericii-ortodoxe/


al Greciei a existat opinia că “hotărârile sinodului nu sunt negociabile”24, și că trebuie trecut la implementarea acestora. Prin urmare, Sfântul Sinod al Greciei a reco-mandat ca, după studierea obiecțiilor față de sinod, să se întocmească un comunicat de informare a poporului25, iar Biserica Ortodoxă Română a luat pur și simplu act de hotărârile sinodale, adică le-a recunoscut valide așa cum sunt și a recunoscut indirect că nu are competența de a le schimba în vreun fel26, chiar dacă a făcut precizări referi-toare la “explicitarea, nuanțarea și dezvoltarea” acestora.

13. Respectă regulamentul sinodului principiul receptării de către pliroma a documentelor sinodale?

Nu. Art. 13, alin. 2 al Regulamentului vorbește de o comunicare a deciziilor Bisericilor locale, fără ca ele să mai fie supuse discuțiilor sau receptării de către pliroma, devenind autoritative după ce s-au adus la cunoștință.

Acest articol din Regulament este contrar deciziei luate la Conferința Panortodoxă presinodală din 1976, la care s-a decis ca sinodul să se numească “mare și sfânt”, dar și ca “consensul credincioșilor în procesul de

24. http://atitudini.com/2016/11/rezultatul-primei-sedinte-din-cadrul-sinodului-bisericii-greciei-intr-o-atmosfera-tensionata-avut-loc-sedinta-plenara-sinodului-greciei/.

25. https://ortodoxiadreaptacredinta.wordpress.com/2016/11/26/decizia-sinodului-din-grecia-legata-de-sinodul-din-creta-relatarea-pre-otului-matei-vulcanescu/.

26. http://basilica.ro/concluziile-sfantului-sinod-cu-privire-la-des-fasurarea-si-hotararile-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe-din-creta-16-26-iunie-2016/.

http://www.atitudini.com/2016/11/rezultatul-primei-sedinte-din-cadrul-sinodului-bisericii-greciei-intr-o-atmosfera-tensionata-avut-loc-sedinta-plenara-sinodului-greciei/



https://ortodoxiadreaptacredinta.wordpress.com/2016/11/26/decizia-sinodului-din-grecia-legata-de-sinodul-din-creta-relatarea-preotului-matei-vulcanescu/







receptare a sinodului să stabilească dacă a fost panor-todox sau ecumenic”27, dar se află în consens cu opinia exprimată de Patriarhia Română, într-o broșură de po-pularizare a pseudosinodului din Creta, în care se afir-mă că “importanța unui Sfânt și Mare Sinod în istoria Bisericii va fi apreciată de următorul Sinod, care va putea recepta în totalitate, interpreta sau dezvolta anumite for-mulări din documentele elaborate”28.

Pentru a pune în practică excluderea poporului de la receptarea documentelor, articolul 22 al documentu-lui Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine osândește “persoane individuale sau grupuri, sub pretex-tul păstrării sau a unei presupuse apărări a Ortodoxiei autentice”29. De fapt, acest articol se asigură că orice opo-ziție a pliromei față de acest pseudosinod este înăbușită din fașă, ceea ce prejudiciază profund procesul de recep-tare a acestuia.

14. A fost participarea clericilor, monahilor sau mirenilor conformă cu tradiția sinodală ortodoxă?

Nu. la sinoadele ecumenice, clericii și mirenii au avut un vot egal în deciziile care s-au luat. Mirenii, ală-turi de clerici sau monahi, au participat la pseudosinodul din Creta în calitate de consilieri și asistenți ai ierarhilor,

27. Pr. Prof. V. ioniţă, Hotărârile întrunirilor panortodoxe din 1923 până astăzi, Editura Basilica, Bucureşti, 2013, p. 90.


29. http://basilica.ro/sfantul-si-marele-sinod-relatiile-bisericii-orto-doxe-cu-ansamblul-lumii-crestine-document-oficial/.

http://basilica.ro/sfantul-si-marele-sinod-relatiile-bisericii-ortodoxe-cu-ansamblul-lumii-crestine-document-oficial/

http://basilica.ro/sfantul-si-marele-sinod-relatiile-bisericii-ortodoxe-cu-ansamblul-lumii-crestine-document-oficial/


au avut un număr determinat (șase, cf. art. 3, alin. 2-4) și au avut un cuvânt de spus doar în comisii, neavând niciun vot.

15. Este prezența “observatorilor” de altă credință în acord cu tradiția ortodoxă?

Nu. Conform Regulamentului de organizare a sinodului, au fost admiși „observatori ai altor Biserici și Confesiuni creștine” la ședințele de deschidere și în-chidere ale sinodului (art. 14), practică cu totul străină tradiției ortodoxe, care nu a avut niciodată “observa-tori” din rândul ereticilor, cu atât mai puțin i-a numit “observatori ai altor Biserici”, așa cum îi numește Re-gulamentul de funcționare și organizare a Sfântului și Marelui Sinod. Faptul că acești “observatori” au fost prezenți și la slujbele religioase ținute cu ocazia sino-dului este scandalos și contravine sfintelor canoane ale Bisericii Ortodoxe. În cel mai bun caz, acești “observa-tori” puteau fi invitați pentru a se apăra de acuzațiile de erezie și, eventual, pentru a se lepăda de erezia pe care o profesau.

16. Prin stabilirea unui număr precis de episcopi participanți s-a încălcat în vreun fel tradiția sinodală a Bisericii?

Da. Faptul că tradiția canonică a Bisericii nu impune participarea tuturor episcopilor la un sinod pentru ca el


să fie canonic30 nu trebuie interpretat în sensul în care la un sinod pot participa doar un anumit număr de episcopi, ci în sensul în care la un sinod de asemenea anvergură pot participa toți episcopii care pot și vor să participe.

impunerea unui număr restrâns de participanți face ca vocea celor lăsați acasă de acest număr să nu conteze defel, deși, în baza egalității de har, ar fi trebuit și ca și episcopii care nu au mai avut loc în delegațiile naționale să aibă posibilitatea de a se exprima. la si-noadele ecumenice au participat episcopii care au dorit și au putut să participe, ceilalți neparticipând din moti-ve personale sau obiective.

Argumentul istoric al scrisorii de convocare a epi-scopilor de la sinodul al iii-lea ecumenic, care viza par-ticiparea la sinod a câți episcopi considera mitropolitul că sunt destoinici pentru a fi prezenți acolo, pentru a nu se suspenda viața bisericească a eparhiei din lipsa de arhipăstori31, nu poate fi invocat, deoarece acest sinod a fost programat să dureze doar câteva zile, nu luni și ani de zile, așa cum au durat sinoadele ecumenice. În plus, grija împăraților Teodosie și Valentinian față de buna desfășurare a vieții în eparhie pare a viza mai curând dorința împăraților de a nu destabiliza viața eparhială, decât de a impune o restricție în privința numărului de participanți. la adoptarea acestei invitații ca manieră de justificare a restrângerii numărului de participanți trebuie ținut seama și de rolul pe care îl avea episcopul

30. Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta, întrebări și răspunsuri, Basilica, București, 2017, pp. 12-13.

31. Ibidem.


în viața eparhială în acea epocă, în care implicarea sa era mult mai mare în viața liturgică decât ale episcopu-lui din zilele noastre.

un aspect deosebit de important îl constituie fap-tul că la sinoadele ecumenice numărul de participanți la sinod era stabilit de către mitropolitul care făcea con-vocarea la nivel local, care alegea “cam câți vei crede de cuviință”, respectând obligația de a-i convoca pe cei destoinici de sinod și de a-i lăsa pe ceilalți să se îngri-jească de viața eparhială. la sinodul din Creta, numărul participanților a fost fixat de către Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale în martie 2014.

17. S-a afirmat sinodalitatea și unitatea Bisericii prin pseudosinodul din Creta?

Nu. Trâmbițat solemn ca o ocazie de a manifes-ta sinodalitatea și unitatea la nivel panortodox a Bise-ricii, pseudosinodul din Creta a creat disensiuni fără precedent în rândul credincioșilor ortodocși, la toate nivelurile. la nivelul Bisericilor locale, sinodul a creat o ruptură prin faptul că din cele 14 Patriarhate 4 au ales să nu participe la această întâlnire. la nivelul episco-patului, există episcopi care, deși au păstrat momentan comuniunea liturgică cu cei prezenți în Creta, s-au dezis public de documentele sinodului. la nivelul clericatu-lui și laicatului, acest pseudosinod a produs disensiuni profunde, în condițiile în care numeroși preoți, iero-monahi și mireni au decis să întrerupă pomenirea ie-


rarhilor participanți la sinod, determinând autoritățile bisericești să aibă o reacție de denigrare a acestora în rândul credincioșilor ortodocși care nu au aflat despre deciziile eretice ale pseudosinodului. Armonia din ca-sele credincioșilor ortodocși și din parohiile acestora a fost distrusă de tulburarea creată de acest eveniment.

18. De ce nu au participat toate Bisericile Locale la pseudosinodul din Creta?

Cele mai serioase rezerve ale Patriarhiilor rusă, bulgară, antiohiană și georgiană au fost față de modul în care a fost organizat sinodul, în sensul că nu reflectă caracterul său panortodox.

Patriarhia antiohiană a criticat faptul că nu s-a respectat principiul potrivit căruia textele asupra cărora nu există unanimitate să fie retrase și rediscutate.

Patriarhia Bulgară, în documentul de analiză a sinodului, a apreciat ca inacceptabile (în limbaj diplo-matic, eretice) multe dintre formulările ecumeniste ale textului Relația Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine32. În perioada de analiză presinodală a docu-mentelor, episcopii bulgari au insistat asupra faptului că Biserica nu și-a pierdut niciodată unitatea, că nu există mai multe “biserici”, ci numai erezii și schisme, iar a afirma altceva au considerat a fi complet greșit33.

32. https://graiulortodox.wordpress.com/2016/12/22/comunicatul-integral-al-sinodului-al-bisericii-ortodoxe-din-bulgaria-despre-sinodul-din-creta-si-cel-mai-controversat-document-al-sau-sinodul-care-a-avut-loc-in-creta-nu-este-nici-mare-nici-sfan/.

33. http://aparam-ortodoxia.ro/2016/08/11/reactia-pliromei-fata-

https://graiulortodox.wordpress.com/2016/12/22/comunicatul-integral-al-sinodului-al-bisericii-ortodoxe-din-bulgaria-despre-sinodul-din-creta-si-cel-mai-controversat-document-al-sau-sinodul-care-a-avut-loc-in-creta-nu-este-nici-mare-nici-sfan/




http://aparam-ortodoxia.ro/2016/08/11/reactia-pliromei-fata-de-sinodul-din-creta-2016/


Toate acestea au fost motive reale pentru neparticipare la sinod.

Patriarhia Georgiei a considerat eretică accepta-rea căsătoriei mixte, în ciuda canonului 72 Quinisext, care o interzice categoric.

Patriarhia Rusă, la rândul său, a făcut amenda-mente la documentul controversat legat de relațiile cu lumea creștină, cerând amânarea sinodului până la re-zolvarea problemelor semnalate, amenințând că altfel nu va putea participa la sinod34.

19. De ce unii episcopi nu au semnat documentele pseudosinodului din Creta?

Contrar celor spuse de susținătorii pseudosinodu-lui din Creta, care afirmă că niciun episcop semnatar nu a considerat eretice deciziile luate acolo, există episcopi care nu au semnat documentele ecumeniste și le-au cri-ticat dur.

Într-un studiu referitor la pseudosinodul din Creta, mitropolitul ierotheos de Nafpaktos a afirmat că: “Este clar și ușor de constatat că un Sinod ortodox nu poate să adopte o asemenea propunere ca aceea pe care a făcut-o Delegația Bisericii Greciei, pentru că aceasta ar implica acceptarea erorii teologice de a se vorbi despre «Bise-rici» care sunt «eterodoxe», adică eretice și înșelate. De asemenea, ar valida teoria neortodoxă despre Biserica văzută și Biserica nevăzută, adică teoria unei «eclesio-

de-sinodul-din-creta-2016/. 34. Ibidem.



logii nestoriene», care este baza teoriei ramurilor, lucru care a fost condamnat de Marile Sinoade Ortodoxe din secolul al XVii-lea”35.

Vorbind despre adoptarea “acceptării denumirii istorice de biserici și confesiuni eterodoxe”, același înalt ierarh a afirmat: “Consider că a avut loc o «inducere în eroare» a membrilor Sinodului din Creta de către cei care au afirmat că în perioada celui de-al doilea mileniu ortodocșii caracterizau grupările eretice drept «Biserici», fără să se facă referire la acest subiect în ansamblul lui”.

La rândul său, mitropolitul ieremia de Gortina, a afirmat despre ecumenism: “Pentru că există o mișcare perfidă satanică, care vrea să amestece credința noas-tră dreaptă cu alte «crezuri» mincinoase și să ne schimbe credința și să o falsifice. Mișcarea aceasta se numește ecumenism și nu este pur și simplu o erezie, ci îmbrățișează toate ereziile. Este o «panerezie». și ecu-menismul este instigat și susținut de papa. Totuși răul cel mare, frații mei, este că există și de-ai noștri și mai ales persoane oficiale, purtătoare de rasă clericală, afla-te în funcții înalte, care îl îmbrățișează pe papa și îl nu-mesc frate, în sens bisericesc”36.

Referindu-se la pseudosinodul din Creta, mitro-politul ieremia a afirmat: “Mai mult, de curând și Sino-dul din Creta i-a numit oficial pe papistași și pe ceilalți

35. https://paltin-petruvoda.ro/mitropolitul-ierotheos-vlachos-studiu-teologic-despre-sinodul-din-creta-si-despre-biserica-greciei-la-sfantul-si-marele-sinod-din-creta-studiu-integral/.

36. https://saccsiv.wordpress.com/2016/10/09/mitropolitul-iere-mia-de-gortina-anatematizeaza-panerezia-ecumenismului-semnata-de-tradatorii-ortodoxiei-participanti-la-marele-sinod/.

https://www.paltin-petruvoda.ro/mitropolitul-ierotheos-vlachos-studiu-teologic-despre-sinodul-din-creta-si-despre-biserica-greciei-la-sfantul-si-marele-sinod-din-creta-studiu-integral/



https://saccsiv.wordpress.com/2016/10/09/mitropolitul-ieremia-de-gortina-anatematizeaza-panerezia-ecumenismului-semnata-de-tradatorii-ortodoxiei-participanti-la-marele-sinod/




eretici «Biserici», în opoziție cu tot ce a zis ierarhia Bi-sericii noastre grecești la ultimul ei Sinod. Însă mă în-treb și zic: Dacă și ereticii sunt biserică, atunci la urma urmei care este «Biserica cea uNA, Sfântă și Soborni-cească», pe care noi o mărturisim în crezul nostru? Personal, ca Episcop, pentru această ilegalitate gravă și pentru altele chiar și mai grave, pe care le-au semna-lat înțelepți teologi și canoniști, clerici și mireni, am o părere negativă față de Sinodul acesta. Pentru că ereti-cii nu pot să constituie sau să fie numiți Biserică. Sunt cu desăvârșire neștiutori de teologie cei care spun aceasta.

Însă pe noi nu ne interesează ce spun și ce fac ceilalți, oricare ar fi aceștia, care spun astfel de lucruri neteologice și neortodoxe. Noi oricum, ca Biserică a Gortinei și Megalopolisului, Episcop, cler și popor al lui Dumnezeu, declarăm oficial că noi condamnăm Ecumenismul ca panerezie”37.

Mitropolitul Atanasie de limasol a explicat abținerea sa prin următoarele cuvinte: “Când au numit Sfinții noștri Părinți și când au fost numiți în Sfintele Canoane și ale definițiilor Sfintelor Sinoade Ecumenice sau locale ereticii și grupările schismatice «biserici»?”38.

Episcopul sârb irineu de Backa a spus că motivul pentru care nu a semnat documentul este că “e ambiguu eclesiologic, are un conținut dubios, iar în unele părți se învecinează învățăturilor eretice”39 (s.n.).

37. Ibidem. 38. http://aparam-ortodoxia.ro/2016/08/11/reactia-pliromei-fata-

de-sinodul-din-creta-2016/. 39. Ibidem.




Toate aceste luări de poziție atestă faptul că ier-arhii nesemnatari ai documentelor sinodului au avut motive teologice să se abțină de la a le semna, iar din formularea acestor motive rezultă caracterul eretic al documentelor, chiar dacă, din rațiuni de politică biseri-cească, înalții ierarhi nu le-au numit direct eretice.

20. Ce efecte produce pseudosinodul din Creta?

Apărătorii pseudosinodului susțin că el nu are nicio autoritate și nu ar trebui luat în seamă, că este o fază tran-zitorie către alt sinod etc. Din prevederea art. 13 a Regu-lamentului de organizare aflăm că sinodul are autoritate panortodoxă. Același lucru se degajă și din declarația si-nodului cipriot, care, receptând documentele din Creta, afirmă că neparticiparea tuturor Patriarhiilor nu diminu-ează în niciun fel autoritatea acestuia. Din recomandările sinodului grecesc vedem că pasul de urmat, după luarea la cunoștință la nivel de sinod local a deciziilor din Creta, este implementarea în teritoriu a acestora.

Despre erezia aprobată de pseudosinodul din Creta

1. Ce este erezia?

Erezia este o învățătură dogmatică greșită, opu-să adevărului descoperit de către Dumnezeu în Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție. Termenul erezie provi-ne din limba greacă, din cuvântul hairesis, “a alege, a opta”. Sfântul irineu de lugdunum consideră erezia ca opoziție față de învățătura ortodoxă a Bisericii, iar teologii moderni o definesc ca pe o absolutizare a unei părți din întregul învățăturii de credință, în detrimentul ansamblului acesteia.

2. Care sunt efectele ereziei asupra vieții creștine?

Erezia îl îndepărtează pe cel ce o acceptă de ade-vărul de credință și îl face vrăjmaș al lui Dumnezeu. Cel ce devine eretic își pierde posibilitatea de a se mântui.

3. Cum se poate lupta contra ereziei?

Contra ereziei se poate lupta prin întreruperea comuniunii cu cel ce propovăduiește o erezie și prin mărturisirea adevărului de credință ortodox nealterat de învățături eretice.


4. Ce este ecumenismul?

Ecumenismul, erezia aprobată de către pseu-dosinodul din Creta, reprezintă o mișcare religioasă sincretistă, al cărei scop este realizarea unei apropri-eri între diferitele comunități creștine, cu perspectiva atingerii unei uniri vizibile între acestea. Ecumenismul urmărește un compromis dogmatic, canonic și litur-gic, la finalul căruia toate comunitățile creștine să se unească și să “dea mărturie comună despre Hristos” în fața lumii. În paralel cu realizarea acestui obiectiv, ecumenismul încearcă unirea tuturor religiilor planetei într-o federație de religii, în care adevărul mântuitor de credință, adus lumii de către Hristos, să fie pus în poziție de egalitate cu învățăturile lumești ale diferitelor religii.

În lumea contemporană, care tinde spre o guvernare mondialistă, ecumenismul este forma religioasă de realizare a globalismului, cu scopul nedeclarat, dar evident, de a dilua mesajul mântuitor al Bisericii și de a pregăti din punct de vedere religios omenirea pentru înscăunarea și adorarea lui antihrist ca dumnezeu.

5. De ce este numit ecumenismul erezia tuturor ereziilor?

Ecumenismul este erezia ereziilor datorită concepției sale greșite despre Biserica lui Hristos. În viziunea ecu-menismului, Biserica lui Hristos, care a existat unită în primul mileniu, și-a pierdut unitatea, pe care mișcarea

39DESPRE EREziA APROBATĂ DE PSEuDOSiNODul DiN CRETA

ecumenistă încearcă să o refacă prin relativizarea adevă-rului de credință. Actualele participante la mișcarea ecu-menistă, inclusiv Biserica Ortodoxă, reprezintă, pentru ecumeniști, doar părți ale acelei Biserici care a existat și care, la capătul efortului ecumenist, va exista din nou.

Din punctul de vedere al învățăturii ortodoxe, Biserica lui Hristos a fost, este și va fi mereu Biserica Ortodoxă, a cărei unitate este deplină și se bazează pe mărturisirea adevărului de credință descoperit lumii de către Mântuitorul Hristos. Celelalte comunități care se revendică din creștinism (romano-catolicismul, lutera-nismul, anglicanismul, baptismul, adventismul, penti-costalismul, monofizismul, toate grupările protestante sau neoprotestante etc.), reprezintă erezii și schisme, desprinse pe parcursul istoriei din trupul Bisericii lui Hristos, ca urmare a unor învățături și practici greșite pe care le-au adoptat, iar revenirea lor la Biserica Orto-doxă se poate face doar prin abandonarea învățăturilor greșite și recunoașterea adevărului de credință propo-văduit de Biserica Ortodoxă.

6. Care este țelul asumat al ecumenismului?

Documentele constitutive ale ecumenismului ne prezintă ca scop primordial al acestei mișcări căutarea unității vizibile a Bisericii. Foarte important pentru aspectul eretic al acestei mișcări este faptul că nicăieri în documentele oficiale ale sale nu se impune impe-rativul redescoperirii adevărului de credință de către comunitățile participantele.


Din această perspectivă, se poate afirma că mișcarea ecumenistă are ca scop realizarea „unității vizibile a Bise-ricii” pe alte criterii decât unitatea deplină de mărturisire a adevărului de credință revelat și păstrat cu sfințenie de către Biserica Ortodoxă de-a lungul istoriei.

urmând firul gândirii Sfântului Grigore Palama, care îi numește pe eretici atei40, deoarece dumnezeul la care se închină ei nu există, putem afirma că ecumenis-mul dorește să creeze o Biserică inexistentă, care să se închine unui dumnezeu inexistent.

7. Există un “ecumenism bun” și un “ecumenism rău”?

Nu. Ecumenismul are două forme de manifestare: ecumenismul teologic, care constă în întâlniri și practici ecumeniste în scopul punerii de acord a doctrinelor dife-ritelor participante, în așa fel încât să se contureze o măr-turisire comună a tuturor membrelor mișcării, și ecume-nismul practic, care înseamnă colaborarea propriu-zisă dintre diferitele membre ale mișcării ecumeniste în do-menii precum cel social, filantropic, cultural, diaconal etc.

impresia că practicarea unui ecumenism social și filantropic nu este nocivă este eronată, deoarece ecume-nismul social este mult mai periculos decât ecumenis-mul teologic. În timp ce ecumenismul teologic înaintea-ză cu pași grei, din cauza dificultăților pe care le ridică

40. Apud https://paltin-petruvoda.ro/mitropolitul-ierotheos-vlachos-studiu-teologic-despre-sinodul-din-creta-si-despre-biserica-greciei-la-sfantul-si-marele-sinod-din-creta-studiu-integral/.





diferențele dogmatice dintre grupările protestante și Bisericile Ortodoxe prezente, ecumenismul social înain-tează cu pași repezi, contribuind la o erodare puternică a conștiinței ortodoxe a poporului și pregătind, prin aceas-ta, terenul pentru viitoarele realizări ale ecumenismului teologic. Acolo unde compromisurile doctrinare întâm-pină o rezistență firească din partea poporului credin-cios, folosirea suferinței și a necazurilor drept cataliza-tor în jurul ideilor ecumeniste poate da roade nesperate pentru cei ce doresc realizarea “unității creștinilor”.

8. Este dialogul ecumenist un imperativ misionar al Bisericii Ortodoxe?

Nu. Premisa acceptării ecumenismului ca singură manieră de relaționare cu ereticii și schismaticii din afa-ra Bisericii este formulată în articolul 4 al documentului Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine: “Biserica a cultivat întotdeauna dialogul cu cei ce s-au se-parat de ea”. Această afirmație nu are nicun fundament istoric, fiind contrară afirmației biblice a Sfântului Apos-tol Pavel, care învață că: “De omul eretic, după întâia și a doua mustrare, depărtează-te” (Tit 3,10). Din cuvintele Apostolului neamurilor vedem că mustrarea este mani-era de relaționare cu ereticii, iar nu “dialogul” și negoci-erea teologică.

Poate exista dialog, pentru catehizarea celui ce do-rește să revină la Ortodoxie, însă acesta nu se aseamănă cu tipul de “dialog” purtat în cadrul CMB. Sfântul Vasile


cel Mare interzicea cu strășnicie orice fel de comuniune bisericească cu eterodocșii41, iar avva Teodor din Fermi spunea că trebuie să îi ajutăm pe eretici să iasă din ere-zie, dar dacă nu reușim acest lucru, să tăiem prieteșugul cu ei, pentru ca să nu fim trași și noi spre erezie42; avva isaia sfătuia să nu stăm de vorbă cu ereticii, ca „să nu ne vatăme otrava lor purtătoare de moarte”43; Sfântul iustin Popovici atrage atenția că nu poate exista „dialog al dragostei”, așa cum îl numește mișcarea ecumenistă, fără “dialog al adevărului”; altminteri, dialogul este unul în care cele două părţi se înşală una pe alta44.

9. Ce este Consiliul Mondial al Bisericilor?

Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) se definește pe sine, în Constituția la care a făcut referire pseudosi-nodul din Creta, astfel: “Consiliul Mondial al Bisericilor este o asociere de Biserici, care Îl mărturisesc pe Dom-nul iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor, potrivit Scripturilor, și caută, prin urmare, să îndeplinească che-marea comună, spre slava unuia Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt”45.

Din această definiție, rezultă că CMB se percepe pe sine ca o federație de “biserici”, afirmând prin aceasta

41. Sfântul Vasile, Epistola 262. 42. Arhimandrit Vasilios Papadakis, Străjerii Ortodoxiei. Luptele mo-

nahilor pentru apărarea Ortodoxiei, Editura Egumeniţa, 2015, p. 75.43. Ibidem. 44. Sfântul iustin Popovici, Biserica Ortodoxă şi ecumenismul,

Fundaţia Justin Pârvu, 2012, p. 188. 45. https://oikoumene.org/en/resources/documents/assembly/2013-

busan/adopted-documents-statements/wcc-constitution-and-rules.

https://www.oikoumene.org/en/resources/documents/assembly/2013-busan/adopted-documents-statements/wcc-constitution-and-rules

https://www.oikoumene.org/en/resources/documents/assembly/2013-busan/adopted-documents-statements/wcc-constitution-and-rules


ideea eretică potrivit căreia ar exista mai multe “biserici”, care se străduiesc să creeze împreună “unitatea Biseri-cii”, adică să facă din mai multe „biserici” una singură, pe baza unei mărturisiri generale, în manieră protestantă (potrivit Scripturilor, nu și Sfintei Tradiții și deciziilor dogmatice ale sinoadelor ecumenice), a faptului că iisus Hristos este Dumnezeu și Mântuitor al lumii.

Întrucât nu există decât o singură Biserică, cea ortodoxă, iar celelalte forme de asociere cu denumire de “biserici” reprezintă erezii și schisme, unii teologi ortodocși s-au referit la Consiliul Mondial al Bisericilor ca la “consiliul mondial ale ereziilor”.

10. Reprezintă „unitatea creștinilor” și “unirea Bisericilor” idealuri pentru creștinul ortodox?

Nu. Mersul istoriei nu ne indică o epocă de aur, o revenire la curăția credinței din primele veacuri, în care în toată lumea se propovăduia Evanghelia lui Hris-tos. Evoluția istoriei către scopul ei final ne indică o re-strângere a numărului celor ce îl urmează pe Hristos cu adevărat și o creștere exponențială a numărului celor care părăsesc adevărata credință. “idealul” realizării “unității creștinilor” este o formă religioasă de realizare a statului planetar al Noii Ordini Mondiale, nu neapărat un imperativ teologic al lumii creștine.

Despre acest lucru vorbește doctorul Alexan-dros Kalomiros în lucrarea sa Împotriva falsei uniri bisericești:


Într-adevăr, Hristos S-a rugat ca ucenicii Săi “să poată fi unul” și Biserica se roagă în timpul fiecărei Sfinte liturghii “pentru unitatea tuturor”. Aceste cuvinte nu vor însă să spună că Biserica se roagă ca într-o zi creștinii să se unească făcând compromisuri reciproce în convingerile lor. Nu se referă la urmărirea unor acorduri compromițătoare, prin care să se unească el-emente numite în mod diferit. Nu au nicio legătură cu protocoalele făcute în vederea unei alianțe, unui acord sau unei convenții, precum cele care se semnează după multe negocieri între națiuni diferite... Biserica nu se roagă lui Dumnezeu pentru unirea unor elemente opuse, ci pentru ca toți oamenii să devină uNul. Cu alte cuvinte, pentru ca toți să accepte cu căință adevărul, să se închine cu umilință în fața Bisericii și să se numere printre membrele ei. […] Nu Hristos cere așa-zisa unire a bisericilor, ci lumea. Nu Hristos cere însoțirea minciunii cu adevărul, ci lumea caută să falsifice adevărul, să-l facă relativ și parțial. Așa se explică faptul că, atunci când se iscă o discuție despre unirea bisericilor, se poate observa că cei ce o susțin cu entuziasm sunt îndeobște oameni care nu au fost niciodată înainte interesați de probleme de religie. unirea este cea mai bună cale de a neutral-iza creștinismul, calea pe care a descoperit-o „partea diavolului”. Este începutul dispariției creștinismului și supunerea lui la capriciile politice; este transformarea creștinismului într-un slujitor al lumii acesteia46.

46. Alexandros Kalomiros, Împotriva unei false uniri bisericești, Apologeticum, 2006, f.l., pp. 12-13, 16.


11. Poate Biserica Ortodoxă mărturisi adevărul de credință în cadrul dialogului ecumenist?

Nu. În anul 1998, la o conferință teologică ortodoxă organizată la Tesalonic s-a emis o declarație, în care se spune: “După un secol de participare ortodoxă la mișca-rea ecumenică și ani petrecuți în cadrul CMB, nu obser-văm suficient progres în discuțiile teologice multilaterale dintre creștini. Dimpotrivă, prăpastia dintre ortodocși și protestanți devine din ce în ce mai mare, în timp ce ten-dințele mai sus-menționate47 în cadrul anumitor deno-minațiuni protestante devin tot mai puternice”48 (s.n.).

12. Poate Biserica Ortodoxă face misiune în afara mișcării ecumeniste?

Da. Propovăduirea credinței ortodoxe față de ne-creștini sau față de eterodocși este mai eficientă în afara mișcării ecumeniste. un exemplu simplu în acest sens este numărul mare de catolici și protestanți occidentali aduși la Ortodoxie prin contactul direct cu ortodocși români plecați la muncă în străinătate.

În cadrul mișcării ecumeniste, Biserica Ortodoxă se adre sează conducătorilor celorlalte membre ale Consiliului

47. https://oikoumene.org/en/resources/documents/wcc-pro-grammes/ecumenical-movement-in-the-21st-century/member-church-es/special-commission-on-participation-of-orthodox-churches/first-plenary-meeting-documents-december-1999/thessaloniki-statement.

48. Ibidem. „Tendinţele mai sus menţionate” despre care se vorbeşte în text sunt: limbajul inclusiv, hirotonirea femeilor, drepturile minorităţilor homosexualilor şi unele tendinţe referitoare la sincretismul religios (Declaraţia de la Tesalonic, punctul 9).

https://www.oikoumene.org/en/resources/documents/wcc-programmes/ecumenical-movement-in-the-21st-century/member-churches/special-commission-on-participation-of-orthodox-churches/first-plenary-meeting-documents-december-1999/thessaloniki-statement





Mondial al Bisericilor, nu credincioșilor acelor comu ni -tăți. Relațiile din cadrul CMB nu vizează niciodată direct popoarele care au nevoie de cuvântul mântuitor al lui Hristos. Dialogurile ecumeniste cu liderii grupărilor reli-gioase prezente în mișcarea ecumenistă se poartă potrivit unui principiu al neutralității eclesiale, postulat de De cla-rația de la Toronto, în conformitate cu care nicio confe-siune membră a Consiliului Mondial al Bisericilor nu are obligația să își modifice propria viziune despre Biserică.

Prin urmare, discuțiile din cadrul ecumenismului nu au niciun rezultat concret, de vreme ce nu pot duce la o abandonare a viziunilor eretice ale celorlalte mem-bre ale CMB și o întoarcere la adevărul de credință pro-povăduit de Ortodoxie.

13. De când este Biserica Ortodoxă Română membră în mișcarea ecumenistă?

Din anul 1961, din timpul păstoririi patriarhului iustinian Marina, care a semnat aderarea Bisericii Or-todoxe Române la Consiliul Mondial al Bisericilor.

14. Există Biserici Ortodoxe care nu participă la mișcarea ecumenistă?

În anul 1997 Biserica Ortodoxă a Georgiei a pără-sit Consiliul Mondial al Bisericilor, ca urmare a presiunii extraordinare a unor mari mănăstiri, care au condamnat ecumenismul ca panerezie și au cerut ca Biserica lor să părăsească această organizație.


În anul următor, 1998, a părăsit CMB și Biserica Ortodoxă Bulgară. Ambele Biserici au refuzat să parti-cipe la pseudosinodul din Creta, iar Biserica Ortodoxă Bulgară a avut deja o evaluare negativă a acestui pseu-dosinod.

15. A obținut Biserica Ortodoxă vreun rezultat notabil într-un secol de ecumenism?

Nu. După un secol de participare la mișcarea ecu-menistă Biserica Ortodoxă nu a reușit să impună la ni-velul lumii protestante sau a celei romano-catolice ade-vărul de credință al lui Hristos, pentru că nici nu a avut vreodată mecanismele prin care să facă acest lucru. În schimb, Bisericile Ortodoxe au suferit, la rândul lor, o puternică infestare cu mentalitatea ecumenistă, creând generații de teologi predispuși spre compromisul dog-matic pe care îl cere participarea la CMB.

16. A realizat Biserica Ortodoxă compromisuri în cadrul mișcării ecumeniste?

Da. iată câteva dintre cele mai grave compromi-suri dogmatice pe care Bisericile Ortodoxe le-au făcut49 în cadrul ecumenismului înainte de pseudosinodul din Creta, care, în mod discret, a legiferat unele dintre aces-tea la cel mai înalt nivel: - 1922: patriarhul ecumenic Meletie al iV-lea

49. http://aparam-ortodoxia.ro/2016/08/11/reactia-pliromei-fata-de-sinodul-din-creta-2016/.




recunoaște hirotonia anglicanilor; - 1923: același patriarh convoacă conferința

panortodoxă de la Constantinopol pentru schimbarea calendarului și modernizarea Bisericii. Cu acea ocazie, s-a decis scurtarea posturilor, neobligativitatea veșmintelor clericale, posibilitatea căsătoriei după hirotonire. Patriarhii ierusalimului, Antiohiei, Alexandriei, Serbiei și Rusiei au contestat aceste decizii, la scurtă vreme.

- 1925: la londra, reprezentanții Bisericilor Ortodoxe, prezenți la comemorarea sinodului i ecumenic, au participat la o slujbă oficiată de ierarhia anglicană.

- 1935: Biserica Ortodoxă Română hotărâște intercomuniunea cu anglicanii. ideea a fost ulterior abandonată, din cauza unor decizii controversate ale părții anglicane, printre care și hirotonirea femeilor.

- 1961, 1963 conferința panortodoxă de la Rodos recomandă participarea la mișcarea ecumenistă, al cărei scop este “unitatea în diversitate” a tuturor creștinilor.

- 1965: patriarhul ecumenic Atenagora ridică anatema dată ereziilor papistașe, restabilind “relațiile canonice dintre Roma și Noua Romă”. Gestul echivalează cu o afirmare a faptului că Biserica Ortodoxă a greșit când a anatemizat erezia papistașă.

- 1968: patriarhul ecumenic Atenagora afirmă că a introdus numele papei roman în diptice, pentru a


fi pomenit la slujbele ortodoxe. Aceste măsuri au determinat multe mănăstiri din Sfântul Munte să întrerupă pomenirea sa.

- 1975: mitropolitul Anthenagora de Thiatheira și Marea Britanie afirmă că episcopatul și preoția anglicanilor, copților, armenilor, catolicilor sunt cele ale sfintei Biserici, cea una și sobornicească.

- 1975: cea de-a V-a Adunare Generală a CMB afirmă scopul ecumenismului ca fiind integrarea progresivă a confesiunilor creștine în consensul ecumenic al Bisericii dintotdeauna și de pretutindeni. la acea conferință au participat și reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe.

- 1982: documentul ecumenist BEM (Botez, Euharistie, Ministeriu50) de la lima recunoaște tainele protestanților.

- 1989: patriarhul Parthenie al Alexandriei îl numește pe Mohamed “profet al lui Dumnezeu”.

- 1990, 1993: Chambésy: s-a acceptat erezia monofizită. Monofiziții sunt ereticii care au respins doctrina teologică a sinodului al iV-lea ecumenic de la Calcedon. Acest sinod ecumenic a stabilit că în Persoana Mântuitorului Hristos firile, dumnezeiască și umană, cu lucrările și voințele lor, sunt unite ipostatic în mod neamestecat, neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit. Reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române au subscris la declarația profesorului universitar preot Nicolae Necula,

50. Preoție (n.a.).


care susține că monofiziții nu sunt vinovați de erezie, poziția lor datorându-se faptului că sunt... naționaliști. Există lucrări care demonstrează că, în ciuda discursurilor oficiale, reprezentanții monofiziților continuă să nege sinodul al iV-lea ecumenic și doctrina despre Hristos a acestuia51.

- 1993: la Balamand, liban, se oficializează “teoria ramurilor”, care susține că toate confesiunile creștine sunt ramuri ale aceluiași trunchi comun: Biserica primului mileniu. Ortodoxia și ereziile apusene sunt considerate cu această ocazie “Biserici surori”.

- 1995: patriarhul ecumenic Bartolomeu săvârșește o liturghie comună cu papa ioan Paul al ii-lea. un fulger lovește basilica sfântului Petru, unde se săvârșea slujba.

- 2002, Assisi: papa invită toate religiile la o rugăciune pentru unire și pacea lumii. Participă reprezentanți ai tuturor religiilor importante. Se țin două “liturghii” ecumenice, una interreligioasă, la care participă reprezentanții tuturor religiilor și alta intercreștină, pentru confesiunile creștine.

- 2006, Porto Alegre, Brazilia: delegația ortodoxă admite că fiecare “biserică” membră a CMB este sobornicească, nu în deplinătatea ei, ci își împlinește sobornicitatea în comuniune cu celelalte “biserici”.

51. ion Vlăducă, Drd. Dumitru Popescu, Drd. Gheorghe Fecioru, Acceptăm unirea cu monofiziții? Românii ortodocși între optimism, dez-informare și apostazie, Chilia “Buna Vestire”, Schitul „Sfântul Dimitrie - lacu”, Predania, f.l., 2008, pp. 254-258.


Această declarație eretică arată că diversitatea confesională este “esențială deplinătății Bisericii” și o justifică prin cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care spune că “există mai multe daruri, dar Același Duh” (1Cor. 12,4-7).

- 2007: Ravenna; reprezentanții Bisericilor Ortodoxe recunosc poziția de primat a papei roman în Biserică în primul mileniu, de ca și când 1000 de ani de erezie a Apusului nu ar fi existat și nu ar fi schimbat cu nimic realitățile mileniului i, tainele de inițiere și preoția, Euharistia și succesiunea apostolică a papistașilor.

- 2013: Busan, mitropolitul Nifon al Târgoviștei, pe care unele voci din România îl prezintă în mass-media ca pe un fel de “ministru de externe al Ortodoxiei”52, a făcut următoarea declarație eretică: “unitatea Bisericii s-a pierdut și în forma sa actuală din moment ce este divizată, Biserica este deficitară din punct de vedere al Sfintelor Taine. Toți oamenii sunt frați întru Hristos, Sfântul Botez creștin constituind doar o etapă superioară, mistică în cadrul rudeniei spirituale existente între aceștia”. Sfântul Sinod nu a avut nicio reacție canonică consistentă.

52. https://dcnews.ro/episcopul-de-husi-a-demisionat-ce-spune-rares-bogdan_554619.html.

https://www.dcnews.ro/episcopul-de-husi-a-demisionat-ce-spune-rares-bogdan_554619.html

https://www.dcnews.ro/episcopul-de-husi-a-demisionat-ce-spune-rares-bogdan_554619.html

Despre documentele “sfântului și marelui sinod” din Creta

1. Care sunt documentele adoptate în Creta?

Pseudosinodul din Creta a adoptat șase documen-te: Misiunea Bisericii în lumea contemporană; Diaspo-ra ortodoxă; Autonomia și modul proclamări acesteia; Sfânta Taină a Cununiei și impedimente la aceasta; Importanța Postului și respectarea lui astăzi; Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine. la aces-ta se mai adaugă Enciclica și Mesajul Sinodului.

2. De unde a apărut în spațiul românesc impresia că pseudosinodul din Creta cochetează cu “teoriile de gen”?

În documentul Misiunea Bisericii în lumea con-temporană, la paragraful E, alineatul 2 se spune, în tra-ducerea românească: “Biserica Ortodoxă mărturisește că fiecare ființă umană – indiferent de culoare, religie, rasă, gen, naționalitate sau limbă – este creată după chi-pul și asemănarea lui Dumnezeu și are drepturi egale în societate”53. Față de această traducere s-a manifestat consternarea pentru soluția lingvistică foarte periculoasă găsită, neafirmându-se că sinodul ar fi postulat că Bise-rica recunoaște alte genuri decât feminin și masculin54.

53. http://basilica.ro/sfantul-si-marele-sinod-misiunea-bisericii-in-lumea-contemporana-document-final/.


http://basilica.ro/sfantul-si-marele-sinod-misiunea-bisericii-in-lumea-contemporana-document-final/

http://basilica.ro/sfantul-si-marele-sinod-misiunea-bisericii-in-lumea-contemporana-document-final/

54 PROMOVAREA ECUMENISMULUI LA NIVEL PANORTODOX...

Confuzia creată de folosirea termenului “gen” în traducerea românească este cu atât mai mare cu cât partea dinainte a paragrafului citează celebrul pasaj din Galateni 3,28, în care se spune că “nu mai e parte bărbătească, nici parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți”, dând impresia că textul Sfântului Apostol Pa-vel este folosit pentru a justifica folosirea acelui termen nefericit. Chiar și după un an, traducerea respectivă continuă să folosească termenul “gen” în loc de “sex”. De ce? Nu știe nimeni.

3. Este adevărat că documentul Misiunea Bisericii în lumea contemporană cuprinde în formulările sale idealuri politice de sorginte francmasonică?

Documentul începe cu formula politică: “Con-tribuția Bisericii Ortodoxe la realizarea păcii, dreptății, libertății, fraternității și dragostei între popoare și la în-lăturarea discriminărilor rasiale și de altă natură” (s.n.). În cadrul acestei formule, specifică gândirii neomarxis-te corect politice de factură francmasonică, pe care o îmbrățișează toată lumea contemporană, găsim formu-lat aproape literal sloganul francmasonic libertate, ega-litate, fraternitate, sub denumirea “dreptate, libertate, fraternitate”. lozinca este reluată, în aceeași formă, în paragraful C, alin. 5: “În același timp, Biserica Ortodoxă crede că este de datoria sa să încurajeze tot ceea ce este în mod real în slujba păcii (cf. Rom. 14,19) și care deschide calea spre dreptate, fraternitate, adevărată libertate și

55DESPRE DOCUMENTELE “SFÂNTULUI ȘI MARELUI SINOD”...

dragoste reciprocă între toți fiii unicului Părinte Ceresc, precum și între toate popoarele care constituie familia umană”.

Pe aceeași linie, acest motto politic al documentu-lui sinodal cuprinde un alt ideal al corectitudinii politi-ce, “înlăturarea discriminărilor rasiale și de altă natură”. Expresia “și de altă natură” este folosită în documente-le politice pentru a include discriminarea pe criteriile apartenenței sexuale, care subsumează și celebrele teorii de gen despre care s-a făcut vorbire în punctul anterior.

Textul Misiunea Bisericii în lumea contemporană a fost puțin tratat de către teologi, atenția fiind acorda-tă textului cu conotații dogmatice referitor la relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine. Acest text însă este suficient pentru a se constata tendința de a transforma Bisericile Ortodoxe în simple instituții lumești puse în slujba planurilor anticreștine ale Noii Ordini Mondiale.

impresia că pseudosinodul ecumenist din Creta și-a însușit idealuri ale francmasoneriei este susținută cumva și de definiția pe care o dă marele teolog român Dumitru Stăniloae ecumenismului: „Ecumenismul este produsul masoneriei; iarăşi vor să relativizeze credinţa adevărată. […] Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă nu sunt Biserici surori. Nu există decât un singur Trup, deci o singură Biserică. Noțiunea de bise-rici surori este improprie”55.

55. “Schimbarea la Faţă”, nr. 2, luna 11/1997, p. 8; Omagiu memoriei părintelui Dumitru Stăniloaie, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, iaşi, 1994, p. 93.


4. A avut pseudosinodul din Creta poziția corectă față de știința contemporană și mai ales față de scientismul materialist-ateist din zilele noastre?

Nu. Din dorința de a nu ofensa comunitatea științifică și de a evita acuzațiile presei aservite planu-rilor Noii Ordini Mondiale că Biserica Ortodoxă ar fi medievală, anacronică etc., membrii pseudosinodului din Creta au pierdut din vedere, atunci când și-au expus principiile generale cu privire la știință, că la ora actu-ală cuceririle științei (împreună cu ale corolarului său, tehnologia) sunt în măsură considerabilă deturnate de la scopurile lor cognitive pentru a participa la implementa-rea unei agende politice ce vizează combaterea cu orice preț a adevărului revelat, înlocuirea acestuia cu adevăru-rile relative (și de multe ori cu interpretări materialist-ateiste a datelor științifice) și imanente ale științei experi-mentale, desființarea năzuinței firești a sufletului omului către Dumnezeu și închiderea acestuia într-o realitate mundană, percepută ca realitate ultimă, cu promisiunea distopică a fericirii, și, în ultimă instanță, dezumanizarea ființei umane contemporane și pregătirea acesteia pen-tru tragedia finală a istoriei – apariția lui antihrist.

În condiții normale, cercetarea științifică a lumii este într-adevăr un dar de la Dumnezeu, pe care Biseri-ca l-a apreciat întotdeauna, iar omul de știință are liber-tatea, garantată oricum de stat, de a face cercetări, care de cele mai multe ori sunt benefice pentru viața omului și sunt binecuvântate de Dumnezeu.


În condițiile în care însă o parte importantă a cer-cetării științifice din zilele noastre are scopul declarat de a contrazice adevărul revelat, „binecuvântarea” generală dată științei riscă să legitimeze și modul pseudoștiințific de luptă contra revelației divine, care are ca obiectiv de-credibilizarea adevărurilor creștine și înlocuirea lor cu “revelații” tehnico-științifice.

Chiar dacă sinodul a făcut câteva precizări legate de necesitatea de a se ține seama de morala creștină și de principiile acesteia, ce ecou pot avea asemenea cuvinte în urechile multor oameni de știință care îmbrățișează un ateism militant agresiv? A face asemenea afirmații pentru oamenii de știință creștini este redundant, de-oarece aceia știu deja raportul dintre revelația divină și cea naturală, științifică.

Într-un document de popularizare a problemati-cii pseudosinodului din Creta, se pune întrebarea dacă sunt permise cercetările științifice asupra omului, iar răspunsul este “Da”, după care este adăugată condiția ca cercetătorul să respecte principiile morale ale Bisericii Ortodoxe56. Dar dacă omul de știință este ateu, budist, musulman, mozaic sau romano-catolic? Ce înțelege el din textul acesta? Că, în principiu, cercetările științifice asu-pra omului sunt permise de către Biserica Ortodoxă, dar cu o condiție subiectiv-religioasă, care îi privește eventu-al pe cei ce sunt de religia ortodoxă, nicidecum pe el.

Se poate spune că, fără niciun fel de diplomație,



pseudo sinodul din Creta a aprobat toate abuzurile etice care se fac asupra persoanei umane în zilele noas-tre prin intermediul științei și tehnicii, de la manipulări genetice de tot felul până la îndosarierea electronică a individului, față de care pseudosinodul nu a avut niciun cuvânt de spus?

O poziție diplomatică și inteligentă pe această temă ar fi trebuit să îi determine pe sinodali să se rezume la a face o distincție clară între știință și pseudoștiință, con-damnându-o pe cea din urmă alături de toate teoriile politice care o însoțesc (ateism, darwinism, materialism, comunism etc.), la a-și manifesta îngrijorarea față de abu-zurile de toate felurile asupra persoanei umane săvârșite de cercetarea științifică necenzurată de o legislație clară, care să țină seama de demnitatea, integritatea, intimita-tea și unicitatea persoanei umane și, eventual, la a cere statelor să contribuie cu o legislație de inspirație creștină la crearea unui cadru juridic în care cercetarea științifică să se poată desfășura fără a pune în pericol viața omului sau chiar viața în general pe pământ.

5. Cum rezolvă pseudosinodul din Creta situațiile în care drepturile omului sunt folosite contra tradiției sale bisericești?

unul dintre cele mai confuze pasaje din textul re-feritor la misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contem-porană este acela referitor la drepturile omului și apli-carea acestora în lumina învățăturii sale despre Sfintele


Taine, familie, locul bărbatului și femeii în Biserică și valorile Bisericii în general (paragraf E.3).

Drepturile fundamentale ale omului reprezintă o valoare juridică fundamentală a societății contempo-rane. Cele mai multe dintre ele sunt enunțate în baza unor principii de inspirație creștină (dreptul la viață, la educație, la informare, la liberă circulație, la acces liber la justiție etc.), dezgolite însă, de către gânditorii iluminiști francmasoni atei care le-au enunțat în seco-lele XViii-XiX, de semnificațiile spirituale care le dau substanță în Biserică.

Din păcate, asistăm în zilele noastre la folosirea abuzivă a drepturilor omului ca armă de luptă foarte eficientă împotriva etosului societăților creștine, pentru afirmarea autonomiei omului modern față de Dumne-zeu și Biserica Sa. Această realitate tristă i-a determinat pe unii ierarhi ortodocși să asocieze această folosire ne-corespunzătoare a drepturilor omului chiar cu “erezia” sau cu “o nouă idolatrie”57.

Cum are de gând să aplice drepturile omului în lumina tradițiilor și valorilor ortodoxe nu explică pseu-dosinodul din Creta, dar ne putem face o impresie din analiza câtorva exemple practice din viața societății creștine din zilele noastre. Dreptul legitim la învățătură nu este oare folosit în mod abuziv de către statul de tip european pentru a proclama spațiul academic ca spațiu eminamente ateu, în care Dumnezeu nu are ce căuta, și

57. http://jurnal.md/ro/international/2016/3/22/patriarhul-rus-sustine-ca-drepturile-omului-sunt-erezia-modernitatii/.

http://www.jurnal.md/ro/international/2016/3/22/patriarhul-rus-sustine-ca-drepturile-omului-sunt-erezia-modernitatii/

http://www.jurnal.md/ro/international/2016/3/22/patriarhul-rus-sustine-ca-drepturile-omului-sunt-erezia-modernitatii/


a îndoctrina copiii creștini de la cea mai fragedă vârstă în duhul necredinței și al scepticismului religios? Cau-za cea mai importantă a divorțurilor nu este coliziunea brutală dintre utilizarea feministă agresivă a princi-piului egalității dintre bărbat și femeie58 pentru a dărâ-ma principiul biblic al ascultării femeii față de bărbatul său, perceput de către feminism, în mod despiritualizat, ca pe o oprimare a femeii de către valorile “societății patriarhale”? Cauza rupturii extrem de grave dintre generații nu este oare scoaterea copilului de sub auto-ritatea firească a părinților săi și educarea lui de către stradă, printr-o forțare a interpretării drepturilor copilu-lui? Cauza avorturilor nu este oare interpretarea imorală și chiar ilegală59 a dreptului persoanei de a dispune de propriul trup în sensul dreptului de a decide viața sau

58. Contrar opiniilor feministe, Biserica este cea care a stabilit pentru prima dată egalitatea de șansă la mântuire dintre bărbat și femeie. Prin-cipiul a fost enunțat pentru prima dată de către Sfântul Apostol Pavel și reprezintă o revoluție spirituală pentru familia de tip greco-roman, în care femeia era sclava bărbatului: “Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos iisus” (Gal. 3,27-28). Ascultarea femeii față de bărbat nu reprezintă o aservire a acesteia, așa cum pretinde feminismul, ci o transpunere în viața de familie a modelului de dragoste dintre Hristos și Biserica Sa: “Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul” (Ef. 5,22-24).

59. Articolul 26, alin. 2) al Constituției României prevede ca limite ale dreptului de a dispune de propria persoană atingerea drepturilor și libertăților celorlalți. Cel mai important drept al omului este dreptul la viață (art. 22, alin. 1), pe care mama ucigașă i-l încalcă grosolan micuțului avortat, în baza unor abstracții medico-juridico-pseudoteologice referi-toare la momentul în care omul devine... om.


moartea ființei umane zămislite în acel trup, corelată cu opiniile juridico-medicale de sorginte darwinistă referi-toare la momentul evoluției în ființă umană a fetusului (bazate, ironic, pe părerile pseudoteologice ale lui Tomas d’Aquino referitoare la momentul creării sufletului)?

Cu înțelepciune, evitând greșeala condamnării drepturilor omului, pentru a nu se pune în situația de neconstituționalitate, în țări ca România, pseudosinodul din Creta ar fi trebuit să se limiteze la a trasa clar limi-tele teologice ale înțelegerii drepturilor omului, în loc să propună o sinteză între acestea și tradiția bisericească, împotriva cărora ele sunt în general folosite de către agenda politică a lumii contemporane, și să militeze pe lângă autoritățile politice pentru crearea unui cadru în care aceste drepturi să fie aplicate, fără a se face purtă-toare ale unei agende politice anticreștine.

6. Care este poziția pseudosinodului din Creta față de ecologie?

un alt aspect interesant al acestui document este profesiunea de credință a membrilor pseudosinodului din Creta față de propaganda ecologistă contempo-rană. ignorând faptul că ecologia este un instrument de descreștinare aparținând religiei New-Age, care urmărește instaurarea la nivel planetar a unui cult păgân al Pământului-Mamă, aceștia au dat glas îngrijorării față de “criza ecologică actuală”, “schimbări climaterice”, “încălzire globală”, fără să își pună problema, pe care și-o pun suficienți oameni responsabili din diverse alte


ramuri de activitate, dacă acestea sunt realități sau in-strumente de propagandă, menite a facilita instaurarea noii mentalități, total anticreștine, a Noii Ere.

Consecință a angajamentului teologic ecologist, si-nodalii din Creta au instituit o sărbătoare a mediului în-conjurător, în prima zi a anului bisericesc, 1 septembrie. Această sărbătoare o țin împreună cu romano-catolicii, într-o simbioză religioasă între ecumenism și ecologie, ambele instrumente ale Noii Ordini Mondiale și ale re-ligiei sale, New Age.

Preocuparea pentru creația lui Dumnezeu este constantă în Biserica Ortodoxă și ea se exprimă în for-me liturgice mult mai consistente decât lozincile new-agiste ale crizei ecologice și ale schimbărilor climate-rice. Biserica Ortodoxă are sărbători speciale dedicate curățirii și înnoirii creației (sfințirea apelor la Bobotea-ză, la izvorul Tămăduirii), are o teologie a creației foarte bine documentată și ancorată în revelație, în mijlocul căreia este ideea că Dumnezeu l-a făcut pe om rege al creației și administrator al acesteia și, în această calita-te, omul are obligația de a o conduce în consonanță cu principiile creștine. Întărirea acestei conștiințe este cel mai sigur mod de a participa la soluționarea probleme-lor legate de mediul înconjurător al societății.

7. Condamnă pseudosinodul din Creta naționa-lismul?

Precaritatea analizării de către sinodali a textului Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană se


vădește și în ultimul alineat al paragrafului D din docu-ment, unde se spune: “Biserica Ortodoxă condamnă, de asemenea, războaiele provocate de naționalism, precum și pe cele care provoacă epurări etnice, schimbări ale granițelor și ocuparea de teritorii”. Din text se vede clar că “războaiele provocate de naționalism” sunt altceva de-cât cele “care provoacă epurări etnice”, adică războaiele provocate de extremismul șovin, revanșard, xenofob.

Despre ce războaie provocate de naționalism vor-bește oare textul respectiv? Războaiele de apărare a patri-ei, binecuvântate de Biserică, sunt provocate de obicei de nevoia de supraviețuire a națiunii. Să condamne oare Bi-serica războaie de genul celor purtate de popoarele orto-doxe balcanice contra cotropirii otomane, revoluția de eli-berare a grecilor, Războiul de independență a României, Războiul de întregire națională din 1917-1919 etc.?

Războaiele de opresiune sunt provocate de extre-mismul xenofob, revanșard, nicidecum de naționalism. În spațiul ortodox există o distincție foarte bine arti-culată între naționalism și extremismul cu motivare pseudonaționalistă. Naționalismul, în concepția orto-doxă, este o formă de ipostaziere a idealului creștin în mijlocul unui popor, pe care acesta îl dezvoltă în funcție de propriile calități. Naționalismul sănătos nu predică ura față de aproapele sau față de alte popoare, ci dra-gostea față de acestea, realizată prin înțelegerea propriei identități naționale. Naționalismul despiritualizat poate cădea în extremism șovin, dar se vede clar că aici e vorba despre două concepte distincte.


Biserica a știut întotdeauna să cultive dragostea față de propria națiune și de aspirațiile creștine ale acesteia în orizontul sobornicității sale, al universalității sale, în care “nu mai e nici iudeu, nici elin (Gal. 3,28)”, descurajând orice formă de extremism naționalist, atât la nivel social, cât și la nivel eclesial. În acest sens, în 1872, un sinod al Patriarhilor răsăriteni a condamnat etnofiletismul (extremismul etnic, manifestat în spațiul bisericesc, care pune în umbră caracterul sobornicesc, universal al Bisericii lui Hristos) ca erezie, deoarece granițele naționale nu pot îngrădi universalitatea mesa-jului mântuirii adus de Hristos.

Formularea din documentul sinodal din Cre-ta pare un tribut direct adus mentalității Noii Ordini Mondiale, care urmărește printre altele discredita-rea ideii naționale și a naționalismului, în favoarea internaționalismului globalist.

8. S-a admis căsătoria între persoanele de același sex?

Nimeni nu a afirmat că pseudosinodul din Creta ar fi aprobat căsătoria între persoane de același sex, însă paragraful ii.6 al textului Sfânta Taină a Cununiei și impedimentele acesteia afirmă că “la aplicarea tradiției bisericești cu privire la impedimentele la căsătorie, practica bisericească trebuie să țină cont, în egală măsură, de prescripțiile legislației civile cu privire la acest subiect, fără să depășească limitele iconomiei bisericești”60.

60. http://basilica.ro/sfanta-taina-a-cununiei-si-impedimentele-la-

http://basilica.ro/sfanta-taina-a-cununiei-si-impedimentele-la-aceasta-document-oficial/


Apartenența la același sex se constituie încă într-un impediment de ordin civil în calea căsătoriilor ho-mosexuale. În momentul în care statul va decide că apartenența la același sex nu se mai constituie într-un impediment civil la căsătorie, Biserica s-a angajat să țină seama, în egală măsură, de prescripțiile legislației civile cu privire la acest subiect. Cum iconomia biseri-cească pare a fi un concept din ce în ce mai elastic pen-tru sinodalii cretani, și în documentul Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană Biserica s-a angajat în lupta contra discriminării de orice natură, este greu de spus dacă cei ce au adoptat acest document se vor putea opune impunerii căsătoriilor de același sex cu cel puțin atâta eficiență cu cât încearcă să o facă în zilele noastre.

9. Căsătoriile mixte sunt o noutate introdusă de către pseudosinodul din Creta?

Nu. Ele reprezintă o practică necanonică de mult timp, însă pseudosinodul din Creta era chemat să re-instituie forța juridică a canonului 72 Quinisext. În loc să facă acest lucru, a confirmat această excepție de la regulă, argumentând că astfel de dispense există în is-toria bisericească. În broșura de popularizare a pseudo-sinodului din Creta, Patriarhia prezentă ca argumenta-re o consemnare din Nomocanonul Sfântului Fotie, în care se spune că “Biserica este pusă în fața unor astfel de căsătorii mixte, recunoscute de către stat”61, nu că

aceasta-document-oficial/. 61. Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta, întrebări și răspunsuri,

http://basilica.ro/sfanta-taina-a-cununiei-si-impedimentele-la-aceasta-document-oficial/


Biserica ar accepta ca doctrină posibilitatea unor ast-fel de însoțiri. Este invocat și un regulamentul româ-nesc din secolul al XiX-lea, al clerului ortodox român în raporturile lor cu credincioșii eterodocși. Regulamentul nu are nicio relevanță în materie, deoarece consemnea-ză o practică necanonică perpetuată în Biserică în lipsa unei decizii ferme la nivel panortodox.

10. Ajută căsătoria mixtă la mântuirea credinciosului?

Nu. una dintre argumentările sinodului este că “posibilitatea aplicării iconomiei bisericești cu privire la impedimente trebuie reglementată de fiecare sfânt sinod al fiecărei Biserici Ortodoxe Autocefale... astfel încât să servească la mântuirea omului”. Se mai spune de către apărătorii sinodului că “primind binecuvânta-rea Bisericii pentru Taina Cununiei, persoana creștin ortodoxă evită conviețuirea în desfrâu și uitarea de Hristos și, astfel, poate participa la celelalte Taine Sfin-te, nefiind oprită de la Sfânta Taină a Euharistiei, din cauza păcatului desfrânării”62.

Ceea ce nu ne spun apărătorii pseudosinodului din Creta și ai căsătoriilor mixte este cum se poate ofi-cia o Sfântă Taină a Bisericii unei persoane care nu este membră a Bisericii noastre. În realitate, printr-o căsă-torie mixtă, contractată împotriva prevederii canonice a canonului 72 Quinisext, se creează doar iluzia unei conviețuiri binecuvântate de Dumnezeu prin Sfânta

Basilica, București, 2017, p. 25. 62. Ibidem, p. 27.


Taină a Căsătoriei, cei doi trăind în continuare în des-frânare și punându-și în continuare în pericol mântui-rea, într-un pericol cu atât mai mare cu cât sunt păcăliți de către autoritățile eclesiale că viața lor este binecu-vântată de Dumnezeu.

11. Care sunt efectele lăsării binecuvântării cununiei mixte la nivelul sinoadelor locale?

Prin această decizie se înfrânge practica unitară a Bisericii în materia căsătoriei, creându-se posibilitatea ca o căsătorie mixtă contractată într-o anumită Biserică locală să nu fie recunoscută în alta, ceea ce dăunează profund unității liturgice și canonice bisericești, pe care pseudosinodul din Creta pretinde că a slujit-o ca scop primordial.

12. Care sunt efectele lăsării aplicării iconomiei în privința postului la latitudinea episcopilor Bisericilor locale?

Ca și în privința cununiei, aplicarea iconomiei cu privire la post s-a lăsat la nivelul deciziilor episcopilor Bisericilor locale, ceea ce iarăși introduce o ruptură la nivelul practicii unitare a Bisericii în această privință, creând posibilitatea ca în anumite părți ale Ortodoxiei să existe o laxitate mai mare în această privință.

un element interesant este prevederea din art. 7 al textului Importanța postului și respectarea lui as-tăzi, referitoare la implementarea iconomiei cu privire


la posturi în funcție de “vitregia vremurilor”. Această expresie poate fi interpretată adesea în sensul în care în lumea “vitregă” în care trăim acum nu se mai cuvine să ținem posturi atât de aspre ca în trecut, deoarece vre-murile și mentalitățile s-au schimbat. Este un reperto-riu pe care îl atacă toți adepții ecumenismului din clerul ortodox contemporan.

13. S-au afirmat unitatea și unicitatea Bisericii la pseudosinodul din Creta?

În mod paradoxal, niciuna dintre acestea nu a fost afirmată în mod real. Este adevărat că documentul despre relațiile cu lumea creștină prevede afirmarea faptului că Biserica Ortodoxă este una, sfântă, sobornicească și apostolească, însă într-un context ecumenist mai larg al documentului, ceea ce face ca ea să fie ineficientă.

Membrii CMB participanți la Adunarea Generală de la Porto Alegre au adoptat o declarație în care afir-mă: “Mărturisim una, sfânta, soborniceasca și aposto-leasca Biserică așa cum este exprimată în Crezul Niceo-Constantinopolitan (381)”63. După aceea, documentul explică faptul că Biserica este una, dar “este chemată să își exprime unitatea într-o bogată diversitate”, este apostolică, pentru că există o singură învățătură aposto-lică, dar “pot exista în mod legitim diferite formulări ale

63. https://oikoumene.org/en/resources/documents/assembly/2006-porto-alegre/1-statements-documents-adopted/christian-unity-and-mes-sage-to-the-churches/called-to-be-the-one-church-as-adopted.

https://www.oikoumene.org/en/resources/documents/assembly/2006-porto-alegre/1-statements-documents-adopted/christian-unity-and-message-to-the-churches/called-to-be-the-one-church-as-adopted




credinței Bisericii”, este sfântă, pentru că Dumnezeu a creat “un templu sfânt” al tuturor celor ce trăiesc, în di-versitate, evanghelia lui. Despre sobornicitatea Bisericii, documentul spune: “Taina [sobornicității] este exprima-tă în fiecare comunitate de credincioși botezați, în care credința apostolică este mărturisită și trăită, evanghelia este propovăduită și sunt săvârșite sfintele taine. Fiecare biserică este Biserica Catolică și nu doar o parte a aces-teia. Fiecare biserică este Biserica Catolică, dar nu în în-tregimea acesteia. Fiecare biserică își împlinește catolici-tatea când se află în comuniune cu alte biserici. Afirmăm că catolicitatea Bisericii este exprimată cel mai vizibil în intercomuniune și o slujire recunoscută și reconciliată”.

Din textul de mai sus, vedem că, din perspectivă ecumenistă, afirmarea faptului că Ortodoxia este Bise-rica una, sfântă, sobornicească și apostolească nu ridică niciun semn de întrebare, de vreme ce documentul de la Porto Alegre arată că toate membrele CMB pot avea fără probleme această pretenție, pentru că toate sunt “una, sfântă, sobornicească și apostolească biserică”, însă în mod nedeplin, iar deplinătatea o dă doar comuniunea lor sub umbrela ecumenistă.

Ortodoxia poate și trebuie afirmată ca una, sfân-tă, sobornicească și apostolească Biserică în afara contextului ecumenist, sau mai bine zis deasupra aces-tui context, în care participarea la CMB relativizează și lipsește astfel de mesaj de orice relevanță.

Este de neînțeles de ce sinodalii din Creta prezintă această afirmare ca pe un succes atât de mare, dat fiind


că, pe de o parte, au făcut-o într-un sinod ortodox, nu în Conciliul Vatican ii sau la Adunarea Generală a CMB de la Busan, iar pe de altă parte, credincioșii ortodocși măr-turisesc în fiecare zi acest lucru din 381 d.Hr. încoace.

14. Ce înseamnă sintagma “unitatea tuturor creștinilor”?

Broșura de popularizare a pseudosinodului din Creta, editată de Patriarhia Română, prezintă ca pe o mare victorie a Ortodoxiei înlocuirea expresiei “unita-tea pierdută a creștinilor”, așa cum apărea în textul pre-sinodal, cu cea de “unitatea tuturor creștinilor”64. Textul patriarhal propune această explicație ca pe o motivare a participării Bisericilor Ortodoxe la ecumenism, pentru a-i convinge pe ceilalți membri să se unească pe baza “credinței și tradiției Bisericii primare a celor șapte Sinoade Ecumenice”.

Sintagma “unitatea tuturor creștinilor” este defici-tară pentru că îi recunoaște drept creștini pe toți cei ce s-au lepădat de adevărul de credință al Bisericii Ortodoxe. Apoi, credința și tradiția primară a celor șapte Sinoade sunt invocate și de textele ecumeniste ca bază a refacerii unității tuturor creștinilor, însă fiecare membru al CMB are propria interpretare a ce înseamnă credința și tradiția Bisericii primare, acest lucru fiind considerat o unitate în diversitate acceptabilă și chiar dorită în CMB.

Credința și tradiția Bisericii primare sunt păstrate

64. Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta, întrebări și răspunsuri, Basilica, București, 2017, pp. 31-32.


numai în cadrul Bisericii Ortodoxe și în această formă trebuie acceptate și trăite de către cei ce vor să se afle în unitate cu Biserica adevărată a lui Hristos, iar baza de discuție nu se poate reduce doar la cele șapte sinoade din primul mileniu, fără a le include și pe cele care au condamnat explicit catolicismul și protestantismul.

Chiar dacă nu se folosește expresia “unitatea pier-dută a creștinilor”, ce altceva înseamnă celelalte sintag-me folosite: “refacerea unității creștine”, “restaurarea unității cu ceilalți creștini”, “restabilirea finală a unității”?

15. Ce realizează Biserica Ortodoxă prin participarea la dialogurile interconfesionale?

Nimic. Patriarhia Română propune credincioșilor ortodocși un răspuns elaborat, din care rezultă că prin aceste dialoguri Biserica Ortodoxă pe de o parte mărturisește “dreapta credință și modul de înțelegere apostolic și patristic al Bisericii”, pe de altă parte, contri-buie la buna înțelegere între confesiuni, într-un spațiu comun de conviețuire65.

Declarația de la Porto Alegre sau cea de la Busan ne arată însă că, după un secol de mărturisire a dreptei credințe, rezultatul, la nivelul CMB, este nul. Vocea Bi-sericii Ortodoxe a fost considerată în această federație protestantă ca una oarecare dintre sute.

Ceea ce nu spune documentul patriarhal este că discuțiile la nivel ecumenist se poartă între liderii diver-selor comunități, nu între misionarii ortodocși și poporul

65. Ibidem, p. 32.


aflat în erezie sau schismă, care are nevoie de cuvântul lui Dumnezeu. Adevăratul misionarism este, în spațiul occidental, în sarcina credincioșilor ortodocși care Îl mărturisesc pe Hristos mult mai eficient decât structu-rile administrative ale Bisericii și îi aduc pe occidentali la adevărata credință, pe care le-o oferă în maniera sa au-tentică, nu diluată cu concepțiile ecumeniste ale condu-cătorilor Bisericii.

Despre eficiența mărturisirii ortodoxe în cadrul ecumenist ne vorbește foarte frumos doctorul Alexan-dros Kalomiros: “Dar cum li se va spune occidentalilor că Biserica Ortodoxă este Biserica unică și Adevărată, când ei o văd însoțindu-se cu «bisericile» false, ca fiind egală între egale? Nu vor crede ei, drept urmare, că Ortodoxia este asemenea celorlalte – relativă și parțială? Sau este rezonabil să sperăm că aceste concilii ale unor fanatici purtători de beretă și ale unor preoți îmbrăcați în rasă vor fi vreodată în stare să recunoască adevărul? Ei nu fac decât să-i flateze pe ortodocși, pentru a-i atrage de partea lor. Dacă ar avea o nostalgie autentică de a cunoaște Ortodoxia, nu ar avea nevoie de consilii și de conferințe: s-ar îndrepta direct spre izvoarele acesteia, spre Părinții și Sfinții ei”66.

16. La ce ajută evaluarea dialogurilor inter-confesionale?

la nimic. În 1998, s-a făcut o evaluare a dialogu-lui ecumenist de până atunci, s-a tras concluzia că este foarte neproductiv pentru ortodocși, s-a trasat o peri-oadă până la care să se rezolve problemele, după care

66. Alexandros Kalomiros, op. cit., p. 14.


dialogul a continuat până în zilele noastre, în ciuda fap-tului că între timp nu s-a întâmplat nimic semnificativ.

Documentul despre relația cu lumea creștină vorbește despre un impas în care se află mișcarea ecu-menistă, după care se manifestă angajamentul de a se lucra și mai intens pe linia cooperării ecumeniste.

17. A fost proclamat ecumenismul ca dogmă de credință?

Caracterul eretic al pseudosinodului din Creta este dat de faptul că a promovat ca singură politică misionară a Bisericii Ortodoxe față de ereziile și schis-mele din afara sa și ca viziune proprie despre Biserică ecumenismul, care este în sine o erezie eclesiologică, ce afirmă că unitatea creștinilor se poate realiza prin adu-cerea laolaltă a Bisericii Ortodoxe cu toate mișcările eretice și schismatice de inspirație creștină, fără nicio preocupare față de adevărul ortodox de credință pe care trebuie să se construiască orice încercare de readucere a ereticilor în sânul Bisericii.

ideea că Biserica Ortodoxă îi va convinge pe protestanți și romano-catolici să se lepede de ereziile lor și să devină ortodocși este o himeră. Consiliul Mon-dial al Bisericilor nu a fost creat pentru a-i face pe protestanți și catolici să revină la Ortodoxie, ci pentru a crea o unire sincretistă a tuturor creștinilor într-o organizație pancreștină în care adevărul de credință să fie relativizat prin minimalism dogmatic și unitate în diversitate. Această construcție este o fază premer-


gătoare unirii tuturor religiilor lumii într-o organizație religioasă planetară, al cărei scop este instaurarea lui antihrist.

Din această perspectivă, este falsă afirmația potri-vit căreia dialogul cu ceialalți creștini nu poate fi con-siderat o atitudine eretică, întrucât dialogul nu este dogmă de credință. Acest dialog cu ereticii a determinat acceptarea unor idei eclesiologice eretice și transpune-rea lor în documentele oficiale ale Bisericii Ortodoxe.

Mulți sfinți ai secolului XX: Sfântul iustin Popovici, Sfântul Nicolae Velimirovici, Sfântul ignatie Branciani-nov, Sfântul Serafim Sobolev, Sfântul Paisie Aghioritul, Sfântul ioan iacov de la Neamț, mari părinți duhovnici români: părintele iustin Pârvu, părintele ilie Cleopa, pă-rintele Arsenie Papacioc, mari teologi ai secolului XX: părintele Dumitru Stăniloae, părintele Seraphim Rose și mulți alții, care, împreună, alcătuiesc un adevărat con-sensus Patrum al secolului XX, contemporan acestei erezii, au afirmat la unison că ecumenismul este ere-zie eclesiologică și chiar erezie a tuturor ereziilor. S-a afirmat și s-a și demonstrat în nenumărate rânduri că, deși nu a proclamat dogme noi, pseudosinodul din Creta a adus atingere unor dogme mai vechi, prin acceptarea unor idei eclesiologice ecumeniste referitoare la “unita-tea Bisericii” sau “refacerea unității creștinilor”. Vorbind despre eclesiologia adoptată la adunarea ecumenistă de la Busan, din 2013, cinci episcopi greci au denumit-o chiar dogmă: “a fost formulată dogma protestantă des-pre unitatea ecleziologică nevăzută a Bisericii”67.

67. Vezi infra, https://graiulortodox.wordpress.com/tag/declaratia-de-unitate-new-delhi/.

https://graiulortodox.wordpress.com/tag/declaratia-de-unitate-new-delhi/

https://graiulortodox.wordpress.com/tag/declaratia-de-unitate-new-delhi/


Afirmația că niciun sinod ortodox canonic nu a de-clarat vreodată ecumenismul ca “panerezie” este com-bătută de anatema dată ecumenismului în 1983 de că-tre Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei (care din 2007 a revenit în componența Bisericii Ruse, neanulând acea anatemă), în care acesta a fost numit “erezie”. Se poate oare afirma că, deși a dat titani ai teologiei ortodoxe a secolului XX, precum arhiepisco-pul Averchie Taușev, mitropolitul sfânt ioan Maximovi-ci68, părintele Seraphim Rose sau mitropolitul Filaret și s-a recunoscut mereu parte a Bisericii Ortodoxe istorice rusești, ROCOR nu avea un sinod canonic în momentul în care a condamnat ecumenismul și că era în afara Or-todoxiei la acel moment?

Biserica Ortodoxă Georgiană a ieșit din CMB, în 1997, la presiunea unor centre monahale puternice din acea țară, care au denunțat ecumenismul ca erezie și “ere-zie a ereziilor”69. În anul 1972, patriarhul Alexandriei Nico-lae al Vi-lea a numit ecumenismul “erezie și panerezie”70, considerându-l “îndreptat împotriva Ortodoxiei”. imediat după pseudosinodul din Creta, mitropolitul ieremia de Gortina, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodo-xe a Greciei, a declarat că “noi, ca Biserică a Gortinei și Megalopolisului, episcop, cler și popor al lui Dumnezeu,

68. Recunoscut ca unul dintre cei mai mari sfinţi ai secolului XX chiar şi de siteul mitropolitan Doxologia: http://doxologia.ro/sfantul-ierarh-ioan-maximovici.

69. http://orthodoxinfo.com/ecumenism/georgia.aspx. 70. http://apologeticum.ro/2012/05/un-patriarh-ortodox-condamna-

ecumenismul-un-sinod-ortodox-a-dat-anatemei-pe-ecumenisti/

http://www.doxologia.ro/sfantul-ierarh-ioan-maximovici

http://www.doxologia.ro/sfantul-ierarh-ioan-maximovici

http://orthodoxinfo.com/ecumenism/georgia.aspx


condamnăm oficial ecumenismul ca panerezie”71. În Du-minica Ortodoxiei din 2012, Mitropolitul Serafim al Pireu-lui a rostit anatema asupra panereziei ecumeniste: “Celor care predică și învață panerezia ecumenist intercreștină și interreligioasă, anatema!”72 (s.n.).

18. Au fost acceptate ereziile și schismele ca “biserici”?

Da. Argumentarea că s-a acceptat termenul “bi-serică” în alte înțelesuri și uzanțe “din perspectivă juridică, istorică, socială, culturală, altul decât înțelesul ontologic și teologic”73 este lipsită de substanță și insi-dioasă, deoarece documentul despre relațiile ortodoxe cu lumea creștină nu este nici juridic, nici sociologic, nici istoric și nici măcar cultural, ci unul referitor la realități ontologice și teologice legate de Biserică.

Nimeni nu i-a cerut Bisericii Ortodoxe să stabi-lească prin textul sinodal un raport juridic sau o analiză istorică, o cercetare sociologică sau o operă culturală refe-ritoare la celelalte “biserici și confesiuni”, ci să definească corect din punct de vedere eclesiologic și canonic relații ontologice și teologice față de celelalte comunități care se revendică a fi creștine. legile statului, care reglemen-tează relațiile dintre culte pot avea pretenția că recunosc juridic o persoană juridică care se numește cum dorește,

71. http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2016/10/08/mitropolitul-iere-mia-de-gortina-anatematizeaza-panerezia-ecumenismului-semnata-de-tradatorii-ortodoxiei-participanti-la-adunarea-din-creta/.

72. http://aparatorul.md/spicuiri-dintre-anatemele-rostite-in-mitropolia-pireului-rostirea-anatemelor-in-duminica-ortodoxiei/.


http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2016/10/08/mitropolitul-ieremia-de-gortina-anatematizeaza-panerezia-ecumenismului-semnata-de-tradatorii-ortodoxiei-participanti-la-adunarea-din-creta/



http://www.aparatorul.md/spicuiri-dintre-anatemele-rostite-in-mitropolia-pireului-rostirea-anatemelor-in-duminica-ortodoxiei/

http://www.aparatorul.md/spicuiri-dintre-anatemele-rostite-in-mitropolia-pireului-rostirea-anatemelor-in-duminica-ortodoxiei/


în condițiile legii, iar pentru a face acest lucru statul nu are nevoie de recunoașterea din partea Bisericii Ortodoxe a “denumirii istorice a unor biserici și confesiuni”.

În înțelegerea acestui aspect, trebuie ținută seama de două aspecte fundamentale, legate de raportul dintre documentul presinodal și forma aprobată. Documentul presinodal conținea formula “recunosc existența istorică a altor biserici și confesiuni creștine”, care arată clar despre ce era vorba și la ce fel de recunoaștere se făcea referire. În plus, documentul adoptat adaugă o premisă din Declarația de la Toronto pentru a justifica această recunoaștere a denumirii istorice. Prevederea respectivă, “din includerea în consiliu, nu rezultă că fiecare biserică este obligată să vadă celelalte biserici ca biserici în adevăratul și deplinul sens al cuvântului”, ne indică fap-tul că este vorba despre o recunoaștere a calității teologi-ce și chiar ontologice de “biserică”, chiar dacă, în duhul Declarației de la Toronto, și al Conciliului ii Vatican, din care este inspirată, premisa respectivă permite diferite niveluri de bisericitate ale celorlalte membre ale CMB.

un element extrem de interesant este formula “bi-serici și confesiuni”, în condițiile în care aproape toate membrele CMB74 au în “denumirea istorică” termenul “biserică”, niciuna neavând termenul istoric “confesiu-ne”. Cui recunoaște Biserica Ortodoxă “denumirea isto-rică de confesiune creștină”, de vreme ce nu există nicio comunitate cu astfel de nume?

În realitate, expresia “biserici și confesiuni” este o

74. https://oikoumene.org/en/member-churches.

https://www.oikoumene.org/en/member-churches


evaluare din perspectivă eclesiologică ortodoxă a dife-ritelor comunități creștine, făcută în duhul Conciliului ii Vatican și al Declarației de la Toronto, prin care se apreciază că există în lumea occidentală comunități care se pot numi “biserici” și comunități care se pot numi “confesiuni”. Această evaluare se vădește și din art. 4 al documentului, în care se spune, în același duh, că Biserica Ortodoxă “a cultivat întotdeauna dialogul cu cei care s-au separat de ea, cu cei de aproape și cu cei de de-parte”. Evident, cei de aproape și cei de departe nu sunt catalogați printr-o raportare spațială, ci eclesiologică.

19. Există o tradiție ortodoxă a numirii ereticilor “biserică”?

Nicidecum. Apărătorii ecumenismului și ai pse-udosinodului din Creta încearcă să acrediteze ideea că pseudosinodul din Creta nu a inovat folosirea termenu-lui “biserică” pentru eretici, ci că el a mai fost folosit în istorie. În sprijinul acestei afirmații aduc câteva situații în care s-ar fi folosit în decursul timpului termenul “bi-serică” pentru a-i defini pe eretici, ignorând faptul că există un noian de dovezi contrare, care arată că ereticii nu pot fi numiți “biserică”.

Încercând să demonstreze că există o tradiție a numirii ereticilor “biserică”, apărătorii ecumenismului argumentează de obicei, fără să își dea seama, în favoarea acordării unui statut eclesial ereticilor, chiar dacă spun că nu se referă decât la denumirea istorică propriu-zisă.


O explicare a acestei duplicități o face chiar mi-tropolitul ierotheos Vlachos de Nafpaktos, pe care ecumeniștii români îl citează intens în favoarea lor, mai ales pentru textele elogioase la adresa membrilor Sfân-tului Sinod care au participat în Creta. Mitropolitul grec afirmă: “consider că a avut loc o «inducere în eroare» a membrilor pseudosinodului din Creta de către cei ce au afirmat că în perioada celui de-al doilea mileniu ortodocșii caracterizau grupările eretice drept «Bise-rici», fără să se facă referire la subiect în ansamblul lui”75.

Din argumentarea iPS ierotheos rezultă: 1. Teologii ortodocși au început să folosească termenul

“biserică” pentru eretici în principal în secolul XX, după Enciclica Patriarhiei Ecumenice din 1920, care a pus bazele cooperării ecumeniste a ortodocșilor76.

2. utilizarea de către Marcu Eugenicul a termenilor elogioși la adresa latinilor nu este decât un limbaj politicos și amabil față de cineva cu care urma să se poarte niște discuții teologice, din care spera să obțină o reunificare a Răsăritului cu Apusul pe baza acceptării de către cei din urmă a adevărului de credință. În plus, scrisoarea a fost alcătuită sub influența unui cardinal latin. Altfel, din actele sinodului rezultă că Sfântul Marcu Eugenicul îi consideră nu doar schismatici, ci și eretici pe latini.

75. https://paltin-petruvoda.ro/mitropolitul-ierotheos-vlachos-studiu-teologic-despre-sinodul-din-creta-si-despre-biserica-greciei-la-sfantul-si-marele-sinod-din-creta-studiu-integral/.

76. http://lumea-ortodoxa.ro/enciclica-patriarhala-si-sinodala-patri-arhiei-ecumenice-din-1920/.




http://lumea-ortodoxa.ro/enciclica-patriarhala-si-sinodala-patriarhiei-ecumenice-din-1920/

http://lumea-ortodoxa.ro/enciclica-patriarhala-si-sinodala-patriarhiei-ecumenice-din-1920/


3. Textul sinodului de la 1484 din slujba de primire la Ortodoxie a ereticilor latini face referire la “adunările latinilor din Bisericile acestora, dar și de adunările celor de cuget latin”. Mitropolitul ierotheos consideră că în acest pasaj este vorba despre denumirea dată clădirilor în care se adună ereticii, “adunările din clădirile bisericilor”, nicidecum despre acordarea unui caracter eclesial ereziei apusene latine. În cărțile de cult din limba română de până la ediția din 2015, această slujbă folosea termenul “adunare” pentru a traduce cuvântul ecclesia („biserică”), atunci când era vorba despre adunările eretice, de unde rezultă că în conștiința ortodoxă românească distincția a fost până de curând foarte clară.

4. utilizarea expresiei “Bisericile Apusului” de către Enciclica Patriarhilor Răsăriteni din 1848 trebuie înțeleasă în contextul în care se vorbește în acel document despre Tronurile din Apus care sunt vacante de secole, din cauza apostaziei întâi-stătătorilor lor, cărora nu li se recunoaște preoția. Cu alte cuvinte, referirea nu este eclesiologică, de recunoaștere a acelora ca “biserici”, ci are în vedere evocarea epocii în care acele Biserici apusene erau ortodoxe și în comuniune cu Ortodoxia.

Pentru a înțelege distincția dintre aceste ocurențe din trecut a termenului “biserică” asociat ereticilor în mod întâmplător și acceptarea “denumirii istorice” din partea pseudosinodului din Creta, trebuie să ținem seama de argumentul din Tomosul Sinodal al Sinodului al iX-lea


Ecumenic din 1351, în care Sfântul Grigore Palama scrie: “una este polemica pentru buna credință și alta mărtu-risirea credinței”. una este a folosi acești termeni ca for-me amabile de exprimare și cu totul altceva mărturisirea credinței, care trebuie să fie succintă și precisă dogmatic.

Aplicate la documentul pseudosinodului din Cre-ta, aceste cuvinte arată că una este să folosești întâm-plător cuvântul “biserică” în conexiune cu ereticii și cu totul altceva este să recunoști oficial, la cel mai înalt nivel panortodox, “denumirea istorică de biserici”, pe care ereticii și-au dat-o în decursul istoriei.

20. Există Sfinți Părinți care refuză acordarea denumirii de “biserică” ereticilor?

Da. În afară de cele câteva cazuri explicate mai sus, despre care am văzut că sunt interpretate forțat în sensul în care ar statornici o tradiție ortodoxă a acceptă-rii ereticilor ca “biserici”, Sfinții Părinți se opun catego-ric acordării acestui termen ereticilor și schismaticilor.

Din noianul de mărturii reținem câteva esențiale: 1. Sfântul Chiril al ierusalimului, în Cateheza XViii,

spune: “Cuvântul «biserică» are multe sensuri... Cineva ar putea afirma că, propriu vorbind și adevărat, și adunarea celor răi, a ereticilor... este tot biserică; împotriva acestei afirmaţii Simbolul credinţei te-a întărit şi ţi-a predat acest articol de credinţă: Într-una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică, ca să fugi de adunările lor spurcate și să rămâi


pururea în sfânta, sobornicească Biserică în care ai fost renăscut. Când te duci într-un oraş, nu întreba numai: «Unde este casa Domnului?», pentru că şi celelalte erezii ale necredincioşilor îndrăznesc să numească vizuinele lor case ale Domnului, nici nu întreba numai: «Unde este biserica?», ci: «Unde este biserica cea sobornicească?»”77 (s.n.). Din acest text vedem că termenul “biserică” nu poate fi folosit pentru a numi ereziile, chiar și atunci când îl folosim “propriu vorbind și adevărat”, adică în sensul său literal (din limba greacă) de “adunare”. Faptul că trebuie să întrebăm de “biserica sobornicească” (ortodoxă) înseamnă că termenul nu poate fi folosit nici măcar din eroare pentru erezii, pentru a nu induce în eroare pe cei nefamiliarizați cu doctrina creștină.

2. Sfântul Simeon Noul Teolog: “Biserică sobornicească (universală) este adunarea dreptslăvitorilor care mărturisesc credința ortodoxă”78; “adevărata Biserică este unirea întru adunare a dreptslăvitorilor din toată lumea”79.

3. Sfântul Ciprian de Cartagina: “Vrăjmașul... văzându-și idolii lăsați în părăsire și din pricina mulțimii imense de credincioși, sălașurile și templele sale goale a născocit o nouă înșelătorie, ca sub Însuși numele lui să-i amăgească pe cei necugetați. A născocit ereziile și schismele, prin care să răstoarne credința, să corupă

77. Sfântul Chiril al ierusalimului, Cateheze, EiBMBOR, Bucureşti, 2003, p. 335.

78. Sfântul Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, Erminia dumnezei-escului simbol al credinţei ortodoxe, EiBMBOR, Bucureşti, 2010, p. 93.

79. Ibidem.


adevărul, să sfâșie unitatea. Pe cei pe care îi poate ține în orbirea drumului vechi, îi ademenește și îi înșală; rătăcindu-i pe un drum nou, răpește oameni chiar și din Biserică și, în timp ce acestora li se pare că s-au apropiat de lumină și au scăpat de noaptea lumii, fără știrea lor revarsă din nou întunericul asupră-le. și cu toate că nu stăruie în Evanghelia lui Hristos și în legea lui se numesc pe sine creștini și, umblând în întuneric, socotesc că au lumina”80.

4. Canonul sinodului de la Cartagina, ținut în timpul Sfântului Ciprian, în 256: “Dar la eretici, unde nu este biserică, este cu neputință a primi iertarea păcatelor. și, prin urmare, apărătorii ereticilor sunt datori sau să schimbe întrebarea, sau să apere adevărul, dacă nu cumva să le atribuie și biserică acelora despre care spun că au botez”81.

21. De ce afirmăm că Biserica Ortodoxă este unica Biserică a lui Hristos?

Pentru că ea a păstrat învățătura creștină nealte-rată, așa cum a transmis-o Mântuitorul Hristos Sfinților Apostoli, iar aceștia, prin intermediul Bisericii au trans-mis-o până în zilele noastre. Biserica Ortodoxă se numește „ortodoxă” tocmai pentru că păstrează dreapta credință, singura mântuitoare.

80. Sfântul Ciprian al Cartaginei, Despre unitatea Bisericii, EiMBOR, Bucureşti, 2013, pp. 45-47.

81. Arhid. prof. dr. ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, f.e., Sibiu, 2005, p. 200.


22. De ce nu poate fi numit romano-catolicismul Biserică?

Spațiul acoperit de ceea ce se numește astăzi “Bi-serica Romano-Catolică” a fost în cea mai mare parte a primului mileniu un spațiu ortodox, în care credința era la fel de curată și mântuitoare ca în Răsărit.

Începând din 1054, când s-a produs Marea Schismă, prin care Apusul deja eretic a fost scos din comuniunea cu Răsăritul ortodox, spațiul apusean s-a numit “roma-no-catolic” și a cunoscut diferite căderi dogmatice, care l-au îndepărtat de dreapta credință și de mântuire.

Cele mai grave erori dogmatice ale apusului latin au fost: ideea că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și de la Fiul; conceptul despre purgatoriu; ca loc intermediar între rai și iad, imaculata concepție, adică ideea că Fecioara Maria s-a născut fără păcatul strămoșesc; concepția despre na-tura creată a harului; infailibilitatea papală, adică ideea că papa nu poate greși în materie dogmatică; primatul papal, ideea că papa este înlocuitorul lui Hristos pe pă-mânt. Primatul papal l-a determinat pe sfântul iustin Po-povici să afirme că în istorie sunt trei căderi: a lui Adam, a lui iuda și a papei de la Roma82.

Ruperea de Biserica Ortodoxă și de adevărul de credință a făcut ca tainele latinilor să fie invalide, ca ale oricăror eretici, mai ales prin prisma concepției lor des-pre har. Același lucru este valabil și pentru greco-catolici, care sunt o grupare desprinsă din Biserica Ortodoxă și unită cu Roma, păstrând ritualul oriental, dar cuprin-

82. Sfântul iustin Popovici, op. cit., p. 177.


zând în mărturisirea lor ereziile dogmatice ale romano-catolicismului.

23. De ce nu putem numi protestantismul Biserică?

Protestanții reprezintă o mișcare de opoziție față de romano-catolicism. În dorința de a curăți romano-catolicismul de ereziile sale, protestanții au distrus în-treaga structură vizibilă a Bisericii, postulând existența unei Biserici nevăzute.

Protestantismul este un produs al romano-catoli-cismului, fiind cu atât mai îndepărtat de Ortodoxie decât acesta. Principalele învățături eretice ale protestanților sunt: negarea Sfintei Tradiții și idolatrizarea Sfintei Scripturi; negarea necesității faptelor bune în opera de mântuire; susținerea de către unii dintre ei a ideii de pre-destinare, adică de alegere de către Dumnezeu în mod arbitrar a cui se mântuiește și a cui se duce la iad; nega-rea și batjocorirea Sfintei Fecioare Maria, a Sfintei Cruci, a Sfintelor icoane, a Sfintelor Moaște.

Pentru că protestantismul a desființat preoția sa-cramentală, lipsa tainelor trebuie apreciată și din per-spectiva inexistenței unui săvârșitor și chiar a inexistenței unora dintre taine, pe care protestanții le-au desființat pur și simplu.

24. De ce nu pot fi numiți monofiziții Biserică?

Monofiziții (termenul înseamnă “o singură fire”) s-au despărțit de Sfânta Biserică Ortodoxă în secolul al


V-lea, ca urmare a refuzului de a accepta deciziile sino-dului al iV-lea ecumenic, de la Calcedon, care a stabi-lit definitiv doctrina despre Persoana divino-umană a Mântuitorului iisus Hristos și despre unirea ipostatică a celor două firi, divină și umană, în Persoana Sa, în mod neamestecat, neschimbat, nedespărțit și neîmpărțit.

Ca urmare a acestei decizii, monofiziții consideră până în ziua de astăzi că Mântuitorul Hristos are o fire compusă din elemente divine și umane. Această erezie face însușirea de către om a roadelor mântuirii aduse de Hristos imposibilă și, prin urmare, împiedică mântui-rea celor ce cred în ea.

25. A aprobat pseudosinodul din Creta Declarația de la Toronto (1950)?

Da. Prin citarea premiselor acestui document ere-tic, pe care le-a numit de o importanță capitală pentru partciparea Bisericii Ortodoxe la CMB, pseudosinodul din Creta a transformat Declarația de la Toronto în izvor de drept bisericesc ortodox.

Declarația de la Toronto conține cinci premise despre “ce nu este CMB” și opt premise “pozitive” despre ce dorește să fie CMB. Textul citat în documentul sino-dal combină trei premise “negative” și una “pozitivă” din Declarație, însă formularea “consideră premisele eclesi-ologice”, la plural, lasă să se înțeleagă că este vorba des-pre toate premisele eclesiologice enunțate în document, nu doar de cele două citate, pentru că, dacă era vorba despre cele două citate, s-ar fi pronunțat de exemplu:


“consideră următoarele premise eclesiologice ale Decla-rației... de o importanță capitală”, eventual, pentru înlă-turarea confuziei, ar fi adăugat și “însă nu este de acord cu celelalte”, așa cum s-a procedat mai sus, unde, vor-bindu-se despre Constituția CMB, se spune “respectarea articolului fundamental al Constituției CMB...”.

26. Este Declarația de la Toronto un document eretic?

Da. Premisele acestei Declarații prevăd în linii mari că niciuna dintre Bisericile participante la dialogul CMB nu poate pretinde că este Biserica lui Hristos cea măr-turisită în Crezuri, ci doar că conține părți ale acesteia. Astfel, premisa iV.5 spune: “Bisericile membre ale Con-siliului Mondial al Bisericilor recunosc în alte Biserici elemente ale adevăratei Biserici. Ele consideră că această recunoaștere reciprocă le obligă să se angajeze într-o dis-cuție serioasă una cu cealaltă, în speranța că aceste ele-mente ale adevărului vor conduce la recunoașterea ade-vărului deplin și la unitatea bazată pe adevărul deplin”83.

Din această premisă reținem că reprezentanții Bi-sericilor Ortodoxe care sunt membre ale CMB:

1) recunosc elemente ale “adevăratei Biserici” (care, în sens ecumenist, nu este Biserica Ortodoxă) în celelalte membre ale CMB;

2) acceptă afirmația că adevărul de credință pe care Hristos i l-a lăsat spre păstrare cu sfințenie Bisericii Or-todoxe este doar un element al adevărului de credință al Bisericii, nicidecum deplinătatea adevărului de credință;

83. https://oikoumene.org/en/resources/documents/central-commit-tee/1950/toronto-statement.

https://www.oikoumene.org/en/resources/documents/central-committee/1950/toronto-statement



3) acceptă ideea că aceste elemente de adevăr vor conduce la stabilirea “adevărului deplin”, care în acest moment nu ar exista, în viziunea ecumeniștilor, nicăieri în Bisericile membre;

4) acceptă ideea unității Bisericilor membre, ba-zată pe acel “adevăr deplin”, rezultat din dialogurile bazate pe elementele de adevăr existente în Bisericile membre la ora actuală.

Mai mult, premisa iV.3 a Declarației admite că Biserica lui Hristos depășește granițele tuturor “Bise-ricilor” membre ale CMB, deci, pe cale de consecință, și a Bisericii Ortodoxe: “Bisericile membre recunosc că apartenența la Biserica lui Hristos este mai cuprinză-toare decât apartenența la propriul trunchi eclesial. Prin urmare, ele caută să inițieze un contact viu cu cei din afara rândurilor lor, care mărturisesc că Hristos este Domnul”84 (s.n.). Documentul oferă și o explicație a acestei premise: “Toate Bisericile creștine [deci și Bi-sericile Ortodoxe participante la CMB – nota noastră], inclusiv Biserica Romei, afirmă că nu există o identita-te perfectă între apartenența la Biserica Universală și cea la propria Biserică. Ele recunosc că există membri ai Bisericii extra muros [«în afara zidurilor Bisericii»], care aparţin aliquo modo [«în egală măsură»] Bisericii şi chiar că există o ecclesia extra ecclesiam [«Biserică în afara Bisericii»]” (s.n.). ideea de ecclesia extra eccle-siam contravine frontal principiului afirmat în tradiția

84. https://oikoumene.org/en/resources/documents/central-commit-tee/1950/toronto-statement.




ortodoxă de către Sfântul Ciprian: extra ecclesiam nulla salus [“în afara Bisericii nu există mântuire”].

27. Promovează pseudosinodul din Creta o “teologie a ramurilor”?

Da. Simpla acceptare a premiselor Declarației de la Toronto, care se numește “Biserica, bisericile și Consiliul Mondial al Bisericilor”, demonstrează că pseudosinodul din Creta a promovat viziunea eclesiologică a ramurilor.

O aplicare a teoriei ramurilor este și acceptarea premisei potrivit căreia CMB nu se dorește a deveni o “superbiserică”. Nu mai târziu de anul 1961, cu prilejul aprobării Declarației de la Toronto de către Adunarea Generală a CMB de la New Delhi, într-un document nu-mit Raportul cu privire la unitate, în articolul 49, se spu-ne că “Suntem în stare cel puțin să spunem că Consiliul Mondial nu este ceva cu totul diferit de bisericile mem-bre. El reprezintă bisericile aflate în sinod continuu”85.

Cu alte cuvinte, CMB nu se constituie într-o “su-perbiserică”, ci în organul suprem deliberativ al “bise-ricii” de tip ecumenist, sinodul permanent al acesteia. ideea este întărită de blasfemia de la sfârșitul paragra-fului invocat, în care se spune: “Mulţi creştini sunt acum conştienţi de faptul că Consiliul este, într-o manieră nouă şi fără precedent, un instrument al Duhului Sfânt, prin care se pune în practică voia lui Dumnezeu pentru întreaga Biserică şi, prin Biserică, întregii lumi”.

85. https://oikoumene.org/en/resources/documents/assembly/1961-new-delhi/new-delhi-statement-on-unity.

https://www.oikoumene.org/en/resources/documents/assembly/1961-new-delhi/new-delhi-statement-on-unity

https://www.oikoumene.org/en/resources/documents/assembly/1961-new-delhi/new-delhi-statement-on-unity


Cum din perspectivă ortodoxă organul sinodal deliberativ al Bisericii este cel ce dă măsura catolicităţii (sobornicităţii) acesteia, prin acceptarea acestui punct de vedere ca promisiune că CMB nu va deveni superbiserică s-a acceptat ideea „sobornicităţii” CMB ca for conducător al “Bisericii lui Hristos”, așa cum o formulează declarația de la New Delhi. Dacă facem o analogie cu modul sinodal de conducere a Bisericii Or-todoxe universale, în care fiecare Biserică locală este un membru cu drepturi depline ce decurg din deplinătatea harului și ortodoxia credinței, putem spune că CMB con-cepe toate membrele participante la acest “sinod con-tinuu” ca “biserici depline”, aflate într-o stare deplină de har. Altminteri, cum ar putea participa împreună la acest “sinod prin care vorbeşte Duhul Sfânt”?

ideea este dezvoltată și de declarația de la Porto Alegre, în care se arată că toate “bisericile” membre ale CMB sunt “una, sfântă, sobornicească și apostolească”, dar nu în plenitudinea ei, care se obține doar prin co-muniunea una cu alta.

Despre întreruperea pomenirii ierarhului eretic

1. Ce este întreruperea pomenirii?

Întreruperea pomenirii ierarhului eretic este o măsură canonică prin care clerul și mirenii se îngră-desc de erezia pe care ierarhul o propovăduiește. Prin această măsură, clericii și mirenii îi arată ierarhului că nu sunt de acord cu învățătura sa eretică și îl determină să revină la cugetarea ortodoxă.

2. Ce este pomenirea ierarhului?

Pomenirea ierarhului la slujbele ortodoxe este o prac-tică liturgico-canonică, prin care preoții slujitori arată că sunt delegați ai ierarhului în parohia în care funcționează și că fac ascultare canonică față de ierarh, dar, cel mai important lucru, arată că propovăduiesc învățătura de credință pe care o propovăduiește ierarhul, după cum ne arată Sfântul Ghenadie Scholarios: “părtășia duhovni-cească a celor de un cuget și supunerea desăvârșită față de păstorii cei adevărați se arată prin pomenire”86 (s.n.). În cazul ierarhilor, practica pomenirii mitropolitului sau a patriarhului superior ierarhic demonstrează unitatea de mărturisire ortodoxă și comuniunea euharistică

86. Arhimandrit Vasilios Papadakis, Străjerii Ortodoxiei. Luptele monahilor pentru apărarea Ortodoxiei, ed. cit., p. 455.


existentă între ierarhi, ca structură de bază a unității Bisericii Ortodoxe.

3. Este canonică întreruperea pomenirii ierarhului eretic?

Da. Există două sfinte canoane care admit între-ruperea pomenirii ierarhului: canonul 31 apostolic și canonul 15 i-ii Constantinopol, și două abateri pentru care aceste canoane statuează că întreruperea pome-nirii ierarhului este canonică: conform canonului 31 apostolic, se poate întrerupe pomenirea ierarhului pen-tru abaterea de la dreapta credință și pentru abate-rea de la comportarea cea după dreptate. Întreruperea pomenirii ierarhului pentru orice alt motiv decât cele două menționate mai sus este schismă și se pedepsește prin caterisirea clerului sau ierarhului care întrerupe pomenirea și prin afurisirea mirenilor care îl urmează în această decizie.

4. Care sunt condițiile în care preotul poate întreruperea pomenirii ierarhului pentru erezie?

Canonul 15 i-ii stipulează condițiile pe care trebu-ie să le îndeplinească preotul pentru a putea întrerupe pomenirea ierarhului pentru erezia acestuia. Pentru ca preotul să poată întrerupe pomenirea ierarhului, acesta din urmă trebuie să mărturisească public o învățătură eretică osândită de Sfintele Sinoade sau de către Sfinții Părinți.

93DESPRE îNTRERUPEREA POMENIRII IERARhULUI ERETIC

5. Expresia “eres osândit de către sinoadele ecumenice sau de Părinți” se referă doar la ereziile deja con-damnate de sinoade sau și la cele necondamnate încă?

Apărătorii pseudosinodului din Creta au impus in-terpretarea potrivit căreia întreruperea pomenirii ierar-hului se poate face doar pentru participarea sa la erezii deja condamnate de către sinoadele ecumenice sau de către Sfinții Părinți. Această interpretare le facilitează pedepsirea preoților care întrerup pomenirea, motivând că erezia ecumenismului nu este condamnată de către Sfinții Părinți sau Sfintele Sinoade Ecumenice. Astfel de interpretări pot fi găsite în documentele oficiale ale Patri-arhiei Române, dar și ale altor Patriarhii ortodoxe87, care se confruntă cu protestele clerului față de ecumenism.

87. Canonistul sârb dr. Nicodim Milaș, după ce interpretează canonul 15 i-ii și spune că, pentru a se întrerupe comuniunea cu episcopul, acesta tre-buie să propovăduiască o erezie potrivnică ortodoxiei, oferă o interpretare din spațiul rusesc, în care se spune că preotul este nevinovat de schismă numai dacă episcopul cu care a întrerupt comuniunea propovăduiește o erezie evident antiortodoxă și condamnată solemn de Biserică și dacă propovăduiește această părere cu intenția vădită de a dărâma învățătura ortodoxă și a fortifia erezia; dacă însă episcopul exprimă o părere greșită într-o chestiune neesențială sau care poate fi ușor corectată, fără ca epis-copul să poată fi acuzat de vreo eterodoxie imaginară, sau dacă exprimă opinia într-un cerc restrâns fără a tulbura pacea în Biserică să nu se permită întreruperea comuniunii cu el. Canonistul sârb face precizarea esențială că această interpretare a canonului 15 i-ii se face “având în ve-dere împrejurările istorice din Biserica rusă”, probabil referindu-se la zelul unora de a ține dreapta credință care a condus la crearea unor grupări schismatice pentru motive neînsemnate (Dr. Nicodim Milaș, Canoanele Bisericii Ortodoxe însoțite de comentarii, vol. ii, partea i, traducere de dr. Nicolae Popovici și uroș Kovincici, Tipografia Diocezană, Arad, 1934, p. 323).


În viața cuviosului ipatie (+446) găsim însă urmă-toarea istorisire:

Mai înainte de înscăunarea lui Nestorie, acest Cuvios [ipatie] avusese o vedenie în care i se descoperea aba-terea patriarhului de la dreapta credință. Astfel, când comoara cea rea a inimii aceluia a început să iasă la iveală, și ipatie a cunoscut cugetele lui Nestorie că nu erau cele ce ar fi trebuit să fie, a șters îndată numele lui din dipticile bisericii, ca să nu mai fie pomenit la Proscomidie.Înștiințându-se despre aceasta, cuviosul episcop Ev-lalie s-a temut de urmările unei asemenea fapte; și cum lucrul se răspândea și se făcea cunoscut, Nestorie însuși i-a cerut să-l mustre pe ipatie, căci Nestorie era încă episcop în Constantinopol. Deci i-a zis Evlalie lui ipatie: “De ce ai șters numele lui mai înainte de a vedea ce se petrece?”. iar ipatie i-a răspuns: “De când am auzit că vorbește necuviincios despre Domnul meu, am încetat comuniunea cu el și nici numele nu i-l mai pomenesc, pentru că nu mai este episcop”. Atunci Evlalie i-a răspuns cu mânie: “Mergi și îndreaptă ceea ce ai făcut, pentru că pot să te și pede-psesc”. și i-a răspuns ipatie: “Fă tot ce voiești, căci eu mi-am pus în gând să le sufăr pe toate și, cu acest gând am și făcut ceea ce am făcut”88.

Din întrebarea episcopului: “De ce ai șters numele lui mai înainte de a vedea ce se petrece?”, dar mai ales din răspunsul cuviosului ipatie vedem că preotul are dreptul să se îngrădească de erezia ierarhului său înainte

88. Arhimandrit Vasilios Papadakis, Străjerii Ortodoxiei. Luptele mo-nahilor pentru apărarea Ortodoxiei, Editura Egumenița, București, 2015, pp. 101-102.


de cercetarea ereziei de către un sinod, adică înainte ca ea să fie condamnată de către un sinod ecumenic sau local, sau chiar de gândirea Sfinților Părinți.

Același lucru transpare și din canonul 3 al sino-dului al iii-lea ecumenic, care repune în funcție pe toți preoții pe care Nestorie îi caterisise pentru întrerupe-rea pomenirii sale înainte de condamnarea sa de către sinodul ecumenic și depunerea din scaunul patriarhal de Constantinopol. Despre acești preoți aflăm dintr-o scrisoare adresată împăraților Teodosie și Valentinian de către arhimandritul Vasile diaconul, Tarasie citețul și alți monahi, în care se spune: “Toți acești clerici au încetat până astăzi comuniunea cu Nestorie și tot de aceea se feresc și alții, în ascuns, de împărtășirea cu el”89

Mai mult decât atât, canonul 15 i-ii folosește con-juncția “sau”, atunci când vorbește de eresul condamnat de sinoade sau Părinți. Prin urmare, putem deduce că preotul poate întrerupe pomenirea ierarhului încă din momentul în care îl aude pe acesta propovăduind public o erezie osândită de plasarea sa în contradicție cu de-ciziile dogmatice și canonice ale sfintelor sinoade sau cu cugetarea Sfinților Părinți. Această interpretare este confirmată de canonul 7 al sinodului al III-lea ecumenic, care condamnă cu caterisirea pe cleric și cu anatema pe laicul care ar inventa o doctrină contrară doctrinelor stabilite de Sfinții Părinți la Sinoadele Ecumenice: “După ce s-au citit acestea, sfântul sinod a orânduit ca nimănui să nu-i fie îngăduit să dea la iveală, sau să scrie, sau să

89. Ibidem, p. 95.


întocmească altă credință, afară de aceea care s-a orându-it de către Sfinții Părinți, care, împreună cu Duhul Sfânt, s-au adunat în cetatea niceenilor. iar cei ce îndrăznesc fie să întocmească o altă credință, fie să o aducă, fie să le-o înfățișeze celor ce voiesc a se întoarce la cunoașterea ade-vărului, fie că sunt din păgânism sau din iudaism sau de la orice erezie – aceștia, dacă ar fi episcopi sau clerici, să fie înstrăinați, episcopii de episcopie și clericii de starea clerului, iar dacă ar fi laici să se dea anatemei”.

6. Trebuie să aștepte preotul decizia unui sinod înainte de a întrerupe pomenirea ierarhului?

Nu. Canonul 15 i-ii spune că preotul se poate despărți de episcopul eretic “chiar înainte de cerceta-rea sinodicească”, iar viața Cuviosului ipatie ne arată că episcopul Evlalie l-a întrebat de ce a șters numele ierarhului din diptice “înainte de a vedea ce se petrece”.

7. Preotul are dreptul sau și obligația să se despartă de ierarhul eretic încă necondamnat de un sinod?

Tâlcuind canonul 15 i-ii Constantinopol, arhim. prof. dr. ioan N. Floca afirmă, la unison cu canonistul sârb dr. Nicodim Milaș90, că “în cazul în care superiorul propovăduiește în public în biserică vreo învățătură eretică, atunci respectivii au dreptul și datoria de a se despărți imediat de acel superior”91.

90. Nicodim Milaș, op. cit., p. 323.91. Arhid. prof. dr. ioan N. Floca, op. cit., 347.


Din aceste cuvinte, desprindem două elemente noi: datoria preotului de a se despărți de ierarhul ere-tic și imediatețea acestei măsuri. Prin urmare, preotul care constată că episcopul său propovăduiește o erezie, chiar dacă ea nu a fost încă condamnată de un sinod sau de Sfinții Părinți, trebuie să aplice o iconomie tempora-ră, adică să îi ofere episcopului un timp limitat pentru a reveni la Ortodoxie, după care, constatând că acesta persistă în greșeală, să întrerupă comuniunea cu acesta.

8. Există o tradiție ortodoxă a întreruperii pomenirii ierarhilor eretici?

Da. Întreruperea pomenirii la sfintele slujbe a ie-rarhului care propovăduiește public o erezie este cea mai eficientă formă de luptă din interiorul Bisericii contra răs-pândirii ereziei. Datorită respectului cuvenit în mod nor-mal episcopului, al cărui rol central în Biserică este indis-cutabil, atât timp cât este păstrătorul învățăturii ortodoxe, dar și a riscului foarte mare de a aluneca într-o schismă, mulți preoți ezită să își asume această luptă. Ezitarea lor este motivată și de faptul că practica aceasta este destul de rară în Biserică, iar în ultimele generații exemple de astfel de întrerupere a pomenirii au fost mai puține.

În istoria Bisericii s-a recurs la întreruperea pomenirii de fiecare dată când ierarhul propovăduia o erezie. Am văzut mai sus exemplul preoților care au rupt comuniunea cu Nestorie și cum au fost repuși în sluji-re de către sinodul al iii-lea ecumenic. În Epistola 11


a Sfântului Chiril al Alexandriei se spune că nu numai preoții și poporul au întrerupt comuniunea cu ereticul Nestorie, dar “mai toate mănăstirile și arhimandriții nu au comuniune cu el, temându-se să nu se vatăme din pricina credinței lui”92 (s.n.).

Au existat Sfinți Părinți care au întrerupt pomenirea ierarhilor eretici sau participarea la slujbele unde erau episcopii eretici pomeniți, încă înainte de condamnarea acelora de către un sinod ecumenic. Dintre aceștia, cele mai cunoscute exemple sunt: cel al Sfântului ioan Da-maschinul, al Sfântului Maxim Mărturisitorul, al Sfântu-lui Teodor Studitul, al Părinţilor Aghioriți din timpul lui ioannes Vekkos, patriarhul latinocugetător, al Sfântului Grigorie Palama, al Sfântului Marcu Eugenicul93.

Când a fost întemnițat pentru opoziția sa față de monotelism și față de ierarhii care împărtășeau ere-zia monotelită, Sfântul Maxim Mărturisitorul a spus: “Chiar dacă tot universul va fi în comuniune cu Patriar-hul, eu nu voi fi în comuniune cu el.”94.

Sfântul Munte Athos are o tradiție a practicii între-ruperii pomenirii ierarhului eretic. În secolul al Xiii-lea, mănăstirile atonite au întrerupt pomenirea episcopului eretic ioannes Vekkos și au suportat persecuția armată a acestuia, dând o seamă de martiri cu acel prilej.

92. Apud, Arhimandrit Vasilios Papadakis, Străjerii Ortodoxiei, ed. cit., pp. 91-92.

93. http://aparatorul.md/recomandam-muntele-athos-partea-practi-ca-a-aplicarii-canonului-15-de-la-sinodul-i-ii-constantinopol-861/.

94. http://aparatorul.md/fragmente-din-procesul-intentat-de-patri-arhia-constantinopolului-sfantului-maxim-marturisitorul-pentru-ca-a-rupt-comuniunea-cu-ea-2/.

http://www.aparatorul.md/recomandam-muntele-athos-partea-practica-a-aplicarii-canonului-15-de-la-sinodul-i-ii-constantinopol-861/

http://www.aparatorul.md/recomandam-muntele-athos-partea-practica-a-aplicarii-canonului-15-de-la-sinodul-i-ii-constantinopol-861/

http://www.aparatorul.md/fragmente-din-procesul-intentat-de-patriarhia-constantinopolului-sfantului-maxim-marturisitorul-pentru-ca-a-rupt-comuniunea-cu-ea-2/




Sfântul Grigore Palama a întrerupt pomenirea ierarhului ioannes Calecas, pe când era ieromonah în Sfântul Munte, iar Calecas nu fusese condamnat de un Sinod. Patriarhul a emis o anatemă contra sfântului, dar acesta a continuat să slujească, neluând în seamă anatema patriarhului eretic.

De asemenea, Sfântul Munte Athos a practicat întreruperea pomenirii în momentul în care Patriar-hul Ecumenic Athenagora a ridicat, cu de la sine pute-re, anatemele asupra papistașilor, în 1965. În anul 1971, Cuviosul Paisie Aghioritul a trimis o scrisoare prin care a anunţat încetarea pomenirii Patriarhului Ecumenic de către Mănăstirea Stavronikita: “În particular la mănăstirea noastră, necătând la reacția tuturor mănăs-tirilor de pe Athos, era pomenit numele Patriarhului de dragul unității bisericești. Însă, după declarația Patriar-hului despre faptul că Filioque și primatul papei de la Roma sunt numai niște simple tradiții, noi am întrerupt pomenirea lui, simțind că paharul răbdării noastre s-a umplut și că nu mai este cu putință să aşteptăm.”95 (s.n.).

9. Se împlinesc condițiile cerute de canonul 15 I-II pentru întreruperea ierarhilor participanți la pseudosinodul din Creta?

Da. Dincolo de argumentarea neteologică a apără-torilor pseudosinodului din Creta, prin care se încearcă, fără succes, demonstrarea faptului că acesta nu a dat ni-

95. http://lumea-ortodoxa.ro/ati-stiut-ca-sf-paisie-aghioritul-nu-pomenit-patriarhul-decursul-cativa-ani/.

http://lumea-ortodoxa.ro/ati-stiut-ca-sf-paisie-aghioritul-nu-pomenit-patriarhul-decursul-cativa-ani/

http://lumea-ortodoxa.ro/ati-stiut-ca-sf-paisie-aghioritul-nu-pomenit-patriarhul-decursul-cativa-ani/


cio dogmă nouă, nu a schimbat canoanele, nu a adoptat nicio erezie etc., în cadrul acestei adunări s-a legiferat la cel mai înalt nivel de decizie ortodox participarea Orto-doxiei la erezia eclesiologică a ecumenismului, care, așa cum s-a văzut mai sus, încearcă un sincretism religios creștin care nu ține seama de condiția sine qua non a mărturisirii lui Hristos: păstrarea cu orice preț a drep-tei credințe, ca singură garanție a unei relații reale cu Dumnezeirea și cu harul divin, prin conlucrarea cu care se obține mântuirea și îndumnezeirea după har a omului.

Din această perspectivă, discuția referitoare la posibilitatea schimbării documentelor din Creta la un sinod ulterior este doar o tehnică de temporizare, dat fiind că sinodul următor se poate desfășura peste un secol, poate mai mult. Documentele din Creta nu pot fi supuse “explicitării, nuanțării și dezvoltării”, ci tre-buie abandonate cu totul, pentru că nu poți explicita, nuanța sau dezvolta deciziile legate de participarea la mișcarea ecumenistă, adică la erezia ecumenismului.

Prin urmare, episcopii semnatari la Creta au apro-bat participarea la erezia ecumenistă, erezie condamnată de gândirea sfintelor sinoade și a sfinților Părinți din ve-chime, deoarece ecumenismul atacă eclesiologia stabilită de aceștia, reunind sub umbrela sa toate ereziile moderne, care sunt reeditări ale ereziilor primului mileniu, dar și de sinoade locale (ex. Sinodul ROCOR) sau Sfinți Părinți contemporani (Sfântul iustin Popovici, Sfântul Nicolae Velimirovici, Sfântul Paisie Aghioritul și mulți alții).

Semnătura la acel pseudosinod în văzul întregii


planete complinește condiția de propovăduire a ereziei în public, cu capul descoperit. La aceasta se mai adau-gă publicarea unei broșuri de popularizare a pseudo-sinodului, pe care Patriarhia Română intenționează să o transmită întregii Patriarhii, pentru a fi citită în fiecare biserică, diverse decizii sinodale, prin care ecumenismul este exonerat de vina de a fi erezie și este prezentat ca o atitudine de dialog în cadrul “ecume-nismului lucid”, și deciziile de caterisire necanonică a preoților ortodocși care s-au opus ecumenismului.

Chiar dacă am înțelege întreruperea pomenirii în sensul canonic strict pe care îl evocă canonistul Nicodim Milaș din realitatea Bisericii ruse96, episcopii semnatari la Creta propovăduiesc în mod public o erezie clară, me-nită să răstoarne învățătura ortodoxă și să întărească erezia în viața Bisericii, motiv pentru care întreruperea pomenirii lor este conformă cu canonul 15 i-ii.

10. Sunt valabile caterisirile pronunțate împotriva preoților care au întrerupt pomenirea ierarhului părtaș la erezie?

Nu. Canonul 15 i-ii precizează că toți preoții care întrerup pomenirea canonic și se despart de arhiere-ul lor pentru erezia acestuia “nu se vor supune certării canonicești, desfăcându-se pe sine de cel ce se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși.

96. Nicodim Milaș, op. cit., p. 323.


Că ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudoepiscopi și pseudoînvățători, și nu au rupt cu schismă unitatea Bise-ricii, ci s-a silit să izbăvească Biserica de schisme și dez-binări”.

Canonul 3 al sinodului al iii-lea ecumenic repune în treapta preoției pe toți cei pe care i-a caterisit Nestorie înainte de condamnarea sa de către sinodul de la Efes.

11. Se cuvine ca mirenii să întrerupă comuniunea bisericească cu episcopii eretici?

Practica bisericească în această materie arată că unul dintre motivele întreruperii pomenirii ierar-hului eretic este determinarea lui să revină la Ortodo-xie, prin observarea reacției populare față de erezia pe care o propovăduiește. Scopul întreruperii comuniunii bisericești nu este contestarea existenței harului în Bi-serica Ortodoxă sau a validității Sfintelor Taine, ci res-pingerea de către pliroma Bisericii a părtășiei la erezia propovăduită de episcop și primirea Sfintele Taine cu vrednicie, spre luminare, nu spre osânda la care con-damnă împărtășirea cu Sfintele Taine din mâna celor care sunt indiferenți față de apariția unei erezii în Bi-serică și de distorsionarea adevărului mântuitor de credință.

Practica părăsirii bisericilor în care se propovă-duia o erezie este consemnată și în vremea ereziei lui Nestorie. În Epistola 11 a Sfântului Chiril al Alexandriei aflăm că “chiar și acum poporul din Constantinopol


nu merge la bisericile lui, afară de câțiva nemintoși și adulatori ai săi”97.

Sfinții Părinți recomandă poporului să nu frecven-teze bisericile preoților și ierarhilor eretici. Sfântul Gher-man al ii-lea, patriarh al Constantinopolului (1222-1240) îndeamnă: “Îi conjur pe toți mirenii, toți câți sunteți fii adevărați ai Bisericii Sobornicești Ortodoxe, să plecați cât se poate de grabnic de la preoții care s-au supus lati-nilor, și nici la biserică să nu vă adunați cu ei, nici să luați vreo binecuvântare din mâinile lor. Este mai bine să vă rugați lui Dumnezeu în casele voastre singuri, decât să vă adunați în biserică dimpreună cu cei ce au cuget latin. Altfel, veți suferi aceeași osândă ca și ei”98.

Sfântul Teodor Studitul îi spune lui Navcra-tie: “Dar dacă preotul pomenește vreun episcop ere-tic, chiar dacă preotul are viețuire fericită, chiar dacă este ortodox, trebuie să ne depărtăm de dumnezeiasca împărtășanie; dar când e vorba de masa de obște – de vreme ce doar acolo [la liturghie] de frică îl pomenește [pe episcopul eretic] – ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvânteze și să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conștient părtășie nici cu eretic, nici cu episcopul său, nici cu vreun altul de acest fel”99.

Despre reacția poporul după semnarea unirii de la Ferrara-Florența avem relatări ale unor teologi contem-

97. Apud, Arhimandrit Vasilios Papadakis, Străjerii Ortodoxiei, ed. cit., p. 91.

98. iosif Vriennios, Τὰ εὑρεθέντα ἐργα, vol. ii Ρ-Θ. 140, 620Α, Tesa-lonic 1990.

99. Ibidem, pp. 30-31.


porani, care ne spun că “o astfel de antipatie stăpânea în sufletele ortodocșilor, încât priveau Biserica Sfânta Sofia ca pe o sinagogă a iudeilor, sălaș al demonilor sau un altar idolesc. Nu se duceau acolo ca să nu se întineze, nici nu aduceau tămâie sau alte prinoase”100.

12. Ce riscă cei ce rămân în comuniune cu episcopul eretic?

Episcopii, preoții și mirenii care, cunoscând erezia respectivă, rămân în comuniune cu episcopii mărturi-sitori ai acesteia riscă să fie părtași la această erezie și să fie condamnați înaintea lui Dumnezeu cu aceeași pedeapsă cu care vor fi condamnați cei ce o propovă-duiesc, după cum ne spune chiar Sfântul Gherman în citatul din punctul anterior: “Altfel, veți suferi aceeași osândă ca și ei”. În cazul în care vor continua să fie fideli acelor episcopi eretici după condamnarea și caterisirea lor de către un sinod ecumenic ortodox, riscă să devină o grupare eretică în afara Sfintei Biserici Ortodoxe.

Prin lipsa lor de reacție, episcopii, preoții și mirenii care continuă comuniunea cu episcopii propovăduitori în public ai ereziei ecumeniste contribuie la răspândirea și înstăpânirea acestei erezii în Biserica Ortodoxă, în-greunând efortul de curățire a Bisericii de aceasta. Prin inerție și indolență față de viața duhovnicească și prin nepăsare față de viața veșnică, se aseamănă celor care

100. A.D. Kyriakos, istoria bisericească, vol. 2, 155, p. 54, apud Arhi-mandrit Vasilios Papadakis, Străjerii Ortodoxiei, ed. cit., p. 91.


se împărtășesc cu nevrednicie, expunându-se la riscu-rile la care se expun aceia, despre care vorbește Sfântul Apostol Pavel: “Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vino-vat față de trupul și sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine și așa să mănânce din pâine și să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nesocotind trupul Domnu-lui. De aceea, mulți dintre voi sunt neputincioși și bol-navi și mulți au murit” (1Cor. 11,27-30).

13. Episcopii care nu au participat la pseudosinodul din Creta sunt vinovați de deciziile luate de către acesta?

Sfântul Teodor Studitul ne învață că, în situația infestării Bisericii cu o erezie, rămâne episcop ortodox acela care “nu s-a aflat în sinodul adulter și îl numește adunare mincinoasă”101, prin iconomie chiar dacă “acela de frică îl pomenește pe superiorul său eretic102”103.

Sfântul Paisie Aghioritul, vorbind despre respon-sabilitatea unui episcop față de deciziile sinodului la care participă spune: “Atunci când este vorba să se ia o hotărâre contrară poruncilor Evangheliei și unul [episcop] nu este de acord cu aceasta, dacă nu va cere să se scrie părerea lui înseamnă că este de acord cu acea hotărâre. Dacă nu este

101. Sfântul Teodor Studitul, Scrisoarea 40, Fiului Naucratie, în vol. Dreapta credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi, vol. 1, Ed. Sofia, București, 2016, p. 30.

102. Din întrebarea adresată sfântului Teodor rezultă că este vorba de mitropolitul său care a participat la sinodul adulter.

103. Ibidem.


de acord, dar semnează fără să se consemneze părerea lui, face rău și este răspunzător pentru aceasta: este vinovat. În timp ce dacă își spune părerea sa și majoritatea este împotrivă, el este în regulă înaintea lui Dumnezeu”104.

Episcopul care nu a participat din pseudosinodul din Creta, pentru a rămâne ortodox, trebuie să îl nu-mească public adunare mincinoasă, iar nu “sfântul și marele sinod”, așa cum, din păcate, o fac toți episcopii români la ora actuală, prin semnăturile pe care le pun pe decizii ale Sfântului Sinod sau pe broșuri de popu-larizare editate tot de către Sfântul Sinod în numele preasfințiilor și înaltpreasfințiilor lor. Din iunie 2016 până acum niciun episcop român nu a protestat împo-triva pseudosinodului din Creta.

14. Preoții care pomenesc episcopul eretic pot fi frecvențați?

Dacă în privința episcopului care pomenește de frică un superior eretic poate exista o iconomie, așa cum am văzut la întrebarea anterioară, în ceea ce îl privește pe preotul unui episcop eretic această iconomie nu exis-tă, deoarece, prin pomenirea ierarhului său, preotul face mărturisirea că propovăduiește în parohie învățătura ie-rarhului respectiv.

În această situație, Sfântul Teodor Studitul dă următorul sfat: “Dacă nu va liturghisi împreună cu un

104. Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, I. Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003, p. 344.


eretic și nu se va împărtăși cu unii ca aceștia, trebuie pri-mit unul ca acesta când e vorba de mâncat împreună și de psalmodiere și de binecuvântarea bucatelor (și aceas-ta prin iconomie), dar nu la dumnezeiasca împărtășanie. și, cât timp ține erezia, trebuie să se cerceteze neapărat, iar că pentru cei primiți ar ajunge mărturisirea, nu știu decât că aceasta este în chip limpede un mare vicleșug... numai în vremea în care nu este erezia dezlănțuită și [numai] în legătură cu cei ce nu sunt osândiți în chip limpede suntem învățați de Părinți să nu cercetăm. Dar un asemenea preot care să nu fie amestecat și să nu aibă părtășie cu ereticii, rar se găsește acum”105.

15. Există în Biserica Ortodoxă la ora actuală o tendință schismatică?

Nu. Preoții și credincioșii care s-au îngrădit de erezia propovăduită de către ierarhii participanți la pseudosinodul din Creta au aplicat sfintele canoane ale Bisericii, care le permit să nu fie de acord cu ere-zia ecumenismului. Cei care îi acuză că au devenit schismatici ignoră prevederile canoanelor 31 aposto-lic și 15 i-ii, practica bisericească în astfel de situație și condițiile generale obligatorii pentru ca cineva să devină schismatic106.

105. idem, Scrisoarea 40, Fiului Navcratie, p. 44106. Preoții și credincioșii care au întrerupt pomenirea ierarhului din

Moldova au fost catalogați ca fiind “în afara Bisericii” încă înainte de a întrerupe pomenirea efectiv. Vezi http://ziaruldeiasi.ro/stiri/un-grup-de-preoti-cere-sa-nu-mai-fie-pomenit-mitropolitul-la-slujba-reactia-mmb--136126.html.

http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/un-grup-de-preoti-cere-sa-nu-mai-fie-pomenit-mitropolitul-la-slujba-reactia-mmb--136126.html




16. Au ieșit din Biserica Ortodoxă cei care au întrerupt pomenirea ierarhului eretic?

Nu. Întrerupând pomenirea ierarhului eretic și rămânând în granițele descrise de către canonul 15 i-ii, cei care au luat această măsură împotriva ereziei au ră-mas în interiorul Bisericii și luptă contra ecumenismului din interior. Poziția clericilor și mirenilor care au între-rupt pomenirea ierarhului față de rămânerea lor în Bi-serica Ortodoxă Română a fost exprimată în punctul 10 al Rezoluția Sinaxei ortodoxe naționale de la Botoșani, din 18 iunie 2017: “Respingem cu tărie acuzația că, prin întreruperea pomenirii ierarhilor părtași ai ecumenismului și ai adunării din Creta, am comis un act schismatic sau o revoltă contra arhiereilor Bisericii noastre. Suntem în comuniune cu Bisericile locale și cu episcopii care resping public ecumenismul și adunarea din Creta, cu preoții și credincioșii acestora, precum și cu preoții și credincioșii care au întrerupt comuniunea cu episcopii care le acceptă, rămânem în Biserica Ortodoxă universală, în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, neavând intenția de a ne separa de ea, de a adera la organizații eretice sau schismatice, de a intra sub ascultarea altor episcopi decât cei ai locului” (s.n.)107.

17. Ce ar fi trebuit să facă cei ce au oprit pomenirea pentru a fi considerați schismatici?

Pentru a fi considerați schismatici, cei ce au oprit pomenirea ar fi trebuit, în primul rând, să oprească

107. http://ortodoxinfo.ro/2017/06/21/rezolutia-sinaxei-de-la-botos-ani-impotriva-ecumenismului-si-pseudo-sinodului-din-creta/.




pomenirea fără un motiv legat de participarea ierarhu-lui la erezia ecumenistă. În al doilea rând, ar fi trebuit să își creeze o jurisdicție proprie, cu o ierarhie proprie sau să intre sub ascultarea necanonică a altui ierarh. În al treilea rând, ar fi trebuit să dezvolte doctrine schismatice, care să nu fie în consonanță cu realitățile vieții ortodoxe și cu dreapta credință.

Cei ce au oprit pomenirea ierarhului participant la erezia din Creta nu au făcut nimic din toate aceastea. Ei au rămas în Biserica Ortodoxă Română, fiecare în jurisdicția sa canonică, așteptând ca ierarhul să revină la Ortodoxie, printr-o retragere a semnăturii de pe docu-mentele din Creta și o condamnare publică a ecumenis-mului. Acest lucru a fost exprimat și de către punctul 11 al Rezoluției Sinaxei naționale de la Botoșani: “Îi așteptăm pe ierarhii Bisericii noastre să se dezică de ecumenism și de adunarea din Creta și să se pună în fruntea luptei ortodocșilor români contra ecumenismului și îndemnăm stăruitor tot poporul credincios ortodox să săvârșească post, rugăciune și nevoință, pentru ca Dumnezeu să ridice ierarhi și preoți ortodocși mărturisitori, care să apere Adevărul Ortodoxiei, și să păzească Sfânta Sa Biserică Or-todoxă de dezbinările provocate de erezii și schisme”108.

18. De cine ascultă preoții și mirenii care au întrerupt pomenirea ierarhului?

Atunci când un ierarh este ortodox, el ascultă de Mântuitorul Hristos, de Sfinții Părinți și de Sfinții ierarhi

108. Ibidem.


dinaintea sa, de Sfintele Canoane și de cugetarea patristică în general. Prin ascultarea canonică de episcop, clericii și mirenii ascultă, la rândul lor, de cei de care ascultă episco-pul și de la care își ia învățătura pe care o propovăduiește.

Pe perioada în care ierarhul rămâne părtaș la ere-zie, preoții și mirenii din jurisdicția sa care au întrerupt comuniunea liturgică cu acesta continuă să facă ascultare de Mântuitorul Hristos, de Sfinții Părinți ai Bisericii, de Sfintele Canoane, de Sfintele Sinoade Ecumenice și de cu-getarea patristică în general. la hirotonirea întru preot, candidatul face o mărturisire solemnă, în care spune: “În toată viața mea mă voi călăuzi după învățăturile Sfintei Evanghelii, ale Sfinților Apostoli, după Sfintele Canoane și învățăturile Sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe”109. În cadrul acelei mărturisiri, ascultarea canonică față de episcop este prevăzută și cerută după promisiunea de a asculta de Sfintele Evanghelii, de Sfinții Apostoli, de Sfin-tele Canoane și de învățăturile Sfinților Părinți ai Biseri-cii și este subînțeleasă ca operantă atât timp cât ierarhul respectiv își respectă propriul jurământ solemn de a as-culta de Hristos, de Evanghelia Sa și de Sfinții Părinți.

Această situație este subliniată foarte corect de către părintele Justin Pârvu: “ierarhii noștri, când sunt învestiți în episcopie depun un jurământ cum că se obligă să pă-zească dreapta credință și cele șapte sinoade ecumenice. Dacă încalcă jurământul, atunci nu mai sunt episcopi, nu se mai supun mai marilor lor, păstorii lor. Dacă ei nu se

109. http://patriarhia.ro/images/pdf/HotarariSinodale/2010/An-exa_1.pdf.

http://patriarhia.ro/images/pdf/HotarariSinodale/2010/Anexa_1.pdf

http://patriarhia.ro/images/pdf/HotarariSinodale/2010/Anexa_1.pdf


supun mai-marilor lor, adică Sfinților Părinți, cum să ne pretindă nouă ascultare? Noi nu ascultăm de furi, ci de glasul Bisericii, care vorbește prin Sfinții Părinți, nu prin minți îmbătate de mitre aurite din capul lor”110.

19. Poate exista Biserică fără episcopat?

În niciun caz. Întreruperea pomenirii ierarhului este o situație de criză, temporară, care operează până când Dumnezeu va rândui o formă prin care Biserica să recapete episcopii ortodocși de care are nevoie. În momentul în care erezia a fost eliminată din Biserică, preoții și credincioșii care au întrerupt pomenirea ierarhului revin la ascultarea canonică de acesta, în cazul în care el redevine ortodox, sau de ierarhul care îi va lua locul, dacă un sinod ortodox va decide schimbarea acestuia ca urmare a părtășiei sale la erezie.

20. Există o luptă „din interiorul” și o luptă “din afara” Bisericii contra ecumenismului?

ideea că cei ce au întrerupt pomenirea ierarhilor pentru participarea acestora la pseudosinodul din Creta se situează în afara Bisericii este nefundamentată cano-nic, ea fiind o încercare a ierarhilor de a se eschiva de la responsabilitatea pentru erezia pe care au introdus-o în Biserica Ortodoxă.

la fel de nerealistă este și percepția celor care, deși se opun într-o formă oarecare ecumenismului, refuză să

110. Părintele iustin Pârvu, Biserica și noile erezii, f.e., f.l., f.a., p. 27.


accepte singura formă pe care o cunoaște Biserica Orto-doxă contra ereziei – îngrădirea prin nepomenire. Aceia se înșală cu ideea că “luptă din interior” și vor produce o schimbare în Biserică prin diverse memorii pe care le adresează ierarhilor. Această înșelare persistă în Biseri-ca Ortodoxă de generații întregi, de când a apărut ecu-menismul, fiind manifestată prin diferite eremiade ale mirenilor și clericilor, care s-au plâns în surdină sau, cu jumătate de gură și de adevăr, în public contra pătrunde-rii mentalității ecumeniste în Biserică. Rezultatul final al acestui stil de luptă a fost pseudosinodul din Creta.

21. De ce este importantă condamnarea nominală a ereticilor?

Sfintele Sinoade Ecumenice au condamnat atât erezia, cât și pe ereticii care o propovăduiau, în mod no-minal. Erezia are propovăduitori, nu se propovăduiește de la sine. Din acest motiv, pentru a o eradica, Sfinții Părinți au condamnat atât învățătura greșită, cât și pe cei ce o propovăduiesc. De cele mai multe ori, sfintele sinoade îi condamnă pe cei ce o propovăduiesc și pe toți cei ce continuă să aibă comuniune cu aceștia după mo-mentul condamnării.

Prin această condamnare oficială, ierarhii sau cle-ricii condamnați sunt caterisiți și lucrarea lor harică în-cetează. Cei care continuă să îi urmeze și să considere că ei mai sunt în continuare ierarhi sau clerici sunt scoși din trupul Bisericii, alături de aceia și devin eretici ca


și ei. În adunările acelora nu se mai poate vorbi despre prezența harului divin, nici despre lucrarea Sfintelor Taine. Din acel moment, operează logica “vaselor co-municante” în privința pomenirii ierarhului, adică devi-ne eretic și este caterisit ierarhul care se află în comuni-une cu un ierarh eretic, condamnat de către un sinod și scos în afara Bisericii, după cum ne arată canoanele 1,2 al sinodului al iii-lea ecumenic. Asemenea, preotul care continuă comuniunea cu un ierarh condamnat trebuie caterisit conform canonului 4 al aceluiași sinod.

22. Ce trebuie să facă clericii și mirenii în condițiile participării ierarhilor români la pseudosinodul din Creta?

Preoții și mirenii au datoria de a cerceta cele ce se spun despre pseudosinodul din Creta, cu maximum de atenție și cu îngrijire pentru propria mântuire. Preoții trebuie să ceară episcopilor să se delimiteze de acest pseudosinod și de ecumenism în general și, la rândul lor, să-și informeze credincioșii cu privire la pericole-le pentru mântuire pe care le constituie expunerea la o erezie ca ecumenismul.

În deplină cunoștință de cauză, în cazul în care episcopul refuză să se detașeze de pseudosinodul din Creta și de ecumenism, preotul are dreptul și datoria (cel puțin morală și misionară) de a se delimita de epi-scopul său, întrerupând pomenirea aceluia și rămâ-nând în Biserica Ortodoxă Română, fără a intra sub


ascultarea altor episcopi, fără a-și face o jurisdicție proprie, fără a inventa învățături de credință noi.

la rândul lor, credincioșii au obligația de a cerce-ta cele ce s-au spus și scris despre pseudosinodul din Creta, de a discuta cu preoții parohi și a le cere opinia despre cele ce se întâmplă în Biserică din acest punct de vedere și a-i convinge să întrerupă pomenirea acelor ierarhi care refuză să se lepede de pseudosinodul din Creta și de ecumenism.

În situația în care preoții continuă să rămână atașați de episcopii eretici, din diverse motive, de cele mai multe ori din frică sau ignoranță dogmatică, credincioșii au posibilitatea și datoria de conștiință să se apere prin întreruperea comuniunii bisericești cu aceștia. În această situație, pot frecventa preoții care au întrerupt pomenirea ierarhilor eretici și, în situația în care acest lucru este dificil, se pot ruga acasă, făcând rugăciunile pe care se cuvine să le facă mirenii.

Nu se cuvine ca cel ce întrerupe comuniunea bi-sericească cu preoții care pomenesc ierarhi eretici să adere la alte organizații religioase, să iasă în vreun fel din Biserică, să teologhisească fără o pregătire teologi-că, riscând să rostească tot felul de afirmații eretice sau schismatice, să îi condamne pe preoții pomenitori sau pe credincioșii care au rămas în comuniune cu aceștia, să îi insulte pe episcopii părtași la erezie, să creeze dez-binare în Biserică, să dea un exemplu negativ, prin că-derea în impresia fariseică potrivit căreia ei sunt singu-rii ortodocși rămași pe lume, sau să urască și să insulte


în vreun fel Biserica Ortodoxă Română și bisericile pa-rohiale pe care nu le mai frecventează, de ca și când ar fi ceva străin, de care nu mai este nevoie. Scopul luptei contra ecumenismului prin întreruperea pomenirii este curățirea Bisericii de erezie și revenirea la viața biseri-cească, inclusiv la viața parohială sau de obște monaha-lă de dinainte de pseudosinodul din Creta.

Addendum

Rezoluția Sinaxei Ortodoxe Naționale de la Botoșani111

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!

Noi, clericii, monahii și credincioșii ortodocși care ne opunem ecumenismului, reuniți în Duminica Sfinților Români în Sinaxa națională a clericilor, mo-nahilor și credincioșilor care au întrerupt pomenirea ierarhilor părtași ai adunării din Creta, din dorința de a păstra neschimbată Sfânta Credință Ortodoxă, pe care am primit-o din generație în generație de la Hristos, prin Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți în Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, pe care au apărat-o cu prețul vieții toți mărturisitorii ortodocși de-a lungul istoriei:

1. Condamnăm ecumenismul ca erezie a tuturor ereziilor, care, prin tăgăduirea unității Bisericii, are ca scop ștergerea hotarului dintre Ortodoxie și ereziile de inspirație creștină, celelalte religii monoteiste și cele păgâne și realizarea unei uniuni religioase sincretiste între acestea, pe baza unui minimalism dogmatic și a unei pretinse “unități în diversitate”;

111. adoptată în data de 18 iunie 2017


cerem Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să condamne definitiv și irevocabil ecumenismul ca erezie și toate practicile ecumeniste ca eretice.

2. Condamnăm, ca autoare a ecumenismului și a tuturor ideologiilor globaliste, francmasoneria, osândită de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin Temeiul 785 din 11 martie 1937, aflat în vigoare și în prezent, ca organizație anticreștină și religie păgână; recomandăm tuturor ierarhilor, clericilor și poporului credincios ortodox să nu aibă nicio legătură cu aceasta, după cum hotărăște decizia Sfântului Sinod din 1937.

3. Condamnăm “Consiliul Mondial al Bisericilor”, „Conferința Bisericilor Europene”, toate formele de organizare ecumenistă la nivel mondial, regional, național sau local ca organizații eretice sincretiste și toate practicile spirituale greșite inspirate din implicarea ortodocșilor în mișcarea ecumenistă; cerem Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să dezafilieze Biserica Ortodoxă Română de la toate aceste organizații, să întrerupă participarea la toate nivelurile de reprezentare în toate activitățile ecumeniste: adunări generale CMB sau CBE, acorduri teologice, comisii teologice, rugăciuni comune etc.

4. Condamnăm așa-numitul “Sfânt și Mare Sinod din Creta” (iunie 2016) ca adunare eretică, respingem toate documentele sale, pe motiv că legiferează

119REzOluțiA SiNAXEi ORTODOXE NAțiONAlE DE lA BOTOșANi

ecumenismul ca doctrină eclesiologică și politică misionară în Biserica Ortodoxă, recunosc un statut eclesial ereziilor, distrug principiul unanimității ca regulă de validare a unui sinod, aprobă căsătoriile mixte; cerem Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să le reanalizeze și să le respingă în bloc.

5. Anunțăm că, în baza canoanelor 31 Apostolic, 15 i-ii, 3 Sin. iii Ec., ne-am îngrădit de erezia ecumenismului prin întreruperea pomenirii la sfintele slujbe a ierarhilor care au semnat direct hotărârile adunării din Creta, dar și a celor care le-au acceptat tacit, prin participarea la ședința Sfântului Sinod din 28-29 octombrie 2016 sau prin necondamnare publică a acestora; nepomenirea va continua până când ierarhii se vor dezice, în mod public, la nivel de Sfânt Sinod sau personal, de aceste hotărâri, rezervându-ne dreptul de a o relua ori de câte ori aceștia vor angaja Biserica în orice fel de acțiune ecumenistă de genul celor condamnate în articolele 1, 3, 4, care să împlinească condițiile cerute de canoanele invocate în acest articol pentru întreruperea pomenirii episcopului propovăduitor al ereziei.

6. urmând celor spuse de Sfântul Maxim Mărturisitorul, îi îndemnăm, îi susținem și îi așteptăm pe toți preoții (mai ales pe cei ce mărturisesc deschis împotriva adunării din Creta, dar nu au întrerupt încă pomenirea), ca, în baza Sfintelor Canoane menționate în articolul 5 și a practicii Sfinților Părinți în astfel


de situații, să întrerupă pomenirea ierarhilor care nu se dezic public de hotărârile adunării din Creta și să se ralieze cererilor către Sfântul Sinod referitoare la ecumenism, formulate în articolele 1,3,4.

7. Recomandăm credincioșilor care, după o temeinică informare cu privire la hotărârile eretice ale adunării din Creta și la poziția Sfintelor Sinoade și a Sfinților Părinți față de acele rătăciri ecumeniste, decid să întrerupă comuniunea bisericească cu ierarhii părtași la ecumenismul legiferat de adunarea din Creta, să frecventeze bisericile preoților care au întrerupt pomenirea, iar în duhul smereniei și al dragostei, să îi informeze pe alți creștini și pe preoții pomenitori în legătură cu motivele care i-au determinat să întrerupă comuniunea bisericească cu cei părtași la erezie și să militeze pentru îndeplinirea cererilor adresate Sfântului Sinod referitoare la ecumenism, formulate în articolele 1,3,4.

8. Condamnăm represiunea la care sunt supuși preoții, monahii și monahiile care au întrerupt pomenirea, respectiv comuniunea bisericească, iar în baza canoanelor invocate în articolul 5, considerăm caterisirile preoților mărturisitori ca lipsite de validitate, le dăm acestor preoți cinstea ce se cuvine apărătorilor Ortodoxiei împotriva schismei și ereziei, deoarece și-au respectat promisiunea făcută la hirotonire de a fi păstori ai turmei lui Hristos, și respingem ca insultătoare și necanonice catalogări

121REzOluțiA SiNAXEi ORTODOXE NAțiONAlE DE lA BOTOșANi

de genul “fostul preot”, “schismatic”, “fanatic” etc. 9. Salutăm poziția acelor Biserici locale care au decis

să nu participe la adunarea din Creta, să nu-i recunoască deciziile și să rămână ferme împotriva ecumenismului și pe cea a episcopilor care nu au semnat sau au respins documentele și mărturisesc public împotriva acelei adunări eretice, adresându-le rugămintea de a folosi toate instrumentele canonice și pastorale puse la îndemână de Sfintele Sinoade și Sfinții Părinți pentru a împiedica răspândirea și permanentizarea în Biserică a ereziei ecumeniste legiferate în Creta și a determina întrunirea unui sinod ortodox, care să condamne oficial adunarea din Creta, ecumenismul și, nominal, pe episcopii ce vor rămâne adepți ai acestora.

10. Respingem cu tărie acuzația că, prin întreruperea pomenirii ierarhilor părtași ai ecumenismului și ai adunării din Creta, am comis un act schismatic sau o revoltă contra arhiereilor Bisericii noastre. Suntem în comuniune cu Bisericile locale și cu episcopii care resping public ecumenismul și adunarea din Creta, cu preoții și credincioșii acestora, precum și cu preoții și credincioșii care au întrerupt comuniunea cu episcopii care le acceptă, rămânem în Biserica Ortodoxă universală, în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, neavând intenția de a ne separa de ea, de a adera la organizații eretice sau schismatice, de a intra sub ascultarea altor episcopi decât cei ai locului.


11. Îi așteptăm pe ierarhii Bisericii noastre să se dezică de ecumenism și de adunarea din Creta și să se pună în fruntea luptei ortodocșilor români contra ecumenismului și îndemnăm stăruitor tot poporul credincios ortodox să săvârșească post, rugăciune și nevoință, pentru ca Dumnezeu să ridice ierarhi și preoți ortodocși mărturisitori, care să apere Adevărul Ortodoxiei, și să păzească Sfânta Sa Biserică Ortodoxă de dezbinările provocate de erezii și schisme.

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinților Români, a căror po-

menire o facem astăzi, ale Sfinților Martiri ai închisorilor comuniste și ale tuturor Sfinților, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,

miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Adoptată în Botoșani, astăzi, 18 iunie 2017, în Duminica Sfinților Români,

după participarea la Sfinta liturghie la Parohia “Schimbarea la Față a Domnului”

Schit Orășeni

Cuprins

Cuvânt înainte .................................................... 5

Despre sinodul ecumenic și sinodul panortodox ........................................................ 9

Despre “sfântul și marele sinod” din Creta ..... 17

Despre erezia aprobată de pseudosinodul din Creta ............................................................ 37

Despre documentele “sfântului și marelui sinod” din Creta ................................... 53

Despre întreruperea pomenirii ierarhului eretic.................................................................. 91

Rezoluția Sinaxei Ortodoxe Naționale de la Botoșani ................................................... 117

Date post:	23-Feb-2021
Category:	Documents
Upload:	others
View:	1 times
Download:	0 times

PROMOVAREA ECUMENISMULUI LA NIVEL...Pidalion, ed. cit., p. 146. DESPRE SiNODul ECuMENC și...

Documents