PROLOG

1

Frica se citea pe fetele satenilor. lngramrdili la c6teva

aruncatud de ba! de coliba, stateau nemiwa , fara sa piarda

darapan{tuia din ochi. Picituri de sudoare le perlau frunlilebrrzdate, Apoi, badnul Giorgio ridica puonul 9i uda:

- Moarte vrajitoarci!

- Moafie wajitoarei! reluarN in cor cei vl€o douAzeci de

birbati si femei care se lngramadisera curajosi ln padure,

hotarad sa puna capat blestemului.

Agitind deasupra capetelor furcile $i tepusele, nlv haspre casA. Uga fu srnulsa de la prima bu$inra. LuminaB de o

raza slabl de soare, unica incapere se arattr pdvirilor loraprinse. Goal|.

- S-a carlbanit, arunci dispreluitor vaduva Trapponi.

- Nu de multt vr€me, observa un barbat 6nar, pricijit, cu

nasul bagat ln oala agalag deasupra jarului. Priviti, focul mai

mocne$te gi apa e calda inca.

- Nu m-ar mira sa fie ascunsi in tufisurile de prin lmprc-jurimi. Haidefi s-o scoarem din barlog, reluA batrinul Giorgio,

Timp de douN ore bune sarcnii scotocir| crangul 9i scru-

tara virful copacilor. in zadar.

- Individa trebuie sA fi simtit ceva si si-a abandonat vizuinamormii fierarul. Duca-se sa-$i faca men&€le in afta pafi€!

FREDERIC LENOIR

Apoi se intoarse in casufa, sufla peste jaradc fi il irnpra$tie

prin coliba diir lemn. Ajutat de unul chior, facu bucali singu-

ra masa ca sa intefeasca flacar e care dansau in cele patucolluri ale incaperii. Chiorul se lovi de un obstacol care il facu

sa se clatine.

- Pe toti dracii! Un belciug! Este o trapa sub masa! urla

un lffan.Jipdnd 9i gesticuDnd, bafta$i Si femeile se adunari in

incaperc. Calcara in picioare flacarile 9i se strinseri in jurul

trapei, fixdnd belciugul, ca gi cum avea sa le deschida po4ile

iadului. Cici, tlecand de primul moment de entuziasm, fricaincepea din nou sa le taie rasuflarea 9i si le imbroboneze

frun1ile. Fierarul facu douA to4e. FA.ra un cuvan! faau ser[r sa.

se ridice napa. Un barbat trase de belciug. in clipa in care uqa

de lernn se legana, fierarul arunca o to4a in gaura. Instinctiv,

tof se dadua inapoi.

Nu se intamph nimic. Cei mai indrizneti se aplecara dea-

supra haului. Cazuta pe pamant, cel pulin de la inil$mea unuibarbat, torla lumina cele Sapte trepte ale unei scari mici din

lemn. Nimic altceva nu se distingea.

- IeSi din gaua ta, blestemato, daci nu wei si sfargegti

fripti, ii arunca Giorgio, pe un ton care se voia sigur, dar care

trtrda o neliniste ascunsa.

Nici un raspuns.

- Haideti sa plecam, relui un bahan cu un aer mai multdecat temator.

Nimeni nu se rnigca,

- Sunteti totri ni$te la$i, urla vaduva Trapponi. Daca Emiloal meu este moft, este numai vina ei. igi ridica fustele, apuca

o a doua torti $i se cufunda in ascunzatoare.

Ajunsa la piciorul scArii, luminA. fundul pivnifei.in spa$ul minuscul. un corp nemiscat. acoperit cu un

ceargaf, era lungit pe o saltea de paie, pus chiar pe pamOnnrl

ORACOLUL LUNEI

ud. Femeia se apropie. Stipanindu-si fric4 facu un pas inaintegi trase de c&pA cu un gest scurt.

i$i lnabu$i un strigat, i$i facu semnul crucii de mai multe

ori si urca in graba. Cu ochii iesili din orbite, se agala de

cama$a fierarului.

- Este opera diavolului! urla ea.

,

Fratele pofilr fu foarte surprins sa vadi ciudatul gmp de

Iarani, care transportau un Aup intr-o caruF.

- Sunt donducatonrl sanrlui Ostuni. Vrem sal vedem pe

abate, spuse behanul Giorgio.

- Pentru moment, abatele nu e aici. ce vrei de la el? reluicalugarul pe un ton hotirat.

Lipsa superiorului manastirii ii deruh pe tffani. Ceea ce

descoperisera era o chestiune de prea mare importanta ca s-o

mafuriseasca unui simplu calugar. Dupi o cliptr de ezitare,

continua:

- $i cine conduce manastirea in lipsa lui?

- Dom Salvatore, stareful, raspunse sec fratele poftar,

enervat ca niste simpli tarani nu vor sa discute cu el. Nu poate

fi deranjat pentru orice fleac. Despre ce este yorba? Este unmort? inreba el aruncand un ochi in direcgia trupului intins incaruF si acoperit cu o carpa.

- E mai riu! afirma taranul cu glas solemn.

Calugarul citi atunci pe fetele lor o expresie de groazA,

care ll convinse sa-l deranjeze pe starcful mAnastidi.Ideal a5ezati pe o colina mica dominand mare4 inconju-

rati de carnpudle de maslini, manastirea San Giovanni inVenere era inca, la mijlocul secolului al XVI-lec principalul

14 FREDERIC LENOIR

centru religios al intinsei regiuni din muntii Abruzzi. Situat incentrul Italiei, masivul muntos era legat de Roma prin viaTraiana, care se termina chiar la picioarele manastirii, h miculport Varene, la vreo zece leghe la sud de Pescara, unul dintrecele mai mari portud de la Marea Adriatici. Locul isi luase

numele de la zeita Venus. Legenda spune de fapt ca un tem-plu a fost cdndva ridicat aici de un negustor nauliagiat, care

suslinea ca fusese salyat de Venus, zeita nascuta din ape.

Dedicar lui Venus ftnpaciuitoarca, templul era vizitat de

numeroase cupluri care veneau aici ca sa ceara ajutorul zeitei

Iubirii. La inceputul secolului al Vl[-lea, un calugar bene-

dictin a construit pe ruinele sanctuarului pagen o biserica.

A fost inchinata Sfintei Maria $i Sfentului Giovanni. in 1004,

biserica a fost transformata in abatie de cate benedictini.

Numele pe care i l-au dat pasteaz a, fapt extrem de rar, amin-

tirea tecutului sau pigdn: San Giovanni in Venere.

Abafia a cunoscut o dezvoltare fiIgeratoare si tirnp de

aproape doui secole a a\'rrt o imensa shalucirc economic4 cul-

turala $i spidtuala. La manastire se predau artele, diferite meserii

9i avea o bogag biblioteca cu numerosi copigti. Apoi au urmat

anii intunecati. in 1194, a fost jefuita de soldalii celei de a patra

cruciade. $i-a regasit o pafte din stalucire, dar, in 1466, un teri-

bil cufemur de pamant a disEus-o in mare parte. in 14?8, ciumai-a decimat pe caiugarii care o reconstruisela. Supmvietuitodi au

reu$it, prin munca fi puterca rugaaiunilor, s-o repuna illfunctriune 9i, in anul de grafie 1545, o comunitate de patruz€ci de

calugari locuia acolo, sub cdrja episcopali a abatelui DomTeodoro, secondat de Dom Salvatore, staretul manastidi.

Cum in aceste zile din postul Paptelui era irtca frig, staretul

igi trase pe el o rasa de lAna cenugie, peste haina neagra de

benedictin, $i iesi sa-i intampine pe sateni.

- llristos he cu voi! li se adresi el. Ce s-a intirnplat?Batranul Giorgio isi scoase paLlaLria 9i igi drese glasul.

C)RACOLUL LLINEI

- Suntem din satul Ostuni, parinte, la vreo douazeci de

leghe de aici.

- $i de ce ad facut drunul asta de cateva zile cu uncadarru dupa voi?

- Nu se poa& sa nu $titi, parinte, ca, de la Craciun, asupra

sarului nosnu s-a abatut blestemul.

- De fapt am primit cererile voastre pentru rugaciuni, con-tinua stareful, care isi aminti dinn-odata de emisarul trimis lamanasdre cu mai bine de o luna in uma. Mai multe persoane

au murit in mod ciudat, nu-i aga?

- Torul a inceput chiar dupa Craciun, relua traranul,multumit sa vada ca stareful i$i amintea. Fiul fierarului a cizut!i s-a inecat h ?ut. La San-Roberto, o grinda de la stana s-a

prabusit peste Francesco $i i-a zdrobit oasele. Cdteva zi.le maitirziu, nevdsta lui Francesco era cea care rnurea in chinurilefacerii, odati cu pruncul ei. $i de zilele Curafidi, batlanulTino s-a dus fu&-o noapte, golindu-gi malele. El care era

zdravan ca un stejar,

- Este intr-adevAr foarte trist. Noi o sa continuAn sa ne

rugam pentru salvarea rudelor voashe $i ca Domnul sa ya

apere de noi incercari.

- Rugaciuni.le voastre n-o sa fie prea... Toate astea poarta

semnul Raului, parinte. PronunFnd aceste cuvinte, taranulpdndi reaclia calugarului. Vazand ca ramane impasibil, in-sista. E din cauza wajitoarei care fia{este in pldurea Vediche!

Fara indoiala ca are legituri cu diavolul cu cu supusii lui.

- Ce $titi despre asta?

- S-a instalat intr-o coliba abandonat4 cu mai pufn de o

luna inainte de CrAciun. Apoi a venit in sat ca sa faca pe vin-decatoarea cu plante, in schimbul legumelor gi al pisirilorUnii n-au ezitat sa-i ceara leacuri ca sa le uiurez€ durerile siau inceput sa se duca la eA la coliba. Dar chiar inainte ca aces-

te nenorociri sa se abata asupra noastrA, a refuzat sa-l ingri-jeasci pe fierar de o arsura ulata h mana. Apoi a venit rdndul

16 FREDERIC LENOIR

lui Francesco, pe care a refuzat sal ajute $i l-a blestematstrigind injurii la adresa Domnului Nostru. Unul gi-a pierdutfiul si celaialt nevasta si copilul. Toate astea nu sunt decatlucrarile diavolului.

Cilugarul rimase pe ganduri cateva momente, apoi il fixape batranul taran:

- Ce dovada aduci ci femeia este cauza tuturor acestorrele?

- Ce Stiu, relua taranul cu voce tremuatoare, este ca aaruncat waji rele asupra satului gi ci cirnitirul s-a umplut mairepede in doua luni decat in patru ani. Este o wajitoare! Numaiflacarile ne elibereaz I de farmecele rele!

- Haide, haide, calrnafi-va. Nu se ard oamenii chiar a5a.

Trebuie facuta o cercetare ir legatwa cu mortii a$da $i intre-bata femeia. O si vorbesc cu magistratul comitatului...

- Nu mai e nevoie de magistrat, blestemata a fugit... $i noiavem dovada tertipurilor ei cu Cel Raul

- Ah, da! Ag h foarte curios sA o vad.

Taranul schita un zambet cu gura gtirbi 9i intinse m6naspre caxu;4.

- Dovada, iat-o!Intrigat, staretrul inainta. Satenii se indepa$ara in tacere.

Dom Salvatore apuca panza care ascundea forma alungita gi,

cu un gest plin de respect, descoperi fa1a, apoi trupul.Era vorba despre un barbat de vreo treizeci de ani, destul

de frumos, cu toate ca era foarte slab. Era in innegime gol. pe

o parte, in dreptul inimii, stareful remarca o cicatrice lunga.Omul respira, inima ii batea, dar ochii ii rimineau inchigi.

- Ei, bine, relua calugarul intorcandu-se spre sateni, ceinsearnna asta?

Conducatorul satului lua din nou cuvantul.

- L-am descoperit in pivnila casei wijitoarei. Traieste, darare mintea dusa. Sigur ca femeia igi incerca wajile pe el. $i

ORACOLUL LUNEI

apoi, privili: i-a marcat pe picioare 9i pe mdini sernnul Dia-volului... este un posedat. Iata de ce l-am adus la manastire!

Calugarul observa prezenla unor se[lne ciudate Easate

geometric cu ci,rbune de lemn pe picioare 9i pe mdhi. igi zise

totu$i ca puteau fi legate de o tehnica de ingrijte, caci sem-

nele erau acoperite cu un unguent chihlimbariu. Se intoarse

spre sAteni:

- il cunoasteti pe barbat?

Nu, raspunse Giorgio. Nu este din sat. Toti se inheaba

cum a putut ajunge in ghearele diavolilei!

- De fapt, ciudata poveste. AIi fAcut bine ca l-afi adus.

O sa-l pasaam aici. in ce ya priyeste, lasali femeia in pace.

Daca apare din nou, anunfati-ma!

- Grabif-va sal exorcizati pe om... Absolut sigur diavolul

a intrat in el!

in loc de raspuns, Dom Salvatore schifa un zambet. Puse

ca ranitul sa fie transportat la inflrmeria manastirii, apoi iiconcedie pe sateni.

Seara, mporta incidentul in consiliul comunitalii. Il Arcre-

dinF pe strain rugaciunilor comunitafi 9i ingrijirilor lui Fra

Gasparo. Acesta din urma ii spuse starefului ca rana graYa fu-

sese facua cu un pumnal, in mod normal, ar fi strapuns inima.

Omul scapase ca prin miacol si rana a fost foarte bine ingri-jita cu cataplasme de plante. Cu toate ca pulsul era slab,

functiile vitale existau. Dar ramanea absent, ca pietdut intr-unsomn profund. Fratii ascultara explicaliile staretului. Apoi,Dom Marco, un fost stare!, foarte baEan, ii atrase atentria luiDom Salvatore ca incalcase regula lasind un laic sa patrunda

in incinta manastirii.De fapt, infimeria era situan in pa4ile comune rezervate

calugarilor Ca toate manastirile benedictine, San Giovanni inVenere era alcatuita dintr-o biserici, o incinta $i chiliilemanasthesti, unde traiau fralii. in majoritatea abaliilor, chiliileinconjurau incinta, adevarata inima a manastidi, pe unde

,

I

I

FREDERIC LENOIR

calugarii o luau ca sa se duca dintr-un loc in altul. Aici, abatia

se inalta pe un teren in panta, constructorii ridicAnd biserica

de-a lungul laturii de est a cu4ii, iar chiliile pe trei niveluri, 1a

sud de curte, in partea care cobora, fala in fala cu marea,

Iatudle din nord 9i din est ale cu4ii dnnd sprc gradini. La eta-jul inferior al chiliiJor se gaseau pivnila. receplia gi pensiunea.

singurele locuri accesibile persoanelor din afara manastirii. Lanivelul din mijloc, la inallimea cu4ii gi a bisericii, se aflaubucaBria, sala de mese, scriptoriull, inhrmeria si atelierul de

pictua.La etajul superior, in fine, dormitoarele calugarilor,

latinele si cele doua chilii, cea a abatelui 9i a starefului.

Dom Salvatore admise de bunAvoie ca incilcase sf6nta

lege hsand sa patrundi un laic in incinta minastidi. igi justi-hca aceasta decizie prin gravitatea extrema a sta'rii bolnavului,care necesita argdjiri intense si dificil de indeplinit in afara

infirmeriei. Reaminti fralilor ca $i in spidtul fondatorului,milostenia era yhtutea suprema de la care nimeni n-ar ftebuisa se abata, chiar daca se inciicau cdteva reguli in uz.

Majoritatea frarilor nu fura convinsi de alegerea starelului lor,dar. in absenta abatelui, ni-rneni nu-i putea contesta deciziile.

Peste manastire se hsa noaptea. Dupa rostirea rugaciu-

nilor, ciLlugiLrii se duseri in dormitor, iar Dom Salvatore inmodesta lui chilie.

Omul jovial $i solid de vreo cincizeci de ani, cu fata finaluminata de o frumoasa privire albastra, intmse la benedictinila varsta de Saptesprezece ani. Studiile indelungate facusera

din el un maestru in teologie gi in Scrierile Sfirte. Ales pen-

tru a treia oara in funcda de staret al mdnastirii San Giovanniin Venere, dupi zece ani, lua toate deciziile in absenla aba-

telui. Om bl0nd si umil, era opusul lui Dom Teodoro, pirin-tele abate ales pe via1a, un batran rece 9i fragil.

I ln Evul Mediu, atelier de caligrafi€ ti miniatura carc funcfiona in caalrul

unei m,nasdri sau cancelarii nobiliare (n,red.)

ORACOLUL LUNEI

in seara asta, era preocupat. Nu credea in povestea cu

vrijitoarea $i cu posedarea diavoleasca, dar simlea confuz, ca

un fel de presentiment. ca barbatul ranit avea sa-i provoace

necazuri.

inca in plina noapte, Fra Gasparo ciocdrri la usa chiliei

staretului.

- Venili repede, Dom Salvatore!

- Ce e? inteba stareful, care intredeschise u$a, dupa ce $i-a

has tunica.

- La infirmerie se pefece ceva neobisnuit. Camera este

luminata si inchisa pe dinauntru... 9i pe sub uia se scurge sange.

oo

Fratele continua sa povesteasca in timp ce mergea.

- M-am fezit putin inainte de rugaciunile de dimineala,

ca sa pansez plaga ranitului. Cand arn ajuns la infirmerie, am

fost surprins sa vad ca incaperea era luminaa. Mare mi-a fost

mirarea cdnd am constatat ca zavorul era tras pe dinaunaul

Imposibil sl deschizi uga... gi irnediat am simlit un lichid cald

curgandu-mi pe sandale. Cdnd am inleles ca era sange, am

alergat sa va anunt. Ai zice ca a fost ucis un bou!

- Cine dormea la infirmerie ir noaptea asta?

- Numai barbatul ranit pe care l-au adus taranii.Rostind aceste cuvinte, cei doi calugari ajunsera la pragul

camerei. Cu ajutorul unei to4e, Fra Gaspaxo lumina partea de

jos a ugii inchise. Vazand balta de sdnge care se intindea sub

picioarele lui, staretului ii tresari inima. Apoi ii facu semn

fratelui sa-l ajute sa sparga u$a. Cei doi barbati venira de hac

t9

FREDERIC LENOIR

rcpede zavorului mic. CedA cu zgomot, oferind calugarilor un

sPectacol de groaza.

Camera era luminata de o to{A agAjata in perete. Omuladus de sateni era intins pe jos, cu fata tumefiata, cu braleleincrucigate, iar din rana din coaste i se scurgea un fr rogu. Lac61iva metri de el zacea un alt corp, intr-o bala de sange.

- Dumnezeule! striga staretul. Fra Modesto! Este... este...

- Spintecat, constata Fra Gasparo, cu voce tremuratoare,

Burta ia fost spintecata cu lama de cauterizare pe care ampus-o langa ranit, adauga el, observind obiectul taios alaturide corp.

- Ce s-a int6mplat? Cine a putut comite doua crimeingrozitoare intre zidurile noasne?... $i de ce?

- Dar unde a disparut asasinul? se nelinigti Fra Gasparo.

Camera era inchisa pe dinaunhu... nu poate fi inci aici...

- Ai dreptate, relua starctul apucand un vafiai.Apoi flcu semn calugirului sa deschida un dulap, singu-

rul loc unde un om s-ar fi putut ascunde. Cu inima batand, Fm

Gasparo deschise uga de lemn. Nimic. Cei doi barbati se

privira stupefiati. Dom Salyatore se duse sa inspecteze micilelucame de la nivelul tavanului, dar erau mult prea ftlguste ca

sa lase sa teaca un om, sau chiar un copil. Ramanea caminul.

Nu mai era decat aceasta solude: asasinul hebuie sa fi aruncat

o sfoari ca sa fuga. Calugarii inspectara burlanul cu ajutorul

to4ei. Spre marea lor surpriza, nu gasira nici un indiciu. Nicio urmi de funingine pe jos, nici o pata de-a lungul peretelui.

- Este de neinleles, conchise staretul, trecandu-Si degetul

pe burlanul innegrit. Oricine ar fi hecut pe aici tebuia sAl

murdarcasca perelii.

- Cel care a venit este... este diavolul in persoana, adAuga

Fra Gasparo, cu voce temuratoare.La cuvintele astea, stareful nu se putu inpiedica sa nu se

gandeasca la avertismentul satenilor. Alunga gandul.

ORACOLUL LUNEI

- Nu putem lasa cele doua cadavre aga. $i asasinul poate

hca mai bantuie printre zidurile noastre... Curdnd incepe

rugaciunea de dimineaF, hebuie...

- Traie$te inca! il inherupse brusc fratele infirmier, care se

aplecase peste trupul strainului. Daca n-a pierdut prea multsdnge 5i daca reuSesc sa inchid rana. are o Sansa sa supra-

viefuiasca.

Staretrul il ajuta pe Fra Gasparo sa puna la loc, pe pat,

trupul neinsufletit. Apoi, in timp ce infrmierul incerca salsalveze pe muribund, mAng0ie trupul lui Fra Modesto. Ime-diat ce clopotul chema la rugaciune, il lasa pe frate, incaingrozit, si-5i continue txatamentul $i traversa curtea ca sa

ajunga la biserica $i sa dna slujba.

La sfdrsitul liturghiei, anunta celor patruzeci de calugari

convocarea'de urgenta a unui consiliu exceptional. Fra

Gasparo li se alatura. Staretul ii informa despre noutafile tra-gice din timpul noptii, omiland sa spuna doar ca u$a era

inchisa pe dinauntru, ca sa evite ca o panica fuadonala sa puna

stapante pe marastfue. Toli s-au privit stupefiaii. Deci cine a

comis o astfel de crima asupra unuia dintre ei? $i, de aseme-

nea, de ce a incercat sa-l asasineze pe misteriosul ranit? Maimult, se inhebau ei, ce facea Modesto in infirmerie in miezulnop;ii? Doar daca l-au omorat in alt loc si apoi a fost trans-

portat in locul ala. Calugarii i$i petrecura ziua chinuili de

aceste intfebari, Ca sa evite un scandal in absenta abatelui,

Dom Salvatore ceru comunitadi sa pasheze secretul inlegatua cu aceste eyenimente tragice, iar in afara a fost

anuntat decesul accidental al lui Fra Modesto.

De atunci, calugarii primia dispozitii sa pazeasca zi $i

noapte intrarea manastidi.Doua zile mai tirziu, nefericitul frate fu inmormdntat in

cimitirul calugarilor, care se invecina cu abalia $i era fata in fata

cu marea. Dupi ce slujba s-a terminat, Dom Salvatorc s-a dus la