proiectt

CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA

APENDICELUI

Apendicele vermiform (Appendix vermiformis) sau simplu "apendicele" este un segment

rudimentar al intestinului gros, transformat în organ limfoid. El este implantat în cec la 2-3 cm

sub vărsarea ileonului şi are forma unui tub cilindroido-conic sau fuziform.

Rareori are direcţia rectilinie; de cele mai multe ori descrie o ansă cu concavitatea medială,

este spiralat, flexuos. Are o lungime variabilă între 6-12 cm şi un diametru de 5-8 mm.

La făt şi nou-născuţi, apendicele prelungeşte în jos fundul cecului şi abia pe la vârsta de 5

ani dobândeşte forma şi poziţia sa definitivă. Forma fetală se poate păstra şi la adult(2-3% din

cazuri).

Situaţie: apendicele vermiform este situat în fosa iliacă dreaptă, în loja cecală, împreuna

cu cecul. El îl va urma pe acesta în diferitele lui poziţii (normală, înalta, joasă, ectopică). În afară

însa de situaţia lui determinată de poziţia cecului, apendicele poate lua poziţii variate şi faţă de

cec, dar, oricare ar fi direcţia lui, punctul lui de inserţie este totdeauna acelaşi: se găseşte la 2-3

cm sub deschiderea ileonul în cec şi este marcat la exterior prin întâlnirea celor trei tenii

musculare (acestea, şi mai ales tenia liberă, servesc drept călăuză chirurgului la reperarea bazei

apendicelui).

SITUAREA APENDICELUI

Mijloace de fixare: apendicele poate fi liber, deci mobil, sau fixat. El este legat de

ileonul terminal printr-o cută peritoneală - mezoapendicele - care îi permite o mobilitate destul

de mare, încât uneori poate chiar să se angajeze într-un sac herniar. Alteori peritoneul îl fixează

de organele din jur. Deseori el este imobilizat prin aderente secundare unor procese patologice

(inflamaţii s.a.).

Raporturile apendicelui variază după poziţia sa faţă de cec.

1

Clasificarea poziţiilor apendicelui, care ne pare cea mai simplă, logica şi uşor de reţinut este

după Testut-Jacob. Vom avea astfel apendice: descendent, extern, intern şi ascendent.

Apendicele descendent ar fi cel mai frecvent (42% după Testut-Lafforgue). Se găseşte în partea

medială a fosei iliace interne, dedesubtul cecului, iar vârful său - când apendicele are o lungime

obişnuită - poate ajunge până la strâmtoarea superioară a pelvisului.

Apendicele extern (26% după Testut-Lafforgue) coboară pe dinapoia vârfului cecului,

până în unghiul diedru format de peretele abdominal anterior cu fosa iliacă internă. Vine înapoi

în raport cu muşchiul iliac şi fascia sa; înainte - cu fundul cecului şi cu peretele abdominal

anterior; medial - cu cecul; lateral - cu ligamentul inghinal şi spina iliacă antero-superioară).

Apendicele intern (17% după Testut-Lafforgue) se îndreaptă spre interiorul cavităţii peritoneale şi

ia contact cu ansele ileale. Adeseori se situează paralel cu ultima ansă ileala, iar mezoapendicele

este foarte scurt sau chiar lipseşte, particularităţi care creează dificultăţi tehnice chirurgului.

Apendicele ascendent sau retrocecal (13% după Testut-Lafforgue) se insinuează

retrograd, înapoia cecului şi chiar a colonului ascendent.

Statistica tradiţională Testut-Lafforgue este contrazisă de Wakeley, care pe 10.000 de cazuri a obţinut următoarele

rezultate: apendice retrocecal şi retrocolic 65,28%; pelvian sau descendent 31,01%; subcecal 2,26%;

preileal 1,0%; retroileal 0,4%. Referirile manualelor de chirurgie accepta tot mai mult această clasificare.

Conformaţia interioară a apendicelui. La interior, apendicele are o cavitate

canaliculară (cilindrică, moniliforma, parţial obliterata). Cavitatea sa conţine mucus, chim intestinal,

detrirusuri celulare, iar la făt meconiu.

Structura apendicelui: prezintă cele patru tunici constitutive ale intestinului:

- Tunica musculară: fibrele longitudinale grupate în cele trei tenii ale cecului, se

prelungesc în peretele apendicelui formând un strat continuu. La vârful apendicelui musculatura

este mai subţire, de aceea cele mai frecvente perforaţii sunt cele apicale;

- Tunica submucoasa;

- Tunica mucoasă: prezintă un număr extrem de mare de foliculi limfatici pe lângă glandele

Lieberkuhn şi numeroase celule argintafine endocrine;

- Tunica seroasă, peritoneul ceco-apendicular are o dispoziţie complexă ce rezulta din

modul de evoluţie ontogenetică a segmentelor ileo-ceco-apendiculare, a mezoului lor iniţial şi a

fenomenelor de coalescenta care se produc în această regiune.

Peritoneul cecal: în marea majoritate a cazurilor peritoneul înveleşte în întregime cecul.

Peritoneul apendicular: pe apendicele vermiform peritoneul se comportă ca pe o ansă

intestinală, îl înveleşte complet şi apoi formează un mezo-apendice, care se fixează pe cec şi pe ileon.

Peritoneul regiunii ileo-ceco-apendiculare formează o serie de plice şi recesuri, cu o mare

variabilitate individuală. Ele au o mare importanţă chirurgicală. Se descrie un reces ileo-cecal superior,

2

determinat de plica cecală vasculară; un reces ileo-cecal inferior determinat de mezoapendice şi plica

ileocecala; unul sau mai multe recesuri retrocecale, determinate de plicele retrocecale.

Vase şi nervi

Arterele apendicelui provin din artera ileo-colică.

Ea emite:

1. artera cecală anterioară, trece prin plica cecală la fata anterioară a cecului;

2.. artera cecală posterioara mai voluminoasă, trece înapoia varsarii ileonului în cec;

3. artera apendiculară, de obicei unică, rar dublă, coboară înapoia ileonului, apoi în marginea

liberă a mezoapendicelui şi se ramifică în pereţii apendicelui.

Venele sunt satelite arterelor. Vena apendiculară însoţeşte în mod constant artera omonimă. Când

cecul şi apendicele au o situaţie retroperitoneală, atunci venele lor stabilesc comunicări cu cele ale regiunii

lombo-iliace.

Limfaticele: la nivelul apendicelui reţeaua limfatică stabileşte strânse comunicări cu foliculii

limfoizi ai organului.

Distingem trei grupe de vase limfatice:

- cele anterioare converg spre câteva noduri cecale anterioare situate în plica cecala

vasculara;

- cele posterioare se îndreapta spre un grup de noduri cecale posterioare;

- vasele limfatice ale apendicelui: unele se opresc în nodurile situate în baza mezoapendicelui,

altele stabilesc comunicari cu retelele subseroase nu numai ale apendicelui si cecului ci si ale colonului

sau a unor regiuni mai îndepartate. Din cele trei grupe de noduri limfa e colectata în grupul de noduri

ileocolice, situate de-a lungul arterei omonime, iar de aici în nodurile mezenterice superioare. În cazul unui

ceco-apendice retroperitoneal, reteaua limfatica a sa se poate anastomoza cu limfaticele peretelui

abdominal posterior.

3

APENDICITA ACUTĂ

Apendicita este o boală chirurgicală deosebit de frecvenţă, provocată de inflamaţia

apendicelui ileo-cecal, caracterizată printr-un ansamblu anatomo-clinic foarte variat, uneori

înşelător, de tulburări generale şi locale.

Apendicele este un diverticul strâmt a cecului, cu o lungime variabilă, de 5-12cm.

Este un organ limfo-adenoid, cu structura nervoasă bogat reprezentată. Importanţă ce o

prezintă în patologie este disroportionat de mare în raport cuinsemnatatea mică care o are în

anatomie şi biologie, apendicele fiind un organregresiv, pe cale de dispariţie, dispus în fund de

sac la locul de unire a cecului cuileonul.

Dispoziţia diverticulară, în formă de canal strâmt, care favorizeazastaza materiilor fecale şi

infecţia, bogăţia sa în interoceptori şi aşezarea să lalocul unde cele trei tenii ceco-colice se

întâlnesc, constituind un punct nodal, „reflexogen” explicat frecventa inflamaţiei sale, a durerilor

şi iradierea lor.

ETIOPATOGENIE

ü ETIOLOGIE

Etiologia apendicitei acute: este rară dar gravă; în primii 20 de ani apendicită se întâlneşte

cel mai frecvent, ea scade, devenind rară după 60 de ani.

Condiţiile favorizante sunt numeroase: dispoziţia anatomică a segmentului ceco-colic ce

favorizează stază stercorală, cudurile apendicelui, diverticulii apendicelui, poziţia retrocecala care

favorizează "autoinfecţia" prin exaltarea virulentei florei microbiene.

Corpii străini intraapendiculari: calculii stercorali, sâmburi, oxiuri pot astupa complet

lumenul apendicelui şi ulcera mucoasa exagerând virulenta microbilor aflaţi într-o cavitate

închisă, adevărat "tub de cultură".

Apendicita acută traumatică: prin lovituri repetate în fosa iliacă dreapta (la tâmplari) este

determinată prin excitaţia receptorilor atât de numeroşi ai regiunii ileo-ceco-apendiculara deja inflamaţi.

Regimul alimentar excesiv cârnat sau exclusiv vegetal alcalinizează pH-ul digestiv, determinând

tulburări de diskinezie şi alterări neurotrofice ceco-apendiculare.

Infecţii acute: gripă, anginele, febrele eruptive (scarlatina, pojarul, rubeola), febră tifoidă,

pot determina apendicită acută. Apariţia apendicitei acute "epidemice" în cursul anginelor este

atribuita asemănării structurii anatomice ce există între amigdale şi apendice, considerat

"amigdala abdomenului", datorită bogăţiei sale în foliculi limfoizi.

4

Infecţii intestinale cronice: colita dreaptă, enterocolita, dizenteria, pot determina prin

"propagare" inflamaţia apendicelui de origine enterogena, dând naştere unui proces complex

anatomo-clinic: colo-tiflo-apendicita.

Infecţia apendiculară poate proveni şi de la organele vecine inflamate: anexita dreaptă

(apendiculo-anexita), colecistita (apendiculo-colecistita), pielonefrita.

Infecţia se produce prin: contact direct (apendicită exogenă), pe cale limfatică sau prin

cale nervoasă prin reflexe viscero-viscerale.

Sindromul gonado-apendicular se întâlneşte la fetele tinere hiperfoliculinice în perioada

pre şi intermenstruală.

Se datoreşte hiperfoliculinemiei care prin hiperacetilcolinogeneza determina o diskinezie şi congestie

apendiculară puternică.

Din punct de vedere bacteriologic s-a constatat o floră microbiană polimorfa alcătuită din: colibacili,

streptococ, pneumococ, stafilococ, bacilul Friendlander, în care domina colibacilul.

În formele grave, gangrenoase, se constată prezenţa anaerobilor: bacilul funduliformis,

ramosus, perfringens, fragilis.

ü PATOGENIE

Patogenia este complexă, neuro-vasculo-musculo-apendiculara şi infecţioasă, factorii fiziopatologici

infecţioşi şi neuro-dureros fiind cel mai constant întâlniţi. Apendicita acută însoţită de leziuni

infecţioase este cel mai frecvent observată.

De asemenea se întâlneşte frecvent apendicită acută fără apendicită (apendicalgia) neînsoţita de leziuni

macroscopice dar obiectivata clinic prin dureri, leucocitoza, radiologie prin neinjectarea apendicelui în

timpul spasmului, iar histologic prin leziuni ale receptorilor apendiculari. Apendicită acută fără

leziuni macroscopice vizibile intraoperator mai poate fi produsă de un diverticul apendicular

inflamat.

El poate fi descoperit la examenul microscopic. Cea mai frecventă cauză a apendicitei este

însă infecţia microbiană.

Infectia în apendicita acută se poate produce:

- pe cale hematogena;

- pe cale mucoasa;

- prin spasm neurovascular al vaselor apendiculare urmat de infarct prin ischemie și

supurație;

- prin spasm neuromuscular (diskinezie).

Apendicita acută prin infecție hematogena este rar întâlnită.

Infecţia se transmite prin vasele apendiculare trombozate care pot determina consecutiv o

cangrenă apendiculara.

5

Apendicita acută prin infecţie de origine mucoasă se declanşează în cursul unui proces de

colita, enterocolita, dizenterii, care favorizează inflamaţia mucoasei apendicului şi prin

exacerbarea virulentei microbiene a florei obişnuite a intestinului în urma transformării în

"cavitate închisa" a lumenului apendicular astupat de stercoliți sau diferiţi corpi străini (viermi

intestinali).

Apendicita acută prin spasm neurovascular este consecutiva iritaţiei interoreceptorilor

apendiculari prin diferiţi excitanţi: alimentari, chimici, sau prin modificări ale pH-ului. Când

flora microbina intraapendiculara este virulenta, spasmul vascular determina imediat

microtromboze urmate de micronecroze şi supuraţia peretelui apendicular în segmentul

ischemiat tardiv. Spasmul vaselor determina tulburări trofice în peretele apendicular ce

favorizează dezvoltarea infecţiei prin mecanism neurotrofic.

Apendicita acută prin spasm neuromuscular (diskinezia apendiculară) nu se însoţeşte de

leziuni vasculare sau mucoase vizibile microscopic. Apendicita "fără apendicită" este

determinată de excitanţi specifici sau nespecifici (pH-ul alcalin, acetilcolina, foliculina) şi

caracterizată fizio-patologic prin contracturi peristaltice ale apendicelui, iar clinic prin dureri.

Anatomo-patologic, nu se zăresc leziuni apendiculare vizibile sau palpabile. În schimb, la

examenul microscopic după impregnaţie argentica se constată evidente leziuni nervoase.

SIMPTOMATOLOGIE

a) Semne subiective

Durerea începe insidios, surd, în fosa iliacă dreaptă şi se intensifică din ce în ce mai mult.

În stadiu avansat al apendicitei acute, durerea poate fi foarte puterncă şi permanentă. De obicei

durerea în apendicita acută este semnalizată de bolnav ca venind din partea medie a fosei iliace

drepte, dar atunci când apendicele este situat retroceal, durerea poate veni din profunzimea fosei,

simţindu-se mai violentă în spate decât în faţă.În acest din urmă caz, ea se accentuează când

bolnavul mişcă membrul inferior drept şi contractă muşchiul proas-iliac.Dacă apendicele are o

altă poziţie intrabdominală ( nu este situat în fosa iliacă-deaptă ), fără îndoială că duerea este

semnalizată de bolnav ea venind din acea zonă, dar acestea sunt cazuri excepţionale. Ele fac

foarte dificil diagnosticul diferenţial cu alte boli. De foarte multe ori, durerea iradiază din fosa

iliacă dreaptă în epigastru, deoarece există o conexiune nervoasă între aceste zone ( această

conexiune se evidenţiază adeseori şi în timpul apendicectomiei, mai ales în cea făcută cu

anestezie locală ).

Durerea din apendicita acută poate fi confundată cu durerea din colica renală, dar aceasta

din urmă este de obicei intermitentă (colicativă ) şi este situată posterior ( în regiunea lombară);

sau cu durerea din colica hepatică, aceasta fiind însă mai intensă în hipocondrul drept.

6

Apendicita acută poate fi confundată adeseori, datorită localizării în vecinătate, cu o sarcină

extrauterină ruptă, cu o salpingită acută sau cu un chistovarian drept torsionat.

Greţurile şi vărsăturile apar frecvent, mai ales la tineri şi la copii.

Constipaţia însoţeşte de multe ori apendicita acută dar sunt şi cazuri de apendicită acută în

care întâlnim scaune diareice multiple, ca în enterocolită, determinate de un proces inflamator

concomitent şi a altor segmente intestinale.

Frisonul nu este întotdeauna prezent, dar dacă bolnavul îl semnalează, este un semn de

evoluţie gravă, spre gangrenare sau abcedare, fapt care trebuie să grăbească intervenţia

operatorie.

b) Simptome obiective

Durerea este confirmată de palparea regiunii iliace drepte, ea este de obicei concordanţa cu

stadiul evolutiv al apendicitei acute, fiind extrem de vie în apendicita gangrenoasă şi mai puţin

vie în apendicita acută catarală incipientă.De multe ori se pune în evidenţă o hiperestezie

cutanată.( durere la cea mai mică atingere a pielii din regiunea iliacă dreaptă ), după cum se

poate pune în evidenţă un semn deosebit de important- semnul Blumberg pozitiv care se

întâlneşte şi în peritonită acută.

Apărarea musculară- la palpare muşchii reacţionează, apără, încercând să oprească

pătrunderea apăsării mai în profunzime. Este mai evidenţiată în stadiile mai avansate ale

apendicitei acute.

Contractarea musculară netă nu apare decât în stadiile avansate de apendicită acută, când

procesul inflamator interesează seroasa apendiculară şi se extinde şi la seroasa peritonală. El

arată evoluţia gravă a procesului inflamator şi obligă să se grăbească intervenţia chirurgicală.

Febra este prezentă. Nu concordă însă întotdeauna cu gravitatea procesului anatomopatologic.

Adeseori chiar în cazuri grave- gangrene care evoluează către peritonită, febra nu depăşeşte

380C; de obicei bătrânii nu fac temperatură ridicată, în schimb copiii fac chiar în cazurile mai

simple de apendicită acută catarală.

Pulsul – numărul de bătăi cardiace pe minut este crescut, fiind concordant cu

temperatura.Dacă depăşeşte120/minut şi are amplitudine redusă este semn se evoluţie

defavorabilă şi trebuie grăbită evolţia operatorie.

Tensiunea arterială este de obicei normală. Scade numai în stări toxice grave cu apendicită

acută gangrenoasă sau chiar peritonită, arătând în acest caz un pronostic rău.

FORME CLINICE

Forme clinice după evoluţie

a. Plastromul şi abcesul apendicular

7

Apendicita acută cu peritonita plastică localizată ( plastromul apendicular) este o

eventualitate bună. De multe ori însă, chiar dacă se aplcă un tratament conservator coret,

peritonita plastică localizată evoluează spre abcedere.

Se formează în abdomen un abces voluminos care se poate deschide:

- în marea cavitate peritonală, declansând o peritonită acută generaliză;

- într-o ansă intestinală, evacuîndu-se apoi la exterior pe cale naturală uneori fără

nici un simptom;

- la peretele abdominal;

În apendicita acută cu peritonita plastică localizată ( plastrom apendicular) în afara

semnelor locale şi generale descrise anterior la apendicita acută în fosa iliacă dreaptă se poate

palma o formaţiune tumorală.Această formaţiune se resoarbe după tratament sau, din contră, se

extinde, devine fluctuentă, evoluând spre abcedare. În caz de evoluţie spre abcedare, a

plastromului, starea generală a bolnavului se înrăutăţeşte, febra şi leucocitoza cresc. Anamneza

arată că debutul apendicitei acute a fost în urmă cu cel puţin 5-6 zile de a apărea plastromul şi că

atunci bolnavul a prezentat semne subiective menţionate mai sus: durere, frison, vărsături.

Pentru a stabili modul în care evoluează apendicita acută cu peritonita localizată ( spre

resorbţii sau abcedare) este necesar să evaluăm zilnic, prin palpare, volumul şi aspectul

plastromului, să cercetăm leucocitoza şi să urmărim curba febrilă. Ori de câte ori un bolnav

prezintă o formaţine tumorală în fosa iliacă dreaptă, care nu abcedează dar nici nu regresează

după 2-3 săptămâni de la debut, este bine să ne gândim că ar putea fi nu o apendicită acută ci o

tumoare moplazică de fosa iliacă dreaptă sau flanc drept.În asemenea situaţie se impune o

irigografie, care lămureşte de cele mai multe ori diagnosticul, sau se recurge la laparotomie

exploratorie.

Un plastrom apendicular poate fi confundat şi cu un abces ree. Radiografia coloanei

vertrebrale arată leziuni distructive tuberculoase şi întreaga evoluţie este brută, cronică. În

abcesul rece nu se face intervenţie operatorie ci numai puncţie evacuatoare şi tratament local şi

general.

b. Peritonita acută generalizată poate apărea în trei eventualităţi:

Peritonita care survine în primele 24-48 de ore de la debutul crizei apendiculare, când

leziunea este de tip perforator; clinic se manifestă printr-o durere violentă în fosa iliacă dreaptă,

urmată de instalarea semnelor caracteristice peritonitei.

Peritonita generalizată în doi timpi: după o criză apendiculară, cu sau fară tratament,

semnele clinice se ameliorează; urmează reapariţia fenomenelor datorită unei perforaţii a unui

apendice aparent vindecat, precipitat de un efort sau administrare de purgativ.

Peritonita generalizată în trei timpi având următoarea succesiune:

- apendicită acută cu plastrom;

8

- formarea abcesului;

- deschiderea acestuia în cavitatea peritonală.

Fiecare din aceste secvenţe sunt separate una de cealaltă prin intervale variabile de timp şi

cu simptomatologie caracteristică.

Forme clinice topografice:

- Apendicita retrocecală - apendicele este situat retrocecal şi, această poziţie, transferă

întreaga simptomatologie inflamatorie lombar sau lombo-abdominal, imprimând accese de colica

renală şi mai ales ureterală. Palparea pune în evidenţă atât durerea cât şi apărarea musculară.

- Apendicita pelvină - există situaţii când poziţia pelvina a apendicelui să fie mai marcată fie

prin ptoza cecală, fie printr-o lungime ce depăşeşte pe cea normală a apendicelui. Într -o astfel

de situaţie procesul inflamator va afecta o dată cu apendicele şi organele cu care acesta are

rapoarte, în speţă cu peretele rectal, cu vezica urinară iar la femei cu ovarul şi trompa dreaptă.

Legat de această situaţie topografică, la simptomatologia clasică se pot adăuga câteva elemente

semiologice orientate în plus; este vorba de tenesmele rectale sau/şi vezicale generate de

contactul dintre vârful inflamat al apendicelui cu pereţii organelor respective, ca şi de unele

fenomene disurice.

- Apendicita mezoceliaca - semnifică procesul inflamator care survine pe un apendice în

poziţie latero-interna, pre sau retroileal. poziţie datorată unui mezoapendice scurt. Poziţia

retroileala, cea mai frecventă topografie în situarea mezoceliaca, corespunde direct bazei

mezenterului şi. dată fiind profunzimea apendicelui al cărui vârf poate veni în contact cu

promontoriul, prezintă puţină accesibilitate palpării.

- Apendicita subhepatica - reprezintă procesul inflamator survenit pe ectopie organ în înalta,

situaţie în care simptomatologia este net modificată, luând caracterul unei suferinţe de

hipocondru drept, greu de diferenţiat de o suferinţă a veziculei biliare. Forme clinice

simptomatice:

- Apendicita acută cu peritonita primitivă - corespunde perforaţiei apendiculare ca leziune de

debut şi este marcată clinic prin durere bruscă, violenta, asemuita cu "lovitura de pumnal".

Durerea difuzează rapid prin fosa iliacă dreaptă către tot abdomenul, prezentând paroxisme la

orice mişcare. Imediat după producerea perforaţiei, datorită septicităţii conţinutului apendicular,

se produce ascensiunea termică marcată şi,în câteva ore, se pot constata semnele peritonitei

grave.

- Apendicita cu peritonita septică difuză - corespunde gangrenei apendiculare, în care formele

grave de intoxicaţie depăşesc reacţia peritoneală, astfel încât semnele locale sunt moderate şi

contractura abia se conturează.

- Apendicita toxică - corespunde unei peritonite hiperseptice datorată unor germeni foarte

virulenţi. Foarte rapid de la debut se instalează şocul toxico-septic marcat de faciesul

9

caracteristic, cu paloare intensă care contrastează cu cianoza buzelor şi a extremităţilor. Durerile

locale sunt minime sau lipsesc; bolnavul poate prezenta vărsături abundente, uneori

sanghinolente şi diaree fetidă, toate acestea ducând la o deshidratare care agravează mai mult

tabloul clinic.

Forme clinice în funcţie de vârsta

- Apendicita acută la sugari - este întâlnita extrem de rar dar, atunci când se produce, este

practic imposibil de diagnosticat cu siguranţă. Evoluţia bolii la sugari este rapidă, peritonita la

această vârsta fragedă poate duce în câteva ore la exitus.

- Apendicita acută la copil - survine după angine, gastroenterite. Prezintă tulburări locale

discrete şi tulburări generale toxice grave; vărsături abundente adeseori cu aspect negricios,

facies cianotic, puls mic filiform, tahicardie cu temperatura normală, oligurie prin vărsături,

hepatonefrita. Alteori se întâlnesc perioade de "acalmie înşelătoare" ce pot fi generate de un

tratament antispastic, antibiotic şi care, nerecunoscute, pot agrava starea generală a copilului.

- Apendicita acută la bătrâni - datorită reactivităţii mai reduse a organismului, tabloul clinic

este la început atenuat şi boala rămâne neidentificată urmând a fi recunoscută ulterior sub masca

unor afecţiuni ocluzive. Se poate confunda cu tumorile benigne ale apendicelui sau cu tumorile

maligne. Un element clinic valoros care orientează mai mult către o leziune benignă inflamatorie

este. În această situaţie, absenta scaunelor sanghinolente.

- Apendicita acută la gravidă - se întâlneşte mai rar şi este de un diagnostic mai dificil datorită

mascării simptomelor. mai ales în primele luni de sarcină, de durerile abdominale obişnuite din

etajul abdominal inferior precum şi de greţurile şi vărsăturile prezente deseori în sarcina.

Leucocitoza crescută, temperatură ridicată şi prezenţa unui puls mai frecvent vor conduce spre

diagnosticul de apendicită acută.

INVESTIGAȚII CLINICE

Apendicita poate fi diagnosticată pe baza unui istoric medical, a unei examinări fizice, a

examenelor de laborator şi uneori a testelor imagistice. Apendicită poate fi greu de diagnosticat

în special la copii, la femei însărcinate şi la vârstnici. Doctorul va pune întrebări în legătură cu

simptomele prezente, inclusiv despre ordinea în care acestea au apărut şi ce s-a întâmplat înainte

de a începe durerea.

Poate fi nevoie ca doctorul să introducă în anus un deget înmănuşat (tuşeu rectal),

procedeu care ajută la identificarea cauzei durerii. De asemenea vă palpa abdomenul pentru a

identifica durerea, în special cadranul inferior drept. Femeilor li se poate face o examinare

pelvina pentru a se putea exclude alte cauze.

10

În timpul examenului fizic, doctorul va exercita o apăsare la nivelul cadranului inferior

stâng al abdomenului pentru a vedea dacă presiunea provoacă durere la nivelul cadranului

inferior drept.

De asemenea pacientul se aşează în poziţie culcată pe partea stângă şi întinde piciorul drept

pentru a se vedea dacă această poziţie este dureroasă. Doctorul va roti şoldul drept înspre partea

centrală a corpului pentru a vedea dacă apare durere în regiunea apendicelui.

Poate fi necesară măsurarea temperaturii. O creştere a temperaturii poate fi un semn ca

apendicele s-a rupt. În unele cazuri, după efectuarea istoricului medical şi a examinării fizice,

doctorul va lua decizia de a se interveni chirurgical.

Explorări paraclinice

ü Hemoleucograma - evidenţiază o hiperleucocitoza globală între 10.000-15.000/mm cu

preponderenta P.M.N. Leucocitoza de 20.000/mm3 sugerează formarea de abcese

periapendicular sau perforaţie cu peritonita. Leucocitoza nu este esenţială pentru diagnosticul de

apendicită ci doar semnificativă, ea putând fi întâlnita în multe situaţii de abdomen acut.

Leucocitoza normală se întâlneşte la 20-30% din pacienţi şi drept urmare ea nu autorizează

expectativa dacă semnele clinice sunt evocatoare pentru apendicită acută.

ü Examinarea sedimentului urinar trebuie să fie sistematică. Când apendicele inflamat este

în contact cu ureterul sau vezica urinară se întâlneşte piurie sau hematurie microscopică discretă.

Dacă sunt abundente, originea durerilor este sigur urinară. În sediment pot fi găsiţi un număr

semnificativ de germeni în caz de infecţii urinare sau genitale.

ü Clisma baritata trebuie considerată când tomografia sau ecografia nu sunt de ajutor

pentru diagnostic, dar trebuie evitată la pacienţii cu colite toxice. Permite evaluarea prezenţei

lumenului apendicular, examinarea peretelui colonului pentru efect de masă, diagnosticul

afecţiunilor colonului drept şi ileonului terminal care pot simula apendicită acută. Dacă substanţa

de contrast umple apendicele este puţin probabilă apendicită acută.

Teste imagistice

- radiografia abdominală simplă poate pune în evidenţă un apendicolit la 1/3 din copii şi 1/5 din

adulţii cu apendicită. Asocierea dintre durerea abdominală localizată şi apendicolit este factor

predictiv pentru apendicită acută la peste 90% din pacienţi.În apendicită acută avansată, datele

radiologice de ileus localizat se pun în evidenţă la nivelul cecului şi intestinului subţire

adiacent.În plus, apendicele poate produce un efect de masă, deplasând cecul, iar edemul tisular

poate duce la ştergerea grăsimii peritoneale prerenal şi la nivelul psoasului.

- ecografia abdominală poate fi utilizată pentru a se face fotografii ale apendicelui. Ecografia

este folosită în special la femei deoarece poate ajuta la identificarea afecţiunilor organelor

reproducătoare. De asemenea, ea mai poate fi folosită la copii atunci când simptomele nu sunt

11

evidente. Pentru a se exclude apendicită, la ecografie trebuie să se vadă un apendice normal, cu

un diametru de 6 mm sau mai mic. Totuşi, apendicele nu se poate vedea întotdeauna la ecografie.

Datele asociate cu apendicită acută includ:

- îngroşarea peretelui apendicelui peste 8-10 mm;

- distensia lumenului;

- lipsa compresibilităţii;

- formarea abcesului;

- lichid liber intraperitoneal.

Calitatea şi acurateţea examenului ultrasonografic depinde de examinator.

- tomografia computerizată poate fi utilizată în cazul în care diagnosticul de apendicită nu este

sigur. CT-ul are o precizie mai mare decât ecografia în diagnosticarea apendicitei.

În general ecografia şi tomografia computerizată sunt indicate în cazul în care diagnosticul de

apendicită nu este cert. Specialiştii au opinii diferite în ceea ce priveşte eficacitatea ecografiei şi

a CT-ului în diagnosticul apendicitei. Unele studii susţin că aceste teste imagistice ar trebui

efectuate în toate cazurile, în timp ce altele afirma că acestea nu sunt întotdeauna necesare.

Laparoscopia

Rareori poate fi necesară o laparoscopie. O cameră video mică este plasată în interiorul

abdomenului cu scopul vizualizării organelor abdominale. Laparoscopia poate ajuta la diagnostic

în cazul femeilor aflate la vârsta fertilă care nu au simptome evidente.

DIAGNOSTIC

Stabilirea diagnosticului pozitiv al apendicitei acute reprezintă o necesitate absolută, dat

fiind evoluţia imprevizibilă a bolii, care prezintă un accentuat risc de agravare într-un interval de

timp extrem de scurt.

Dacă într-o fază evolutivă precoce sau în perioada de criză clasică triada simptomatică

– durere, hiperestzie cutanata şi contractura sau parare musculară – este suficientă pentru a

sugera diagnosticul, într-o fază evolutivă mai avansată, diagnosticul decauzalitate devine mai

dificil.

DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL

Diagnosticul diferenţial al apendicitei acute trebuie făcut cu acele afecţiuni care se pot

manifesta prin falsul abdomen acut.

Diagnosticul diferenţial se face cu:colica hepatică, care prezintă durere localizată în

hipocondrul drept, iradiata ascendent în umăr; colica nefretică se însoţeşte de durere localizată în

12

regiunea lombară, iradiata descendent spre organele genitale, disurie, polakiurie; în sedimentul

urinar se constată hematii şi leucocite frecvente.În anexita acută, bolnavă prezintă: antecedente

genitale, dureri deasupra arcadei femurale, este des bilaterală.

Enterocolita acută se caracterizează prin dureri difuze abdominale, scaune diareeice, puls

normal. Adenita acută mezenterica întâlnită la copii limfatici cu antecedente TBC se manifestă

prin dureri în fosa iliacă dreapta, iradiate mezoceliac, fără apărare musculară.Tuberculoza

apendiculară, rar izolat, deseori asociată cu tuberculoza ileo-cecala, se întâlneşte mai des la copil

şi adult asociindu-se cu ascita, granulaţii TBC, adenopatie mezo-apendiculara, iar microscopică,

de inflamaţie limfocitara cu folicuri tuberculoşi.

Se face cu:

Afecţiuni digestive:

a) Durerea cu localizare centro-abdominală. în stadiile precoce ale apendicitei poate sugera

o gastroenterită.

Cheia diagnosticului de gastroenterita este ca greţurile, vărsăturile şi diareea de obicei preced

durerea. Sensibilitate abdominală este slab localizată. Pacientul mai poate prezenta şi

simptome de boala virală ca cefalee, mialgii, fotofobie. Leucocitele pot fi rar crescute.

b) Limfadenita mezenterică - durerile sunt localizate centro-abdominal, flancul drept,

cadranul inferior drept dar fără apărare sau contractura.

c) Inflamaţia diverticului Meckel prezintă un tablou clinic cu simptome şi semne de

nedeosebit de apendicită. Apare de obicei la copii.

d) Ulcerul peptic perforat - poate simula o apendicită mai ales când conţinutul gastric sau

duodenal se scurge decliv prin şanţul parietocolic drept şi dă naştere la durere şi sensibilitate

dureroasă în fosa iliacă dreapta.

e) Ocluzia intestinală înaltă - este caracterizată prin vărsături incoercibile şi distensie

abdominală relativ mică în timp ce ocluzia intestinală joasă produce o distensie marcată şi o

instalare mai tardiva a vărsăturilor.

f) Peritonita difuză

g) Pancreatita acută - durerea din etajul abdominal superior se asociază cu vărsături

abundente, eforturi de vărsătura, dureri iradiate posterior în bară, hiperamilazemie,

hiperamilazurie.

h) Masa palpabilă în fosa iliacă dreaptă ridică problema unei invaginaţii intestinale la copilul

mic, unei ileite terminale acute şi a bolii Crohn la copii mai mari şi adulţi, unui chist de ovar la

femei, unui neoplasm intestinal la pacienţii în vârstă.

13

Afecţiuni ginecologice:

a) Inflamaţia pelvisului poate prezenta simptome şi semne nediferentiabile de apendicită

acută. Dar pot fi deosebite totuşi pe baza unor criterii clinico-biologice. Sensibilitatea la

mobilizarea cervixului, leucoreea întăresc suspiciunea de boala inflamatorie a pelvisului.

b) Sarcină ectopică

c) Chisturile ovariene pot cauza dureri acute prin distensie sau ruptura.

d) Torsiunea de ovar - inflamaţia ce însoţeşte un ovar poate fi palpata adesea prin examinare

pelviană bimanuala.

e) Ruptura sarcinii ectopice sau de folicul ovarian la adolescente poate simula toate stadiile

apendicitei acute, începând cu durere colicativa în fosa iliacă, cu răspândirea durerii şi

sensibilităţii dureroase pe măsură ce sângele diseminează în cavitatea peritoneală.

Afecţiuni urologice:

a) Pielonefrita - produce febra înalta, durere şi sensibilitate în unghiul costovertebral.

Diagnosticul se confirma printr-un examen sumar de urină.

b) Colicile ureterale - calculii renali pot cauza durere în flanc, cu iradiere către rădăcina

coapsei dar sensibilitatea este puţin localizată. Hematuria sugerează diagnosticul care este

confirmat de pielografia intravenoasă.

c) Apendicita pelviană poate fi simulata de salpingita, diverticulite, neoplasm de colon

perforat. Diferenţierea între aceste afecţiuni colonice şi apendicită este greu de realizat mai ales

în cazul unei bucle sigmoidiene lungi care ajunge până în fosa iliacă dreapta.

Ca o regulă generală, în dreapta, sensibilitatea dureroasă este mai difuză şi colonul implicat

se poate manifesta ca o tumoră localizată la examenul clinic.

d) Apendicita retrocecala cauzează durere şi sensibilitate dureroasă situată mai înalt şi mai

posterior decât în mod obişnuit şi poate mima flegmonul perinefritic, pielonefrita acută,

neoplasmul colonie perforat sau colecistita acută. Febră mare şi frisoanele sunt mai caracteristice

primelor două din afecţiunile enumerate decât apendicitei, iar piuria şi durerea în unghiul

costovertebral sunt de asemenea prezenţe.

e) Colecistita acută se asociază cu durerea la palparea punctului colecistic şi pozitivarea

manevrei lui Murphy în majoritatea cazurilor. Un uşor icter şi o masă palpabilă în regiunea

vezicii biliare sugerează de asemenea o colecistită acută.

EVOLUŢIE / COMPLICAŢII

Sub acţiunea tratamentului medical, repausului, regimului alimentar în formele catarale ale

apendicitei acute, procesul inflamator poate ceda treptat, trecând într-o formă cronică, în celelalte forme,

cu tot tratamentul medical, boala are o evoluţie progresivă, dând o serie de complicaţii: plastron,

abces, peritonita şi ocluzie.

14

A) Plastronul apendicular - reprezintă reacţia peritoneală locală, blocând extinderea

infecţiei în cavitatea peritoneală.În fosa iliacă dreapta apare o tumoră care creşte relativ în dimensiuni,

ajungând de mărimea unui pumn, aceasta tumoră da senzaţia că dublează peretele abdominal, făcând

corp comun cu el, alungită vertical, este dură, dureroasă, netă cu limite nete.

Din punct de vedere clinic plastronul apendicular se caracterizează prin debut de colica

apendiculară care cedează spontan sau trece neobservată de bolnav, în special la bătrâni, vărsăturile

dispar, pulsul şi temperatura scad, fosa iliacă dreapta redevine nedureroasă. După 4-7 zile de la colica

iniţială, reapare suferinţă în fosa iliacă dreapta iar la palpare se evidenţiază o tumoră. Plastronul

apendicular nu se agravează de urgenţă sub influenţa tratamentului medical local şi general, blocul apendicular

poate să dispară în 15-20 zile. în această situaţie bolnavul se externează cu indicaţia de

apendicectomie după 6-8 săptămâni.

B) Abcesul apendicular - este complicaţia unei apendicite perforate, este o peritonită localizată.

Construirea abcesului trece prin două stadii:

Stadiul presupurativ - este pur inflamator caracterizat prin apariţia puroiului, cu bacili coli. Cauzele

favorizante sunt reprezentate de:

- prezenta aderentelor secundare crizelor anterioare;

- caracterul subacut al infecţiei;

- sediul retrocecal al apendicelui;

- diagnosticul tardiv;

Abcesul apendicular poate fi descoperit în două cazuri:

- după o criză de apendicită acută atipica urmată de o fază de acalmie, iar la 3-4 zile se

formează o supuraţie localizată;

- după o criză de apendicită acută aparent banală şi se constată intraoperator un apendice

perforat cu puroi.

În stadiul supurativ tabloul clinic este diferit:

- semne generale (caracteristice supuraţiei localizate): curba termică oscilantă, transpiraţii,

frisoane, stare generală alterată, curba leucocitelor ascendentă;

- semne locale - durere vie în fosa iliacă dreapta.

În lipsa unui tratament adecvat, abcesul poate genera o serie de complicaţii:

- complicaţii locale: abcesul să adere la peretele abdominal determinând o fistulă, poate să

fistulizeze în rect sau vezica biliară, în cavitatea peritoneală şi determină peritonita generală;

- complicaţii generale: septicemie, septicopiemie cu multiple metastaze, abcese hepatice,

abcese pulmonare.

Abcesul descris cu localizare în fosa iliacă dreapta are o frecvenţă mică comparativ cu

abcesele apendiculare secundare infecţiei apendicelui care prin localizarea lor, evoluează fără

semne abdominale obiective, întârzie diagnosticul şi favorizează formarea abcesului.

15

În funcţie de topografie abcesul apendicular prezintă o serie de particularităţi chimice.

Abcesul apendicular pelvin este localizat în fundul de sac Douglas. La semnele de supuraţie

profundă se asociază semne vezicale (retenţie de urină).

La bărbat este mai uşor de diagnosticat deoarece prin tuşeul rectal se percepe colecţia în

sacul Douglas.

La femei se palpează o împastare a fundului de sac vaginal drept. Absenţa leucoreei şi

unilateralitatea leziunii permit de regulă stabilirea diagnosticului.

Abcesul retrocecal este situat în regiunea retrocecala. Această formă de apendicită e

adeseori recunoscută abia în stadiul de abces, când. la semnele de supuraţie profundă se adauga

şi semne de localizare ca: durere lombară joasă, nevralgii cerebrale. Prin palparea fosei renale,

bolnavul stând în decubit lateral stâng se percepe deasupra crestei iliace drepte o durere şi o

colecţie profundă.

Diagnosticul diferenţial al abceselor apendiculare ridică probleme. Diagnosticul diferenţial

se face cu:

- cancerul de cec şi abces perineoplazic. Antecedentele trebuie să sugereze necesitatea

irigografiei care va preciza diagnosticul;

- flegmon pionefritic.

C) Peritonitele apendiculare

Peritonita apendiculară poate constitui modul de debut al unei apendicite acute (peritonite

apendiculare primitive) sau apare ca o complicaţie a unei apendicite acute (peritonita secundară

în doi timpi) sau a unui abces apendicular (peritonita secundară în trei timpi).

Peritonita în doi timpi se produce prin difuziunea sau prin perforaţia apendicelui. Peritonita

prin "difuziune" prezintă următorul tablou clinic:

Bolnavul a avut în urmă cu mai multe zile o colică apendiculară (primul timp) a cărei

simptomatologie s-a agravat însoţită de vărsături frecvente, febra se ridică, tranzitul intestinal

întârziat, pulsul în discordanţă cu temperatura, leucocitoza. La inspecţie abdomenul meteorizat.

Timpul doi corespunde perforaţiei apendicelui în peritoneul liber, adesea declanşată de o

clismă sau un purgativ. Debutul este brutal cu dureri în fosa iliacă dreapta şi alterarea stării

generale.

Peritonita în trei timpi

- Primul timp este reprezentat de colica apendiculară care nu atrage atenţia, pentru că

evoluează subacut.

- În ai doilea timp se constituie abcesul apendicular.

- În al treilea timp, abcesul perforează în cavitatea peritoneală şi produce peritonita

generalizată.

În stadiul de abces, acesta poate fi sugerat de două categorii de semne:

16

- apariţia semnelor generate de supuraţie profundă, febra oscilantă cu frisoane şi transpiraţii;

- transformarea locală a plastronului care devine dureros central şi uneori fluctuant.

Există mai multe forme de peritonita apendiculară în funcţie de unele particularităţi

simptomatice, topografice, evolutive, etiologice. Forma simptomatica: forma ocluziva mai

frecvenţă la bătrâni.

Forma topografica:

- peritonita generalizată este frecvenţa ca o complicaţie a apendicitei acute din fosa iliacă

dreapta şi mezencetalica peritonita localizată este mai frecvent complicaţia apendicitei pelvine şi

retrocecala;

Forma evolutivă: în prezent domină formele mascate, forme în care peritonita nu mai poate fi

rezolvată decât chirurgical.

Forma etiologică:

- peritonitele la copil sunt mai frecvente şi mai grave din cauza rapidităţii leziunilor la vârste

mici;

- peritonitele la gravide sunt foarte severe; diagnosticul se stabileşte foarte greu deoarece

lipseşte contractura abdominală.

Diagnosticul într-o peritonită generalizată la adult: se urmăreşte etiologia peritonitei cu

apendicită acută perforată. Se face diagnosticul cu perforaţia unei piocolecistite, cu perforaţia

unui ulcer gastroduodenal. La copil pot apărea manifestări (gastroduodenale) abdominale în

cursul pneumoniei, febrei tifoide, reumatism articular acut, care pot fi confundate cu peritonitele.

Alte cauze ale peritonitei generalizate la copil sunt: perforaţia diverticulului Meckel,

ulcerul gastric, peritonitele primitive gonococice, streptococice, pneumococice.

În cazul unei peritonite generalizate secundare sunt importante două aspecte:

- recunoaşterea difuzării unui proces inflamator peritoneal;

- recunoaşterea la timp a formării abcesului apendicular din anamneza.

D) Ocluziile apendiculare

Apendicită este o cauză destul de frecvenţă de ocluzie intestinală. Mecanismul ocluziei

este foarte variat:

- mecanic - prin strangularea unei anse intestinale,

- mixt - prin aglutinarea anselor intestinului subţire în jurul focarului apendicular.

Cauza ocluziei este de asemenea variată:

- apendicitele pot fi factori de strangulare mai ales dacă vârful este fixat;

- leziunile periapendiculare sunt de asemenea răspunzătoare de bride inflamatorii precoce,

abces apendicular, care determină ocluzia prin aglutinarea anselor.

Apendicită acută mezocolica este tipul apendicitei ocluzive.

17

Există mai multe forme clinice în funcţie de particularităţile simptomatice, topografice,

etiologice:

- forme simptomatice: în unele cazuri apendicită acută determina ocluzia, care poate fi

mecanica sau paralitica (apendicită mezocolica). în alte cazuri apendicită apare tardiv consecutiv

peritonitei;

- forme topografice: ocluzie complicată mai frecventă datorită rapidităţii difuziunii leziunilor

la peritoneu. La bătrâni frecventa acestor complicaţii se explică prin întârzierea diagnosticului,

ajungându-se la stadiul de abces.

COMPLICAŢII

Complicaţii în evoluţia bolii:

- perforaţia apendiculară cu abces

- peritonita localizată şi ulterior generalizată.

La copii evoluţia către această complicaţie este mai rapidă. Aceasta este o complicaţie de

maximă gravitate a bolii ce poate duce la deces în scurt timp fără intervenţie chirurgicală de

urgenţă.

Complicaţii postoperatorii precoce:

- supuraţia parietală (complicaţie frecvenţa în cazurile complicate)

- abcesul rezidual (apare după peritonite generalizate şi este o complicaţie gravă şi impune

reintervenţia)

- cefaleea postrahianestezie asociată frecvent cu greţuri şi vărsături, etc.

Complicaţii postoperatorii tardive:

- eventraţia postapendicectomie (în cazul pacienţilor obezi sau care nu respectă recomandările

medicului şi exercită efort intens postoperator şi constă într-un defect parietal ce se rezolvă

printr-o intervenţie chirurgicală de refacere a acestuia)

- aderente peritoneale (după cazurile grave) ce pot duce până la volvulari de anse cu ocluzii

intestinale.

- apendicele este o structură tubulară de mici dimensiuni ataşată de prima porţiune a colonului

- apendicită este boală inflamatorie a acestui organ şi este considerată urgenţă chirurgicală

- simptomele sunt reprezentate de durere abdominală (în general în partea dreaptă, dar posibil

iniţial sediul să fie în „capul pieptului"), inapetenta (lipsa poftei de mâncare), greţuri şi varstaturi,

febră (dar nu foarte ridicată); trebuie însă reţinut, că nu întotdeauna apendicită acută prezintă

toate simptomele şi, de asemenea, poate prezenta simptome atipice

- diagnosticul este pus pe seama datelor anamnestice, examenului clinic (efectuat de medicul

chirurg), analizele de laborator şi investigaţii paraclinice imagistice

18

- tratamentul afecţiunii este chirurgical şi constă în apendicectomie

- este o boală a cărei complicaţii (perforaţia apendiculară cu peritonita generalizată) sunt de o

gravitate extremă şi pot duce la pierderea bolnavului.

PRONOSTIC

Aceasta depinde de stabilirea corectă a diagnosticului, de stadiul evolutiv al leziunilor, de

reactivitatea organismului, de momentul intervenției chirurgicale si corectitudinea tehnicii

chirurgicale.

Apendicectomia efectuată în primele ore de la debutul crizei este ușor suportată de bolnav

și are o evolutie bună.

TRATAMENT

Singurul tratament în cazul apendicitei este intervenţia chirurgicală, pentru a se îndepărta

apendicele (procedura denumită apendicectomie). Scopul este îndepărtarea apendicelui înainte ca

acesta să se rupă şi infecţia să se răspândească în interiorul abdomenului, provocând peritonita.

În cazul în care doctorul nu este sigur că este vorba de o apendicită, poate fi nevoie de

câteva ore de aşteptare, la domiciliu sau în spital, înainte de a se lua decizia unei intervenţii

chirurgicale.

Tratament chirurgical

Intervenţia chirurgicală efectuată cu scopul îndepărtării apendicelui poate fi efectuată într-

unul din cele două metode existente la ora actuală: prin laparoscopie sau prin metoda

tradiţională. Experţii nu au ajuns la o concluzie în ceea ce priveşte care din cele două metode este

cea mai bună; acest lucru depinde de la persoana la persoană.

Intervenţia laparoscopica constă în 3 sau 4 tăieturi mici sau incizii, pe când apendicectomia

tradiţională constă într-o singură incizie, mai mare.

Majoritatea persoanelor se simt mai bine imediat după operaţie; unii pot chiar să meargă

acasă în aceeaşi zi.

În situaţia în care apendicele s-a rupt şi infecţia s-a răspândit în interiorul abdomenului,

poate fi nevoie de o perioadă mai lungă de internare în spital. Tratamentul va consta în

administrarea pe cale intravenoasă de lichide şi de antibiotice.

De asemenea, poate fi necesară prelungirea internării în cazul în care persoana respectivă

are probleme de sănătate care se înrăutăţesc după intervenţia chirurgicală.

Uneori doctorul poate recomanda efectuarea unei operaţii chirurgicale chiar dacă nu este

sigur că este vorba de o apendicită. Intervenţia chirurgicală poate elimina însă probabilitatea

19

existenţei unui apendice rupt. În cazul în care se face operaţia chirurgicală şi apendicele este

normal, acesta va fi totuşi îndepărtat pentru a elimina posibilitatea apariţiei de probleme în viitor.

Tratament ambulator (la domiciliu)

În cazul în care există suspiciunea unei apendicite, nu trebuie să se încerce tratarea acesteia

la domiciliu. În cazul în care nu este sigur că durerea abdominală este provocată de o apendicită,

se indica să se verifice dacă:

- durerea nu dispare: durerea provocată de apendicită începe adesea în centrul abdomenului şi

se deplasează spre cadranul inferior drept

- exista senzaţia că vărsăturile sunt inevitabile; vărsăturile pot fi repetate şi pot fi însoţite de

pierderea poftei de mâncare

- există febră de până la 38,9 oC.

În cazul în care se consideră că apendicită este cauza durerii abdominale:

- se recomanda un consult medical de urgenţă: în cazul apendicitei este foarte important să fie

tratată cât mai rapid

- trebuie evitate laxativele

- trebuie evitate alimentele solide: se recomandă consumul de cantităţi mici de lichide

limpezi, continuu, pentru a se preveni deshidratarea.

Tratament postoperator

Majoritatea persoanelor părăsesc spitalul la 1 până la 3 zile după intervenţia chirurgicală

pentru îndepărtarea apendicelui. Totuşi, în cazul în care apendicele s-a rupt şi infecţia s-a

răspândit în abdomen sau au apărut alte complicaţii, este nevoie de o perioadă mai lungă până la

însănătoşire,

Persoanele la care s-a făcut laparoscopie de obicei reîncep activităţile obişnuite în 2

săptămâni. Cei care au suportat o apendicectomie tradiţională se pot reîntoarce la viaţă normală,

de obicei, în aproximativ 3 săptămâni.

În timp ce persoana respectivă sta acasă, în perioada de recuperare de după

apendicectomie, este indicată autoverificarea inciziilor pentru a observa eventualele infecţii. Se

recomandă consultarea doctorului dacă apare febră sau dacă se observă alte semne de infecţie,

cum ar fi înroşirea, tumefierea, apariţia de puroi sau durerea la nivelul regiunii inferioare a

abdomenului.

De asemenea trebuie consultat doctorul dacă persoana respectivă nu se poate alimenta

normal după 5 zile de la operaţie.

Îngrijirea si tratarea bolnavilor cu apendicită

Apendicită acută beneficiază atât de tratament chirurgical cât şi medicamentos.

Tratamentul chirurgical consta în apendicectomie (extirparea apendicelui) şi se execută cu

caracter de urgenţă imediat după stabilirea diagnosticului de apendicită acută.

20

În caz de plastron apendicular se iau măsuri dietetice restrictive (regim hidric 2-3 zile) şi

se aplică punga cu gheaţă pe fosa iliacă dreapta. Bolnavul este ţinut în repaus la pat şi se va relua

alimentaţia obişnuită numai dacă evoluţia locală şi generală este bună. Se vor administra

calmante şi antibiotice. Foarte utilă este vaccinoterapia: vaccin delbet şi polidin. Dacă procesul

s-a resorbit clinic (nu se mai palpează formaţiunea tumorală caracteristica plastronului

apendicular) bolnavul va putea merge la domiciliu şi va reveni la spital pentru apendicectomie

"la rece" după 60-90 zile interval variabil în funcţie de ritmul în care a evoluat procesul de

resorbţie.

Dacă formaţiunea tumorală crește în volum şi devine fluctuenta, sunt semne de abcedare şi

în acest caz se va interveni chirurgical de urgenţă.

Pregătirea preoperatorie a bolnavului

Bolnavii care se internează pentru a fi operaţi au într-o măsură mai mare sau mai mică

teamă de intervenţia chirurgicală. De aceea asistenta medicală va trebui să-i facă bolnavului o

primire caldă şi să arate de la început bolnavului că are în personalul spitalului prieteni care se

vor ocupa de sănătatea lui şi ca aceştia vor face tot ce trebuie pentru că el să iasă din spital

sănătos.

Asistenta medicală va conduce bolnavul la patul ce urmează să-1 ocupe, va avea grijă să

amplaseze bolnavul nou internat în saloane cu covalescenti, care nu au avut complicaţii

postoperatorii, optimişti, care nu necesită tratamente medicale multiple.

Asistenta medicală va discuta cu bolnavul în mod foarte încurajator asigurându-1 ca totul

se va desfăşura în condiţii perfecte, ca echipa operatorie (chirurgi, anestezişti, cadre medii) va

face totul ca intervenţia să se desfăşoare bine.

Ea va da câteva detalii generale asupra modului în care bolnavul va fi transportat la sala de

operaţie, despre echipa de acolo care va prelua bolnavul. De altfel şi echipa din blocul operator

va face acelaşi lucru când preia bolnavul, ca totul se va desfăşura normal, să explice fiecare gest

pe care urmează să-1 facă, faptul că se va trezi la salonul de terapie intensivă sau la pat, operat cu

stare generală bună.

Punerea în tema a bolnavului cu toate aceste acţiuni care se desfăşoară asupra lui, este de o

mare importanţă pentru a îndepărta teama de necunoscut şi surprizele neplăcute dureroase,

adeseori factor de stres extrem de important, care poate determina accidente grave.

Asistenta va recolta toate probele de laborator indicate de medic şi se va îngriji să-i facă

bolnavului toate investigaţiile preoperatorii şi să introducă în foaia de observaţie, documentele în

legătură cu examenele efectuate.

Actul chirurgical şi cel anestezic produc unele modificări organismului operat. Printr-un

tratament adecvat, pre, intro şi postoperator se vor remedia aceste modificări, astfel ca

21

organismul să suporte bine operaţia. Inima, plămânii, ficatul, aparatul urinar sunt cele care suferă

cel mai mult în timpul unei intervenţii chirurgicale.

Starea de nutriţie a bolnavului trebuie să fie bună înaintea operaţiei. Un bolnav deshidratat

şi denutrit face importante complicaţii postoperatorii.

Femeile trebuie întrebate în legătură cu data la care trebuie să apară ciclul menstrual pentru

că pe de o parte nu este recomandabil a se face intervenţie chirurgicală în timpul menstruaţiei, iar

pe de altă parte pentru că tulburările de ciclu releva stări patologice generale sau genitale ori

prezenţa unei sarcini.

În cazul apendicitei acute "la rece" bolnavul va servi prânzul şi cina în mod normal, şi nu

în cantităţi crescute pentru că tractul digestiv să fie cât mai liber. El va bea o cantitate normală de

lichide. Pentru asigurarea unui somn bun şi înlăturarea stării de anxietate preoperatorie, bolnavul

va primi seară înainte de culcare, câte o tabletă de Luminai şi Romergan.

22

CAPITOLUL II

-STUDII DE CAZ-

- CAZUL I –

Culugerea datelor

1.Date subiective

NUME: D.S.

VÂRSTA: 24 ani

SEX: feminin

STARE CIVILĂ: căsătorită

RELIGIE: ortodoxă

NAŢIONALITATE: română

PREGĂTIRE PROFESIONALĂ: liceul

OCUPAŢIA: vanzătoare

DOMICILIUL: JUDETUL Tulcea,

CONDIŢII DE VIAŢĂ: bune, locuieşte la casă, ambii soți sunt salariaţi.

OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ: nu consumă alcool, consumă o cafea zilnic.

SEMNE PARTICULARE: - inălţime: 1,70 cm;

- greutate: 62 kg;

- grup sanguin: B III, RH pozitiv;

- nu se ştie alergică la nici un medicament

FUNCŢII VITALE: TA = 120/ 70 mm Hg

AV = 65 b/min

R = 65 r/min

T0 = 380 C

FUNCŢII VEGETATIVE: - apetit – scăzut

- greturi

- durere în fosa iliacă dreaptă

ANTECEDENTE PERSONALE: - menarha la 15 ani

- o naştere normală

- un avort spontan

- flux menstrual la 30 zile, 5 zile, fără dureri

ANTECEDENTE HEREDO- COLATERALE: ne semnificative.

23

2. Date obiective

DATA INTERNĂRII: 04.12.2013

OBSERVAŢII: sistem osteoarticular integru, tegumente integre, curate, stare generală uşor

alterată.

DIAGNOSTIC MEDICAL: apendicită acută

MOTIVELE INTERNĂRII:

- greţuri;

- vărsături;

- febră moderată (380C );

- durere în fosa iliacă dreaptă;

- tahicardie;

- tahipnee;

- cefalee.

ISTORICUL BOLII:

Pacienta în vârsta de 24 ani prezinta de aproximativ 5 zile dureri difuze în epigastru si în

fosa iliaca dreapta,iradiind în membrul pelvin drept, în pusee, cu greturi si varsaturi. Pacienta

acuza insomnii, somn insuficient, cu treziri repetate.

Simptomatologia s-a accentuat în urma cu 24 h, bolnava prezentând varsaturi repetate si

dureri, motiv pentru care se apeleaza la serviciul de urgenta.

Pacienta se interneaza prin serviciul de urgenta cu semne clinice si simptome de apendicita

acuta.

EXAMEN CLINIC GENERAL STARE GENERALA : -buna

STARE DE NUTRITIE: –normo ponderal

STARE DE CONSTIINTA:-prezenta

SISTEM MUSCULAR :-moale

Sistem cardio-vascular:

- zona precordiala de aspect normal;

- zgomote cardiace normale;

- soc apexian în spatiul V intercostal stâng pe linia medioclavicula;

- artere pulsatile;

- TA 120/70 mmHg;

- puls 65 b/min;

- A.V. 65 b/min

APARAT DIGESTIV:- abdomen moale, dureri fosa iliaca dreapta

APARAT UROGENITAL:

- rinichi nepalpabili in lojele renale

24

- loje renale suple, nedureroase la percutie sipalpare

- urini clare

EXAMENUL DE IGIENA SI VIATA:

OBISNUINTE ALIMENTARE:

- prezinta 2 mese pe zi si o gustare

- alimente preferate:cartofi prajiti;carne fripta ;ciocolata

- lichide preferate :sucuri acidulate 1900-2500ml\zi

ELIMINARI

- urina clara ,1700-1800ml\zi

- mictiuni fiziologice 3-4\zi

- scaun:-tranzit intestinal normal;pacientul prezinta 1-2 scaune\zi

- transpirati:- prezente

- varsaturi:-prezente

- expectorati;-nu prezinta

ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR DURERI ACTUALE;

- dureri in fosa iliaca dreapta

- greturi

- varsaturi

- intoleranta la eforturi fizice

PROBLEME POTENŢIALE:

-peritonita

GRAD DE DEPENDENŢĂ:

-din datele culese ,interpretate şi analizate,se constată că pacientă are probleme în satisfacţia

următoarelor nevoi:

PLAN DE ÎNGRIJIRE

1) Nevoia de a respira.

Pacienta are cai respiratorii permeabile, centrul respirator este maturizat, cutia toracică are

o expansiune bună, centrii care reglează respiraţia funcţionează bine - are o respiraţie normală,

frecventa respiratorie este bună = 17 respiraţii/minut; este suplă, ritmică, amplă pe nas, mişcările

25

toracice sunt simetrice. Respiră bine în pozitiile ortostatism, şezând, culcat. Respiraţia este de tip

costal superior.

2) Nevoia de a se alimenta şi hidrata (a bea şi a mânca).

Pacienta prezintă o dentiţie bună, mucoasa bucală integră, roz si umeda, limba este roz,

gingiile sunt roz şi aderente dinţilor. Masticaţia este usoara, eficace, cu gura închisa. Refluxul de

deglutiţie este prezent, programul meselor consta în: 3 mese şi 2 gustări urmate de 10 ore de

repaus nocturn, consuma lichide în funcţie de nevoie, nu are obiceiuri alimentare deosebite. De

câteva zile nevoia este deficitara - pacienta prezintă o dificultate în digestia şi absorbţia

medicamentelor, prezintă greţuri si varsaturi, alimentare ocazională, pierde în greutate.

3) Nevoia de a elimina.

Prezintă oligurie (urina excretata sub 800ml în 24 ore datorită vărsăturilor incoercibile,

prezintă hiperstenurie, urina este foarte concentrată - are densitate crescută); prezintă greţuri şi

vărsături. Bolnava este constipata, scaunul absent de 2 zile din cauza unui tranzit intestinal

deficitar, pierzând astfel orarul obişnuit al eliminării (1scaun/zi). Pacienta prezintă irilabilitate şi

cefalee din cauza vărsăturilor şi a imposibilitatii de a defeca.

4)Nevoia de a se mişca, a păstra o bună postura.

Pacienta realizează mişcări de abducţie, flexie-extensie, rotaţie, pronaţie, supinaţie,

circumducţie,uneori executa exerciţii fizice cu scopul de a îmbunătăţi randamentul muschilor şi

circulaţia.Pacienta prezintă o postură inadecvată („cocoş de puşcă") datorită disconfortului

abdominal (dureri în epigastru) şi dureri localizate în regiunea fosei iliace drepte, durerea

iradiind şi în membrul pelvin drept,generând dificultate de deplasare.

5)Nevoia de a dormi şi a se odihni.

Pacienta obişnuieşte să doarmă 6-7 ore pe noapte şi 1-2 ore pe zi după ce a servit masa de

prânz, să se culce la aceeaşi oră; uneori înainte de culcare face cu plăcere o baie caldă, serveşte o

cană de lapte cald şi citeşte reviste de modă (ultimele apariţii).Somnul este regenerator, calm,

Iară coşmaruri, fără întreruperi,adoarme cu uşurinţă şi se trezeşte odihnită, are vise agreabile,

plăcute.În ultimele două zile pacienta este obosită deoarece somnul nocturn din ultimele 24 ore,

nu a fost calitativ şi cantitativ normal din cauza durerilor din epigastru şi fosa iliacă dreapta, a

avut insomnie.

6)Nevoia de a se îmbrăca şi dezbraca.

Pacienta prezintă maturitate psiho-motorie,este ordonată, îi place să poarte haine curate tot

timpul, în orice activitate este funcţională, estetică; poarta veşminte adecvate climatului,

statutului socio-cultural.

26

7)Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale

Pacienta are temperatură menţinută în limite normale (are 37,6°C); culoarea tegumentelor

se menţine normală conform temperaturii; seara temperatura pacientei, în urma efortului fizic din

timpul zilei, nu depăşeşte limitele normale (37,8C).

8)Nevoia de a fi curat, a-şi proteja tegumentele şi mucoasele.

Pacienta îşi face duş zilnic, are obiceiuri de igiena şi curăţenie potrivit modei: o coafură

anume, foloseşte produse cosmetice pentru menţinere şi înfrumuseţare; are păr scurt; urechile

sunt curate, de configuraţie normală, nasul are mucoasa nazală umedă, fosele nazale sunt libere;

cavitatea bucală: dentiţie bună, completă, fără carii;unghiile sunt curate, tăiate scurt, au culoare

roz, pielea e curată, netedă,catifelată, pigmentata normal; îşi spală dinţii de 3 ori/zi, foloseşte

produse de calitate; îşi spală părul de două ori pe săptămână.

9) Nevoia de a evita pericolele.

Pacienta acuza durere în epigastru şi fosa iliacă dreapta manifestată prin facies crispat.

Practica metode de destindere, de relaxare şi de control al emoţiilor, trăieşte într-un mediu

salubru cu umiditate cuprinsă între 30-60 %, fără poluare fonică. Pacienta prezintă anxietate

datorată incertitudinii faţă de prognosticul bolii manifestată prin insomnie, iritabilitate,

îngrijorare.

Pacienta prezintă predispoziţie la infecţii respiratorii (gripă, amigdalita).

10) Nevoia de a comunica.

Organele de simţ ale pacientei sunt într-o stare de bună funcţionare (acuitate vizuală,

acuitate auditiva, fineţe gustativă şi olfactiva, sensibilitate tactilă şi dureroasă), are un debit

verbal uşor cu ritm moderat, foloseşte un limbaj clar, precis. Îşi exprima clar gândurile, are o

imagine pozitivă de sine, are o atitudine receptivă şi de încredere în alţii, stabileşte relaţii

armonioase în familie, cu prietenii, comunică cu personalul medical.

11) Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia

Pacienta este de credinţă creştin-ortodoxă, asista la slujbele religioase din zilele de

duminică şi la sărbătorile mari, tine posturile mari şi pe cele de miercurea şi vinerea de peste an;

îşi face timp pentru rugăciune şi meditaţii, participa la fapte de umanitate. Uneori donează

lucruri în scopuri caritabile.

12) Nevoia de a fi util.

Pacienta este integra din punct de vedere fizic şi psihic, funcţiile fiziologice îndeplinesc o

activitate optimă; uneori are tendinţa la autocritica (atitudine critică faţă de ideile şi acţiunile

proprii) şi este receptivă faţă de opiniile celor din jur, încearcă să ia hotărâri pe baza chibzuinţei

proprii (ca o formă de exprimare a independenţei voinţei). Sunt prezente stările de stimă de sine

şi imagine de sine pozitivă.

27

13) Nevoia de a se recrea.

Pacienta efectuează diverse tehnici de relaxare, organizează activităţi recreative individuale

sau în grup (jocuri distractive, de echilibrare şi tonificare, audiţii muzicale, vizionări de filme),

citeşte cu plăcere orice tip de cărţi, reviste, etc.

14) Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea

Pacienta are cunoştinţe insuficiente despre boala să, îşi doreşte să afle mai multe amănunte

despre acest lucru, este dornică de a acumula cunoştinţe noi; nu cunoaşte metode de a preveni

infecţiile respiratorii la care este predispusă.

In urma investigatiilor pacienta(ul) are urmatoarele nevoi afectate :

1. nevoia de a se alimenta şi hidrata

2. nevoia de a se mişca, a păstra o bună postura

3. nevoia de a dormi si a se odihni

4. nevoia de a fi curat, a-şi proteja tegumentele şi mucoasele

5. nevoia de a evita pericolele

Ziua I de spitalizare

Nevoia Diagnostic nursing

Obiective Interventii Evalure

Nevoia de a

se alimenta

şi hidrata

Alterarea nevoi

de a se alimenta

manifestata prin

greaţă şi

vărsături datorită

procesului

inflamator

Deficit de volum

lichidian din

cauza

vărsăturilor

manifestat prin

scădere

ponderală

Pacienta să nu

prezinte greţuri

şi vărsături, să

fie echilibrată

hidroelectric şi

nutriţional în 24

ore.

Pacienta să fie

echilibrată

psihic, să aibă o

stare de bine.

-Asistenta ajuta pacienta în

timpul

vărsăturilor,sprijinind-o;

- protejează lenjeria cu

muşama şi o aşează în

funcţie de poziţia pacientei;

- aşează pacienta în decubit

lateral cu capul la marginea

patului;

- face bilanţul lichidelor

ingerate şi eliminate;

Pacienta este

echilibrată

nutriţional

,greutatea

corporală

se menţine

constantă

Pacienta

prezintă o

stare de bine

şi confort

28

Pacienta să fie

echilibrată

volumic şi

nutriţional în 24

ore

- reduce sau opreşte raportul

de lichide, eventual o

serveşte cu puţin ceai rece

de muşeţel

(neîndulcit);

- administrează substanţe

acidulate cu lămâie (reci),

fără a fi dulci la 2-3 ore în

porţii mici(local);

- alimentează pacienta

parenteral substituind

perfuzii cu glucoza 5%

(500ml/zi) şi ser fiziologic

(1500 ml/zi),

- administrează la indicaţie

Laxativ forte 1-2 ori pe zi

- asigură un climat

cald,confortabil, bine

aerisit;

încurajează pacienta să-şi

exprime emoţiile şi

sentimentele în legătură cu

starea sa;

- îi explica scopul

intervenţiilor.

- face bilanţul zilnic hidro-

electrolitic;

administrează soluţiile

perfuzabile prescrise de

Pacienta este

echilibrată

nutriţional,

nu prezintă

semne de

deshidratare.

29

medic

glucoza 5% (500ml/zi) şi

ser fiziologic (1500 ml/zi),

hidrolizate de proteine si

amestecuri de aminoacizi si

electroliti (4g Na. 3g K. 2g

Ca, 0,15mg Mg, 18mg Fe,

6g Cl)

- administrez la indicaţia

medicului antialgice:

-Algocalmin f.I, IM

şi antibiotice

-Penicilină 1000000 U.I. la

6 ore

Nevoia de a

se mişca, a

păstra o

bună postura

Alterarea nevoii

de a se misca si a

avea o buna

postura

manifestata prin

dificultate in

miscare datorita

durerii în

epigastru şi fosa

iliacă dreapta si

greţurilor.

Pacienta să nu

prezinte dureri

în epigastru şi

fosa iliacă

dreapta în 2 zile

- asistenta asigura repaosul

la pat fizic şi psihic în

perioadele evolutive;

- asistenta supraveghează

pulsul,tensiunea

arterială,apetitul, semnele

de deshidratare,

scaunul şi greutatea

corporală;

pregăteşte pacienta

preoperator;

Durerile

abdominale

s-au redus

Nevoia de a

dormi si de a

se odihni

Alterarea nevoii

de a dormi si de

a se odihni

manifestata prin

insomnie,

îngrijorare,

iritabilitate

Să diminueze

anxietatea

pacientei,să i se

atragă atenţia

asupra normelor

medicale şi de

viaţă ce trebuie

- creez un mediu adecvat:

linişte,salon aerisit, lenjerie

curată.

- discut cu pacienta pentru

a-i înlătura anxietatea

Pacienta este

liniştită; are

mare

încredere în

echipa de

îngrijire

30

datorita durerilor

din epigastru şi

fosa iliacă

dreapta

respectate în 24

ore.

Nevoia de a

fi curat, a-şi

proteja

tegumentele

şi mucoasele

Alterarea nevoii

de a fi curat,

îngrijit, de a-si

proteja

tegumentele si

mucoasele

manifestata prin

durere,

febra,anxietate

datorata

procesului

inflamator

Asigurarea

aseptizării

tegumentelor în

vederea

intervenţiei

chirurgicale

-pregătesc pacienta pentru

intervenţia chirurgicală

prin:

pregătire fizică şi psihică,

pregătire locală prin:

epilare, spălare,degresare,

badijonare cu tinctiură de

iod a abdomenului.

-conduc pacienta la sala de

operaţie pentru intervenţia

chirurgicală.

-la indicaţia medicului

administrez

Diazepam ½ f.

-măsor funcţiile vitale şi le

notez în F.O.

Pacienta este

echilibrată

psihic;

Acceptă

intervenţia

chirurgicală

Nevoia de a

evita

pericolele

Alterarea nevoii

de a evita

pericolele

manifestata prin

prevenirea

complicaţiilor

posibile şi a

infecţilor

datorita

mediului

spitalicesc

Pacienta să

beneficieze de

un mediu de

siguranţă, fără

infecţii

-furnizează pacientei

cunoştinţele necesare despre

boala,despre tratamentul de

întreţinere;

- asistenta ajuta pacienta să

identifice factorii care-i

alterează capacitatea de a-şi

conserva sănătatea;

- face cu pacienta un bilanţ

al forţelor şi deficientelor

sale;

asigură un climat cât mai

Pacienta este

mai liniştită

din punct de

vedere

emoţional.

31

personal

posibil:

- obiecte personale aduse de

acasă, etc;

i-a măsuri de evitare a

receptivităţii la infecţii

intra-spitalicesti;

-informează şi stabileşte

împreuna cu pacienta planul

de recuperare a stării de

sănătate şi creşterea

rezistenţei organismului.

- aplic punga cu gheaţă în

zona inghinală pentru

adiminua durerea


medicului

AlgocalminF.I,IM,

Metroclorpramid f.I, IM

- recoltez sănge pentru

investigaţii de laborator

înurgenţă: HLG, grup

sanguin şi Rh, VSH,

glicemie

- medicul indică intervenţia

chirurgicală

32

II zi de spitalizare – Operatia , ingrijiri postoperatorii



Nevoia de a

se alimenta

şi hidrata

Alterarea nevoii

de a se alimenta

şi hidrata

manifestata prin

lipsa apetitului,

vărsăturilor

datorită

procesului

inflamator

O alimentare şi

o hidratare

calitativă şi

cantitativă

corespunzătoare

la o zi după

intervenţia

chirurgicală

-port discuţii cu pacienta şi

o încurajez să consum

lichide:

- ceai neîndulcit

- compot

- supă de zarzavat

-calculeaza necesarul de

calorii;

-face bilanţul

hidroelectrolitic;

-asigura un climat

cald,confortabil.

Pacienta are

o toleranţă

digestivă

bună şi este

echilibrată

emoţional

Nevoia de a

dormi şi a se

odihni

Alterarea nevoii

de a dormi si de

a se odihni

manifestata prin

somn întrerupt,

durere,

disconfort

abdominal

datorata plagii

operatorii

Pacienta să

beneficieze de

un somn

eficient calitativ

şi cantitativ

suficient,

reducerea

durerii

-creez un mediu

adecvat:linişte, atenuarea

durerii, asigurarea unei

igiene corporale

corespunzătoare.

-asigur pacienta cu lenjerie

de corp şi pat curată şi

confortabilă.

-temperatură şi umiditate

adecvate în salon.

-poziţionez pacienta cât mai

confortabil.

- aerisesc salonul.

-rog pacienta să se relaxeze

Pacienta este

mai

liniştită,are

încredere în

echipa

deîngrijire şi

a dormit o

ora în timpul

zilei

33

citind o revistă sau privind

la televizor.

- stabilesc cu pacienta un

orar de somn şi odihnă.

-administrez la indicaţia

medicului un Algocalmin

IM (f.I) înainte de

culcare pentru a diminua

durerea şi pentru ca pacienta

să aibă un somn cât mai

liniştit

Nevoia de a

fi curat,a-şi

proteja

tegumentele

si mucoasele

Alterarea nevoii

de a fi curat,

îngrijit, de a-si

proteja

tegumentele si

mucoasele

manifestata prin

incapacitatea de

a-şi satisface

nevoile de

igienă datorita

plagii operate

Pacienta să

prezinte

tegumente şi

mucoase curate

şi pansamente

curat aplicate

- discut cu pacienta în

vederea conştientizării

următoarelor tehnici ce

urmează să i le aplic

- efectuează toaleta parţială

a pacientei la pat

- asistenta dezinfectează

plaga operatorie cu alcool

medicinal 70° C

- efectuez pansarea plăgii

operatorii în condiţii de

asepsie

Plagă

operatorie are

o evoluţie

bună

Nevoia de a

evita

pericolele

Alterarea nevoii

de a evita

pericolele

manifestata prin

durere ( plaga

operatorie)

- Risc potenţial

de complicaţii

Reducerea

durerii,

prevenirea

complicaţiilor

- port discuţii cu pacienta în

vederea îngrijirilor

programate

- asigur o poziţie antalgică

pacientei, de decubit dorsal

fără pernă

- asigur un microclimat

Dureri

diminuate.

nu prezintă

complicaţii

postopera-

torii

34

imediate şi

tardive datorita

fistulelor si

evisceraţiilor

favorabil pacientei

- mobilizez pasiv pacienta

- aerisesc salonul

- monitorizez funcţiile vitale

- pansez plaga operatorie


medicului antialgice:

-Algocalmin f.I, IM

şi antibiotice

-Penicilină 1000000 U.I. la

6 ore

ziua III de spitalizare



Nevoia de a

se alimenta şi

hidrata

Dificultate în a

se alimenta

manifestată prin

inapetenta

datorita

lipsei

cunoaşterii

alimentelor

permise

Pacienta sa se

alimenteze;sa

prezinte un

apetit normal;sa

fie echilibrată

nutriţional în 24

ore

-asistenta explorează

preferinţele pacientei asupra

alimentelor permise şi

interzise;

-serveste pacientă cu

alimente la o temperatură

moderată,la ore regulate,

prezentate atrăgător, la

început puţin ceai,cu

linguriţa, (rece) apoi supe de

zarzavat, legume sub formă

de pireuri, lapte dulce;

-asistenta aplica muşama şi

Pacienta a

început să

mănânce

alimente

uşor

digerabile.

35

o aşează în timpul

alimentarii pacientei pentru

a prevenii murdărirea

lenjeriei de pat şi de corp ale

pacientei;

-îi explica importanţa

reluării alimentarii normale.

Nevoia de a

se misca si a

avea o buna

postura

Alterarea nevoii

de a se misca si

a avea o buna

postura

manifestata prin

dificultatea de a

merge datorita

operatiei

Pacienta să se

deplaseze puţin

cu ajutor în

decurs de24 ore

-asistenta ajuta bolnavă să

se ridice din pat o sprijină, o

ajuta să facă primii paşi

postoperator;

-asistenta o încurajează

psihic felicitându-o, după

primele progrese făcute

Pacienta a

mers ajutata,

începe să se

adapteze.

Nevoia de a

dormi si a se

odihni

Alterarea nevoii

de a dormi si de

a se odihni

manifestata prin

somn întrerupt,

durere datorita

disconfortului

abdominal

Reducerea

durerii si

asigurarea unui

somn calitativ si

cantitativ

normal

-incurajez pacienta la o

plimbare in curtea spitalului,

sa respire aer curat

-asigur aerisirea salonului si

schimbarea lenjeriei de corp

si pat

-asigur linistea in salon

Pacienta are

un somn

linistit,

suficient din

punct de

vedere

cantitativ

Nevoia de a

fi curat,a-şi

proteja

tegumentele

Alterarea nevoii

de a fi curat,

îngrijit, de a-si

proteja

tegumentele si

mucoasele

manifestata prin

satisfacerea

partiala a nevoii

datorita durerii.

Pacienta sa-si

satisfaca singura

nevoile

-port discutii cu pacienta

pentru

a-i reda increderea in sine

-urmaresc cu atentie si o

insotesc la baie unde isi face

toaleta partiala

Pacienta

colaboreaza

si si-a

schimbat in

bine

increderea

fata de sine

36

Nevoia de a

evita

pericolele

Alterarea nevoii

de a evita

pericolele

manifestata prin

durere ,risc de

infectare a plagii

operatorii

datorita

evisceraţiilor

Reducerea

durerii si a

riscului

infectios,

masurarea

functiilor vitale

-discut cu pacienta, ii asigur

o pozitie antalgica

-mobilizez pacienta activ si

pasiv si asigur un

microclimat favorabil (salon

aerisit, temperatura camerei

constante)

-asistenta informează

pacientă cu privire la

măsurile de prevenire a

complicaţiilor

postoperatorii;

-explica pacientei cum să

participe la îngrijirile

postoperatorii (susţinerea

plăgii când tuşeşte, exerciţii

respiratorii, mobilizare, etc);

-îi dau informaţii relative la

pansament, tulburări de

dren,aparate de

monitorizare.

-masor si notez in F.O.

functiile vitale

-dezinfectez si pansez plaga

operatorie

-administrez la indicatia

medicului

Algocalmin fI IM şi

respectiv Penicilina1000000

Pacienta şi-a

însuşit

informaţiile

şi a înţeles

necesitatea

participării la

îngrijirea

proprie.

37

U.I. la 6 h

EVALUAREA FINALĂ

Pacienta în vârstă de 24 ani cu diagnosticul apendicită acută se internează cu simptomatologia:

- dureri în fosa iliacă dreapta si epigastru

-greturi

-vărsături

Se externează cu indicaţiile:

- regim igienico-dietetic

- pansamente curate şi sterile

- control periodic

- scos fire in ziua a IV

Am efectuat manevrele ţinând cont de regulile de sepsie şi asepsie şi am utilizat numai materiale

de unică folosinţă şi sterile.

CAZUL II

38

Culegerea datelor

1.Date subiective

NUME: R

PRENUME: M

VÂRSTA: 35 ani

NAŢIONALITATE: româna

RELIGIE: ortodoxă

PREGĂTIRE PROFESIONALĂ: liceul

OCUPAŢIA: vanzător

DOMICILIUL: Tulcea

CONDIŢII DE VIAŢĂ: bune, locuieşte la bloc

OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ: este cunoscut ca consumator de băuturi alcoolice, consumă 3 cafele

pe zilnic.

SEMNE PARTICULARE: - inălţime: 1,72 cm;

- greutate: 69 kg;

- grup sanguin: A II , RH pozitiv;

- nu se ştie alergic la nici un medicament

DATE DESPRE SPITALIZARE:

Data internării 20.04.2014

DIAGNOSTICUL LA INTERNARE: peritonită


- durere violentă sub formă de arsură;

- grețuri;

- vărsături;

- facies anxios;

- ochi încercănaţi;

- paloare;

- transpiraţie;

- extremităţi reci.

ISTORICUL BOLII:

R.M. în vârstă de 35 ani, sex masculin, este adus la serviciul de urgenţă cu salvarea,

acuzând faptul că în mod brusc a apărut o durere violentă sub formă de arsură şi deseori iradieri

în spate. Bolnavul este cunoscut ca consumator de băuturi alcoolice şi a fost internat în repetate

rânduri în spital.

39

Bolnavul, pe lângă durere, mai prezintă greţuri, vărsături, el ia o poziţie antologică.

El prezintă un facies anxios, ochi încercănaţi, paloare, transpiraţie, extremităţi reci.

La inspecţie se constată imobilizarea peretelui abdominal în timpul respiraţiei. La palpare

hiperestezia cutanată. Tuşeul rectal provoacă durere vie la apăsarea fundului de sac Douglas.

Bolnavul se internează pentru investigaţii şi tratament.

ANTECEDENTE:

- heredo-colaterale: fără importanţă;

Situaţie familiară: - necăsătorit

Situaţie socială: vânzător magazin alimentar.

EXAMENUL CLINIC GENERAL:

- stare generală alterată.

- tegumente şi mucoase normal colorate.

- ţesut subcutanat normal reprezentat.

- ţesut muscular normoton, normokinetic.

SISTEM OSTEO-ARTICULAR: - integru morfofuncţional.

SISTEM GANGLIONAR LIMFATIC :- nepalpabil

SISTEM RESPIRATOR:

- cai respiratorii superioare permeabile;

- torace normal conformat, amplitudinea mişcărilor respiratorii egale;

- percuţie - sonoritate pulmonară;

- ascultaţie - murmur vezicular prezent bilateral, fără raluri.

SISTEM CARDIO-VASCULAR:

- zona precordială de aspect normal;

- zgomote cardiace normale;

- şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculara;

- artere pulsatile;

- TA 120/70 mmHg;

- puls 65 b/min;

- A.V. 65 b/min.

APARAT DIGESTIV:

- abdomen normal conformat;

- durere în fosa iliaca dreapta cu manevra Blumberg pozitivă;

- greţuri, vărsături;

- tranzit intestinal absent;

- apărare musculară discretă în etajul abdominal inferior.

40

APARAT URO-GENITAL:

- rinichi nepalpabili;

- micţiuni fiziologice;

- semnul Giordano negativ.

SISTEMUL NERVOS:

- ROT - prezente bilateral

- RFM - prezente bilateral

Sistem endocrin - normal.

PLAN DE ÎNGRIJIRE

1) A respira Dispnee cu polipnee R = 23 resp/min, anxietate - tahicardie 96 b/min - durere

in fosa iliaca dreapta. Reducerea durerii, a anxietatii, a tahicardiei si a polipneei. Respiră bine în

poziţiile ortostatism, şezând, culcat. Respiraţia este de tip costal superior.

2) A se alimenta şi hidrata Pacientul prezintă inapitenta - greata si varsaturi datorita

procesului inflamator reducerea durerii, varsaturilor si a greturilor o denitiţie bună, mucoasa

bucală integră, roz şi umedă, limba este roz, gingiile sunt roz şi aderente dinţilor. Pacientul

prezintă o dificultate în digestia şi absorbţia medicamentelor, prezintă greţuri şi vărsături,

alimentare ocazională, pierde în greutate.

3) A elimina Eliminare inadecvata - Oligurie ( 900ml/24h) - datorită vărsăturilor

incoercibile, prezintă hiperstenurie, urina este foarte concentrată - are densitate crescută);

prezintă greţuri şi vărsături.

4) A se mişca, a păstra o bună postura. Pacientul prezintă o postură inadecvată datorită

disconfortului abdominal şi dureri localizate în regiunea fosei iliace drepte, durerea iradiind şi în

membrul pelvin drept, generând dificultate de deplasare.

5) A dormi şi a se odihni. În ultimele trei zile pacientul este obosit deoarece perturbarea

programului de somn, calitatea somnului nesatisfăcătoare din cauza durerilor, a avut insomnie.

6) A se îmbrăca şi dezbraca. Pacientul prezintă maturitate psiho-motorie, poarta veşminte

adecvate climatului.

7) A-şi menţine temperatura corpului în limite normale Pacientul are temperatură

menţinută în limite normale (are 36 °C)

8) A fi curat, a-şi proteja tegumentele şi mucoasele. Pacientul face duş zilnic, are păr scurt;

urechile sunt curate, de configuraţie normală, nasul are mucoasa nazală umedă, fosele nazale

41

sunt libere; cavitatea bucală: dentiţie bună, completă, fără carii; unghiile sunt curate, tăiate scurt,

au culoare roz, pielea e curată, netedă, catifelată, pigmentata normal.

9) A evita pericolele. Pacientul prezintă anxietate datorată incertitudinii faţă de

prognosticul bolii manifestată prin insomnie, iritabilitate, îngrijorare.

10) A comunica. Pacientul are un debit verbal uşor cu ritm moderat, foloseşte un limbaj

clar, precis. îşi exprima clar gândurile, are o imagine pozitivă de sine.

11) A acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia. Uneori donează

lucruri în scopuri caritabile.

12) Nevoia de a fi util. Sunt prezente stările de stimă de sine şi imagine de sine pozitivă.

13) A se recrea. Pacientul îşi petrece timpul liber în mod plăcut,citeşte,vizionează diverse

programe tv.,efectuează diverse tehnici de relaxare.

14) A învăţa cum să-şi păstreze sanatatea. Pacientul are cunoştinţe insuficiente despre

boala să, îşi doreşte să afle mai multe amănunte despre acest lucru, este dornic de a acumula

cunoştinţe noi.


- nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

- nevoia de a bea şi a mânca

- nevoia de a elimina

- nevoia de a se mişca şi a păstra o bună postură

- nevoia de a evita pericolele

Ziua I de spitalizare PREOPERATOR

Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenţii Evaluare

42

nursing

Nevoia de a

respira şi a

avea o bună

circulaţie

Alterarea

nevoii de a

respira şi a

avea o bună

circulaţie

manifestata

prin

dispnee

cauzată de

durere

- Înlăturarea

dispneei,

- Asigurarea unei

respiraţii normale

în timp

- Pacientul să

prezinte un ritm

respirator regulat

în timp de 24 ore

- Asigurarea

repaosului absolut la

pat în poziţie

semiaşezândă sau d-d

cu capul într-o parte.

- Aplicarea unei pungi

de gheaţă pe abdomen

- Aerisirea camerei şi

temperatură adecvată

- Oxigenoterapie

Pacientul

prezintă o

uşoară

ameliorare

Nevoia de a

bea şi a mânca

Alterarea

nevoii de a bea

şi a mânca

manifestata

prin greţuri,

vărsături, febră

cauzată de

procesul

infecţios,

- Pacientul să fie

echilibrat

hidroelectric

- Pacientul să aibă

o stare de bine, de

confort fizic fără

greţuri, vărsături

în timp de 24h

- Se va întrerupe

alimentaţi şi medicaţia

orală.

- I se va face

reechilibrarea

hidroelectrică şi

volemică.

- Poziţionare corectă.

- Îl ajută în timpul

vărsăturilor şi

păstrează produsul

eliminat, îi oferă un

pahar cu apă să îşi

clătească gura.

- Observarea şi

notarea cantităţii

vărsăturilor în foaia

de observaţie.

- Ajută în menţinerea

curată a tegumentelor

pacientului şi

shimbarea lenjeriei ori

de câte ori este

nevoie.

Pacientul este

reechilibrat

hidroelectric şi

volemic.

43

Nevoia de a

elimina

Alterarea

nevoii de a

elimina

manifestata

prin

constipaţie

datorita

modificarii

integrităţii

tubului

digestiv,

- pacientul să

prezinte un tranzit

intestinal în

limitele

fiziologice timp

de 2 zile.

- Pacientul să

prezinte un scaun

normal calitativ şi

cantitativ.

- I se va aplica o

sondă de aspiraţie

nazo-gastrică, sondă

de gaze

- Pacientul este invitat

să îşi golească vezica

urinară

- Pregătirea cât mai

urgentă a pacientului

pentru operaţie.

Tranzitul

intestinal este

oprit.

Nevoia de a

evita

pericolele

Alterarea

nevoii de a

evita

pericolele

manifestata

prin stres,

stare de

nelinişte,

agitaţie

cauzată de

dureri,

- Pregătirea

preoperatorie

- Administrarea

medicaţiei

preanastezice

- Transportul la

sala de operaţie.

- Se măsoară şi se

notează în foaia de

observaţie funcţiile

vitale, TA, puls,

respiraţie şi diureză.

- Se efectuează

testarea la anastezice

(xilină), testarea la iod

pentru a depista

eventualele reacţii

alergice.

- Cu 30 min înainte de

intervenţie se

administrează la

indicaţia medicului

câte o fiolă de miaglin

şi atropină i.v.

- Cu ajutorul unui

cărucior pacientul este

transportat la sala de

operaţie.

- pacientul este

calm ca urmare

a instalării

efectului

medicamentulu

i.

Ziua II de spitalizare POSTOPERATOR

44

Nevoia Diagnostic de

nursing

Obiective Intervenţii Evaluare

Nevoia de

a respira şi

a avea o

bună

circulaţie

Alterarea nevoii

de a respira şi a

avea o bună

circulaţie

manifestata prin

modificarea

amplitudinii

respiraţiei cauzată

de anestezie

- Supravegherea

ritmului

respirator.

- Combaterea

dispneei în 6-12

ore.

- Asigurarea unei

camere aerisite şi o

temperatură adecvată.

- Oxigenoterapie

- Frecvenţa

respiratorie 17

resp/min.

- Puls puţin

accelerat.

Nevoia de

a bea şi a

mânca

Alterarea nevoii

de a bea şi a

mânca

manifestata prin

durere

datorită

intervenţiei

chirurgicale

- Pacientul trebuie

să fie echilibrat

hidroelectrolitic şi

volemic.

- Să prezinte o

stare de bine, fără

greţuri şi

vărsături, în 24

ore.

- Alimentarea

pacientului pe cale

parenterală în primele

3 zile după operaţie.

- Pregătirea şi servirea

pacientului cu

alimentaţie lichidă

după cea de-a treia zi,

ceai neîndulcit, supe

strecurate, apoi, în

următoarele zile, piure

de cartofi, brânză de

vaci, ouă moi,

compoturi.

- Mesele vor fi în

concentraţii mici şi

dese (5-7 mese pe zi).

- Va fi interzis

consumul băuturilor

alcoolice, fumatul.

- Vor fi excluse

alimentele care

produc balonări, greu

digerabile.

-Vitaminoterapie la

- Pacientul este

echilibrat

nutriţional, nu

prezintă semne

de deshidratare.

45


Vit B1, B6 i.m. 1

f/24h

Ca gluconic i.m. 1

f/24h

Nevoia de

a elimina

Alterarea nevoii

de a elimina

manifestata prin

oligoanurie,

diaforeză

cauzată de

deshidratare

- Reechilibrare

hidroelectrolitică

şi volemică a

organismului în 5-

7 zile

- Să-şi recapete

controlul

sfincterelor.

- Să fie echilibrat

psihic.

- Să aibă o stare

de bine fizic şi

psihic.

- Pacientul este invitat

să urineze spontan.

- Se va servi pacientul

cu bazinet, ploscă.

- Administrarea de

ceaiuri, compoturi,

sucuri.

- Asigurarea igienei

locale riguroasă după

fiecare eliminare.

- Instalarea sondei

vezicale la indicaţia

medicului.

- Sondajul

vezical s-a

făcut fără

probleme.

Nevoia de

a se mişca

şi a păstra

o bună

postură

Alterarea nevoii

de a se misca si a

avea o buna

postura

manifestata prin

ameţeli,

somnolenţă

datorită efectuării

anestezicului şi

operaţiei

- Transportarea

bolnavului cu

targa de la sala de

operaţie în salon

şi instalarea lui în

pat.

- Pacientul este adus

de la sala de operaţie

în salon protejat de un

cearşaf, şi este instalat

în pat în poziţie d-d

fără pernă sub cap şi

este supravegheat

continuu, urmărindu-

i-se funcţiile vitale,

puls, TA, respiraţie,

diureza.

- Supravegherea

tuburilor de dren şi

schimbarea pungilor

ori de câte ori este

nevoie.

- După 6 ore de

rahioanestezie

- Pacientul

acuză o slăbire

a organismului

şi senzaţia de

ameţeală la

ridicare.

46

bolnavul este ajutat să

se ridice în poziţie

semiaşezândă.

Nevoia de

a evita

pericolele

Alterarea nevoii

de a evita

pericolele

manifestata prin

nelinişte, agitaţie

cauzată de

intervenţia

chirurgicală

- Pacientul să

prezinte o stare de

bună dispoziţie

fără dureri.

- Să-şi recapete

încrederea în

forţele proprii

timp de 3-4 zile.

- Efectuarea psiho

terapiei.

- Asigurarea unui

climat odihnitor, pat

comod, cameră

aerisită, temperatură

adecvată.

Schimbarea poziţiei

ori de câte ori este

- administrez la

indicatia medicului:

Glucoză 10% Perfuzie

iv 500 ml/24h

Ser fiziologic Perfuzie

iv 1000 ml/24h

Penicilină i.m. 1

mil/6h

Algocalmin i.m. 1

f/6h

Romergan i.m. 1 f/12h

Diazepam i.m. 1 f/24h

Plegomazin i.m. 1

f/24h

Uşoară

ameliorare a

durerilor.

Ziua III de spitalizare

47

Nevoia Diagnostic de

nursing

Obiective Intervenţii Evaluare

Nevoia de a

se alimen-

ta si hidrata

Alterarea nevoii

de a se alimenta şi

hidrata

manifestate prin

dificultate de

digerare

cauzata de

contraindicatiile

fizice

Asigurarea

alimentarii si

hidratarii

corespunzatoare

-Asistenta explica

pacientului importanta

hidratarii;

-Serveste pacientul cu

alimente la o

temperatura

moderata,la

ore regulate, prezentate

atragator, la început

putin ceai,cu lingurita,

(rece) apoi supe de

zarzavat, legume sub

forma de pireuri, lapte

dulce;

Pacientul se

hidrateaza si se

alimenteaza

corespunzator

Nevoia de a

elimina

Alterarea nevoii

de a elimina

manifestata prin

diureza diminuata

datorita

interventiei

chirurgicale

Pacientul sa

prezinte o diureza

normala,

sa prezinte tranzit

intestinal

-Insotesc pacientul la

toaleta pentru

satisfacerea nevoii

-observ si notez in F.O.

cantitatea si aspectul

diurezei

Diureza

normala,

tranzit intestinal

prezent

Nevoia de a

se misca si

a avea o

buna

postura

Alterarea nevoii

de a se misca si a

avea o buna

postura

manifestata prin

imobilitate

datorita

contraindicatiilor

fizice , dificultatea

de a merge

Pacientul sa se

deplaseze putin cu

ajutor în decurs

de 24 ore

-Asistenta ajuta

bolnavul sa se ridice

din pat, il ajuta sa faca

primii pasi

postoperator;

-Îi asigura securitate

absoluta;

- Îi explic importanţa

mişcării; îi explic că

în curând va

putea pleca acasă

Pacientul a mers

ajutat,

începe sa se

adapteze.

48

A evita

pericolele

Alterarea nevoii

de a evita

pericolele

manifestata prin

fata crispata

datorita spasmelor

musculare

Reducerea durerii

si eliminarea

riscului infectios

-Asistenta informeaza

pacientul cu privire la

masurile de prevenire

a complicatiilor

postoperatorii;

-Asigur un climatat

favorabil: salon

aerisit, lenjerie curata

-Efectuez toaleta

plagii in conditie de

asepsie

-Explica pacientului

cum sa participe la

îngrijirile

postoperatorii

(sustinerea plagii când

tuseste, exercitii

respiratorii,

mobilizare, etc);

-Masor si notez in

F.O. functiile vitale

-La indicatia

medicului administrez

Penicilină i.m.

1mil/12h

Diazepam i.m. 1 f/12h

Vit B1, B6 i.m. 1

f/24h

Ca gluconic i.m. 1

f/24h

Dureri

diminuate,

plaga operatorie

fara risc de

infectie

49

EVALUARE FINALĂ

Bolnavul s-a prezentat la serviciul de urgenţă cu dureri violente pentru investigaţii şi

tratament. După efectuarea investigaţiilor împreună cu simptomele descrise se stabileşte

diagnosticul de peritonită .

Bolnavul este supus intervenţiilor chirurgicale, operaţia a evoluat în condiţii bune, fără

complicaţii.

Bolnavul este externat cu următoarele recomandări:

- renunţarea la obiceiurile dăunătoare (alcool, tutun)

- evitarea meselor în cantitate mare şi la intervale mari

- evitarea alimentelor greu digerabile, iritante pentru stomac (condimente, prăjeli, sosuri,

cafea, conserve)

- respectarea regimului alimentar – consumul de mese în cantităţi mici şi dese (5-7 mese pe

zi)

- evitarea eforturilor mari.

- revine la control peste 2 saptamani

50

CAZUL III

Culegerea datelor

Date de identificare

NUME: D

PRENUME: N

VÂRSTA: 49 ani

SEX: feminin

NAŢIONALITATE: româna

RELIGIE: ortodoxă

Date despre spitalizare:

Data internării 03.03.2014

DIAGNOSTIC: Apendicită acută


Dureri localizate preombilical cu punct de plecare regiunea inghinala dreapta;

Anxietate;

ISTORICUL BOLII:

Pacienta declară că simptomele s-au instalat brusc în urmă cu aproximativ o oră şi nu s-au

diminuat la administrarea de analgezice.

ANTECEDENTE PATOLOGICE:

Bolile copilariei.

Hernie inghinala bilaterala.

CONDITII DE VIATA:

Pacienta locuieşte într-un apartament cu două camere în condiţii igienice.Este fumătore,un

pachet de ţigări pe zi,ocazional consuma alcool.

EXAMENUL CLINIC GENERAL.OBIECTIV:

Pacienta are 1,74 cm şi o greutate de 72 kg. Stare generală bună,nutriţie bună,facies

normal,tegumente şi mucoase colorate normal,cicatrici postinghinatomie bilateral.

ŢESUT CONJUCTIV ADIPOS:

Slab reprezetat,ganglionii limfatici nepalpabili,muşchi normotoni normokinetici,apărare

musculară periombilical şi în regiunea inghinală dreapta.Sistem osteoarticular aparent integru

clinic şi morfofuncţional.

51

APARATUL RESPIRATOR:

Torace simetric normal conformat,ampliatii toracice normale,transmise

bilateral.Sonoritate pulmonară ,murmur vezicular prezent bilateral,fără raluri bronşice.

APARATUL CARDIO-VASCULAR:

Şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng, zgomote cardiace clare,ritmice,bine bătute,fără

zgomote patologice.

- T.A=130/80 mm Hg;

- A.V=84 batai/minut;

APARATUL DIGESTIV:

Tranzitul intestinal prezent pentru materii fecale,aspect normal al fecalelor.

APARATUL URO-GENITAL:

- rinichii ne palpabili bilateral;

- micţiuni fiziologice;

- urina microscopic normal;

SISTEMUL NEURO-PSIHIC:

-pacient orientat temporo-spatial;

-reflexe osteotendinoase prezente bilateral.

EXAMENE PARACLINICE:

Examenul radiologic ne arata cordul normal.

INDICATIA OPERATORIE: Apendicectomie.

PLAN DE ÎNGRIJIRE

1) Nevoia de a respira. Respiră bine în pozitiile ortostatism, şezând, culcat.

2) Nevoia de a se alimenta şi hidra ta . Pacienta prezintă reflex de deglutiţie, mucoasa bucalǎ roz

şi umedǎ, masticaţie uşoarǎ, dentiţie bunǎ (conform vârstei), vǎrsǎturi alimentare, greţuri,

inapetenţǎ, consum redus de lichide, alimente, sǎruri minerale, alterarea mucoasei digestive.

3) Nevoia de a elimina.Prezintă tulburǎri digestive, greţuri, vǎrsǎturi, transpiraţii, proces

infecţios

4)Nevoia de a se mişca, a păstra o bună postura.Pacienta posturǎ adecvatǎ în ortostatism, şezând

şi clinostatism poziţii antalgice, dificultate în a se deplasa .

52

5)Nevoia de a dormi şi a se odihni. Pacienta adoarme greu, ochii încercǎnaţi, aţipiri în timpul

zilei

6)Nevoia de a se îmbrăca şi dezbraca. Pacienta prezintă veşminte curate, îngrijite, veşminte

adecvate climatului

7)Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale Pacienta are temperatură

menţinută în limite normale .

8)Nevoia de a fi curat, a-şi proteja tegumentele şi mucoasele. Pacienta prezintǎ deprinderi

igienice specific vârstei

9) Nevoia de a evita pericolele. Pacienta acuza durere manifestată prin facies crispat, agitaţie,

anxietate, teamǎ, fricǎ

10) Nevoia de a comunica. Pacienta are exprimare uşoarǎ, comunică cu personalul medical.

11) Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori. Pacienta este credincioasǎ

12) Nevoia de a fi util. Pacienta este integra din punct de vedere fizic şi psihic.

13) Nevoia de a se recrea. Pacienta efectuează diverse tehnici de relaxare.

14) Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea Pacienta este receptivǎ la ceea ce este nou.


1. Nevoia de a se alimenta şi hidrata

2. Nevoia de a dormi si a se odihni

3. Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale

4. Nevoia de a fi curat, a-şi proteja tegumentele şi mucoasele

5. Nevoia de a evita pericolele

ZIUA I DE SPITALIZARE



Nevoia de a se

alimenta şi

hidrata

Alterarea nevoi

de a se alimenta

manifestata prin

greaţă şi vărsături

datorită

procesului

inflamator

Pacienta să nu

prezinte greţuri şi

vărsături, să fie

echilibrată

hidroelectric şi

nutriţional în 24

ore.

-Asistenta ajuta pacienta

în timpul

vărsăturilor,sprijinind-o;

- protejează lenjeria cu

muşama şi o aşează în

funcţie de poziţia

Pacienta este

echilibrată

nutriţional

,greutatea

corporală

se menţine

constantă

53

Pacienta să fie

echilibrată psihic,

să aibă o stare de

bine.

Pacienta să fie

echilibrată volumic

şi nutriţional în 24

ore

pacientei;

- aşează pacienta în

decubit lateral cu capul

la marginea patului;

- face bilanţul lichidelor

ingerate şi eliminate;

- reduce sau opreşte

raportul de lichide,

eventual o serveşte cu

puţin ceai rece de

muşeţel

(neîndulcit);

- administrează

substanţe acidulate cu

lămâie (reci), fără a fi

dulci la 2-3 ore în porţii

mici(local);

- alimentează pacienta

parenteral substituind

perfuzii cu glucoza 5%

(500ml/zi) şi

ser fiziologic (1500

ml/zi),

- administrează la

indicaţie laxative;

- asigură un climat

cald,confortabil, bine

aerisit;

încurajează pacienta să-

Pacienta

prezintă o

stare de bine

şi confort

54

şi exprime emoţiile şi

sentimentele în legătură

cu starea sa;

- îi explica scopul

intervenţiilor.

- face bilanţul zilnic

hidro electrolitic;

administrează soluţiile

perfuzabile prescrise de

medic.

- aplică tratamentul

medicamentos la

indicaţia medicului:

antibiotice, vitamine,

saruri minerale;

Nevoia de a

dormi si de a

se odihni

Alterarea nevoii

de a dormi si de a

se odihni

manifestata prin

insomnie,

îngrijorare,

iritabilitate

datorita durerilor

Să diminueze

anxietatea pacientei

- creez un mediu

adecvat: linişte,salon

aerisit, lenjerie curată.

- discut cu pacienta

pentru

a-i înlătura anxietatea

Pacienta este

liniştită

Nevoia de a-şi

menţine

temperatura

corpului în

limite normale

Alterarea nevoii

de a -si mentine

temperatura

corpului în limite

normale

manifestata prin

tegumente roşii

uscate,calde,

datorită

procesului

Pacienta să-şi

menţină

temperatura

corpului în limite

fiziologice.

- asigur pacientei

condiţii de microclimat

corespunzător

-aeriseşte încăperea;

-asigură îmbrăcăminte

lejeră;

- asistenta calculează

Temperatura

a scăzut la

37 0C

55

inflamator bilanţul ingesta

excreta pe 24 ore;

serveşte pacientă cu

cantităţi mari de lichide

(parenteral);

- asistenta schimba des

lenjeria de pat şi de

corp;

menţine igiena

tegumentelor

- aplic pacientei

comprese reci pe frunte .

- la indicaţia medicului

administrez

IM.AlgocalminF.I

Nevoia de a fi

curat, a-şi

proteja

tegumentele şi

mucoasele

Alterarea nevoii

de a fi curat,

îngrijit, de a-si

proteja

tegumentele si

mucoasele

manifestata prin

febra,anxietate

datorata

procesului

inflamator

Asigurarea

aseptizării

tegumentelor în

vederea intervenţiei

chirurgicale

-pregătesc pacienta

pentru intervenţia

chirurgicală prin:

pregătire fizică şi

psihică, pregătire locală

prin: epilare,

spălare,degresare,

badijonare cu tinctiură

de iod a abdomenului.

-conduc pacienta la sala

de operaţie pentru

intervenţia chirurgicală.

-la indicaţia medicului

administrez

Diazepam ½ f.

Pacienta este

echilibrată

psihic;

Acceptă

intervenţia

chirurgicală

56

-măsor funcţiile vitale şi

le notez în F.O.

Nevoia de a

evita pericolele

Alterarea nevoii

de a evita

pericolele

manifestata prin

prevenirea

complicaţiilor

posibile şi a

infecţilor

datorita

mediului

spitalicesc

Pacienta să

beneficieze de un

mediu de siguranţă,

fără infecţii

-furnizează pacientei

cunoştinţele necesare

despre boala,despre

tratamentul de

întreţinere;

- asistenta ajuta pacienta

să identifice factorii

care-i alterează

capacitatea de a-şi

conserva sănătatea;

- face cu pacienta un

bilanţ al forţelor şi

deficientelor sale;

asigură un climat cât

mai personal posibil:

- obiecte personale

aduse de acasă, etc;

i-a măsuri de evitare a

receptivităţii la infecţii

intra-spitalicesti;

-informează şi stabileşte

împreuna cu pacienta

planul de recuperare a

stării de sănătate şi

creşterea rezistenţei

organismului.

- aplic punga cu gheaţă

în zona inghinală pentru

adiminua durerea

Pacienta este

mai liniştită

din punct de

vedere

emoţional.

57


medicului

AlgocalminF.I,IM,

Metroclorpramid f.I, IM

- recoltez sănge pentru

investigaţii de laborator

înurgenţă: HLG, grup

sanguin şi Rh, VSH,

glicemie

- medicul indică

intervenţia chirurgicală

ZIUA II DE SPITALIZARE



Nevoia de a se

alimenta şi

hidrata

Alterarea nevoii

de a se alimenta

şi hidrata

manifestata prin

lipsa apetitului,

vărsăturilor

datorită

procesului

inflamator

O alimentare şi o

hidratare calitativă

şi cantitativă

corespunzătoare la

o zi după

intervenţia

chirurgicală

-port discuţii cu

pacienta şi o încurajez

să consum lichide:

- ceai neîndulcit

- compot

- supă de zarzavat


calorii;

-face bilanţul

hidroelectrolitic;

-asigura un climat

cald,confortabil.

Pacienta are

o toleranţă

digestivă

bună şi este

echilibrată

emoţional

Nevoia de a

dormi şi a se

odihni

Alterarea nevoii

de a dormi si de

a se odihni

Pacienta să

beneficieze de un

somn eficient

-creez un mediu

adecvat:linişte,

atenuarea durerii,

Pacienta este

mai liniştită,

58

manifestata prin

somn întrerupt,

durere,

disconfort

abdominal

datorata plagii

operatorii

calitativ şi

cantitativ suficient,

reducerea durerii

asigurarea unei igiene

corporale

corespunzătoare.

-asigur pacienta cu

lenjerie de corp şi pat

curată şi confortabilă.

-temperatură şi

umiditate adecvate în

salon.

-poziţionez pacienta cât

mai confortabil.

- aerisesc salonul.

-rog pacienta să se

relaxeze citind o revistă

sau privind la televizor.

- stabilesc cu pacienta

un orar de somn şi

odihnă.


medicului un

Algocalmin IM (f.I)

înainte de

culcare pentru a

diminua durerea şi

pentru ca pacienta să

aibă un somn cât mai

liniştit

are încredere

în echipa de

îngrijire

Nevoia de a-şi

menţine

Alterarea nevoii

de a -si mentine

Combaterea febrei

şi a anxietăţii

-aerisesc încăperea, Febra se

menţine

59

temperatura

corpului în

limitele normale

temperatura

corpului în

limite normale

manifestata prin

tegumente roşii,

anxietate

datorita febrei

de resorbţie

datorita plagii

operate

-aplic comprese reci pe

frunte pentru a diminua

febra.

-calculez bilanţul

ingesta- excreta pe

24 h.

- administrez, la

indicaţia

medicului,medicaţia

antitermică şi

antiinfecţioasă:


respectiv

Penicilina1000000 U.I.

la 6 h

Nevoia de a fi

curat,a-şi

proteja

tegumentele si

mucoasele

Alterarea nevoii

de a fi curat,

îngrijit, de a-si

proteja

tegumentele si

mucoasele

manifestata prin

incapacitatea de

a-şi satisface

nevoile de

igienă datorita

plagii operate

Pacienta să prezinte

tegumente şi

mucoase curate şi

pansamente curat

aplicate

- discut cu pacienta în

vederea conştientizării

următoarelor tehnici ce

urmează să i le aplic

- efectuează toaleta

parţială a pacientei

la pat

- asistenta dezinfectează

plaga operatorie cu

alcool medicinal 70° C

- efectuez pansarea

plăgii operatorii în

condiţii de asepsie

Plagă

operatorie are

o evoluţie

bună

Nevoia de a

evita pericolele

Alterarea nevoii

de a evita

Prevenirea

complicaţiilor

- port discuţii cu

pacienta în vederea

Nu prezintă

complicaţii

60

pericolele

manifestata prin

complicaţii

imediate şi

tardive datorita

fistulelor si

evisceraţiilor

îngrijirilor programate

- asigur o poziţie

antalgică pacientei, de

decubit dorsal fără

pernă

- asigur un microclimat

favorabil pacientei

- mobilizez pasiv

pacienta

- aerisesc salonul

- monitorizez funcţiile

vitale

- pansez plaga

operatorie

- administrez la


antialgice:

-Algocalmin f.I, IM

şi antibiotice

-Penicilină 1000000

U.I. la 6 ore

postopera-

torii

ZIUA III DE SPITALIZARE



Nevoia de a se

alimenta şi

hidrata

Alterarea nevoii

de a se alimenta

şi hidrata

manifestata prin

Pacienta sa fie

echilibrată

nutriţional


calorii;

-face bilanţul

Pacienta este

echilibrată

nutriţional,

nu prezintă

61

scădere

ponderală

datorita

vărsăturilor

hidroelectrolitic;

- administrez la


antialgice:

-Algocalmin f.I, IM

şi antibiotice

-Penicilină 1000000

U.I. la 6 ore

semne de

deshidratare.

Nevoia de a

dormi şi a se

odihni

Alterarea nevoii

de a dormi si de

a se odihni

manifestata prin

disconfort

abdominal

datorata

operatiei

Pacienta să

beneficieze de un

somn calitativ şi

cantitativ suficient

-atenuarea durerii,

asigurarea unei igiene

corporale

corespunzătoare.

-asigur pacienta cu

lenjerie de corp şi pat

curată şi confortabilă.

-poziţionez pacienta cât

mai confortabil.

- aerisesc salonul.

- stabilesc cu pacienta

un orar de somn şi

odihnă.


medicului un

Algocalmin IM (f.I)

înainte de

culcare pentru a

diminua durerea

Pacienta a

dormit o ora

în timpul

zilei

Nevoia de a-şi

menţine

temperatura

Alterarea nevoii

de a -si mentine

temperatura

Pacienta să aibă o

stare de bine fizic

şi psihic.

-calculez bilanţul

ingesta- excreta pe

24 h.

Pacienta

prezinta o

stare de bine

62

corpului în

limite normale

corpului în

limite normale

manifestata prin

tegumente

uscate datorită

procesului

inflamator

- administrez, la

indicaţia

medicului,medicaţia

antitermică şi

antiinfecţioasă:


respectiv

Penicilina1000000 U.I.

la 6 h

fizic şi psihic.

EVALUAREA FINALĂ

Pacienta în vârstă de 49 ani cu diagnosticul apendicită acută se internează cu simptomatologia:

dureri în fosa iliacă dreapta si epigastru, greturi, vărsături. După examinare pacienta este propusa

pentru operatie, se practica apendicectomia. Evolutie postoperatorie buna, se externeaza vindecat

chirurgical.

Se externează cu indicaţiile:

- regim alimentar

- scos fire in a IV zi

- control peste 2 saptamani

63

CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTEI IN INGRIJITEA

PACIENTULUI

Îngrijirea bolnavilor înainte de intervenţia chirurgicală, în scopul pregătirilor, variază în

raport cu motivul pentru care se face intervenţia, cu starea generala a bolnavului, precum şi de

timpul avut la dispoziţie până în momentul in care se face operaţia.

Pregătirea generală la care sunt supuşi toţi bolnavii înainte de interventie consta din:

- pregătirea psihică a pacientului şi lămurirea lui asupra felului cum va decurge operaţia;

- explorarea capacităţii de apărare a organismului, a gradului de reactivitate si rezistenta

faţă de şocul operator;

-întărirea rezistenţei organismului, prin reechilibrare hidro electrolitica,normalizarea

proteinemiei, vitaminizarea şi la nevoi alimentarea specială;

- stabilirea datei operaţiei în funcţie de starea bolnavului;

-golirea şi la nevoie spălarea cavităţilor naturale ale organismului, stomacului,colonului,

vaginului, vezica urinară şi toaleta bolnavului;

- pregătirea bolnavului în vederea introducerii în sala de operaţie;

Pregătirile speciale cuprind măsurile aplicate numai în cazul anumitor intervenţii

chirurgicale şi la anumiţi bolnavi. Ele diferă de la caz la caz şi au ca scop reechilibrarea unor

deficienţe funcţionale ale organismului, ca: diabetul zaharat, insuficienţă hepatică, tulburări de

circulaţie, stări caşectice, stări de anemie etc.

Posibilitatea de a aplica măsurile de mai sus este în funcţie de timpul avut la dispoziţie

pentru pregătirea bolnavilor.

Din acest punct de vedere interventiile chirurgicale se împart în:

a) operaţii necesare şi urgente, când intervenţia trebuie executată imediat,indiferent de

starea bolnavului;

b) operaţii necesare dar ne urgente, când intervenţia trebuie executata reprezentând singura

rezolvare pentru bolnav, însă dată poate fi stabilită intre limite destul de largi, putându-se păstra

timpul necesar pentru pregătirea bolnavului;

c) operaţii care nu sunt absolut necesare şi deci nici urgente, când intervenţia se poate

executa la orice dată, asigurând astfel timp suficient pentru pregătirile preoperatorii.

Înainte de intervenţii chirurgicale, bolnavii trebuie feriţi de traumatisme psihice.

Majoritatea lor sunt obsedaţi de frica intervenţiei, ceea ce le scade rezistenta organismului faţă de

64

şocul operator. Pentru corectarea acestui neajuns se recurge la regimul de protecţie prin

înlăturarea factorilor care au o influenta negativa asupra analizatorilor, înlăturând suferinţele

psihice, neliniştea,senzaţiile de durere şi, prin asigurarea repausului activ şi pasiv, prelungirea

somnului fiziologic şi acordarea unei alimentaţii corespunzătoare.Este bine dacă bolnavul nou

este plasat într-un salon unde sunt internaţi bolnavi cu aceeaşi afecţiune, pentru a se putea

consulta cu ei asupra operaţiei care-l interesează.

Asistenta va contribui ca bolnavul să-şi formeze convingerea că este bine îngrijit şi se

găseşte în siguranţă, ceea ce îl linişteşte şi îl face sa accepte cu încredere intervenţia.

În problema explorării capacităţii de apărare şi a gradului de rezistenţă a organismului,

asistenta are sarcina de a executa recoltările pentru examenul complet de urină, pentru

hemograma completă, reacţia V.D.R.L., de a determina timpul de sângerare, coagulare şi grupa

sanguină, de a măsura tensiunea arteriala si de a asigura trimiterea bolnavilor la radioscopie

pulmonară.

La bolnavii trecuţi de 50 de ani, va recolta sânge şi pentru determinarea glicemiei şi a

ureei sanguine şi se va îngriji de examinarea electrocardiografică a bolnavului. La cererea

medicului va pregăti bolnavii pentru probele funcţionale ale aparatului circulator şi respirator. În

preajma unei intervenţii mai mari se vor face recoltările necesare şi pentru determinarea

concentraţiei ionilor de Na, Cl şi K, precum şi pentru determinarea proteinemiei.

Rezultatele examinărilor de laborator vor fi notate pe foaia de observaţie ca să poată fi

urmărite de medicul operator.

Dacă perioada de îngrijire preoperatorie este mai lungă, asistenta va putea observa modul

de reacţie a organismului bolnavului faţă de diferite medicamente sau alimente, depistând

anumite stări alergice faţă de anumiţi alergeni medicamentoşi sau alimentari.

Alimentaţia bolnavului trebuie să respecte regimul dietetic adecvat bolii de baza, asigurând

însă cheltuielile energetice necesare. În cazul bolnavilor caşectici se vor lua în considerare şi

necesităţile pentru remontarea lor.

Eventualele tulburări ale echilibrului hidro electrolitic sau ale proteinemiei vor fi corectate.

Hidratarea şi mineralizarea organismului se vor face, în funcţie de necesităţile şi starea

organismului, după tehnică obişnuită.

Carentele de proteine se vor restabili printr-o alimentaţie corespunzătoare şi prin transfuzii

de plasmă şi de sânge sau albumina umană. Aportul de potasiu se poate face şi pe cale bucală.

În vederea restabilirii echilibrului hidro electrolitic, asistenta trebuie sa urmărească atât

pierderile cât şi aportul de lichide, cunoscând că dezechilibrul manifestat fie prin deshidratare fie

prin hiper hidratare şi edeme scade de o potriva rezistenta organismului.Stabilirea datei operaţiei

este în funcţie de starea bolnavului.

65

La femei,intervenţia nu se va face în perioada menstruală. Se vor evita şi perioadele de

îmbolnăviri acute supraadăugate.

Din acest motiv, dacă în ziua fixată pentru interventie bolnavul devine palid, subfebril,

tuşeşte sau prezintă alte semne ale unei boli acute supraadăugate, asistenta trebuie să raporteze

imediat acest lucru medicului.

Capacitatea bolnavului de a suporta operaţia este maxima atunci când rezultatul

examinărilor clinice şi paraclinice dau valori cât mai apropiate de cele normale (tablou sanguin,

glicemie, proteinemie etc.).În cazul operaţiilor de urgenţă, intervenţia se execută imediat fără să

se ia in consideraţie starea bolnavului, ciclul menstrual, sau alte afecţiuni intercurente, întrucât

indicaţia operatorie este mai serioasă decât pericolul izvorât din intervenţia executată în cursul

tulburărilor supraadăugate afecţiuni de baza.În seara zile dinainte operaţiei, bolnavii nu mai iau

decât lichide, iar înziua intervenţiei rămân nemâncaţi pentru a preveni vărsăturile.

Dacă intervenţia trebuie făcută de urgenţă şi bolnavul a mâncat în ziua respectivă, neştiind

ca trebuie să fie operat, atunci stomacul se va goli prin spălătura gastrică.

În caz de stenoza pilorica se vor executa spălaturi stomacale zilnice, încă cu câteva zile

înainte de intervenţie.

Golirea intestinului gros se va face prin clisme evacuatoare sau spălături intestinale în

seara zilei dinaintea intervenţiei şi in dimineaţa operaţiei.Înainte de intervenţie, bolnavul îşi

goleşte vezica urinară sau, dacă acest lucru nu este posibil, va fi sondat de asistentă.

Indiferent de intervenţia la care va fi supus bolnavul, i se v-a face toaleta generală cu o zi

înainte de intervenţie. Toaleta generală nu trebuie lăsată pentru ziua intervenţiei, căci contribuie

la epuizarea fizică.

Dacă starea bolnavului contraindică efectuarea toaletei generale completă la pat, toaleta se

va rezuma la spălarea minuţioasa a regiunii supuse intervenţiei. Se va acorda o deosebita

importanta îndepărtării cu ajutorul unor tampoane a urmelor de murdărie din ombilicul

bolnavului în special în preajma intervenţiilor abdominale.

Somnul bolnavului din noaptea dinaintea intervenţiei trebuie asigurat cu medicamente

hipnotice, indicate de medic, ceea ce asigură o mai bună rezistenta fata de intervenţie.

Dimineaţa cu 1 ½ - 2 ore înainte de operaţie, i se face o clisma evacuatoare, iar înainte de

a-l duce în sala de operaţie, anestezia de bază,după indicaţia medicului.Protezele dentare vor fi

îndepărtate şi păstrate în bune condiţii.

Bolnavul va fi îmbrăcat în lenjerie curată, părul i se leagă cu un batic alb de tifon

sau pânză.În vederea aducerii în sala de operaţie, bolnavul va fi încurajat şi calmat de asistenta

prin cuvinte de îmbărbătare, deoarece teama lui devine maximă înziua intervenţiei chirurgicale.

66

Asistenta care a îngrijit bolnavul în perioada preoperatorie, însoţeşte bolnavul în sala de

operaţie şi rămâne lângă el până va fi narcotizat şi preluat de personalul care îl îngrijeşte pe

timpul operaţiei.

67

Date post:	22-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	adelaida-bulete
View:	20 times
Download:	2 times

proiectt

Documents