Proiectarea Tehnologica Intreprind Auto DS.unlocked

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea de Inginerie şi Management în Mecanică

Catedra Transportul Auto

PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A ÎNTREPRINDERILOR AUTO

Curs universitar

Chişinău U.T.M.

2010

2

Cursul universitar corespunde cerinţelor programului de învăţământ la disciplina „Proiectarea tehnologică a întreprinderilor auto” şi este destinat studenţilor cu studii universitare la specialitatea „Ingineria şi Tehnologia Transportului Auto”, la fel poate fi recomandat şi elevilor cu studii medii de specialitate.

Sunt incluse informaţii despre tipurile de întreprinderi auto, baza tehnică productivă a întreprinderilor, etapele proiectării şi conţinutul proiectului tehnic de execuţie, proiectarea tehnologică a sectoarelor şi blocului de producţie, elaborarea planului general al întreprinderii. Prin conţinutul şi valoarea practică a informaţiilor sintetizate cursul universitar este util inginerilor şi tehnicienilor, care activează în domeniul întreţinerii tehnice a autovehiculelor. Autori: lector super. univ. A. CORPOCEAN lector super. univ. I. ROTARU Recenzent: conf. univ. dr. A. LISNIC

Redactor: Irina Enachi Bun de tipar: 20.04.2010 Formatul hârtiei 60x84 1/16 Hârtie ofset. Tipar RISSO. Tirajul 150 ex. Coli de tipar 9,25 Comanda nr. 54

U.T.M., 2004, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 168. Secţia de Redactare şi Editare a U.T.M.

2068, Chişinău, str. Studenţilor 9/9

© U.T.M., 2010

3

INTRODUCERE

Sporirea permanentă a numărului şi calităţii autovehiculelor în Republica Moldova necesită lărgirea reţelei întreprinderilor de service auto precum şi reconstrucţia întreprinderilor existente. Dezvoltarea businessului mic şi mijlociu în domeniul transportului auto poate fi efectuată prin organizarea întreprinderilor specializate pentru prestarea serviciilor de trafic şi de întreţinere tehnică a mijloacelor de transport. În conformitate cu legislaţia Republicii Moldova serviciile prestate în domeniul deservirii tehnice şi reparaţiei ale automobilelor necesită certificarea. Procedura de certificare prevede elaborarea şi prezentarea de către organul abilitat a documentelor respective nemijlocit legate cu proiectarea tehnologică a sectoarelor de producţie şi a întreprinderilor în întregime.

Inginerul licenţiat în domeniul ingineriei şi tehnologiei transportului auto trebuie să cunoască şi să fie capabil se rezolve problemele practice legate cu reconstrucţia, reutilarea tehnică şi organizarea bazei tehnico-materiale a întreprinderilor auto.

4

1. CLASIFICAREA ŞI CARACTERISTICA ÎNTREPRINDERILOR AUTO

După destinaţie întreprinderile auto pot fi clasificate în

câteva grupe: întreprinderi de transport auto, terminale sau centre logistice auto, întreprinderi de service auto, întreprinderi auto pentru deservirea populaţiei şi întreprinderi pentru reparaţia capitală a automobilelor.

Întreprinderile de transport auto (Î.T.A.) sunt destinate pentru prestarea serviciilor de transportare a mărfurilor şi călătorilor. Î.T.A. complexe în comparaţie cu cele necomplexe îndeplinesc suplimentar şi funcţiile de păstrare, punere în circulaţie, deservire tehnică şi reparaţie curentă a autovehiculelor întreprinderii.

Figura 1.1 – Întreprindere de transport auto Întreprinderile de transport auto după destinaţie se clasifică:

Î.T.A. pentru trafic de mărfuri, pentru trafic de călători, pentru trafic mixt şi întreprinderi cu destinaţie specială – de pompieri, de asistenţă medicală etc. În rândul său Î.T.A. pentru trafic de călători pot fi: parc de autobuze, parc de taximetre şi mixte.

Marea majoritate de Î.T.A. în Republica Moldova sunt întreprinderi necomplexe cu număr mic de automobile.

5

Figura 1.2 – Structura generală organizaţională a Î.T.A.

Figura 1.3 – Structura organizaţională a serviciului tehnic al Î.T.A.

6

Figura 1.4 – Terminal auto Terminalele (Centre logistice) auto sunt destinate pentru

prelucrarea terminală a încărcăturilor şi îndeplinesc funcţiile de recepţionare, acumulare, stocare, prelucrare, completare şi expediere cu autovehicule a încărcăturilor.

Întreprinderile de Service Auto pot fi comerciale, tehnice şi mixte.

Întreprinderile comerciale de Service Auto sunt destinate pentru:

• realizarea automobilelor; • realizarea pieselor de schimb şi accesoriilor auto; • realizarea automobilelor, pieselor şi accesoriilor auto; • realizarea şi alimentarea automobilelor cu combustibili

lichizi, gaz petrolier lichefiat şi cu gaz comprimat (staţie de alimentare cu combustibil).

Întreprinderile de Service Auto tehnice sunt destinate: • pentru prestarea serviciilor de deservire tehnică şi reparaţie

curentă a autovehiculelor comerciale (autocamioane, autobuze şi autoturisme);

• pentru prestarea serviciilor de deservire tehnică şi reparaţie curentă a autoturismelor particulare;

7

• pentru testarea tehnică a autovehiculelor (Centre de testare tehnică – C.T.A.).

Întreprinderile de Service Auto mixte îndeplinesc funcţiile întreprinderilor de Service Auto comerciale şi tehnice.

Punctul de service auto – este destinat pentru efectuarea lucrărilor de service limitat:

• spălarea – curăţarea automobilelor; • schimbarea uleiului; • demontarea – montarea anvelopelor etc.

Figura 1.5 – Puncte de Service Auto

Punctul de Service Auto pe lingă staţia de alimentare cu combustibil - este destinat pentru efectuarea lucrărilor de schimbare a materialelor de exploatare, de spălare – curăţare a automobilelor.

Figura 1.6 – Punct de Service Auto pe lingă staţia

de alimentare cu combustibil

8

Staţiile de Service Auto (S.S.A.) în funcţie de amplasare se clasifică în două grupe: S.S.A. urbane şi S.S.A. situate pe drumuri magistrale.

S.S.A. situate pe drumuri magistrale sunt destinate pentru prestarea serviciilor de RT şi RC a automobilelor, care se deplasează pe porţiunea respectivă de magistrală. Pot fi în formă de staţie de asistenţă tehnică şi staţie de service auto pe lingă motel.

Figura 1.7 – Staţie de Service Auto situată pe drum magistral

S.S.A. urbane pot fi:

• cu ciclul complet de service : vânzarea automobilelor, pieselor, accesoriilor auto şi serviciile de RT şi RC a automobilelor;

• cu ciclul incomplet de service: vânzarea pieselor, accesoriilor auto şi serviciile de RT şi RC a automobilelor;

• cu prestarea numai serviciilor de RT şi RC a automobilelor; Staţiile de Service Auto urbane autorizate (de firmă) posedă

contracte directe de dealer sau de distribuitor cu uzina producătoare de automobile sau cu reprezentantul general al producătorului abilitat de producător de a vinde şi de a asigura service auto în regiunea acordată.

9

Figura 1.8 – Punct de Service Auto Volkswagen Distribuitorul este un agent monopol de comerţ al uzinei

producătoare de automobile, care deţine un depozit regional şi asigură realizarea, service de garanţie şi de postgaranţie a automobilelor prin reţea de dealer în regiunea acordată.

Dealerul este un agent monopol al distribuitorului sau uzinei producătoare de automobile, care deţine de un depozit regional şi asigură în regiunea acordată realizarea, service de garanţie şi de postgaranţie a automobilelor prin întreprinderile sale sau prin agenţii de service şi de comerţ .

Agent de service – întreprindere de service auto, care a încheiat un acord cu dealerul sau cu distribuitorul pentru efectuarea lucrărilor de service de garanţie şi de postgaranţie a automobilelor.

Agent de comerţ - întreprindere de comerţ, care procură de la dealer piese de schimb şi le comercializează consumatorului (clientului) final.

10

Staţiile de Service Auto urbane independente nu dispun de contracte directe de la dealer sau de la distribuitor cu uzina producătoare de automobile.

Avantajul staţiilor de Service Auto independente este preţul mai redus al serviciilor prestate, dezavantajul – calitatea mai proastă a RT şi RC a automobilelor.

S.S.A. pot fi universale şi specializate pe tipuri de autoturisme sau pe tipuri de lucrări efectuate. S.S.A. specializate pe tipuri de lucrări efectuate necesită investiţii mai reduse, mai mic este şi preţul de cost al serviciilor prestate.

Capacitatea S.S.A. este determinată de numărul de posturi de lucru şi de numărul de muncitori productivi.

Tabelul 1.1 – Clasificarea S.S.A. după capacitate

Capacitatea S.S.A. Numărul de posturi de lucru

Numărul de muncitori productivi

mică până la 2 1 – 4 medie 3 – 9 5 – 20* mare 10 – 19 10 – 40* foarte mare 20 – 35 21 – 70*

* în dependenţă de regimul de lucru S.S.A. de capacitate mică, de regulă, sunt „întreprinderi de

familie”. În dependenţă de asigurarea tehnică materială staţiile de

service auto pot fi de categorii diferite: clasă de elită, clasă de prestigiu, clasa I, clasa II, clasa III, fără clasă.

Structura organizaţională a S.S.A. urbane poate fi următoarea:

11

Conducătorul S.S.A. Paza

Administraţiapersonal de dirijarecontabilitateaserviciul personal

Secţia deservice tehnic

pregătirea şi prelucrarea documentelor, conturilorasigurareaînregistrarearecepţionarea - livrareapregătirea pentru vânzaredeservirea automobilelor în perioada de garanţiedeservirea automobilelor în perioada de postgaranţieînchirierea comercialăprocurarea şi vânzarea automobilelororganizarea publicităţiimarketingevidenţa clientelei, reclamaţii

vânzarea pieselor de schimbasigurarea producţiei cu piese de schimb

întreţinerea construcţiilorîntreţinerea comunicaţiilorîntreţinerea utilajelor

Secţia comercială

Salon auto, depozit

Secţia piese de schimb

Magazin, depozit

Secţia mecanic-şef

Oficiu

Figura 1.9 - Structura organizaţională a S.S.A. urbane Centrele Auto (Centre Tehnice Auto) sunt întreprinderi de

service auto de diferită capacitate şi reprezintă centre regionale sau zonale cu S.S.A. subordonate, amplasate la periferie. Centrul Auto posedă un depozit central de automobile şi piese de schimb,

12

serviciile centralizate de funcţionare, centrul de instruire, centrul analitic, serviciul de marketing, servere şi reţea de calculatoare.

Centrele de testare tehnică a autovehiculelor sunt destinate pentru testarea obligatorie a autovehiculelor în scopul verificării vehiculelor în vederea corespunderii normelor şi standardelor naţionale de siguranţă a circulaţiei rutiere şi a protecţiei mediului.

Figura 1.10 – Centrul de testare tehnică Grupa întreprinderilor auto pentru deservirea populaţiei

cuprinde întreprinderi de transport – expediere, autogări şi staţii auto de călători, parcări auto, firme de închiriere a automobilelor, moteluri şi chempinguri.

Întreprinderile de transport – expediere sunt destinate pentru deservirea în expediţie: transportarea mărfurilor pentru populaţie, organizarea voiajelor etc.

Gările şi staţiile auto de călători sunt destinate pentru deservirea comunicaţiilor suburbane, interurbane şi internaţionale cu autobuze. În componenţa gării auto intră peron de debarcare şi îmbarcare a pasagerilor, parcarea, punct de control tehnic, dispecerat, case de bilete, sală de aşteptare, oficiu poştal, camera de păstrare, punct public de alimentare, punct medical şi alte încăperi de uz social.

13

Figura 1.11 – Gara auto Staţiile auto se deosebesc de gările auto cu numărul mai mic

de încăperi de serviciu şi de uz social. Parcările auto sunt destinate pentru parcarea pe un timp

limitat sau îndelungat a autovehiculelor.

Figura 1.12 – Parcări auto Motelurile sunt destinate pentru a oferi autoturiştilor

(conducătorilor auto) condiţiile confortabile de odihnă pe timp de noapte sau pe un timp mai îndelungat. Motelul cuprinde hotel,

14

punct public de alimentare, parcare auto, staţie de service auto şi staţie de alimentare cu combustibil.

Figura 1.13 – Moteluri

Figura 1.14 – Chempinguri Chempingurile sunt destinate pentru a oferi autoturiştilor

condiţiile de odihnă cu autodeservire în mijlocul naturii.

15

2. BAZA TEHNICO-PRODUCTIVĂ A ÎNTREPRINDERILOR AUTO

2.1 Structura şi caracteristica fondurilor fixe ale

întreprinderilor auto Fondurile fixe ale întreprinderii auto reprezintă valorile

materiale, care participă multiplu în procesul de producţie al întreprinderii, neschimbând forma sa naturală şi transferând pe părţi la produsul final costul său iniţial în măsura uzurii valorilor. Fondurile fixe nemijlocit participă în procesul de producţie sau îl deservesc, sau creează condiţiile favorabile pentru efectuarea lui.

Fondurile fixe ale întreprinderii auto sunt: mijloace de transport, pământ, clădiri şi alte construcţii, instalaţii de transmisie, maşini şi utilaje(maşini şi utilaje de forţă, maşini şi utilaje de lucru, mijloace de măsurare, aparate de laborator, tehnica de calcul), instrumente, inventar şi accesorii, plante multianuale etc.

Mijloacele de transport la întreprinderea de transport auto sunt destinate pentru obţinerea produsului final – trafic.

Clădirile reprezintă obiecte arhitecturale de construcţie la care elementele constructive principale sunt pereţii şi acoperişul – clădiri de producţie, clădiri pentru parcări, clădiri administrative.

Alte construcţii reprezintă obiecte inginereşti de construcţie – poduri, drumuri, trotuare, terenuri amenajate pentru parcare, turnuri de apă, construcţii pentru epurarea apei, estacade, garduri, bazine etc.

Instalaţiile de transmisie reprezintă instalaţii pentru transmiterea energiei electrice, termice şi mecanice de la maşini - motoare la maşini de lucru – linii de curent electric, conveiere. La fel instalaţiile de transmisie sunt destinate pentru transmiterea substanţelor gazoase şi lichide de la un obiect la altul – conducte de apă, conducte de gaz etc.

Maşinile şi utilajele de forţă sunt destinate pentru obţinerea energiei sau pentru transformarea unui tip de energie în altul –motoare electrice şi cu ardere internă, generatoare, instalaţii de

16

distribuire, transformatoare etc. Maşinile şi utilajele de lucru reprezintă unelte de muncă cu

ajutorul cărora are loc acţionarea (mecanică, chimică, termică) asupra obiectului de producţie.

Inventarul şi accesoriile de producţie sunt destinate pentru uşurarea efectuării operaţiilor tehnologice (bănci de lăcătuşărie, mese de lucru), pentru stocarea instrumentelor, materialelor, deşeurilor, pieselor de schimb (stelaje, dulapuri, lăzi) şi pentru protecţia sănătăţii lucrătorilor.

Inventarul gospodăresc reprezintă obiecte pentru oficiu şi pentru gospodărie – mese, fotolii, dulapuri, lavoare etc.

Partea activă a fondurilor fixe nemijlocit participă la obţinerea produsului final al întreprinderii iar partea pasivă a fondurilor fixe – deserveşte procesul de producţie. La partea activă a fondurilor fixe ale întreprinderii de transport auto se referă mijloacele de transport (automobile) şi respectiv la partea activă a fondurilor fixe ale întreprinderii de service auto se referă maşinile şi utilajele, instrumentele, inventarul şi accesoriile.

2.2 Caracteristica şi aprecierea bazei tehnice productive

a întreprinderilor auto Baza tehnico - productivă (B.T.P.) a întreprinderii auto

reprezintă un ansamblu de construcţii, instalaţii de transmisie, maşini şi utilaje, instrumente şi inventar necesare pentru păstrarea, punerea în circulaţie, deservirea tehnică şi reparaţia autovehiculelor şi pentru a oferi lucrătorilor condiţiile necesare pentru muncă.

Pentru a aprecia baza tehnico – productivă a întreprinderii auto pot fi utilizaţi un şir de indicatori. Prin compararea valorilor reale ale indicatorilor cu normativele respective, se va aprecia starea şi direcţiile de dezvoltare a B.T.P.

Pentru aprecierea înzestrării Întreprinderii de Transport Auto (Î.T.A.) cu suprafeţele necesare, cu posturi şi cu personalul de producţie se folosesc următorii indicatori tehnico-economici:

17

suprafaţa specifică a încăperilor de producţie şi depozitelor (fpd); suprafaţa specifică a parcării (fp); numărul specific de posturi de lucru pentru RT şi RC a automobilelor (xp); suprafaţa specifică a încăperilor de uz social şi administrative (fa); numărul specific de muncitori productivi (p).

Tabelul 2.1 - Normativele indicilor tehnico-economici ai

bazei tehnico-productive a Î.T.A. [1]

Denumirea indicatorilor Valoarea indicatorilor pentru autoturisme autobuze autocamioane

1. Suprafaţa specifică a încăperilor de producţie şi depozitelor, m2/auto. (fn

pd) 8,50 29,00 19,00

2. Suprafaţa specifică a terenului m2/auto. (fn

t) 65,00 165,00 120,00

3. Suprafaţa specifică a parcării, m2/auto. (fn

p) 18,50 60,00 37,20

4. Numărul specific de posturi de lucru, posturi/auto. (xn

p) 0,08 0,12 0,10

5. Suprafaţa specifică a încăperilor de uz social şi administrative, m2/auto. (fn

a) 5,60 10,00 8,70

6. Numărul specific de muncitori productivi, muncitori/auto. (pn)

0,22 0,42 0,32

Normativele respective sunt corectate cu coeficienţi de corectare în dependenţă de [1]:

α1 - numărul mijloacelor de transport; α2 - tipul mijloacelor de transport; α3 - prezenţa remorcilor pentru autocamioane; α4 - parcursul mediu zilnic al unui automobil; α5 - modul de păstrare al automobilelor; α6 - categoria condiţiilor de exploatare; α7 - condiţii climaterice; α8 - numărul de niveluri al blocului de producţie.

18

Valorile coeficienţilor de corectare sunt date în tabelele 2.2. - 2.8. Tabelul 2.2 - Coeficientul de corectare în dependenţă de

numărul mijloacelor de transport (α1). Numărul de automobile

Valoarea coeficientului α1 fn

pd fnt xn

p pn fna

25 50

100 200 300 500

2,05 1,80 1,35 1,12 1,00 0,90

1,90 1,60 1,30 1,10 1,00 0,92

2,30 1,89 1,40 1,14 1,00 0,86

1,66 1,44 1,24 1,08 1,00 0,90

1,85 1,63 1,36 1,14 1,00 0,90

Tabelul 2.3 - Coeficientul de corectare în dependenţă de

tipul mijloacelor de transport α2

Tipul mijloacelor de transport

Valoarea coeficientului α2 f np fn

pd fnt xn

p pn fna

Autocamioane de capacitate, tone: de la 0,3 la 1 de la 1 la 3 de la 3 la 5 de la 5 la 6 de la 6 la 8 de la 8 la 10 de la 10 la 16

0,55 0,83 0,85 0,92 1,00 1,04 1,50

0,33 0,50 0,60 0,72 1,00 1,05 1,30

0,50 0,72 0,76 0,87 1,00 1,03 1,50

0,51 0,64 0,72 0,77 1,00 1,05 1,30

0,42 0,56 0,68 0,75 1,00 1,15 1,35

0,81 0,85 0,88 0,91 1,00 1,03 1,15

Autobasculante 0,85 0,96 0,88 1,08 1,12 1,05 Autospeciale 1,00 1,06 1,10 1,10 1,20 1,08 Autobuze de capacitate: foarte mică mică medie mare foarte mare

0,42 0,66 0,90 1,00 1,70

0,32 0,48 0,78 1,00 1,50

0,42 0,62 0,85 1,00 1,60

0,65 0,74 0,88 1,00 1,52

0,62 0,70 0,88 1,00 1,56

0,88 0,91 0,95 1,00 1,15

Autoturisme de capacitate: mică medie

0,81 1,00

0,78 1,00

0,81 1,00

0,82 1,00

0,87 1,00

0,92 1,00

19

Tabelul 2.4 - Coeficientul de corectare în dependenţă de prezenţa remorcilor (α3)

Prezenţa remorcilor, %


pd fnt fn

p xnp pn fn

a 0 25 50 75

100

1,00 1,17 1,32 1,39 1,44

1,00 1,15 1,30 1,45 1,60

1,00 1,16 1,32 1,48 1,64

1,00 1,15 1,25 1,35 1,45

1,00 1,10 1,20 1,30 1,40

1,00 1,03 1,06 1,09 1,12


parcursul mediu zilnic (α4) Parcursul mediu

zilnic, km Valoarea coeficientului α4

fnpd fn

t xnp pn fn

a 100 150 200 250 300 350

0,60 0,75 0,89 1,00 1,11 1,22

0,88 0,92 0,96 1,00 1,04 1,08

1,32 1,15 1,07 1,00 0,93 0,88

1,20 1,10 1,04 1,00 0,98 0,96

0,74 0,83 0,93 1,00 1,11 1,23


modul de păstrare a automobilelor (α5)

Condiţiile păstrării

automobilelor

Unghiul de amplasare a automobi-

lelor faţă de axă drumului


p fnt

Independenţa ieşirii automobilelor 50 % 67 % 100 % 50 % 67 % 100 %

afară fără încălzire

90° 60° 45°

1,00 1,38 1,42

1,10 1,52 1,56

1,32 1,82 1,85

1,00 1,19 1,21

1,03 1,20 1,24

1,15 1,35 1,38

în c

lădi

re c

u ni

velu

ri:

1 2 3 4 5 6

90°

0,95 1,40 1,40 1,40 1,40 1,40

1,05 1,54 1,54 1,54 1,54 1,54

1,27 1,85 1,85 1,85 1,85 1,85

0,97 0,85 0,74 0,68 0,64 0,62

1,03 0,90 0,79 0,72 0,68 0,66

1,13 1,00 0,860,79 0,75 0,72

20

Tabelul 2.7 - Coeficientul de corectare în dependenţă de categoria condiţiilor de exploatare (α6)

Categoria condiţiilor de exploatare


pd fnt xn

p pn fna

I II III IV V

1,00 1,07 1,15 1,25 1,42

1,00 1,03 1,07 1,11 1,15

1,00 1,07 1,15 1,25 1,35

1,00 1,08 1,16 1,34 1,45

1,00 1,04 1,08 1,12 1,18

Tabelul 2.8- Coeficientul de corectare în dependenţă de

condiţii climaterice (α7) Valoarea coeficientului α7

fnpd fn

t xnp pn fn

a 0,82 0,93 0,97 0,95 0,98 În cazul amplasării încăperilor de producţie şi depozitelor în

clădirile cu mai multe niveluri suprafaţa terenului fnt va fi corectată

cu coeficientul α8 = 0,80 – 0,85. Valoarea normativelor indicatorilor corectaţi se determină:

fcpd = fn

pd ⋅ α1 ⋅ α2 ⋅ α3 ⋅ α4 ⋅ α6 ⋅ α7; (2.1) fc

t = fnt ⋅ α1 ⋅ α2 ⋅ α3 ⋅ α4 ⋅ α5 ⋅ α6 ⋅ α7 ⋅ α8; (2.2)

fcp= fn

p⋅ α2 ⋅ α3 ⋅ α5; (2.3) xc

p =xnp ⋅ α1 ⋅ α2 ⋅ α3 ⋅ α4 ⋅ α6 ⋅ α7; (2.4)

pc = pn ⋅ α1⋅ α2 ⋅ α3 ⋅ α4 ⋅ α6 ⋅ α7; (2.5) fc

a = fna ⋅ α1 ⋅ α2 ⋅ α3 ⋅ α4 ⋅ α6 ⋅ α7, (2.6)

unde fnpd, fn

t, xnp, pn, fn

a – valoarea normativelor respective pentru condiţii de bază;

fcpd, fc

t, fcp, pc, fc

a – valoarea normativelor respective corectate;

α1 - α8 - coeficienţi respectivi de corectare. Indicatorii specifici pentru S.S.A. urbane (tab. 2.9) în

conformitate cu recomandările Ghiproavtotrans [1] sunt stabilite pentru condiţii etalon: numărul de posturi de lucru - 10; parcursul anual al unui automobil – 10 mii km; regiunea climaterică – moderat rece;

21

aprovizionarea cu apă, energie electrică şi termică – de la reţele municipale.

Tabelul 2.9 - Indicatorii tehnico – economici ai bazei

tehnice productive a S.S.A. urbane

Denumirea indicatorilor Valoarea indicatorilor

Numărul specific de muncitori productivi, muncitori/post (pn) 5,0

Suprafaţa specifică a încăperilor de producţie şi depozitelor, m2/post (f n

pd) 197

Suprafaţa specifică a încăperilor de uz social şi administrative, m2/post (fn

a) 81

Suprafaţa specifică a terenului S.S.A., m2/post (f n

t) 1050

Numărul specific de automobile deservite anual, automobile/post (An

d) 120

Normativele respective sunt corectate cu coeficienţi de corectare în dependenţă de: α1 - numărul de posturi de lucru; α2 - clasa mijloacelor de transport; α3 – parcursul anual al unui automobil; α4 – condiţiile climaterice.

Tabelul 2.10 - Coeficientul de corectare în dependenţă de numărul de posturi de lucru (α1)

Numărul de posturi de lucru

Valoarea coeficientului α1

pn f n pd fn

a f n t An

d

5 0,84 1,05 1,10 1,29 0,81 10 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 20 1,00 0,86 0,83 0,82 1,09 30 1,00 0,74 0,75 0.80 1,20

Pentru autoturisme de clasă foarte mică α2 = 1,15, pentru autoturisme de clasă mică α2 = 1,00, pentru autoturisme de clasă medie α2 = 0,85.

22

Tabelul 2.11- Coeficientul de corectare în dependenţă de parcursul anual al unui automobil (α3)

Parcursul anual al unui automobil, mii km 8 10 12 14 16 18 20

Valoarea coeficientului α3 1,25 1,00 0,84 0,72 0,63 0,56 0,50 Pentru condiţiile climaterice ale Republicii Moldova α4 = 1,11. Valoarea normativelor indicatorilor corectaţi se determină: fc

pd = fnpd ⋅ α1; fc

t = fnt ⋅ α1; pc = pn ⋅ α1 ; fc

a = fna ⋅ α1 (2.7)

Ac d = An

d ⋅ α1 ⋅ α2 ⋅ α3 ⋅ α4 (2.8) unde fn

pd, fnt, pn, fn

a, An d – valoarea normativelor respective pentru

condiţii de bază; fc

pd, fct, pc, fc

a, Ac d – valoarea normativelor respective

corectate; Tabelul 2.12- Indicatorii tehnico – economici ai S.S.A. în

conformitate cu proiectele Ghiproavtotrans Denumirea indicatoarelor Valoarea indicatoarelor

Numărul de posturi 6 11 15 25 50 Numărul de automobile deservite anual inclusiv la un post de lucru

720 120

1280116,4

1884125,6

3770 150,8

9100 182

Numărul total de vizite anuale ale automobilelor la S.S.A.: inclusiv a unui automobil

3600

5

6400

5

9420

5

18850

5

45500

5 Manopera medie anuală de RT şi RC a unui automobil, om·h 64,5 64,5 64,5 57,5 51,5

Numărul de zile lucrătoare anuale ale S.S.A. 357 357 357 357 357

Durata zilei de lucru, h 10,5 10,5 10,5 10,5 10,5 Numărul total de lucrători: inclusiv numărul de muncitori productivi

36

26

60

44

87

66

165

122

376

265 Suprafaţa terenului S.S.A., m2 8300 10100 14600 26200 34100

Suprafaţa blocului de producţie, m2 916 1986 2700 4795 10100

23

Tabelul 2.13 - Indicatorii tehnico – economici ai S.S.A. în conformitate cu recomandările Companiilor din Occident [2]

Denumirea indicatorilor Valoarea indicatorilor

1. Numărul de automobile care folosesc serviciile S.S.A.

500

1500

2500

5000

2. Suprafaţa terenului, m2 2300 5000 7000 14000 3. Suprafaţa construcţiilor, m2 600 1600 2600 4500 4. Numărul de posturi de lucru 5 16 26 50 5. Numărul de muncitori productivi 4 14 22 43 6. Numărul de vizite anuale a unui

automobil pentru RC la S.S.A. 3,2 – 4,8

7. Numărul de vizite anuale a unui automobil pentru RT la S.S.A. 2,0 – 3,0

8. Numărul mediu de ore necesare pentru îndeplinirea unei comenzi 2,0 – 2,5

Analiza bazei tehnice productive se efectuează prin

compararea normativelor corectate respective ale indicatorilor cu indicatorii reali. În rezultatul analizei pot fi determinate direcţiile de dezvoltare ale B.T.P. a întreprinderii auto.

2.3 Direcţiile de dezvoltare ale bazei tehnice productive a

întreprinderilor auto Dezvoltarea bazei tehnice productive a întreprinderilor auto

poate fi efectuată prin reutilarea tehnică, reconstrucţia, lărgirea şi construcţia nouă.

Reutilarea tehnică reprezintă un complex de măsuri destinate pentru sporirea nivelului tehnic al producţiei prin înlocuirea tehnicii (utilajelor) uzate moral şi fizic cu utilaje mai performante şi prin implementarea tehnologiilor mai avansate în procesul de producţie al întreprinderii (subdiviziunii) fără lărgirea

24

suprafeţelor tehnologice. Ca orice obiect material, utilajele au o durată de existenţă determinată, care depinde de construcţia lor, de modul în care sunt folosite şi întreţinute.

Degradarea progresivă a utilajelor se numeşte „uzură” şi apare ca o consecinţă firească a unui şir întreg de factori, care intervin în cursul existenţei utilajului.

Influenţa factorilor fizici asupra utilajului produce uzura fizică a acestuia, iar influenţa progresului rapid al ştiinţei şi tehnicii contemporane produce uzura morală a utilajelor.

Reconstrucţia întreprinderii în întregime reprezintă demolarea construcţiilor învechite sau uzate şi în schimb construcţia obiectelor noi.

Reconstrucţia clădirii prevede reorganizarea deplină sau parţială a obiectului cu schimbarea dimensiunilor de gabarit şi caracteristicilor tehnice ale clădirii, înlocuirea sau întărirea construcţiilor portante, reconstrucţia sau înlocuirea comunicaţiilor inginereşti, construcţia anexelor etc.

Lărgirea bazei tehnice productive a întreprinderii prevede construcţia obiectelor noi pe teritoriul întreprinderii (bloc de producţie, parcare etc.), lărgirea terenului şi construcţiilor existente, construcţia filialei întreprinderii.

Construcţia nouă prevede construcţia bazei tehnice productive a întreprinderii pe teren nou în conformitate cu proiectul elaborat şi aprobat anterior.

25

3. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND PROIECTAREA ÎNTREPRINDERILOR AUTO

3.1 Stadiile şi etapele proiectării întreprinderilor auto

Proiectarea întreprinderilor auto poate fi efectuată în două stadii -

proiectul tehnic şi desenele de lucru sau într-un singur stadiu - proiectul tehnic de execuţie. Proiectarea în două stadii este utilizată pentru proiectarea obiectelor de construcţii mari şi compuşi. În practica proiectării întreprinderilor auto o răspândire mai largă a primit proiectarea într-un singur stadiu.

Procesul de proiectare a întreprinderilor auto este efectuat în câteva etape.

Etapa 1. Elaborarea planului da afaceri sau argumentarea tehnico – economică a proiectului.

Argumentarea tehnico – economică este rezultatul investigaţiilor economice şi de marketing pentru a determina necesitatea proiectării şi respectiv construcţiei întreprinderii. Argumentarea tehnico – economică poate să includă:

• studierea pieţei pentru a determina cererea la serviciile presupuse;

• compararea serviciilor presupuse cu serviciile prestate de concurenţi şi cu documentele normative în vigoare;

• studierea părţilor forte şi slabe ale serviciilor presupuse; • determinarea investiţiilor presupuse ; • sursele financiare posibile ale investiţiilor; • aprecierea prealabilă a eficienţei şi răscumpărării proiectului

realizat; • evaluarea garanţiei întoarcerii împrumuturilor; • receptivitatea serviciilor presupuse la riscurile existente pe

piaţă si rezistenţa la riscurile posibile în viitor, etc. Etapa 2. Alegerea terenului pentru construcţie. Etapa 3. Eliberarea documentelor de confirmare a dreptului de

proprietate sau de arendă a terenului în conformitate cu legislaţia în vigoare.

26

Etapa 4. Alcătuirea sarcinii pentru proiectarea întreprinderii cu datele iniţiale respective.

Etapa 5. Elaborarea documentaţiei de proiectare – proiectului tehnic de execuţie, care se elaborează de organizaţia de proiectare.

Etapa 6. Coordonarea documentaţiei de proiectare elaborate cu organele de putere locală şi cu organele de supraveghere.

Documentaţia de proiectare se coordonează cu direcţia de arhitectură a primăriei, organul de medicină preventivă, inspecţia ecologică, serviciul de pompieri şi salvatori, inspecţia de stat în construcţii etc. După înlăturarea neajunsurilor documentele sunt semnate de responsabilii respectivi.

Etapa 7. Aprobarea documentaţiei de proiectare. Etapa 8. Eliberarea de organul abilitat a autorizaţiei pentru

construcţie. Etapa 9. Monitorizarea (supravegherea) de autor a procesului de

construcţie a întreprinderii. Monitorizarea se efectuează de organizaţia de proiectare. Etapa 10. Recepţia finală a construcţiei cu eliberarea

documentelor necesare.

3.2 Structura şi conţinutul proiectului tehnic de execuţie Proiectul tehnic de execuţie este alcătuit din mai multe

compartimente. Notă explicativă generală Nota explicativă generală cuprinde temei pentru elaborarea

proiectului, date iniţiale pentru proiectare, caracteristica generală a întreprinderii, caracteristica lucrărilor efectuate, capacitatea de concurenţă etc.

Soluţii tehnologice Soluţiile tehnologice sunt prima veriga în lanţul elaborării

proiectului. La etapa aceasta se efectuează calculul tehnologic al întreprinderii cu determinarea programului de producţie, volumelor de lucru, numărului necesar de posturi şi de personal productiv şi auxiliar. Se elaborează mai multe variante de soluţii de aranjament ale clădirilor

27

şi încăperilor, care sunt coordonate cu clientul şi elaboratorii compartimentelor conexe. Varianta finală se aprobă de client ca baza pentru elaborarea compartimentelor ulterioare. Mai departe se elaborează amplasarea detaliată a posturilor şi utilajelor, se alcătuieşte specificaţia utilajelor. Se elaborează schema principală de organizare a procesului (proceselor) de producţie şi propuneri privind organizarea controlului calităţii produselor (serviciilor), se determină necesarul de resurse energetice, degajările etc. În final sunt alcătuite sarcinile pentru elaborarea compartimentelor conexe.

Compartimentul dat este elaborat de ingineri în domeniul ingineriei şi tehnologiei transportului auto.

Planul general şi transport Planul general al întreprinderii reprezintă rezolvarea complexă a

problemelor de sistematizare şi de amenajare a teritoriului şi include: caracteristica generală a raionului amplasării întreprinderii cu elaborarea planului situaţional, măsurile de amenajare a teritoriului, soluţiile de amplasare a reţelelor şi comunicaţiilor, desenul planului general cu indicarea: construcţiilor demolate, proiectate şi existente; obiectelor de protecţie a mediului ambiant, de amenajare şi de înverzire; soluţiile de amplasare a reţelelor inginereşti şi comunicaţiilor de transport.

Soluţii arhitecturale şi constructive Soluţiile arhitecturale şi constructive includ partea arhitecturală

(sistematizările clădirilor la diferite niveluri, secţiuni, faţade, planul acoperişului, planul podelelor etc.) şi partea constructivă (fundaţii, construcţii portante etc.).

Utilaje inginereşti, reţele şi sisteme Compartimentul dat include:

• soluţiile de alimentare cu apă, gaz, căldură, energie electrică, soluţiile de canalizare, încălzire, ventilare şi de condiţionare a aerului;

• alegerea utilajelor inginereşti ale clădirilor. Compartimente speciale:

• protecţia mediului ambiant; • organizarea şi condiţiile de muncă ale lucrătorilor;

28

• sisteme antiincendiare; • sisteme de semnalizare antifurt; • măsurile de protecţie civilă; • măsurile de prevenire a situaţiilor excepţionale.

Documentaţia de deviz cheltuieli Documentaţia de deviz cheltuieli include calculele cheltuielilor şi

respectiv costului proiectării, construcţiei întreprinderii şi lucrărilor de investigare.

Eficacitatea investiţiilor În baza indicatorilor cantitativi şi calitativi, determinaţi în

rezultatul elaborării compartimentelor respective ale proiectului se efectuează calculul eficacităţii investiţiilor

3.3 Documente normative pentru proiectarea

întreprinderilor auto Elaborarea documentaţiei de proiectare a întreprinderilor auto se

efectuează în baza documentelor normative în vigoare: Constituţia Republicii Moldova Legile şi Hotărârile Guvernului Republicii Moldova în

domeniul proiectării întreprinderilor, securităţii şi sănătăţii în muncă, protecţiei mediului ambiant etc.

Normele şi regulile în construcţie (SNiP, VSN, SN) Normele tehnologice de proiectare a întreprinderilor auto

(ONTP 01-91, ONTP 02-91) Standardele naţionale, europene şi internaţionale în domeniul

securităţii şi sănătăţii în muncă şi protecţiei mediului ambiant Regulamentele privind revizia tehnică şi reparaţia

autovehiculelor Regulamentele Companiilor producătoare de autovehicule şi

de Service auto privind normativele reviziei tehnice şi reparaţiei autovehiculelor şi proiectării întreprinderilor de Service auto

Cataloagele utilajelor şi echipamentelor tehnologice Proiecte tipice a întreprinderilor auto Literatura tehnică în domeniu

29

4. PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A SECTOARELOR DE PRODUCŢIE ALE Î.T.A. ŞI S.S.A.

4.1 Clasificarea şi caracteristica sectoarelor de producţie

Zona (sectorul) reviziei tehnice a automobilelor În zona RT se îndeplinesc lucrările profilactice cu scopul

menţinerii stării de funcţionare a automobilului. Lucrările profilactice se clasifică: examinarea generală a

automobilului; lucrări de strângere, lucrări de control şi diagnosticare, lucrări de reglare şi lucrări de curăţare – ungere. Pot fi îndeplinite şi unele lucrări însoţitoare ale reparaţiei curente – schimbarea unor piese şi ansambluri care nu necesită un mare volum de lucru.

Zona reparaţiei curente a automobilelor Se îndeplinesc lucrări legate cu înlăturarea defecţiunilor

direct pe automobil sau cu schimbarea ansamblurilor şi agregatelor defectate. Sunt prevăzute următoarele lucrări: de demontare - montare, de curăţire – spălare, de lăcătuşărie – ajustare (depresare - presare, restabilirea filetului, etc.), de control – reglare. Lucrările însoţitoare la demontare – montare sunt scurgerea şi alimentarea agregatelor cu materiale de exploatare.

Zona de diagnosticare Lucrările de diagnosticare servesc pentru aprecierea stării

tehnice a automobilului, agregatelor şi ansamblurilor lui fără demontarea lor cu scopul determinării volumului de lucrări la RT şi RC a automobilului, precum şi pentru controlul calităţii lucrărilor îndeplinite la RT şi RC a automobilului.

Diagnosticarea D1 este destinată pentru controlul mecanismelor şi sistemelor care asigură siguranţa circulaţiei automobilelor şi protecţia mediului ambiant.

Diagnosticarea D2 include lucrările de control profund a stării tehnice a tuturor agregatelor şi sistemelor inclusiv şi indicii de tracţiune – economici.

Lucrările însoţitoare ale diagnosticărilor D1 şi D2 sunt lucrările de reglare.

30

Zona reviziei zilnice (sectorul de curăţare – spălare a automobilelor) Zona este destinată pentru îndeplinirea lucrărilor de curăţire

a caroseriei (salonului) automobilului, inclusiv prelucrarea sanitară a automobilelor cu destinaţie specială; spălarea părţilor exterioare şi a părţii inferioare a caroseriei, jantelor roţilor şi a compartimentului motorului cu soluţii de spălare şi clătire; ştergerea (uscarea) şi lustruirea.

În calitate de lucrări însoţitoare se îndeplinesc lucrările de purificare ale apelor de scurgere de substanţele în suspensie (nămol) şi produsele petroliere.

Sectorul de sudare –tinichigerie (Sector de RC a caroseriilor metalice) Lucrările de tinichigerie. Se îndeplineşte îndreptarea

elementelor caroseriei direct pe automobil (lucrări pe posturi): panoul, aripile, apărătoarele de noroi, scările, stâlpii de caroserie, numerele de înmatriculare etc.; îndreptarea elementelor caroseriei, demontate de pe automobil; restabilirea geometriei caroseriei; confecţionarea pieselor de reparaţie şi cârpiturilor din foi de metal.

Lucrările de sudare. Se îndeplineşte sudarea fisurilor, rupturilor etc. direct pe automobil (lucrări pe posturi); sudarea în condiţii staţionare a pieselor deteriorate; recondiţionarea pieselor uzate prin încărcarea termică.

Sectorul de armătură Lucrările de armătură constau în demontarea, reparaţia şi

instalarea elementelor caroseriei: lacătelor, balamalelor, ridicătoarelor de geam, suporturilor, mânerilor, cârligelor de închidere etc. Se mai includ şi lucrările de schimbare ale sticlelor şi bordurilor.

Lucrările de demontare şi instalare a elementelor caroseriei pot fi îndeplinite direct în sector (lucrările pe posturi) sau în zona RC a automobilelor.

Sectorul de prelucrare a lemnului (de tâmplărie) În sectorul de prelucrare a lemnului se îndeplinesc lucrările

de confecţionare din lemn a pieselor şi părţilor componente ale caroseriei, cabinei şi platformei pentru încărcături care s-au

31

defectat; schimbarea acestor piese şi părţi componente pe automobil (lucrări pe posturi). În cazul lucrărilor complicate, caroseria poate fi demontată de pe automobil şi piesele din lemn defectate se înlocuiesc. Defectele mici se înlătură fără demontarea caroseriei de pe automobil.

Sectorul de tapiţerie În sectorul de tapiţerie se îndeplinesc următoarele tipuri de

lucrări: demontarea şi montarea căptuşelii caroseriei (salonului) (lucrări pe posturi), demontarea şi montarea pe automobil a spătarelor şi pernelor scaunelor (lucrări pe posturi); reparaţia căptuşelii spătarelor şi pernelor scaunelor; confecţionarea şi asamblarea pieselor noi a căptuşelii caroseriei (salonului); confecţionarea căptuşelii noi pentru spătarele şi pernele scaunelor; confecţionarea huselor (învelitoarelor) pentru scaune şi huselor de motor. Demontarea şi montarea pe automobil a spătarelor, pernelor scaunelor şi căptuşelii se poate de îndeplinit atât pe postul sectoarelor de tapiţerie cât şi pe posturile zonei RC a automobilelor.

Sectorul de vopsire şi prelucrare anticorosivă Se îndeplinesc lucrările: vopsirea cu înlăturarea prealabilă a

stratului vechi de vopsea; vopsirea defectelor locale; vopsirea unor piese ale caroseriei; vopsirea agregatelor, ansamblurilor şi pieselor; aplicarea inscripţiilor după tipar; pregătirea şi controlul materialelor de vopsire; aplicarea materialelor anticorosive şi antifonice.

Lucrările de prelucrare a lemnului, de tinichigerie, de armătură, de tapiţerie şi de vopsire alcătuiesc o grupă tehnologică.

Sectorul de arămărie În sectorul de arămărie se îndeplinesc următoarele tipuri de

lucrări: controlul, reparaţia şi încercarea radiatoarelor sistemului de răcire al motorului, radiatoarelor de ulei şi radiatoarelor încălzitoarelor; controlul, reparaţia şi încercarea rezervoarelor de combustibil, conductelor de combustibil şi ulei, conductelor sistemului de frânare; curăţirea radiatoarelor şi rezervoarelor de combustibil în condiţii staţionare şi alte lucrări legate cu lipirea.

32

Sectorul de arcuri – fierărie În lucrările de arcuri-fierărie se includ: reparaţia şi

confecţionarea pieselor cu încălzirea lor în forjă (cuptor), (îndreptarea la fierbinte, nituirea la fierbinte, forjarea pieselor); controlul, reparaţia şi încercarea arcurilor în foi.

Sectorul de motoare În sectorul de motoare se îndeplinesc următoarele lucrări: de

curăţire – spălare, de demontare – montare, de control, de completare, de reglare, precum şi rodajul motoarelor.

Se îndeplinesc şi unele lucrări de reparaţie: depresarea – presarea, găurirea, restabilirea filetului, rectificarea teşiturilor (faţetelor) supapelor, rodarea supapelor, îndreptarea bielelor.

Se poate efectua şi echilibrarea arborelui cotit în ansamblu cu volantul şi ambreiajul.

Sectorul de agregate În sectorul de agregate se îndeplinesc următoarele lucrări: de

curăţire – spălare; de demontare – montare; de control; de completare; lucrări de reglare ale ambreiajului, cutiei de viteze, transmisiei cardanice, cutiei de distribuţie, transmisiei principale, punţilor spate şi faţă, sistemului de direcţie, mecanismului de ridicare a benei, amortizoarelor şi elementelor sistemului de frânare.

Agregatele sunt demontate de pe automobil pentru efectuarea lucrărilor de RC.

Se îndeplinesc şi unele lucrări de reparaţie: depresarea – presarea, găurirea, restabilirea filetului, îndreptarea, confecţionarea garniturilor de etanşare. Pot fi efectuate lucrările: echilibrarea arborelui cardanic şi rodajul cutiei de viteze, transmisiei principale, diferenţialului.

Sectorul de lăcătuşărie şi prelucrare mecanică În sectorul mecanic şi de lăcătuşărie se îndeplinesc

următoarele lucrări: prelucrarea la strunguri, frezarea rectificarea rotundă şi plană, găurirea şi lucrări de lăcătuşărie. Aceste lucrări se îndeplinesc pentru confecţionarea pieselor de strângere şi a altor piese mici, recondiţionarea pieselor la cotele de reparaţie (arborele cotit al motorului, arborele de distribuire al motorului, cămăşile

33

cilindrilor, tamburelor de frână etc.), recondiţionarea suprafeţelor deteriorate, filetarea, prelucrarea mecanică a pieselor după încărcarea termică.

Sectorul de acumulatoare În sectorul de acumulatoare se îndeplinesc: 1) lucrările de reparaţie ale acumulatoarelor - constau din

primirea, curăţirea – spălarea, controlul şi descărcarea lor; scurgerea electrolitului; demontarea acumulatoarelor; schimbarea plăcilor, separatoarelor, punţilor de conexiune, cutiilor, bornelor; completarea şi montarea acumulatoarelor. Pot fi îndeplinite lucrările de lipire ale plăcilor la barete; lipirea elementelor punţilor de conexiune; astuparea fisurilor cutiilor; turnarea baretelor şi bornelor;

2) pregătirea electrolitului - se pregăteşte electrolitul cu densitatea corespunzătoare;

3) alimentarea acumulatorului cu electrolit, încărcarea şi controlul de ieşire al acumulatoarelor.

Sectorul electrotehnic În sectorul electrotehnic se îndeplinesc lucrările: de curăţire–

spălare; de control – încercare; de reglare; de demontare – montare, de completare şi reparaţie a generatorului, regulatorului cu releu, demarorului, ruptorului – distribuitorului, ştergătorului de parbriz, bujiilor, bobinei de inducţie, semnalului sonor, aparatelor de iluminare şi semnalizare. Se îndeplinesc lucrări de reparaţie a pieselor şi ansamblurilor: depresarea – presarea, găurirea, filetarea, lucrări de electromontare, rebobinarea etc.

Sectorul de întreţinere tehnică a instalaţiei de alimentare cu combustibil lichid În lucrările de RC a instalaţiei de alimentare se includ:

lucrările de curăţire – spălare; de control – încercare; de reglare; de demontare – montare; de completare şi de reparaţie ale carburatorului, pompei de combustibil, pompei de injecţie, injectoarelor şi filtrelor de combustibil.

Lucrările de reparaţie includ: rectificarea elementelor de refulare; lipirea plutitoarelor şi controlul greutăţii lor; îndreptarea, prelucrarea suprafeţei pompei de benzină şi pârghiei mecanismului

34

de acţionare după încărcarea termică; confecţionarea garniturilor de etanşare etc.

Sectorul de întreţinere tehnică a instalaţiei de alimentare cu combustibil gazos În lucrările de RC a instalaţiei de alimentare cu gaz se

includ: lucrările de curăţire – spălare; de control – încercare; de reglare; de demontare – montare; de completare şi de reparaţie ale reductoarelor de presiune joasă şi presiune înaltă, carburatorului – amestecător, filtrelor, supapelor.

Sectorul de demontare – montare a anvelopelor În sectorul de demontare – montare a anvelopelor se

îndeplinesc următoarele lucrări: spălarea şi uscarea roţilor (demontate de pe automobil); demontarea – montarea roţilor; controlul camerelor de aer, anvelopelor, jantelor şi inelelor; reparaţia şi vopsirea jantelor; echilibrarea roţilor.

Sectorul de vulcanizare În sectorul de vulcanizare se îndeplinesc lucrările de

reparaţie locală ale camerelor şi ale anvelopelor precum şi confecţionarea pieselor prin vulcanizare (presformele se confecţionează în sectorul de prelucrare mecanică şi de lăcătuşărie).

Sectorul de recepţionare-livrare a automobilelor Este destinat pentru efectuarea lucrărilor:

la recepţionare – verificarea exteriorului automobilului, verificarea completivităţii automobilului, verificarea agregatelor şi ansamblurilor în conformitate cu comenzile clientului, verificarea sistemelor care asigură siguranţa circulaţiei rutiere şi protecţia mediului ambiant, determinarea volumului necesar şi costului lucrului, definitivarea documentelor necesare; la livrare – controlul lucrărilor efectuate, verificarea exteriorului şi completivităţii automobilului , livrarea automobilului clientului.

În procesele de recepţionare - livrare a automobilelor este utilă utilizarea utilajelor de diagnosticare.

Sectorul de pregătire automobilelor pentru vânzare La staţiile de service auto cu 25... 50 de posturi este

prevăzută şi vânzarea automobilelor cu organizarea pregătirii

35

automobilelor pentru vânzare care include: înlăturarea acoperirii anticorosive temporare şi efectuarea operaţiilor de spălare-curăţare; verificarea corespunderii marcării motorului şi caroseriei automobilului documentelor de însoţire; verificarea completivităţii automobilului; verificarea generală a funcţionării agregatelor şi sistemelor automobilului; înlăturarea defectelor depistate.

La staţiile de service auto cu 25 de posturi pregătirea automobilelor pentru vânzare se efectuează la posturile zonei de RT şi RC a automobilelor.

4.2 Calculul tehnologic al întreprinderii de transport auto 4.2.1 Date iniţiale: 1) modelele şi numărul АL de autovehicule deservite la

întreprindere; 2) parcursul mediu zilnic al unui automobil, lmz , km; 3) categoria condiţiilor de exploatare ale autovehiculelor; 4) parcursul mediu al unui autovehicul de la începutul

exploatării, km sau partea din parcursul normat de amortizare; 5) numărul zilelor anuale de lucru ale autovehiculelor ZL.

4.2.2 Calculul coeficientului de pregătire tehnică a

autovehiculelor Coeficientului de pregătire tehnică αт a autovehiculelor se

determină cu relaţia: αт = 1/[1+(lmz ·d · k2 · k4/1000)], (4.1)

unde lmz – parcursul mediu zilnic al unui automobil, km; d – normativul zilelor de staţionare a automobilului la RT şi

RC, zile/1000 km (tab.4.1); k2 – coeficientul de corectare în dependenţă de modificaţia

mijloacelor de transport (tab.4.2); k4 – coeficientul de corectare în dependenţă de parcursul

automobilului de la începutul exploatării (tab. 4.3).

36

4.2.3 Calculul parcursului anual al parcului de automobile ∑La , km

∑La = lmz · ZL · АL · αт , (4.2) unde ZL – numărul zilelor anuale de lucru ale automobilelor;

АL – numărul de autovehicule deservite la întreprindere.

Tabelul 4.1 – Normativele staţionării autovehiculelor la RT şi RC [3]


Normativul zilelor de staţionare a

automobilului la RT şi RC, zile/1000km,

max. 1 2

Autoturisme de clasă foarte mică (cilindreea până 1,2 l )

0,1

de clasă mică (cilindreea peste1,2 până 1,8 l )

0,18

de clasă medie (cilindreea peste1,8 până 3,5 l )

0,22

Autobuze de clasă foarte mică (lungimea până 5,0 m) 0,2 de clasă mică (lungimea peste 6,0 până 7,5 m) 0,25 de clasă medie (lungimea peste 8,0 până 9,5 m) 0,3 de clasă mare (lungimea peste 10,5 până 12,0 m) 0,35 de clasă foarte mare (lungimea peste 12,0 m) 0,45 Autocamioane de capacitate foarte mică ( de la 0,5 până 1,0 tone) 0,25 de capacitate mică ( peste 1,0 până 3,0 tone ) 0,30 de capacitate medie ( peste 3,0 până 5,0 tone ) 0.35 de capacitate mare:

peste 5,0 până 6,0 tone 0,38 peste 6,0 până 8,0 tone 0,43

de capacitate foarte mare peste 8,0 până 10,0 tone 0,48 peste 10,0 până 16,0 tone 0,53

37

Durata staţionării în RT şi RC a automobilelor din occident se primeşte de 5... 6 ori mai mică decât în tabelul 4.1.

Tabelul 4.2 – Normativele coeficientului de corectare k2 [3]

Modificarea mijloacelor de transport

Coeficient de corectare, k2 Manopera

RZ, RT şi RC Durata staţionării

la RT şi RC Automobil cu capacitatea de trecere mare

1,25 1,1

Automobil - furgon 1,2 1,1 Autofrigorifică 1,3 1,2 Autocisternă 1,2 1,1 Autorefueller 1,4 1,2 Autobasculantă 1,15 1,1 Autotractor 1,1 1,0 Automobil special 1,4 1,2 Ambulanţa 1,1 1,0 Automobil cu remorcă 1,15 1,1 Automobil de bază 1,0 1,0

Tabelul 4.3 – Normativele coeficienţilor de corectare k4

' şi k4 [3] Parcursul

automobilului de la începutul exploatării, partea din parcursul

normat de amortizare

Automobile autoturisme autobuze autocamioane

k4 k4' k4 k4

' k4 k4'

Până 0,25 0,7 0,7 0,5 0,7 0,4 0,7 Peste 0,25 până 0,50 0,7 0,7 0,8 0,7 0,7 0,7 Peste 0,50 până 0,75 1 1 1 1 1 1 Peste 0,75 până 1,00 1,4 1,3 1,3 1,3 1,2 1,2 Peste 1,00 până 1,25 1,5 1,4 1,4 1,4 1,3 1,3 Peste 1,25 până 1,50 1,6 1,4 1,5 1,4 1,4 1,3 Peste 1,50 până 1,75 2,0 1,4 1,8 1,4 1,6 1,3 Peste 1,75 până 2,00 2,2 1,4 2,1 1,4 1,9 1,3 Peste 2,00 până 3,00 2,5 1,4 2,5 1,4 2,1 1,3

38

4.2.4 Corectarea periodicităţilor reviziei tehnice a automobilelor

Periodicitatea RT de tip respectiv Li (L1, L2, L3… Ln), km:

Li = Lin · k1 · k3 , (4.3)

unde Lin – normativele periodicităţilor RT de tip respectiv

L1n, L2

n, L3n… Ln

n, km (tab. 4.4); k1 – coeficientul de corectare în dependenţă de categoria

condiţiilor de exploatare (tab. 4.5); k3 – coeficientul de corectare în dependenţă de condiţiile

climaterice de exploatare (tab. 4.6);

Tabelul 4.4 – Normativele periodicităţilor RT a autovehiculelor

Tipul mijloacelor de transport fabricate în ţările C.S.I.

Modele de automobile Periodicitatea reviziei tehnice, km RT-1 [3] RT-2 [3]

Autoturisme 5000 20000 Autobuze 5000 20000 Autocamioane şi autobuze în baza de autocamioane 4000 16000

Tipul mijloacelor de transport din occident

Modele de automobile Periodicitatea reviziei tehnice, km

Gradul 1 Gradul 2 Gradul 3 MВ, IVECO 190, IVECO 260 [4] 30000 60000 90000

IVECO STRAILIS [7] M1: 60000 M2: 120000 - IVECO DAILY [5] M1: 30000 M2: 90000 - IVECO EURO CARGO [6] M1: 80000 M2: 160000 M3: 240000

VOLVO F12 [4] 30000 60000 90000 DAF XF 95 [8] X-service:

60000 Y-service:

anual -

SCANIA [9] S-service: 45000

M-service: 90000

L-service: 180000

MB SPRINTER [10] 45000 - -

39

Tabelul 4.5 – Normativele coeficientului de corectare k1 [3] Categoria condiţiilor de

exploatare Coeficient de corectare, k1

periodicitatea RT manopera RC I 1,0 1,0 II 0,9 1,1 III 0,8 1,2 IV 0,7 1,4 V 0,6 1,5


Clima conform GOST 16350-80

Coeficient de corectare, k3 Periodicitatea RT Manopera RC

Moderat caldă 1,0 0,9

4.2.5 Calculul programului anual de producţie a reviziei tehnice a automobilelor din occident

4.2.5.1 Determinarea numărului de RT de tip respectiv Nc

i într-un ciclu de deservire pentru structura de deservire cu o treaptă Numărul de RT:

Nc1 = 1 (4.4)

4.2.5.2 Determinarea numărului de RT de tip respectiv Nc

i într-un ciclu de deservire pentru structura de deservire cu două trepte

Numărul de RT-2: Nc

2 = 1 (4.5) Numărul de RT-1:

Nc1= L2/L1 - Nc

2 (4.6)

4.2.5.3 Determinarea numărului de RT de tip respectiv Nci

într-un ciclu de deservire pentru structura de deservire cu mai multe trepte

Numărul de RT de grad superior: Nc

n= Ln/Ln = 1 (4.7)

40

Numărul de RT de grad inferior respectiv poate fi determinat prin metodă grafică. De exemplu, pentru autocamioanele SCANIA este prevăzută structura de deservire cu trei trepte:

RTS (45000 km), RTM (90000 km), RTL (180000 km). Graficul de revizie tehnică într-un ciclu de deservire

(180000 km) este următor: RTS RTM RTS RTL 0 *──────*──────*──────*──────* 180000 km 45000 km 45000 km 45000 km 45000 km |−−−−−−−−−−−−−−−−−| 90000 km |−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−| 180000 km Numărul de RT de gradul 3: Nc

RTL= 180000/180000 = 1 Numărul de RT de gradul 2: Nc

RTM = 1 Numărul de RT de gradul 1: Nc

RTS = 2

4.2.5.4 Determinarea numărului de cicluri nc de deservire pentru parcursul anual al parcului de automobile ∑La

nc = ∑La/Ln , (4.8) unde Ln – periodicitatea ultimului tip de deservire dintr-un ciclu.

4.2.5.5 Determinarea programului anual de revizie tehnică de tip respectiv ∑Na

i Revizia tehnică de gradul n:

∑Nan = Nc

n · nc (4.9) Revizia tehnică de gradul (n-1):

∑Nan-1 = Nc

n-1· nc (4.10) Revizia tehnică de gradul (n-2):

∑Nan-2 = Nc

n-2· nc (4.11) Revizia tehnică de gradul 1:

∑Na1 = Nc

1· nc (4.12)

41

Programul anual de revizie sezonieră, automobile: ∑Na RS = 2 · АL (4.13) 4.2.5.6 Determinarea programului anual de revizie zilnică

∑NаRZZ = ∑La /lmz (4.14)

4.2.5.7 Determinarea programului anual de spălare – curăţare

a automobilelor înainte de RT şi RC ∑Nа

RZR = 1,6 · (∑Nan +∑Na

n-1 +∑Nan-2 +···+∑Na

1) (4.15)

4.2.6 Corectarea normativelor manoperelor RT şi RC a automobilelor

Manopera RZ, om· h: tRZZ = tn

RZZ · k2 , (4.16) Manopera RZ, de spălare - curăţare înainte de RT şi RC, om· h: tRZR = 0,5· tRZZ , (4.17) Manopera RT de tip respectiv, om· h: tRTi = tn

RTi · k2 · k5 , (4.18) Manopera specifică RC , om· h/ 1000 km: tRC = tn

RC · k1 · k2· k3 · k4· k5 · k6 , (4.19)

unde tnRZZ , tn

RTi , tnRC – normativele manoperelor RZ, RTi şi RC

respectiv (tab. 4.7 şi 4.8); k1 – coeficientul de corectare în dependenţă de categoria

condiţiilor de exploatare (tab. 4.5); k2 – coeficientul de corectare în dependenţă de modificaţia

mijloacelor de transport (tab. 4.2); k3 – coeficientul de corectare în dependenţă de condiţiile

climaterice (tab. 4.6); k4

- coeficientul de corectare în dependenţă de parcursul automobilelor de la începutul exploatării (tab. 4.3);

k5 - coeficientul de corectare în dependenţă de numărul

automobilelor deservite (tab. 4.9); k6

- coeficientul de corectare în dependenţă de modul de păstrare a automobilelor (notă 2 la tab. 4.9).

42

Tabelul 4.7 – Normativele manoperelor RT şi RC a automobilelor ţărilor C.S.I. [3]


Normativele manoperelor

RT, om· h/automobil RC, om· h la 1000 km

parcurs RZZ RT-1 RT-2 RC

Autoturisme de clasă foarte mică 0,15 1,9 7,5 1,5 de clasă mică 0,2 2,6 10,5 1,8 de clasă medie 0 25 3,4 13,5 2,1

Autobuze de clasă foarte mică 0,25 4,5 18,0 2,8 de clasă mică 0,3 6,0 24,0 3,0 de clasă medie 0,4 7,5 30,0 3,3 de clasă mare 0,5 9,0 36,0 4,2 de clasă foarte mare 0,8 18,0 72,0 6,2

Autocamioane de capacitate foarte mică 0,2 1,8 7,2 1,55 de capacitate mică 0,3 3,0 12,0 2,0 de capacitate medie 0,3 3,6 14,4 3,0 de capacitate mare

peste 5,0 până 6,0 t 0,3 3,6 14,4 3,4 peste 6,0 până 8,0 t 0,35 5,7 21,6 5,0

de capacitate foarte mare peste 8,0 până 10,0 t 0,4 7,5 24,0 5,5 peste 10,0 până 16,0 t 0,5 7,8 31,2 6,1

Sistemul de alimentare cu gaz lichefiat de ţiţei

0,08 0,3 1,0 0,45

Sistemul de alimentare cu gaz natural comprimat

0,1 0,9 2,4 0,85

Remorcile de capacitate medie şi mare cu două axe

0,1 2,1 8,4 1,15

Remorcile de capacitate mare cu o axă

0,15 2,1 8,4 1,15

Remorcile de capacitate foarte mare cu două axe

0,15 2,2 8,8 1,25

Remorcile de capacitate foarte mare cu mai multe axe

0,15 3,0 12,0 1,7

43

Tabelul 4.8 – Normativele manoperelor RT şi RC a autotractoarelor din occident [4]

Modelul mijloacelor de

transport

Normativele manoperelor: RT, om· h RC,

om· h la1000 km

RZZ, om· h Gradul

1 Gradul

2 Gradul

3 MВ 4,7 8,93 17,6 2,7 0,5

IVECO 190, IVECO 260

4,7 8,93 17,6 2,7 0,5

VOLVO F12 6,9 14,43 18,5 2,2 0,5


Numărul de automobile deservite la

întreprindere

Coeficientul k5 de corectare a manoperelor

RT şi RC

Numărul de automobile deservite la

întreprindere

Coeficientul k5 de corectare a manoperelor

RT şi RC până 25 1,55 150 – 200 1,05 25 – 50 1,35 200 – 300 1,00

50 – 100 1,19 300 – 400 0,90 100 – 150 1,10 400 – 500 0,89

Notă: 1 – manopera RZ nu se corectează cu coeficientul k5. 2 – coeficientul de corectare k6 în dependenţă de modul de

păstrare a automobilelor: păstrarea afară - 1,0; păstrarea în încăpere - 0,9

4.2.7 Calculul volumelor anuale de lucru de RT şi RC a

automobilelor Volumul anual de lucru a RZ, om· h:

∑ТRZZ = tRZZ· ∑NaRZZ , (4.20)

Volumul anual de lucru a RZ, de spălare – curăţare înainte de RT şi RC, om·h:

∑ТRZR = tRZR· ∑NaRZR, (4.21)

Volumul anual de lucru a RT de tip respectiv, om· h: ∑Т RTi = t RTi · ∑Na

i , (4.22)

44

Volumul de lucru total anual a RT, om· h: ∑ТRT = ∑( ∑Т RTi ), (4.23)

Volumul de lucru total anual a RC, om· h: ∑ТRC = tRC· ∑La /1000, (4.24)

Tabelul 4.10 – Repartizarea volumelor de lucru anuale pe

tipuri şi între sectoarele de producţie (а1, а2, а3 … an, tab. 4.11)

Denumirea subdiviziunii Lucrările efectuate Formula de calcul

1 2 3 Zonă de revizie zilnică a automobilelor (RZ)

spălarea automobilului, efectuată zilnic

ТSZ = а1 ·∑ТRZZ /100

curăţarea automobilului, efectuată zilnic

ТCZ = а2 ·∑ТRZZ /100

spălarea automobilului înainte de RT şi RC

ТSR = а3 ·∑ТRZR /100

curăţarea automobilului înainte de RT şi RC

ТCR = а4 ·∑ТRZR /100

Total RZ ТRZ= ТSZ+ТCZ+ТSR+ТCR Zonă de revizie tehnică a automobilelor din occident

RT: lucrările de strângere, de reglare, de ungere ТRT = а6 ·∑ТRT/100

Zonă de revizie tehnică a automobilelor ţărilor C.S.I.

RT -1: lucrările de strângere, de reglare, de ungere

Т1 = а5 ·∑Т1/100

RТ -2: lucrările de strângere, de reglare, de ungere

Т2 = а6 ·∑Т2/100

Total RT ТRT = Т1 + Т2 Zonă de reparaţie curentă a automobilelor

lucrările de reglare şi de demontare - montare

ТRC = а7 ·∑ТRC/100

45

Continuare tabelul 4.10 1 2 3

Zonă de diagnosticare a automobilelor din occident

diagnosticarea la RC Тdr = а9 ·∑ТRC /100 diagnosticarea la RT Тdt = а10 ·∑Т2 /100 Total zonă de diagnosticare ТD = Тdr+ Тdt

Zonă de diagnosticare a automobilelor ţărilor C.S.I.

diagnosticarea generală D1 la RT - 1 diagnosticarea

Тg1 = а8 ·∑Т1 /100

generală D1 la RC Тgr = а9 ·∑ТRC /100 Total D1 ТD1= Тg1 + Тgr diagnosticarea profundă D2 la RT -2 Тp2 = а10 ·∑Т2 /100 diagnosticarea profundă D2 la RC Трr =а11 ·∑ТRC/100 Total D2 ТD2= Тp2 + Трr Total zonă de diagnosticare ТD = ТD1+ TD2

Sector de tâmplărie

lucrările de tâmplărie Тt =а12 ·∑ТRC/100 Sector de reparaţie curentă a caroseriilor metalice ale automobilelor

lucrările de sudare efectuate nemijlocit pe automobil (la posturi)

Тsp=а13 ·∑ТRC /100

lucrările de tinichigerie (rihtuire) efectuate nemijlocit pe automobil (la posturi)

Тtp = а14 ·∑ТRC /100

lucrările de sudare efectuate la locurile de muncă staţionare

Тss = а15 ·∑ТRC /100

lucrările de tinichigerie efectuate la locurile de muncă staţionare

Тts = а16 ·∑ТRC /100

Total reparaţia caroseriilor Тst = Тsp + Тtp + Тss + Тts

46


Sector de vopsire lucrările de vopsire Тv = а17 ·∑ТRC /100 Sector de agregate

lucrările de agregate inclusiv: Та = а18 ·∑ТRC/100

RC a motoarelor Тm = 0,45 · Та RC a agregatelor de alte tipuri Таg = 0,55 · Та

Sector de lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică

lucrările de lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică Тlm = а19 ·∑ТRC/100

Sector electrotehnic

lucrările electrotehnice Тel = а20 ·∑ТRC/100

Sector de acumulatoare

lucrările de întreţinere a acumulatoarelor

Таc = а21 ·∑ТRC/100

Sector de întreţinere a instalaţiei de alimentare cu combustibil

lucrările de întreţinere instalaţiei de alimentare cu combustibil

Тiа = а22 ·∑ТRC/100

Sector de anvelope

lucrările de demontare-montare a anvelopelor

Тdm =а23 ·∑ТRC/100

lucrările de vulcanizare Тvl = а24 ·∑ТRC/100 Total Тan = Тdm + Тvl

Sector de arcuri – fierărie

lucrările de arcuri - fierărie Тaf = а25 ·∑ТRC/100

Sector de arămărie

lucrările de arămărie Тar = а26 ·∑ТRC/100 Sector de tapiţerie şi de armatură

lucrările de tapiţerie Тtp = а27 ·∑ТRC/100 lucrările de armatură Таr = а28 ·∑ТRC /100 Total Тtar = Тtp + Таr

47

Tabelul 4.11 – Repartizarea procentuală a lucrărilor de RT şi RC a automobilelor [3]

Tipurile lucrărilor de RT şi RC

Raportul procentual pe tipuri de lucrări

Aut

otur

ism

e

Aut

obuz

e

Aut

ocam

ioan

e

Rem

orci

şi

sem

irem

orci

1 2 3 4 5 RZZ De spălare (а1) 15 10 9 30 De curăţare (а2) 25 20 14 10 De alimentare 12 11 14 - De control-diagnosticare 13 12 16 15 De reparaţie 35 47 47 45 RZR De curăţare (а4) 60 55 40 40 De spălare (а3) 40 45 60 60 RT-1 De diagnosticare D-1(a8) 15 8 10 4 De strângere, de reglare, de ungere (а5)

85 92 90 96

RT-2 De diagnosticare D-2 (а10) 12 7 10 2 De strângere, de reglare, de ungere (а6)

88 93 90 98

RC Lucrările la posturi: De diagnosticare D-1 (а9) 1 1 1 2 De diagnosticare D-2 (а11) 1 1 1 1 De reglare şi de demontare-montare (а7)

33 27 35 30

48

Continuare tabelul 4.11 1 2 3 4 5

De sudare (а13): 4 5 - - caroseria din metal - - 4 15 caroseria din lemn - - 2 6

De tinichigerie (а14) 2 2 - - caroseria din metal - - 3 10 caroseria din lemn - - 1 4

De vopsire (а17) 8 8 6 7 De tâmplărie pentru caroseria din lemn (а12 )

- - 4 15

Total la posturi 49 44 50 65 Lucrările în sectoare: De agregate (а18 ) 16 17 18 - De lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică (а19)

10 8 10 13

Electrotehnice (а20) 6 7 5 3 De acumulatoare (а21) 2 2 2 - Întreţinerea sistemului de alimentare (а22)

3 3 4 -

Demontarea - montarea anvelopelor (а23)

1 2 1 1

De vulcanizare (а24) 1 1 1 2 De arcuri-fierărie (а25) 2 3 3 10 De arămărie (а26) 2 2 2 2 De sudare (а15) 2 2 1 2 De tinichigerie (а16) 2 2 1 1 De armatură (а28) 2 3 1 1 De tapiţerie (а27) 2 3 1 - Total în sectoare 51 56 50 35 Total în întreprindere 100 100 100 100

49

4.2.8 Calculul numărului necesar de muncitori productivi

Numărul nominal de muncitori productivi Рn: Рn= Тsec /Fn , (4.25)

Numărul efectiv de muncitori productivi Рe: Рe= Тsec /Fe , (4.26)

unde Тsec - volumul anual de lucru în sectorul respectiv, om· h (tab. 4.10);

Fn - fondul nominal anual al timpului de lucru, h (tab. 4.12); Fe - fondul efectiv anual al timpului de lucru, h (tab. 4.12).

Tabelul 4.12 – Fondul nominal şi efectiv anual de lucru al

personalului productiv [3]

Denumirea meseriei

Durata Fondul anual de lucru al muncitorilor, h săptămânii

de lucru, h.concediului de bază, zile nominal Fn efectiv Fe

Zugrav 35 30 1830 1610 Celelalte meserii

40 30 2070 1820

4.2.9 Calculul numărului necesar de muncitori auxiliari

Numărul de muncitori auxiliari ∑Рa se determină în funcţie

de numărul total de muncitori productivi ∑Рn : Tabelul 4.13 – Normativele numărului de muncitori auxiliari

Numărul efectiv total de muncitori productivi

Normativul cantităţii muncitorilor auxiliari, % din numărul total de

muncitori productivi [3] 1 2

până 50 inclusiv 30 peste 50 până 60 29 peste 60 până 70 28 peste 70 până 80 27

50

Continuare tabelul 4.13 1 2

peste 80 până 100 26 peste 100 până 120 25 peste 120 până 150 24 peste 150 până 180. 23 peste 180 până 220 22

Tabelul 4.14 – Repartizarea muncitorilor auxiliari pe meserii

Denumirea lucrărilor auxiliare Raportul procentual al

muncitorilor auxiliari pe tipuri de lucrări [3], %

Întreţinerea utilajelor tehnologice şi instrumentelor

20

Întreţinerea căilor de comunicaţii inginereşti

15

Lucrările de expediere 25 Recepţionarea, păstrarea şi livrarea bunurilor materiale

15

Curăţarea încăperilor de producţie 10 Curăţarea terenului 10 Întreţinerea compresorilor 5

4.2.10 Calculul numărului de posturi pentru RT şi RC a

automobilelor

Numărul necesar de posturi se calculează separat pentru fiecare sector, unde sunt efectuate lucrările la posturi.

Numărul necesar de posturi ХSZ pentru spălarea zilnică mecanizată a automobilelor în zonă de RZ se determină cu relaţia:

ХSZ = ∑NRZZ /(Fp· Аm), (4.27) unde ∑NRZZ - programul anual de RZ, efectuat zilnic (formula 4.14);

Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 4.15);

51

Аm – productivitatea pe oră a utilajului de spălat, automobile/h: (Аm = 15...25 pentru autocamioane; Аm =20...30 pentru autobuze;Аm = 30...40 pentru autoturisme).

Tabelul 4.15 – Fondul nominal anual Fp al timpului de lucru al utilajelor (posturilor) [3]

Numărul zilelor lucrătoare

anuale

Fondul nominal anual al timpului de lucru în dependenţă de numărul de schimburi, h. 1

schimb 1,5

schimburi 2

schimburi 3

schimburi 255 2070 3105 4140 - 305 2070 3105 4140 6210 357 2420 3630 4840 7260 365 2480 3720 4960 7440

Numărul necesar de posturi Хi pentru spălarea zilnică

manuală, spălarea profundă, curăţarea zilnică şi profundă în zonă de RZ a automobilelor, pentru zonă de RT, zonă de RC, pentru sectoarele de tâmplărie, de RC a caroseriilor şi de vopsire a automobilelor se determină cu relaţia:

Хi = Тi · φ / (Fp· Рm· η), (4.28)

unde Тi – volumul anual de lucru la posturile respective, om· h (tab. 4.10);

φ – coeficientul de rezervare al posturilor respective (tab. 4.16); Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului

respectiv, h (tab. 4.15); Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un

post (tab. 4.17, 4.18); η - coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului

respectiv (tab. 4.19).

52

Tabelul 4.16 – Valorile coeficientului φ de rezervare a posturilor [3]

Tipurile posturilor de lucru

Coeficientul de rezervare al posturilor φ, în dependenţă de numărul de automobile

deservite la întreprindere:

până 100 peste 100 până 300

peste 300 până 500

şi numărului de schimburi: 1 2÷3 1 2÷3 1 2÷3

RZ (RZZ şi RZR) 1,8 1,4 1,5 1,25 1,35 1,18 RT, diagnosticarea generală şi profundă 1,4 1,2 1,25 1,13 1,17 1,09

RC (de reglare, de demontare-montare, de vopsire) 1,8 1,4 1,5 1,25 1,35 1,18

RC (de sudare-tinichigerie (RC a caroseriei), de tâmplărie) 1,4 1,2 1,25 1,13 1,17 1,09

Tabelul 4.17 – Valorile numărului mediu Рm de muncitori

care lucrează simultan la un post pentru autobuze şi autoturisme [3]


Numărul mediu de muncitori Рm care lucrează simultan la un post

Tipurile mijloacelor de transport

Aut

otur

ism

e Autobuze

de clasă foarte mică

de clasă mică

de clasă medie

de clasă mare

de clasă foarte mare

1 2 3 4 5 6 7 Posturile RZ: lucrările de curăţare 2 1 2 2 2 3 lucrările de spălare 1 1 1 1 1 1 Posturile RC: lucrările de reglare şi de demontare-montare

1 1 1 1,5 1,5 1,5

53

Continuare tabelul 4.17 1 2 3 4 5 6 7

lucrările de sudare-tinichigerie 1 1 1,5 1,5 2 2

lucrările de vopsire 1,5 1,5 2 2 2,5 2,5 Posturile de diagnosticare 1 1 2 2 2 2

Posturile RT: 2 2 2 2,5 3 3

Tabelul 4.18 – Valorile numărului mediu Рm de muncitori care lucrează simultan la un post pentru autocamioane [3]


Numărul mediu de muncitori Рm care lucrează simultan la un post

Tipurile mijloacelor de transport Autocamioane

Rem

orci

şi

sem

irem

orci

de c

apac

itate

fo

arte

mică

de c

apac

itate

m

ică şi

med

ie

de c

apac

itate

m

are

de c

apac

itate

fo

arte

mar

e

Posturile RZ: lucrările de curăţare 1 2 2 2 1 lucrările de spălare 1 1 1 1 1 Posturile RC: lucrările de reglare şi de demontare-montare

1 1 1,5 1,5 1

lucrările de sudare-tinichigerie 1 1,5 1,5 1,5 1

lucrările de vopsire 1,5 2 2 2 1 lucrările de tâmplărie 1 1 1 1,5 1 Posturile de diagnosticare 1 2 2 2 1

Posturile RT: 2 2 2,5 3 1

54

Tabelul 4.19 – Valorile coeficientului η de utilizare al timpului de lucru al postului [3]


Coeficientul η de utilizare al timpului de lucru al postului,în

dependenţă de numărul de schimburi

1 schimb

2 schimburi

3 schimburi

Posturile RZ: lucrările de curăţare 0,98 0,97 0,96 lucrările de spălare 0,90 0,88 0,87 Posturile RT 0,98 0,97 0,96 Posturile de diagnosticare 0,90 0,88 0,87 Posturile RC: - de reglare, de demontare-montare (care nu sunt înzestrate cu utilajele speciale), de sudare-tinichigerie, de tâmplărie

0,98 0,97 0,96

- de demontare-montare (care sunt înzestrate cu utilajele speciale)

0,93 0,92 0,91

- de vopsire 0,90 0,88 0,87

4.2.11 Calculul suprafeţelor încăperilor de producţie Suprafaţa încăperii de producţie Sp, m2 pentru efectuarea

lucrărilor la posturi (zonă de RZ, zonă de RT, zonă de RC a automobilelor, zonă de diagnosticare, sector de reparaţie a caroseriilor, sector de vopsire) se determină cu relaţia:

Sp = fa · Хi · Kd, (4.29) unde fa – suprafaţa de gabarit a automobilului, m2 ;

Хi – numărul de posturi în încăperea respectivă (p. 4.2.10); Kd – coeficientul de densitate a amplasării posturilor

(Kd = 5...6) Suprafaţa încăperii de producţie pentru efectuarea lucrărilor

în sectoarele fără posturi Ss, m2 se determină cu relaţia: Ss = ∑fut · Kd, (4.30)

unde ∑fut – suprafaţa totală ocupată de utilaje în plan, m2 ;

55

Kd – coeficientul de densitate a amplasării utilajelor (Kd = 4...4,5 ).

În cazul lipsei datelor despre suprafaţa ocupată de utilajele în plan, suprafaţa încăperii de producţie Ss, m2 pentru efectuarea lucrărilor în sectoarele fără posturi se determină în funcţie de numărul nominal de muncitori într-un schimb mai încărcat (tab. 4.20).

Tabelul 4.20 – Suprafeţele specifice ale încăperilor de producţie

Denumirea sectoarelor

Supr

afaţ

a sp

ecifi

că

pent

ru p

rimul

m

unci

tor f

1, m

2

Supr

afaţ

a sp

ecifi

că

pent

ru fi

ecar

e ur

măt

orul

mun

cito

r f2,

m2

Electrotehnic 14 5 De acumulatoare 36 10 Întreţinerea instalaţiei de alimentare 36 5 De demontare-montare a anvelopelor 18 10 De vulcanizare 18 10 De lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică 54 8 De arcuri-fierărie 27 15 De arămărie 18 8 De sudare ( pentru încăpere fără posturi) 18 10 De tinichigerie (pentru încăpere fără posturi ) 27 10 De agregate: RC a motoarelor RC a agregatelor

54 54

12 12

De armatură 14 15 De tapiţerie 27 10

56

Tabelul 4.21 – Suprafeţele aproximative ale încăperilor de producţie [11]

Denumirea încăperii

Suprafaţa încăperii, m2 în dependenţă de numărul maxim de muncitori într-un

schimb mai încărcat 1 2 3 4 6 8 10

Electrotehnic 14 18 27 36 54 72 72 De acumulatoare 36 54 54 54 54 54 54 Întreţinerea instalaţiei de alimentare

14 18 27 36 36 36 36

De demontare-montare a anvelopelor

14 36 45 54 54 54 54

De vulcanizare 18 27 36 36 36 36 36 De lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică

54 54 54 63 81 95 108

De arcuri-fierărie 27 36 54 72 95 95 95 De arămărie 18 27 36 45 54 54 54 De sudare ( pentru încăpere fără posturi)

18 27 36 36 36 36 36

De tinichigerie (pentru încăpere fără posturi )

27 36 45 63 72 72 72

De agregate: RC a motoarelor RC a agregatelor

54 54 54 63 126 144 180

De armatură 14 18 27 36 36 36 36 De tapiţerie 27 36 54 54 54 54 54

4.2.12 Calculul suprafeţelor depozitelor Suprafeţele depozitelor Sd, m2 , se determină cu relaţia:

Sd = fd · Kс1 · Kс2 · Kс3 · Kс4 · Kс5 · АL, (4.31) unde fd – suprafaţa specifică a depozitului respectiv, m2/1 automobil (tab. 4.22);

Kc – coeficienţi de corectare în dependenţă de: Kс1– parcursul mediu zilnic al automobilelor (tab. 4.23); Kс2 – numărul de automobile (tab. 4.24); Kс3 – tipul mijloacelor de transport (tab. 4.25);

57

Kс4 – înălţimea depozitării (tab. 4.26); Kс5 – categoria condiţiilor de exploatare (tab. 4.27).

Tabelul 4.22 – Normativele suprafeţelor specifice fd ale

depozitelor [3]

Denumirea depozitului Suprafaţa specifică a depozitului la

1 unitate de mijloace de transport, m2 autoturisme autobuze autocamioane

Piese de schimb 0,20 0,44 0,40 Materiale de exploatare 0,20 0,44 0,40 Agregate şi ansambluri 0,15 0,30 0,25 Materiale lubrifiante 0,15 0,18 0,16 Vopsele 0,04 0,06 0,05 Instrumente 0,01 0,015 0,015 Metale 0,02 0,03 0,025 Anvelope 0,16 0,26 0,24

Tabelul 4.23 – Valorile coeficientului de corectare Kс1 [3] Parcursul mediu

zilnic al automobilului, km

Coeficient de corectare, Kс1

Parcursul mediu zilnic al

automobilului, km

Coeficient de corectare, Kс1

100 0,8 250 1,0 150 0,85 300 1,15 200 0,9 350 1,25

Tabelul 4.24 – Valorile coeficientului de corectare Kс2 [3]

Numărul mijloacelor de transport Coeficient de corectare, Kс2 până 50 1,4

peste 50 până 100 1,2 peste 100 până 150 1,15 peste 150 până 200 1,1 peste 200 până 300 1,0

peste 300 0,95

58

Tabelul 4.25 – Valorile coeficientului de corectare Kс3 [3] Tipul mijloacelor de transport Coeficient de corectare Kс3

Autoturisme: de clasă foarte mică 0,6 de clasă mică 0,7 de clasă medie 1,0 Autobuze: de clasă foarte mică 0,4 de clasă mică 0,6 de clasă medie 0,8 de clasă mare 1,0 de clasă foarte mare 1,4 Autocamioane: de capacitate foarte mică 0,5 de capacitate mică 0,6 de capacitate medie 0,8 de capacitate mare:

peste 5,0 până 6,0 t 1,0 peste 6,0 până 8,0 t 1,2

de capacitate foarte mare: peste 8,0 până 10 t 1,3 peste 10,0 până 16,0 t 1,5

Tabelul 4.26 – Valorile coeficientului de corectare Kс4 [3] Înălţimea depozitării, m Coeficient de corectare, Kс4

3,0 1,6 3,6 1,35 4,2 1,15 4,8 1,0 5,4 0,9 6,0 0,8

59

Tabelul 4.27 – Valorile coeficientului de corectare Kс5 [3] Categoria condiţiilor de exploatare ale

automobilelorCoeficient de corectare,

Kс5I 1,0II 1,05III 1,1IV 1,15V 1,2

4.2.13 Calculul suprafeţelor încăperilor tehnice Tabelul 4.28 – Valorile suprafeţelor încăperilor tehnice

Denumirea încăperii Suprafaţa încăperii, m2 De compresor 15...20 De ventilator 20...30 De transformator 15...25

4.2.14 Calculul suprafeţelor încăperilor de uz social Suprafaţa încăperilor de uz social Sus, m2 se determină cu

relaţia: Sus = fm · ∑ Рn /ρ, (4.32)

unde fm – normă sanitară pentru un muncitor, m2/muncitor ; ∑ Рn – numărul total de muncitori la întreprindere; ρ – numărul specific de lucrători la o unitate de inventar sau

la un m2 de suprafaţă. Tabelul 4.29 – Valoarea normativelor fm şi ρ Denumirea încăperii

de uz social fm, m2/muncitor

[12] ρ

[12] De garderob 0,40 1 Lavoar 0,80 15...20 De duş 2,00 3...5 Veceu 2,50 30 Fumuar* 0,03 1

* Suprafaţa minimă a fumuarului 8 m2

60

4.3 Calculul tehnologic al staţiei de service auto (S.S.A.)

Tabelul 4.30 - Date iniţiale pentru proiectare: Numărul de automobile

care folosesc serviciile S.S.A., АS.S.A.

Numărul de

automobile vândute la S.S.A.,

Аv

Parcursul anual al

unui automobil,

La ,km

Clasa sau modelul

auto-turismelor

Regimul zilnic de lucru al S.S.A.,

(numărul de

schimburi)

Numărul zilelor anuale

de lucru ale

S.S.A. ZL

4.3.1 Calculul programului de producţie al S.S.A. Programul anual de spălare – curăţare comercială a

automobilelor ∑Nscc, automobile: ∑Nscc = dsc· АS.S.A. , (4.33)

unde dsc – numărul de vizite anuale la spălare-curăţare al unui automobil (tab. 4.31);

АS.S.A. – numărul de automobile deservite la S.S.A. Tabelul 4.31 – Numărul anual de vizite ale automobilelor la

S.S.A. Denumirea indicatorilor Valoarea indicatorilor

S.S.A. urbane ONTP 01-91 [3]

Companiile Europene

[2] Numărul de vizite anuale al unui automobil la S.S.A. pentru efectuarea RT şi RC, vizite/automobil

2 3,4 – 5,2

Numărul de vizite anuale al unui automobil la S.S.A. pentru efectuarea lucrărilor de spălare-curăţare, vizite/automobil

5 5

Numărul de vizite anuale al unui automobil la S.S.A. pentru efectuarea lucrărilor de prelucrare anticorosivă a caroseriei, vizite/automobil

1 1

61

Programul anual de RT şi RC a automobilelor ∑NR , automobile:

∑NR = dR· АS.S.A., (4.34) unde dR – numărul de vizite anuale la RT şi RC al unui automobil (tab. 4.31);

АS.S.A. – numărul de automobile care folosesc serviciile S.S.A. Programul anual de prelucrare anticorosivă a caroseriei

∑Nаk, automobile (se calculează pentru S.S.A. cu АS.S.A. peste 1000):

∑Nаk = dаk· АS.S.A., (4.35) unde dаk – numărul de vizite anuale la prelucrarea anticorosivă a caroseriei al unui automobil (tab. 4.31);

АS.S.A. – numărul de automobile care folosesc serviciile S.S.A. Programul anual de recepţionare - livrare a automobilelor

∑NRL, automobile: ∑NRL = dR· АS.S.A. + ∑Nаk , (4.36)

unde dR – numărul de vizite anuale la RT şi RC al unui automobil (tab. 4.31);

АS.S.A. – numărul de automobile care folosesc serviciile S.S.A.

Programul anual de pregătire pentru vânzare a automobilelor ∑Npv , automobile:

∑Npv = Аv , (4.37) unde Аv – numărul de automobile vândute anual la S.S.A.

4.3.2 Calculul volumelor anuale de lucru la S.S.A.

Volumul anual de lucru de spălare-curăţare a automobilelor ∑Тsc, om·h :

∑Тsc = tsc · (∑Nscc + ∑NR +∑Nаk) (4.38)

Volumul anual de lucru de recepţionare-livrare ∑ТRL om·h : ∑ТRL = tRL · ∑NRL (4.39)

Volumul anual de lucru de prelucrare anticorosivă a caroseriei ∑Таk om·h :

∑Таk = tаk · ∑Nаk (4.40)

62

Volumul anual de lucru de pregătire pentru vânzare ∑Тpv om·h :

∑Тpv = tpv · ∑Npv (4.41) Volumul anual de lucru de RT şi RC a automobilelor

∑ТR om·h : ∑ТR = ks·tR· La· АS.S.A./1000 (4.42)

unde tsc, tRL, tаk, tpv – manopera lucrărilor de spălare – curăţare, recepţionare – livrare, prelucrare anticorosivă şi de pregătire pentru vânzare respectiv, om·h (tab. 4.32);

tR – manopera RT şi RC a automobilelor, om·h/1000 km (tab. 4.32)

ks – coeficient de corectare în dependenţă de capacitatea S.S.A.

În conformitate cu ONTP 01 – 91 ks = 1.05 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru până la 5; ks = 1.00 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 5 până la 10; ks = 0.95 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 10 până la 15; ks= 0.90 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 15 până la 25; ks = 0.85 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 25 până la 35; ks = 0.80 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 35.

Pentru automobile din occident ks = 1.05 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru până la 5; ks = 1.00 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 5 până la 10; ks = 0.92 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 10 până la 15; ks= 0.83 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 15 până la 25; ks = 0.75 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 25 până la 35; ks = 0.67 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 35.

Notă: Aproximativ pentru fiecare 100 de automobile este necesar 1 post de lucru.

63

Tabelul 4.32 – Normativele manoperelor


Normativele manoperelor, om·h

Specifică RT şi RC, om·h/1000 km parcurs

Pentru un automobil, om·h/automobil

spăl

are şi

cu

răţa

re

Rec

epţio

nare

şi

livr

are

Pregăt

ire

pent

ru

vânz

are

Prel

ucra

re

antic

oros

ivă

a ca

rose

riei

S.S.A. urbane ONTP 01-91

Companiile Europene

Autoturisme: de clasă foarte mică (cilindreea pană 1,2 l inclusiv)

2,0 1,54 0,15 0,15 3,5 3,0

de clasă mică (cilindreea peste1,2 l până 1,8 l inclusiv)

2,3 1,77 0,2 0,2 3,5 3,0

de clasă medie (cilindreea peste1,8 l până 3,5 l inclusiv)

2,7 1,92 0,25 0,25 3,5 3,0

4.3.3 Repartizarea volumelor anuale de lucru pe tipuri şi

între sectoarele de producţie

(valorile а1, а2, а3 etc., % - tab. 4.34, b1, b2, b3 etc., % - tab. 4.35)

Tabelul 4.33 – Repartizarea volumelor de lucru Denumirea sectorului Lucrările efectuate Formula de calcul

1 2 3 Sector de spălare şi curăţare a automobilelor

spălarea şi curăţarea a automobilelor ∑Тsc (compartiment

4.3.2)

Zonă de RT a automobilelor

RT în volumul total Тт = а2 ·b2·∑ТR/10000 lucrările de ungere Тun = а3 ·b3·∑ТR/10000 Total RT ТRT = Тт + Тun

64


Zonă de reparaţie curentă a automobilelor

reparaţia şi reglarea frânelor Тfr = а5 ·b5·∑ТR/10000

Reglarea unghiurilor roţilor directoare Тrd = а4·b4·∑ТR/10000

lucrările electrotehnice Тe = а6 ·b6·∑ТR/10000 reparaţia instalaţiei de alimentare Тal = а7 ·b8·∑ТR/10000

lucrările de acumulatoare Та = а8 ·b10·∑ТR/10000

lucrările de demontare - montare a anvelopelor Тan =а9 ·b12·∑ТR/10000

reparaţia agregatelor şi ansamblurilor Тaa=а10·b14·∑ТR/10000

lucrările de arămărie Тar=а12·b18·∑ТR/10000 lucrările de tapiţerie Тt=а14·b21·∑Тр/10000 Total zona de RC

Sector de diagnosticare a automobilelor

lucrările de diagnosticare (motor, frâne, echipament electric, analiza gazelor de eşapament)

ТD = а1·b1·∑ТR/10000

Sector de reparaţie a caroseriei

lucrările de sudare şi tinichigerie efectuate la posturi

Тsp=а11·b16·∑ТR/10000

lucrările de sudare şi tinichigerie efectuate la locurile de muncă staţionare

Тsl=а11·b17·∑ТR/10000

Total RC a caroseriei Тcr = Тsp + Тsl Sector de vopsire lucrările de vopsire Тvp=а13·b20·∑ТR /10000

lucrările de prelucrare anticorosivă

∑Таk (compartiment 4.3.2)

Total sector de vopsire

65


Sector de agregate reparaţia agregatelor şi ansamblurilor inclusiv:

Таg=а10·b15·∑ТR /10000

RC a motoarelor Тm = 0,45· Таg RC a altora agregate Таgr = 0,55· Таg

Sector de lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică

lucrările de lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică Тlm=а15·b23·∑ТR/10000

Sector electrotehnic lucrările electrotehnice Тel =а6·b7·∑ТR/10000 Sector de acumulatoare

lucrările de întreţinere acumulatoarelor Таc =а8·b11·∑ТR/10000

Sector de întreţinere instalaţiei de alimentare cu combustibil

lucrările de întreţinere instalaţiei de alimentare cu combustibil Тia = а7·b9·∑ТR/10000

Sector de anvelope lucrările de demontare-montare anvelopelor şi de vulcanizare

Тav=а9·b13·∑ТR/10000

Sector de tapiţerie şi de armatură

lucrările de tapiţerie şi de armatură Тta =а14·b22·∑ТR/10000

Sector de arămărie lucrările de arămărie Тrm =а12·b19·∑ТR/10000 Sector de recepţionare – livrare a automobilelor

recepţionarea-livrarea automobilelor ∑ТRL

(compartiment 4.3.2)

66

Tabelul 4.34 - Raportul procentual pe tipuri de lucrări [3]

Tipurile lucrărilor

Raportul procentual pe tipuri de lucrări în dependenţă de numărul de posturi (1 post pentru aproximativ 100 de

automobile AS.S.A. deservite la S.S.A.), %:

până

la 5

in

clus

iv

pest

e 5

până

la

10

pest

e 10

pâ

nă la

20

pest

e 20

pâ

nă la

30

pest

e 30

De diagnosticare (motor, frâne, echipamentul electric, analiza gazelor de eşapament) (а1)

6 5 4 4 3

Revizia tehnică a automobilelor (а2) 35 25 15 10 6 Lucrările de ungere (а3) 5 4 3 2 2 Reglarea unghiurilor roţilor directoare (а4)

10 5 4 4 3

Reparaţia şi reglarea frânelor (а5) 10 5 3 3 2 Lucrările electrotehnice (а6) 5 5 4 4 3 Reparaţia instalaţiei de alimentare (а7)

5 5 4 4 3

Lucrările de acumulatoare (а8) 1 2 2 2 2 Lucrările de demontare – montare a anvelopelor (а9)

7 5 2 1 1

Reparaţia agregatelor şi ansamblurilor (а10)

16 10 8 8 8

Reparaţia caroseriei (de sudare şi tinichigerie) (а11)

- 8 23 25 32

Lucrările de arămărie (а12) - 2 2 3 3 Lucrările de vopsire (а13) - 10 16 20 25 Lucrările de tapiţerie (а14) - 1 3 3 2 De lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică (а15)

- 8 7 6 5

Total: 100 100 100 100 100

67

Tabelul 4.35 - Raportul procentual pe tipuri de lucrări [3]

Tipurile lucrărilor

Raportul procentual pe tipuri de lucrări, %

efectuate la posturi

efectuate în sectoare fără

posturi De diagnosticare (motor, frâne, echipamentul electric, analiza gazelor de eşapament)

100 (b1) -

Revizia tehnică a automobilelor 100 (b2) - Lucrările de ungere 100 (b3) - Reglarea unghiurilor roţilor directoare 100 (b4) - Reparaţia şi reglarea frânelor 100 (b5) - Lucrările electrotehnice 80 (b6) 20 (b7) Reparaţia instalaţiei de alimentare 70 (b8) 30 (b9) Lucrările de acumulatoare 10 (b10) 90 (b11) Lucrările de demontare – montare a anvelopelor 30 (b12) 70 (b13)

Reparaţia agregatelor şi ansamblurilor 50 (b14) 50 (b15) Reparaţia caroseriei ( de sudare şi tinichigerie) 75 (b16) 25 (b17)

Lucrările de arămărie 75 (b18) 25 (b19) Lucrările de vopsire 100 (b20) - Lucrările de tapiţerie 50 (b21) 50 (b22) De lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică - 100 (b23) Lucrările de spălare şi curăţare a automobilelor 100 (b24) -

4.3.4 Calculul numărului necesar de muncitori productivi Numărul nominal de muncitori productivi Рn:

Рn= Тsec /Fn, (4.43) Numărul efectiv de muncitori productivi Рe:

Рe= Тsec /Fe, (4.44) unde Тsec – volumul anual de lucru în sectorul respectiv, om· h (tab. 4.33);

Fn - fondul nominal anual al timpului de lucru, h (tab. 4.12); Fe - fondul efectiv anual al timpului de lucru, h (tab. 4.12); Notă: Sectorul respectiv poate fi organizat în cazul când numărul

68

efectiv de muncitori depăşeşte 0,7. Lucrările de arămărie pot fi efectuate în sector de reparaţie a caroseriei, lucrările de acumulatoare – în sector electrotehnic (în încăperi separate), lucrările de lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică – în sector de agregate. În cazul volumului de lucru foarte mic lucrările de reparaţie a agregatelor, şi electrotehnice pot fi efectuate în zonă de RC a automobilelor (VSN 01 - 89).

4.3.5 Calculul numărului necesar de muncitori auxiliari Numărul de muncitori auxiliari şi repartizarea acestora pe

meserii sunt prezentate în tab. 4.13 şi 4.14.

4.3.6 Calculul numărului de posturi pentru RT şi RC a automobilelor

4.3.6.1 Sector de spălare şi curăţare a automobilelor Numărul de posturi pentru spălarea mecanizată a

automobilelor: ХSM = ∑Nscc /(Fp· Аm), (4.45)

unde ∑Nscc - programul anual de spălare – curăţire comercială (compartiment 4.3.1) ;

Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h (tab. 4.15);

Аm – productivitatea pe oră a utilajului de spălat, automobile/h: (Аm = 30...40).

Numărul de posturi pentru spălarea manuală a automobilelor:

ХSC = ∑ТSC · φ/(Fp· Рm· η), (4.46) unde ∑ТSC – volumul anual de lucru de spălare – curăţire a automobilelor, om· h (compartiment 4.3.3);

φ – coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15; Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h

(tab. 4.15); Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la

un post (Рm = 2 în conformitate cu ONTP-01-91, în conformitate cu recomandările Companiilor Europene Рm = 1); η - coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului, η = 0,95 cu regimul de lucru într-un schimb şi 0,94 în două schimburi.

69

4.3.6.2 Zonă de revizie tehnică a automobilelor Numărul de posturi pentru RT a automobilelor:

ХRT = ТRT · φ/(Fp· Рm· η), (4.47) unde ТRT – volumul anual de lucru de RT a automobilelor, om· h (compartiment 4.3.3);

φ - coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15; Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h


un post (Рm = 2 în conformitate cu ONTP-01-91, în conformitate cu recomandările Companiilor Europene Рm = 1);

η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului, η= 0,95 cu regimul de lucru într-un schimb şi 0,94 în două schimburi.

4.3.6.3 Zonă de diagnosticare a automobilelor Numărul de posturi pentru zonă de diagnosticare a

automobilelor: ХD = ТD · φ / (Fp· Рm· η), (4.48)

unde ТD – volumul anual de lucru de diagnosticare a automobilelor, om· h (compartiment 4.3.3);



un post, Рm = 1; η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului,

η= 0,95 cu regimul de lucru într-un schimb şi 0,94 în două schimburi.

4.3.6.4 Zonă de reparaţie curentă (RC) a automobilelor Numărul de posturi pentru control şi reglarea unghiurilor

roţilor directoare: ХRD = Тrd · φ/(Fp· Рm· η), (4.49)

unde Тrd – volumul anual de lucru de control şi reglare a unghiurilor roţilor directoare, om· h ( compartiment 4.3.3);

70





Numărul de posturi pentru RC a automobilelor : ХRC = ТRC · φ/(Fp· Рm· η), (4.50)

unde ТRC – volumul anual de lucru în zonă de RC a automobilelor, om· h (compartiment 4.3.3);



un post (Рm = 2 în conformitate cu ONTP-01-91, în conformitate cu recomandările Companiilor Europene Рm = 1);

η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului, η= 0,95 cu regimul de lucru într-un schimb şi 0,94 în două schimburi.

4.3.6.5 Sector de reparaţie curentă a caroseriilor

automobilelor Numărul de posturi pentru lucrările de sudare – tinichigerie

nemijlocit pe automobil: Хcr = Тcr · φ/(Fp· Рm· η), (4.51)

unde ТRC – volumul anual de lucru de sudare – tinichigerie nemijlocit pe automobil, om· h (compartiment 4.3.3);


(tab.4.15); Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la

un post (Рm = 1,5 în conformitate cu ONTP-01-91, în conformitate cu recomandările Companiilor Europene Рm = 1);

η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului,

71

η = 0,95 cu regimul de lucru într-un schimb şi 0,94 în două schimburi.

4.3.6.6 Sector de vopsire a automobilelor Numărul de posturi pentru vopsirea automobilelor :

Хvp = Тvp · φ/(Fp· Рm· η), (4.52) unde Тvp – volumul anual de lucru de vopsire a automobilelor, om·h ( compartiment 4.3.3);



un post (Рm = 1,5 în conformitate cu ONTP-01-91, în conformitate cu recomandările Companiilor Europene Рm = 1);

η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului, η = 0,95 cu regimul de lucru într-un schimb şi 0,94 în două schimburi.

Notă: Sector de vopsire cu o cameră combinată de vopsire-uscare necesită aproximativ 3...4 posturi pentru lucrările de pregătire pentru vopsire.

Numărul de posturi pentru prelucrarea anticorosivă a caroseriei automobilelor :

Хak = Тak · φ/(Fp· Рm· η), (4.53) unde Тak – volumul anual de lucru de prelucrare anticorosivă a caroseriei, om· h (compartiment 4.3.3);





72

4.3.6.7. Sector de recepţionare-livrare a automobilelor Numărul de posturi pentru recepţionarea–livrarea

automobilelor : ХRL = ТRL · φ/(Fp· Рm· η), (4.54)

unde ТRL – volumul anual de lucru de recepţionare-livrare a automobilelor, om· h (compartiment 4.3.3);



un post, Рm = 1,0; η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului,

η = 0,95 cu regimul de lucru într-un schimb şi 0,94 în două schimburi.

4.3.7 Calculul suprafeţelor încăperilor de producţie Suprafaţa încăperii de producţie pentru efectuarea lucrărilor

la posturi Sp, m2 (zonă de SC, zonă de RT, zonă de RC a automobilelor, zonă de diagnosticare, sector de reparaţie a caroseriilor, sector de vopsire) se determină:

Sp = fa · Хi · Kd, (4.55) unde fa – suprafaţa de gabarit a automobilului, m2 ;

Хi – numărul de posturi în încăperea respectivă (compartiment 4.3.6);

Kd – coeficientul de densitate a amplasării posturilor (pentru calcule Kd = 5...6).

Suprafaţa încăperii de producţie pentru efectuarea lucrărilor în sectoarele fără posturi Ss, m2 se determină:

Ss = ∑fut · Kd, (4.56) unde ∑fut – suprafaţa totală ocupată de utilaje în plan, m2 ;

Kd – coeficientul de densitate a amplasării utilajelor (pentru calcule Kd = 4...4,5).

În cazul lipsei datelor despre suprafaţa ocupată de utilaje în plan, suprafaţa încăperii de producţie Ss, m2 pentru efectuarea lucrărilor în sectoarele fără posturi se determină reieşind din numărul nominal de muncitori într-un schimb mai încărcat.

73

Tabelul 4.36 – Suprafeţele specifice ale încăperilor de producţie pentru efectuarea lucrărilor în sectoare fără posturi

Denumirea sectoarelor

Supr

afaţ

a sp

ecifi

că p

entru

pr

imul

mun

cito

r f 1

, m2

Supr

afaţ

a sp

ecifi

că p

entru

fie

care

următ

or

mun

cito

r f2,

m2

Electrotehnic 15 9 De acumulatoare fără încăperile pentru pregătirea electrolitului şi încărcarea acumulatoarelor Pregătirea electrolitului Încărcarea acumulatoarelor

21

4 4

15

3 3

Întreţinerea sistemului de alimentare cu combustibil 14 8

De demontare-montare a anvelopelor 18 15 De vulcanizare 12 6 De lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică 18 12 De arămărie 15 9 De sudare ( pentru încăpere fără posturi) 15 9 De tinichigerie (pentru încăpere fără posturi) 18 12

De agregate(fără încăpere pentru spălarea agregatelor şi ansamblurilor) 22 14

De armatură 12 6 De tapiţerie 18 5

4.3.8 Calculul suprafeţelor depozitelor Suprafeţele depozitelor Sd, m2 , se determină:

Sd = fd · ∑NR / 1000, (4.57) unde fd – suprafaţa specifică a depozitului respectiv, m2/1000 automobile deservite (tab. 4.36);

74

∑NR – programul anual de RT şi RC a automobilelor (compartiment 4.3.1)

Tabelul 4.37 – Suprafeţele specifice ale depozitelor

Denumirea depozitului fd , m2/1000 automobile [3]

Depozit de piese de schimb 32 Depozit de materiale de exploatare 6 Depozit de agregate şi ansambluri 12 Depozit de lubrifianţi 6 Depozit de vopsele 4 Depozit de instrumente Sd = 5...6 m2 Depozit de anvelope 8 Depozit pentru păstrarea agregatelor şi accesoriilor auto, demontate de pe automobile

1,6 m2 pentru fiecare post de lucru

4.3.9 Calculul suprafeţelor încăperilor tehnice

De compresor - 6...10 m2; de transformator – 10...12 m2.

4.3.10 Calculul suprafeţelor încăperilor de uz social

Suprafaţa încăperilor de uz social Sus , m2 se determină:

Sus = fm · ∑ Рn /ρ , (4.58) unde fm – normă sanitară pentru un muncitor, m2/muncitor (tab. 4.29);

∑Рn – numărul total de muncitori (compartiment 4.3.4); ρ – numărul specific de lucrători la o unitate de inventar sau

la un m2 de suprafaţă (tab. 4.29).

75

4.3.11 Calculul suprafeţelor încăperilor administrative ale serviciului de service tehnic al S.S.A.

Tabelul 4.38 – Numărul recomandat de personal

administrativ al serviciului de service tehnic Denumirea

personalului al serviciului de service tehnic

Numărul recomandat de personal pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru:

Numărul primit

de personal

până la 10

de la 10 până 20

de la 30 până 40

peste 50

Brigadier 1- îndeplineşte şi

funcţiile de recepţioner,

dispecer şi de service-manager

1- îndeplineşte şi

funcţiile de service-

manager şi dispecer

5 8

Recepţioner - 1 2 4 Service - manager

- 1 1 1+1 adjunct

Dispecer - - 1 2 Funcţionar de oficiu (clerk)

- - 1 2

Casier 1 2 3 4 Suprafaţa oficiului service - managerului 10 - 15 m2. Oficiul

recepţionerului posedă comunicarea directă cu sectorul de recepţionare. Suprafaţa recomandată 6 m2 pentru primul şi plus 3 m2

pentru fiecare următor colaborator. Dispeceratul se amplasează în aşa mod ca să fie asigurată vizibilitatea posturilor. Suprafaţa recomandată 5 m2 pentru un lucrător. Oficiul serviciului de service tehnic se amplasează în apropierea cu oficiul managerului. Suprafaţa recomandată 8 m2 pentru primul şi plus 5 m2 pentru fiecare următor colaborator. Casa se amplasează în apropierea cu oficiul recepţionerului, suprafaţa recomandată - 3 m2 pentru un lucrător. Suprafaţa minimă a depozitului pentru blanchete este de 5 m2. Sala de aşteptare (încăpere pentru clienţi) ocupă suprafaţa de 2,5 m2 pentru fiecare client şi se amplasează în apropierea cu sala de demonstrare a automobilelor şi caselor (numărul zilnic de clienţi alcătuieşte 3% din numărul de automobile deservite la S.S.A.).

76

Sala de expoziţie a automobilelor ocupă suprafaţa 25 – 30 m2

pentru un automobil. Numărul de automobile în sala de expoziţie aproximativ este egal cu numărul de automobile vândute in timp de 3 – 4 săptămâni.

4.4 Locurile de muncă ale sectoarelor de producţie

4.4.1 Generalităţi Locul de muncă în sectorul de producţie reprezintă o parte

din suprafaţa tehnologică a sectorului pe care se amplasează unul sau mai mulţi executanţi; o unitate de utilaj tehnologic; echipamente tehnologice; inventar pentru păstrarea materialelor, pieselor de schimb, semifabricatelor, deşeurilor şi instrumentelor; instalaţiilor de ridicare – transportare; mijloacelor de securitate a muncii şi pe un timp limitat obiectul de producţie (automobil, agregat, ansamblu, piesa sau semifabricat) şi materiale.

Tabelul 4.39 - Clasificarea locurilor de muncă

Clasificarea Tipul locului de muncă După număr de executanţi Individual

Colectiv După nivel de mecanizare a muncii

Manual Mecanizat

Semiautomatizat Automatizat

După tipul operaţiilor efectuate

De bază Auxiliar

După nivel de specializare Universal Specializat

Special După grad de mobilitate Mobil

Staţionar După poză de lucru a executantului

Verticală Şezând pe scaun

Variabilă

77

Locurile de muncă mobile de regulă sunt destinate pentru efectuarea lucrărilor nemijlocit pe automobil (lucrările la posturi). Locurile de muncă staţionare sunt destinate pentru efectuarea lucrărilor de reparaţie a părţilor componente demontate de pe automobil şi pentru efectuarea operaţiilor de fabricare şi de recondiţionare a pieselor.

Numărul de locuri de muncă pentru efectuarea lucrărilor la posturi poate fi determinat cu relaţia (compartimentul 4.2 sau 4.3): Хi = Тi · φ / (Fp· Рm· η), (4.59) unde Тi – volumul anual de lucru la posturi, om· h;

φ - coeficientul de rezervare al posturilor; Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h; Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la

un post; η - coeficientul de utilizare al timpului de lucru.

Tabelul 4.40 - Specializarea posturilor de RC [3]

Destinaţia posturilor de reparaţie curentă a automobilelor

Raportul procentual

Înlocuirea motoarelor 11-13 Înlocuirea şi reglarea ansamblurilor motoarelor 4-6 Înlocuirea agregatelor şi ansamblurilor transmisiei 12-16 Înlocuirea şi reglarea echipamentului electric şi instalaţiei de alimentare cu combustibil

7-9

Înlocuirea ansamblurilor şi pieselor părţii rulante 9-11 Demontarea şi montarea roţilor pe automobil 8-10 Înlocuirea şi reglarea ansamblurilor şi pieselor sistemului de frânare

10-12

Înlocuirea şi reglarea ansamblurilor şi pieselor sistemului de direcţie

12-14

Înlocuirea pieselor cabinei şi caroseriei 7-9 Posturi universale 9-11

78

La fel lucrările de ungere pot fi efectuate la posturile specializate respective.

Numărul de locuri de muncă pentru efectuarea lucrărilor de reparaţie a părţilor componente demontate de pe automobil şi pentru efectuarea operaţiilor de fabricare şi de recondiţionare a pieselor poate fi determinat cu relaţia:

Lmi = Тli / (Fli· Рm· η), (4.60) unde Тli – volumul anual de lucru efectuat la locul de muncă de tip respectiv, om· h;

Fli – fondul nominal anual al timpului de lucru al locului de muncă, h;

Рm – numărul de muncitori, care lucrează simultan la un loc de muncă;

η - coeficientul de utilizare al timpului de lucru al locului de muncă.

În cazul lipsei informaţiei despre volumele anuale de lucru efectuate la locuri de muncă, numărul şi destinaţia locurilor de muncă pot fi determinate în baza schemei procesului de producţie al sectorului.

De exemplu, in sectorul de tapiţerie (fig. 4.1) pot fi prevăzute următoarele locuri de muncă:

№1 – dezasamblarea şi defectarea scaunelor, spătarelor şi banchetelor;

№2 – croirea căptuşelilor spătarelor, banchetelor şi salonului automobilelor;

№3 – cusutul căptuşelilor spătarelor, banchetelor şi salonului automobilelor;

№4 – asamblarea scaunelor, spătarelor şi banchetelor.

79

Figura 4.1 – Schema procesului de producţie al sectorului de tapiţerie

80

4.4.2 Înzestrarea locurilor de muncă Înzestrarea locurilor de muncă ale sectoarelor de producţie

prevede asigurarea locurilor cu mijloace, necesare pentru crearea condiţiilor necesare lucrătorilor pentru îndeplinirea efectivă a funcţiilor sale:

• utilaje tehnologice; • utilaje de ridicare – transportare; • echipamente tehnologice; • inventar (de producţie şi gospodăresc); • documentaţia normativă, tehnică şi tehnologică –

îndrumări de exploatare şi reparaţie a automobilelor, prescripţii tehnice pentru reparaţii, cataloagele pieselor şi ansamblurilor, desene de lucru, prescripţii tehnice pentru materiale, seturi de documente ale proceselor tehnologice efectuate la locul de muncă, placarde pe construcţia, deservirea tehnică şi reparaţia automobilelor etc.;

• documentaţia privind securitatea şi sănătatea în muncă – instrucţiuni de securitate şi sănătate în muncă, registru pentru instruire la locul de muncă, placarde pe tehnica securităţii şi securitatea antiincendiară;

• mijloace de siguranţă – parapete de protecţie, ecrane, mijloace individuale de protecţie (ochelari, respirator, mănuşi, îmbrăcăminte şi încălţăminte speciale), mijloace de protecţie antiincendiară, semne de avertizare despre pericolele respective, mijloace de ventilare de extragere;

• mijloace de iluminare – generală pentru toată încăpere a şi locală pentru zona de lucru;

• mijloace de semnalizare – sonore, de lumină şi semne; • mijloace de întreţinere la locul de muncă a microclimei –

aparate de încălzire, ventilarea de refulare; • mijloace de estetică a interiorului – florărie, draperii,

jaluzele etc.; • la necesitate mijloace de comunicare.

81

Utilajele tehnologice pentru service auto pot fi clasificate în două grupe. La prima grupă se referă utilajul care se utilizează doar în procesele tehnologice de deservire tehnică şi reparaţie a automobilelor:

• utilaj de control – diagnosticare; • utilaj şi echipament tehnologic pentru lucrări de

dezasamblare, asamblare şi reparaţie a automobilelor şi părţilor componente a acestora;

• utilaj pentru lucrări de reglare; • utilaj de spălare – curăţare a automobilelor, agregatelor şi

pieselor; • utilaj de ungere şi de alimentare a agregatelor şi sistemelor

automobilelor cu materiale de exploatare; • utilaj de ridicare şi de transportare a automobilelor şi părţilor

componente a acestora la efectuarea acţiunilor tehnice; • utilaj de demontare, montare, reparaţie, umflare a

anvelopelor şi de echilibrare a roţilor; • utilaj de vopsire a automobilelor, agregatelor, pieselor şi de

prelucrare anticorosivă a caroseriilor; La grupa a doua se referă utilajul care se utilizează la

întreprinderi cu diferite destinaţii: • utilaj pentru efectuarea lucrărilor de sudare, forjare,

tinichigerie, arămărie, tâmplărie, prelucrare mecanică, electrotehnice, radiotehnice;

• utilaj utilizat pentru exploatarea reţelelor inginereşti, sistemelor de încălzire, ventilare, aprovizionare cu apă etc. Criteriile pentru alegerea corectă a utilajelor sunt următoare:

• parametrii tehnici, care trebuie să corespundă tipului, parametrilor şi particularităţilor constructive ale automobilelor sau agregatelor pentru care este destinat utilajul ales;

• proprietăţi de exploatare – fiabilitatea, asigurarea calităţii lucrărilor efectuate, siguranţa, inclusiv ecologică;

• proprietăţi fiziologice – estetica, comoditatea la efectuarea lucrărilor, influenţa asupra sănătăţii omului (oboseala, vibraţia,

82

zgomot, degajări nocive, temperatura, iluminarea etc.); • proprietăţi economice – productivitatea, consum de energie,

preţ, cheltuieli curente pentru întreţinere; • prezenţa certificatului de conformitate al utilajului.

4.4.3 Solicitarea locurilor de muncă Potenţialul de producţie al sectorului pP , om⋅h poate fi

determinat cu relaţia:

,KPFPn

1itimiiEip ∑

=

⋅⋅η⋅= (4.61)

unde EiF - fondul efectiv anual al locului de muncă, h (tab. 4.15);

iη - coeficientul de utilizare al timpului de lucru al locului de muncă (η = 0,95 – 0,97) ;

miP - numărul de muncitori care lucrează simultan la un loc de muncă (pentru posturi tab. 4.17 şi 4.18, pentru celelalte sectoare

1Pmi = );

tiK - coeficientul care caracterizează nivelul tehnico – organizatoric al producţiei ( )0,19,0Kti ÷= ;

n - numărul de locuri de muncă în sector. Coeficientul de solicitare al locurilor de muncă sK poate fi

determinat cu relaţia:

p

asec

s PTK = , (4.62)

unde asecT - volumul total de lucru efectuat în sector, om⋅h

4.4.4 Determinarea indicilor de mecanizare a procesului

de producţie Nivelul de mecanizare al procesului de producţie Y, %

determină partea lucrului mecanizat în volumul total de lucru:

100TTY

t

m ⋅= , (4.63)

83

unde mT - manopera operaţiilor mecanizate a procesului de producţie, om⋅min.;

tT - manopera totală a tuturor operaţiilor a procesului de producţie, om⋅min. Gradul de mecanizare a procesului de producţie G, % determină înlocuirea funcţiilor de lucru ale omului cu utilizarea utilajului în comparaţie cu procesul de producţie deplin automatizat. Numărul de funcţii de lucru ale omului înlocuite cu utilajul respectiv se determină convenţional cu numărul respectiv de „verigi” ale utilajului iZ ( 0Zo = pentru instrument manual;

1Z1 = pentru maşini cu acţionare manuală; 2Z2 = pentru maşini manuale mecanizate alimentate cu energie de la surse speciale;

3Z3 = pentru maşini mecanizate; 5,3Z 5,3 = pentru maşini semiautomate; 4Z4 = pentru maşini automate). Caracteristica mai profundă a utilajului respectiv cu numărul de „verigi” corespunzătoare este dată în [13]. Operaţiile efectuate cu maşini 0Z0 = sunt operaţiile manuale, cu 1Z = până la 3 sunt operaţiile mecanizate şi cu

5,3Z = până la 4 sunt operaţiile automatizate. Gradul de mecanizare G, % poate fi determinat cu relaţia:

,100N4

MZMZMZMZMZG 445,35,3332211 ⋅

⋅⋅+⋅+⋅+⋅+⋅

= (4.64)

unde 45,3321 M,M,M,M,M - numărul de operaţii mecanizate efectuate cu utilizarea utilajelor cu numărul de „verigi” respectiv: ;4Z,5,3Z,3Z,2Z,1Z 45,3321 ===== N – numărul total de operaţii ale procesului de producţie. Gradul de mecanizare al procesului de producţie minimal:

%3735:RC%;3330:RT%;3532:RT%;7565:RZ 21 ÷÷÷÷ [3].

84

4.4.5 Organizarea deservirii locurilor de muncă Deservirea locului de muncă reprezintă un sistem de măsuri

necesare pentru asigurarea lucrului cu toate cele necesare pentru funcţionarea continuă a procesului de producţie al sectorului (întreprinderii).

Sunt prevăzute următoarele funcţii de deservire a locurilor de muncă:

• de pregătire a producţiei – completarea obiectelor de muncă, eliberarea sarcinii de producţie şi documentaţiei tehnice sau tehnologice, instruirea la locul de muncă;

• instrumentală – asigurarea cu instrumente şi dispozitive, ascuţirea şi reparaţia instrumentelor;

• de ajustare – ajustarea utilajelor şi echipamentelor tehnologice;

• de transport – depozitare – recepţionarea, evidenţa, păstrarea şi livrarea materialelor, pieselor de schimb, instrumentelor, expedierea obiectelor şi mijloacelor de muncă la locuri de muncă, expedierea produselor finale de la locuri de muncă;

• de control – controlul calităţii lucrărilor efectuate, controlul respectării regimurilor tehnologice, evidenţa şi întreţinerea mijloacelor de măsurare;

• de întreţinere a utilajelor – deservirea şi reparaţia; • de întreţinere a construcţiilor (încăperilor) şi reţelelor

inginereşti – reparaţia curentă; • de gospodărie – curăţarea sistematică a încăperilor şi

teritoriului, asigurarea sanitar – igienică a condiţiilor de muncă.

Funcţiile menţionate pot fi îndeplinite centralizat de serviciile respective ale întreprinderii (serviciul mecanicului şef, serviciul de control tehnic) sau decentralizat de muncitorii productivi şi auxiliari şi de maistru (brigadier). Sistemul centralizat poate fi utilizat pentru întreprinderi mari.

85

4.5 Calculul suprafeţei încăperii sectorului de producţie Suprafaţa încăperii de producţie Sp , m2 pentru efectuarea

lucrărilor la posturi se determină cu relaţia: Sp = fa · Хi · Kd, (4.65)

unde fa – suprafaţa de gabarit a automobilului, m2 ; Хi – numărul de posturi în încăperea respectivă; Kd – coeficientul de densitate a amplasării posturilor

(Kd=5...6). Suprafaţa încăperii de producţie pentru efectuarea lucrărilor

în sectoarele fără posturi Ss , m2 se determină cu relaţia: Ss = ∑fut · Kd , (4.66)

unde ∑fut – suprafaţa totală ocupată de utilaje în plan, m2 ; Kd – coeficientul de densitate a amplasării utilajelor

(Kd = 4...4,5). 4.6 Calculul necesarului de resurse energetice 4.6.1 Calculul necesarului de energie electrică Necesarul de energie electrică pentru funcţionarea utilajelor

uW , kW⋅h, poate fi determinat cu relaţia: ( )∑ η⋅⋅⋅= iCiEiiu KFPW , (4.67)

unde iP – puterea instalată la utilaje, kW; EiF – fondul efectiv anual de lucru al utilajelor, h; Cik – coeficientul de cerere ( )50,045,0kCi ÷= [3];

iη – coeficientul de solicitare (tab. 4.41). Tabelul 4.41 – Valoarea coeficienţilor de solicitare iη [3]

Denumirea utilajelor Valoarea iη 1. De diagnosticare, de control, de încercare, de

reglare, de spălare, de curăţire. 0,5

2. De vopsire, de fierărie, de sudare, de RC a caroseriilor.

0,6

3. De prelucrare mecanică, de tâmplărie, de demontare – montare, electrotehnice.

0,7

86

Necesarul de energie electrică pentru lumină LW , kW⋅h, se determină cu relaţia: STRWL ⋅⋅= , (4.68) unde R - normă de consum specific al energiei electrice la 1 m2 a suprafeţei podelii sectorului, kW/m2 (tab. 4.42);

T - durata medie de lucru a luminii electrice pe an, h; S - suprafaţa încăperii sectorului, m2.

Tabelul 4.42 – Normele de consum specific al energiei

electrice pentru lumină R Denumirea sectorului Valoarea R,

kW/m2 1. De prelucrare mecanică 0,025÷0,030 2. De agregate, electrotehnic, de întreţinere a

instalaţiei de alimentare cu combustibil. 0,020÷0,025

3. Celelalte sectoare. 0,014÷0,016 Necesarul total de energie electrică EW , kW⋅h, se determină cu relaţia: LU WWW

E+= (4.69)

4.6.2 Calculul necesarului de energie termică

Necesarul de energie termică înQ , GCal, pentru încălzirea încăperii se determină cu relaţia:

( ) 6sexînînînîn 10TttqVQ −⋅⋅−⋅⋅= , (4.70)

unde înV - volumul încăperii, m3; înq - consumul specific de căldură pentru încălzire,

kCal/h⋅m3⋅oC (qîn = 0,45 ÷ 0,55); înt - temperatura medie în interiorul încăperii în perioada

încălzirii, oC; ext - temperatura medie din exterior, oC;

sT - durata sezonului de încălzire, h. Necesarul de energie termică VQ , GCal, pentru ventilarea

încăperii se determină cu relaţia:

87

( ) 6sexinVînV 10TttqVQ −⋅⋅−⋅⋅= , (4.71)

unde Vq - consumul specific de căldură pentru ventilare, kCal/h⋅m3⋅oC (qv = 0,15 ÷ 0,25).

4.6.3 Calculul necesarului de apă Necesarul de apă pentru maşini de spălat aQ , m3, se

determină cu relaţia: a

iaa NqQ ⋅= , (4.72) unde qa- consumul specific de apă pentru spălarea unui obiect (agregat, automobil etc.), m3 (conform paşaportului instalaţiei de spălare);

aiN - numărul de obiecte spălate anual.

Necesarul de apă pentru băile de spălare Qb, m3, se determină cu relaţia:

bbb nq25,1Q ⋅⋅= , (4.73) unde bq - capacitatea băii de spălare, m3;

bn - numărul de schimburi periodice pe an ale soluţiei din baia de spălare.

Necesarul de apă pentru procesele tehnologice de pregătire pentru vopsire a automobilelor Qvp, m3, se determină cu relaţia:

Qvp = qvp· 60· ZL· kc· 10-3, (4.74) unde qvp – consumul specific de apă, l/min (qvp = 7 – 12 l/min);

ZL- numărul zilelor anuale lucrătoare ale sectorului de vopsire;

kc – coeficient de cerere. Necesarul de apă pentru necesităţi individuale Qin, m3, se

determină cu relaţia: Qin = ZL· C· P · (qin + 0,75· qd /dd) ·10-3, (4.75)

unde ZL- numărul zilelor anuale lucrătoare ale sectorului; C – numărul de schimburi; P - numărul de lucrători în sector; qin – normă de consum a apei de un lucrător într-un schimb,

l/lucrător; qin= 45 l /lucrător pentru sectoare termice şi qin= 25 l/lucrător

88

pentru alte sectoare; qd – normă de consum a apei pentru un duş, l/h; dd – numărul de muncitori pentru un duş (dd = 3 – 5). Necesarul de apă pentru necesităţi neprevăzute alcătuieşte

10% din necesarul calculat.

4.6.4 Calculul necesarului de acetilenă şi carbid pentru sudare

Necesarul anual de acetilenă acG , m3: η⋅⋅⋅= cEacac KFqG (4.76)

unde acq – consumul specific de acetilenă de un bec de sudură (arzător), m3/h în dependenţă de numărul de vârf (Nr.3 – 0,25 ÷ 0,4 m3/h; Nr.4 – 0,4 ÷ 0,7 m3/h; Nr.5 – 0,7 ÷ 1,1 m3/h);

EF – fondul efectiv anual de lucru al instalaţiei de sudare cu acetilenă, h;

cK – coeficientul de cerere (Kc = 0,4 ÷ 0,5); η – coeficientul de solicitare (η = 0,5 ÷ 0,7). Necesarul de carbid Gc, kg, se determină cu relaţia: Gc = 2,1· Gac (4.77)

4.6.5 Calculul necesarului de oxigen pentru sudare Necesarul anual de oxigen oxG , m3: acox G1,1G ⋅= (4.78)

4.6.6 Calculul necesarului de aer comprimat şi caracteristicilor compresorului

Consumul de aer comprimat acV , l/min se determină cu relaţia:

aKqV caac ⋅⋅= ∑ , (4.79) unde aq - consumul specific de aer comprimat de un consumător, l/min (tab. 4.43);

cK - coeficientul de cerere (tab. 4.43); a – coeficientul de pierderi în comunicaţii de aer comprimat

(a=1,2÷1,3).

89

Tabelul 4.43 - Consumul specific de aer comprimat aq

Denumirea instalaţiilor aq , l/min Kc 1. Şurubelniţa pentru piuliţe 110÷ 250 0,2 2. Maşina de găurit 500 ÷ 600 0,3 3. Maşina de şlefuit 250 ÷ 450 0,6 4. Instalaţie (ciocan) de nituire 200 ÷ 400 0,3 5. Foarfece pentru metal 600 ÷ 700 0,3 6. Acţionările pneumatice pentru

strunguri (standuri) 50 ÷ 90

0,2 7. Pulverizator pentru vopsea 200 ÷ 400 0,6 8. Pistol suflant 100÷ 250 0,2

Productivitatea compresorului Pc, l/min se determină cu relaţia:

Pc = (1,4 – 1,6)· Vac (4.80) Volumul necesar al resiverului Vr, l se determină cu relaţia: Vr = (1,1 – 1,2)· Vac (4.81)

4.7 Personalul sectoarelor de producţie Numărul nominal de muncitori productivi Рn :

Рn= Тsec / Fn , (4.82) Numărul efectiv de muncitori productivi Рe :

Рe= Тsec / Fe , (4.83) unde Тsec–volumul anual de lucru în sector, om· h;

Fn - fondul nominal anual al timpului de lucru, h ( tab. 4.12); Fe - fondul efectiv anual al timpului de lucru, h ( tab. 4.12). Numărul de muncitori auxiliari Рa alcătuieşte 25 – 30% din

numărul de muncitori productivi. Cerinţe faţă de personal:

• meseria; • funcţiile de bază – efectuarea lucrărilor în conformitate cu

documentaţia tehnologică; • funcţiile auxiliare – primirea sarcinii de lucru, pregătirea şi

aşezarea instrumentelor, deservirea locului de muncă etc.; • nivelul minim de calificare – categoria, experienţa;

90

• studii – de bază, profesionale, perfecţionarea; • cerinţe suplimentare – vârsta minimă, sex, contraindicaţii

medicale etc. Tabelul 4.44 – Motivaţia personalului

Forma de motivaţie Conţinutul

Motivaţia materială

Salarizarea Salarizarea în regie Salarizarea în acord Comision

Bonusuri Remunerarea din contul profitului întreprinderii

Participarea la capitalul acţionarilor

Dividende de la acţiuni

Participarea în profit Partea în profit

Motivaţia convenţional nematerială

Reduceri Reduceri la servicii prestate de întreprindere

Creditarea preferenţială

Eliberarea creditelor preferenţiale pentru construcţii, mărfuri etc.

Servicii medicale Asigurarea medicală

Perfecţionarea

Burse pentru studii profesionale şi universitare, perfecţionarea în cadrul întreprinderii

Programe de construcţie a locuinţelor

Construcţia locuinţelor pentru personalul întreprinderii cu preţuri preferenţiale

Motivaţia nematerială

Recunoaşterea publică

Conferirea titlurilor onorifice, înmânarea diplomelor de onoare şi decoraţiilor, poză pe panou de onoare etc.

91

4.8 Securitatea şi sănătatea în muncă

4.8.1 Condiţiile de muncă La proiectarea sectoarelor de producţie trebuie de asigurat condiţiile sanitar – igienice, estetice şi ergonomice. Condiţiile sanitar – igienice sunt stabilite de Regulile şi Normele Igienice pentru întreprinderi de transport auto şi service auto aprobate de medicul – şef de medicină preventivă a Republicii Moldova (RNI 2001) [14]:

• condiţiile meteorologice – temperatura aerului şi suprafeţelor, umiditatea relativă şi viteza curentului de aer;

• concentraţia (CMA) compuşilor nocivi; • iluminarea şi încălzirea; • zgomot şi vibraţia.

Tabelul 4.45 – Condiţiile meteorologice [14]

Perio

ada

anul

ui

Cheltuielile de energie

Valoarea normativelor

Tem

pera

tura

ae

rulu

i, °C

Tem

pera

tura

su

praf

eţel

or, °

C

Um

idita

tea

rela

tivă,

%

Vite

za c

urenţil

or

de a

er, m

/s

rece

până la 139 W (120 kcal/h) 22-24 21-25 60-40 0,1 140-174 W (121-150 kcal/h) 21-23 20-24 60-40 0,1 175-232 W (151-200 kcal/h) 19-21 18-22 60-40 0,2 233-290 W (201-250 kcal/h) 17-19 16-20 60-40 0,2

peste 290 W (peste 251kcal/h) 16-18 15-19 60-40 0,3

caldă

până la 139 W (120 kcal/h) 23-25 22-26 60-40 0,1 140-174 W (121-150 kcal/h) 22-24 21-25 60-40 0,1 175-232 W (151-200 kcal/h) 20-22 19-23 60-40 0,2 233-290 W (201-250 kcal/h) 19-21 18-22 60-40 0,2

peste 290 W (peste 251kcal/h) 18-20 17-21 60-40 0,3

92

Tabelul 4.46 – Caracteristica igienică a proceselor tehnologice de deservire tehnică şi reparaţie a automobilelor [14]

Procesul tehnologic Factorul chimic CMA,

mg/m3Clasa de toxicitate

Acţiunea asupra organismului

1 2 3 4 5 Curăţirea şi spălarea automobilelor

Aerosol de uleiuri tehnice

5 III Alergică

Diagnosticare Oxid de carbon Hidrocarburi

20 300

IV IV

Toxică Alergică

Revizia tehnică Oxid de carbon Hidrocarburi

20 300

IV IV

Toxică Alergică

Reparaţia motoarelor

Oxid de carbon Hidrocarburi

20 300

IV IV

Toxică Alergică

Reparaţia carburatoarelor şi sistemelor de injectare

Hidrocarburi Tetraetil de Pb Benzină

300 0,005 100

IV I

IV

Alergică Neurotoxică Neurotoxică şi alergică

Sudare Aerosol de sudare, după Mn Oxid de carbon

0,2

20

II

IV

Toxică Toxică

Rectificare şi chituire

Pulberi Xilol Toluol Butilacetat Etilacetat

4 50 50 200 200

IV III III IV IV

Fibrinogenă Iritantă. Alergică Iritantă Iritantă

Tâmplărie şi tapiţerie Pulberi 4 IV Fibrinogenă

Vopsire

Acetonă Xilol Toluol Butilacetat Etilacetat

200

50 50 200 200

IV

III III IV IV

Iritantă, asupra ţesutului cutanat Iritantă Alergică Iritantă Iritantă

Reparaţia şi încărcarea bateriilor de acumulatoare

Plumb Acid sulfuric

0,01

10

I

II

Acţiune neurotoxică şi asupra aparatului neuro-muscular

Toxică

93


Vulcanizarea cauciucurilor

Tiuran Oxid de carbon Pulbere

0,5 20 4

II IV IV

Alergică Toxică Fibrinogenă

Echilibrarea şi reparaţia roţilor


20 300

IV IV

Toxică Alergică

Reglarea unghiurilor roţilor directoare


20 300

IV IV

Toxică Alergică

Reparaţia radiatoarelor

Plumb

Acid sulfuric Oxid de carbon Hidrocarburi

0,01

10 20 300

I

II IV IV

Neurotoxică; asupra aparatului neuro-muscular Toxică Toxică Alergică

Tabelul 4.47 – Normele de iluminare [14]

Procesul tehnologic

Cat

egor

ia

lucr

ului

vi

zual

Iluminarea, lx

combinată generală

Curăţarea şi spălarea automobilelor VI - 150 Diagnosticare V a 300 200 Deservirea tehnică şi reparaţie Canale de vizitare VI - 150 Reparaţia motoarelor

IV a 750 300 Reparaţia carburatoarelor şi aparaturii de injectare Sudare Rectificare şi chituire Vopsire III a 2000 500 Tâmplărie şi tapiţerie

V a 300 200

Reparaţia şi încărcarea bateriilor de acumulator Vulcanizarea cauciucurilor Echilibrarea şi reparaţia roţilor Reglarea unghiurilor Reparaţia radiatoarelor IV в 300 200

94

Tabelul 4.48 – Normele de zgomot [14]

Procesul tehnologic Nivelul zgomotului, dBA

Curăţarea şi spălarea automobilelor 80 Diagnosticare

75 Deservirea tehnică şi reparaţia automobilelor Reparaţia motoarelor 80 Reparaţia carburatoarelor şi sistemelor de injectare 80

Sudare 80 Rectificare şi chituire 80 Tâmplărie şi tapiserie 80 Vopsire 80 Reparaţia şi încărcarea acumulatoarelor 80 Vulcanizarea cauciucurilor 80 Echilibrarea şi reparaţia roţilor 80 Reglarea unghiurilor 80 Reparaţia radiatoarelor 80

Tabelul 4.49 – Normele de vibraţie [14]

Procesele tehnologice

Bandele de octave cu

frecvenţă medie geometrică, Hz

Nivelul maximal admisibil vibroacceleraţia vibroviteza m/s2 dB m/s⋅10-2 dB

1. Rectificarea manuală sau mecanică

2. Echilibrarea roţilor

3. Lucrările de lăcătuşărie

8 1,4 123 2,8 115 16 1,4 123 1,4 109

31,5 2,8 129 1,4 109 63 5,6 135 1,4 109

125 11,0 141 1,4 109 250 22,0 147 1,4 109 500 45,0 153 1,4 109

1000 89,0 159 1,4 109 Condiţiile estetice influenţează asupra părţii emoţionale a

procesului de muncă. Condiţiile estetice reprezintă definitivarea colorată a interiorului încăperii şi utilajelor, iluminarea eficientă a locului de muncă, estetica utilajelor şi inventarului, utilizarea

95

îmbrăcămintei de lucru comode şi plăcute. Pozitiv influenţează asupra organismului omului culorile de

la galben până la azuriu şi respectiv negativ – culorile mai saturate: roşu şi albastru strălucitor, care provoacă oboseala vizuală.

Pereţii încăperii se recomandă până la înălţimea de 1,8 m de acoperit cu teracotă de culoare verde deschisă (de salată), care influenţează binefăcător asupra sistemului nervos al omului şi favorizează creşterea productivităţii şi calităţii muncii.

Pereţii şi podul se recomandă de vopsit cu soluţie de cretă cu ton azuriu, galben sau verde.

Pentru elementele fixe ale utilajelor se recomandă culoarea verde, iar pentru elementele mobile sau traumatic periculoase – culoarea galbenă sau roşie cu fâşii galbene.

Butonul de pornire al utilajelor este de culoare verde şi respectiv butonul STOP- de culoare roşie.

Conductele de apă se vopsesc cu vopsea de culoare verde iar conductele de aer – de culoare azurie.

Ergonomica reprezintă studierea omului în condiţiile de producţie cu scopul optimizării condiţiilor de muncă ţinând cont de antropologia fizică, economisirea puterii etc.

Condiţiile ergonomice determină organizarea locului de muncă în spaţiu, condiţiile de ridicare şi expediere manuală a încărcăturilor, lipsa operaţiilor monotone etc.

Organizarea locului de muncă în spaţiu reprezintă amplasarea în ordinea stabilită a mijloacelor de înzestrare ale locurilor de muncă faţă de muncitor în limitele spaţiului respectiv.

Zona de lucru reprezintă o parte din spaţiul locului de muncă în care sunt efectuate procesele de muncă. Este necesar ca să fie prevăzut spaţiu destul pentru efectuarea lucrărilor şi lucrătorul să dispună de posibilitatea de a schimba liber poziţia corpului său în procesul de lucru.

Poza lucrătorului va fi mai puţin obositoare în condiţiile de proiectare corectă a zonei de lucru. Zona de lucru este proiectată corect în cazul când proiecţia centrului de greutate al corpului muncitorului se află în limitele suprafeţei de sprijin (fig. 4.2).

96

Figura 4.2 - Schema pozei de lucru în poziţia stabilă (а, b)

şi instabilă (c, d) Cerinţele faţă de locuri de muncă în poză şezând pe scaun

sunt reglementate de GOST 12.2.033-78 (fig. 4.3 a) şi respectiv în poziţia verticală - de GOST 12.2.032-78 (fig. 4.3 b).

Poziţia verticală este caracterizată de un echilibru instabil, însă mai mică este sarcina la coloana vertebrală şi la coşul pieptului omului, mai bune sunt condiţiile de vizibilitate şi de mişcare. Poziţia verticală este mai obositoare deoarece este necesar lucrul muşchilor pentru asigurarea echilibrului corpului.

Figura 4.3 – Dimensiunile zonei de lucru a) - dimensiunile zonei pentru poză şezând pe scaun; b) - dimensiunile zonei

pentru poză verticală; 1 şi c – zonă optimală; 2 şi d - zonă maximală.

97

Poza şezând pe scaun posedă avantaje în comparaţie cu poza verticală deoarece micşorează sarcina la muşchii picioarelor şi la organele de circulaţie a sângelui, însă aflarea îndelungată în poza dată provoacă gârbovirea, radiculită etc., micşorează zona de accesibilitate şi posibilităţile de forţă.

Condiţiile ergonomice trebuie să asigure schimbarea pozelor fizice ale corpului omului în timpul lucrului, excluderea operaţiilor monotone.

Masa maximă de ridicare şi expediere manuală a încărcăturilor nu poate depăşi 20 kg.

4.8.2 Regimul de lucru şi odihnă Timpul de muncă este timpul de care dispune un executant

pe durata reglementată a zilei de muncă. Este alcătuit din timp productiv şi neproductiv.

Timpul productiv – se efectuează lucrările necesare realizării sarcinii de muncă.

Timpul neproductiv – întreruperi sau se efectuează acţiuni care nu sunt necesare pentru realizarea sarcinii sale de muncă.

Timpul productiv conţine: Timpul de pregătire şi încheiere – executantul înainte de

începerea unei lucrări creează la locul de muncă condiţiile necesare efectuării acesteia şi după terminarea ei aduce locul de muncă în starea iniţială. Apare la începutul şi sfârşitul schimbului.

Timpul operativ – executantul efectuează sau supraveghează lucrările necesare modificării cantitative şi calitative a obiectului muncii, efectuând şi acţiuni ajutătoare pentru ca modificarea să aibă loc.

Timpul de servire a locului de muncă – executantul asigură pe întreaga perioadă a schimbului de muncă atât menţinerea în stare de funcţionare a utilajelor, cât şi organizarea, aprovizionarea, ordinea şi curăţenia locului de muncă. În funcţie de scopul muncii efectuate el se împarte în: timp de servire tehnică (menţinerea în stare normală a utilajului) şi timp de servire organizatorică (organizarea şi îngrijirea locului de muncă).

98

A doua parte a timpului de muncă o constituie timpul neproductiv:

timpul de întreruperi reglementate – procesul de muncă este întrerupt pentru odihnă şi necesităţi fiziologice şi pentru a avea loc întreruperi condiţionate de tehnologie şi organizarea producţiei;

timpul de întreruperi nereglementate – procesul de muncă este întrerupt din cauze nereglementate, care pot fi dependente sau independente de executant. Dependente de executant – încălcarea disciplinei profesionale. Independente de executant – cauze organizatorice, tehnice sau naturale;

timpul de muncă neproductivă – executantul efectuează acţiuni care nu sunt utile desfăşurării normale a procesului de producţie.

Din timpul total de muncă la întreprinderea auto timpul operativ alcătuieşte 88 – 89% , timpul de pregătire şi încheiere – 3,5%, timpul de servire a locului de muncă – 2,5%, timpul de întreruperi reglementate – 5 – 6%.

Pe parcursul schimbului starea psihofizică a muncitorului se schimbă, respectiv se schimbă şi capacitatea de muncă a omului care poate convenţional împărţită în trei etape: perioada sporirii capacităţii de muncă, perioada capacităţii stabile de muncă şi perioada capacităţii scăzute de muncă. Se recomandă întreruperea de 3 minute la sfârşitul primei ore de lucru, de 10 minute peste 2,5–3 ore de lucru şi câte 5 minute peste 6 şi respectiv peste 7 ore de lucru.

4.8.3 Măsuri şi mijloace de protecţie Personalul muncitoresc, care are contact profesional cu

factori nocivi şi nefavorabili trebuie asigurat cu echipament individual de protecţie şi de lucru, alimentaţie de protecţie şi preparate vitaminoase, în conformitate cu Legea RM “Cu privire la protecţia muncii” nr. 625-XII din 02.07.91 şi Normele pentru elaborarea şi realizarea a măsurilor de protecţie a muncii nr. 40 din 16.08.01:

99

Tabelul 4.50 – Criterii de acordare gratuită a echipamentului individual de protecţie şi de lucru pentru lucrători [14]

Nr. ord. Profesia Factorii nocivi

Asortimentul echipamentului

individual de protecţie acordat

Termenul de folosire, în

luni

1 2 3 4 5

1

Lăcătuş, care se ocupă de încărcarea acumulatoarelor Arămar

Pb, acizi

Costum rezistent în contact cu agenţii chimici Mănuşi –“- Şorţ Respirator, mască antigazOchelari

12

1 12

în lucru până la uzare

2 Sudor Îndreptar

Aerosoli de sudare, temperatura sporită, zgură topită

Costum ignifugat Cască termoizolantă Ochelari Mănuşi ignifugat Bocanci

12 24

până la uzare 1 12

3 Zugrav Solvenţi

Costum rezistent în contact cu agenţii chimici Ochelari –“- Mănuşi –“- Bocanci –“- Mască antigaz filtrant

12


în lucru

4 Spălător Mediu apos Costum impermeabil Cizme –“-

12 12

5 Lemnar Zgomot, pulberi

Căşti, antifoane Costum contra prafului Mască –“- Ochelari

până la uzare 12

în lucru până la uzare

6 Vulcanizator Pulberi, CO Ochelari Costum contra prafului Mănuşi


7

Lăcătuş auto Lăcătuş care se ocupă cu reparaţia carburatoarelor şi sistemelor de injectare

Hidrocarburi Ulei tehnic

Costum rezistent în contact cu agenţii chimici Mănuşi

12

1

100


8 Lăcătuş Strungar

Deservirea utilajului mecanic, lichide lubrifiante

Costum Mănuşi Ochelari

12 1

până la uzare

9 Electrician Deservirea utilajului sau tensiune

Mănuşi din cauciuc, Încălţăminte din cauciuc

12 12

10 Lucrător la maşină unealtă

Pulberi abrazive

Ochelari Costum Mănuşi


Echipamentul individual de protecţie şi de lucru trebuie curăţat şi reparat în mod centralizat. Înlăturarea periodică a peliculei uleioase de pe suprafaţa soluţiilor de detergent este o cerinţă obligatorie la spălatul echipamentului individual de protecţie şi de lucru.

Muncitorilor trebuie să li se asigure condiţii de menţinere a igienei personale: lavoar, săpun, paste de tip “mâini curate”, ştergar electric sau şerveţele de unică folosinţă, creme de protecţie a ţesutului cutanat, soluţii dezinfectante, etc. După finisarea lucrului este necesar ca muncitorii să-şi spele mâinile şi corpul cu apă caldă.

La întreprinderi se organizează servicii medicale – pentru o întreprindere sau grupuri de întreprinderi, în funcţie de numărul muncitorilor, conform cerinţelor SNiP 2.09.04.-87* “Edificii administrative şi social-sanitare”.

La locurile de muncă cu risc de accident se vor asigura puncte de prim-ajutor care vor fi amenajate, asigurate, dotate şi vor funcţiona potrivit normelor Ministerului Sănătăţii al RM:

4.8.4 Măsuri antiincendiare Proiectele sectoarelor de producţie să corespundă cerinţelor

generale faţă de securitatea antiincendiară conform GOST 12.1.004-91

101

Tabelul 4.51 - Categoriile antiincendiare şi antiexplozive ale încăperilor

Denumirea sectorului (încăperii) Categoria

încăperii A B V G D

1. Sector de vopsire, depozit de vopsele, depozit de lubrifianţi + + - - -

2. Sector de tâmplărie, de tapiţerie, de montare-demontare a anvelopelor, zona de RT şi RC a automobilelor, pregătirea electrolitului, depozit de anvelope, depozit de piese de schimb

- - + - -

3. Sector de arămărie, sector de arcuri-fierărie - - - + - 4. Zona de spălare-curăţare a automobilelor;

sectoarele: electrotehnic, instalaţiei sistemului de alimentare, de acumulatoare, de tinichigerie, de prelucrare mecanică, de agregate; depozit de agregate, depozit de metale

- - - - +

Încăperile în care se efectuează lucrările termice trebuie să fie izolate de celelalte încăperi cu pereţi - despărţitori rezistenţi la foc şi în apropierea lor să nu fie amplasate încăperile cu degajarea vaporilor vopselelor, gazelor explozive.

Încăperea pentru încărcarea acumulatoarelor se amplasează pe lingă peretele exterior al clădirii, iar la suprafaţa de peste 25 m2 se prevede ieşire directă în afară clădirii.

Încăperile trebuie să fie asigurate cu sistemele şi mijloacele antiincendiare - pentru fiecare 50 m2 se prevede un stingător de foc, pentru fiecare 100 m2 – un scut incendiar şi două stingătoare de foc.

4.8.5 Protecţia mediului înconjurător Sectoarele de producere, cu surse de poluare a mediului cu

substanţe chimice, aerosoli, vapori, pulbere etc. vor fi izolate de restul încăperilor şi dotate cu sisteme eficace de ventilaţie

102

mecanică flux-reflux şi la necesitatea ecologică cu instalaţii de captare şi neutralizare a substanţelor nocive din aerul zonei de muncă şi apele uzate.

Pentru zonele de RZ (spălare-curăţire) a automobilelor de regulă se prevede sistemul de alimentare cu apă fără scurgeri cu purificarea şi cu utilizarea secundară a apei.

Pentru spălarea interioară a furgoanelor destinate transportării produselor alimentare este necesar de utilizat sistemele locale de utilizare secundară a apei.

Sistemele pentru purificarea apei sunt prevăzute şi în sectoarele de acumulatoare, de vopsire, de agregate (spălarea pieselor şi agregatelor), de prelucrare termică.

În sectorul de acumulatoare are loc impurificarea apei în procesul de spălare a acumulatoarelor şi în rezultatul revărsării acidului şi spălării ulterioare a podelei.

În sectorul de vopsire apa impurificată se formează în rezultatul revărsării vopselelor şi dizolvanţilor, la fel şi în procesul de pregătire a suprafeţelor pentru vopsire.

Nu se permite utilizarea secundară a apei pentru spălarea automobilelor destinate transportării substanţelor nocive şi soluţiilor fecale.

4.9 Asigurarea calităţii RT şi RC a automobilelor Calitatea RT (RC) a automobilelor – un ansamblu de

proprietăţi şi caracteristici ale automobilului deservit (reparat) care îi oferă capacitatea de a satisface anumite cerinţe în conformitate cu destinaţia lui.

Asigurarea calităţii – ansamblul activităţilor planificate şi sistematice implementate în cadrul sistemului calităţii pentru furnizarea încrederii că automobilul deservit (reparat) va satisface condiţiile referitoare la calitate (ISO 8402).

103

Asigurarea tehnică a calităţii prevede mecanizarea şi automatizarea procesului de producţie, corespunderea caracteristicilor utilajelor de RT şi RC a automobilelor cerinţelor asigurării nivelului stabilit de calitate, organizarea întreţinerii utilajelor, calitatea documentaţiei tehnice: desenele de lucru, prescripţiile tehnice la lucrările efectuate, normele de consum ale materialelor şi pieselor de schimb, paşapoartele şi instrucţiunile de exploatare ale utilajelor, literatura tehnică referitor la construcţia automobilelor etc.

Asigurarea tehnologică a calităţii prevede utilizarea tehnologiilor şi materialelor moderne (de perspectivă), calitatea documentaţiei tehnologice, disciplina tehnologică (executarea lucrărilor în volumul stabilit şi în strictă conformitate cu documentaţia tehnologică) etc.

Asigurarea materială a calităţii prevede asigurarea procesului de producţie cu materiale, instrumente, dispozitive, piese de schimb.

Asigurarea metrologică a calităţii prevede determinarea necesităţii producţiei în mijloacele de măsurare pentru asigurarea preciziei stabilite a măsurărilor, achiziţionarea şi evidenţa mijloacelor de măsurare, organizarea controlului, încercărilor şi verificarea mijloacelor de măsurare, controlul documentaţiei normative, tehnice şi tehnologice, implementarea standardelor respective, elaborarea şi implementarea prescripţiilor tehnice.

Asigurarea psihofizică a calităţii prevede optimizarea numărului de muncitori, calificarea muncitorilor, respectarea cerinţelor ergonomice la efectuarea lucrărilor, respectarea cerinţelor fiziologice faţă de utilajul utilizat (comoditatea pentru exploatare, gradul minimal de oboseală la efectuarea lucrărilor, lipsa influenţei negative asupra organismului omului), asigurarea regimului optimal de muncă şi odihnă a muncitorilor, organizarea instruirii muncitorilor, progresivitatea normelor de timp.

104

Asigurarea sociologică a calităţii prevede asigurarea lucrărilor cu serviciile sociale, estetica locurilor de muncă, compatibilitatea lucrătorilor, eficienţa salarizării muncii.

Controlul calităţii este o totalitate de operaţii de control efectuate la toate etapele procesului de producţie – de la recepţionarea automobilului în sectorul de producţie până la livrarea automobilului posesorului.

4.10 Elaborarea planului tehnologic al sectorului Sistematizarea sectorului prevede amplasarea optimală în

planul sectorului a locurilor de muncă şi respectiv utilajelor tehnologice şi inventarului, pentru a asigura continuitatea şi consecutivitatea raţională a procesului de producţie şi pentru a oferi lucrătorilor condiţiile necesare pentru munca productivă şi fără traumatism.

Cantitatea şi consecutivitatea raţională a procesului de producţie sunt determinate de schema organizării procesului de producţie elaborate anterior.

La fel amplasarea utilajelor şi inventarului se efectuează reieşind din asigurarea cerinţelor privind securitatea şi sănătatea în muncă, asigurarea comodităţii montării şi deservirii utilajelor, respectarea normelor tehnologice de proiectare ONTP-01-91 şi VSN-01-89 (tab. 4.52, 4.53), comoditatea deplasării automobilelor (părţilor componente) de la un loc de muncă la altul.

105

Tabelul 4.52 - Distanţele între utilaje în sectoarele de producţie

Schiţa

Dis

tanţ

a

Valoarea distanţei în dependenţă de gabaritele

utilajelor, m până

0,8x1,0 m de la 0,8x1,0 m

până la 1,5x3,0 mmai mare de 1,5x3,0 m

1 2 3 4 5

- utilaje,

- perete cu coloană

- loc de muncă

1. Utilaje de lăcătuşărie

a

b

v c

d d

e j

a 0,5 0,8 1,2

b 0,5 0,7 1,0

v 1,2 1,7 -

c 2,0 2,5 -

d 0,5 0,6 0,8

e 1,2 1,2 1,5

j 1,0 1,0 1,2

106

Continuarea tabelului 4.52 1 2 3 4 5

2. Utilaje de prelucrare mecanică

a

b

v j

d

e g

d

a 0,7 0,9 1,2

b - 0,8 1,0

v 1,3 1,5 1,8

j 2,0 2,5 2,8

d 0,7 0,8 0,9

e; g 1,3 1,5 1,8

3. Utilaje de fierărie

- ciocan (nicovală)

- alte utilaje

- cuptor

e

e

a

coloanăd

b

b

a 1,0

b 2,5

d 0,4

e 3,0

107

Continuarea tabelului 4.52 1 2 3 4 5

4. Strunguri pentru prelucrarea lemnului

b a

- loc de depozitare

gj

vj

g

a 0,6

b 0,8

j 0,75

g 1,0

v 1,0

j 0,75

g 1,0

5. Utilaje pentru vopsire şi uscare

- cameră de uscare

- hidrofiltru

e

g

- cameră de vopsire

j

v

v

b

g

i

a 1,5

b 1,2

v 1,0

g 1,0

e 1,2

i 1,5

j 0,8

108

Pentru expedierea la locurile de muncă a agregatelor, ansamblurilor şi pieselor cu mijloacele de transportare (cărucioare) pot fi prevăzute treceri cu lăţimea minimală de 2,2 m.

Tabelul 4.53 - Normele de amplasare ale posturilor de RT şi

RC a automobilelor

Schiţa

Dis

tanţ

a Valoarea distanţei în dependenţă de categoria

automobilului, m. Categoria

I Categoria

II şi III Categoria

IV

ad

coloană

- utilaj

gb v

coloanăutilaj

g

j

m me

a 1,2 1,5 2,0

b (fără demontarea

roţilor)1,2 1,6 2,0

b (cu demontarea

roţilor)1,5 1,8 2,5

d 1,0 1,0 1,0

v (fără demontarea

roţilor)1,6 2,0 2,5

v (cu demontarea

roţilor)2,2 2,5 4,0

g 0,7 1,0 1,0

m 1,0 1,0 1,0

e 1,2 1,5 2,0

j 1,5 1,5 2,0

Categoria automobilului se determină în dependenţă de gabaritele automobilului (tab. 4.54)

109

Tabelul 4.54 - Clasificarea automobilelor pe categorii Categoria

automobilului Gabaritele automobilului

Lungimea, m Lăţimea, m I până la 6,0 până la 2,1

II de la 6,0 până la 8,0 de la 2,1 până la 2,5

III de la 8,0 până la 12,0 de la 2,5 până la 2,8 IV mai mult de 12 mai mult de 2,8

Pentru determinarea lăţimii minimale a carosabilului în zonele de RT şi RC a autovehiculelor pot fi utilizate şabloane (modele) confecţionate din carton (fig. 4.4)

r r

b

O O

d

ea

S

R

Figura 4.4 – Şablonul (modelul) pentru determinarea lăţimii minimale a carosabilului.

a – lungimea automobilului; b – lăţimea automobilului; r – raza interioară de viraj; S – zona de protecţie

(S=0,3÷0,8 m în dependenţă de dimensiunile de gabarit ale automobilului); O – centru de viraj; e – consola spate; d – consola faţă.

Valorile a, b, r, e, d sunt luate din caracteristica automobilului respectiv.

110

În fig. 4.5 este prezentat exemplul determinării lăţimii carosabilului în zona de RT şi RC a automobilelor înzestrate cu canal de vizitare şi în fig. 4.6 respectiv înzestrată cu elevator cu patru stâlpi.

O OR1

0,8 - 1,0 mL

ăţim

ea m

inim

ală

aca

rosa

bilu

lui O O

R1

0,8 - 1,0 m

L ăţim

ea m

inim

ală

aca

rosa

bilu

lui

R2

Figura 4.5 – Schema determinării lăţimii

carosabilului în zonă de RT şi RC cu posturi înzestrate

cu canal de vizitare

Figura 4.6 – Schema determinării lăţimii

carosabilului în zona de RT şi RC înzestrată cu elevator

cu patru stâlpi

111

5. PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A BLOCULUI DE PRODUCŢIE

5.1 Tipurile şi caracteristica generală a clădirilor de

producţie pentru serviciile de RT şi RC a automobilelor

În practica proiectării şi construcţiei întreprinderilor auto au

obţinut răspândire clădirile de tip carcasă cu un nivel şi cu mai multe niveluri.

Figura 5.1 – Construcţia clădirii de producţie de tip carcasă cu un nivel

1 - fundament; 2 – coloana; 3 - fermă de subcăpriori; 4 - fermă de căpriori; 5 – felinar; 6 – placă (panou) de acoperiş; 7 – izolant

termic; 8 – strat de nivelare; 9 – strat de acoperiş; 10 – canal pentru scurgerea apei; 11 – panou de perete; 12 – ferestre; 13 – şină de rulare a macaralei; 14 –

grindă căii de rulare;15 – legături; 16 – grindă de fundament; 17 – pereu.

112

Carcasa clădirilor este formată din coloane. Pentru unificarea maximă a construcţiilor clădirilor distanţele între coloane sunt unificate. Distanţa între coloane în latul clădirii se numeşte arcadă (A) şi distanţa între coloane în lungul clădirii se numeşte pas (P). Pasul coloanelor poate fi de 6 sau 12 m. Arcada este multiplă cu 6 m: 12, 18, 24, 30 ... m.

Figura 5.2 – Ferme de acoperire din beton armat a) în formă de segment; b) în formă de arc; c) în formă de triunghi;

d) şi e) în formă poligonală; f) cu suprafeţele paralele.

113

Figura 5.3 – Grindе din beton armat

a – cu o pantă; b – cu două pante; c – cu suprafeţele paralele.

Figura 5.4 – Bloc de producţie al Î.T.A.

114

Figura 5.5 – Schemele clădirilor cu elemente din construcţii uşoare

Pas×Arcadă se numeşte reţeaua coloanelor.

115

Figura 5.6 – Acoperiş de tip Şed

Figura 5.7 – Schema constructivă a acoperişului în formă de

paraboloid hiperbolic

116

Figura 5.8 – Bloc de producţie al S.S.A.

1

6,09,02,0

6,09,0

6,09,0 2,0

2 3 4

3,0

1

18,0-24,0

2

3,0

1 2 3 4

6,09,0

6,09,0

6,09,0

6,09,0

12,0

6,09,0

12,0

1 2 3 4

6,09,0

12,06,09,0

6,09,0

6,09,02,0 2,0

1 2 3 4

Figura 5.9 – Construcţia clădirilor de producţie de tip carcasă cu mai multe niveluri

117

5.2 Clasificarea încăperilor În dependenţă de destinaţie încăperile întreprinderilor auto se

clasifică în câteva grupe: • de producţie; • depozite; • tehnice; • de uz social; • de service; • administrative (de oficiu).

În încăperile de producţie se amplasează locurile de muncă, destinate pentru efectuarea operaţiilor procesului de producţie (compartiment 1.2).

Depozitele (magaziile) sunt destinate pentru păstrarea bunurilor materiale: pieselor de schimb, agregatelor, materialelor, anvelopelor, instrumentelor şi accesoriilor.

Încăperile tehnice sunt destinate pentru amplasarea utilajului auxiliar: transformator, compresor, pompe, ventilator, boiler etc.

La încăperile de uz social se referă: garderob, duş, lavoar, veceu, fumuar, încăperile de odihnă, punct de alimentare, punct medical.

Încăperile de service sunt destinate pentru deservirea clienţilor: încăpere pentru clienţi (sală de aşteptare), oficiu de comenzi, salon auto, magazin pentru piese de schimb şi accesorii, casa, încăpere pentru agent de asigurare, cafenea etc.

Încăperile administrative sunt destinate pentru personalul administrativ şi funcţionari.

5.3 Amplasarea suprafeţelor tehnologice şi auxiliare din

cadrul blocului de producţie

În procesul amplasării suprafeţelor tehnologice şi auxiliare din cadrul blocului de producţie se cere îndeplinirea următoarelor grupe de cerinţe:

118

• asigurarea interconexiunii tehnologice dintre subdiviziunile întreprinderii;

• asigurarea îndeplinirii normelor tehnologice de proiectare; • asigurarea îndeplinirii normelor de securitate şi de sănătate

în muncă. Toate sectoarele de producţie trebuie să fie asigurate cu

iluminare naturală (prin ferestre sau prin felinare). Iluminarea prin felinare este utilizată pentru zonă de RT şi RC a automobilelor. Încăperile auxiliare (depozite, încăperile tehnice şi de uz social) pot fi asigurate numai cu iluminare artificială.

Lăţimea încăperii de producţie să fie nu mai mică de 3 m şi suprafaţa - nu mai mică de 10 m2.

Într-o încăpere pot fi amplasate următoarele grupe de subdiviziuni:

1) sectoare de agregate şi de prelucrare mecanică; 2) zonă de RT şi RC a automobilelor, sectoare de agregate,

de prelucrare mecanică şi electrotehnic; 3) zonă de RT şi RC a automobilelor, sector de demontare –

montare a anvelopelor; 4) sectoare de arămărie şi de arcuri - fierărie; 5) depozite pentru piese de schimb, agregate, metale şi

instrumente. Înălţimea minimă a încăperii pentru efectuarea lucrărilor la

posturi alcătuieşte 3,6 ... 8,4 m în dependenţă de tipul mijloacelor de transport şi tipul postului, înălţimea minimă a încăperii sectorului de producţie – 2,8 m.

Fiecare subdiviziune trebuie să dispună de o intrare – ieşire separată.

Zonă de RT şi RC a automobilelor se amplasează în aşa mod ca pentru instalarea la post să fie asigurată deplasarea minimă şi fără obstacole a automobilelor, şi să fie asigurată comoditatea efectuării lucrărilor.

119

Figura 5.10 – Zonă de RT şi RC a automobilelor

În apropierea zonei de RT şi RC a automobilelor se

amplasează sectorul de agregate, depozitul de piese de schimb şi depozitul de materiale de lubrifiante.

Figura 5.11 – Sector de agregate

120

Figura 5.12 – Depozit de piese de schimb şi agregate

Figura 5.13 – Depozit de lubrifianţi

Depozitul de lubrifianţi este necesar de amplasat pe lingă peretele exterior cu ieşire directă în afară clădirii. În cazul stocării până la 5 m3 de ulei, rezervoarele pot fi amplasate nemijlocit în zona de RT şi RC a automobilelor.

121

Depozitul de metale se amplasează în apropierea sectorului de lăcătuşărie şi prelucrare mecanică.

Depozitul de anvelope se amplasează în apropierea sectorului de demontare – montare a anvelopelor. Depozitul de anvelope poate fi amplasat în subsol sub sectorul de demontare – montare a anvelopelor, iar cu suprafaţa mai mare de 50 m2 depozitul dat este necesar de amplasat pe lingă peretele exterior al clădirii.

Figura 5.14 – Depozit de anvelope Păstrarea anvelopelor şi materialelor de exploatare este

permisă într-o încăpere în cazul când suprafaţa totală a depozitelor respective nu depăşeşte 50 m2.

În sectorul de acumulatoare (fig. 5.15) sunt necesare următoarele încăperi: pentru reparaţia acumulatoarelor, pentru pregătirea electrolitului şi pentru încărcarea acumulatoarelor.

122

Figura 5.15 – Sector de acumulatoare

Încăperea pentru încărcarea acumulatoarelor se amplasează pe lingă peretele exterior al clădirii, iar cu suprafaţa mai mare de 25 m2

trebuie să dispună de o ieşire directă în afară clădirii. Intrarea în aceasta încăpere se efectuează prin altă încăpere.

În sectorul de sudare – tinichigerie (de RC a caroseriei) este necesar de prevăzut o încăpere pentru efectuarea lucrărilor nemijlocit pe automobil, încăpere pentru lucrări de tinichigerie şi încăpere pentru lucrări de sudare. La S.S.A. cu numărul total de posturi de lucru până la 10 se permite amplasarea posturilor de RC a caroseriei cu utilizarea sudurii în zonă de RT şi RC a automobilelor cu condiţia de separare a posturilor respective de celelalte cu ecrane rezistente la foc.

123

Figura 5.16 – Sector de RC a caroseriei autobuzelor

Sectorul de vopsire trebuie să dispună de o ieşire directă în afară clădirii. În apropierea sectorului se amplasează depozitul de vopsele, care trebuie să dispună de o ieşire directă în afară clădirii şi încăperea pentru pregătirea vopselelor (laborator), care trebuie să fie asigurată cu iluminare naturală. În clădire cu mai multe niveluri sectorul de vopsire se amplasează la ultimul nivel.

Figura 5.17 – Sector de vopsire

a autoturismelor

Figura 5.18 – Laborator de pregătire a vopselelor

124

Zonă de revizie zilnică a automobilelor a Î.T.A. se amplasează, de regulă, într-un pavilion separat. În cazul amplasării zonei în blocul de producţie, ea trebuie să fie separată de încăperile vecine cu pereţi rezistenţi la apă.

În apropierea zonei de RZ se amplasează sistema de epurare sau de utilizare secundară a apei.

La S.S.A. sectorul de spălare - curăţare a automobilelor este necesar de amplasat, asigurând posibilitatea de deplasare liberă a automobilului în sector de RT şi RC a automobilelor cu intrarea automobilului în blocul de producţie şi fără intrarea automobilului în blocul de producţie în cazul serviciilor de spălare – curăţare independente.

Figura 5.19 – Sector de spălare a automobilelor

În cadrul blocului de producţie al S.S.A. se prevede o încăpere pentru instalarea utilajului pentru epurarea apelor de scurgere:

- de la spălarea automobilelor (cu productivitate până la 30 l/s); - cu conţinut de vopsea; - cu conţinut de acid şi alcalină.

125

Figura 5.20 – Sistem pentru epurarea apelor de scurgere

Încăperea sectorului de recepţionare - livrare a automobilelor a S.S.A. să fie conexă cu partea administrativă, comercială şi cu partea de producţie a clădirii.

Figura 5.21 – Sector de recepţionare – livrare a automobilelor

Dispeceratul S.S.A. se amplasează în aşa mod ca să fie asigurată vizibilitatea posturilor de RT şi RC a automobilelor.

Casa S.S.A. se amplasează în apropierea cu oficiul recepţionerului.

126

Sala de aşteptare (încăpere pentru clienţi) a S.S.A. se amplasează în apropierea cu sala de demonstrare a automobilelor (salonul auto) şi caselor.

Figura 5.22 – Salon auto

Distanţa de la locurile de muncă cele mai îndepărtate până la fumuar şi veceu să nu depăşească 75 m.

127

6. ELABORAREA PLANULUI GENERAL AL ÎNTREPRINDERILOR AUTO

6.1 Generalităţi. Documente normative Planul general al întreprinderii reprezintă rezolvarea

complexă a problemelor de sistematizare şi de amenajare a teritoriului întreprinderii cu indicarea: construcţiilor demolate, proiectate şi existente; obiectelor de protecţie a mediului ambiant, de amenajare şi de înverzire; soluţiile de amplasare a reţelelor inginereşti şi comunicaţiilor de transport.

Planul general se elaborează în conformitate cu cerinţele normelor şi regulilor în construcţie şi normelor tehnologice de proiectare a întreprinderilor auto:

• SNiP 2.07.01 – 89 (2000) – Urbanism. Sistematizarea şi construcţia localităţilor urbane şi rurale;

• SNiP II – 89 – 80 (1994) – Planurile generale ale întreprinderilor de producţie;

• SNiP 21– 02 – 99 – Parcări auto; • VSN 01 – 89 – Întreprinderi pentru deservirea automobilelor; • ONTP 01 – 91 – Normele tehnologice de proiectare a întreprin-

derilor auto; • RNI – 2001 - Regulile şi Normele Igienice pentru întreprinderi

de transport auto şi service auto. 6.2 Cerinţe privind alegerea terenului pentru construcţia

întreprinderii La alegerea locului pentru construcţia întreprinderii auto sunt

luate în consideraţie cinci aspecte principale: locul, condiţiile, configuraţia terenului, dimensiunile (luând în consideraţie lărgirea posibilă în viitor), cheltuieli.

Dimensiunile şi configuraţia terenului să fie optimale cu rezerve motivate pentru lărgirea întreprinderii în viitor. Forma

128

optimală a terenului este dreptunghiulară cu proporţiile părţilor de la 1:1 până la 1:3.

Relieful terenului se recomandă să fie de câmpie. Utilizarea terenului cu relief muntos provoacă sporirea nemotivată a volumului lucrărilor de terasament, mai complicată este amplasarea construcţiilor şi parcării pe teren, creşte suprafaţa necesară a terenului.

Condiţiile hidrogeologice să asigure lipsa apei subterane în apropierea suprafeţei pământului – o parte de încăperi (depozit de lubrifianţi, depozit de anvelope) pot fi amplasate în subsol iar posturile de RT şi RC a automobilelor pot fi înzestrate cu canale de vizitare – nivelul apelor subterane să fi cu minimum 0,5 m mai jos decât nivelul podelei subsolului sau canalului de vizitare.

Pentru întreprindere trebuie să fie accesibilă toată infrastructura de aprovizionare cu apă, energie electrică şi termică, cu gaz, prezenţa canalizării, comunicaţiilor telefonice, transportului public etc.

Se recomandă amplasarea terenului în apropierea drumurilor de folosire comună, centrelor comerciale şi de afaceri;

Pe teren nu este dorită prezenţa construcţiilor, care necesită demolarea.

La fel se recomandă de luat în consideraţie planul dezvoltării raionului aflării terenului ales, restricţiile în vigoare la diferite lucrări, recomandările firmelor imobiliare, juriştilor, costul pământului, etc.

6.3 Cerinţe privind amplasarea elementelor bazei tehnice

productive pe planul general Sunt prevăzute două procedee principale de amplasare a

construcţiilor pe terenul întreprinderii auto: construcţia monobloc – toate funcţiile principale ale întreprinderii sunt îndeplinite într-o singură clădire şi construcţii separate sau pavilioane.

Avantajele construcţiei monobloc: • mai mică suprafaţa necesară a terenului;

129

• mai uşor este asigurată interconexiunea tehnologică între subdiviziunile întreprinderii;

• mai joase sunt pierderile de căldură din cauza perimetrului mai mic al unei clădiri în comparaţie cu mai multe pavilioane;

• mai atrăgătoare pot fi soluţiile arhitecturale. Dezavantajele construcţiei monobloc:

• este dificilă punerea în exploatare a întreprinderii pe etape; • mai înaltă este fumegarea în interiorul clădirii din cauza

deplasării mijloacelor de transport pentru instalarea la posturi de lucru;

• mai dificilă este asigurarea sectoarelor de producţie cu iluminare naturală din cauza perimetrului mai mic al unei clădiri în comparaţie cu mai multe pavilioane;

• necesită pentru construcţie un teren de câmpie; • este dificilă utilizarea pentru service a mijloacelor de

transport de gabarit mare; • mai mare este pericolul de incendiu; • mai compusă este construcţia clădirii.

Din punct de vedere tehnologic cel mai reuşit procedeu este construcţia monobloc.

Clădirile pot fi cu un nivel, cu mai multe nivele şi cu diferite nivele. În clădirile cu mai multe nivele pe primul nivel se amplasează zona de producţie şi respectiv pe următoarea – parcarea automobilelor.

Amplasarea elementelor bazei tehnice productive a întreprinderii este bazată pe schema organizării procesului de producţie. Deplasarea obiectelor de producţie (automobile, agregate, piese) pe teritoriul întreprinderii să fie minimă şi fără obstacole. Independent de procedeul de amplasare a construcţiilor pe terenul întreprinderii, trebuie să fie asigurată interconexiunea tehnologică între subdiviziunile întreprinderii.

Distanţele dintre construcţii sunt stabilite de SNiP II – 89 – 80 (1994) şi VSN 01 – 89 în dependenţă de gradul de rezistenţă anti-incendiară a clădirilor. Distanţa minimă dintre clădiri este de 12 m.

130

Trebuie să fie prevăzută posibilitatea apropierii automobilelor de pompieri dintr-o parte a clădirii sau din două părţi în dependenţă de dimensiunile construcţiilor.

Construcţiile cu efectuarea proceselor tehnologice inflamabile, explozive şi cu degajarea noxelor se amplasează faţă de alte construcţii împotriva direcţiei vântului. Pentru aceasta se elaborează roza vânturilor:

• se trasează 8 linii conform părţilor lumii – nord, sud, est, vest, nord-vest etc.;

• la fiecare direcţie, cu scara respectivă, se depune numărul de zile cât bate vântul în direcţia corespunzătoare în conformitate cu SNiP II-A.6-72;

• punctele obţinute se unesc cu linii şi se determină direcţia primordială a suflării vântului (fig. 6.1). Pe teritoriul întreprinderii se organizează deplasarea inelară a

mijloacelor de transport fără intersecţii şi într-o singură direcţie. Lăţimea minimă a carosabilului – 3m cu circulaţia

automobilelor într-o direcţie şi 6 m cu circulaţia în direcţii opuse.

Figura 6.1 – Roza vânturilor Pentru întreprinderi auto cu numărul de locuri de parcare

peste 50 sau cu numărul de posturi de RT şi RC a automobilelor peste 10 se prevede cel puţin o poartă de intrare pe teritoriul întreprinderii şi o poartă de ieşire a automobilelor. Porţile de intrare trebuie să fie situate primele în direcţia fluxului de circulaţie pe drumul de folosire comună (fig. 6.2).

N

N-E

E

S-ES

S-W

W

N-W

Numărul de zilepe an cât bate

vântul în direcţiarespectivă

Direcţiaprimordială

131

Figura 6.2 – Amplasarea porţilor de intrare – ieşire Lungimea liniei roşie L să fie nu mai mică decât lungimea

automobilului sau autotrenului de gabarit cel mai mare. În apropierea porţii de intrare este necesar de prevăzut un

teren de acumulare pentru cel puţin 10% din numărul de automobile sosite la întreprindere în timp de o oră în orele de vârf.

Încăperile administrative şi de uz social pot fi amplasate în blocul de producţie, în blocul administrativ separat sau în blocul administrativ învecinat cu blocul de producţie (fig.6.3).

Figura 6.3 – Amplasarea clădirilor de producţie şi administrative

Distanţa minimă de la blocul de producţie până la parcarea

deschisă a automobilelor alcătuieşte 10 m.

132

Schemele amplasării automobilelor la parcarea deschisă este prezentată în fig. 6.4 şi la parcarea în încăpere – în fig. 6.5.

Figura 6.4 – Schemele amplasării automobilelor

la parcarea deschisă

Figura 6.5 – Schemele amplasării automobilelor la parcarea

în încăpere

133

Tabelul 6.1 - Lăţimea minimă a carosabilului pentru parcarea în încăpere


Lăţimea carosabilului, m Păstrarea automobilelor în încăpere cu instalarea

automobilului la loc de parcare: cu mers înainte cu mers înapoi

fără manevrare suplimentară

cu manevrare

suplimentară

fără manevrare

suplimentară unghiul de instalare

45° 60° 90° 45° 60° 90° Autoturisme Clasă foarte mică 2,7 4,5 6,1 3,5 4,0 5,3 Clasă mică 2,9 4,3 6,4 3,6 4,1 5,5 Clasă medie 3,7 5,4 7,7 4,7 4,8 6,1 Autobuze Clasă foarte mică 3,8 5,3 7,3 4,3 5,2 6,5 Clasă mică 5,0 8,2 10,5 5,5 6,8 9,0 Clasă medie 6,0 9,7 11,0 7,0 7,8 11,0 Clasă mare 7,0 10,4 12,8 7,7 8,9 11,6 Clasă foarte mare - - - - - - Autocamioane Capacitate foarte mică

3,4 4,6 7,4 4,3 4,8 6,5

Capacitate mică 4,2 6,3 8,8 5,0 5,6 7,7 Capacitate medie 4,5 7,1 9,8 5,3 6,3 8,0 Capacitate mare 4,8 7,9 10,5 5,6 6,8 8,6 Capacitate foarte mare

6,7 9,8 13,8 7,2 8,6 12,8

134

Tabelul 6.2 - Lăţimea minimă a carosabilului pentru parcarea sub cerul liber


Lăţimea carosabilului, m Păstrarea automobilelor afară cu instalarea

automobilului la loc de parcare: cu mers înainte cu mers înapoi


cu manevrare suplimentară


unghiul de instalare 45° 60° 90° 90° 45°

Autoturisme Clasă foarte mică 3,0 4,4 8,5 6,3 3,6 Clasă mică 3,2 4,7 3,6 6,5 3,9 Clasă medie 4,0 5,6 9,6 7,3 4,3 Autobuze Clasă foarte mică 4,1 5,5 10,1 8,0 5,1 Clasă mică 5,0 8,2 13,9 10,8 5,9 Clasă medie 6,0 9,0 13,1 11,2 7,1 Clasă mare 7,1 10,6 14,0 13,1 7,9 Clasă foarte mare 9,7 13,0 15,2 - - Autocamioane Capacitate foarte mică

4,0 5,4 10,0 7,5 4,9

Capacitate mică 4,4 6,5 11,8 9,0 5,6 Capacitate medie 4,8 7,3 13,1 10,1 5,6 Capacitate mare 4,9 7,6 13,6 10,9 6,3 Capacitate foarte mare

7,2 10,0 20,8 14,1 7,4

Pe teritoriul întreprinderii se prevede zonă de odihnă cu suprafaţa de 1m2 pentru fiecare lucrător într-un schimb mai încărcat. Zona de odihnă trebuie să fie situată din partea vântului faţă de construcţii în care sunt efectuate procesele tehnologice inflamabile, explozive şi cu degajarea noxelor.

Suprafaţa înverzirii se determină reieşind din normativul 3m2 pentru fiecare lucrător într-un schimb mai încărcat. Suprafaţa minimă a înverzirii 15% din suprafaţa totală a terenului.

135

Teritoriul întreprinderii trebuie să fie îngrădit. Înălţimea gardului – 1,6 m.

6.4 Indicatorii planului general

• Suprafaţa terenului St, m2 (ha); • Suprafaţa ocupată de construcţii Sc, m2; • Suprafaţa parcării Sp, m2; • Suprafaţa înverzirii Sinv, m2; • Suprafaţa totală ocupată de construcţii, parcare, drumuri,

treceri, zonă de odihnă, înverzire Sr, m2; • Coeficient de construcţie

Kc = (Sc /St)· 100,%; (6.1) • Coeficient de înverzire

Kinv = (Sinv /St)· 100,%; (6.2) • Coeficient de utilizare al teritoriului

Kut = (Sr /St)· 100,%. (6.3)

136

7. CERINŢE PRIVIND DEFINITIVAREA DESENELOR DE CONSTRUCŢIE

7.1 Indicatorul pentru desene de construcţie

Pentru desenele de construcţie este utilizat indicatorul

conform GOST 21.103 - 78 (fig. 7.1):

Figura 7.1 – Indicatorul pentru desene de construcţie

1 - indicarea documentului; 2 – denumirea întreprinderii proiectate; 3 - denumirea clădirii (sectorului) proiectate; 4 - denumirea desenelor amplasate

pe coală (planul cotă 0.000, planul nivelului II, secţiunea A-A, faţada etc.); 5 - stadiu (PE); 6 - coala; 7 - coli; 8- denumirea instituţiei de proiectare.

7.2 Indicarea documentelor de proiectare în construcţie

Indicarea documentelor de proiectare de construcţie se

efectuează conform GOST 21.101-97:

UTTA 527.1 42. 455 – PG (AC, SU):

UTTA – codul instituţiei de proiectare; 527.1 – codul specialităţii; 4 – anul de studii; 2 – numărul grupei academice; 455 – ultimele trei cifre ale carnetului de note;

137

PG – planul general; AC – soluţii arhitectural – constructive (sistematizarea,

secţiunea clădirii sau sectorului); SU – specificaţia utilajului.

7.3 Definitivarea desenului planului general al

întreprinderii

Figura 7.2 – Aranjamentul desenului planului general 1 – roză vânturilor; 2 – sistematizarea (planul) teritoriului întreprinderii;

3 – legenda construcţiilor (GOST 21.508-93); 4 – indicatorii planului general; 5 – indicator (GOST 21.103-79).

Pe planul teritoriului întreprinderii se indică în conformitate

cu semnele convenţionale standardizate (fig. 7.3): hotarele terenului, îngrădirile, intrarea şi ieşirea; construcţiile demolate, intacte, reconstruite şi în construcţie; locurile de parcare; înverzirea; drumurile; trecerile; deplasarea mijloacelor de transport pe teritoriu.

Roza vânturilor indică numărul de zile pe an cât bate vântul în direcţiile respective (nord, vest, nord - vest etc.) şi determină direcţia preponderentă în care bate vântul (fig. 6.1).

5

4

321S 1:1000

138

Figura 7.3 – Semne convenţionale pe planul general

Tabelul 7.1 – Legenda construcţiilor (GOST 21.508-93)

139

Tabelul 7.2 – Indicatorii planului general

7.4 Definitivarea desenului sistematizării clădirii Sistematizarea clădirii se definitivează conform

GOST (21.101-97, 21.104-79, 21.105-79, 21.501-93). Definitivarea sistematizării clădirii de tip carcasă începe cu

trasarea axelor de coordonate conform reţelei coloanelor obţinute şi amplasarea coloanelor la intersecţiile axelor. Pe perimetrul clădirii coloanele se amplasează la distanţa de 6 m independent de pas şi de arcadă obţinute (fig. 7.4). Conform semnelor convenţionale standardizate (fig. 7.8) se indică: pereţii, porţile, uşile, ferestrele, instalaţiile de control-ridicare (canale de vizitare, macarale, conveiere, elevatoare), locuri pentru automobile.

Dimensiunile în plan ale elementelor constructive ale clădirilor sunt standardizate:

coloanele: 400×400; 400×600; 400×800; 500×500; 500×600; 500×800 mm;

pereţii din: 1 cărămidă – 250 mm; 1,5 cărămizi – 380 mm; 2 – 510 mm; 2,5 cărămizi – 540 mm;

pereţi din piatră: 0,5 – 190 (240) mm; 1 – 390 (490) mm; 1,5 – 580 (730) mm;

lambriul (panoul de perete) – 160…300 mm; perete despărţitor: 60 mm; 120 mm; 250 mm; porţile: 2400 mm, 3000 mm, 3600 mm, 4800 mm; uşile 1 m - cu deschidere unitară; 1,5 m; 2 m – cu deschidere

dublă. Se notează reţeaua coloanelor în cercuri cu diametrul 6 ÷12

mm. Notarea se efectuează cu litere şi cifre: de jos în sus şi de la

140

stângă la dreapta. Se recomandă ca latura mai lungă să fie notată prin cifre, cea mai scurtă - prin litere (fig. 7.4).

Figura 7.4 – Notaţia reţelei coloanelor Definitivarea desenului prevede înscrierea denumirilor,

suprafeţelor şi categoriilor de securitate ale încăperilor (fig. 7.5) direct pe planul încăperii.

Ca excepţie, denumirile, suprafeţele şi categoriile de securitate pot fi indicate în legenda încăperilor (tab. 7.3), care se amplasează deasupra indicatorului.

Numerotarea încăperilor în acest caz se efectuează în cercuri cu diametrul 7-8 mm.

141

Figura 7.5 – Înscrierea denumirii, suprafeţei şi categoriei de securitate

Tabelul 7.3 – Legenda încăperilor

În cazul când desenul sistematizării clădirii nu poate fi amplasat pe coala formatului respectiv, se permite de a diviza desenul în mai multe părţi (fig. 7.6).

Pe desenul sistematizării clădirii care nu are carcasă formată din coloane, indicarea axelor se efectuează comparativ cu pereţii interiori şi exteriori (fig. 7.7).

Scara planului clădirii se indică deasupra desenului.

142

Figura 7.6 – Divizarea desenului sistematizării clădirii

Figura 7.7 – Indicarea axelor pentru clădirile fără coloane

143

Figura 7.8 - Semne convenţionale pe desenul sistematizării clădirii

144

7.5 Definitivarea desenului sistematizării sectorului de producţie

În conformitate cu GOST 21.101-97 pe desenul

sistematizării sectorului se indică: elementele construcţiei clădirii (încăperii) - coloanele, pereţii, porţile, uşile, ferestrele; axele de coordonate ale clădirii cu notarea şi dimensiunile respective; utilajul - conform semnelor convenţionale (fig.7.9); dimensiunile între utilaje, între utilaje şi construcţiile clădirii (în afară de utilajul mobil); consumatorii de energie (fig. 7.10).

Figura 7.9 – Prezentarea utilajului pe desenul sistematizării sectorului

Utilajul pe desenul sistematizării sectorului se numerotează

şi se înscrie în specificaţia utilajului (tab. 7.4).

145

Figura 7.10 - Semne convenţionale ale locurilor de muncă şi consumatorilor de energie

146

Tab

elul

7.4

– S

peci

ficaţ

ia u

tilaj

ului

147

BIBLIOGRAFIA 1. РД-200-13-0166-90. Сборник технико-экономических

показателей предприятий автомобильного транспорта. M.:2007- 520 с.

2. Волгин В. Сколько автосервисов нужно стране. www.volginw.ru/skolko.htm

3. ОНТП-01-91. Нормы технологического проектирования предприятий автомобильного транспорта. M.:1991- 184 с.

4. Положение о техническом обслуживании и ремонте подвижного состава автомобильного транспорта. Министерство транспорта и коммуникаций Р. Беларусь. Минск: 1997- 45 с.

5. Эксплуатация и техническое обслуживание автомобиля IVECO. www.24iveco.ru/images/instr/iveco_daily.

6. EuroCargo 6 10t Tector. www.24iveco.ru/images/instr/EuroCargoRus.

7. Трохачев А. Iveco Stralis.www.gruzovikpress.ru 8. DAF XF95. Руководство по эксплуатации. M.:2006- 218 с. 9. Scania. Регламент технического обслуживания.

www.scania-piter.ru/dload/tech_4_series.pdf. 10. Микроавтобус Mercedes-Benz Sprinter.

www.gruzovikpress.ru 11. Напольский Г. Технологическое проектирование АТП и

СТО. M.:1985- 231 с. 12. СНиП 2.09.04-87* (1995). Административные и бытовые

здания. M.:1995- 42 с. 13. МУ-2000-13-008-87. Методика оценки уровня и степени

механизации и автоматизации производств ТО и ТР подвижного состава АТП. M.: 1989.-101с.

14. Reguli şi norme igienice. Pentru Întreprinderile de transport auto şi autoservice. Chişinău:2001- 48p.

15. Волгин В. Автосервис. Производство и менеджмент. M.:2005- 520 с.

148

CUPRINS Introducere 3 1. Clasificarea şi caracteristica întreprinderilor auto 4 2. Baza tehnico-productivă a întreprinderilor auto 15 2.1 Structura şi caracteristica fondurilor fixe ale

întreprinderilor auto

15 2.2 Caracteristica şi aprecierea bazei tehnice productive a


16 2.3 Direcţiile de dezvoltare ale bazei tehnice productive a


23 3. Consideraţii generale privind proiectarea întreprinderilor

auto

25 3.1 Stadiile şi etapele proiectării întreprinderilor auto 25 3.2 Structura şi conţinutul proiectului tehnic de execuţie 26 3.3 Documente normative pentru proiectarea


28 4. Proiectarea tehnologică a sectoarelor de producţie ale

Î.T.A. şi S.S.A.

29 4.1 Clasificarea şi caracteristica sectoarelor de producţie 29 4.2 Calculul tehnologic al întreprinderii de transport auto 35 4.3 Calculul tehnologic al staţiei de service auto 60 4.4 Locurile de muncă ale sectoarelor de producţie 76 4.5 Calculul suprafeţei încăperii sectorului de producţie 85 4.6 Calculul necesarului de resurse energetice 85 4.7 Personalul sectoarelor de producţie 89 4.8 Securitatea şi sănătatea în muncă 91 4.9 Asigurarea calităţii RT şi RC a automobilelor 102 4.10 Elaborarea planului tehnologic al (sistematizarea)

sectorului

104 5. Proiectarea tehnologică a blocului de producţie 111 5.1 Tipurile şi caracteristica generală a clădirilor de

producţie pentru serviciile de RT şi RC a automobilelor

111

149

5.2 Clasificarea încăperilor 117 5.3 Amplasarea suprafeţelor tehnologice şi auxiliare din

cadrul blocului de producţie

117 6. Elaborarea planului general al întreprinderii auto 127 6.1 Generalităţi. Documente normative 127 6.2 Cerinţe privind alegerea terenului pentru construcţia

întreprinderii

127 6.3 Cerinţe privind amplasarea elementelor bazei tehnice

productive pe planul general

128 6.4 Indicatorii planului general 135 7. Cerinţe privind definitivarea desenelor de construcţie 136 7.1 Indicatorul pentru desene în construcţie 136 7.2 Indicarea documentelor de proiectare în construcţie 136 7.3 Definitivarea desenului planului general al

întreprinderii

137 7.4 Definitivarea desenului sistematizării clădirii 139 7.5 Definitivarea desenului sistematizării sectorului de

producţie

144 Bibliografia

147

Date post:	25-Oct-2015
Category:	Documents
Upload:	bostan-eduard
View:	401 times
Download:	3 times

Proiectarea Tehnologica Intreprind Auto DS.unlocked

Documents