Academia de Studii Economice

Facultatea de Economie Agroalimentară și a Mediului

Nume : Ciucă

Prenume: Ioana-Cristina

Grupa: 1303

Seria : A

An universitar 2012 Page 1

REFERATSiste

mul viticol

Cuprins

Clasificarea viței-de-vie Zonarea viței-de-vie Particulartăți ecologice Materialul săditor viticol Altoirea viței-de-vie Pregătirea terenului pentru școala de viță Înființarea plantației și îngrijirea viței-de-vie Întreținerea solului Culesul și condiționarea strugurilor

Cultura viței-de-vie mi-a prezentat întodeauna un interes deosebit iar pe viitor îmi doresc să cultiv viță-de-vie ajungând să fie recunoscută pe plan european și mondial datorită strugurilor de calitate superioară,a gustului și aromei unice.

Vița-de-vie

Vița-de-vie a constituit și constituie și în prezent o mare bogăție a României.țara noastră,așa cum spunea scriitorul C.Prisnes,este ‚Țara viilor și a vinului’’,acest fapt exercitând o atracție profesională,dar,în același timp.și turistică. Vinurile românești și-au creat un prestigiu peste hotare,cucerind medalii de aur și diplome la prestigioasele concursuri de la Montellier(Franța),Budapesta(Ungaria),Lyubliana(Serbia),etc.

Strugurii sunt considerați un produs alimentar de certă valoare nutritivă datorită conținutului bogat în glucide(13-35%),vitamine(A,B,C,D) și săruri minerale.Vița-de-vie valorifică foarte eficient terenurile în pantă,dealurile însorite,dar si nisipurile din zona Sadova-Corabia.Strugurii constituie materia primă pentru industria vinicolă,dar sunt prezenți și pe masa oricărui român.

Clasificarea viței-de-vie

Deși se cultivă o singur specie de vita de vie pentru consum în stare proaspătă și vinificație,ea cuprinde un mare număr de soiuri cu o importanță semnificativă pentru producție.clasificarea ne permite să cunoaștem speciile americane folosite ca portaltoi și hibrizii producători direcți. S-au creat noi selecții de portaltoi cu rezistență sporită la

conținutul în calciu din sol.soiurile au însușiri deosebite pentru consumul în stare proaspătă și în vederea vinificării,care,de asemenea,trebuie cunoscute în detaliu.Vița-de-vie se clasifică din punct de vedere botanic și după direcția de producție.

Clasificarea botanică.

Vița de vie cultivată se încadrează în clasa Dicotiledonobsida,Familia Vitaceae(Ampellideae),Genul VitisGenul Vitis cuprinde majoritatea speciilor de cultura,care se împart după origine în trei grupe:

Grupa speciilor americane,importantă pentru practica viticolă având reprezentanți prin Vitis riparia,Vitis repestris,Vitis berlandieri,utilizate ca portaltoi;

Grupa speciilor asiatice,in numar de 44,din care numai Vitis amurensis este folosit pentru lucrari de creare de soiuri noi;

Grupa euro-asiatică cu un singur reprezentant Vitis vinifera,cu doua subspecii:Vitis vinifera sativa și Vitis vinifera silvestris(Viță sălbatică).De subliniat ca Vitis vinifera sativa,denumită și viță europeană sau viță nobiță,stă la baza soiurilor roditoare de calitate,cultivate în vederea vinificării superioare și a consumului în stare proaspătă.

Clasificarea dupa directia de productie

Clasificarea se face conform unor cerinte ale productiei viti-vinicole:a)vite roditoare,producatoare de struguri,ce se impart în:

vițe nobile(europene sau altoite),de fapt soiuri producătoarede struguri și vinuri de calitate superioară,cu gust apreciat și denumire de origine,ce provin direct din Vitis vinifera;

vițe hibrizi direct producători,cu soiuri și linii ce produc struguri și vinuri de calitate inferioară,cu gust

foxat și care rezultă din încrucișarea dintre specia europeană și speciile americane;este interzisă cultivarea lor conform'Legii viei și vinului';

b)vițe portaltoi ce sunt rezistente la insecta Filoxera vastratix și la unele boli;din ele se produce material pentru sistemul radicular al soiurilor nobile roditoare;vițele portaltoi sunt reprezentate prin specii pure(Riparia Gloire-rezultată din Vitis riparia),hibrizi americano-americani(Berlandieri X Riparia Crăciunel 2),hibrizi europeo-americani(Chasselas X Berlandieri 41B ).

Clasificarea soiurilor

Soiurile nobile ce stau la baza producției viti-vinicole formeaza un larg sortiment pentru vinifcație,consum în stare proaspătă(struguri de masă) și stafide.soiurile pentru vinurile albe au o mare răspândire în toate podgoriile României,evidențiindu-se câteva mai deosebite:

pentru vinuri de consum curent:Galbenă de Odobești,Iordană,Aligote,Plăvaie,Făncușă,Crâmpoșie;

pentru vinuri superioare: Grasă de Cotnari,Fetească Albă,Fetească Regală,Riesling italian,Pinotgris,Chardonnay,Tămâioasă românească,Sauvignon.

Soiurile pentru vinuri roșii sunt cantonate în unele podgorii și centre viticole,chiar cu tradiție în țara noastră,clasificându-se de asemenea în:

soiuri pentru vinuri de consum curent:Băbească neagră,Cardarcă,San Gioveze,Roșioară;

soiuri pentru vinuri superioare:Fetească neagră,Cabernet sauvignon,Merlot,Malbec,Pinot noir.

Soiurile pentru vinurile aromate conțin în struguri o cantitate ridicată de zahăr și substanțe specifice,plăcut mirositoare,ce imprimă vinului o culoare deosebită,buchet și aromă de tămâios(muscat) în unele cazuri. Sunt soiuri

apreciate pentru producerea de vinuri de desert,semidulci și dulci naturale. Se pot menționa următoarele: Tămâioasă românească,Busuioacă de Bohotin,Muscat Ottonel,Chardonnay.Soiurile pentru struguri de masă sunt destinate consumului în stare proaspătă și se cultivă pe arii restrânse,îndeosebi în județul Vrancea și Constanța.Se remarcă soiurile:Perla de Csaba,Regina viilor,Chasselas dore,Muscat de Hamburg,Afuz-Ali.Soiurile pentru stafide(fără sămânță) se cultivă numai în Dobrogea și sunt Kis-Miș alb,Perlleta,Sultanina.

Zonarea viței-de-vie

În afara podgoriilor cu vechime și tradiție(Târnave, Dealul Mare,Cotnari,Odobești,Drăgășani ș.a) s-au organizat noi masive în locuri unde cultura viței-de-vie nu era cunoscută.Zonarea viticulturii a permis găsirea unor soluții mai economice de refacere și dezvoltare a patrimoniului viticol. Zonele viticole curpind mai multe podgorii(masive de vii),fiecare având mai multe centre viticole.Pe teritoriul țării sunt grupate astfel:Zona dealurilor și colinelor Subcarpaților răsăriteni,cu podgoriile: Panciu, Țifești, Odobești,

Tâmboști, Ivești, Nicorești, Iași, Cotnari, Uricani, Huși.În această zonă se obțin struguri pentru producerea vinurilor

albe curente,vinuri roșii de masă,vinuri superioare și struguri de masă.Zona dealurilor și a colinelor Subcarpaților meridionali,cu podgoriile:Drăgășani,Dealul Mare, Leordeni, Ștefănești, Golești, Bogați,dezvoltate mai regent pe dealurile Argeșului. Se obțin vinuri albe de larg consum,albe superioare,tămâioase,roșii superioare și licoroase(aromte și nearomate).Zona viticolă din centrul Transilvaniei,una dintre cele mai vechi,cuprinde:podgoria Târnavelor(cu centrele Blaj,Crăciunelul de Jos,Jidvei,Richiș,Târnăveni),Alba-Iulia(Ciumbrud,Cricău,Galda,Sard).Zona viticolă din vestul țării cuprinde podgoriile Aradului cu centrele:Miniș,Păuliș,Ghioroc și ale Banatului,cu centre renumite,ca:Teremia-Mare,Sânnicolau,Recaș,Buziaș,Moldova-Nouă.Vinurilor obținute în această zonă sunt albe,de larg consum și roșii de Miniș.Producțiile de struguri la hectar sunt mari din cauza condițiilor favoraile și îndeosebi a expoziției pantelor însorite.Zona viticolă a Dobrogei este reprezentat prin vestita podgorie Murfatlar (vinuri de desert,demiseci și seci,struguri de masă și de stafide),Ostrov (struguri de masă timpurii de cea mai bună calitate),Sarica-Niculițel (specializată în producerea vinurilor superioare și îndeosebi a celor obținute din soiul Aligote),Nazarcea.Zona viticolă din câmpia Dunării cuprinde podgoria Greaca,specializată în producerea strugurilor de masă și centrele: Turn-Măgurele, Drăgănești Olt, Dăbuleni și Segarcea,care produc de asemenea struguri de masă,dar și vinuri de larg consum și vinuri superioare.

Particularități ecologice

Vița-de-vie se comportă ca o planta iubitoare de lumină(heliofilă) și căldură;influența combinată a luminii și căldurii necesare dezvoltăriii și fructificării viței-de-vie se exprimă prin forma indicelui heliotermic,care reprezintă suma gradelor de temperatură și cea a orelor de strălucire a soarelui împărțite la 1000. În condițiile țării noastre,valoarea indicelui heliotermic care oscilează între 2,85-4,47 nu numai ca satisface ,dar și depășește cerințele unor soiuri nobile valoroase.Creșterea viței-de-vie are loc în condiții bune la temperatura de +25-+35 grade Celsius.La baza zonării

soiurilor de stat,printre altele,și suma gradelor acumulate de un soi în timpul perioadei de vegetație. Față de temperaturile scăzute se comportă mai bine soiurile americane,folosite ca portaltoi,decât cele

altoite.Nevoia față de umiditate este diferită în funcție de soi,perioada de vegetație și de portaltoi. Cea mai mare cantitate de apă este consumată în perioada creșsterii lăstarilor și aparatului foliar și apoi la intrarea în faza de coacere în pârgă a fructelor. Ploile din timpul perioadei de coacere a strugurilor atrag după sine deprecierea calitativă și cantitativă a acestora (crăparea fructelor,mucegăirea lor și diluarea conținutului în zahăr).

Din cauza dezvoltării puternice a sistemului radicular,vița-de-vie se poate adapta ușor pe toate tipurilede sol(cu excepția celor salinizate și hidromorfe),bogate în calciu și fier,în special pentru vinurile roșii(calciul determină o

acumulare mai intensă a zahărului,iar fierul imprimă culoarea vinurilor roșii).Vița-de-vie este constituită din părți și organe care contribuie în mod organic și unitar la formarea recoltei de struguri:partea subternaă cu tulpina subterană și sistemul de rădăcini și partea aeriană cu tulpina,coardele(multianuale și de doi ani),cepii și lăstarii.

Materialul săditor viticol

În viticultură,ca și în pomicultură,materialul săditor se obține în cadrul unor pepiniere specializate.pepiniera viticolă cuprinde în linii mari următoarele sectoare:

sectorul plantațiilor de portaltoi,care asigură necesarul de butași portaltoi;

sectorul plantațiilor de viță roditoare,cu soiuri selecționate cu mare capacitate productivă,de la care se obțin coardele altoi;

silozurile destinate păstrării altoilor și butașilor portaltoi;

atelierul de altoire; sere de forțare; școala de vie organizată într-un asolament

de patru-șașe ani; depozitul pentru păstrarea vițelor altoite.

Vița de vie destinată butașilor portaltoi trebuie să prezinte rezistență mare la atacul filoxerei,să se adapteze ușor condițiilor din sol,în special față de conținutul de calciu soulbil în apă,să aibă o afinitate bună față de altoire ,să fie rezistentă față de temperaturile scăzute și secetă ș.a.Pe solurile mai compacte și umede sunt indicati portaltoii Berlandieri X Riparia,Kober 5 BB și Crăciunel 2,iar pe cele afânate – Riparia-Gloire. În ceea ce privește afinitatea la altoire,cele mai bune rezultate se obțin de la portaltoii Riparia X Rupestris 3309,Berlandieri X Riparia selecția Crăciunel.Recoltarea portaltoilor se face după căderea normală a frunzelor;coardele recoltate se scurtează la o lungime de 38 + 2 cm,-2 cm,apoi se sortează duă grosime și se leagă în snopi de 100 bucăți.până la altoire,butașii se păstrează stratificați în nisip sau silozuri,acoperiți cu pământ.Alegerea și recoltarea coardelor altoi se execută în plantațiile cu viță roditoare,recunoscute ca autentice și cu valoare biologică ridicată.Recoltarea altoilor se face toamna,la doua săptămâni după căderea frunzelor.Corzile altoi trebuie să aibă cel puțin 6-8 ochi buni de altoi,grosimea de 7-12 mm,lemn sănătos și bine

copt.Corzile rezultate se leagă în snopi de 100 de bucăți și s epăstrează în mod asemănător,ca și portaltoii.Primăvara,înainte de altoire,coardele altoi și portaltoi sunt verificate și sortate,după care sunt puși la înmuiat în apă timp de 12-48 de oră altoii și două-patru zile portaltoii,în vederea altoirii.

Altoirea viței-de-vie se face primăvara devreme (până la 10 aprilie) de lucrători specializați,care pot produce pe zi până la 2000 de butași altoiți. Pentru că altoirea să reușească,altoitul și portaltoiul trebuie să aibă aceeași grosime,iar lipirea componentelor să se realizeze cât mai bine,astfel încât să nu permită pătrunderea aerului și oxidarea lor.

Stratificarea. După altoire,butașii sunt stratificați în lăzi de rumeguș și introduși în sere sau încăperi de forțat,în caree temperatura se păstrează în jur de 24 grade Celsius,asigurâdu-le o aerisire bună și o umiditate

a aerului de 75-80%.Forțatul se consideră terminat când calusul este dezvoltat de jur împrejur,are culoarea sidefie,devine rezistent la pipăit.După forțare vițele se țin patr-cinci zile pentru aclimatizare la o temperatură corespunzătoare mediului exterior,după care sunt plantate în școala de viță.

Pregătirea terenului pentru școala de viță

Se execută o desfundare la 60 cm din vară,lucrări cu grapa și discurile și amenajarea de biloane toamna.

Plantarea in biloane a butașilor forțați se poate efectua când temperatura solului a atins 8-10 grade Celsius(15-30 aprilie),la o distanță de 5-7 cm,ceea ce corespunde unei densități de 150000-165000 vițe/ha. După plantat se combat cărăbușul de mai și viermii de sârmă. La nevoie,vițele se udă la plantare folosind 6-10 litri de apă la 1 metru liniar la bilon. Pe solurile grele,pe coama bilonului se așează un strat de rumeguș pentru prevenirea pierderii umidității prin evaporație și împiedicarea apariției crustei.

Lucrări de întreținere. Se aplică lucrarea cu plugul sa sapa a intervalului dintre biloane la 18-20 cm adâncime;executarea a 6-10 prașile superficiale,la 5-6cm,pentru combaterea buruienilor și distrugerea crustei,îndepărtarea rădăcinilor date din altoi și a lăstarilor din portaltoi.în timpul vegetației,datorită densității ridicate,este necesar a se aplicaa cantități corespunzătoare de îngrășăminte:30 t gunoi de grajd sau 250-300 kg superfosfat și 100 kg sare potasică la hectar. Azotatul de amoniu,în doză de 100-150kg/ha,se administrează în șanțuri de 5-7 cm.Îngrășămintele suplimentare se aplică de două ori în luna iulie,una în august și alta în septembrie.Pentru dezvoltarea normală a vițelor se recomandă irigarea prin inundare(circa 2/3 din înălțimea biloanelor) cu 400-800 m3 apă la hecatr.Ultima

udare se aplică înainte de 1 august pentru a nu se prelungi vegetația și a evita întârzierea coacerii lemnului lăstarilor.

Recoltarea vițelor se face după căderea frunzelor ( între 15 octombrie și 10 noiembrie),după care se leagă în snopi de 15—200 de bucăți și se păstrează în silozuri până la plantat.

Înființarea plantației și îngrijirea viței-de-vie

Vița-de-vie,ca și pomii,valorifică bine terenurile în pantă și cele nisipoase.Pe terenurile înclinate supuse procesului de eroziune se execută terase în așa fel încât acestea să fie trasate pe

toată lungimea tarlalei; terasele trebuie să aibă o pantă continuă,iar rectificările față de curba de nivel nu trebuie să fie prea mari.

Amenajarea teritoriului necesită lucrări de organizare interioară a plantaților,ca: parcelarea ,trasarea și amenajarea drumurilor,stabilirea centrului gospodăresc și lucrări agrotehnice antierozionale.

Amplasarea soiurilor de viță se face în funcție de portaltoi.pe solurile fertile,fără calcar,se plantează vițele altoitepe portaltoi Riparia-Glire; la un conținut de calciu între 5-10% vițele altoite pe portaltoi Berlandieri X Riparia Teleki 8 B,selecția Crăciunel 2 D.

Plantarea.În vederea plantării se realizează lucrarea de desfundare la 60-70 cm,nivelarea terenului și pichetarea(fixarea locului fiecărui butuc),în așa fel ca rândurile să fie orientate pe curvele de nivel. Vițele se pot planta in toamnă sau primăvara

devreme (martie-aprilie) în gropi,manual cu ajutorul plantatorului sau cu mașini speciale.

În primul an de la plantare,ca lucrări mai importante se execută:dsitrugerea crustei,care împiedică ieșirea lăstarilor tineri,cu mâna sau grebla; legarea lăstarilor în creștere de picheți,pentru a preveni ruperea lor,copcitul de doua ori,pentru îndepărtarea rădăcinilor de altoi și al lăstarilor de pe portaltoi(în luna iunie și sfârșitul lui iulie).

În al doilea an,primăvara ,când temperatura nu mai coboară sub 10 grade Celsius,vița se dezgroapă până la punctul de altoire și se execută tăierea mixtă cu verigi de rod,dacă vița este normal dezvoltată și numai cu cepi la vițele slab crescute.Susținerea vițelor intrate pe rod se face prin picheți sau șpalier,după care urmează plivitul lăstarilor și legatul lor.Către sfârșitul verii,când strugurii intră în faza de coacere în pârgă,se suprimă vărfurile la toți lăstarii cu rod sau fără rod și la toți copilii,pentru a-i forța să-și maturizeze lemnul și să cedeze strugurilor un plus din substanțele asimilate.Se execută de asemenea lucrări de combatere a dăunătorilor și a bolilor,mai ales a manei,și secontinuă,dacă este cazul,acțiunea de completare a golurilor cu vițe produse în ghivece.

În timpul vegetației se aplică și operațiile de tăiere în verde:plivitul,ciupitul,copiliul,cârnitul,copcitul,inelarea sau incizia inelară,desfrunzitul,rărirea ciorchinilor sa a boabelor ș.a.

Plivitul constă în înlăturarea lăstarilor de prisos și se execută în luna mai și în luna iunie în preajma înfloritului.

Ciupitul reprezintă lucrarea prin care se urmărește oprirea creșterii în lungime a lăstarilor și constă în ruperea vărfurilor acestora cu două-trei zile înainte de înflorire.Astfel,substanțele de rezervă sunt dirijate către inflorescențele rămase care leagă rod mai bogat.

Copilitul are drept scop înlăturarea în lunile iunie-iulie a lăstarilor care cresc la subsoara frunzelor,până la nivelul celui

de-al doilea cârcel(aplicat rațional,copilitul favorizează sporirea producției cu 28-53%).

Desfrunzitul reprezintul operația de înlăturare a frunzelor bătrâne care umbresc strugurii în perioada de coacere și care s execută cu aproximativ 12-15 zile înainte de coacerea acestora.

Rărirea ciorchinilor sau a boabelor se face cu ajutorul foarfecelor de cizelat,în scopul obținerii de struguri aspectuoși,cu boabe mari,uniforme și mai timpurii.

Întreținerea solului

Îngrășămintele chimice se aplică viței-de-vie în funcție de natura solului,regimul precipitaților,soiurile de viță,vârsta plantației,sarcina de producție,agrotehnica aplicată ș.a. Periodic,odata la 2-3 ani s introduc în sol 20-30 tone gunoi de grajd,împreună cu 200 kg azotat de amoniu,300 kg superfosfat și 150 kg sare potasică la hectar.

Irigarea se execută cu 2-3 udări în perioada de după dezgropat și până cel mai târziu cu 20 de ile înainte de coacerea strugurilor.Norma de udare variază între 600-700 m3 apă la hectar. În perioada de repaus se poate administra o normă de udare de circa 1000 m3 apă la hectar.

Combaterea bolilor și a dăunătorilor constituie o condiție esențială pentru sporirea producției de struguri.Cea mai răspândită și păgubitoare boală a viței-de-vie este mana,care ataca toate organele aeriene mai cu seamă la temperaturi de +8 grade celsius - +30 grade celsius și execs de umiditate. Preventiv se combate prin stropirea viței cu fungicide specifice. Făinarea vițe-de-vie se maifestă din primăvară până în toamnă,atacând toate organele aeriene,care sunt acoperite cu o pâslă alb-cenușie de miceliu;

Putregaiul cenușiu al strugurilor se combate prin stropiri,precum și prin recoltarea viilor mai de timpuriu în toamnele umede.

Cărăbușul de mai,cărăbușul verde,cărăbușul marmorat și moliile strugurilor produc pagube prin distrugerea bobocilor florali sau boabelor abia formate de către larve.

Culesul și condiționarea strugurilor

Culesul strugurilor se face in mod diferențiat,în funcție de destinația producției:struguri de masă,struguri pentru vinificație,șampanie,vinuri curente de masă,licoroase,aromatizate,stafide sau pentru păstratul pentru iarnă.

În cazul soiurilor de masă cu coacere eșaonată(15 iulie- 15 septembrie),culesul începe cu Perla de Csaba,urmat de Regina viilor,Chasselas d’ore,Muscat de Hamburg,Italia,Afuz-Ali,Coarnă,Crâmpoșe ș.a.

Pentru vinificare ,culesul se face pe soiuri albe,negre sau roșii,separat cele aromate față de cele nearomate.Amestecurile tehnologice se fac numai la cramă într-o anumită proporție. Recoltarea se face pe timp frumos,fără să se zdrobească sau păstra prea mult după cules,pentru a se evita oxidarea sau fermentarea strugurilor. Se recomandă ca vinificarea strugurilor să se facă în acceași zi. Recoltarea se face numai manual și mecanizat.

Cizelarea strugurilor se face atât pe butuc,cât și pe masă,după recoltare,cu ajutorul foarfecelor speciale cu vârf rotunjit,îndepărtându-se astfel boabele bolnave sau nematurizate.

Păstrarea strugurilor de masă se poate face după mai multe procedee;cel mai modern este cel de conservare prin frig,care oferă avantajul păstrării mai îndelungate,fără pierderi mari.în acest scop,strugurii se introduc mai întâi într-o sală de pregătire,în care temperatura se menține între 4-6 grade Celsius,după care s etrec pentru păstrare în hale prevăzute cu sisteme de răcire și instalație pentru reglarea umidității și a schimbului de aer. Temperatura de păstrare este de 0 grade Celsius,iar umiditatea relativă a aerului 92-96%. Astfel de depozite au fost construite în țara noastră la Valea Călugărească,Murfatlar și Ostrov.

FETEASCA NEAGRĂ

OrigineSoi vechi romanesc, cunoscut inca din vremea dacilor si rezultat in urma selectei populare din specia Vitis silvestris Gmel.; locul de origine ar fi situat pe valea raului Prut, in jurul localitatii Uricani din judetul Iasi.

Strugurii

Sunt miljlocii spre mari, cilindro conici, aripati, cu boabele asezate des pe ciorchine. Bobul mijlociu, sferic, cu pielita groasa, de culoare negru violaceu, acoperita cu multa pruina, punctul pistilar persistent; pulpa zemoasa, cu mustul necolorat si gust placut.

Insusirile agrobiologiceSoi cu perioada scurta de vegetatie (150-160 zile are vigoare foarte mare de crestere, cu cresteri vegetative puternice si fertilitate scazuta, 35-40% lastari fertili. Maturarea deplina se realizeaza la 2-3 saptamani dupa soiul Chasselas dore (epoca a IV-a). Rezistente biologice: are rezistenta foarte buna la ger (-22°C -24°C) si la seceta, sensibil la mana si fainare, mijlociu rezistent la putregaiul cenusiu, molii si acarieni.

Insusirile agrotehnice si tehnologiceSoi care datorita vigorii mari de crestere necesita cultura pe terenuri mai putin fertile, scheletice, calcaroase si altoirea pe portaltoi mai putin vigurosi, care sa ii tempereze cresterile vegetative (SO4, SC 71, SC 25). Se preteaza la conducerea pe tulpini inalte si semiinalte, cordon bilateral simplu sau dublu, cu taiere in elemente scurte de rod. La taiere se atribuie sarcini mari de rod 20-25 ochi/m2, repartizata pe cepi de 2-3 ochi. Tehnologic, soiul acumuleaza multe zaharuri 200-250 g/l, cu aciditate echilibrata 4,7-5,5 g/l H2SO4, vinurile obtinute fiind armonioase. Prin supramaturare concentratiile in zahar ating 250-270 g/l, incat vinurile obtinute se incadreaza in categoria celor cu denumire de origine. Productiile de struguri sunt variabile de la 6-8 t/ha pana la 10-12 t/ha.

Feteasca neagra se cultive cu rezultate bune in Moldova si in Muntenia. O comportare de exceptie are in centrele viticole Urlati-Ceptura, Tohani din podgoria Dealu Mare, unde vinurile obtinute sunt de tip DOCC.

TĂMĂIOASA ROMÂNEASCĂ

Origine

Provenienta acestui soi este necunoscuta, in Romania era cunoscut inainte de invazia filoxerei, incat este considerat soi autohton.

Strugurii

Sunt mijlocii, conici, sau cilindro-conici, uneori biaripati, desi in boabe. Bobul mijlociu, sferic, cu pielita de culoare galben verzui, cu pete ruginii pe partea insorita; pulpa consistenta, cu gust dulce si aroma de muscat.

Insusirile agrobiologiceEste soi cu perioada mijlocie de vegetatie (165-175 zile) si cerinte ridicate heliotermice, are vigoare mijlocie de crestere si fertilitate buna, 55-65% lastari fertili. Maturarea se realizeaza la 2-3 saptamani dupa soiul Chasselas dore. Rezistente biologice: este un soi pretentios, sensibil la ger (-18°C -20°C), la seceta sau excesul de umiditate, puternic atacat de boli, moliile strugurilor, viespi.

Insusirile agrotehnice si tehnologicePrefera zone cu toamne lungi si insorite, lipsite de precipitatii, care sa permita acumularea lenta a zaharurilor si aromelor in must. In vederea supramaturarii strugurilor se recomanda desfrunzitul partial al strgurilor la intrarea strugurilor in parga. Tehnologic, la maturarea deplina acumuleaza 200-210 g/l zaharuri, iar prin supramaturare atinge 250-270 g/l si poate depasi usor aceste valori, fara ca aciditatea totala a mustului sa coboare sub 4,5-5 g/l H2SO4. Productiile de struguri sunt mici 5-8 t/ha, dar pot atinge 10-14 t/ha.

Syrah - unul dintre cele mai bune vinuri din lume

Syrahul (sau Shirazul) este vinul obtinut din unul dintre cele mai vechi soiuri de vita-de-vie, care, initial, era intens cultivat in Valea Rhonului (fluviu care strabate Elvetia si Franta, pana la varsarea in Marea Mediterana), dupa

care s-a raspandit in intreaga lume, fiind deosebit de apreciat pentru aroma, gustul si dulceata strugurilor/vinului, dar si pentru marea capacitate de adaptare a plantei la diverse conditii climatice.

Cu mult timp in urma, cand cultura vitei-de-vie s-a intensificat in diverse teritorii, viticultorii, asemenea cultivatorilor de cereale, au inceput sa selectioneze soiuri de lastari care se potriveau cel mai bine conditiilor geo-climatice din tara lor, pentru a obtine cele mai bune productii de struguri si vinuri dintre cele mai alese. Despre originea Syrahului s-au emis mai multe ipoteze. Unii considera ca romanii sunt cei care au adus aceasta vita-de-vie din Syracusa (Siracuza), din estul Insulei Sicilia (Italia), pe continent (in Franta, Elvetia, Spania etc.).

In Antichitate, Plinius cel Batran, in cea mai cunoscuta opera a sa – “Istoria naturala” (Naturalis Historiae) – Struguri Syrahmentioneaza o specie viticola – Vitis syriaca – provenind din Siria (Orientul Apropiat), de pe coasta estica a Mediteranei. Nu este exclusa si o alta ipoteza, potrivit careia Sirahul ar veni din zona Chiraz (Iran), de unde acest soi de vita de vie ar fi fost adus de cruciati, in secolul al XI-lea. S-ar putea, de asemenea, ca zona de provenienta sa fie Syros, insula greceasca de la Marea Egee, din arhipelagul Cycladelor, mare producatoare de struguri si stafide, al carui principal port este Hermopolis (sau Syra). Cert este ca, in urma testelor genetice, facute in epoca moderna, pentru a afla “stramosii” Syrahului, s-a ajuns la concluzia ca soiul este rezultatul unei incrucisari intre Mondeuse Blanche (un soi de struguri albi) si Dureza (un vechi soi de struguri negri, cultivat in Franta).

In prezent, tarile cele mai mari cultivatoare de Sirah sunt Franta, cu peste 70 000 de hectare, Australia (peste 40 000 hectare), unde Syrahul a fost dus de elvetianul James Busby, considerat “parintele” viticulturii australiene, Italia (peste 2 000 hectare), Africa de Sud, Argentina, Mexic, Elvetia, Noua Zeelanda etc. Planta are frunze mari, de un verde intens, cu cinci lobi si margini usor crestate. Lastarii tineri sunt flexibili, iar ciorchinii au forma conica, avand multe boabe, asezate compact.

Caracteristicile vinului Syrah

Vinul Syrah este unul dintre cele mai bune din lume. Este rosu, intens colorat, aromat, bine alcoolizat, foarte fin, putin acid. Syrahul este recunoscut pentru buchetul fructat (cu aroma de zmeura, mure, afin), floral (violete), care, pe masura trecerii timpului, dobandeste parfum de mosc, picant (de trufa, piper, menta) sau balsamic (tabac blond). Syrahul este un vin dens, cu un procent ridicat de acid tanic, fiind foarte potrivit pentru o masa cu mancaruri condimentate sau pentru a a da savoare preparatelor vanatoresti, carnii de miel etc.

Viticultorii obisnuiesc sa combine strugurii soiului Syrah cu diverse varietati de Vitis vinifera, precum Merlot, Cabernet Sauvignon, pentru a obtine un vin cu o viata mai lunga si de foarte buna calitate.

Incepand cu 2006, anual, in orasul Ampuis, din Franta, se desfasoara un concurs international al degustatorilor de Syrah – “Syrah du Monde” – care are ca scop selectionarea celui mai bun Syrah din lume (rosu, rose, efervescent, sec sau dulce). Sunt trimise aici esantioane de la toti marii cultivatori si producatori de Syrah, iar juriul este format din specialisti din diverse tari.

La competitia din mai 2012, au participat peste 400 de varietati de vinuri Syrah, pe primele locuri situandu-se (dupa numarul de medalii) cele provenite din Franta, Africa de Sud, Australia, Elvetia. Dintre brandurile de vinuri Syrah, medalie de aur au obtinut “Hartenberg The Stork Shiraz”,” Saronsberg Shiraz”, “Eden Springs High Eden Shiraz”, “Gatt Shiraz – Barossa Valley”, “Dona Dominga Single Vineyard Shiraz” etc.Vita de vie Syrah

In Romania, Syrahul/ Shirazul se cultiva in zona Olteniei, in Mehedinti, in nord (Satu-Mare), in Dobrogea, Prahova (Dealu Mare-Budureasca) etc., din ce in ce mai multi viticultori fiind interesati de acest soi.

Beneficiile consumului de Syrah pentru sanatate

Vinul Syrah este apreciat nu numai pentru ca este o bautura rafinata, deosebita, ci si (in cantitati ponderate) pentru efectele sale terapeutice. Pentru ca este bogat in resveratrol , un polifenol continut si de mure, alune, arahide etc., Syrahul este un cardioprotector, antioxidant si anticancerigen. Substanta, descoperita inca din 1939, de japonezul Takaoka, in planta Veratrum album (Steregoaie), a fost identificata in coaja strugurilor, in 1976, dar a trebuit sa mai treaca 16 ani, pentru ca, in 1992, sa se demonstreze existenta ei si in vin (in mai mare concentratie in Syrah, decat in alte varietati). Asa s-a gasit o explicatie si pentru faptul ca, desi locuitorii din

Valea Rhonului (unde se cultiva intens Syrahul) au o alimentatie, in mare masura, bazata pe grasimi animale, au o rata scazuta a bolilor cardio-vasculare. Recent, diversele teste au evidentiat si alte consecinte benefice ale resveratrolului din coaja strugurilor, cum ar fi: consolidarea masei osoase, reducerea grasimilor din organism, capacitati neuroprotectoare, efecte antiimbatranire etc.

Bibliografie

Tehnologii agricole comparate – Marcela Ștefan www.agricultor.ro www.dli.ro www.wikipedia.org www.vignetoconsult.com