Introducere Analizând multitudinea aspectelor legate atât de complexa mişcare turistică, specialiştii şi cercetătorii cu preocupări în acest domeniu au ajuns la concluzia că turismul, văzut şi înţeles ca o activitate economică, s-a transformat într-o componentă de seamă a economiilor naţionale ale tot mai multor ţări datorită faptului ca el, ca orice activitate economică de sine stătătoare, absoarbe un procent important din rândul populaţiei active care lucrează în unităţile cu profil turistic, contribuie la crearea venitului naţional, iar încasările din turismul internaţional au o pondere însemnată în totalul exportului de mărfuri şi servicii al unei ţări. Lucrarea de faţă este o analiză a activităţii Cabanei Bâlea Lac, cabana la care mi-am desfăşurat stagiul de practică şi care m-a impresionat prin încercarea de a realiza satisfacţia clienţilor ( printre care m-am numărat şi eu) asigurând o gamă completă de servicii turistice de o calitate ireproşabilă. Întregul personal al cabanei este hotarât să atragă atenţia clienţilor săi printr-o abordare diferita a ideii de turism bazată pe servicii de cazare, restauraţie şi agrement de o înaltă calitate. 4
Transcript
Introducere
Analizând multitudinea aspectelor legate atât de complexa mişcare turistică, specialiştii şi cercetătorii cu preocupări în acest domeniu au ajuns la concluzia că turismul, văzut şi înţeles ca o activitate economică, s-a transformat într-o componentă de seamă a economiilor naţionale ale tot mai multor ţări datorită faptului ca el, ca orice activitate economică de sine stătătoare, absoarbe un procent important din rândul populaţiei active care lucrează în unităţile cu profil turistic, contribuie la crearea venitului naţional, iar încasările din turismul internaţional au o pondere însemnată în totalul exportului de mărfuri şi servicii al unei ţări. Lucrarea de faţă este o analiză a activităţii Cabanei Bâlea Lac, cabana la care mi-am desfăşurat stagiul de practică şi care m-a impresionat prin încercarea de a realiza satisfacţia clienţilor ( printre care m-am numărat şi eu) asigurând o gamă completă de servicii turistice de o calitate ireproşabilă. Întregul personal al cabanei este hotarât să atragă atenţia clienţilor săi printr-o abordare diferita a ideii de turism bazată pe servicii de cazare, restauraţie şi agrement de o înaltă calitate.
4
Capitolul 1.Prezentarea generală a Cabanei Bâlea Lac
Date de identificare
Numele întreprinderii :SC. Klingeis Impex SRL.Judeţ: SibiuOraş: AvrigCod Postal: 555200Adresa: Str. Eroilor, Nr 22Activitatea principală: Selecţia şi plasarea forţei de muncăCod unic de înregistrare : RO 12711538Nr. de ordine în Registrul Comerţului : J32/95/2000Data înregistrării la Registrul Comerţului : 18 Februarie 2000Tel : 0269523517E-mail : www.balealac.ro
1.1. Scurt istoric
Căldarea Glaciară Balea care adăposteşte emblematicul Lac (4,6 ha, altitudine 2034 m) cu cea mai frumoasă cabana semilacustră, este pe departe cel mai important centru al sporturilor de altitudine din carpaţii României.
Situat în inima masivului Făgăraş - el însuşi cel mai grandios complex montan al carpaţilor noştri - zona Bâlea Lac, parte a rezervaţiei naturale omonime (180 ha suprafata) prezintă un relief glaciar tipic cu morene, terase, vale în forma "U" dominat de creste adânc crenelate din care se înalţă dinspre nord-est spre sud-vest vârfurile Vaiuga 2443 m, despărţit de Iezerul Caprei 2417 m de Saua Caprei 2315 m şi Paltinul 2398 m. De aici coboară muchia Bălii spre nord până dincolo de Cascada în Vârful Mierea la 1500 m. Peisajul de o frumuseţe austeră unică este copleşitor atât vara cât mai ales în anotimpul alb. Atunci se mută aici fascinanta lume a nordului îngheţat cu zăpezi înalte, sclipitoare atârnate parcă de straşina înălţimilor ce se contopesc în albul norilor efemeri. Din Saua Netedului - "poarta" accesibilă a Rezervaţiei Faunistice Arpasel - privirea cuprinde o nesfârşită succesiune de culmi înalte şi îmblănite de hlamida iernii care ascunde văi glaciare complexe suspendate sau simple, vârfuri ascuţite şi pinteni, ace şi turnuri masive aliniate cuminte pe un fronton alpin cu iz himalaian.
Cea mai veche atestare a unei ascensiuni în acest masiv a fost consemnată de către doctorul G. Lindner în jurul anului 1700, în regiunea Balea-Valea Doamnei. Înainte de anul 1750 o noua menţiune precizează prezenţa în zonă a capitanului Jacob Zultner cu scopuri geografice şi legate de trasarea graniţei.
Un rol important în promovarea turismului l-a avut în această zonă Societatea Carpatină a Transilvaniei (SKV) - Siebenburgischer Karpatenverein - înfiinţată la Sibiu în anul 1880. SKV a construit mai multe drumuri de acces în munte şi a efectuat un număr important de marcaje şi a organizat numeroase ascensiuni de vară şi iarnă, multe dintre ele în premieră. În anul 1975 pentru facilitarea accesului la cabană şi la traseele de creastă s-a amenajat linia de telecabina.
În mijlocul celui mai grandios complex montan al Carpaţilor României –Masivul Făgăraş –Cabana Bâlea Lac, iar în sezonul alb şi Ice Hotel, se află în rezervaţia Naturală Valea Bâlii, la 2034 m altitudine, la km 116,200 de pe Transfăgărăşan (DN 7C) fiind
5
accesibilă şi din sud –Piteşti, Curtea de Argeş, Vidraru, Piscu Negru– şi din nord –de pe DN1 (E 68) prin Cârţişoara, Poarta Geniştilor, Poarta Întâlnirii.
Peisajul, de o frumuseţe austeră inegalabilă –creste zimţate şi abrupte tapetate de o floră policromă de rarităţi şi endemisme, cu ape ce cad sau picură de pe stânci, formează ansamblul vizual al căldării glaciare în care se integrează ca o mânuşă noua construcţie a cabanei la care poţi ajunge uşor vara cu orice mijloac rutier şi iarna cu telecabina de la Bâlea Cascadă.
1.2. Obiectul de activitate
Obiectul de activitate al Cabanei Bâlea Lac îl reprezintă punerea la dispoziţia turiştilor a serviciilor de cazare, restauraţie şi agrement.
Oferta Cabanei Bâlea Lac are o structură complexă, incluzând o varietate de opţiune în ceea ce priveşte cazarea în cadrul celor două structuri de primire, un mediu diversificat, care reuşeste de fiecare dată să satisfacă cerinţele turiştilor şi un număr mare de activităţi pentru destinderea şi distracţia turiştilor.
Serviciile pe care Cabana Balea Lac le pune la dispoziţia turiştilor sunt următoarele: Servicii de cazare în camere cu două, trei sau şase paturi Servicii de cazare în garsoniere / apartamente Servicii de restauraţie Servicii de agrement Servicii suplimentare
Toate camerele sunt echipate conform standardelor internaţionale. Mobilierul confecţionat din lemn natura, într-un stil rustic subtil modernizat, lenjeria de calitate superioară, toaletele mobilate cu lavou, duş, WC, uscător de păr şi aspirator de aer. Toate camerele au frigider, televizor, telefon, iar băile dispun permanent de apă caldă. În sezonul alb se pot asigura la Ice Hotel locuri de cazare în camere cu paturi matrimoniale. În ceea ce priveşte serviciile de restauraţie trebuie menţionat faptul că lista de preparate puse la dispoziţia clienţilor este foarte variată, reuşind astfel să satisfacă preferinţele diversificate ale clienţilor şi, de asemenea, este permanent adaptată sezonului. Pentru servirea mesei Cabana Bâlea Lac dispune de terasă cu o capacitate de ……. persoane, un salon restaurant cu o capacitate de 100 persoane, un salon vânătoresc cu o capacitate de 60 persoane, un salonaş cu o capacitate de…… personae.
Bucătăria este de 3 stele conform clasificaţiei specifice, oferind şi meniuri din bucătăria internaţională, preparate tradiţionale, meniuri naturiste şi delicioasa specialitate a casei – Păstrăv Balea Lac.
Oferta serviciilor de agrement oferite de Cabana Balea Lac este redusă, ea cuprinzând următoarele activităţi :
Scuba-divingAcest program este destinat persoanelor sunt de acord să renunţe pentru scurt timp la confortul cotidian şi să fie supuşi unor provocări care implică cooperarea în echipă ca parte a unui efort comun, realizat sub supravegherea instructorilor certificaţi NAUI. Scufundările de agrement pot fi efectuate atât de amatori cât şi de scafandri certificaţi. NU este necesara o experienţă sau o certificare anterioară.
Plimbari cu ATV-ul ATV-urile nu pot fi conduse decât de persoanele posesoare de permise de conducere categoria B, iar plimbările se efectuează sub supravegherea ghizilor de ATV
Hokey, curling şi patinaj ( iarna, pe suprafaţa îngheţată a lacului ) Canotajul ( vara )
6
Serviciile suplimentare cuprind diverse facilităţi precum : Pânza proiectare Ghid turistic DJ Foc tabără (cu vin şi ţuică fiartă) Foc artificii Traducator Transport cu elicopterul Internet wireless Snowmobil Incalzire centrală Telecabină
1.3. Resursele întreprinderii/ cabanei
Buna funcţionare a cabanei si desfăşurarea tuturor activităţilor turistice specifice acestei unităţi de cazare, restauraţie şi agrement sunt direct influenţate de resursele financiare, umane şi materiale ale Cabanei Bâlea Lac.
1.3.1. Resursele financiare
Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti necesare realizării obiectivelor economico-sociale într-o anumită perioadă de timp.
Resursele umane din turism prezintă câteva particularităţi printre care : Consumul de muncă vie superior altor sectoare de activitate întrucât
mecanizarea şi automatizarea proceselor se realizează la o scară mai redusă Nivelul ridicat şi complex de pregătire – personalul trebuie să fie de
specialitate, cu pregatire în domeniul turismului şi a serviciilor turistice Resursele umane pot avea caracter sezonier în funcţie de fluctuaţia de turişti Tendinţa de feminizare a muncii în turism
7
Datorită importanţei fundamentale a resurselor umane în succesul oricărei afaceri, este necesară realizarea unui plan de organizare a personalului bine pus la punct. Întregul personal al cabanei este specializat, bine instruit şi fişa postului fiecărui angajat conţine sarcini, responsabilităţi clare, astfel încât întreaga activitate desfăşurată în cadrul cabanei să se desfăşoare cât mai bine.
Personalul cabanei este format din : 1 Administrator 1 Contabil 1 Jurist 1 Recepţioner 1-2 Barmani ( extrasezon / sezon ) 1 Bucătar şef 1 Bucătar 1 Cofetar 2-6 Ajutori de bucătar ( extrasezon / sezon ) 1 Şef de sală 2-6 Ospătari ( extrasezon / sezon ) 2-6 Picoli ( extrasezon / sezon ) 1 Guvernantă 1-3 Cameriste ( extrasezon / sezon ) 1 Lenjereasă 1 Lucrător întreţinere 1 Şofer
1.3.3. Resursele materiale
Prestarea serviciilor necesită în primul rând utilizarea de către întreprindere a unor bunuri (de echipament, materii prime şi materiale etc.) care în combinaţie cu resursele umane şi financiare asigura satisfacerea nevoilor.
Resursele materiale ce se regăsesc la Cabana Balea Lac sunt foarte numeroase şi, în acelaşi timp, foarte diverse. Printre acestea putem enumera :
Pe lângă aceste active fixe, în momentul în care vorbim de resursele materiale trebuie avute în vedere şi materiile prime care, în cazul de faţă, cuprind produse de curăţenie şi întreţinere a curăţeniei în cabană, materiile prime necesare asigurării serviciului de restauraţiei, materiale birotice,etc..
Baza tehnico-materială a turismului, numită generic şi structuri de primire turistice, cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care se foloseşte turismul pentru realizarea funcţiilor sale economice şi sociale. În acest context sunt luate în vedere atât mijloacele materiale specifice turismului, cât şi cele comune, aparţinând altor ramuri. În cadrul bazei tehnico-materiale a turismului, spaţiile de cazare, alimentaţie pentru turism, agrementul etc., prin numărul, capacitatea şi structura lor, reflectă în cea mai mare măsură, gradul de dotare şi dezvoltare turistică în ansamblu sau la nivel teritorial.
Fiecare din activităţile cuprinse în oferta turistică se materializează prin utilizarea unor factori de producţie, din care am amintit pe prim plan ca importanţă forţa de muncă, dar la care adăugăm ca factor necesar dar nu suficient baza tehnico-materială. Fiecărui serviciu turistic îi corespunde un anumit tip de echipament, corelaţia între cele două elemente fiind atât de natură cantitativă cât şi calitativă.
Baza tehnico-materială a ofertei turistice prezintă o serie de particularităţifaţă de baza tehnico-materială a altor activităţi de producţie
Turismul, ca ramură şi serviciile ce-l compun, imprimă în mod obiectiv bazeisale materiale o serie de particularităţi, respectiv:
Corespondenţa dintre baza tehnico-materială şi resursele naturale turistice; Adaptarea bazei tehnico-materiale unui anumit segment al cererii turistice; Raportul, în general, invers proporţional între efortul investiţional şi calitatea
atracţiei turistice.Dimensiunea bazei tehnico-materiale este influentată de cuantumul resurselor
natural turistice, iar efectul investiţional este invers proporţional cu calitatea atracţiei turistice a resurselor naturale.
Baza tehnico-materială cuprinde:1. baza tehnico-materială a cazării;2. baza tehnico-materială a alimentaţiei;3. baza tehnico-materială a agrementului;4. baza tehnico-materială a transportului. Indicatorii bazei tehnico-materiale reprezintă mijloacele de muncă ce participă la desfăşurarea procesului de servire a turiştilor, mijloace pe care le foloseşte turismul pentru realizarea funcţiilor sale economice şi sociale.
9
Capitolul 2.Implicarea factorilor de mediu în activitatea Cabanei Bâlea Lac
2.1. Consideraţii generale cu privire la relaţia întreprindere- mediu ambiant
Întreprinderea îşi organizează şi desfăşoară activitatea sa sub impactul condiţiilor concrete ale mediului său ambiant.
Mediul ambiant reprezintă un ansamblu de factori eterogeni (de natură economică, socială, politică, ştiinţifico-tehnică, juridică, geografică, demografică etc.), ce acţionează pe plan naţional şi internaţional asupra întreprinderii, influenţând relaţiile de piaţă. În figura 1.1 se prezintă o schemă a legăturilor întreprinderii cu mediul ambiant.
Figura 1.1.
Întreprinderea este partea integrantă a mediului ambiant, este o componentă economică a acestuia. În condiţiile actuale, mediul ambiant se caracterizează printr-un dinamism accentuat, printr-o creştere spectaculoasă a frecvenţei schimbărilor. Legătura dintre natura variabilelor, provenienţa lor şi efectele ce se produc sunt evidenţiate în tabelul 1.3.
Natura variabilelor Provenienţa Efecte
Variabila de intrare Mediu Asupra întreprinderii
Variabila de ieşire Întreprindere Asupra mediului
Tabelul 1.3.
2.2. Componentele mediului ambiant al Cabanei Balea Lac
Componenetele mediului ambiant sunt: Micromediul Mezomediul Macromediul.
10
DECIZII
MEDIUL AMBIANT
ÎNTREPRINDERE INFORMAŢII
Micromediul întreprinderii cuprinde ansamblul componentelor cu care aceasta intră în relaţii directe. Acestea sunt: Furnizorii de mărfuri care sunt agenţi economici ce asigură resursele necesare de
materii prime, materiel, echipamente şi maşini, aparate. Principalii furnizori sunt : Trans Agape, Tera Impex, Coca-Cola, Păstrăvăria Albota Sibiu
Prestatorii de servicii reprezentaţi de firme sau persoane particulare care oferă o gamă largă de servicii utile realizării obiectivelor firmei. Printre prestatorii de servicii amintim : , Ventana S.R.L., RCS & RDS
Furnizorii forţei de muncă sunt unităţile de învăţământ, oficiile forţei de muncă şi persoanele ce caută un loc de muncă. Principalii furnizori de foţă de muncă pentru Cabana Bâlea Lac sunt următorii : Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Sibiu
Organismele publice - asociaţiile profesionale, asociaţiile consumatorilor, mediile de informare în masă şi publicul consumator . Principalele organisme publice cu care are tangenţe SC. KLINGEIS IMPEX S.R.L sunt publicaţiile SIBIU %, Zile şi Nopţi
Concurentii sunt firme sau persoane particulare care-şi dispută aceeaşi categorie de clienţi, iar în situaţii frecvente aceiaşi furnizori sau prestatori de servicii. Principalul concurent al Cabanei Bâlea Lac este Cabana Paltinu. Mezomediul este o noţiune intermediară care devine tot mai necesară în explicarea evoluţiei macroeconomice a întreprinderii. Pentru remedierea oricăror deficienţe de explicare se studiază comportamentul întreprinderii din sistemul productiv şi social cel mai apropiat întreprinderii şi care poate fi un intermediar între macromediul şi micromediul întreprinderii. Macromediul cuprinde ansamblul factorilor de ordin general, cu acţiune indirectă şi pe termen lung asupra activităţii întreprinderii.
Componentele macromediului sunt:a) Mediul geografic. Se defineşte prin indicatorii: numărul populaţiei, structura pe
vârste şi sexe, dimensiunea medie a unei familii, repartizarea teritorială şi pe medii etc. b) Mediul economic. Este format din elementele care compun spaţiul economic în
care acţionează întreprinderea (structura pe ramuri a economiei, nivelul de dezvoltare pe ansamblu şi pe fiecare ramură, gradul de ocupare al forţei de muncă etc.).
c) Mediul tehnologic. Se concretizează prin intermediul unor elemente specifice cum sunt invenţiile şi inovaţiile, mărimea şi orientarea fondurilor destinate cercetării-dezvoltării, asimilarea de produse noi etc. Mediul tehnologic sau tehnic este reprezentat în principal de :
Nivelul tehnic al maşinilor, echipamentelor, utilajelor, instalaţiilor furnizate întreprinderilor din ţară sau străinătate;
Nivelul tehnologiilor folosite de întreprindere; Licenţele cumpărate; Capacitatea de documentare; Capacitatea de inovare.
Mediul ambiant tehnic şi tehnologic prin ansamblul factorilor specifici influenţează: nivelul productivităţii muncii, nivelul costurilor de producţie, nivelul profitului, calitatea producţiei, în general rezultatele economice finale ale Cabanei Balea Lac.
În condiţiile impactului rezultatului cercetării ştiinţifice aceşti factori au o influenţă crescândă ca urmare a accelerării uzurii morale a produselor şi tehnologiilor, a reducerii duratei de aplicare a cunoştinţelor în toate domeniile de activitate.
Analizând nivelul dezvoltării tehnice şi a tehnologiilor utilizate de Cabana Bâlea Lac în comparaţie cu alte întreprinderi din ţară şi străinătate cu obiect de activitate similar se poate constata că firma analizată se află la un nivel superior.
11
d) Mediul cultural. Cuprinde elemente referitoare la sistemul de valori, obiceiuri, norme de convieţuire, tradiţii etc.
e) Mediul politic. Concretizat în: structura societăţii, forţele politice şi raporturile dintre ele, gradul de implicare a statului în economie, gradul de stabilitate a climatului politic intern etc.
f) Mediul juridic. Cuprinde ansamblul reglementărilor de natură juridică prin care este vizată activitatea întreprinderii.
g) Mediul natural - relief şi climă. Mediul natural este unul din cei mai importanţi factori de ordin general, întrucât relieful, peisajul din această zonă în care este amplasată Cabana Bâlea Lac şi clima întâlnită la 2000m sunt motivele cheie pentru care turiştii aleg această zonă ca destinaţia perfectă pentru vacanţa lor.
2.3. Relaţia Întreprindere - Piaţă
Întreprinderea turistică apare în cadrul pieţei în calitate de ofertant, adresându-se cu serviciile sale atât clientilor proveniţi din alte zone, cât şi celor domiciliaţi în zona de amplasare a unităţilor. Pe această bază se poate aprecia că piaţa întreprinderii turistice prezintă, din punct de vedere geografic, două componente:
-una locală, în cadrul căreia are loc confruntarea unei părţi a ofertei cu cererea din perimetrul în care este amplasată întreprinderea
-una naţională şi internaţională în cadrul căreia se confrunta oferta de servicii cu cererea provenită din alte zone.
Piaţa turistică este o componentă de bază a mediului economico-socială, un element important al pieţei serviciilor de consum, alături de servicii personale, de sănătate, de învăţământ.
Piaţa turistică este sfera de interferenţă a ofertei turistice materializată prin producţia turistică şi cererea turistică materializată prin consum. Întrucât locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu şi cu locul de formare a cererii, interferenţa se va transforma în suprapunere în timp şi spatiu a celor doi factori, prin intermediul consumului turistic.
Principala componentă a mediului în care Cabana Bâlea Lac apare atât în calitate de producător (ofertant) cât şi de consumator (cumpărător) este piaţa. Piaţa mijloceşte legăturile multiple ale Cabanei Bâlea Lac cu macromediul şi micromediul sau şi este un sistem de coordonare şi cooperare care are la bază schimbul şi contractul.
În calitatea sa de componentă a mediului, întreprinderea se află într-un contact permanent cu diferite componente. Întreprinderea intră într-un ansamblu de relaţii prin care îşi orientează şi finalizează activitatea economică. Aceste relaţii dintre întreprindere şi componente ale mediului său extern sunt prin natura şi conţinutul lor de două feluri: relaţii de piaţă şi relaţii de concurenţă. Din multitudinea de relaţii ale întreprinderii cu mediul său extern se remarcă prin amploare şi complexitate relaţiile de piaţă. Acestea au ca obiect vânzarea şi cumpărarea de mărfuri şi servicii, împrumutul de capital şi angajarea forţei de muncă. Studierea pieţei constituie premisa şi punctul de plecare în activitatea oricărei întreprinderi. Mecanismul pieţei reprezintă pentru întreprinderea modernă termenul de confruntare a situaţiei prezentate cu cea de perspectivă, sursa de idei pentru produse noi sau pentru modernizarea celor existente. Relaţiile întreprinderii cu piaţa sunt reflectate şi de fluxul aprovizionare, producţie, desfacere. De asemenea, această relaţie se reflectă şi în orientarea activităţii întreprinderii către obiective prioritare cun sunt satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor
12
consumatorilor prin produsele create şi oferite, crearea rentabilităţii şi eficienţei economice pe baza sporirii profitului unitar. Relaţiile întreprinderii cu piaţa vizează 3 mari componente şi anume:- piata mărfurilor- piata capitalului- piata forţei de muncă. Natura şi dimensiunile relaţiilor întreprinderii depind de o serie de factori generali şi specifici, obiectivi şi subiectivi, interni sau externi întreprinderii, cei mai importanţi fiind: cadrul economico-social, specificul pieţei şi caracterul întreprinderii.
2.4. Obiectivele economice ale Cabanei în condiţiile concurenţiale
Obiectivele prioritare ale Cabanei Bâlea Lac sunt: satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor consumatorilor, prin serviciile create şi oferite şi creşterea eficienţei economice, pe baza profitului realizat pe fiecare serviciu în parte
Aceste obiective definesc scopul şi însăşi raţiunea existenţei Cabanei Bâlea Lac, iar o întreprindere bine condusă trebuie să fie puternic polarizată către aceste obiective care să contribuie la mărirea solvabilităţii, a cifrei de afaceri, a profitului, la menţinerea şi cucerirea de noi pieţe.
Analiza concurenţei şi a factorilor de monopol nu poate gravita doar în jurul problemei preţului. Profitul nu poate fi considerat ca fiind singura motivaţie în funcţionarea mecanismului economiei de piaţă, oricât ar fi el de important.
Concurenţa constă într-o multitudine de forme de comportament ce se manifestă în cadrul relaţiilor dintre furnizori pentru captarea interesului unei clientele cât mai numeroase. Pentru definirea acestor forme trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
Interesele şi aspiraţiile clientelei, ţinând seama de faptul că aceasta este eterogenă. Clientela, formată din consumatori productivi şi neproductivi, cu niveluri diferite de disponibilităţi financiare, creează segmente de piaţă diferenţiate;
Libertatea de a acţiona, interesele şi aspiraţiile producătorilor, în calitate de ofertanţi. Firmele acţionează nu după principiul primului impuls, ci pe baza unor scenarii strategice. Ele caută să îndeplinească interesele curente de asigurare a veniturilor cu cele viitoare de dezvoltare şi consolidare a poziţiei lor pe piaţă, recurgând pentru aceasta la un set diversificat de căi şi metode;
Existenţa în mediul economic a unor reglementări juridice, a unor reguli cutumiare şi a unei stări psihosociale care impun sau favorizează anumite acţiuni sau comportamente din partea agenţilor economici.În economia de piaţă concurenţa apare ca o necesitate obiectivă, face parte din
„regulile de joc” ale pieţei.Misiunea SC. KLINGEIS IMPEX SRL. este să investească în oameni, cercetare şi
imagine pentru a promova relevanţa informaţiei, calitatea serviciilor şi noutatea programelor destinate turiştilor care ne acordă încrederea lor.
Capitolul 3.
13
Structura Organizatorie a Întreprinderii
3.1. Structura organizatorică – expresie a organizării formale a întreprinderii
Structura organizatorică este definită ca ansamblul persoanelor, al subdiviziunilor organizatorice şi al relaţiilor dintre acestea astfel constituite încât să asigure premisele organizatorice adecvate realizării obiectivelor prestabilite. Structura organizatorică poate fi considerată drept scheletul firmei şi cuprinde două părţi: a) structura de conducere sau funcţională; b) structura de producţie sau operaţională. În cadrul acestor părţi se regăsesc componentele primare şi anume postul, funcţia, compartimentul, relaţiile organizatorice, ponderea ierarhică, nivelul ierarhic. Postul este alcătuit din ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor desemnate pe anumite perioade de timp fiecărui component al firmei. Obiectivele postului se regăsesc în sistemul piramidal al obiectivelor firmei. O altă componenta a postului este autoritatea formală sau competenţa organizaţională ce poate fi ierarhică atunci când acţionează asupra persoanelor şi funcţională când se exercită asupra unor activităţi. În afara autorităţii formale, titularii postului deţin şi autoritate profesională exprimată de nivelul de pregătire şi experienţa de care dispune o persoană. Funcţia constituie factorul care generalizează posturi asemănătoare din punct de vedere al ariei de cuprindere, a autorităţii şi responsabilităţii. Funcţiile pot fi grupate în:- funcţii de conducere- funcţii de execuţie. Compartimentele sunt rezultatul agregării unor posturi şi funcţii cu conţinut similar şi/sau complementar reunind persoane care desfăşoară activităţi relativ omogene ţi solicită cunoştinţe specializate dintr-un anumit domeniu, sunt amplasate într-un anumit spaţiu şi subordonate nemijlocit unei singure persoane. Compartimentele pot fi:- operaţionale- funcţionale. Relaţiile organizatorice sunt alcătuite din ansamblul legăturilor dintre componentele structurii stabilite prin reglementări oficiale. Relaţiile organizatorice pot fi: - de autoritate- de cooperare- de control- de reprezentare. Nivelurile ierarhice sunt alcătuite din ansamblul subdiviziunilor organizatorice plasate pe linii orizontale la aceeaşi distanţă faţă de managementul de vârf al firmei.Numărul de niveluri ierarhice este influenţat de dimensionarea firmei, diversitatea activităţilor, complexitatea producţiei dar şi de competenţa managerilor. Ponderea ierarhică reprezintă numarul persoanelor conduse nemijlocit de un cadru de conducere şi înregistrează valori diferite. Astfel pe verticala structurii organizatorice creşte către nivelurile inferioare, iar pe orizontala structurii organizatorice se amplifică pe măsura trecerii de la compartimente cu activitate tehnico-economică spre compartimente cu activitate operaţională. Structura organizatorică prin modul de combinare a resurselor umane, materiale şi
14
financiare condiţionează eficienţa desfăşurării activităţii necesare realizării obiectivelor, precum şi calitatea şi operativitatea sistemului decizional şi configuraţia sistemului informaţional. Sistemul organizaţional trebuie să realizeze obiectivele stabilite în condiţiile minimizării costului economic şi social, contribuind astfel la armonizarea intereselor individuale şi de grup. Funcţionalitatea structurii organizatorice este condiţionată atât de factori endogeni cât şi exogeni firmei, analiza acestora constituind o rezervă nelimitată în creşterea eficienţei managementului firmei. Alături de această formă de organizare poate exista şi o organizare informală alcătuită din ansamblul gruparilor şi al relaţiilor interumane stabilite spre satisfacerea unor interese personale.Această organizare informală, deşi însoţeşte organizarea formală acţionează, de cele mai multe ori, independent de aceasta. Cauzele apariţiei organizării informale ţin de afectivitate, satisfacţii, interese, aspiraţii, nivel de pregătire, calificare şi origine socială.
Structura generală a unei întreprinderi cu componentele sale poate fi reprezentată astfel :
Figura 1.2.
3.2. Elemente ale structurii funcţionale
Structura de conducere reprezintă ansamblul cadrelor de conducere şi compartimentelor tehnice, economice, administrative, modul de constituire şi grupare a acestora, precum şi relaţiile dintre ele.
Structura funcţională este alcătuită din: 1. componente; 2. relaţii; 3. ordinea componentelor; 4. sistem de obiective.
1. Componentele structurii funcţionale sunt următoarele:
Structura generală a întreprinderii
Structura organizatorica
Structura celulelor de promovare socio-culturală
Structura Operaţională(de producţie şi concepţie )
Structura Funcţională( de conducere )
15
a) Postul - ansamblul obiectivelor, cu sarcinile, competenţele, responsabilităţile asociate, care revin spre exercitare, în mod regulat, unei persoane angajate în întreprindere. Trăsăturile obligatorii ale unui post de muncă sunt: - autoritate formală - limita în care titularul postului are dreptul de a acţiona pentru realizarea obiectivelor; - competenţa profesională - nivelul de pregătire, experienţa, prestigiul profesional; - responsabilitate - obligaţia titularului de a îndeplini sarcini şi atribuţii derivate din obiectivele individuale ale postului.
Totalitatea posturilor care sunt definite prin aceleaşi caracteristici principale formează o funcţie.
b) Funcţia - ansamblul atribuţiilor şi sarcinilor, omogene din punct de vedere al naturii şi complexităţii lor, desemnate în mod regulat şi organizat unui angajat al întreprinderii.
Funcţia unei persoane este definită prin: atribuţiile şi sarcinile de îndeplinit; responsabilităţile pe care aceasta le implică; competenţele şi relaţiile pe care salariatul trebuie să le manifeste.
c) Compartimentul - o reunire sub aceeaşi autoritate ierarhică a unui anumit număr de persoane, cărora le revin permanent sarcini bine definite.
După modul de participare la realizarea obiectivelor întreprinderii, compartimentele sunt:
operaţionale : contribuie direct la realizarea obiectivelor derivate şi generale ale întreprinderii (secţiile de producţie, depozitele, atelierele de service);
funcţionale : participă la fundamentarea strategiilor şi politicii globale a întreprinderii (diviziile, serviciile).
După natura atribuţiilor, a volumului acestora şi a nivelului de delegare a autorităţii unei activităţi, se pot distinge: - compartimentul de bază; - compartimentul de ansamblu.
2. Relaţiile organizatorice - raporturile instituite între componentele organizatorice.
În funcţie de natura şi modul de manifestare a competenţelor şi responsabilităţilor, se disting: A. Relaţii de autoritate – relaţii a căror manifestare este obligatorie. Ele cuprind: - relaţii ierarhice - între titularul postului de conducere şi cei ce deţin posturi de execuţie; - relaţii funcţionale - de către compartimente specializate care emit o serie de indicaţii metodologice, studii etc. - relaţii de stat major - ca urmare a delegării sarcinilor, responsabilităţilor de către conducere unor persoane pentru rezolvarea unor probleme complexe. B. Relaţii de cooperare - relaţii între titularul unui post situat pe acelaşi nivel ierarhic cu titularul altui post. C. Relaţii de control D. Relaţii de reprezentare - legăturile dintre manageri şi reprezentanţii diferitelor organizaţii profesionale, sindicate din interiorul întreprinderii sau din afară. 3. Ordinea componentelor organizatorice. Aceasta este realizată prin:
16
A. Nivelul (treapta) ierarhic(ă) - ansamblul subdiviziunilor plasate la aceeaşi distanţă de conducerea superioară. B. Ponderea ierarhică (sau norma de conducere) - numărul de persoane subordonate nemijlocit unui cadru de conducere.
Structura funcţională a întreprinderii în discuţie se prezintă astfel :
Figura 1.3.
3.3. Structura operaţională
Structura operaţională reprezintă acea componentă a structurii organizatorice definită prin numărul şi componenţa unităţilor de producţie, prin mărimea şi modul amplasării spaţiale a acestora, modul de organizare internă, precum şi prin relaţiile de cooperare ce se stabilesc între acestea în vederea realizării directe a obiectului de activitate al întreprinderii.
Verigile structurale ce pot fi integrate într-o structură de producţie şi concepţie sunt: uzine, fabrici, exploatări, secţii de producţie, locuri de muncă. Structura organizatorică a întreprinderii
Veriga structurală de producţie de bază a unei întreprinderi o constituie secţia de producţie, care reprezintă o unitate de producţie bine determinată sub aspect administrativ, în cadrul căreia se execută fie un produs, fie o fază a procesului tehnologic.
În funcţie de rolul pe care îl au în procesul de fabricaţie a produselor incluse în programul de producţie, secţiile pot fi: - de bază - auxiliare; - de servire.
În secţiile de bază se realizează produsele de bază care dau profilul de producţie al întreprinderii.
În secţiile auxiliare se realizează produse sau servicii auxiliare producţiei de bază care ajută la realizarea în bune condiţii a produselor de bază.
În secţiile de servire se execută lucrări, servicii sau activităţi necesare secţiilor de bază şi auxiliare (depozitele şi magaziile întreprinderii, activităţile de transport intern). Într-o secţie de producţie de bază, unde predominant este procesul de producţie de bază, se pot întâlni şi procese de producţie auxiliare.
Atelierul de producţie reuneşte mai multe locuri de muncă, care fie execută aceeaşi operaţie tehnologică, fie efectuează un ciclu de operaţii tehnologice necesare obţinerii unei piese, produs sau serviciu.
Locul de muncă - o anumită suprafaţă de producţie, dotată cu mijloace de muncă şi organizate pentru realizarea unei operaţii sau a unei lucrări de către un muncitor sau un grup de muncitori.
Front Office Şef sală Bucătar şef Oficiu juridic
Guvernantă Şofer
Administrator
17
Birou contabil
Tipuri de structură de producţie concepţie Se disting trei tipuri de structură de producţie şi anume: a) structura de producţie şi concepţie de tip tehnologic; b) structura de producţie şi concepţie de tip obiect; c) structura de producţie şi concepţie de tip mixt.;
Structura operaţională a întreprinderii în discuţie se prezintă astfel :
Figura 1.4.
3.4. Documente de formalizare a structurii organizatorice
Pentru formalizarea unei structuri organizatorice se folosesc următoarele documente:
a) regulamentul de organizare şi functionare care cuprinde cinci părţi şi anume: - prima parte, denumită organizarea firmei, cuprinde dispoziţii generale, actul normativ de înfiintare, obiectul de activitate, tipul societăţii, statutul juridic şi prezentarea structurii organizatorice;- partea a doua se referă la atribuţiile firmei;- în partea a treia se fac precizări cu privire la conducerea firmei. Se precizează care sunt atribuţiile adunării generale a acţionarilor, atribuţiile consiliului de administraţie, atribuţiile conducerii executive cu detalierea responsabilităţilor pentru funcţiile de director general şi director pe funcţiuni;- partea a patra cuprinde atribuţiile şi diagrama de relaţii pentru fiecare compartiment funcţional şi operaţional;- partea a cincea cuprinde dispoziţii generale.
b) fişa postului este un document operaţional important ce prezintă în detaliu elementele cerute unui salariat pentru ca acesta să-şi poată exercita în condiţii normale activitatea. Fişa postului cuprinde:- denumirea şi obiectivele postului- compartimentul din care face parte- competenţele şi responsabil- cerinţe referitoare la studii, vechime şi aptitudini.Fişa postului serveşte ca document organizatoric indispensabil fiecărui salariat şi ca suport pentru evaluarea muncii acestuia.Vezi Anexa 12. c) organigrama - este o reprezentare grafică a structurii organizatorice a întreprinderii şi redă o parte din componentele structurii, şi anume:- compartimente
Cameriste Lenjereasă Lucrător întreţinere
Barman Ospătari Bucătar Cofetar
Picoli Ajutori bucătar
18
- nivelurile ierarhice- relaţiile organizaţionale- ponderea ierarhică. Organigrama este un instrument important folosit în analiza managementului firmei. Din punct de vedere al sferei de cuprindere pot fi:- organigrame generale- organigrame parţiale.Vezi Anexa 13.
Capitolul 4.Funcţiunile Întreprinderii
4.1. Funcţiunile – Componente ale sistemului organizării procesuale a întreprinderii
Un rol deosebit de important în organizarea unei firme îl are organizarea de ansamblu a proceselor de muncă fizică şi intelectuală, a elementelor componente, analiza acestora în vederea regrupării lor în funcţie de nivelul obiectivelor, de omogenitatea şi/sau complementaritatea lor, de nivelul de pregătire al personalului care le realizează şi de specificul metodelor, tehnicilor şi instrumentelor folosite în vederea realizării obiectivelor în condiţii de eficienţă. Ţinând cont că organizarea constituie mijlocul prin care se realizează obiectivele firmei, conţinutul şi modul său de manifestare sunt condiţionate de sistemul de obiective ale firmei. Fiecare perioadă de funcţionare a unei firme este caracterizată prin anumite obiective fundamentale ce pot fi evaluate din punct de vedere economic. Derivând aceste obiective fundamentale, se stabilesc obiectivele derivate, adică a condiţiilor pentru ca un obiectiv fundamental să se îndeplinească. Astfel, funcţiunea întreprinderii se poate defini ca ansamblul activităţilor omogene şi/sau complementare desfăşurate de un personal cu anumită specialitate prin folosirea unor metode şi tehnici specifice cu scopul realizării obiectivelor derivate de gradul I . Ca o componentă de bază în cadrul funcţiunii, activitatea se poate defini ca ansamblul atribuţiilor de specialitate de un persoanl cu anumite cunoştiinţe de specialitate dintr-un anumit domeniu cu scopul îndeplinirii obiectivelor derivate de gradul II. Continuând nivelul de detaliere, atribuţia se defineşte ca ansamblul sarcinilor executate cu o anumită periodicitate de un personal care are cunoştinte specifice dintr-un domeniu mai restrâns cu scopul realizării unui obiectiv specific. Sarcina, ca element al atribuţiei reprezintă componenta elementară a procesului de muncă desfăşurată în scopul realizării unui obiectiv individual. Având în vedere un complex de factori ca profilul şi marimea agentului economic, ramura în care îşi desfăşoară activitate şi etapa de dezvoltare pe care o parcurge, funcţiunile firmei se pot prezenta în 3 situaţii şi anume:- potenţială sau virtuală;- integrată;- reală sau efectivă.
În literatura româna de specialitate s-au stabilit urmatoarele 5 funcţiuni ale unei firme:1. de cercetare-dezvoltare;
19
2. de producţie;3. comercială;4. financiar-contabilă;5. de personal.
1. Funcţiunea de cercetare-dezvoltare este reprezentată de ansamblul activităţilor desfăşurate în cadrul firmei, în scopul producerii de idei noi şi transformarea lor în noutăţi utile. Aceasta funcţiune are un caracter complex, se manifestă în toate domeniile şi rezidă în necesitatea adaptării permanente a firmelor la noile cuceriri tehnico-stiintifice.Formele sub care se desfăşoară acţunile sale sunt:a) cercetarea purăb) cercetarea fundamentalăc) cercetarea aplicatăd) invenţia şi inovaţia.Principalele activităţi ale acestei funcţiuni sunt cercetarea ştiinţifică, ingineria tehnologică şi introducerea progresului tehnic, investiţii precum şi organizarea producţiei şi a muncii.
2. Funcţiunea de producţie este reprezentată de ansamblul activităţilor de bază, auxiliare şi de servire prin care se realizează obiectivele din domeniul fabricării produselor, elaborării lucrărilor şi prestarii serviciilor în cadrul firmei.Principalele activităţi cuprinse în cadrul acestei funcţii sunt: fabricarea sau exploatarea, întreţinerea şi reapararea utilajelor, producţia auxiliară, controlul tehnic de calitate.
3. Funcţia comercială cuprinde activitatea de realizare a obiectivelor ce se referă la stabilirea legăturilor unităţii cu mediul ambiant în vederea procurării mijloacelor necesare desfăşurării activităţii şi desfacerii produselor, serviciilor şi lucrărilor care fac obiectul activităţii de bază a unităţii.Aceasta funcţiune cuprinde 3 activităţi: aprovizionarea tehnico-materială, desfacerea şi marketingul.
4. Funcţiunea financiar-contabilă este reprezentată de activitatea privind obţinerea şi folosirea mijoacelor financiare necesare unităţii, precum şi înregistrarea şi evidenţa în expresie valorică a fenomenelor economice din unitate.Rolul acestei funcţiuni este static, pasiv, uneori chiar un obstacol în introducerea noului.
5. Funcţia de personal cuprinde activităţi de realizare a obiectivelor din domeniul asigurării şi dezvoltării potenţialului uman necesar.Principalele activităţi cuprinse în cadrul acestei funcţiuni se referă la planificarea, recrutarea, formarea, perfecţionarea, motivarea, promovarea, retribuirea şi protecţia personalului.Interdependenţele dintre funcţiuni sunt determinate de interdependenţele ce se manifesta între activităţile desfăşurate în cadrul firmei. Acestea se manifesta în contextul în care producerea unei dereglări în cadrul unei funcţiuni determină dereglări şi în cadrul celorlalte, putându-se vorbi chiar de o autoagravare a dereglărilor si de un proces de reglare în lanţ. Se impune astfel ca managerii de pe diferite niveluri ierarhice să acţioneze pentru manifestarea corespunzătoare a tuturor funcţiunilor. Etapa de dezvoltare în care se află firma la un moment dat constituie factorul determinant în desfăşurarea activităţilor din cadrul funcţiunilor acesteia.Intensităţile cu care se manifestă anumite funcţiuni la un moment dat se inversează pe măsură ce firma trece la o nouă etapă de dezvoltare.
20
De asemenea, trebuie ţinut cont de faptul că intensitatea de manifestare a unei funcţiuni trebuie să fie în acord cu posibilităţile firmei respective şi corelată cu intensitatea de manifestare a celorlalte funcţiuni. Conducerea firmei are un rol deosebit în coordonarea funcţiunilor, cunoscând decalajul ce apare între gradul de manifestare a unei funcţiuni şi nivelul rezultatelor obţinute în domeniul respectiv. Rezultatele bune obţinute în urma manifestării unei funcţiuni apar după momentele de maxim în manifestarea acesteia, astfel ca obiectivul principal al managerilor trebuie să reprezintă o bună corelare între funcţiuni.
4.2. Mecanismul funcţionării întreprinderii
Atât vânzarea şi producerea bunurilor economice cât şi prestarea serviciilor turistice necesită înfăptuirea a numeroase operaţiuni precum:
a)aprovizionarea cu bunuri de consum, mijloace de producţie, materii prime, materiale, combustibili, energie, echipamente, instalaţii etc.;
b)operaţiuni de recepţie, păstrare, stocare, pregătirea pentru vânzare; c)selecţia, angajarea, pregătirea, folosirea resurselor umane; d)operaţiuni financiar-contabile (atragerea capitalului, alegerea plasamentelor,
investiţiilor, organizarea şi ţinerea evidenţei contabile, evidenţierea profitului şi a pierderilor etc.);
e)operaţiuni de transport pentru aprovizionare, respectiv livrare, manipulare în incinta SC;
f)întreţinerea capitalului tehnic, exploatarea programelor create pentru conducerea asistată de calculator;
g) publicitate; h)comerţ exterior; i)relaţii cu publicul şi clienţii; j)relaţii cu statul. Toate aceste elemente se află în interacţiune dinamică în cadrul unui sistem deschis
care, de cele mai multe ori, se autoreglează. Este de menţionat că toate cele cinci funcţiuni ale S.C. Klingeis Impex S.R.L. se
află într-o strânsă interdependenţă, se întrepătrund şi se completează reciproc, formând sistemul organizării procesuale a întreprinderii. Vezi Figura 1.5.
Interdependenţa dintre activităţile ce se desfăşoară în cadrul firmei, drept componente ale funcţiunilor acesteia, determină interdependenţa între funcţiuni. Manifestarea corectă a unei funcţiuni permite manifestarea corectă şi a celorlalte funcţiuni ale firmei, după cum apariţia unor dereglări în cadrul unei funcţiuni, produce perturbaţii în celelalte funcţiuni.
Dacă în cazul unei funcţiuni se va produce o dereglare, atunci apare un efect nefavorabil în desfăşurarea unei activităţi care la rândul său va influenţa altă activitate care va produce în continuare dereglări în altă funcţiune.
În aceste condiţii rolul managerilor constă în a întrerupe procesul de autoagravare a dereglărilor şi asigurarea echilibrului necesar realizării obiectivelor S.C. Klingeis Impex S.R.L.
21
FUNCŢIUNEAFINANCIAR-CONTABILĂ
FUNCŢIUNEA DE PERSONAL
FUCŢIUNEA CERCETARE- DEZLVOTARE
FUCŢIUNEA DE PRODUCŢIE
FUNCŢIUNEACOMERCIALA
Comandă Proiectare
-produs
materii prime -tehnologie
marketing Aprovizionare
Încasari Desfacere
Figura 1.5.
Capitolul 5.Strategii Economice ale Întreprinderii.
22
Planul ca instrument de concretizare şi realizare a strategiilor5.1. Importanţa strategiilor economice pentru activitatea întreprinderii
Strategia economică reprezintă un concept complex care defineşte ansamblul obiectivelor pe care conducerea unei unităţi economice îşi propune să le realizeze, obiective stabilite pe baza de studii, cercetări ştiinţifice şi prognoze, acţiuni ce trebuie întreprinse pe diferite orizonturi de timp şi modul de alocare a resurselor în vederea menţinerii competitivităţii şi a dezvoltării viitoare. Din definirea acestui concept rezultă ca stabilirea obiectivelor reprezintă o componentă de bază a strategiei economice. Obiectivul reprezintă, deci, acea componentă a strategiei economice care stabileşte ce îşi propune să realizeze o unitate economică în cadrul unui anumit orizont de timp. Pentru a-şi atinge scopul, un obiectiv trebuie să fie precis formulat, cuantificabil şi măsurabil. În raport cu orizontul de timp stabilit, obiectivele pot fi: - pe termen scurt,- pe termen mediu,- pe termen lung. Într-o economie de piaţă, SC. KLINGEIS IMPEX SRL. îşi desfăşoară activitatea în condiţiile unei puternice competiţii atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă. Pentru a-şi realiza obiectivele propuse SC. KLINGEIS IMPEX SRL. trebuie să-şi desfăşoare activitatea pe baza unei strategii economice proprii, bine fundamentate sub raport tehnic şi economic. Conducerea şi organizarea actitivăţii întreprinderii pe baza unei strategii economice capată o importanţă crescândă ca urmare a faptului că pe plan mondial s-au realizat mari progrese în teoria managementului privind aplicarea unor concepte moderne şi noi mutaţii pe piaţa internă şi externă. Importanţa şi necesitatea crescândă a adoptării unei strategii economice este determinată de acţiunea puternică a unor factori dintre care cei mai importanţi sunt: 1. accentuarea competiţiei între firme pe pieţele interne şi externe, competiţie în care intră şi firme aparţinând ţărilor în curs de dezvoltare; 2. apariţia şi extinderea unor tehnologii moderne cum sunt sistemele flexibile şi robotizarea sistemelor tehnologice care au dus la creşterea calităţii produselor, reducerea costurilor şi la scurtarea termenelor de punere pe piaţă a unor noi produse; 3. creşterea considerabilă a calităţii produselor oferite pentru piaţa, ceea ce a condus la ridicarea exigenţelor consumatorilor în ceea ce priveşte calitatea; 4. aplicarea de către unele întreprinderi a unor strategii avansate de prelucrare, ceea ce a condus la creşterea productivităţii muncii şi la reducerea costurilor; 5. extinderea folosirii calculatoarelor în cadrul managementului producţiei, ceea ce a dus la optimizarea deciziilor şi la creşterea performanţelor pe plan economic şi tehnic.
Principalele strategii adoptate de conducerea Cabanei Bâlea Lac pentru creşterea calităţii serviciilor turistice oferite sunt:
Strategia inovării – care este determinată de dinamica preferinţelor turiştilor, evoluţia comportamentului de consum
Strategia înnoirii – care presupune fabricarea şi lansarea pe piaţă a unor produse/servicii turistice cu grad de noutate şi care necesită cheltuieli semnificative în bugetul firmei.
5.2. Elaborarea strategiei economice a întreprinderii
23
O bună strategie economică trebuie să satisfacă următoarele exigente:1. să permită o confruntare eficientă a întreprinderii cu altele similare în cadrul unui proces economic concurenţial şi în condiţiile unui mediu în permanenta evoluţie;2. să facă faţă cu succes, prin produse noi sau modernizate, exigenţelor sporite ale consumatorilor sub raportul calităţii şi al preţurilor; 3. să realizeze o perfecţionare continuă a structurilor existente astfel încât acestea să fie cât mai bine adaptate noilor exigente impuse demodificările care survin în tehnologii, pe pieţele de desfacere şi cerinţele crescânde ale consumatorilor.Pentru punerea în aplicare a unei strategii economice se stabilesc anumite politici economice. Prin politica economică se întelege acea componentă a strategiei prin care se precizează acţiunile care trebuie întreprinse pentru punerea în aplicare a strategiei pe orizonturi de timp mai mici şi limitele în cadrul cărora trebuie realizate obiectivele. Pentru a putea fi elaborată în mod corect o strategie economică trebuie să definească clar 4 componente de bază:1. sfera de aplicare a strategiei economice sau direcţiile în care urmează să-şi desfăşoare activitatea întreprinderile;2. desfăşurarea resurselor reprezintă acea componenta care precizează modul în care întreprinderea îşi va utiliza resursele de muncă, materiale şi băneşti pentru realizarea obiectivelor propuse;3. caracteristica distinctivă defineşte domeniul de activitate sau activităţile în care, potrivit strategiei, întreprinderea trebuie să exceleze;4. sinergia reprezintă acea componentă a strategiei care defineşte modalităţile de creştere a capacităţii productive a fiecărei componente a unui ansamblu de activităţi printr-o judicioasă structurare şi interacţiune a acestora. Realizarea efectului de sinergie duce la apariţia unor calităţi superioare sumei aritmetice a calităţtii elementelor componente. Evaluarea strategiei trebuie să se facă pe baza unor criterii obiective prin care să se stabilească compatibilitatea, consonanţa, avantajul aplicării, fezabilitatea. Controlul aplicării strategiei economice trebuie să se efectueze cu regularitate şi are rolul de a evidenţia: lipsurile existente în aplicarea ei şi adoptarea de măsuri pentru redresarea situaţiei.
Vezi Anexa 14.
5.3. Planul- instrument de concretizare şi realizare a strategiei economice
La nivelul unităţilor economice desfăşurarea organizată a acţiunilor prevăzute şi aplicarea cu succes a strategiei economice adoptate necesită o anumită activitate de planificare.
Efectuată la un nivel ştiinţific corespunzător, folosind metode şi tehnici de lucru adecvate, planificarea reprezintă o funcţiune de bază a managementului. Prin planificare la nivelul întreprinderii se înţelege programarea, organizarea, coordonarea şi conducerea pe bază de plan a activităţii economice. Planificarea economică se concretizează într-un ansamblu de planuri care devin instrumente esenţiale în activitatea de conducere şi organizare.
Planul reprezintă un sistem de decizii sau de orientări prin care se stabilesc niveluri, ritmuri şi proporţii ale dezvoltării viitoare pe baza studierii atente a cerinţelor manifestate pe piaţă şi a resurselor disponibile, astfel încât să rezulte o activitate eficientă din punct de vedere economic,ethnic, ecologic şi social.
24
Prin plan se înţelege documentul elaborat sub o anumită formă scrisă pe baza unei metodologii bine precizate, prin care se concretizează prevederile strategiei economice, luată în ansamblul ei sau pe diferite componente şi se precizează sarcinile care revin compartimentelor de producţie şi funcţonale pe anumite perioade de timp.
Prin intermediul planului se realizează legătura între prezent şi viitor, acesta având un rol esenţial în orientarea agenţilor economice la nivel micro şi macro.
Planificarea economică are un caracter complex iar definirea ei sub diferite aspecte necesită o clasificare după mai multe criterii:
1. În raport cu gradul de instituţionalizare şi de formalizare:- formală- informală
2. După orizontul de timp la care se referă:- pe termen lung sau de perspectivă - curentă - ce poate fi pe termen scurt sau foarte scurt.
3. În raport cu nivelul la care se realizează:- la nivel de organizaţie superioară - la nivel de întreprindere.
4. În raport cu gradul de importanţă a indicatorilor stabiliţi şi cu orizontul de timp la care se refera aceştia se poate deosebi:- strategică- tactică
Prognoza strategică se realizeaza de regulă la nivelul conducerii de vârf pe termen lung şi concretizează obiectivele strategiei economice adoptate.
Prognoza tactică concretizează acţiunile şi activităţile la nivelul unei unităţi economice sunt reunite şi definite prin termenul de planificare internă de întreprindere.
Această planificare internă are două componente aflate într-o strânsă interdependenţă: - prognoza tehnico-economic, care are ca obiectiv stabilirea principalilor indicatori cantitativi şi calitativi pe toate domeniile de activitate;- prognoza operatică - reprezintă acea parte a prognozei interne de întreprindere care are ca obiectiv elaborarea programelor de activitate pe diferite verigi structurale şi pe diferite unităţi de timp.
În condiţiile unei economii de piaţă, întreprinderea îşi organizează activitatea fie după sistemul producţiei pe stoc, fie după sistemul producţiei pe bază de comenzi.În astfel de cazuri, punctul de plecare în elaborarea planului economic îl constituie rezultatele obţinute pe baza efectuării prognozelor de vânzari, prin studierea pe cale probabilistica a cererii pentru produsul întreprinderii.
Pe baza rezultatelor programului pe termen scurt şi lung se face o estimare a produsului ce s-ar putea vinde, iar în funcţie de aceasta se determină indicatorii privind producţia ce urmează a fi realizată.
În funcţie de această producţie se calculează resursele de muncă şi de materiale necesare, se dimensionează ansamblul indicatorilor economici şi se fac ajustările necesare ţinând seama de capacitatea de producţie şi de resursele de muncă şi materiale existente.
În condiţiile în care întreprinderea acţionează în cadrul economiei de piaţă, elaborarea planului economic ţine seama de un grafic de producţie director, elaborat în prealabil, care stabileşte grupele de produse ce urmează a se executa, cantitatea şi datele de execuţie, în funcţie de comenzile existente şi de rezultatele prognozelor cererii de produse.
5.4 Elaborarea planului economic al întreprinderii
25
Fiecare întreprindere îşi întocmeşte un plan economic de ansamblu, care, la rândul său, cuprinde un ansamblu de planuri, elaborate pe diferite domenii de activitate, denumite şi secţiuni ale planului. Planul economic trebuie să oglindească prin sistemul de indicatori ceea ce îşi propune firma să realizeze pe diferite perioade de timp în domeniul activităţii productive, pe linia introducerii progresului tehnic, a investiţiilor etc.
Planul economic este strâns legat de mediul de business şi de evoluţia acestuia, ca urmare primele planuri de afaceri au apărut cu mult înainte de mijloacele moderne de comunicare ale societăţii informaţionale. Un plan economic poate avea ca utilitate prezentarea firmei sau a ideii/proiectului/afacerii. Acesta poate fi realizat atât pentru afaceri existente (în vederea prezentării către posibili parteneri sau finanţatori) cât şi pentru afaceri ce urmează a fi lansate (startup-uri – o bună planificare a acestora şi asigurarea succesului).
În general un plan economic cuprinde următoarele capitole: Titlul; Cuprins; Sumar (Scurtă introducere); Descrierea firmei (afacerii); Echipa & managementul companiei; Prezentare produs(e) / serviciu (ii); Analiza pieţei; Obiective; Strategia firmei/afacerii şi implementare; Informaţii financiare; Anexe şi alte documente.
În funcţie de situaţie anumite capitole pot fi necesare sau nu. Importanţa fiecărui capitol variază în funcţie de scopul urmărit şi de contextul în care se realizează planul economic.De asemenea trebuie verificat la partenerul/firma/instituţia unde se va prezenta planul economic, cu privire la eventuale cerinţe de realizare a planului economic.
Capitolul 6. Eficienţa Economică a Activităţii Întreprinderii
6.1. Conceptul de eficienţă economică
În sens larg, eficienţă înseamnă obţinerea unor efecte cât mai favorabile în urma unei activităţi. Orice activitate umană este, în acelasi timp, consumatoare de resurse şi producătoare de efecte. În acest sens, noţiunea de eficienţa devine aplicabilă celor mai variate preocupări ale omului. În alt sens, mai restrictiv, eficienţa compară rezultatele unei acţiuni cu resursele consumate pentru producerea acestora . Eficienţa economică este exprimată prin relaţia dintre rezultatele obţinute într-o anumită activitate economică şi cheltuielile efectuate în activitatea respectivă. Eficienţa economică răspunde modului cum şi cât se folosesc resursele.
Compararea efectelor cu eforturile care le-au determinat reprezintă de fapt numai o latură a eficienţei economice. Trebuie să se aibă permanent în vedere şi alte elemente cum ar fi: structura resurselor şi a rezultatelor ( nu trebuie urmărite numai performanţele lor pur matematice, ci şi efectele faţă de societate ), timpul (ce poate acţiona diferit asupra elementelor din structura), calitatea efectelor (rezultatele trebuie să prezinte reale utilităţi sociale). În general, se consideră că o activitate este eficientă dacă producţia se obţine la
26
costuri reduse, sau atunci când încasările obţinute din vânzarea rezultatelor pe piaţă depăşesc cheltuielile care s-au efectuat pentru obţinerea acestora.Eficienţa economică este relaţia dintre efectele obţinute (rezultate) şi eforturile (cheltuielile)depuse într-o activitate economică într-o anumită perioadă de timp. Eficienţa economică se poate exprima:
• sub forma randamentului combinării şi utilizării factorilor de producţie care oglindesc efectele economice obţinute la o unitate de efort depus Ec=Vr, unde Ec=eficienţa economică şi Vr = veniturile realizate.
• sub forma consumului specific de factori de producţie pentru obţinerea efectelor scontate în care arată consumul de factori ce revine pe unitate de efect economic util
Ec = Cfp, unde Ec = eficienţa economică şi Cfp=factorii de producţie consumaţi .Exemplu: Pentru deplasarea unui grup de turişti de 8 persoane cu telecabina,cu
capacitatea de 20 locuri pe distanţa Bâlea Cascada-Bâlea Lac - efectul: deplasarea călătorilor pe distanţa Bâlea Cascada-Bâlea Lac- efortul: cheltuielile efectuate de telecabina
Obţinerea unui efect mai mare cu acelaşi efort consumat: Aceeaşi telecabina de 20 locuri transportă 16 persoane pe aceeaşi distanţă - efectul: deplasarea unui număr dublu de persoane - efortul: aproximativ acelaşi ca în exemplul precedent
6.2. Indicatori de exprimare a eficienţei economice
În general, eficienţa economică se determină prin : raportarea efectelor obţinute la eforturile depuse pentru obţinerea lor raportarea eforturilor la efectele înregistrate
Figura 1.6.
1.Rentabilitatea reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a obţine profit exprimă eficienţa cu care sunt utilizaţi şi combinaţi factorii de producţie se măsoară cu indicatori exprimaţi în mărime absolută şi relativă
- profit ( P) : P =Cifra de afaceri – Cheltuieli totale (în mărime absolută) - rata rentabilităţii ( în mărime relativă) - comercială: Rc= (RE/CA)x 100 , unde Rc – rata comercială RE – rezultatul exerciţiului(profit net) CA – cifra de afaceri (încasări) - economică: Re= (RE/At) x 100, unde Re – rata economică At – active totale - financiară: Rf = (RE/K)x100 , unde Rf – rata financiară K - capitaluri
EFICIENŢA NIVELUL COSTURILOR
INVESTIŢII
RENTABILITATE
FACTORII DE PRODUCTIE
MIJLOACE FIXE
27
2.Eficienţa utilizării potenţialului uman al întreprinderii: exprimă nivelul producţiei pe un salariat şi se calculează ca: - productivitate medie a muncii W=Q/Ns, în care : W-productivitatea muncii unui salariat, într-o anumită perioadă de timp Q - efectele consumului de muncă(valoarea producţiei marfă sau cifra de afaceri) Ns – eforturile depuse de resursele umane ale întreprinderii, exprimate prin numărul salariaţilor, total om-zile lucrate sau total om-ore lucrate - productivitate marginală a muncii Wm = Q/ Ns, în care: Wm- productivitate marginală Q - modificarea producţiei (creştere sau descreştere)3.Eficienţa utilizării mijloacelor fixe - cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe C = CA/MF x 1000 - profitul la 1000 lei mijloace fixe Pf = P/MF x 1000 CA – cifra de afaceri realizată de întreprindere ( ca efect) P - profitul obţinut de întreprindere( ca efect) MF – mijloacele fixe folosite (ca eforturi) pentru obţinerea efectelor 4. Nivelul costurilor se exprimă în: - indicatori absoluţi - suma totală a cheltuielilor - indicatori relativi–cheltuieli la 100 de lei (1000) cifră de afaceri Cn=(Ch/CA) x 100 Cn – cheltuieli la 100 de lei cifră de afaceri Ch – cheltuieli totale realizate
Deoarece eficienţa este o categorie economică complexa, S.C. KLINGEIS IMPEX S.R.L. are în vedere următoarele aspecte:
Corelarea efectelor, a rezultatelor obţinute cu nevoile materiale şi spirituale ale societăţii la un moment dat atât cantitativ cât şi structural-calitativ;
Cheltuielile efectuate trebuiesc să se înscrie în restricţiile impuse de limitele resurselor naturale;
Efectele economice trebuie apreciate prin prisma mărimii profitului obţinut Indicatorii eficienţei economice a turismului se calculează pe baza relaţiei:
6.3. Indicatori de eficienţă a utilizării forţei de muncă
Principalul indicator ce caracterizează eficienţa utilizării reurselor umane în cadrul unei firme este productivitatea muncii care exprimă însuşirea muncii de a crea un volum de bunuri într-o untitate de timp. Potrivit altei definiţii, productivitatiea muncii este capacitatea forţei de muncă de a crea, într-o anumită perioadă de timp, un anumit volum de bunuri/produse şi de a presta anumite servicii. În expresie valorică, productivitatea muncii reprezintă raportul între efectul economic obţinut şi efortul depus în vederea realizarii acestui efect. Prin urmare, productivitatea caracterizează eficienţa cu care este cheltuită o anumită cantitate de muncă.
Pentru analiza situaţiei generale a productivităţii muncii sunt folosiţi următorii indicatori:
Productivitatea medie anuală a muncii Wa=Nz*Nh*Wh Productivitatea medie zilnica Wz=Nh*Wh; Productivitatea medie orara Wh=Nz*Wz
28
Nz-numărul mediu de zile lucrate;Nh-numărul mediu de ore lucrate.
6.4. Indicatorii rentabilităţii
Pentru aprecierea profitabilităţii, se calculează diverşi indicatori cum ar fi-rentabilitatea financiară = profit net / capital propriu * 100% -rentabilitatea activelor = profit net / total active * 100% -rentabilitatea comercială = profit net / cifra de afaceri * 100% Aceşti indicatori de rentabilitate exprimă eficienţa consumului de resurse (capitaluri, active) sau eficienţa vânzărilor. Valorile înregistrate de firma pentru aceşti indicatori, calculaţi pentru o anumită perioadă, se compară cu performanţele anterioare ale firmei dar şi cu valorile medii ale domeniului de afaceri din care firma este parte componentă.
6.5. Căi de creştere a eficienţei economice
Aşa cum am arătat, eficienţa se obţine ca raport între efecte (outputuri) şi eforturile depuse pentru obţinerea lor (inputuri). Creşterea eficienţei economice înseamnă fie creşterea, maximizarea veniturilor, fie raţionalizarea cheltuielilor. În servicii, creşterea veniturilor se poate obţine prin: - creşterea cifrei de afaceri, a încasărilor, a valorii adăugate de servicii. Acest lucru se realizează prin creşterea cantitativă a producţiei (a spectacolelor într-un teatru, a cantităţii de marfă transportată, ş.a.) sau prin creşterea sa valorică, respectiv sporirea tarifelor.- aplicarea unei strategii competitive adecvate, acest lucru putând însemna: diversificarea, îmbunătăţirea, specializarea producţiei; extinderea sau diversificarea pieţei; modificarea politicilor de preţ, distribuţie sau promovare etc. Raţionalizarea cheltuielilor presupune obţinerea unor rezultate superioare, lucru posibil chiar prin sporirea cheltuielilor actuale. Raţionalizarea cheltuielilor se poate dobândi prin creşterea productivităţii factorilor de producţie şi creşterea eficienţei de alocare. Productivitatea factorilor de producţie se referă atât la factorul uman cât şi la capitalul tehnic.
În ce priveşte factorul uman, căi de creştere a productivităţii ar fi:- instruirea şi permanenta perfecţionare profesională;- aplicarea unor strategii de management a resurselor umane care să stimuleze material, moral şi profesional forţa de muncă;- planificarea, coordonarea, conducerea şi evaluarea activităţii după principiile ştinţifice ale managementului;- stabilirea şi menţinerea unei relaţii deschise cu clienţii, în calitatea lor de „resursă atrasă” a întrepriderii;
În ce priveşte utilizarea capitalul tehnic, căi de creştere a eficienţei acesteia sunt:- utilizarea la capacitate optimă a spaţiilor de producţie, a echipamentului şi maşinilor avute în dotare;- utilizarea raţională a resurselor;- extinderea progresului tehnic;- accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului prin reducerea relativă a stocurilor de mărfuri, a termenului de recuperare a investiţiilor etc.
29
În sectorul serviciilor, calitatea se exprimă atât în raport cu ofertantul (ţine de: materiale şi procese; comportamentul personalului; pregătirea personalului) cât şi în raport cu clientul. Clientul poate fi parte a asigurării calităţii serviciilor. Un triunghi al calităţii ar putea arăta în felul următor:
Figura 1.7.
Toate elementele triunghiului calităţii trebuiesc echilibrate şi tratate cu aceiaşi atenţie. Insistarea pe una sau pe alta în detrimentul celorlalte poate duce la dezechilibre cu repercursiuni asupra calităţii. După cum se poate observa, personalul are o importanţă foarte mare în asigurarea calităţii datorită naturii serviciilor, intensive în forţă de muncă. Natura relaţiei cu clientul poate spori sau diminua calitatea serviciului oferit. Relaţiile dintre calitate şi eficienţă pot fi privite sub trei aspecte: calitatea şi costul resurselor; calitatea şi utilizarea resurselor şi calitatea şi eficienţa utilizării resurselor.
De asemenea, o importanţă deosebită pentru creşterea eficienţei economice a S.C. KLINGEIS IMPEX S.R.L. revine progresului tehnic.Acesta reprezintă totalitatea realizărilor prin care activitatea devine mai eficientă, la nivel macroeconomic sau microeconomic. Astfel de realizări constau în:
Utilizarea unor materiale deţinute prin metode noi; Introducerea de noi tehnici de producţie; Descoperirea şi aplicarea unor idei ştiinţifice noi; Perfecţionarea echipamentelor de producţie; Îmbunătăţirea organizării muncii; Ridicarea nivelului de pregătire a forţei de muncă etc.
Promovarea progresului tehnic prin retehnologizarea şi modernizarea capacităţii existente constituie o acţiune foarte complexă din punct de vedere economic, uneori dificil de realizat, dar care conduce la obţinerea de rezultate dintre cele mai bune pentru activitatea ce se desfăşoară în unitatea respectivă.
30
Capitolul 7.Activitatea desfăşurată în cadrul Cabanei Bâlea Lac
Pe data de 05.07.2010 am ajuns la Cabana Bâlea Lac, însă activitatea de practică propriu-zisă am început-o a doua zi, pe 06.07.2010. În cele ce urmează voi prezenta pe larg activitatea desfăşurată aici, în perioada de practică, timp de 20 zile.
Ziua 1 : 7:30-8:30 Aranjarea meselor pentru micul-dejun şi servirea micului-dejun împreună cu personalul cabanei. 8:30-12:30 Interval în care executam toate sarcinile corespunzătoare postului de cameristă.
12:30-13:30 Aranjarea meselor pentru prânz şi servirea prânzului împreună cu personalul cabanei.13:30-21:30 După servirea prânzului, întrucât activitatea de cameristă trebuia îndeplinită până la orele 13:00, intram pe salon, în restaurantul cabanei pe post de picol. 18:00-19:00 Aranjarea meselor pentru cină şi servirea cinei împreună cu restul personalului.21:30- 22:00 După orele 21:30, respective 22:00 activitatea de picol înceta şi ajutam personalul responsabil cu curăţenia la pregătirea restaurantului şi a saloanelor pentru următoarea zi.
Următoarele două zile – ziua 2 şi ziua 3 - s-au desfăşurat exact ca în prima zi descrisă anterior.
Ziua 4 : 09:00-09:30 Servirea micului-dejun împreuna cu personalul cabanei. 09:30-12:30 Interval în care executam toate sarcinile corespunzătoare postului de cameristă. 12:30-13:30 Aranjarea meselor pentru prânz şi servirea prânzului împreună cu personalul cabanei. 13:30-21:30 În acest interval îndeplineam toate sarcinile, obligaţiile şi responsabilităţile ce revin unui ospătar. 21:30- 22:00 După orele 21:30, respective 22:00 activitatea de picol înceta şi ajutam personalul responsabil cu curăţenia la pregătirea restaurantului şi a saloanelor pentru următoarea zi.
În următoarele 9 zile activităţile din cadrul unităţii de cazare şi restauraţie ale Cabanei Bâlea Lac s-au derulat conform planului prezentat detaliat în ziua 4.
Ziua 14 : 07:00-8:30 Pregatirea micul-dejun ( ajutor de bucătar ), aranjarea meselor şi servirea micului-dejun alături de personalul cabanei. 8:30-13:00 În acest intervalul mi-am desfăşurat activitatea în cadrul sectorului bucătarie realizând activităţi corespunzătoare unui ajutor de bucătar.
13:00-13:30 Aranjarea meselor pentru prânz şi servirea prânzului împreună cu personalul cabanei.13:30-21:30 După servirea prânzului reveneam în bucătărie, continuând ca ajutor de bucătar.21:30-22:00 La orele 21:30-22:00 începeam curăţenia bucătăriei, a tuturor aparatelor/maşinilor existente în bucătarie şi bineînţeles a veselei.
31
Următoarele 3 zile s-au derulat conform zilei 14, prezentată anterior.
Ziua 18 : 07:30-08:30 Aranjarea meselor pentru micul-dejun şi servirea micului-dejun împreună cu personalul cabanei. 09:30-12:30 Interval în care executam toate sarcinile corespunzătoare postului de cameristă. 12:30-13:30 Aranjarea meselor pentru prânz şi servirea prânzului împreună cu personalul cabanei. 13:30-21:30 În acest interval îndeplineam toate sarcinile, obligaţiile şi responsabilităţile ce revin unui ospătar. 21:30- 22:00 După orele 21:30, respective 22:00 activitatea de picol înceta şi ajutam personalul responsabil cu curăţenia la pregătirea restaurantului şi a saloanelor pentru următoarea zi.
În zilele 19 şi 20 activităţile desfăşurate au fost similare ultimei zile prezentate, ziua 18.
Cameristă
Activităţile pe care la realizam pe post de cameristă erau următoarele : Verificarea camerei şi a tutror elementelor mobile existente în camere Debarasarea lenjeriilor utilizate Aspiratul camerei şi ştersul prafului Schimbarea lenjeriei Schimbarea prosoapelor
Picol
Activităţile pe care le realizam pe post de picol erau următoarele : Aranjarea şi supravegherea meselor Debarasarea meselor şi pregătirea acestora pentru clienţii următori Aşezarea tacâmurilor corespunzătoare imediat după preluare comenzii de către
ospătar Servirea preparatelor culinare Servirea băuturilor alcoolice şi nealcoolice Raportarea către superiorul ierarhic a tuturor solicitărilor şi/sau reclamaţiilor
clienţilor
Ospătar
Activităţile pe care la realizam pe post de ospătar erau următoarele : Preluarea comenzilor de mâncare şi băutură într-o manieră eficientă şi profesionistă Întocmirea bonurilor de masă pentru bucătărie şi pentru bar Acordarea atenţiei cuvenite şi asigurarea unor servicii ireproşabile clienţilor Cunoaşterea meniului astfel încât să poată oferi în orice situaţie informaţii
competente cu privire la felurile de mâncare, tacâmuri şi băuturi Întocmirea notelor de plată Încasarea sumei de bani aferentă consumaţiei
Ajutor de bucătar
32
Activităţile pe care la realizam pe post de ajutor de bucătar erau următoarele : Pregătirea coşurilor cu pâine odată cu sosirea bonurilor în bucătarie Pregatirea recipientelor cu smântână şi sos de usturoi pentru preparatele calde Pregătirea cupelor de îngheţetă şi salată de fructe Ajutat la spălatul veselei de bucătărie
Indiferent de postul pe care îl ocupam, pe lângă activităţile de bază enumerate era necesară şi îndeplinirea altor sarcini curente atribuite de către superiorul direct, în concordanţă cu necesităţile imediate ale unităţii.
Concluzii
Bâlea Lac este unul din acele locuri minunate de care dipune ţara noastră şi pe care trebuie să-l vedem măcar odată în viaţă. Peisajele care se intend de o parte şi de alta a lacului glaciar Bâlea lac, aerul curat şi pur , liniştea care domneşte peste lac şi peste munţi, cu toate te atrag aici.
În cele 20 zile petrecute la Cabana Bâlea Lac am avut ocazia de a cunoaşte principalele departamente ale unităţii, cum ar fi restaurantul, barul, recepţia, bucătăria şi menajul.
De asemenea am putu observa îndeaproape toate activităţile cre converg la atingerea obiectivelor cabanei şi totodată la satisfacerea deplină a turiştilor ce au ales ca destinaţie pentru sejurul lor Cabana Bâlea Lac.
Experienţa pe care am căpătat-o în această perioadă de practică este unică şi sunt convinsă că îmi va folosi mult timp de acum înainte, atât din punct de vedere profesional, cât şi personal.
