2015

Argument.............................................................................................................................................................................................3

I. Capitolul I Aspecte teoretice fundamentale.....................................................................................................................................5

1.1. Fundamentarea temei din p.d.v. Teoretic.....................................................................................................................................7

II. Capitolul II Aspectele practico-metodice.......................................................................................................................................8

2.1. Metode utilizate in invatare , perfectionare................................................................................................................................11

2.2. Mijloace folosite pentru insusire................................................................................................................................................12

III. Capitolul III Protocol de concurs................................................................................................................................................13

3.1 Organizarea unei competitii la ramura de sport practicat...........................................................................................................15

Incheiere............................................................................................................................................................................................16

Anexe.................................................................................................................................................................................................17

Bibliografie.......................................................................................................................................................................................18

A cauta originile fotbalului in trecut nu este un lucru prea usor dar nici imposibil. Exista dovezi certe ca sfera era folosita ca

accesoriu al exercitiilor fizice la multe din popoarele primitive, deci inca de la inceput sfera a constituit un mijloc de fortificare

fizica, de recreere, de joc, de concurs.

Anul acesta se implinesc 135 de ani de cand un joc sportiv, care timp de decenii se dezvoltase la intamplare, si-a faurit un

statut propriu. Pana in 1863, cand a luat fiinta la londra prima Asociatie de fotbal, acest sport mai traieste timp de 40 de ani

intr-un tandru concubinaj cu un altul, de care nu reusise sa se desparta definitiv: era rugbyul.

O data istorica este si aceea din anul 1800, cand un anume William Gilbert n-a mai umplut mingea cu paie tarate si rumegus,

ci a avut ideea sa o umfle cu aer.

Data de nastere a jocului de fotbal este socotita insa 26 octombrie 1863. In anul 1872 are loc prima competitie oficiala (Cupa

Angliei), ca si prima intalnire intertari Anglia-Scotia, intalnire desfasurata la Glasgow in prezenta a 400 de spectatori si incheiata

cu un rezultat de egalitate (0-0).

Desi echipele cuprindeau mai multi inaintasi, nu au reusit sa inscrie gol, deoarece jocul lor se baza pe dribling si in jurul

balonului se iscau aglomerari care semanau cu gramada de la jocul de rugby. La scurta vreme, scotienii descopera procedeul

numit pasa si jocul lor se schimba prin alternarea driblingului si a paselor scurte. Aceasta inovatie a avut ca rezultat necesitatea

distribuirii jucatorilor pe posturi si a numerotarii lor in functie de locul pe care il ocupa in cadrul dispozitivului de joc.

Astazi, fotbalul poarta cu nedisimulata mandrie titlul de rege al sporturilor, caci an de an perceperea sa intrinseca si

popularitatea perceperea extrinseca au inregistrat o amplificare invidiata de alte sectoare ale vietii social-culturale, proprii

omului modern. Fotbalul poate fi socotit un limbaj universal al secolului XX atat de incarcat de contradictii si strabatut de

numeroase crize.

Jocul de fotbal a evoluat atat in ceea ce priveste regulamentul jocului, cat si in ceea ce priveste metodele si mijloacele de antrenament,

tinzand sa se perfectioneze odata cu trecerea timpului.

Jocul modern impune jucatorilor sa actioneze eficient atat in atac, cat si in aparare, pentru rezolvarea sarcinilor de joc, obtinerea unor

avantaje asupra adversarilor si mai putin pentru spectacolul fotbalistic.

Pregatirea sportiva este mai mult decat un proces de antrenament, nu numai prin dimensiunile sale, ci mai ales prin complexitatea sa.

Astfel, in pregatirea sportiva intalnim: pregatirea tehnica, pregatirea tactica, pregatirea fizica, pregatirea psihologica, pregatirea teoretica,

acestea intrepatrunzandu-se si dand o pregatire generala, care nu ar duce la performanta daca ar lipsi una dintre ele.

Pregatirea tehnico-tactica a fundasului lateral a preocupat multi antrenori. De aceea, pregatirea fundasului lateral trebuie sa fie

multilaterala: o completa pregatirea fizica, pe fondul careia insusirea tehnicii si tacticii specifice postului sa permita perfectionarea

elementelor, procedeelor tehnice, actiunilor tactice individuale si colective.

In conditiile actuale, cand apararile sunt din ce in ce mai perfectionate si mai aglomerate, marcajul din ce in ce mai strans, fotbalul modern

implica angrenarea fundasilor in jocul combinativ, acestia fiind jucatorii fara adversar direct in faza de atac, cu clarviziune asupra intregului

teren de joc si cu posibilitati multiple de a declansa atacul intr-o parte sau alta a terenului.

Mi-am propus sa studiez din punct de vedere tehnico-tactic jocul fundasului lateral, pe care il gasesc extrem de complex, jocul lui

interesandu-ma si prin prisma viziunii mele de viitor antrenor. Aceasta tema este de o mare actualitate si insemnatate, atat in fotbalul juvenil,

cat si de masa si de performanta.

Tema prezentei lucrari reprezinta pentru mine posibilitatea de a-mi aduce contributia la elaborarea de mijloace tehnico-tactice, in vederea

pregatirii jucatorului pe postul de fundas lateral.

Am ales aceasta tema datorita evolutiei vertiginoase a acestui post de la sarcini simple, exclusiv defensive la inceput, la sarcini duble de

aparare-atac, ajungandu-se pana la ceea ce numim fotbal total, cu implicatii multiple in finalizare.

Datorita faptului ca fotbalul se joaca la toate varstele, fiind accesibil atat la barbati cat si la femei, practicandu-se in aer liber in toate

anotimpurile, necesitand conditii materiale minime, mijloacele lui fiind accesibile, practicandu-se in plina natura unde se beneficiaza de

avantajele factorilor de calire, fortificand organismul, marind rezistenta generala si capacitatea de efort, m-am hotarat sa aleg aceasta tema

Fotbalul de performanta a incetat de mai multa vreme sa fie o activitate pur distractiva. Antrenamentele si jocurile s-au

transformat intr-o activitate responsabila, in care sunt implicate: efortul fizic si psihic considerabil, capacitatea de rezistenta la

efort pentru a face fata luptei sportive si vointa ferma in procesul autodepasirii.

Problemele legate de fotbalul contemporan, perfectionat in toate compartimentele sale, sunt mult mai complexe ca in trecut,

jocul din zilele noastre fiind complet diferit in raport cu cel practicat in deceniile trecute.

Schimbarile survenite in jocul actual se refera la orientarea si structura jocului in ansamblu, pe linii de jucatori si posturi, precum

si la dinamismul cu care se desfasoara trecerile din atac in aparare si din aparare in atac.

Munca sustinuta a specialistilor care vizau ameliorarea conceptiei si a sistemului de joc, a mijloacelor si metodelor de

antrenament s-a concretizat intr-o evolutie calitativ superioara si verificata prin rezultate obtinute in toate componentele

antrenamentului. De asemenea, multe scoli de fotbal si echipe cu traditie valoroasa, cu jucatori talentati personalitati

remarcabile in fotbal au descoperit din necesitate zone insuficient exploatate printre componentele jocului si ale procesului de

antrenament, pe care le-au valorificat intr-o maniera creatoare, asigurandu-si un oarecare timp suprematia (exemplu Italia,

Argentina, Germania, Brazilia).

Ca rezultat al acestor eforturi, fotbalul a inregistrat salturi calitative remarcate cu ocazia fiecarei editii a campionatului

mondial, dar si a altor competitii de amploare.

Evolutia fotbalului actual contemporan se poate caracteriza prin.

1. Dinamismul si solicitarea intensa la efort;

2. Disponibilitatea jucatorilor de o oarecare valoare in manevrarea rapida a mingii in diferite zone de joc cu pretul unui efort

intens atat fizic, cat si psihic;

3. Executii rapide si eficace, accelerari progresive ale vitezei jocului, mai ales in fazele de finalizare;

4. Actiuni individuale si colective bine concepute care pot pune in evidenta creativitatea, initiativa, gandirea practica, decizia

si participarea responsabila;

5. Interferenta permanenta intre zone, linii si posturile din echipa, cerand jucatori polivalenti, capabili sa participe efectiv si

cu eficienta la toate fazele si actiunile de joc;

6. Inalta clasa profesionala a jucatorilor bazata pe mentalitati si atitudini responsabile si angajamente;

7. Marea diversitate a actiunilor individuale si colective, solutiile originale in alegerea si combinarea mijloacelor tehnico-

tactice in realizarea conceptiei si a sistemului de joc, toate acestea, gratie flexibilitatii lor se preteaza la adaptari creative.

Prospectarea manierei in care va evolua fotbalul actual si cunoasterea directiilor evolutive determina stabilirea strategiei

generale si speciale, dandu-se astfel posibilitatea sa se actioneze asupra dezvoltarii jocului in perspectiva.

Activitatea sportiva, inclusiv finalitatile acesteia, este considerata ca un sistem de motivare functionala, de unde decurge si

subordonarea prioritatii teoriei antrenamentului. Prin aceasta, pe prim planul tuturor abordarilor trece fenomenul de adaptare,

fapt explicabil prin avantajul asigurat de aceasta in posibilitatile de prognozare a marimilor si proceselor. In aceste procese se

incearca sa se ajunga, respectand specificitatea fiecarei discipline sportive, la perfectionarea tehnica si tactica, pe baza

principiului structurii anuale a antrenamentului. Aceasta prevede o localizare temporala tipica, la inceput de ciclu a pregatirii

conditionale speciale, prin care cunoscuta si originala organizare in blocuri a efortului capata o noua explicatie, mai precisa.

Deci, antrenamentul contribuie la o crestere dirijata, pe termen lung a potentialului motric al sportivului, fara aparitia unor

adaptari gresite.

Dupa esenta lor, toate felurile de pregatire (fizica, tehnica, tactica, competitionala, psihologica, etc.) au de fapt un singur scop

comun, anume cresterea capacitatii de viteza a sportivului si a exploatarii ei complete in conditii de competitie.

Pentru sportivul de performanta cu o clasificare inalta, o tehnica precisa joaca alt rol principal: aceasta ar trebui sa se

evidentieze printr-o mare stabilitate, la grad inalt de intensitate a efortului psiho-fizic si printr-un consum minim de energie si

timp, pentru perfectionare, fara a fi necesare schimbari esentiale. Perfectionarea tehnica nu trebuie insa sa stanjeneasca celalalt

scop al adaptarii: cresterea vitezei in exercitiile competiti-onale.

Antrenamentul de fotbal ar trebui sa realizeze o pregatire prin planificare tehnica si mai ales temporala, ceea ce nu este totusi

posibil fara o organizare corespunzatoare a pregatirii conditionale speciale. Astfel, sunt eliminate esecurile competitionale si

contradictiile intre nivelul de adaptare fizica si gradul de deprindere tehnica, caracteristici tipice pentru ultimele decenii sportive.

Prin tehnica jocului de fotbal se intelege ansamblul de mijloace specifice in forma si continut prin intermediul carora jucatorii

realizeaza pe de o parte actiunile cu minge (controlul si circulatia acesteia), iar pe de alta parte manevrele (cu si fara minge)

necesare actionarii si cooperarii eficiente, rationale, in vederea atingerii scopului urmarit.

Tehnica jocului de fotbal se compune din elemente si procedee tehnice.

Elementele tehnice reprezinta forme generale motrice cu si fara minge specifice jocului de fotbal, si anume: intrarea in

posesia mingii, pastrarea mingii, transmiterea mingii, alergarile, sariturile, schimbarile de directie, caderile.

Procedeele tehnice sunt modalitati concrete de realizare a elementelor tehnice, de exemplu: preluarea mingii rostogolite cu

partea interioara a labei piciorului; deposedarea de minge prin atac din fata; lovirea mingii cu interiorul labei piciorului; lovirea

mingii cu capul de pe loc, cu un picior inainte.

Actiunile tehnice specifice fundasului lateral sunt:

I. Elementele tehnice cu minge (intrarea in posesia mingii, pastrarea mingii, transmiterea mingii).

1. Intrarea in posesia mingii se realizeaza fie prin preluarea mingii, fie prin deposedarea adversarului de minge.

a) Prin preluare se urmareste modificarea directiei, traiectoriei si a vitezei mingii, pentru a o utiliza cat mai convenabil.

Preluarea mingii se poate realiza cu partea interioara a labei piciorului, cu partea exterioara a labei piciorului, cu partea

interioara a labei piciorului prin amortizare, cu coapsa prin amortizare, cu pieptul prin amortizare, cu talpa din ricosare, cu

abdomenul. La aceste preluari pot apare o serie de greseli, cum ar fi: preluarea nu se executa in momentul indicat, preluarea nu

se face pe directia dorita, incheietura (care are rolul cel mai important in executie) este prea incordata sau prea relaxata.

b) Deposedarea este un element tehnic prin care se urmareste scoaterea mingii din posesia adversarului. Procedeele tehnice de

deposedare sunt clasificate in functie de pozitia jucatorului care executa deposedarea, astfel: deposedare de minge prin atac din

fata, deposedare de minge prin atac din lateral, deposedare de minge prin atac din spate.

2. Pastrarea mingii de catre un jucator se realizeaza prin protejarea mingii si prin conducerea mingii.

a) Protejarea mingii este elementul tehnic prin care jucatorul pastreaza mingea, ferind-o de interventia adversarului.

Protejarea mingii se poate realiza pe loc sau in timpul conducerii.

Principalele greseli sunt: jucatorul care protejeaza mingea este tentat sa impinga adversarul, neglijand controlul mingii;

bratele folosesc la indepartarea adversarului si nu la extinderea actiunii de protejare.

b) Conducerea mingii reprezinta elementul tehnic indispensabil jocului individual, dar in fotbalul trebuie sa evitam folosirea

conducerii mingii, el fiind un procedeu care incetineste jocul. Deosebim trei procedee de conducere a mingii: cu interiorul labei

piciorului, cu exteriorul labei piciorului, cu siretul plin. Dintre greselile frecvente amintim: jucatorul indeparteaza prea mult

mingea de picior, trunchiul este tinut drept, rigid, in loc sa fie aplecat putin inainte, privirea este indreptata asupra mingii.

3. Transmiterea mingii se realizeaza prin trei elemente tehnice: lovirea mingii cu piciorul, lovirea mingii cu capul si aruncarea

de la margine.

a) Lovirea mingii cu piciorul poate fi: cu interiorul labei piciorului, cu siretul plin, cu siretul interior, cu siretul exterior, cu

exteriorul labei piciorului, cu varful labei piciorului, cu calcaiul, cu genunchiul, aruncarea mingii cu piciorul, lovirea mingii prin

demi-vole, din vole, prin forfecare. Greselile aparute frecvent sunt: articulatia care executa lovirea nu este incordata; mingea nu

este lovita in zona cea mai eficienta; piciorul de sprijin nu este asezat astfel incat sa sustina greutatea corpului; mingea nu este

transmisa pe directia dorita.

b) Lovirea mingii cu capul. Valoarea acestui procedeu consta indeosebi in continutul sau practic, lovirea mingii cu capul

putand deveni, in raport cu cerintele fazei, o pasa de la distanta mica sau medie, o degajare la centrarile efectuate de adversar si

indeosebi o lovitura directa catre poarta. Procedeele de lovire a mingii cu capul se clasifica in: lovirea mingii cu capul de pe loc,

lovirea mingii cu capul din alergare, lovirea mingii cu capul din saritura cu bataie pe un picior sau pe ambele, lovirea mingii cu

capul din plonjon, lovirea mingii cu capul inainte, lateral, inapoi.

Greseli frecvente: extensia trunchiului pe bazin este insuficient de ampla, iar flexia trunchiului pe bazin nu se face cu miscare

brusca, pentru a da intensitate loviturii; in momentul lovirii mingii gatul nu este incordat; lovirea mingii cu ochii inchisi, mingea

nu este lovita cu fruntea.

c) Aruncarea mingii de la margine se realizeaza prin doua procedee: aruncarea mingii de pe loc si aruncarea mingii cu elan.

Greseli aparute cu prilejul aruncarii mingii de la margine sunt: mingea este aruncata cu o singura mana; picioarele nu sunt

amandoua pe pamant in timpul aruncarii de la margine; mingea nu este dusa deasupra capului.

II. Elementele tehnice fara minge sunt: alergarile (cu variantele respective), schimbarile de directie, caderile, ridicarile de la

sol, sariturile, opririle rostogolirile.

Elementele tehnice fara minge sunt foarte intalnite in jocul de fotbal si de aceea ele trebuie exersate in antrenament (exemplu

caderile si ridicarile de la sol trebuie realizate cu o viteza mare, deoarece exista situatii de joc in care aceasta impune acest lucru,

sariturile foarte frecvente in jocul fundasului lateral sau opririle, deoarece el trebuie sa marcheze un adversar care poate face

acest lucru pentru a-i distrage atentia si a se demarca intr-o pozitie mai buna).

Delimitarea continutului procesului instructiv-educativ pe componente (factori) specializate, avand scopiri, obiective si

mijloace de realizare proprii, a permis specialistilor o analiza mai amanuntita a acestora. Pana nu cu multi an in urma, dintre

componentele antrenamentului, doar pregatirea fizica, tehnica si tactica constituiau principala preocupare a antrenorilor.

Concursul, jocul oficial, adevaratul examen pentru evaluarea la un moment dat a nivelului capacitatii biomotrice si tehnico-

tactice a fiecarui jucator, deci si a echipei, a demonstrat ca nivelul de performanta atins poate fi depasit. Datorita preocuparilor si

cercetarilor, atat ale specialistilor din alte domenii, cat si ale antrenorilor, s-a ajuns la concluzia ca la nivelul sensibil egal din

punct de vedere al capacitatii fizico-tehnice si tactice, invinge echipa cu un bagaj bogat, dar in special cu un profil psihologic

genetic dar si dobandit superior echipei adverse.

Din acest punct de vedere, in fotbalul actual de performanta s-au impamantenit cateva pregatiri de baza, lipsa unei dintre ele

micsorand sau ingreunand nivelul de dezvoltare, de perfectionare: pregatirea fizica, pregatirea tehnica, pregatirea tactica,

pregatirea teoretica, pregatirea psihologica, pregatirea biologica.

Tehnica este importanta in primul rand in economismul si eficacitatea acestuia. In jocul de fotbal, tehnica influenteaza in mod

prioritar solutionari tactice de joc in conditii de adversitate, cu economie de energie.

Determinata de folosirea piciorului ca element principal in actionarea asupra mingii, tehnica jocului de fotbal are urmatoarele

caracteristici: accesibilitate, tehnica este evolutiva, necesita pregatire timpurie, invatarea absolut corecta a tehnicii de baza,

pregatirea in conditii diverse, trasaturi speciale (tehnica jocului de fotbal este precisa, supla, fina si subtila, ea poate fi

considerata si spectaculoasa placuta atat jucatorilor cat mai ales spectatorilor).

Metodele de pregatire s-au perfectionat continuu determinand un joc modern, bazat pe marcaj strict, cu acrosaj la minge si o

tehnicitate foarte buna, cu controlul balonului, ceea ce face ca jucatorii sa posede calitati evidente de finalizare.

Postul de fundas lateral a evoluat de la forme pur defensive in vechile sisteme de joc la sarcini cu caracter dublu: atac-

aparare, pana la fotbalul total, in zilele noastre.

Atacul incepe in propriul careu, cand mingea se afla in posesia unui jucator, de regula la fundasul lateral, care prin pozitia sa

laterala, zona care este mai descongesti-onata, are posibilitatea de a avea o privire de ansamblu asupra jocului propriei echipe,

cat si a adversarului.

Fundasul lateral este acela care pune in valoare atacantii prin pase lungi, combina cu mijlocasii si executa actiuni de

patrundere catre poarta adversa, deci este jucatorul de la care pleaca primele actiuni ofensive.

In contextul fotbalului actual, cand posturile in echipa aproape au disparut, este din ce in ce mai evident rolul de foarte bun

finalizator pe care il capata fundasul lateral in timpul unui joc.

Cel mai mare duman al unei organizaii sportive astzi nu este o alt organizaie sportiv, nici o alt ramur sportiv, nici

mediul social, nici sportivii, nici chiar criticii sau oponenii ei: inamicul numrul unu este structura organizaional i organizaia

sportiv nsi. Datorit ineriei lor, organizaiile sportive risc s-i piard membrii n favoarea unor promotori care sunt dispui

s le ofere oportuniti mai bune printr-o structur de marketing solid. Astzi, oamenii au nevoie de trei condiii de baz pentru

a practica un sport i a lua parte la competiii sportive: sprijinul material (oportuniti i infrastructur), sprijinul organizaional

(planificarea i programarea) i administrarea profesionist (informaia din cadrul organizaiei i un proces managerial foarte

bine pus la punct).

Ineria n combinaie cu lipsa structurii organizaionale, absena procedurilor administrative, incapacitatea managerilor, nu

numai c vor distruge organizaia , dar i micarea sportiv n forma cunoscut astzi. Din aceste motive, se caut forele de

aciune cele mai adecvate pentru a evita aceste situaii.

Organizarea, administrarea i managementul sunt forele de aciune ale organizaiilor sportive din orice ar. Aceste trei

elemente trebuie s funcioneze mpreun pentru o asociaie, club, lig, organizator de evenimente sau organizaie sportiv

regional, pentru a atinge cel mai nalt nivel de eficien i s soluioneze problemele care apar.

O organizaie viabil i formeaz o structur coerent de uniti interdependente i interactive, de seciuni sau departamente,

care funcioneaz ntr-un sistem. n orice ar, activitile sportive au nevoie de o structur organizatoric bun pentru ca

sportivii, cluburile, echipele s participe la evenimente cu uurin. Pentru a atinge acest obiectiv, unitile unei organizaii

sportive trebuie s conlucreze pentru a atinge obiective bine determinate.

Administrarea este alocarea de resurse umane, materiale, financiare necesare pentru a menine funcionarea organizaiei i

pentru a implementa aciunile sale strategice. Odat ce structura unei organizaii este definit clar, trebuie pus la punct i o

administraie eficient pentru a spirjini i a urmri aciunile acestor uniti, precum i pentru a fi n legtur cu cei care practic

sportul.

Managementul creeaz i menine un sistem coerent de proceduri decizionale i i motiveaz pe oameni ca acetia s se poat

identifica cu obiectivele i s contribuie la realizarea planului strategic al organizaiei. Acest fapt necesit un flux de informaie

adecvat, o determinare a obiectivelor, o selectare a activitilor necesare pentru a urma aceste obiective, motivarea membrilor,

angajailor, voluntarilor pentru a conlucra la realizarea acestor obiective. Organizaia trebuie condus de manageri competeni de

la primele faze de activitate pn la cel mai dezvoltat stadiu al ei. Prin activitile de relaii cu publicul, organizaia va proiecta

atitudini pozitive i o imagine de top care va fi preferat de public. Aceast imagine trebuie s fie cea a unei organizaii care

lucreaz pentru beneficiul comunitii i este interesat mai ales de dezvoltarea fizic, mental i moral a tineretului. O

asemenea imagine trebuie s fie compatibil cu valorile de baz din ara respectiv n general, i cu cele ale comunitii n care

funcioneaz organizaia, n particular.

Pentru realizarea unei asemenea imagini este necesar o comunicare eficient. Prile componente ale unei organizaii sunt

resurse inerte fr realizarea unei comunicri eficiente ntre ele.

O form de expresie oral, scris, sau limbaj corporal, comunicarea este un proces care apare din nevoia de comunicare,

continu prin formularea mesajului i se ncheie cu transmiterea acestui mesaj, n prima faz. n cea de-a doua faz, receptorul

sintetizeaz mesajul n timp ce emitorul ateapt feedbackul care confirm nelegerea mesajului. Acesta poate include

indicaiile date, nelegerea coninutului, cererea de informaii adiionale, respingerea coninutului mesajului. Organizaiile

sportive trebuie s acorde atenie sporit sistemului de comunicare pe care-l adopt. Ele trebuie s stabileasc un flux de

informaii coerent, care s circule n dou direcii: pe plan intern, n interiorul organizaiei, iar pe plan extern, spre mediul din

afara organizaiei.

Pe plan intern, toate organizaiile sportive trebuie s urmreasc comunicarea dintre diferitele seciuni, departamente i uniti

administrative, angajai, sportivi, cluburi i organizaii afiliate care intr n structura lor. Receptorii externi includ televiziunea,

radioul, presa: alte organizaii: agenii guvernamentale care sunt implicate n activitile sportive i au responsabilitatea de a

dirija fonduri guvernamentale: organizaii private care finaneaz activitile sportive i firmele interesate n sponsorizarea

evenimentelor sportive: marele public prin comunicarea realizat n mass media i prin publicitate.

Competiia sportiv este factorul stimulativ cel mai important al activitii sportive i reprezint acea form inedit de spectacol oferit de

ntrecerea i compararea pe viu a performanei realizate.

Pentru organizarea eficient a competiiilor, clubului sau organizaiei sportive este necesar constituirea unui comitet care s structureze

un sistem de organizare bine conceput i eficace. Problemele manageriale de rezolvat sunt:

- programarea concursurilor, a competiiei n sine;

- planificarea i invitarea oficialilor;

- amenajarea bazei materiale: teren, sal;

- sistemul de comunicare cu publicul;

- comunicarea cu mass-media;

- transportul echipelor;

- personalul administrativ;

- consolidarea regulilor de conduit i a regulamentelor;

- activiti organizate dupa meci- festivitate de premiere.

Activitile concursului vor fi organizate si conduse de echipa de coordonare a concursului Colegiului Octavian Goga format din:

Coordonator tehnic o persoana;

Purtatorul de cuvant o persoana;

Secretariatul format din trei persoane;

Echipa de arbitri formata din zece persoane;

Un medic;

Echipa logistica format din patru persoane;

Echipa de rezerva formata din patru persoane.

Pentru a studia actiunile tehnico-tactice ale fundasului lateral este necesara o documentare de specialitate, folosind experienta unor jucatori

si antrenori care lucreaza in esaloanele superioare.

Utilizarea mijloacelor tehnico-tactice realizeaza pentru jucatorul specializat pe postul de fundas lateral la o echipa de Divizia B:

- o instruire temeinica de specialitate;

- o pregatire fizica generala;

- formarea unui fond larg de deprinderi motrice specifice jocului de fotbal;

- o dezvoltare echilibrata a tuturor calitatilor motrice in raport cu particulari-tatile postului de fundas lateral.

Utilizarea actiunilor tehnico-tactice specifice postului de fundas lateral realizeaza o foarte buna indeplinire a obiectivelor sportului de

performanta:

- o stare de sanatate buna,

- favorizarea unei dezvoltari fizice armonioase, prin cresterea taliei si a principalelor grupe musculare;

- contribuie la dezvoltarea calitatilor si trasaturilor morale si intelectuale, a simtului estetic.

Pentru sportivul de performanta cu o clasificare inalta, o pregatire tehnica precisa joaca un rol principal, aceasta evidentiindu-se printr-o

mare stabilitate, la grad inalt de intensitate a efortului, printr-un consum minim de energie si timp, pentru perfectionare.

Perfectionarea tehnica nu trebuie sa stanjeneasca cresterea vitezei si a celorlalte calitati motrice (forta, rezistenta).

Antrenamentele de tehnica si tactica trebuie sa fie concepute ca un proces de adaptare si trebuie planificate chiar daca aspectul

preponderent nu este cel energetic.

1. Alexandrescu C. Igiena educatiei fizice si sportului, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1977

2. Barsan M. Fotbal. Probleme generale in tehnica jocului, editura IEFS, 1980

3. Commucci, N. Manualul antrenorului de fotbal, editura CCPS, Bucuresti, 1988 Viani M.

4. Dragnea, A. Antrenamentul sportiv, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1996

5. Dragnea A. Masurarea si evaluarea in educatie fizica si sport, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1984

6. Epuran M. Compendiu de psihologie pentru antrenori, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1982

7. Epuran M. Modelarea conduitei sportive, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1990

8. Ionescu M. Fotbal - tehnica si stilul, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1976

9. Motroc I. Fotbal de la teorie la practica, Editura Rodos 1994

10. Motroc I. Modelarea antrenamentului la conditiile jocului oficial Cojocaru V.

11. Motroc I. Fotbal - curs de baza, Vol. I - Bazele teoretice, Editura ANEFS, Cojocaru V. Bucuresti, 1991