Pagina 1

Proiect Multilateral Comenius, 2010-2012 Şcoli partenere din : Belgia, Bulgaria, Italia, Lituania, Polonia,

Spania, România, Turcia

Buletin informativ, Nr. 1, octombrie, 2010 "Zilele oraşului Târgovişte"

- interviuri cu meşteri populari din DâmboviŃa şi din alte zone ale României -

În contextul derulării proietctului Comenius "EUCULTRA" şcoala noastră a încheiat un protocol de colaborare cu Centrul JudeŃean de Cultură DâmboviŃa, Departamentul Conservarea şi Promovarea Culturii TradiŃionale. Pe parcursul anului şcolar trecut am participat în acest centru la diferite activităŃi interactive (de Crăciun, Dragobete, Paşti), care ne-au impresionat prin seriozitatea cu care au fost realizate. Am învăŃat o mulŃime de lucruri noi, care ne-au atras atenŃia că valorile culturale, tradiŃiile stramoşeşti merită cunoscute, respectate şi transmise mai departe. În perioada 8–11 septembrie 2011 cetatea veche a Târgoviştei a îmbrăcat haine de sărbă-toare. Centrul de TradiŃii DâmboviŃa a gândit o serie de activităŃi care au încercat să reînvie meş-teşugurile tradiŃionale româneşti. Elevi ai Grupului Şcolar „Voievodul Mircea” din Târgovişte, im-plicaŃi în proiectul „UniŃi în Europa prin cultură si tradiŃii”, au ales să renunŃe la călătoriile de va-canŃa şi au participat la aceste activităŃi, unde au învăŃat să coasă, să sculpteze, să lucreze cu lutul etc.

„Mă numesc Bucur Sorin, sunt din Dej şi sunt meşter olar. Această meserie o practic de 10 ani. La început a fost un hobby. Cred că este o meserie destul de grea din punct de vedere fizic, dar şi din punct de vedere a vânzării produsului. De mic copil am realizat că îmi

place să fac acest lucru şi am încercat să duc mai departe această tradiŃie, cu toate că în familia mea nu este niciun membru olar. Am fost încurajat de către profesorul meu de la Şcoala Populară de Artă din Cluj. Munca pe care o depun în această meserie mi-o fac cunoscută doar prin târguri. Pentru tinerii din ziua de as-

tăzi mesteşugul popular nu mai înseamnă prea mult, deoarece nu sunt atraşi de acest lucru şi pentru că banii din această meserie se câştigă foarte greu.”

Acest proiect a fost finanŃat cu sprijinul Comisiei Europene. Această publicaŃie (comunicare) reflectă numai punctul

de vedere al autorului şi Comisia nu este responsabilă pentru eventuala utilizare a informaŃiilor pe care le conŃine.

Pagina 2

„Mă numesc Mitroi Ion, sunt din Roşiorii de Vede, judeŃul Teleorman. La acest târg prezint o ceramică de inspiraŃie buteniană, care aparŃine ceramicii neolitice. Ceramica este ridi-cată la mână şi are peste 6000- 6500 ani vechime. Culorile sunt pe bază naturală, sunt facute din pământ. Ceramica neolitică de Cucuteni este de 4 culori: alb, negru, roşu şi culoarea ciobului. Sunt arse la 960-1000 grade. Ceramica de Cucuteni este cea mai elaborată în ceea ce priveşte decorarea, dar şi din punctul de vedere al formelor. Ceea ce prezint la acest stand este o ce-ramică decorativă.

Am realizat că sunt atras de acest meşteşug în perioada facultăŃii, am prins perioada când

se făceau toate secŃiile de artă. Nu a fost cineva în mod special care m-a încurajat; acest lucru îl

fac din plăcere. Lutul din care realizez aceste vase este din zona Potigrafului, este un lut sitat, iar

arderea lui o realizez acasă, într-un cuptor special. Reuşesc să-mi fac cunoscută munca prin di-

ferite expoziŃii şi galerii de artă în toată Europa, dar şi cu ajutorul

mass-media. Cred că meşteşugul popular, pentru fiecare dintre

noi, înseamnă identitatea naŃională. Un vis pe care îl am este

acela de a îndruma tinerii mai mult către meşteşuguri şi de a-i

ajuta să se mai lase de Internet. Nu consider că trebuie neapă-

rat să fii născut ca să fii considerat un reprezentat al tradiŃiei,

deoarece talentul îl avem cu toŃii când ne naştem sau, dacă nu îl

avem, îl putem dobândi pe parcursul vieŃii.”

„Mă numesc Distor Ioan, sunt din Sighişoara şi fac parte din breasla curelarilor, care datează din 1815. Această breaslă are o vechime foarte mare la noi în zonă. Pentru mine, o mare dorinŃă este să duc acest meşteşug mai departe. Am descoperit că sunt atras de acest mesteşug când am terminat şcoala generală şi am vrut să intru la liceu. Din cauza anumitor probleme din familie nu am mai putut să merg la şcoală. A trebuit să merg să mă angajez la coope-rativă în cadrul pielăriei; acolo am învăŃat să fac haine, încălŃămin-te şi alte lucruri. Pentru mine a fost o atracŃie. Apoi am intrat pe un post de curelărie şi am înce-put să învăŃ şi până în ziua de astăzi, în particular prelucrez pielea şi confecŃionez diferite obiecte. Am fost încurajat de maistrul la care lucram. Îmi fac cunoscut acest meşteşug prin târguri. Pentru tinerii din ziua de astăzi s-a demodat foarte mult termenul de meşteşug popular, în primul rând din cauza societăŃii în care trăim: acum sunt promovate alte valori.”

Pagina 3

„Mă bucur că mă aflu în această zi la acest târg! Mă aflu pentru prima dată la Târgovişte, expunând replici ale ceramicii neolitice de Vădastra. Aceste obiecte sunt de uz gospodăresc, obiecte de cult, dar şi obiecte decorative. Această ceramică a fost readusă la viaŃă în anul 2000, printr-un proiect internaŃional. Pro-iectul s-a desfăşurat în Situ Vădastra, s-au făcut cercetări pe relic-vele descoperite acolo şi s-a pus la punct tehnica de ridicare, teh-nica de decorare şi tehnica de ardere din perioada neolitică, o tehnică arhaică, Ńinâd cont că roata încă nu era inventată. Aceste obiecte sunt ridicate fără roată, sunt făcute cu ajutorul şnururilor. Decorul este specific culturii de Vădastra, este executat prin inci-zie şi excizie. La începutul proiectului eu nu avem nicio treabă cu arta sau cu meşteşugurile, m-am oferit ca

voluntar. După ceva timp mi-am dat seama că am talent, am înce-put să realizez şi eu ceea ce făcea profesorul meu. Cea mai mare încurajare am primit-o din partea colecŃionarilor. Acest talent îl fac cunoscut cu ajutorul diferitor instituŃii, am avut di-

ferite expoziŃii internaŃionale. Pentru tinerii din ziua de azi meşteşu-

gul popular este un lucru foarte greu, deoarece mulŃi se aşteaptă să

câştige bani peste noapte. Din păcate, sincer, ei nu ştiu ce pierd!”

„Împreună cu un grup de mesteri, confectionez costume populare din zona Transilvaniei. Am fost atrasă de acest meşte-şug după ce am ieşit la pensie. În judeŃul Cluj sunt 166 de meş-teri populari şi sunt împărŃiŃi în bresle. Meşterii care au venit m-au încurajat să fac şi eu acest lucru. Munca o fac cunoscută prin aceste târguri, prin intermediul mass-media şi al Internetului. Pentru unii tineri din ziua de astăzi meşteşugul popular este, în primul rând, o preocupare şi chiar un loc de muncă, iar alŃii nici nu ştiu ce este acela un meşteşug.”

„Mă numesc Neguşi Vasile, sunt din PietroşiŃa, judeŃul Dâmbovi-Ńa. Pot spune că activitatea desfăşurată în cadrul acestei festivităŃi este un lucru foarte bun, pentru că se transmite tradiŃia mai departe.

Am realizat că sunt atras de arta icoanelor de la vârsta de 25 de ani, când l-am descoperit pe Dumnezeu şi m-am apucat să studiez tot mai mult acest meşteşug. La început nu am fost încurajat de cineva în mod special, pot spune că m-am autoîncurajat. Materialele necesare pentru realizarea acestor icoane se procură mai greu. Acum se găsesc în Bucu-reşti, dar şi pe Internet. Meşteşugul acesta îl fac cunoscut prin diferite expoziŃii, precum şi pe un site al tinerilor artişti. Pentru tinerii de astăzi meşteşugul popular nu cred că mai înseamnă mare lucru. Visul meu este acela de a se înfiinŃa o organizaŃie care să se ocupe în mod special de cei

care poate sunt atraşi de vreun anumit meşte-şug. Consider că familia şi mediul în care tră-

im sunt foarte importante în păstrarea meş-teşugurilor şi a tradiŃiei.”

Pagina 4

„Mă numesc IechiŃă Niculescu, sunt din comuna Coşeşti, judeŃul Argeş. Sunt meşter popular în domeniul dogăriei, mă prezint la diferite târguri organizate de către centrele tradiŃionale. În anii copilăriei îmi plăcea să merg pe la un văr care era meşter în domeniul dogăriei. Cu timpul, aces-ta, văzând că sunt interesat de acest meşteşug, a început să mă înveŃe tot ce ştia el despre dogărie. Materialele necesare le procur din pădure, de exemplu salcâmul, iar dudul şi stejarul le cumpăr de la persoanele care se ocupă cu prelucrarea lemnului. Talentul şi munca depusă le fac cunoscute prin diferite târguri orga-

nizate la noi în țară, dar și în afara acesteia. Încerc să îi învăŃ această „artă” pe toŃi cei care sunt dornici şi atraşi de ea, dar, din păcare, tinerii din ziua de astăzi nu mai ştiu ce este acela un „meşteşug” sau o „artă”; Internetul şi mass-media îi atrag mult mai mult . Un vis pe care îl am de ceva timp este acela de a duce mai departe

tradiŃia şi meşteşugurile pe care şi noi, la rândul nostru, le-am învăŃat de la stră-moşii noştri.”

„Mă numesc Crăciun Mircea, vin din Bucureşti şi sunt meşter

argintar Ńigan (sublinierea vorbitorului). Practic această meserie de la

vârsta de 9 ani, iar acum pot spune că am ajuns un maestu argintar.

Am fost atras de acest meşteşug, în primul rând, când am început să

câştig bani; am vazut că obiectele pe care le confecŃionez sunt cău-

tate şi am început să îndrăgesc acest meştesug. Tot ceea ce fac

pentru a păstra tradiŃia, realizez manual. Am

fost încurajat de către părinŃi. Acest talent se

poate dobândi doar prin muncă. Ca să-mi fac

recunoscut talentul, particip la diferite târguri, în Ńară, dar şi în străinătate.

Pentru tinerii de astăzi, meşteşugul popular nu mai înseamnă prea mult,

deoarece elevii nu mai sunt atraşi de meseriile tradiŃionale.”

Aceasta este primul număr al ziarului EUCULTRA, care va apărea lunar. Vor urma numere care vor conŃine informaŃii despre obiceiuri, tradiŃii, semnificaŃii religioase, port popular, mâncăruri tradiŃionale, monumente arhitectonice, din Ńările partenere EUCULTRA. Numărul urmator va con-Ńine reŃete tradiŃionale din Ńările partenere EUCULTRA.

Ziarul a fost realizat de: Petre Claudiu - clasa a XI-a C Ignat Gabriel - clasa a XII-a A

Textul a fost editat de: Prof. Ionescu Daniela

Profesori coordonatori: Prof. Zepişi Simona Prof. DuŃă Marius

Prof. Dumitrache Elena