1
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI
Combaterea dăunătorilor şi ciupercilor din
depozite şi din produsele agricole vegetale
2
Cuprins
1. Principalele grupe de dăunători
2Aprecierea gradului de infestare
3.Combaterea dăunătorilor din depozitele de produse agricole vegetale
4.Condiţii speciale pentru combaterea dăunătorilor
5.Controlul substanţelor folosite la combaterea dăunătorilor
3
1. Principalele grupe de dăunători
In depozite avem o serie de daunatori, care pot deprecia calitativ recolta sau in unele
cazuri sa o compromita in totalitate. Cei mai frecventi daunatori de depozit sunt reprezentati de
insecte, cele mai multe specii facand parte din grupul coleopterelor si anume: gargarita graului
(Sitophilus granarius), gargarita orezului (Sitophilus oryzae), gandacul din Surinam
(Oryzaephilus surinamensis), gandacul mauritan (Tenebrioides mauritanicus), gargarita cu cioc
lat (Caulophilus latinasus), etc.( Ștețca G. și David Adriana P., 2009).
Dintre lepidoptere, cele mai cunoscute sunt: molia cerealelor (Sitrotoga cerealella), molia
graului (Nemapogon granellus) sau molia fructelor uscate (Plodia interpunctella). Pe langa
insecte, in spatiile de depozitare putem avea probleme cu rozatoarele, cele mai reprezentative
specii fiind: sobolanul cenusiu (Rattus norvegicus), sobolanul negru (Rattus rattus), soarecele de
casa (Mus musculus).
Daunatori de depozit:
- Sitophius granaries – gargarita graului depozitat;
- Rhyzoperta dominica – cariul cerealelor;
- Cryptolestes ferrugineus – gandacul roscat al granelor;
- Sitotroga cerealella – molia cerealelor;
- Tribolium confusum – gandacelul fainii;
- Tenebroides mauritanicus – gandacul negru al fainii;
- Oryzaephilus surinamensis – gandacul din Surinam;
- Nemapogon granellus – molia graului; (Samuil C., 2010).
Produse folosite:
- Actellic 50 EC, substanta activa (s.a.) pirifos metil.Este un produs organo-fosforic ce
actioneaza prin contact, ingestie si vapori.La cerealele de consum se folosesc 10 ml produs
COMERCIAL (p.c.) la tona de cereale, diluat intr-un litru de apa.
- K′Obiol 25 EC, s.a. deltametrin + piperonil butoxid.Se foloseste la daunatorii de depozit pentru:
4
a) cerealele in vrac (amestec direct cu boabele): - 1 l p.c. + 99 l apa rezulta 100 l solutie; un
litru de solutie se aplica la 1000 kg cereale cu un aparat de pulverizare de joasa presiune.Acest
tip de tratament asigura o protectie impotriva daunatorilor de 6 - 10 luni.
b) cereale in saci stivuiti; tratamentul previne infestarea cerealelor realizata prin invazia
insectelor daunatoare.Daca cerealele din saci sunt deja infestate, inainte de tratament se va face o
fumigatie.Solutia se prepara ca la tratamentul aplicat cerealelor in vrac si se aplica prin
pulverizare pe deasupra sacilor stivuiti cu o pompa de stropit, 10 l solutie/m2.Acest tip de
tratament asigura o protectie de pana la 3 luni si nu afecteaza capacitatea germinativa a
semintelor.
- Reldan 40 EC, s.a. clorpirifos metil.Este un produs organo-fosforic ce actioneaza prin contact,
ingestie si vapori.Se folosesc 12,5 ml p.c./1000 kg de cereale, diluat intre 0,7-1,2 l apa.
- Sumithion 50 EC, s.a. fenitrotion.Este un produs organo-fosforic ce actioneaza prin contact si
ingestie.Se folosesc 20 ml p.c. + un litru de apa la 1000 kg cereale.
Mentionam doua produse comerciale folosite pentru gazare:
- Delicia – gastoxin, 30 g/1000 kg cereale;
- Quickphos – Up, 3-5 tablete/ 1000 kg cereale.
2Aprecierea gradului de infestare
Dezinsecţia este ansamblul de acţiuni prin care se urmăreste combaterea artropodelor
dăunătoare, ce transmit boli infecţioase şi parazitare, degradează produse alimentare şi furaje,
generează disconfort omului şi animalelor.
5
Insectele, sub formă adultă sau larvară, infestează şi infectează atât materiile prime, cât şi
produsele finite din industria alimentară, producând distrugeri, contaminări cu microorganisme
şi/sau paraziţi, care duc la alterari ale acestor produse şi care au ca rezultat însemnate pagube
economice şi transmiterea unor boli.
Pentru sectorul alimentar, insectele, mai mult ca în alte domenii, prezintă un real pericol
prin capacitatea lor deosebită de a transmite un număr impresionant de germeni patogeni şi mai
ales a bolilor gastrointestinale (Banu Constantin, 2007).
Pentru industria alimentară, din multitudinea de specii de insecte existente, au o
importanta epidemiologica deosebită muştele şi gândacii şi, într-o măsură mai mică, furnicile.
Prin deosebita lor putere de înmulţire şi capacitate de adaptare, insectele realizează în timp
infrapopulaţii imense care compromit produsele alimentare. Prin modificarea calităţilor
organoleptice, fizico-chimice şi microbiologice produsele alimentare invadate de insecte sunt
compromise, se confiscă şi deci se creează pierderi economice deosebite.
Întrucât caracteristicile sectorului alimentar limitează foarte mult utilizarea substanţelor
insecticide, ca mijloc specific de combatere a insectelor, lupta contra artropodelor se bazează în
primul rând pe organizarea corectă a măsurilor de prevenire a infestării şi în mai mică măsura pe
cele de combatere. Indiferent de măsuri, la baza succesului în combaterea artropodelor trebuie să
stea cunoaşterea amănunţită a caracteristicilor bioecologice specifice fiecărei specii.
În vederea organizării unui plan de combatere a artropodelor în sectorul alimentar trebuie
să se facă o apreciere a gradului de infestare. Aprecierea aproximativă a gradului de infestare a
artropodelor se face prin metoda observaţiei simple a acestora în spaţiile de producţie, de
depozitare, în anexele social-sanitare etc.
La aprecierea gradului de infestare cu dăunători a depozitelor de produse alimentare se
vor cerceta minuţios locurile întunecate, crăpăturile din pardoseală, fisurile din pereţi, pânzele de
păianjen de pe pereţi şi tavan, ambalajele (saci, prelate, lăzi etc.).
De regulă infestarea se realizează fie prin produsele contaminate care nu sunt controlate,
fie prin folosirea unor ambalaje vechi care nu au fost în prealabil curăţite şi dezinfectate.
Pentru a preveni înmulţirea artropodelor este foarte important controlul produselor la
introducerea în depozit şi apoi pe loturi, pe măsura depozitării.
În unele situaţii se pot stabili şi anumite grade de infestare. Astfel, (dupa Otel si col.,
1979), la acarieni se consideră:
6
- gradul I de infestare când la 1 kg produse se găsesc până la 20 de acarieni,
indiferent de specie;
- gradul II, peste 20 de acarieni la kg;
- gradul III, infestare în masă.
La cereale se urmăreşte îndeosebi infestarea boabelor:
- gradul I, circa 5 gărgăriţe la kg;
- gradul 11, până la 10 gărgărţte la kg;
- gradul III, peste 10 gărgăriţe la kg.
Analizele se fac cu ochiul liber sau folosind lupe care măresc de 8-10 ori.
Pentru aprecierea gradului de infestare a cerealelor în marile depozite se recoltează cu
sonde speciale probe reprezentative, din diferite locuri, din care apoi se iau probe medii de 200-
300 g care se analizează în laborator, cel mai târziu după doua zile de la recoltare.
Determinarea dăunătorilor ascunşi în boabe se face prin secţionarea acestora cu o lamă şi
numărarea artropodelor cu lupa din circa 50 de grăunţe, sau prin introducerea grăunţelor în
soluţie saturată de NaCl.
3.Combaterea dăunătorilor din depozitele de produse agricole vegetale
În întreprinderile de industrie alimentară, datorită specificului propriu, măsurile de
combatere a artropodelor sunt limitate, greu de aplicat şi necesită măsuri cu totul speciale. Din
acest motiv, lupta împotriva artropodelor trebuie orientată spre măsuri de prevenire a infestării.
Combaterea dăunătorilor şi a insectelor vectori ai diferitelor microorganisme se
realizează prin măsuri care împiedică apariţia şi dezvoltarea acestora în depozitele de produse
alimentare.(Z.V Ivanova,1999)
Mijloacele de protecţie contra artropodelor trebuie să creeze condştii care să nu permită
pătrunderea şi dezvoltarea lor pe teritoriul şi în încăperile întreprinderilor de industrie alimentară.
Dintre mijloacele de protecţie contra artropodelor menţionăm:
- împiedicarea pătrunderii insectelor în sectoarele de producţie, depozite şi anexe;
7
- curăţirea şi dezinsecţia periodică a locurilor de muncă, a depozitelor şi anexelor
social-sanitare;
- reglarea factorilor de mediu (temperatură, umiditate, aeraţie etc.) din spaţiile de
producţie şi depozite pentru a nu permite dezvoltarea artropodelor;
- controlul riguros al materiilor prime ce se introduc în unitate, pentru a nu fi
infestate ăi al produselor alimentare depozitate pâna la livrare, pentru a nu se infesta;
- curăţirea şi dezinsecţia permanentş a rampelor si platformelor de gunoi, care
reprezintă unul din focarele de infestare, deloc neglijabile, cu artropode.
Pentru a preveni infestarea cu muste prezentam câteva masuri minime si anume:
- înlaturarea tuturor posibilitatilor de dezvoltare a larvelor prin salubrizarea perfecta
a întreprinderii si a spatiilor din jur;
- împiedicarea pătrunderii insectelor adulte în spaţiile întreprinderii prin închiderea
ermetică şi automataă a uşilor şi prin aplicarea sitelor la ferestre;
- realizarea prin ventilaţie a unui contracurent;
- mentinerea pe cât posibil a unei lumini difuze;
- protecţia produselor alimentare;
- folosirea benzilor lipicioase şi a momelilor toxice.
Dezvoltarea gândacilor este împiedicată prin:
- menţinerea în permanenţă a unei curăţenii perfecte;
- spălarea periodică cu apă fierbinte şi sodă a pardoselii (pentru gândacii negri) şi a
pereţilor şi mobilierului (pentru gândacii gălbui-roşcaţi).
Prevenirea invaziei cu furnici (lucrătoare) se realizează prin:
- astuparea prin zidire a tuturor spărturilor;
- spălarea cu apă fierbinte şi sodă a pardoselii;
- controlul atent al spaţiilor din imediata apropiere a întreprinderilor pentru
recunoaşterea coloniilor.
Prevenirea infestării cu artropodele ce se dezvolăa în produsele alimentare se
realizează prin împiedicarea pătrunderii în spaţiile de prelucrare sau depozitare a
produselor infestate; iar prevenirea infestării produselor curate se realizează prin curăţirea
şi dezinsecţia sanitară corectă a ambalajelor, a spaţiilor de lucru şi a depozitelor.
8
Menţinerea unor temperaturi în jur de 0ºC sau de 45-50ºC, după cum permite produsul
alimentar respectiv, asigură, în general, distrugerea eventualelor artropode şi împiedică realizarea
ciclului evolutiv (biologic).
Aerisirea, ventilarea, lumina şi umiditatea reduse sunt nocive pentru majoritatea
dăunătorilor.
Pentru împiedicarea atacului dăunătorilor, sunt luate o serie de măsuri preventive şi
curative. Dintre măsurile preventive amintim: verificarea şi repararea elementelor de rezistenţă a
depozitelor, astuparea crăpăturilor, fisurilor şi a galeriilor de rozătoare din podea şi pereţi,
etanşarea uşilor şi ferestrelor.
Toate aceste măsuri se realizează cu scopul de a împiedica dăunătorii să pătrundă în
depozit.Foarte importantă este operaţiunea de curăţire a spaţiilor de depozitare, atât în interior cât
şi în exterior, urmată de folosirea unor insecto-acaricide cu spectru larg, aplicate prin gazare,
stropire sau aerosoli.
Tratamentele se aplică la 10 zile de la curăţirea depozitului, la o temperature mai mare de
15 °C, începând de sus şi terminând cu pardoselile. După efecturea tratamentelor, depozitul se
închide etanş câteva ore. Câteva dintre produsele folosite la tratarea spaţiilor goale, înainte de
depozitarea recoltei, sunt: Actellic 50 EC, (50-100 ml/100 mp) sau K-Obiol EC 25 (50 ml/100
mp). După dezinsecţie, pereţii se văruiesc şi, eventual, se vopsesc.
În timpul depozitării trebuie efectuate controale periodice la produsele depozitate, pentru
a putea depista atacul de insecte sau de rozătoare din faza incipientă. În caz contrar, pierderile
cresc, şi ar fi păcat pentru munca depusă pe parcursul unui an întreg.
Cele mai bune rezultate se obţin prin gazare. În trecut se foloseau pe scară largă bromura
de metil şi fosfura de aluminiu. Cum bromura de metil a fost interzisă, în prezent se folosesc
produse pe bază de fosfură de aluminiu, cum este Agroxin (3-5 tablete/tona produs).
Fosfura de aluminiu se prezintă sub formă de tablete, care sub influenţa umidităţii din
atmosferă sau din masa de cereale degajă hidrogen fosforat. Pentru depozitele sau magaziile în
care produsele sunt depozitate în vrac, rezultate bune se pot obţine prin aplicarea stratificată a
insecticidelor în masa produsului.
Câteva dintre produsele folosite în combaterea dăunătorilor de depozit sunt: Actellic 50
EC (10 ml p.c. diluat în 1 l apă/tona de cereale), K-Obiol EC 25 (1000 ml diluat în 99 l apă/100
tone cereale) , Reldan 22 EC (22 ml p.c. diluat în 0,75-1 l apă/tona de cereale).
9
Pentru combaterea rozătoarelor se pot folosi momeli: Protect B Pellets (50 g
momeli/locaţie pentru şobolanul cenuşiu sau 20 g momeli/locaţie pentru şoarecele de casă),
Racumin Paste (100-120 g momeli/locaţie pentru şobolanul comun sau 20-30 g momeli/locaţie
pentru şoarecele de casă) etc.
4.Condiţii speciale pentru combaterea dăunătorilor
În situaţia în care combaterea dăunătorilor se realizează cu personal propriu, acesta va fi
în prealabil instruit asupra modului de transport, manipulare, depozitare şi utilizare a substanţelor
toxice, întocmindu-se fişe individuale de instruire. În timpul executării lucrărilor de
dezinsecţie,se va purta obligatoriu echipamentul de protecţie conform normativului în vigoare.
Sunt interzise fumatul, consumul de alimente şi băuturi în timpul lucrului cu substanţe
toxice. După terminarea lucrărilor sau în pauza de masă, lucrătorii se vor spăla pe mâini şi pe
faţă cu apăcaldă şi săpun. Echipamentul de protecţie se va spăla şi se va aerisi. Se interzice
efectuarea lucrărilor de gazare cu muncitori bolnavi, obosiţi sau sub efectul băuturilor alcoolice.
Este interzisă gazarea în spaţiile lipite de locuinţe, grajduri sau birouri în care se lucrează.
Lucrările de dezinsecţie se vor executa cu insecticide care se aplică pe cale umedă, cu aerosoli,
sau prin gazare directă.( www.agrimedia.ro)
La realizarea dezinsecţiilor se va ţine seama de tehnica de executare a acestora.
La efectuarea deratizării, vor fi anunţate toate unităţile din jurul obiectivului deratizat
pentru a lua măsuri de închidere a animalelor şi păsărilor pe perioada executării acestor lucrări.
Spaţiile supuse gazării vor avea afişate inscripţia „Cap de mort”, pe care se va scrie „Atenţie,
gaze toxice! Pericol de moarte. Intrarea oprită/interzisă”, şi vor fi etanşate prin lipirea fisurilor
uşilor şi a geamurilor cu benzi de hârtie. Inscripţiile vor fi afişate înainte de începerea lucrărilor
DDT.
Circulaţia în jurul depozitului supus gazării va fi interzisă până la o distanţă admisă de
normele specifice de protecţia muncii. După terminarea gazării, încăperile şi produsele supuse
gazării se aerisesc, prin deschiderea uşilor şi ferestrelor, operaţie efectuată numai de operatorii de
gazare echipaţi cu material de protecţie (cartuşe filtrante) specific fiecărui gaz în parte.
Degazarea se face până nu se mai detectează prezenţa gazului. Operatorii de gaze toxice vor
10
purta asupra lor, obligatoriu, truse sanitare şi de detectare a gazelor, precum şi antidoturile
prescrise de normativul în vigoare.
Pentru protejarea lucrătorilor care manipulează substanţele toxice şi efectuează lucrări de
dezinsecţie, în prevenirea accidentelor şi a intoxicaţiilor se va respecta cu stricteţe „Normativul-
cadru de acordare şi utilizare a echipamentelor individuale de protecţie”, aprobat prin Ordinul
Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 225/21 iulie 1995.
5.Controlul substanţelor folosite la combaterea dăunătorilor
Toate produsele utilizate la combaterea dăunătorilor trebuie să fie: aprobate pentru a fi
folosite în industria alimentară şi să fie cuprinse în „codexul produselor de uz fitosanitar
omologate în România” şi în completările la acestea; dispuse şi manipulate de personal autorizat,
instruit în acest sens; aplicate în concordanţă cu directivele în vigoare; ambalajele să fie integre;
etichetate şi păstrate corespunzător, în spaţii special amenajate.
Folosirea şi manipularea ambalajelor pentru substanţe toxice se va face numai de către
operatorii de gaze, cu respectarea „Normelor specifice de protecţie a muncii pentru
recepţionarea, conservarea, păstrarea şi valorificarea produselor agricole” aprobate prin Ordinul
598/1997 al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. Păstrarea substanţelor toxice se va face
numai în ambalajele originale şi care nu prezintă nici un fel de defecţiune. Se interzice
transportul altor persoane, în afară de operatorii de gaze, cu mijloace auto încărcate cu substanţe
toxice. Evidenţa substanţelor toxice se va ţine pe registre semnate şi parafate. Depozitarea
substanţelor toxice se va face în spaţii securizate, conform legislaţiei în vigoare.
Depozitarea substanţelor toxice folosite în controlul dăunătorilor trebuie să se facă în
spaţii special amenajate, care sunt prevăzute cu uşi care se închid etanş, cu geamuri aşezate la
partea superioară a încăperii, dotate cu gratii, pentru a evita intrarea persoanelor străine. Uşile şi
ferestrele vor fi închise cu lacăte şi gratii. Se poate folosi şi sistemul de închidere electronică. În
acest caz, intrarea în incinta spaţiului de depozitare se va face doar pe bază de cartelă electronică.
Spaţiul de depozitare a substanţelor toxice va fi dotat cu rafturi, pentru aşezarea substanţelor
toxice în funcţie de scopul folosirii şi a gradului de periculozitate.
Substanţele toxice se încadrează în 4 grupe de toxicitate şi, pentru atenţionarea
persoanelor care vin în contact cu ele, fiecărei grupe i se va asocia o culoare: roşu - grupa I,
11
produse extrem de toxice; verde - grupa II, produse puternic toxice; albastru - grupa III, produse
moderat toxice; negru - grupa IV, produse cu toxicitate redusă.
Folosirea şi aplicarea substanţelor toxice se va face doar de către personal calificat.
Fiecare recipient care conţine substanţe toxice trebuie să prezinte o etichetă, pe care trebuie să se
regăsească următoarele informaţii: numele mărcii sau al companiei care îl produce; tipul de
prezentare: diferite tipuri de substanţe toxice se prezintă în diferite forme (lichidă, semilichidă şi
pudră), necesitând diferite forme de folosire şi manipulare. Pe etichetă trebuie înscrisă forma sub
care se prezintă substanţa; denumirea comună - substanţele au o denumire ştiinţifică şi una
uzuală; lista substanţelor active şi a ingredientelor; greutatea netă; numele şi adresa firmei
producătoare; cuvinte de prevenire şi simboluri: Periculos, Avertisment, Atenţie, Toxic; acţiunea
asupra omului şi animalelor domestice; acţiunea asupra mediului înconjurător; riscurile fizice şi
chimice; instrucţiuni de folosire; domenii/direcţii de utilizare; restricţii de
utilizare/folosire/direcţii de folosire şi categoria de produse la care se poate folosi; dispoziţii
privind modul de administrare, doze, timp de acţiune şi frecvenţa utilizării; dispoziţii privind
modul de depozitare şi dispoziţii speciale de manipulare.
Alte măsuri de combatere a dăunătorilor din spaţiile de depozitare:
Măsuri mecanice
Ca mijloace mecanice se pot folosi curse, capcane, gropi, cilindri capcană, care au rolul de a
prinde şi omorî rozătoarele sau de a le captura. Acestea au eficienţă redusă şi se utilizează doar
atunci când numărul şobolanilor şi şoarecilor este mic.
Fig 5.1. Capcana rozătoare (sursă Internet)
12
Punerea la geamurile de la magazii a unor plase de sârmă, reprezintă tot o măsură mecanică
de combatere a dăunătorilor din depozite.
Măsuri fizice - este cunoscut faptul că dăunători de orice fel au un prag superior de
rezistenţă la temperaturi înalte şi unul inferior la temperaturi scăzute, majoritatea dăunătorilor
sunt distruşi la temperaturi de peste 55 0C;
Mijloacele fizice sunt reprezentate de aparatele generatoare de ultrasunete şi unde
electromagnetice şi de capcanele cu benzi adezive.
Aparatele generatoare de ultrasunete acţioneză prin emiterea de ultrasunete (~25 kHz) sau
prin acţiunea pulsatorie alternativă a ultrasunetelor şi a undelor electromagnetice în domeniul de
frecvenţă de 25 kHz şi 40 kHz.
Fig.5.2 Aparat ultrasunete pentru înlăturare rozătoare (sursă Internet)
Undele electromagnetice se propagă pe circuitul cablurilor electrice, deranjând
dăunătorii, care părăsesc arealul.
Capcanele pe care se aplică benzile adezive capturează rozătoarele, fără a le omori.
13
Fig.5.3 Benzi adezive pentru prindere dăunători (sursă Internet)
Măsuri chimice - cum ar fi gazarea masei de seminţe din magazii cu diferite
substanţe toxice recomandate de literatura de specialitate.
Mijloacele chimice (raticide sau rodenticide) sunt substanŢele al cĂror efect toxic
este determinat de ÎnsuŞirile specifice substanţei, capacitatea de absorbţie şi timpul de
eliminare din organism. Se utilizează de asemenea şi atractanşi (substanţe care atrag
rozătoarele) plasaţi în capcane.
Rodenticidele se pot prezenta în stare lichidă, solidă sau gazoasă şi pot fi reprezentate de:
-substanţe organice (în general de natură vegetală)
-substanţe chimice de sinteză
-substanţe anorganice
14
Fig.5.4. Rodenticide (sursă Internet)
Mijloacele biologice de combatere a rozătoarelor utilizate pot fi agenţi microbieni care
produc infecţii mortale sau culturi bacteriene. Se utilizează pe scară redusă deoarece sunt
toxice şi pentru om şi animale.
Factorii biologici utili în lupta împotriva rozătoarelor sunt duşmanii naturali ai acestora
(mamifere, reptile sau păsări).
Fig.5.5. Pisica şi şoricel (sursă Internet)
15
Bibliografie
Banu C., 2007. Suveranitate, securitate și siguranță alimentară.
Editura ASAB, București.
Oneț C., Oneț Aurelia, 2006. Igiena unităților alimentare: lucrări
practice. Editura Universității, Oradea
Samuil C., 2010. Tehnologii generale vegetale. Editura “Ion
Ionescu de la Brad”, Iasi.
Ștețca G. și colab., 2004. Igiena unităților de industrie alimentară.
Editura ACADEMIC PRES, Cluj-Napoca.
Z.V Ivanova,1999. Daunatorii din depozite si combaterea lor,
Editura Literatura romana, Bucuresti.
http://www.sanatateaplantelor.ro/
www.agrimedia.ro/.
Proiect realizat de Cristian Alexandra-Elena
Facultatea de Agricultură
Materia: Principiile conservării produselor alimentare
Master anul I
Specializarea: Expertiză pe filiera produselor alimentare
16