+ All Categories
Home > Documents > Proiect Master

Proiect Master

Date post: 29-Jan-2016
Category:
Upload: alexx
View: 281 times
Download: 2 times
Share this document with a friend
Description:
proiect
16
1 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI Combaterea dăunătorilor şi ciupercilor din depozite şi din produsele agricole vegetale
Transcript
Page 1: Proiect Master

1

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

Combaterea dăunătorilor şi ciupercilor din

depozite şi din produsele agricole vegetale

Page 2: Proiect Master

2

Cuprins

1. Principalele grupe de dăunători

2Aprecierea gradului de infestare

3.Combaterea dăunătorilor din depozitele de produse agricole vegetale

4.Condiţii speciale pentru combaterea dăunătorilor

5.Controlul substanţelor folosite la combaterea dăunătorilor

Page 3: Proiect Master

3

1. Principalele grupe de dăunători

In depozite avem o serie de daunatori, care pot deprecia calitativ recolta sau in unele

cazuri sa o compromita in totalitate. Cei mai frecventi daunatori de depozit sunt reprezentati de

insecte, cele mai multe specii facand parte din grupul coleopterelor si anume: gargarita graului

(Sitophilus granarius), gargarita orezului (Sitophilus oryzae), gandacul din Surinam

(Oryzaephilus surinamensis), gandacul mauritan (Tenebrioides mauritanicus), gargarita cu cioc

lat (Caulophilus latinasus), etc.( Ștețca G. și David Adriana P., 2009).

Dintre lepidoptere, cele mai cunoscute sunt: molia cerealelor (Sitrotoga cerealella), molia

graului (Nemapogon granellus) sau molia fructelor uscate (Plodia interpunctella). Pe langa

insecte, in spatiile de depozitare putem avea probleme cu rozatoarele, cele mai reprezentative

specii fiind: sobolanul cenusiu (Rattus norvegicus), sobolanul negru (Rattus rattus), soarecele de

casa (Mus musculus).

Daunatori de depozit:

- Sitophius granaries – gargarita graului depozitat;

- Rhyzoperta dominica – cariul cerealelor;

- Cryptolestes ferrugineus – gandacul roscat al granelor;

- Sitotroga cerealella – molia cerealelor;

- Tribolium confusum – gandacelul fainii;

- Tenebroides mauritanicus – gandacul negru al fainii;

- Oryzaephilus surinamensis – gandacul din Surinam;

- Nemapogon granellus – molia graului; (Samuil C., 2010).

Produse folosite:

- Actellic 50 EC, substanta activa (s.a.) pirifos metil.Este un produs organo-fosforic ce

actioneaza prin contact, ingestie si vapori.La cerealele de consum se folosesc 10 ml produs

COMERCIAL (p.c.) la tona de cereale, diluat intr-un litru de apa.

- K′Obiol 25 EC, s.a. deltametrin + piperonil butoxid.Se foloseste la daunatorii de depozit pentru:

Page 4: Proiect Master

4

a) cerealele in vrac (amestec direct cu boabele): - 1 l p.c. + 99 l apa rezulta 100 l solutie; un

litru de solutie se aplica la 1000 kg cereale cu un aparat de pulverizare de joasa presiune.Acest

tip de tratament asigura o protectie impotriva daunatorilor de 6 - 10 luni.

b) cereale in saci stivuiti; tratamentul previne infestarea cerealelor realizata prin invazia

insectelor daunatoare.Daca cerealele din saci sunt deja infestate, inainte de tratament se va face o

fumigatie.Solutia se prepara ca la tratamentul aplicat cerealelor in vrac si se aplica prin

pulverizare pe deasupra sacilor stivuiti cu o pompa de stropit, 10 l solutie/m2.Acest tip de

tratament asigura o protectie de pana la 3 luni si nu afecteaza capacitatea germinativa a

semintelor.

- Reldan 40 EC, s.a. clorpirifos metil.Este un produs organo-fosforic ce actioneaza prin contact,

ingestie si vapori.Se folosesc 12,5 ml p.c./1000 kg de cereale, diluat intre 0,7-1,2 l apa.

- Sumithion 50 EC, s.a. fenitrotion.Este un produs organo-fosforic ce actioneaza prin contact si

ingestie.Se folosesc 20 ml p.c. + un litru de apa la 1000 kg cereale.

Mentionam doua produse comerciale folosite pentru gazare:

- Delicia – gastoxin, 30 g/1000 kg cereale;

- Quickphos – Up, 3-5 tablete/ 1000 kg cereale.

2Aprecierea gradului de infestare

Dezinsecţia este ansamblul de acţiuni prin care se urmăreste combaterea artropodelor

dăunătoare, ce transmit boli infecţioase şi parazitare, degradează produse alimentare şi furaje,

generează disconfort omului şi animalelor.

Page 5: Proiect Master

5

Insectele, sub formă adultă sau larvară, infestează şi infectează atât materiile prime, cât şi

produsele finite din industria alimentară, producând distrugeri, contaminări cu microorganisme

şi/sau paraziţi, care duc la alterari ale acestor produse şi care au ca rezultat însemnate pagube

economice şi transmiterea unor boli.

Pentru sectorul alimentar, insectele, mai mult ca în alte domenii, prezintă un real pericol

prin capacitatea lor deosebită de a transmite un număr impresionant de germeni patogeni şi mai

ales a bolilor gastrointestinale (Banu Constantin, 2007).

Pentru industria alimentară, din multitudinea de specii de insecte existente, au o

importanta epidemiologica deosebită muştele şi gândacii şi, într-o măsură mai mică, furnicile.

Prin deosebita lor putere de înmulţire şi capacitate de adaptare, insectele realizează în timp

infrapopulaţii imense care compromit produsele alimentare. Prin modificarea calităţilor

organoleptice, fizico-chimice şi microbiologice produsele alimentare invadate de insecte sunt

compromise, se confiscă şi deci se creează pierderi economice deosebite.

Întrucât caracteristicile sectorului alimentar limitează foarte mult utilizarea substanţelor

insecticide, ca mijloc specific de combatere a insectelor, lupta contra artropodelor se bazează în

primul rând pe organizarea corectă a măsurilor de prevenire a infestării şi în mai mică măsura pe

cele de combatere. Indiferent de măsuri, la baza succesului în combaterea artropodelor trebuie să

stea cunoaşterea amănunţită a caracteristicilor bioecologice specifice fiecărei specii.

În vederea organizării unui plan de combatere a artropodelor în sectorul alimentar trebuie

să se facă o apreciere a gradului de infestare. Aprecierea aproximativă a gradului de infestare a

artropodelor se face prin metoda observaţiei simple a acestora în spaţiile de producţie, de

depozitare, în anexele social-sanitare etc.

La aprecierea gradului de infestare cu dăunători a depozitelor de produse alimentare se

vor cerceta minuţios locurile întunecate, crăpăturile din pardoseală, fisurile din pereţi, pânzele de

păianjen de pe pereţi şi tavan, ambalajele (saci, prelate, lăzi etc.).

De regulă infestarea se realizează fie prin produsele contaminate care nu sunt controlate,

fie prin folosirea unor ambalaje vechi care nu au fost în prealabil curăţite şi dezinfectate.

Pentru a preveni înmulţirea artropodelor este foarte important controlul produselor la

introducerea în depozit şi apoi pe loturi, pe măsura depozitării.

În unele situaţii se pot stabili şi anumite grade de infestare. Astfel, (dupa Otel si col.,

1979), la acarieni se consideră:

Page 6: Proiect Master

6

- gradul I de infestare când la 1 kg produse se găsesc până la 20 de acarieni,

indiferent de specie;

- gradul II, peste 20 de acarieni la kg;

- gradul III, infestare în masă.

La cereale se urmăreşte îndeosebi infestarea boabelor:

- gradul I, circa 5 gărgăriţe la kg;

- gradul 11, până la 10 gărgărţte la kg;

- gradul III, peste 10 gărgăriţe la kg.

Analizele se fac cu ochiul liber sau folosind lupe care măresc de 8-10 ori.

Pentru aprecierea gradului de infestare a cerealelor în marile depozite se recoltează cu

sonde speciale probe reprezentative, din diferite locuri, din care apoi se iau probe medii de 200-

300 g care se analizează în laborator, cel mai târziu după doua zile de la recoltare.

Determinarea dăunătorilor ascunşi în boabe se face prin secţionarea acestora cu o lamă şi

numărarea artropodelor cu lupa din circa 50 de grăunţe, sau prin introducerea grăunţelor în

soluţie saturată de NaCl.

3.Combaterea dăunătorilor din depozitele de produse agricole vegetale

În întreprinderile de industrie alimentară, datorită specificului propriu, măsurile de

combatere a artropodelor sunt limitate, greu de aplicat şi necesită măsuri cu totul speciale. Din

acest motiv, lupta împotriva artropodelor trebuie orientată spre măsuri de prevenire a infestării.

Combaterea dăunătorilor şi a insectelor vectori ai diferitelor microorganisme se

realizează prin măsuri care împiedică apariţia şi dezvoltarea acestora în depozitele de produse

alimentare.(Z.V Ivanova,1999)

Mijloacele de protecţie contra artropodelor trebuie să creeze condştii care să nu permită

pătrunderea şi dezvoltarea lor pe teritoriul şi în încăperile întreprinderilor de industrie alimentară.

Dintre mijloacele de protecţie contra artropodelor menţionăm:

- împiedicarea pătrunderii insectelor în sectoarele de producţie, depozite şi anexe;

Page 7: Proiect Master

7

- curăţirea şi dezinsecţia periodică a locurilor de muncă, a depozitelor şi anexelor

social-sanitare;

- reglarea factorilor de mediu (temperatură, umiditate, aeraţie etc.) din spaţiile de

producţie şi depozite pentru a nu permite dezvoltarea artropodelor;

- controlul riguros al materiilor prime ce se introduc în unitate, pentru a nu fi

infestate ăi al produselor alimentare depozitate pâna la livrare, pentru a nu se infesta;

- curăţirea şi dezinsecţia permanentş a rampelor si platformelor de gunoi, care

reprezintă unul din focarele de infestare, deloc neglijabile, cu artropode.

Pentru a preveni infestarea cu muste prezentam câteva masuri minime si anume:

- înlaturarea tuturor posibilitatilor de dezvoltare a larvelor prin salubrizarea perfecta

a întreprinderii si a spatiilor din jur;

- împiedicarea pătrunderii insectelor adulte în spaţiile întreprinderii prin închiderea

ermetică şi automataă a uşilor şi prin aplicarea sitelor la ferestre;

- realizarea prin ventilaţie a unui contracurent;

- mentinerea pe cât posibil a unei lumini difuze;

- protecţia produselor alimentare;

- folosirea benzilor lipicioase şi a momelilor toxice.

Dezvoltarea gândacilor este împiedicată prin:

- menţinerea în permanenţă a unei curăţenii perfecte;

- spălarea periodică cu apă fierbinte şi sodă a pardoselii (pentru gândacii negri) şi a

pereţilor şi mobilierului (pentru gândacii gălbui-roşcaţi).

Prevenirea invaziei cu furnici (lucrătoare) se realizează prin:

- astuparea prin zidire a tuturor spărturilor;

- spălarea cu apă fierbinte şi sodă a pardoselii;

- controlul atent al spaţiilor din imediata apropiere a întreprinderilor pentru

recunoaşterea coloniilor.

Prevenirea infestării cu artropodele ce se dezvolăa în produsele alimentare se

realizează prin împiedicarea pătrunderii în spaţiile de prelucrare sau depozitare a

produselor infestate; iar prevenirea infestării produselor curate se realizează prin curăţirea

şi dezinsecţia sanitară corectă a ambalajelor, a spaţiilor de lucru şi a depozitelor.

Page 8: Proiect Master

8

Menţinerea unor temperaturi în jur de 0ºC sau de 45-50ºC, după cum permite produsul

alimentar respectiv, asigură, în general, distrugerea eventualelor artropode şi împiedică realizarea

ciclului evolutiv (biologic).

Aerisirea, ventilarea, lumina şi umiditatea reduse sunt nocive pentru majoritatea

dăunătorilor.

Pentru împiedicarea atacului dăunătorilor, sunt luate o serie de măsuri preventive şi

curative. Dintre măsurile preventive amintim: verificarea şi repararea elementelor de rezistenţă a

depozitelor, astuparea crăpăturilor, fisurilor şi a galeriilor de rozătoare din podea şi pereţi,

etanşarea uşilor şi ferestrelor.

Toate aceste măsuri se realizează cu scopul de a împiedica dăunătorii să pătrundă în

depozit.Foarte importantă este operaţiunea de curăţire a spaţiilor de depozitare, atât în interior cât

şi în exterior, urmată de folosirea unor insecto-acaricide cu spectru larg, aplicate prin gazare,

stropire sau aerosoli.

Tratamentele se aplică la 10 zile de la curăţirea depozitului, la o temperature mai mare de

15 °C, începând de sus şi terminând cu pardoselile. După efecturea tratamentelor, depozitul se

închide etanş câteva ore. Câteva dintre produsele folosite la tratarea spaţiilor goale, înainte de

depozitarea recoltei, sunt: Actellic 50 EC, (50-100 ml/100 mp) sau K-Obiol EC 25 (50 ml/100

mp). După dezinsecţie, pereţii se văruiesc şi, eventual, se vopsesc.

În timpul depozitării trebuie efectuate controale periodice la produsele depozitate, pentru

a putea depista atacul de insecte sau de rozătoare din faza incipientă. În caz contrar, pierderile

cresc, şi ar fi păcat pentru munca depusă pe parcursul unui an întreg.

Cele mai bune rezultate se obţin prin gazare. În trecut se foloseau pe scară largă bromura

de metil şi fosfura de aluminiu. Cum bromura de metil a fost interzisă, în prezent se folosesc

produse pe bază de fosfură de aluminiu, cum este Agroxin (3-5 tablete/tona produs).

Fosfura de aluminiu se prezintă sub formă de tablete, care sub influenţa umidităţii din

atmosferă sau din masa de cereale degajă hidrogen fosforat. Pentru depozitele sau magaziile în

care produsele sunt depozitate în vrac, rezultate bune se pot obţine prin aplicarea stratificată a

insecticidelor în masa produsului.

Câteva dintre produsele folosite în combaterea dăunătorilor de depozit sunt: Actellic 50

EC (10 ml p.c. diluat în 1 l apă/tona de cereale), K-Obiol EC 25 (1000 ml diluat în 99 l apă/100

tone cereale) , Reldan 22 EC (22 ml p.c. diluat în 0,75-1 l apă/tona de cereale).

Page 9: Proiect Master

9

Pentru combaterea rozătoarelor se pot folosi momeli: Protect B Pellets (50 g

momeli/locaţie pentru şobolanul cenuşiu sau 20 g momeli/locaţie pentru şoarecele de casă),

Racumin Paste (100-120 g momeli/locaţie pentru şobolanul comun sau 20-30 g momeli/locaţie

pentru şoarecele de casă) etc.

4.Condiţii speciale pentru combaterea dăunătorilor

În situaţia în care combaterea dăunătorilor se realizează cu personal propriu, acesta va fi

în prealabil instruit asupra modului de transport, manipulare, depozitare şi utilizare a substanţelor

toxice, întocmindu-se fişe individuale de instruire. În timpul executării lucrărilor de

dezinsecţie,se va purta obligatoriu echipamentul de protecţie conform normativului în vigoare.

Sunt interzise fumatul, consumul de alimente şi băuturi în timpul lucrului cu substanţe

toxice. După terminarea lucrărilor sau în pauza de masă, lucrătorii se vor spăla pe mâini şi pe

faţă cu apăcaldă şi săpun. Echipamentul de protecţie se va spăla şi se va aerisi. Se interzice

efectuarea lucrărilor de gazare cu muncitori bolnavi, obosiţi sau sub efectul băuturilor alcoolice.

Este interzisă gazarea în spaţiile lipite de locuinţe, grajduri sau birouri în care se lucrează.

Lucrările de dezinsecţie se vor executa cu insecticide care se aplică pe cale umedă, cu aerosoli,

sau prin gazare directă.( www.agrimedia.ro)

La realizarea dezinsecţiilor se va ţine seama de tehnica de executare a acestora.

La efectuarea deratizării, vor fi anunţate toate unităţile din jurul obiectivului deratizat

pentru a lua măsuri de închidere a animalelor şi păsărilor pe perioada executării acestor lucrări.

Spaţiile supuse gazării vor avea afişate inscripţia „Cap de mort”, pe care se va scrie „Atenţie,

gaze toxice! Pericol de moarte. Intrarea oprită/interzisă”, şi vor fi etanşate prin lipirea fisurilor

uşilor şi a geamurilor cu benzi de hârtie. Inscripţiile vor fi afişate înainte de începerea lucrărilor

DDT.

Circulaţia în jurul depozitului supus gazării va fi interzisă până la o distanţă admisă de

normele specifice de protecţia muncii. După terminarea gazării, încăperile şi produsele supuse

gazării se aerisesc, prin deschiderea uşilor şi ferestrelor, operaţie efectuată numai de operatorii de

gazare echipaţi cu material de protecţie (cartuşe filtrante) specific fiecărui gaz în parte.

Degazarea se face până nu se mai detectează prezenţa gazului. Operatorii de gaze toxice vor

Page 10: Proiect Master

10

purta asupra lor, obligatoriu, truse sanitare şi de detectare a gazelor, precum şi antidoturile

prescrise de normativul în vigoare.

Pentru protejarea lucrătorilor care manipulează substanţele toxice şi efectuează lucrări de

dezinsecţie, în prevenirea accidentelor şi a intoxicaţiilor se va respecta cu stricteţe „Normativul-

cadru de acordare şi utilizare a echipamentelor individuale de protecţie”, aprobat prin Ordinul

Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 225/21 iulie 1995.

5.Controlul substanţelor folosite la combaterea dăunătorilor

Toate produsele utilizate la combaterea dăunătorilor trebuie să fie: aprobate pentru a fi

folosite în industria alimentară şi să fie cuprinse în „codexul produselor de uz fitosanitar

omologate în România” şi în completările la acestea; dispuse şi manipulate de personal autorizat,

instruit în acest sens; aplicate în concordanţă cu directivele în vigoare; ambalajele să fie integre;

etichetate şi păstrate corespunzător, în spaţii special amenajate.

Folosirea şi manipularea ambalajelor pentru substanţe toxice se va face numai de către

operatorii de gaze, cu respectarea „Normelor specifice de protecţie a muncii pentru

recepţionarea, conservarea, păstrarea şi valorificarea produselor agricole” aprobate prin Ordinul

598/1997 al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. Păstrarea substanţelor toxice se va face

numai în ambalajele originale şi care nu prezintă nici un fel de defecţiune. Se interzice

transportul altor persoane, în afară de operatorii de gaze, cu mijloace auto încărcate cu substanţe

toxice. Evidenţa substanţelor toxice se va ţine pe registre semnate şi parafate. Depozitarea

substanţelor toxice se va face în spaţii securizate, conform legislaţiei în vigoare.

Depozitarea substanţelor toxice folosite în controlul dăunătorilor trebuie să se facă în

spaţii special amenajate, care sunt prevăzute cu uşi care se închid etanş, cu geamuri aşezate la

partea superioară a încăperii, dotate cu gratii, pentru a evita intrarea persoanelor străine. Uşile şi

ferestrele vor fi închise cu lacăte şi gratii. Se poate folosi şi sistemul de închidere electronică. În

acest caz, intrarea în incinta spaţiului de depozitare se va face doar pe bază de cartelă electronică.

Spaţiul de depozitare a substanţelor toxice va fi dotat cu rafturi, pentru aşezarea substanţelor

toxice în funcţie de scopul folosirii şi a gradului de periculozitate.

Substanţele toxice se încadrează în 4 grupe de toxicitate şi, pentru atenţionarea

persoanelor care vin în contact cu ele, fiecărei grupe i se va asocia o culoare: roşu - grupa I,

Page 11: Proiect Master

11

produse extrem de toxice; verde - grupa II, produse puternic toxice; albastru - grupa III, produse

moderat toxice; negru - grupa IV, produse cu toxicitate redusă.

Folosirea şi aplicarea substanţelor toxice se va face doar de către personal calificat.

Fiecare recipient care conţine substanţe toxice trebuie să prezinte o etichetă, pe care trebuie să se

regăsească următoarele informaţii: numele mărcii sau al companiei care îl produce; tipul de

prezentare: diferite tipuri de substanţe toxice se prezintă în diferite forme (lichidă, semilichidă şi

pudră), necesitând diferite forme de folosire şi manipulare. Pe etichetă trebuie înscrisă forma sub

care se prezintă substanţa; denumirea comună - substanţele au o denumire ştiinţifică şi una

uzuală; lista substanţelor active şi a ingredientelor; greutatea netă; numele şi adresa firmei

producătoare; cuvinte de prevenire şi simboluri: Periculos, Avertisment, Atenţie, Toxic; acţiunea

asupra omului şi animalelor domestice; acţiunea asupra mediului înconjurător; riscurile fizice şi

chimice; instrucţiuni de folosire; domenii/direcţii de utilizare; restricţii de

utilizare/folosire/direcţii de folosire şi categoria de produse la care se poate folosi; dispoziţii

privind modul de administrare, doze, timp de acţiune şi frecvenţa utilizării; dispoziţii privind

modul de depozitare şi dispoziţii speciale de manipulare.

Alte măsuri de combatere a dăunătorilor din spaţiile de depozitare:

Măsuri mecanice

Ca mijloace mecanice se pot folosi curse, capcane, gropi, cilindri capcană, care au rolul de a

prinde şi omorî rozătoarele sau de a le captura. Acestea au eficienţă redusă şi se utilizează doar

atunci când numărul şobolanilor şi şoarecilor este mic.

Fig 5.1. Capcana rozătoare (sursă Internet)

Page 12: Proiect Master

12

Punerea la geamurile de la magazii a unor plase de sârmă, reprezintă tot o măsură mecanică

de combatere a dăunătorilor din depozite.

Măsuri fizice - este cunoscut faptul că dăunători de orice fel au un prag superior de

rezistenţă la temperaturi înalte şi unul inferior la temperaturi scăzute, majoritatea dăunătorilor

sunt distruşi la temperaturi de peste 55 0C;

Mijloacele fizice sunt reprezentate de aparatele generatoare de ultrasunete şi unde

electromagnetice şi de capcanele cu benzi adezive.

Aparatele generatoare de ultrasunete acţioneză prin emiterea de ultrasunete (~25 kHz) sau

prin acţiunea pulsatorie alternativă a ultrasunetelor şi a undelor electromagnetice în domeniul de

frecvenţă de 25 kHz şi 40 kHz.

Fig.5.2 Aparat ultrasunete pentru înlăturare rozătoare (sursă Internet)

Undele electromagnetice se propagă pe circuitul cablurilor electrice, deranjând

dăunătorii, care părăsesc arealul.

Capcanele pe care se aplică benzile adezive capturează rozătoarele, fără a le omori.

Page 13: Proiect Master

13

Fig.5.3 Benzi adezive pentru prindere dăunători (sursă Internet)

Măsuri chimice - cum ar fi gazarea masei de seminţe din magazii cu diferite

substanţe toxice recomandate de literatura de specialitate.

Mijloacele chimice (raticide sau rodenticide) sunt substanŢele al cĂror efect toxic

este determinat de ÎnsuŞirile specifice substanţei, capacitatea de absorbţie şi timpul de

eliminare din organism. Se utilizează de asemenea şi atractanşi (substanţe care atrag

rozătoarele) plasaţi în capcane.

Rodenticidele se pot prezenta în stare lichidă, solidă sau gazoasă şi pot fi reprezentate de:

-substanţe organice (în general de natură vegetală)

-substanţe chimice de sinteză

-substanţe anorganice

Page 14: Proiect Master

14

Fig.5.4. Rodenticide (sursă Internet)

Mijloacele biologice de combatere a rozătoarelor utilizate pot fi agenţi microbieni care

produc infecţii mortale sau culturi bacteriene. Se utilizează pe scară redusă deoarece sunt

toxice şi pentru om şi animale.

Factorii biologici utili în lupta împotriva rozătoarelor sunt duşmanii naturali ai acestora

(mamifere, reptile sau păsări).

Fig.5.5. Pisica şi şoricel (sursă Internet)

Page 15: Proiect Master

15

Bibliografie

Banu C., 2007. Suveranitate, securitate și siguranță alimentară.

Editura ASAB, București.

Oneț C., Oneț Aurelia, 2006. Igiena unităților alimentare: lucrări

practice. Editura Universității, Oradea

Samuil C., 2010. Tehnologii generale vegetale. Editura “Ion

Ionescu de la Brad”, Iasi.

Ștețca G. și colab., 2004. Igiena unităților de industrie alimentară.

Editura ACADEMIC PRES, Cluj-Napoca.

Z.V Ivanova,1999. Daunatorii din depozite si combaterea lor,

Editura Literatura romana, Bucuresti.

http://www.sanatateaplantelor.ro/

www.agrimedia.ro/.

Proiect realizat de Cristian Alexandra-Elena

Facultatea de Agricultură

Materia: Principiile conservării produselor alimentare

Master anul I

Specializarea: Expertiză pe filiera produselor alimentare

Page 16: Proiect Master

16


Recommended