1

2

PROIECT

GHID DE PROCEDURI PENTRU ÎNDEPLINIREA OBLIGAŢIILOR CE REVIN

VÂNĂTORILOR ŞI PERSONALULUI GESTIONARILOR FONDURILOR CINEGETICE,

ÎN COLABORARE CU MEDICII VETERINARI ȘI STRUCTURILE A.N.S.V.S.A., ÎN

SCOPUL APLICĂRII PROGRAMULUI NAȚIONAL DE SUPRAVEGHERE,

PREVENIRE ȘI CONTROL A PESTEI PORCINE AFRICANE (P.P.A.)

Prezentul ghid de proceduri a fost conceput în mod operativ pentru a pune în aplicare

prevederile specifice gestionării populațiilor de mistreți din „Programul Național de

Supraveghere, Prevenire și Control a PPA”, aprobat prin Hotărârea nr. 830/2016, și din

celelalte reglementări în domeniul sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor, emise de

Guvernul României și ANSVSA, ținând seama de practica vânătorii și experiența din domeniul

combaterii epizootiilor faunei cinegetice.

Ghidul a fost elaborat la nivelul AGVPS din România, în lipsa altuia conceput de

reprezentanții ANSVSA, în vederea informării concise, a vânătorilor și a personalului

asociațiilor vânătorești, cu privire la originea, răspândirea și manifestarea P.P.A., procedurile

aplicabile pentru supravegherea și prevenirea infestării, precum și măsurile de control și

eradicare a bolii. Extrasele din reglementările referitoare la aspectele precizate, care au stat la

baza elaborării „Ghidului”, sunt prezentate în Anexa la Ghid intitulată „Cadrul legislativ”.

1. GENERALITĂȚI

1.1. Originea și răspândirea bolii

Pesta porcină africană este o boală cauzată de un

virus originar din sud-estul Africii. Boala a pătruns în

Europa prin Turcia, Azerbaidjan, Georgia, Rusia şi a ajuns

până în Țările Baltice, apoi a trecut în Polonia, Ucraina,

Republica Moldova și în prezent Ungaria. Au fost

semnalate, începând din anul 2017, câteva focare la porcii

domestici din jud. Satu Mare, apoi a fost confirmat de

curând, în iunie 2018, primul caz pozitiv la mistreţ, tot în jud. Satu Mare.

De ultimă oră au fost confirmate (în 11.06.2018) alte câteva focare de PPA la porci

domestici din Delta Dunării.

Boala se răspândește uşor, ca o septicemie hemoragică.

ASOCIAŢIA GENERALĂ A VÂNĂTORILOR ŞI PESCARILOR SPORTIVI DIN

ROMÂNIA

PERSOANĂ JURIDICĂ DE UTILITATE PUBLICĂ NR. 1561/A/2000 DIN REGISTRUL NAŢIONAL

MEMBRĂ A CONSILIULUI INTERNAŢIONAL AL VÂNĂTORII ŞI CONSERVĂRII VÂNATULUI

MEMBRĂ A FEDERAŢIEI ASOCIAŢIILOR DE VÂNĂTOARE ŞI CONSERVARE A FAUNEI SĂLBATICE DIN

UNIUNEA EUROPEANĂ

020882, Bucureşti Website: www.agvps.ro

Calea Moşilor, 128 Sector 2 E-mail : agvpsrom@yahoo.com

CIF : RO 24251140 Tel. : 021- 314.36.07; 021-313.33.63;

Fax : 021-313.68.04

3

În decursul timpului, virusul pare să fi dezvoltat tulpini cu grade de virulență diferite.

Virusul este foarte rezistent în mediu, furaje şi alimente, afectând porcii domestici şi sălbatici

într-un procent de până 100%.

Trăieşte în corpul animalului mort luni de zile, iar în carnea congelată, chiar peste un an.

Virusul moare în schimb dacă este ţinut o oră într-o saună la 60oC.

De aceea sunt foarte importante spălarea echipamentului îmbrăcat şi încălţat la peste

60oC, timp de o oră, sau dezinfectarea acestora cu soluţii Virkan S1% sau Hipoclorit 3%.

Acesta fiindcă măsurile de prevenire a vehiculării virusului sunt cele mai importante,

în condiţiile în care nu există vaccina împotriva PPA şi nici posibilitate de tratament eficient.

Populațiile de mistreți sunt considerate rezervorul epidemiologic al virusului, deşi

primele cazuri de îmbolnăviri cu PPA au fost constatate la porcii domestici.

1.2. Sursele de infecţie

Virusul se poate transmite prin contactul animalelor

bolnave cu cele sănătoase, în mod direct, dar se poate

transmite şi indirect prin sau de către:

- secreţiile şi excreţiile animalelor infectate (virusul se

elimină prin salivă, lacrimi, secreţiile nazale, urină, fecale,

secreţii din tractul genital) şi sângele sau țesuturile animalelor

bolnave sau moarte;

- adăposturile, aşternutul, materialele de îngrijire,

furajele şi echipamentele contaminate; vehiculele şi

persoanele care circulă între efectivele contaminate şi cele

sănătoase; furajele (lături) care conţin carne, produse din carne sau subproduse provenite de la

porcii infectaţi;

- animalele trecute prin boală care rămân, o

perioadă de timp, purtătoare de virus;

- căpuşe din genul Ornithodoros şi Rhipicephalus

infectate cu virus (în România nu s-a demonstrat, până în

prezent, existenţa unor astfel de căpuşe);

- carnivorele (mamifere și păsări) care consumă

cadavrele mistreților infectați și larvele de insecte care se

dezvoltă pe astfel de cadavre.

1.3. Vehicularea virusului

Cunoştinţele referitoare la modul de răspândire a virusului PPA sunt încă incomplete,

dar se susține că răspândirea rapidă a bolii are loc, excluzând căile clasice de infecţie, din

cauza neglijenţei umane, în ceea ce priveşte proasta manipulare a carcaselor şi produselor

provenite de la porcii infectaţi.

Specialiștii consideră că, în mediul natural, boala se răspândește datorită continuității

geografice a populațiilor de mistreți și nu din cauza deplasării animalelor bolnave, care de

Răspândirea PPA in

Europa

4

regulă se mişcă puţin după incubarea virusului, se retrag în desișurile din apropierea surselor

de apă, unde zac şi mor.

Doar puţinele exemplare supravieţuitoare, trecute prin boală, rămân, pentru un timp,

purtătoare ale virusului PPA.

1.4. Manifestările bolii

A. Semnele clinice

Boala poate evolua supraacut, acut, subacut şi cronic, iar moartea poate fi subită, cu

puţine semne clinice, în forma supraacută (moartea poate să survină înainte de apariţia

semnelor clinice);

În general, boala debutează cu febră mare, de 40,5 – 42º C, care se menţine 3-4 zile.

Animalele bolnave sunt evident apatice, manifestând inapetenţă, anorexie, puls accelerat şi

aritmic, dispnee, tuse, jetaj seros, seromucos hemoragic, conjunctivită purulentă şi hemoragică,

polidipsie, vomitări, constipaţie urmată de diaree (adeseori hemoragică) etc.;

La animalele bolnave se mai observă:

- pielea urechilor cianotică, uneori cu hematoame evidente;

- apariţia de pete hemoragice la nivelul părţii inferioare a abdomenului, extremităţilor

membrelor şi cozii, pe fondul general cianotic;

- scroafele gestante avortează.

Cu 24-48 ore înainte de moarte, la un număr mare de animale apar semne de

meningoencefalită: agitaţie continuă, dromomanie, mers în manej, retropulsie, pareze şi

paralizii.

Rata de mortalitate depinde de virulenţa virusului şi poate varia de la 20 la 100%.

Tulpinile foarte virulente pot provoca mortalitate de până la 100% la porcii de toate vârstele.

Tulpinile mai puţin virulente pot provoca mortalitate de 70-80% la porcii tineri şi de până la

20% la porcii adulţi.

Perioada de incubaţie oscilează între 3 şi 15 zile. Tulpinile foarte virulente produc forme

supraacute şi acute care duc la apariţia bolii de obicei în 3-4

zile. Tulpinile mai puţin virulente produc forme mai uşoare,

fiind caracterizate printr-o perioadă de incubaţie mai lungă,

de până la 15 zile.

Moartea survine deci, la5-13 zile, uneori 20 zile,

de la infestare.

Trebuie remarcat faptul că semnele clinice la PPA

sunt asemănătoare sau identice cu semnele clinice întâlnite

la alte boli contagioase. De aceea suspectarea bolii este obligatorie în cazul unor astfel de

manifestări, dar declararea certă a bolii nu se poate face decât în baza analizelor de laborator

specifice.

5

B. Modificările anatomopatologice

Nu sunt neapărat caracteristice, ele putând fi observate şi în alte boli ale porcilor, dar

ele sunt de natură să determine alertarea serviciilor veterinare. Mortalitatea ridicată, la porcii

din toate categoriile de vârstă şi sex, trebuie să ducă la suspicionarea de PPA, deşi simptome

similare pot apare şi în cazul PPC sau altor boli (rujet, pasteureloză, salmoneloză, etc.)

Singura posibilitate de diagnostic diferenţial între PPA şi PPC este identificarea

virusului. De aceea se impune recoltarea de probe pt. diagnosticul de laborator.

La cadavrele porcilor morţi din cauza PPA se pot întâlni următoarele modificări

anatomopatologice:

- echimoze, sufuziuni şi hematoame la nivelul pielii, pe mucoase, pe seroase şi în

parenchimul diferitelor organe;

- în cavităţi se găseşte un exudat citrin sau sanguinolent;

- peretele cecumului este edemaţiat, cu hemoragii pe mucoasă, pliurile mult îngroşate;

- ficatul poate fi congestionat sau degenerat;

- vezica biliară mărită cu edem gelatinos al peretelui, continuat uneori şi în ţesutul

hepatic din jur, formând un “manşon perivezicular”;

- pe pericard, epicard, miocard şi subendocard se pot constata sufuziuni sau

hematoame;

- nodurile limfatice sunt mărite în volum, au aspect hemoragic,

conferindu-le aspect de hematoame;

- rinichii şi mucoasa vezicii urinare prezintă ocazional peteşii;

- splina este mărită de 2-4 ori, are culoare roşie –închisă sau

negricioasă, iar în secţiune are consistenţa scăzută; rar se constată şi

infarcte marginale.

- la nivelul pulmonului se constată edem pronunţat, hemoragii

subpleurale şi, rareori, bronhopneumonie.

- mucoasa tubului digestiv este inflamată, congestionată şi cu

hemoragii de dimensiuni variabile, uneori cu necroze şi ulcere;

1.5. Efectele bolii

Boala nu se transmite de la animale la om, prin urmare nu afectează sănătatea omului.

Produce însă un procent foarte ridicat de morbiditate în rândul porcilor, iar pierderile rezultate în

urma combaterii ei sunt deosebit de ridicate. Atât prin pierderile directe, cât şi prin costurile cu

eradicarea şi restricţiile impuse comerţului cu porci vii şi cu produse sau subproduse provenite

de la porci. Rezistenţă ieşită din comun a virusului şi particularităţile sale biologice au făcut

imposibilă producerea unui vaccin eficient până în prezent. În exploataţiile în care boala a

evoluat până acum, eradicarea şi recăpătarea stării de indemnitate la boală a durat perioade lungi

de timp.

În mediul selvatic, populaţiile locale de mistreţi vor fi afectate în procent de peste 90%,

iar refacerea acestora va dura ani de zile. Prăbuşirea efectivelor de mistreţi vor conduce însă, şi

6

la diminuarea efectivelor de lupi şi urşi în primul rând, din cauza scăderii posibilităților acestora

de hrănire în anii ce urmează îmbolnăvirii.

Cei mai afectaţi de boală vor fi însă gestionarii fondurilor cinegetice, fiindcă mistreţul

constituie în prezent, una dintre speciile cele mai apreciate de vânători.

Este de aşteptat, în cazul prăbuşirii efectivelor de mistreţi ca interesul pentru gestionarea

unor fonduri cinegetice să dispară. Altfel spus, ne putem aştepta la abandonarea gestionării

multor fonduri cinegetice în caz de infestare cu PPA a populaţiilor de mistreţi din România.

Fără a epuiza efectele eventualei îmbolnăviri cu virusul PPA, a populaţiilor de porci din

România, am încercat să reliefăm câteva din repercusiunile bolii asupra intereselor crescătorilor

de porci domestici şi intereselor gestionarilor fondurilor cinegetice şi vânătorilor.

2. MONITORIZAREA ȘI PREVENȚIA BOLII

Scopul monitorizării populațiilor de mistreț este de depistare timpurie a bolii, pe baza a

semnelor clinice de suspectare a îmbolnăvirii, înaintea confirmării oficiale a pătrunderii

bolii în zonă. De aceea se impune semnalarea oricărui caz de suspicionare structurilor

teritoriale ale A.N.S.V.S.A.

Măsurile de prevenție vizează împiedicarea pătrunderii virusului în fondul cinegetic,

precum și împiedicarea răspândirii acestuia în cazul apariției bolii.

Observarea populațiilor de mistreți și recoltarea probelor de la mistreţii morţi pentru

examenul de laborator, sunt măsuri deosebit de importante, în condițiile în care, conform

statisticilor realizate în țările în care P.P.A. se manifestă, probabilitatea de depistare a virusului

la animalele găsite moarte este de 55 de ori mai mare decât la animalele împușcate, iar la 98

din 100 de cazuri de mistreți găsiți morți din cauza PPP a fost depistat virusul.

2.1. Observarea populațiilor de mistreți

În cazul observării unor comportamente şi semne clinice suspecte de boală la mistreți

și în cazul descoperirii unor cadavre sau resturi de cadavre în desişuri, precum şi în cazul unor

cadavre rezultate din accidente, gestionarii fondurilor cinegetice au obligația notificării

imediate sau în termen de maxim 24 de ore a direcțiilor județene sanitar veterinare și pentru

siguranța alimentelor, respectiv a municipiului București (DJSVSA) sau a medicului veterinar

oficial sau de liberă practică împuternicit de către DJSVSA pentru zona respectivă. În

notificare se vor preciza date privind locul și ora observației (pct. 3 din Anexă).

Probele biologice, inclusiv cadavrele întregi, nu vor fi luate sau, respectiv, manipulate

decât de către personalul sanitar-veterinar abilitat. (pct. 4 și 5 din Anexă). Responsabilitatea

prezenței personalului sanitar veterinar, recoltarea, transportul cadavrelor și ecarisarea revine

direcțiilor județene sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor, respectiv a municipiului

București (DJSVSA).

2.2. Recoltarea și analiza probelor

Recoltarea probelor pentru examenul de laborator este obligatorie, atât în cazul

cadavrelor sau resturilor găsite, cât și în cazul mistreților vânați.

Prelevarea probelor se face imediat după terminarea vânătorii, dar nu mai târziu de

maximum 4 ore, de către medicul veterinar sau de către personalul tehnic specializat sub

supravegherea nemijlocită a unui medic veterinar (pct. 2 din Anexă).

7

Prezența personalului sanitar veterinar autorizat rămâne în responsabilitatea direcțiilor

județene sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor, respectiv a direcţiei municipiului

București (DJSVSA) După prelevare, probele se individualizează cu înscrisuri vizibile şi sunt

supuse unor operaţiuni de condiţionare şi ambalare specifice, foarte bine cunoscute de medicii

veterinari. Probele sunt expediate cu o notă de însoţire completată şi semnată de medicul

veterinar care a prelevat probele (pct.6 și 7 din Anexă).

Deci, conform legislației în vigoare, obligaţia gestionarilor fondurilor cinegetice se

rezumă la anunţarea scrisă/notificarea fiecărei vânători de mistreţi organizate de gestionar.

Obligaţia recoltării probelor biologice, a ambalării lor corespunzătoare, a transportării lor la

DJSVSA şi completării certificatului de însoţire revine exclusiv medicilor veterinari.

În aceste condiţii, problema decontării cheltuielilor rămâne a DJSVSA.

2.3. Condiționarea carcaselor mistreților vânați

Carcasele mistreților vânați trebuie să fie identificate individual și păstrate în condiţii

optime, reprezentate de spaţii amenajate corespunzător pentru conservare, care să nu permită

alterarea acestora sau difuzarea bolilor infectocontagioase (centre de colectare, spaţii

frigorifice şi altele asemenea). Aceste carcase nu sunt destinate consumului decât după sosirea

rezultatului pentru trichineloză, pestă porcină clasică și pestă porcină africană. (pct. 12 și 13

din Anexă)

În cazul unui test PPA pozitiv, toate carcasele stocate urmează să fie distruse sub

supravegherea veterinarului împuternicit de DJSVSA.

Rămâne deschisă, până la adoptarea unei decizii echitabile în acest sens, problema

acoperirii cheltuielilor necesare operaţiunilor descrise şi a despăgubirii gestionarilor fondurilor

cinegetice pentru carcasele de mistreţ confiscate şi distruse.

Având în vedere faptul că nu se poate face discriminare între proprietarii exploatațiilor

și gestionarii fondurilor cinegetice, în conformitate cu prevederile Programului (pct.1 din

Anexă) , trebuie să se acorde despăgubiri şi celor din urmă, conform prevederilor Hotărârii nr.

1.214 din 7 octombrie 2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se

cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a

focarelor de boli transmisibile ale animalelor, la valoarea de piață stabilită în anexa nr. 1 la

Legea 407/2006.

2.4. Distrugerea cadavrelor, viscerelor și subproduselor

Având în vedere faptul că legea și reglementările subsecvente nu conțin prevederi

referitoare la activităţile de colectare, transport, depozitare şi neutralizare a cadavrelor,

viscerelor și subproduselor rezultate de la porcii mistreți, precum și în privinţa dezinfecției

locațiilor, se consideră aplicabile prevederile similare din cazul exploatațiilor.

Având în vedere şi faptul că nu pot fi îndeplinite cerinţele de colectare în siguranţă a

materialului biologic de către unităţile de ecarisare şi existenţa pericolului propagării de riscuri

pentru sănătatea publică sau animală, în scopul prevenției răspândirii bolilor, distrugerea

cadavrelor și resturilor găsite, precum și a viscerelor și a altor subproduse rezultate în urma

acțiunilor de vânătoare, se face prin incinerarea şi/sau îngroparea la faţa locului. (pct. 8 și 9 din

Anexă)

8

Obligația obținerii avizului autorității de mediu în acest scop revine Centrului Local de

Combatere a Bolii, iar responsabilitatea organizării acțiunii revine autorităţilor administraţiei

publice locale pe a căror rază administrativ-teritorială are loc decesul animalelor (pct. 16 din

Anexă).

Gestionarii fondurilor cinegetice pot sprijini autoritățile în identificarea unor locuri în

care se pot incinera/îngropa cadavrele sau deșeurile.

2.5. Controlul animalelor crescute în locații izolate

Gestionarii fondurilor cinegetice au interesul să notifice DJSVSA, despre existența

exploatațiilor izolate de animale domestice (stâne, gospodării, cantoane, etc.) existente în

fondurile de vânătoare. Un interes aparte îl reprezintă câinii de pază și însoțitori ai turmelor,

din punct de vedere al verificării respectării, de către proprietari sau interpușii acestora, a

prevederilor legale privind înregistrarea, dehelmintizarea și vaccinarea acestor câini, a

reglementărilor privind biosecuritatea și a măsurilor ce se impun pentru respectarea legalităţii.

A nu se omite faptul că numărul câinilor de la stâni, care vagabondează departe de acestea în

căutare de cadavre, pui de faună sălbatică, resturi alimentare şi alte sorturi de hrană, este foarte

mare în comparaţie cu a celorlalte mamifere carnivore şi constituie unii dintre vectorii cei mai

importanți în vehicularea virusului.

2.6. Ținerea sub control a carnivorelor (sălbatice și domestice)

Având în vedere rolul carnivorelor necrofage în primul rând (sălbatice sau domestice,

mamifere sau păsări) de vectori principali ai virusului PPA, gestionarii fondurilor cinegetice se

vor preocupa de realizarea integrală a cotelor de recoltă la speciile carnivore admise la

vânătoare, precum și de combaterea câinilor și pisicilor hoinare, atât în cadrul vânătorilor

organizate, cât și de către personalul tehnic în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.

În cazul în care se găsesc cadavre de mistreți, pentru care se poate dovedi atacul sau

consumul de către carnivorele la care vânătoarea este interzisă, gestionarii fondurilor

cinegetice vor notifica imediat evenimentul administratorului faunei cinegetice și DJSVSA, în

scopul adoptării de măsuri corespunzătoare. A nu se omite faptul că, în caz de epizootii,

carnivorele sălbatice şi domestice sunt atrase în zonele afectate, unde se produc concentraţii

extraordinare, contribuind astfel la vehicularea virusului spre zonele învecinate. Se susţine, pe

bună dreptate în rândul cinegeticienilor, că astfel de concentraţii de carnivore în anumite zone

constituie indicatori siguri de existenţa a îmbolnăvirii animalelor pradă.

2.7. Reducerea densității mistreților

În scopul reducerii riscului de apariție și răspândire a bolii în cadrul populațiilor de

mistreți, este de dorit reducerea densității acestora sub 0,5 exemplare pe km2 suprafaţa de teren

aptă pentru mistreţi, prin acțiuni preventive de vânătoare, și limitarea administrării hranei

suplimentare la maximum 10 kg/lună/ km2

și numai în scop de vânătoare. În măsura

posibilităților, se va urmări împușcarea cu precădere a femelelor.

Gestionarii fondurilor cinegetice vor solicita administratorului fondului cinegetic

aprobarea, în regim de urgență, derogări de la obligațiile contractuale referitoare la obligaţia

menţinerii efectivului optim la mistreţ în fondurile gestionate, dacă este cazul, precum şi cele

referitoare la administrarea hranei complementare și de abatere a mistreţilor de la producerea

de pagube în agricultură, cantităţi de hrană complementară prevăzută în contractele de

9

gestionare a fondului cinegetic și H.G. nr. 1679/2008 (în vederea respectării prevederilor art.8

lit. c) din Programul Național).

2.8. Alte măsuri preventive

Personalul tehnic cu atribuții în gestionarea fondurilor cinegetice ale gestionarilor va

participa obligatoriu la instructajele organizate de DJSVSA.

Cu ocazia acțiunilor de vânătoare, toți participanții, vânători, gonași și invitați, vor fi

instruiți despre pericolul reprezentat de P.P.A., precum și despre măsurile de prevenție ce se

impun a fi luate şi respectate.

3. CONTROLUL ȘI COMBATEREA P.P.A.

În situația confirmării oficiale a P.P.A. pe teritoriul României sau în zonele de

mare risc, reprezentate de fâşia de teren aflată la frontiera de stat cu Ucraina şi cu Republica

Moldova pe o distanţă de 20 km de la frontieră spre interiorul ţării, se impun măsuri de

excepţie, printre care următoarele:

- vânătoarea trebuie organizată astfel încât să se evite mişcările excesive de animale

spre frontiera de stat.

3.1. Delimitarea zonelor de risc

Odată cu confirmarea oficială a diagnosticului de PPA într-o exploatație (fermă sau

gospodărie particulară), aceasta este declarată „focar de PPA” și se constituie o zonă de

protecție cu o rază de cel puțin trei kilometri în jurul acesteia, în interiorul unei zone de

supraveghere cu raza de zece kilometri. Cazurile depistate de PPA la porcii mistreți nu sunt

definite de legislaţie ca focar (pct. 10 din Anexă), deşi nu pot fi, în nici un caz, de risc mai

redus, ci din contră.

Oricum, delimitarea zonelor de risc revine DJSVSA, care trebuie să le facă imediat

cunoscute şi să impună măsuri necesare şi urgente corespunzătoare acestor zone.

3.2. Măsuri urgente în zonele de risc

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să

constituie centrul naţional şi centre locale de control ale bolii şi evoluţia acesteia.

Gestionarii fondurilor cinegetice, la solicitarea Autorității Naţionale Sanitară

Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) vor desemna un reprezentant pentru

grupul de experţi al acesteia. (pct. 11 din Anexă)

Gestionarii fondurilor cinegetice vor solicita Guvernului României, prin ANSVSA,

aprobarea derogărilor de la O.U.G nr.105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată

cu modificări prin Legea nr. 243/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul

vânării mistreților și mamiferelor carnivore care pot vehicula boala (pct. 15 din Anexă).

3.3. Măsuri radicale în focarele de boală

Vânătoarea mistreților și carnivorelor se va face exclusiv prin metoda la pândă, fără

gonași sau câini, pentru evitarea mişcării mistreţilor şi stimularea deplasării acestora pe

distanțe ce depăşesc limitele focarului.

Având în vedere faptul că propagarea virusului P.P.A. reprezintă o problemă de

siguranță națională, gestionarii fondurilor cinegetice vor solicita autorității publice de protecţia

10

mediului, aprobarea în regim de urgență a derogărilor pentru recoltarea surplusului de

carnivore strict protejate. În ceea ce privesc celelalte carnivore, mamifere şi păsări admise la

vânătoare, precum şi câini hoinari sau sălbăticiţi, gestionarii îşi vor realiza cât mai repede

cotele de recoltă aprobate şi, dacă este cazul, vor solicita suplimentări ale acestor cote de

recoltă deja realizate.

Distrugerea cadavrelor, viscerelor și subproduselor provenite de la mistreţi, precum şi

a carnivorelor extrase, se va face numai sub supraveghere sanitară veterinară oficială (pct.11

din Anexă).

ANSVSA va solicita Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră permisiunea

pentru organizarea de vânători în fondurile cinegetice din zonele aflate de-a lungul frontierei

(pct. 15 din Anexă).

3.4. Aplicarea măsurilor radicale în ariile naturale protejate neincluse în

fondurile cinegetice sau în care vânătoarea este interzisă și zona de frontieră cu Ucraina

aflată în R.B.D.D.

Responsabilitate privind implementarea Programului Național în aceste zone revine

autorității de mediu, administratorilor ariilor naturale protejate și respectiv Administrației

R.B.D.D.

Vânătoarea în astfel de suprafețe se realizează în condiţiile legii, pe bază de contract de

prestări servicii, la solicitarea administraţiei ariei naturale protejate, avizată de consiliul ştiinţific

al acesteia, cu acordul autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare, de către:

a) gestionarul fondului cinegetic cel mai apropiat, în parcurile naţionale şi în teritoriul

RBDD;

b) gestionarul fondului cinegetic respectiv, în rezervaţii ştiinţifice, în zonele cu

protecţie strictă sau în zonele de protecţie integrală din ariile naturale protejate cuprinse în

fonduri cinegetice.

Vânătoarea se organizează şi se desfăşoară în colaborare şi în prezenţa medicilor

veterinari, cu respectarea măsurilor impuse în funcţie de zona respectivă (focar, zonă de risc,

protecţie şi supraveghere şi zonă nedeclarată).

Exemplarele recoltate se valorifică de gestionari, potrivit legii (pct.14 din Anexă).

3.5. Alte măsuri specifice

Limitarea strictă a circulaţiei persoanelor în focare, atât cu vehicule cât şi pietonală,

pentru evitarea răspândirii virusului PPA. Crearea unui cordon de siguranţă de jur împrejurul

focarelor, în care se va trece la o eliminare fizică, prin vânătoare, a carnivorelor care încearcă

să iasă din focare şi de împiedicare a celor din exterior să intre în focarele de boală. Împuşcare,

prin metode la pândă şi dibuit, a tuturor exemplarelor de mistreţ şi a tuturor exemplarelor de

carnivore surprinse în focare. Distrugerea tuturor cadavrelor şi animalelor vânate în focare, aşa

după cum s-a mai precizat.

3.6. Alocarea de resurse, despăgubiri

Resursele financiare necesare realizării activităţii de colectare, transport, depozitare şi

neutralizare a subproduselor de origine animală de către consiliile judeţene şi Consiliul

General al Municipiului Bucureşti, prevăzute la alin. (3), se asigură, integral, prin transferuri

11

de la bugetul de stat către bugetele locale ale judeţelor, respectiv bugetul local al municipiului

Bucureşti, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (pct. 16 din Anexă).

Având în vedere faptul că legea și reglementările subsecvente nu conțin prevederi

referitoare la despăgubirea gestionarilor fondurilor cinegetice pentru omorârea mistreților,

precum și pentru confiscarea și distrugerea carcaselor de mistreț declarați pozitivi, se consideră

aplicabile prevederile similare din cazul exploatațiilor, potrivit prevederilor Hotărârii nr. 1.214

din 7 octombrie 2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin

proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor

de boli transmisibile ale animalelor.

Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile cuprinse în „Orientările Uniunii

Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pentru

perioada 2014-2020 (2014/C 204/01)” – art. 1.2.1.3 și 1.2.1.4, ajutoarele pentru despăgubirea

uciderii animalelor se acordă și întreprinderilor din sectorul producţiei agricole primare, așa

cum este definită producţia primară în Reglementarea CE nr. 178/2002, care include producţia

cinegetică, respectiv la o valoare maximimă de 125 euro/cap de animal, stabilită prin

Regulamentul Comisiei nr. 349/2005 și H.G nr. 1214/2009art. 7 alin. 3 (pct. 17, 18, 19 din

Anexă).

12

ANEXA

CADRU LEGISLATIV Extrase din legislaţia sanitară veterinară şi pentru siguranţa

alimentelor, referitoare la măsurilor de monitorizarea, prevenirea şi combaterea PPA.

1. art.1 alin. (5) din Programul Național de Supraveghere, Prevenire și Control a PPA,

Programul se aplică pentru toţi porcii mistreţi, indiferent de sistemul de proprietate/exploatare.

2.- (Prevedere Program, Art. 34. - Investigaţiile de laborator pentru pesta porcină africană se

desfăşoară la nivelul întregii ţări; principiul investigării se bazează pe creşterea supravegherii pasive şi

pe recoltarea de probe provenite de la porcii domestici găsiţi morţi sau bolnavi şi de la porcii mistreţi

găsiţi morţi, bolnavi sau morţi în accidente de maşină.

3.- (Prevedere Program, Art. 11. - Activităţile necesare şi obligatorii în scopul detectării timpurii a

virusului pestei porcine africane sunt următoarele:

a) notificarea imediată a medicului veterinar de liberă practică sau a medicului veterinar oficial a

cazurilor de îmbolnăvire sau moarte a animalelor susceptibile, în vederea examinării şi a recoltării de

probe pentru laborator;

4. (Prevedere Program, Art. 18. - În recoltarea probelor pentru examenul de laborator sunt

respectate principiile stabilite în Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi

pentru Siguranţa Alimentelor nr. 25/2008 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind

metodologia de prelevare, prelucrare primară, ambalare şi transport al probelor destinate

examenelor de laborator în domeniul sănătăţii animalelor. )

5. Norma aprobată prin Ordin ANSVSA nr. 25/2008, ( cap. VIII lit. C, pct. 1 lit. b,) d) și lit.f)

„ b) Prelevarea probelor se face de către medicul veterinar sau de către personalul tehnic

specializat, sub supravegherea nemijlocită a unui medic veterinar.”

6. Norma aprobată prin Ordin ANSVSA nr. 25/2008

d) După prelevare, probele se individualizează cu înscris vizibil, care nu se şterge în cursul

manipulărilor, şi sunt supuse unor operaţiuni de condiţionare şi ambalare, pentru îndeplinirea a două

deziderate majore, şi anume: conservarea satisfăcătoare a materialelor patologice, cu menţinerea

viabilităţii eventualilor agenţi virali, şi excluderea posibilităţilor de contaminare a mediului pe durata

transportului către laborator „

7. Norma aprobată prin Ordin ANSVSA nr. 25/2008 f) Toate probele sunt expediate cu o notă de

însoţire completată şi semnată de medicul veterinar care a prelevat probele şi vizată de direcţia

sanitară-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti.

8. OG 24/2016 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de neutralizare a subproduselor de

origine animală care nu sunt destinate consumului uman Art. 4. - (1) În cazul unei epizootii care

implică o boală cu declarare obligatorie, în situaţia în care transportul până la cea mai apropiată unitate

autorizată pentru procesarea sau eliminarea subproduselor de origine animală nu îndeplineşte cerinţele

de colectare în siguranţă de către unităţile de ecarisare sau capacităţile de eliminare a acestora sunt

depăşite şi există pericolul propagării de riscuri pentru sănătatea publică sau animală, autorităţile

competente au dreptul de a dispune incinerarea şi/sau îngroparea la faţa locului a subproduselor de

origine animală, cu excepţia cadavrelor întregi şi a tuturor părţilor corpului aparţinând animalelor

suspecte de infecţie cu EST sau în cazul cărora s-a confirmat oficial prezenţa unei EST, conform

procedurii aprobate prin ordin comun al ministrului mediului, ministrului apelor şi pădurilor şi al

preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

9. anexa la Program -Planul de contingență ART.10.210.2. Distrugerea carcaselor de animale se

poate face prin două metode:

a) convenţională, prin denaturarea în unităţi specializate;

13

b) alternativă, în situaţia în care este depăşită capacitatea de distrugere a carcaselor sau în situaţia

în care condiţiile epidemiologice o impun; pot fi folosite ca metode alternative de distrugere

incinerarea şi îngroparea, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.069/2009.

În situaţia în care sunt utilizate metodele alternative de distrugere este necesară consultarea

prealabilă a direcţiei de sănătate publică, a Administraţiei Naţionale "Apele Române" prin structurile

subordonate, a Agenţiei pentru Protecţia Mediului şi a autorităţii administraţiei publice locale pe a

cărei rază teritorială a fost identificat focarul de pestă porcină africană/au fost identificate locurile

pentru aplicarea metodelor alternative de distrugere.

10 ORDIN ANSVSA 99/2006 Norma sanitară veterinară privind controlul pestei porcine

africane din 26.04.2006 Art. 9. - (1) Imediat după ce diagnosticul de pestă porcină africană a fost

confirmat la porcinele dintr-o exploataţie, autoritatea sanitară veterinară competentă trebuie să

stabilească o zonă de protecţie cu o rază de cel puţin trei kilometri în jurul focarului, care, la rândul

ei, trebuie să fie într-o zonă de supraveghere cu o rază de cel puţin zece kilometri.

11. ORDIN ANSVSA 99/2006 Norma sanitară veterinară privind controlul pestei porcine

africane din 26.04.2006 Art. 15 (2) De îndată ce a avut loc confirmarea unui caz primar de pestă

porcină africană la porcii sălbatici, pentru a se reduce răspândirea bolii, Autoritatea Sanitară

Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie imediat:

a) să stabilească un grup de experţi care să cuprindă medici veterinari, biologi specialişti în fauna

sălbatică şi epidemiologi; grupul de experţi trebuie să asiste autoritatea veterinară competentă la: …..

c) să ia măsuri ca toţi porcii mistreţi împuşcaţi sau găsiţi morţi în zona infectată definită să fie examinaţi

de un medic veterinar oficial şi testaţi pentru pesta porcină africană, conform manualului de diagnostic.

d) carcasele tuturor porcilor mistreţi găsite pozitive trebuie să fie procesate sub supraveghere oficială.

12. PROGRAM Art. 27. - În cazul porcilor mistreţi din fondurile cinegetice, parcurile naţionale,

Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", din crescătoriile de vânat şi din complexurile de vânătoare,

animalele vânate nu sunt scoase din centrul de colectare decât după sosirea rezultatului pentru

trichineloză şi pentru bolile porcilor supuse supravegherii conform anexei nr. 1 la Hotărârea

Guvernului nr. 1.156/2013 pentru aprobarea acţiunilor sanitar- veterinare cuprinse în Programul

acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile

de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a

bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, a acţiunilor prevăzute în Programul de

supraveghere şi control în domeniul siguranţei alimentelor, precum şi a tarifelor aferente acestora,

doar în cazul în care rezultatul supravegherii este negativ.

13. PROGRAM Art. 24. - Gestionarii fondurilor cinegetice au obligaţia reţinerii şi păstrării în condiţii

optime din punct de vedere sanitar- veterinar a exemplarelor de mistreţ vânate sau găsite moarte, până

la obţinerea rezultatului de laborator privind pesta porcină africană; condiţiile optime sunt reprezentate

de spaţii amenajate corespunzător pentru conservare, care să nu permită alterarea acestora sau

difuzarea bolilor infectocontagioase (centre de colectare, spaţii frigorifice şi altele asemenea).

14. Legea 407/2006 Art. 391

. - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 39 lit. g), ş), ţ), z) şi aa), în

interesul protejării faunei şi florei sălbatice, al conservării habitatelor naturale, pentru prevenirea

producerii unor daune importante, în interesul sănătăţii şi securităţii publice sau pentru alte raţiuni de

interes public major în Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", în parcuri naţionale, în rezervaţii

ştiinţifice, în zonele cu protecţie strictă sau în zonele de protecţie integrală din ariile naturale

protejate cuprinse în fonduri cinegetice, recoltarea exemplarelor din speciile de faună sălbatică

prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, a câinilor şi a pisicilor fără stăpân se realizează, pe bază de contract

de prestări servicii, în condiţiile legii, cu acordul autorităţii publice centrale care răspunde de

vânătoare, la solicitarea administraţiei ariei naturale protejate, avizată de consiliul ştiinţific al

acesteia, de către:

a) gestionarul fondului cinegetic cel mai apropiat, în parcuri naţionale şi în Rezervaţia Biosferei

"Delta Dunării";

14

b) gestionarul fondului cinegetic respectiv, în rezervaţii ştiinţifice, în zonele cu protecţie strictă sau

în zonele de protecţie integrală din ariile naturale protejate cuprinse în fonduri cinegetice.

(2) Exemplarele recoltate în condiţiile alin. (1) se valorifică de gestionari potrivit legii.

15. PROGRAM planul de contingență pct, 6.4. În condiţiile art. 3 alin. (1) lit. a) pct. 2 şi 3, lit. b) pct.

2, 5, 7 şi 10 şi lit. c) pct. 22, precum şi ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007

privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Afacerilor Interne are

următoarele atribuţii şi responsabilităţi:

a) personalul specializat din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, Inspectoratului

General al Jandarmeriei Române, Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră sau al

Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, după caz, contribuie, conform competenţelor

legale, la realizarea măsurilor profilactice şi de control, astfel: …………………

7. la solicitarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, în condiţiile

art. 11 lit. l) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea

nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul prevenirii răspândirii bolii, permite

organizarea de vânători în fondurile cinegetice din zonele aflate de-a lungul frontierei şi stabileşte

condiţiile în care se pot organiza acestea, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;

16 Ordonanţa nr. 24/2016 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de neutralizare a

subproduselor de origine animală care nu sunt destinate consumului uman art.5 alin. (5) Resursele

financiare necesare realizării activităţii de colectare, transport, depozitare şi neutralizare a

subproduselor de origine animală de către consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului

Bucureşti, prevăzute la alin. (3), se asigură, integral, prin transferuri de la bugetul de stat către

bugetele locale ale judeţelor, respectiv bugetul local al municipiului Bucureşti, prin bugetul

Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Art. 6. - (1) În localităţile izolate, în care ecarisarea se face cu dificultate, îngroparea cadavrelor

este permisă în locuri special amenajate, pe baza autorizării sanitare veterinare şi a autorităţilor

competente privind protecţia mediului, şi este organizată de către autorităţile administraţiei publice

locale pe a căror rază administrativ-teritorială are loc decesul animalelor.

17. Hotărârea nr. 1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin

proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli

transmisibile ale animalelor, art. 4 (3) Beneficiază de despăgubiri proprietarii de animale din

exploataţiile în care se aplică măsurile de control al bolilor, inclusiv din exploataţiile aflate în zona de

protecţie a focarului, precum şi alte persoane fizice şi juridice care au suferit pagube colaterale prin

aplicarea măsurilor de eradicare şi combatere a bolilor.

18. Hotărârea nr. 1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin

proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli

transmisibile ale animalelor, art. 7 (3) La propunerea reprezentantului direcţiei sanitar-veterinare şi

pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, comisia prevăzută la alin.

(1) analizează şi aprobă valoarea de înlocuire a animalului în funcţie de valoarea genetică,

zootehnică, de sex, vârstă, greutate, starea fiziologică, categoria de producţie, la preţul pieţei la data

când a avut loc acţiunea de lichidare a focarului de boală, şi de valoarea unitară medie calculată pe

baza sumei totale a despăgubirii pentru animalele sau produsele în cauză conform prevederilor art. 4

din Regulamentul (CE) nr. 349/2005 al Comisiei, cu amendamentele ulterioare.

19. Reglementarea (CE) nr. 178/2002 a Parlamentului european şi a Consiliului art. 3 (17) „producţie

primară”, producţia, creşterea sau cultura produselor primare, inclusiv recoltarea, transportul şi

producţia animalelor domestice înainte de tăiere. Ea acoperă de asemenea vânatul, pescuitul sau

culesul produselor sălbatice.