EVALUAREA EXEMPLARELOR DE

MOLID (PICEA ABIES) ȘI FAG (FAGUS SYLVATICA) DIN

CADRUL OCOLULUI SILVIC TIHUȚA-

COLIBIȚA

Absolvent: Bota Ionut CristianProf. Indrumator: Neamț

Gioconda

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI

CERCETĂRII ȘTIINȚIFICECOLEGIUL SILVIC

TRANSILVANIA NĂSĂUD

IntroducerePădurea reprezintă un izvor de sănătate pentru omenire prin capacitatea acesteia de igienizare a atmosferei şi de îmbunătăţire cu substanţe fitoncide capabile să micşoreze acţiunea microorganismelor, bacteriilor şi ciupercilor dăunătoare şi să influenţeze favorabil sănătatea omului.

Pădurile, prin elementele componente (în special vegetaţia arborescentă) contribuie în mod direct la moderarea factorilor climatici (temperatură, vânt, radiaţie solară, umiditate atmosferică, etc) şi indirect prin efectele de ordin estetic exercitate asupra stării psihice şi fizice a organismului uman.

Situația pădurilor din RomâniaTeritoriul României este amplasat în

centrul Europei şi prezintă o mare complexitate a formelor de relief. Întâlnim toate tipurile de relief aflate în strânsă armonie (aceasta constă în aşezarea relativ simetrică a acestor unităţi, în jurul arcului carpatic) şi în proporţii aproximativ egale (30% zona montană, 37% dealurile şi podişurile, iar câmpiile 33%). Marea varietate a formelor de relief determină o accentuată diversificare a climatului general şi a covorului vegetal (de la plantele de sărături şi nisipuri de pe litoralul românesc al Mării Negre şi luncile marilor râuri, la ierburile de zonă umedă din Delta Dunării, la vegetaţia de stepă şi silvostepă, la codrii seculari din zona dealurilor şi munţilor, până la flora specifică zonei subalpine şi alpine).

Pădurile din România au reprezentat şi reprezintă o sursă naturală cu o valoare deosebită, un bun de interes naţional, care a fost din timpuri străvechi un compliment al civilizaţiei rurale (adăpost, lemn, hrană) şi care tinde în epoca modernă să fie un compliment al civilizaţiei urbane, mai ales prin calitaţile acesteia de igienizare a mediului (funcţia sani tară), de creare a cadrului natural favorabil pentru odihna şi recreerea populaţiei (funcţia recreativă) şi de cercetare pentru conservarea naturii (funcţia ştiinţifică). Aceste păduri reprezintă bineînţeles şi baza economică a producţiei de lemn şi alte produse specifice forestiere.

Descrierea speciilor principale aflate pe raza Ocolului Silvic

Tihuța-Colibița

Speciile principale aflate pe raza Ocolului Silvic Tihuța-Colibița sunt molidul (Picea abies) și fagul (Fagus sylvatica).

DESCRIEREA GENERALĂ A MOLIDULUI

DESCRIEREA GENERALĂ A MOLIDULUI

Morfologie

• arbore de mărimea I, frecvent până la 30-40 m înălțime, uneori până la 50-60m

• înrădăcinarea trasantă, ceea ce-l face foarte vulnerabil la vânturi cu caracter de vijelie

• Tulpina cilindrică, cu scoarța în tinerețe netedă, brună-deschisă, formează ritidom brun roșcat (brad roșu), dar uneori chiar cenușiu sau violaceu; solzii ritidomului poligonali sau rotunjiți, uneori cu marginile desprinse de trunchi

• coroana îngust piramidală până la columnară, cu vârful ascuțit și, la vârste înaintate, cu verticile evidente, dar apar ramuri și intre verticile. Elagajul este greoi, mai ales în arboretele de la mare altitudine, de orice vârstă, precum și în cele tinere de la orice nivel altitudinal

• lujerii adeseori bruni-roșcați, glabri sau slab păroși, zgrăbunțoși și brăzdați longitudinal, după căderea acelor; mugurii ovoizi sau conici, nerășinoși, bruni-roșcați, cu solzii de la vârf lacși

• frunzele aciculare, de 1-2 (2.5) cm lungime, verzi închis, cu vârful brusc îngustat și terminat într-un mucron; sunt rigide, înțepătoare, dispuse spiralat și stau în perie pe fața superioară a lujerului

Caractere morfologice

Florile mascule în amenți roșii-purpurii sau gălbui-roșcați, de circa 1.5-2 cm lumgime, dispuși în toată coroana; cele femele galbene-verzui până la roșii-purpurii , alungit cilindrice, de circa 4-5.5 cm lungime, preponderent formate pe ramurile de la vârful coroanei;pot să apară însă și în restul coroanei, pe ramuri expuse la lumină.

Conurile sunt cilindrice, de 10-15 cm lumgime (mai scurte la altitudini mari) și 4-5 cm diametru, pendente; până în luna august sunt verzi până la roșii-violacee, la maturitate brune gălbui, cu solzi rigizi, persistenți, rombici, acuminați sau rotunjiți la partea superioară, cu vârful trunchiat, denticulat sau știrbit. Bracteele sunt mici, ascunse între solzi, alungite, alipite de aceștia. După diseminarea semințelor conurile rămân în coroană până în anul următor

Arealul molidului

În prezent, în țara noastră, arealul natural și de cultură al molidului însumează circa 1,43 milioane ha, adică aproximativ 22% din suprafața păduroasă a țării. Trebuie remarcat faptul că, molidul formează singur un etaj fitoclimatic-molidișurile, dar arealul acestora în Carpați nu coincide cu arealul molidului, deoarece coboară la altitudini inferioare, în amestecurile de rășinoase cu fag. Totodată, molidul urcă și deasupra rarițtilor subalpine, în golul de munte, sub formă de exemplare izolate.

Areal moliduluiNordul Carpatilor Orientali

Limita superioară a etajului fitoclimatic al molidișurilor se situează la circa 1500-1550 m în nordul Carpaților Orientali, la circa 1700-1750 m în Carpații Meridionali (maximum 1810 m în Munții Sebeșului) și între 1550-1650 m în Munții Apuseni.

Limitele altitudinale inferioare ale molidului (nu ale molidișurilor), în medie, se înregistreză la circa 700-800 m în Carpații Orientali

Direcția vântuluiAdăpostul faunei pe

timp de furtună

Oprireazăpezii

Arbuști Arbori de talie mică Arbori de talie mare Conifere

Secțiune printr-un arboret de amestec

Rupturi si dobarâturi de vânt

Principala pagubă produsă arboretelor de molid o reprezintă rupturile și doborturile

vântul care lovește arboretul de molid are miscare descendentă pe versantul opus coboară în spatele lui provocând turbioane, iar zona protejată nu depășește de două ori înălțimea zidului - zonă turbionară

Importanța

molidului

Picea abies constituie, fără îndoială, cea mai importantă specie indigenă de gimnosperme, iar pe ansamblul patrimoniului nostru forestier reprezintă una din speciile de bază.

Cultura sa în arealul natural sau în imediata vecinătate a acestuia(în nici un caz însă în limitele extraarealistice avute în vedere în „perioada înrezinării”) se impune ca deosebit de rentabilă, pentru însemnatele cantități de lemn valoros, pentru o serie de produse accesorii cu utilizări industriale(tanin din scoarță în proporții apreciabile, de 6..18%, rășină conținută în lemn, uleiuri ce ot fi extrase din cetină etc), precum și pentru capacitatea sa creatoare și modificatoare de mediu sau chiar pentru calitățile sale de specie ormamentală.

Lemnul de molid este alb, fără duramen evident și se remarcă prn uniformitate, greutate specifică mică, rezistanță, elasticitate și trăinicie apreciabile. Conține canale și pungi rezinifere. Este utilizat în construcții, tâmplărie, dar și în industrie, unde se folosește pentru PAL, PFL, chibrituri ș.a. Este foarte apreciat în industria celulozei si a hârtiei, motiv pentru care o serie de culturi au fost instalate în acest scop, cu material selecționat, urmând a avea un ciclu mai scurt de producție.

DESCRIEREA GENERALĂ A

FAGULUI

Fagus sylvatica

Secțiune intr-un arboret de fag

DESCRIEREA GENERALĂ A FAGULUI

Morfologie

• arbore de mărimea I, de până la 30 m înălțime (excepțional pînă la 40-45 m) și de până la 2 m în diametru, în limita longevității fiziologic

• înrădăcinarea pivotant-trasantă (pivotantă în tinerețe)

• tulpina, în masiv, de multe ori bine conformată, cilindrică, elagată pe mari lungimi. Frecvența înfurcirilor este destul de mare

• scoarța cenușie pânăla albicioasă, de multe ori cu pete mari albe-cretacee; este subțire și nu formează ritidom decât rareori, mai ales la baza trunchiului. După elagarea ramurilor laterale, în timp, pot să apară pe tulpină linii curbe de culoare închisă (acolade), denumite ‚‚bărbi chinezești’’. Alteori, insolația produce pârlituri ale scoarței sub formă de pete mai mari sau mai mici, rugoase, iar gerurile pot provoca gelivuri (crăpături în lemn

• coroana ovoidală în masiv, larg globuloasă la arborii izolați cu lujerii anuali geniculați, la început păroși, apoi glabri, bruni sau verzi, iar mugurii sunt fusiformi și mult îndepărtați de ax, de până la 2-3 cm lumgime, cu vârful ascuțit, solzoși (urmele solzilor rămân ca niște cerculețe fine, suprapuse, la baza lujerilor)

• frunzele sunt eliptice până la ovate, mai rar slab obovate

CONCLUZII

CONCLUZII

Studiul privind molidul (Picea abies) și fagul (Fagus sylvatica) s-a realizat în cadrul Ocolului Silvic Tihuţa-Colibiţa, în Unitatea de Producţie I Tihuţa, unitatea amenajistică 10B.În zona studiată compoziția actuală este cea de 9Mo 1Fa, în viitor dorind să se ajungă la cea de 8Mo 2 Fa.

Măsurătorile din teren se referă la diametrul, inălțimea și vârsta anumitor exemplare de molid și fag, exemplare alese la întâmplare pe suprafața unității amenajistice.

Conform observațiilor din teren, în zona luată în studiu, molidul și fagul s-au dezvoltat corespunzător.

Exemplarele de molid sunt bine conformate, cu trunchiuri drepte, cilindrice şi de obicei bine elagate iar fagul are, în general, forme defectuoase cu tulpini strâmbe şi coroane prea dezvoltate.

Bibliografie

Milescu, I.- Cartea SilvicultoruluiŞofletea, N., - 2001, „Dendrologie, volumele I şi II”, Editura „Pentru Viaţă”, Braşov.*** Amenajamentul U.P.I Tihuţawww.myfarmlife.com/asides/creating-your-own-shelterbelt