Date post: | 19-Feb-2016 |
Category: |
Documents |
Upload: | mihaela-dobre |
View: | 142 times |
Download: | 0 times |
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
1
I. CUM A LUAT FIINŢĂ F.M.I.?
Fondul Monetar Internaţional este o agenţie specializată, care are ca scop
promovarea sigurantei economice la nivel mondial. A fost fondat în iulie 1944 în urma
unei conferinţe monetare organizată la Bretton Woods. În cadrul acestei conferinţe se
redactează proiectul de statut al FMI care va deveni text de referinţă pentru funcţionarea
Sistemului Monetar International1. În linii mari, orientările FMI prevăzute la această
conferinţă sunt valabile şi astăzi.
Conferinţa de la Bretton Woods s-a desfăşurat pentru a analiza dezordinea
economică generată de al doilea război mondial şi pentru a căuta o modalitate de
stabilitate economică la nivel internaţional.
Pentru a evita instaurarea dezordinii monetare internaţionale, Statele Unite ale
Americii şi Marea Britanie decid să pună fundamentele unui nou sistem internaţional,
capabil să asigure stabilitatea economică mondială după război.
Au fost propuse două planuri:
Planul “White”, din partea Statelor Unite
Planul Keynes, din partea Marii Britanii.
Planul White pleacă de la ideea că marea criză a anilor ’30 a fost provocată de
supraevaluarea monedelor, ceea ce a provocat o puternică instabilitate a schimburilor şi o
frecventă devalorizare a monedelor naţionale. El propune să se creeze un Fond de
Stabilitate a Natiunilor Unite şi a asociatiilor acestora, fond care să acorde credite ţărilor
care vor să-şi apere monedele.
Planul prevede, de asemenea, crearea unei Bănci Internaţionale pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare,însărcinată să finanţeze reconstrucţia ţărilor distruse de
conflicte militare, precum si dezvoltarea economică a statelor slab dezvoltate.
Planul Keynes a apărut într-o primă versiune în septembrie 1941 şi reia ideea
înfiintarii unei bănci supranaţionale. Acest organism, denumit în acest plan “Camera
Internatională de Compensaţie”, ar fi fost însărcinat să efectueze o compensaţie
1 I. Corbu, Fondul Monetar Internaţional şi relaţiile acestuia cu România- Program masterat, Bucuresti, 2008-2009
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
2
multilaterală între băncile centrale şi să acorde credite ţărilor în dificultate. Keynes
prevede că toate platile să fie făcute într-o nouă monedă cu acoperire în aur, pe care o
denumeşte bancor.
Deşi elaborate separat, cele două planuri coincid în privinţa obiectivelor de atins,
respectiv:
stabilizarea cursului de schimb;
restabilirea convertibilităţii libere a monedei;
încurajarea comerţului internaţional;
acordarea de finanţări ţărilor aflate în dificultate.
Resursele Fondului sunt asigurate din contribuţia statelor membre, prin plata unor
cote în funcţie de puterea economică a fiecărei ţări. Fiecare ţară achită cota sa la Fond în
proporţie de 25% într-una dintre valutele acceptate pe plan internaţional (dolarul
american, euro, yenul japonez sau lira sterlină) sau în DST, iar restul de 75% în moneda
naţională. Cotele sunt revizuite la fiecare 5 ani. În urma unei majorări cu 45 % a cotei de
subscriere începând cu 22 ianuarie 1999, totalul acestor cote se ridică în prezent la
aproximativ 311 miliarde dolari SUA. Puterea de vot a fiecărei ţări este proporţională cu
cota subscrisă.
II. STATUTUL SI OBIECTIVELE F.M.I.
Activitatea oficială a F.M.I. a început la 1 martie 1947. La 15 noiembrie 1947,
F.M.I. a obţinut statutul de instituţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite, după ce
Adunarea Generală a aprobat Acordul încheiat de ECOSOC cu F.M.I. prin consultări şi
recomandări, însă Organizaţia Naţiunilor Unite nu poate interveni în mod direct în
activitatea acestuia.
Acordul a fost concretizat în 20 de articole, urmate de amendamente ulterioare
(printre care, cel din 1968 a instituit DST-urile).
F.M.I. i s-a stabilit un statut juridic, conform căruia acesta are o deplină
personalitate juridică, un sistem de organe de conducere, un buget propriu şi un
mecanism procedural de decizie şi de interpretare a propriului statut.
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
3
F.M.I. urmăreşte îndeplinirea următoarelor obiective principale:
promovarea cooperării monetare internaţionale prin intermediul unei instituţii
permanente, care să constituie un mecanism de consultare şi de colaborare cu ţările
membre în probleme monetare internaţionale;
facilitarea şi creşterea echilibrată a comerţului internaţional, aducându-şi astfel
contribuţia la promovarea şi menţinerea unui nivel ridicat de folosire a capacităţilor
de producţie în toate ţările membre, la sporirea resurselor productive şi la creşterea
venitului naţional;
promovarea stabilităţii cursurilor valutare şi evitarea devalorizărilor monetare, ca
mijloc de concurenţă internaţională;
crearea unui sistem multilateral de plăţi în ceea ce priveşte tranzacţiile curente
dintre ţările membre şi eliminarea restricţiilor valutare, care stanjenesc dezvoltarea
comerţului internaţional;
oferirea ţărilor membre de fonduri valutare sub formă de credite pe termen scurt şi
mijlociu, în vederea reducerii dezechilibrelor temporare din balanţele de plăţi
externe ale ţărilor membre.
III. CE FUNCŢII ÎNDEPLINEŞTE F.M.I.?
Conform statutului F.M.I., ţările membre pot utiliza resursele sale numai pentru
acoperirea unui deficit al balanţei conturilor curente, specificându-se expres, în articolul
VI, că nici un membru nu va putea utiliza resursele Fondului pentru ieşirile importante
sau prelungite de capitaluri.
Corespunzător acestor principii şi precizări, principalele funcţii ale F.M.I. sunt:
• supravegherea politicilor financiar valutare - funcţia iniţială a F.M.I., care
presupune consultări periodice între ţările membre şi specialiştii Fondului cu privire la
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
4
situaţia balanţei de plăţi, a sistemului monetar, preţuri, şomaj, strategii de dezvoltare,
reformă, curs de schimb etc. Fondul este obligat să supravegheze atât sistemul monetar
internaţional în vederea asigurării funcţionarii efective şi operativităţii acestuia, cât şi
respectarea de către fiecare membru a obligaţiilor ce îi revin din trei din principiile
adoptate de către F.M.I., respectiv: obligaţia membrilor de a se abţine de la manipularea
ratelor de schimb, intervenţia pe propriile pieţe de schimb pentru a contracara
dezordinea monetară şi respectarea interesului celorlalte ţări, ale căror monede pot fi
afectate.
• asistenţa financiară - constă în acordarea dreptului unei ţări de a cumpăra
moneda proprie a altei ţări, cu obligaţia de a-şi răscumpăra moneda naţională într-un
anumit interval de timp.
Dacă iniţial au beneficiat de asistenţă financiară ţările vest europene distruse de cel
de-al doilea război mondial, în prezent, cererile de asistenţă financiară vin în cvasi-
majoritatea lor de la ţările în dezvoltare.
Creditele acordate de către F.M.I. sunt pe termen mediu (2-5 ani) sau lung (4-10
ani) şi se solicită garanţii specifice pentru rambursare. Garanţiile constau în obligaţia
guvernului ţării receptoare de a respecta anumiţi indicatori de stabilitate
macroeconomică, definiţi în cadrul strategiei proprii de relansare economică sau în
cooperare cu specialiştii Fondului. Indicatorii respectivi vizează politica monetară,
fiscală, bugetară, politicile structurale prin prisma dezechilibrelor care afectează balanţa
de plăţi.
Accesul la resursele financiare ale F.M.I. depinde atât de condiţiile impuse de
funcţionarea Fondului, cât şi de adoptarea unor măsuri de ajustare care să asigure
soluţionarea dezechilibrelor existente.
• asistenţa tehnică se realizează prin:
trimiterea gratuită de specialişti în domeniile specifice de expertiză ale
F.M.I.
pregătirea şi formarea funcţionarilor publici; în acest scop funcţionează în
cadrul Fondului două instituţii specializate, cu sediul la Washington şi la
Viena, care oferă gratuit cursuri de specializare în domenii cum ar fi
finanţele publice, ajustarea balanţei de plăţi, programe financiare etc.
consultanţă pe probleme monetare şi financiare.
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
5
3.1. Împrumuturile F.M.I.
Pentru a elimina riscul de lichiditate cu care FMI s-a confruntat în perioadele de
puternice tensiuni financiare, Fondul a decis recurgerea la împrumuturi pentru marirea
resurselor. Aceste împrumuturi permit Fondului să dispună de lichidităţi importante, pe
care le poate utiliza în caz de criză financiară gravă.
Recurgerea la împrumuturi riscă să schimbe natura Fondului, făcându-l să semene
mai mult cu o bancă care se împrumută pentru a-şi finanţa creditele, aşa cum face Banca
Mondială. Ţările membre au decis însă că Fondul trebuie să rămână o instituţie cu resurse
care provin, în mod esenţial, din cotele părţi, şi au impus un plafon echivalent cu 60% din
valoarea totală a acestora ca fiind suma totală pe care FMI poate să o împrumute pentru
a-şi asigura lichidităţile.
În 1963, singurul împrumut disponibil era cel cunoscut sub denumirea de “Acordul
general de împrumut”. El este contractat de ţările componente ale Grupului celor 10 ţări
cel mai puternic industrializate, cărora li s-au adăugat Elveţia şi Arabia Saudită. Această
linie de credit este o rezervă pentru situaţii de urgenţă, destinată a fi utilizată doar în cazul
unei crize grave a Sistemului Monetar Internaţional. Ea a fost utilizată de mai multe ori
de ţări puternic industrializate, precum Franţa în 1969 şi SUA în 1978, pentru a le ajuta să
finalizeze dificultăţile temporare ale balanţei de plăti.
În 1995, ca urmare a acordării unui credit foarte mare Mexicului, urmat de un altul
acordat Rusiei, FMI a observat că îi scad foarte repede lichidităţile. Pentru a-i furniza
resursele necesare, Grupul celor 10 (G10), a decis în 1996 să dubleze suma acordurilor
generale de imprumut.Una dintre misiunile cele mai importante ale FMI este aceea de a
acordq credite ţărilor membre pentru a le ajuta să-şi rezolve dificultăţile balanţelor de
plăti.
Pentru multe ţări în curs de dezvoltare, Fondul Monetar Internaţional este singura
sursă de finanţare în devize, atunci când pe piaţa privată, şi uneori chiar şi Banca
Mondială, li se refuză acordarea de credite. În aceste situaţii, FMI acordă credite în baza
unui program de ajustare economică. Acordarea unui credit de către FMI în baza unui
program de ajustare economică oferă în acelaşi timp si cresterea credibilităţii ţării
respective pe pieţele private, ceea ce ar putea duce la obţinerea de credite în devize şi de
pe aceste pieţe.
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
6
Împrumuturile ţărilor membre sunt proporţionale cu cotele părţi, iar marimea
creditelor depinde de asemenea de nevoia de finanţare externă, de calitatea programului
întreprins, de mărimea datoriei faţă de Fond, de perspectivele balanţei de plăti şi de
usurinţa de adaptare. Datoria faţă de FMI trebuie să rămână inferioară cifrei de 300% faţă
de cota parte.
FMI caută în primul rând să exercite un rol de catalizator, adică să ajute ţările
membre să mobilizeze o asistenţă financiară pe lângă creditorii de fonduri bilaterale, pe
lângă celelalte organizatii internaţionale şi, eventual, în cadrul reeşalonării datoriilor
externe. În lipsa unui program de ajustare aprobat de Fondul Monetar Internaţional,
această asistenţă nu va fi acordată. În al doilea rând, prudenţa Fondului se explică prin
faptul că a acorda imprumuturi unor ţări cu balanţe de plăti deficitare este o acţiune
riscantă şi poate genera întârzieri ale rambursărilor faţă de FMI. În al treilea rând,
creditele FMI sunt, prin natura lor, susţinute financiar pe perioade scurte de timp şi sunt
destinate să ajute la depăşirea dificultăţilor de scurtă durată ale balanţei de plăţi. Aceste
credite sunt deci diferite de cele ale instituţiilor de dezvoltare, cum ar fi Banca Mondială,
care au ca scop asigurarea unei finanţări pe termen lung.
3.2. Întârzierile la rambursare
Fondul Monetar Internaţional dispune de un statut special de creditor privilegiat. El
nu recurge niciodată la reducerea obligaţiilor sau anularea datoriilor. Totuşi, FMI a
înregistrat, începând cu anii ’80, o creştere a întârzierilor la rambursare a unui mic grup
de ţări. Aceste intarzieri fac ca FMI să nu poată realiza refinanţări ale acestor ţări,
deoarece, prin statut, i se interzice să împrumute ţări care înregistrează întârzieri la
rambursare.
Ţările care întrerup rambursarea sunt marginalizate, fiind încadrate într-o situaţie
de ilegalitate financiară internaţională. Aceste ţări nu primesc nici un ajutor tehnic şi nici
sprijin financiar din partea Fondului Monetar Internaţional, şi le este interzis accesul la
credite bilaterale şi la mecanismele de reeşalonare a datoriei.
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
7
IV. DREPTURILE SPECIALE DE TRAGERE (DST)
Fondul Monetar Internaţional are autoritatea conferită de clauzele Acordului să
emită Drepturi Speciale de Tragere (DST). Create in 1969, DST-urile reprezintă
mijloace de rezervă internaţionale care servesc drept unităţi de cont şi drept mijloace
de plată utilizate de către statele membre ale Fondului, de către Fondul însuşi şi de către
„alţi deţinători” împuterniciţi (care trebuie aprobaţi de către Consiliul Administratorilor al
FMI cu o majoritate de 85%).
DST-urile se constituie ca parte a rezervei valutare oficiale a unui stat. Există un
număr de agenţii internaţionale şi bănci de dezvoltare care folosesc DST – urile ca unităţi
de cont. Statele membre şi ceilalţi deţinători aprobaţi pot cumpăra şi vinde DST-uri ca
valută. Ele pot lua sau acorda împrumuturi sub formă de DST-uri sau le pot utiliza drept
garanţie.
DST-urile reprezintă un instrument purtător de dobanzi. Statele membre primesc
dobandă pentru DST-urile deţinute şi plătesc dobandă pentru DST-urile alocate. Rata
dobanzii pentru DST-uri (plătită de către statele membre care au utilizat DST-urile
alocate iniţial pentru a cumpăra valută de la alte state membre) se stabileşte in funcţie de
media ponderată a imprumuturilor pe termen scurt reprezentative ale ţărilor a căror
monedă constituie coşul de evaluare a DST-urilor (ţările din zona euro, Japonia, Marea
Britanie şi Statele Unite) şi este ajustată săptămanal. Dobanda se plăteşte săptămanal.
DST-urile se creează printr-un proces de alocare şi distribuire către ţările membre
FMI. Alocaţiile DST trebuie aprobate cu un procent „supramajoritar” de 85% din puterea
totală de votare a FMI, fiind distribuite fiecărui stat membru proporţional cu cota de
participare. În cadrul unor facilităţi puse la dispoziţie de Fond, un membru poate
împrumuta cumulativ pană la de 4 ori cota subscrisă numai pe baza unor programe de
reformă ale ţării în cauză, care să demonstreze capacitatea acesteia de a depăşi
dezechilibrele temporare în care se află.
Rolul pe care-l joacă FMI în susţinerea procesului dezvoltării derivă din funcţiile
pe care acesta le are. Această instituţie este principalul for pentru coordonarea şi
supravegherea politicilor monetare şi fiscale internaţionale. Totodată, FMI s-a implicat
activ şi în procesele de reformă din ţările aflate în tranziţe, această instituţie având un rol
determinant în asigurarea unui dialog fructuos în vederea analizării problemelor cu care
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
8
se confruntă aceste ţări şi stabilirii celei mai adecvate strategii pentru soluţionarea acestor
probleme.
Cu toate eforturile depuse în plan internaţional pentru creşterea rolului asistenţei
financiare oficiale, acordată pe cale multilaterală, ponderea acesteia în totalul sumelor
transferate către ţările în dezvoltare nu reprezintă decat 20% dintre care doar 14% sunt
acordate în condiţii de favoare..
V. FORMELE DE FINANŢARE PRACTICATE DE F.M.I.
F.M.I. are ca scop să permită ţărilor membre să-şi remedieze dezechilibrele
temporare (şi nu fundamentale) ale balanţelor lor de plăţi, fără să recurgă la măsuri
susceptibile să compromită situaţia lor internă sau dezvoltarea schimburilor
internaţionale. Resursele F.M.I. sunt constituite, în principal, din contribuţii pe care
trebuie să le verse statele pentru a deveni membre ale organizaţiei. Aceste contribuţii se
numesc "cote-părţi".
Cotele-părţi au fost exprimate iniţial în dolari, iar în prezent sunt exprimate în
D.S.T. Cota-parte a fiecărei ţări este determinată de poziţia sa economică, comparativ cu
cea a celorlalţi membri. Pentru schimbarea cotelor se ia în considerare o varietate de
factori economici, incluzând PIB–ul, tranzacţiile de cont curent, rezerve oficiale.
Când o ţară devine membră a FMI îi este repartizată o cotă iniţială ce are acelaşi
nivel cu cele ale ţărilor membre considerate de Fond a fi comparabile ca mărime
economică şi caracteristici cu aceasta. Aceste cote au fost în mai multe rânduri revizuite.
Ultima creştere de cote a avut loc în ianuarie 1999, creşterea generală cu 45%
reflectând schimbările în mărimea economiei mondiale, riscul ridicat de crize financiare
şi rapida liberalizare a comerţului şi fluxurilor de capital. Cu prilejul majorărilor de cote
părţi se urmăreşte şi menţinerea unui echilibru între diferitele grupe de ţări. Aşa se
explică majorarea cotei Chinei în 2001, ca urmare a dobândirii suveranităţii asupra Hong
Kong-ului, care a ajuns la acelaşi nivel ca şi Canada.
Cotele părţi reprezintă criteriul de stabilire a dreptului de vot in organele de
conducere. Solicitarea unui împrumut de către un stat poate îmbrăca forma unei
cumpărări directe sau a unei asigurări de trageri. Prin aceasta din urmă se înţelege o
decizie prin care Fondul dă unui membru asigurarea că acesta va putea să efectueze
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
9
cumpărări din contul de resurse generale, în cursul unei perioade de timp specificate şi
până la un nivel determinat.
Deşi aceste asigurări se acordă, în general, pentru o perioadă de 12 luni, Fondul a
aprobat şi asigurări de tragere valabile pe doi ani. Conform celei de-a doua modificări2 a
statutului F.M.I., ţările membre pot utiliza, prin trageri, tranşa rezervei (noua denumire a
tranşei aur), tranşe curente de credit (până la 25% din cota vărsată în monedă
convertibilă) şi pot dispune de o serie de facilităţi de finanţare: trageri în cadrul facilităţii
de finanţare compensatorie şi pentru situaţii neprevăzute, pentru acoperirea influenţelor
nefavorabile ale preţurilor importurilor de ţiţei şi gaze naturale, prin trageri în cadrul
facilităţii de finanţare a situaţiilor neprevăzute ale încasărilor din export, prin finanţarea
stocurilor tampon sau prin contractarea de credite, dacă tragerea iniţială nu este
suficientă.
În cadrul acestor facilităţi puse la dispoziţie de Fond, un membru poate împrumuta
cumulativ până la de patru ori cota subscrisă numai pe baza unor programe de reformă
ale ţării în cauză, care să demonstreze capacitatea acesteia de a depăşi dezechilibrele
temporare în care se află.
Politica tranşelor de credit cuprinde, în principal, următoarele facilităţi3:
• aranjamente de tip stand-by (credit confirmat), care constau în deschiderea unor
linii de credit pe termen mediu în favoarea ţărilor aflate în dificultate pe baza unor
programe de reformă economică.
Condiţiile de creditare, favorabile de regulă, perioade de rambursare de 3-5 ani cu
posibilităţi de extindere până la 10 ani, dobânzi standard ale F.M.I. (în jur de 5%),
comisioane de serviciu (0,5% din suma disponibilizată), şi comisioane stand-by, care, de
obicei, se compensează cu cele de serviciu.
• facilităţi de transformare sistematică, introduse în 1993, în scopul de a asigura o
sporire a posibilităţilor de asistenţă financiară în favoarea ţărilor membre care se
confruntă cu dificultăţi severe datorită tranziţiei la sistemul economiei de piaţă; pentru a
obţine accesul la aceste facilităţi, ţările solicitante trebuie să însoţească cererea de un
document care să descrie obiectivele de politică economică, să cuprindă estimări
macroeconomice, măsuri structurale, fiscale, monetare şi valutare ce urmează a fi aplicate
în perioada acoperită de această facilitate.
2 George Marin (coordonator) - ”Economia Mondială”, Editura Independenţa economică, 1996, pag. 105 - 107
3 Idem
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
10
• facilitatea de ajustare structurală extinsă (1987) oferită, de regulă, celor mai
sărace ţări, în condiţii de extindere pe 3 ani, cu returnare după 5 -10 ani şi dobândă de
0,5%.
• finanţarea stocurilor tampon (1964) care permite ţărilor în curs de dezvoltare
care stochează produse primare în scopul reducerii ofertei de pe pieţele internaţionale să
angajeze o tranşă suplimentară de credite de până la 25% din cotele lor părţi, cu condiţia
ca aceste stocuri "tampon" să fie constituite conform principiilor stabilite de O.N.U., care
trebuie să guverneze relaţiile intergurvernamentale.
• finanţarea extinsă (1974), creată în scopul ajutorării ţărilor care se confruntă cu
grave dezechilibre ale balanţei de plăţi ca urmare a unei structuri defectuoase a
producţiei, comerţului sau preţurilor, precum şi a ţărilor a căror economie se dezvoltă lent
sau a căror situaţie a balanţei de plăţi împiedică promovarea unor politici active de
stimulare a dezvoltării.
Începând din anul 1962, FMI asigură asistenţă de urgenţă ţărilor membre care au
suferit dezastre naturale. Finanţarea Fondului ajută la compensarea deficiturilor din
export şi la evitarea golirii rezervelor externe ale ţării.
Din anul 1995, politica FMI asupra asistenţei de urgenţă s-a extins pentru
acoperirea şi ţărilor aflate în situaţii de post conflict. Această asistenţă este limitată la
circumstanţele în care o ţară membră cu un dezechilibru grav al balanţei de plăţi este
incapabilă să dezvolte şi să implementeze un program economic cuprinzător, deoarece
capacitatea sa a fost afectată de un conflict. Asistenţa este de regulă limitată la 25% din
cota ţării membre, deşi pot fi asigurate sume până la 50% din cotă, în anumite
circumstanţe.
Până în 2003, 24 de ţări au primit asistenţă financiară legată de dezastre naturale şi
9 ţări asistenţă post conflict.
Țara Anul Evenimentul Suma
Bangladesh 1998 Inundatii 138,2
Republica Dominicana 1998 Uragan 55,9
Haiti 1998 Uragan 21,0
Honduras 1998 Uragan 65,6
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
11
Rolul pe care-l joacă F.M.I. în susţinerea procesului dezvoltării derivă din funcţiile
pe care acesta le are. Această instituţie este principalul for pentru coordonarea şi
supravegherea politicilor monetare şi fiscale naţionale. Totodată, F.M.I. s-a implicat activ
şi în procesele de reformă din ţările aflate în tranziţie.
Aşa cum subliniau şi oficialii F.M.I., această instituţie deţine un rol determinat în
asigurarea unui dialog fructuos în vederea analizării problemelor cu care se confruntă
aceste ţări şi a stabilirii celei mai adecvate strategii pentru soluţionarea acestor probleme.
Cu toate eforturile depuse în plan internaţional pentru creşterea rolului asistenţei
financiare oficiale, acordată pe cale multilaterală, ponderea acesteia în totalul sumelor
transferate către ţările în dezvoltare nu reprezintă decât 20%, dintre care doar 14% sunt
acordate în condiţii de favoare.
Cum resursele Fondului Monetar Internaţional sunt limitate, practic, la cotele părţi
ale membrilor, împrumuturile fiind proporţionale cu aceste cote părţi, creditele F.M.I.
deţin doar 3,5% din totalul asistenţei financiare externe către ţările în dezvoltare.
În ceea ce priveşte rolul F.M.I. de-a lungul existenţei sale în procesul dezvoltării,
aşa cum aprecia şi fostul Directorul General al Fondului, domnul Michel Camdessus,
St. Kitts and Nevis 1998 Uragan 2,3
Turcia 1999 Cutremur 501,0
Malawi 2002 Penurie de hrana 23,0
Grenada 2003 Uragan 4,0
Tajikistan 1998 Post conflict 10,0
Republica Congo 1998 Post conflict 9,6
Sierra Leone 1998 Post conflict 16,0
Guineea Bissau 1998 Post conflict 2,9
Sierra Leone 1999 Post conflict 21,4
Guineea Bissau 2000 Post conflict 1,9
Sierra Leone 2000 Post conflict 13,3
Republica Congo 2000 Post conflict 13,6
Republica Federala a Iugoslaviei 2000 Post conflict 151,0
Burundi 2002 Post conflict 12,7
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
12
acesta a crescut şi s-a schimbat foarte mult, ca urmare a faptului că a trebuit să se
adapteze unei economii mondiale aflată într-o dinamică continuă. Fondul trebuie să-şi
revitalizeze şi să-şi adapteze funcţiile de supraveghere.
Volatilitatea, speculaţiile care au zguduit sistemul monetar internaţional în ultima
perioadă trebuie stopate. Guvernele trebuie să recunoască faptul că este în interesul lor
să-şi concentreze acţiunile, atât pe plan naţional, cât şi internaţional, pentru a recâştiga
stabilitatea monetară.
Fondul Monetar Internaţional a jucat un rol fundamental în soluţionarea
problemelor ajustării balanţelor de plăţi ale ţărilor membre, în special ale celor în
dezvoltare. Această instituţie este principalul for pentru coordonarea şi supravegherea
politicilor monetare şi fiscale naţionale. Totodată, rolul Fondului sporeşte în noile
condiţii ale tranziţiei economiilor din Europa Răsăriteană. Finanţările acordate de F.M.I.
sunt importante prin ele însele, dar, în acelaşi timp, şi prin rolul lor de catalizator pentru
alte forme de finanţare.
Rolul Fondului este de a pune în aplicare programe credibile, de a asigura creşterea
economică, o creştere economică reală, durabilă, respectiv o combatere a şomajului,
inflaţiei, a îndatorării excesive.
V. STRUCTURA SI ORGANIZAREA F.M.I.
Structura de conducere a FMI cuprinde organisme care oglindesc similitudinile cu
o societate pe acţiuni: există un Consiliu al guvernatorilor, un Consiliu executiv (de
administraţie), un Director executiv şi două comitete ale Consiliului guvernatorilor.
1. Consiliul guvernatorilor reuneşte reprezentanţii fiecărei ţări membre, mai exact
guvernatorii cu drept de vot şi câte un membru supleant pentru fiecare guvernator,
cu drept de vot doar în cazul absenţei guvernatorului.4
Consiliul guvernatorilor este organul suprem de conducere al FMI şi se reuneşte în
şedinţe plenare, cel puţin o dată pe an. Reuniunea sa plenară reprezintă de fapt Adunarea
Generală a FMI, care are loc de obicei în luna octombrie sau noiembrie a fiecărui an.
4 În cazul României, ministrul finanţelor este guvernator, iar guvernatorul BNR este supleant.
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
13
Între prerogativele Consiliului se numără primirea de noi membri, retragerea
calităţii de membru, schimbarea Statutului, cooperarea cu alte organizaţii internaţionale,
tranformări ale cotelor de participare ale ţărilor membre.
2. Consiliul executiv (Consiliul de administraţie) este alcătuit din 24 de
administratori (directori executivi). Cinci dintre ei sunt reprezentanţi direcţi ai unor
state membre ale FMI (SUA, Japonia, Franţa, Germania şi Marea Britanie).
Federaţia Rusă, China şi Arabia Saudită au obţinut şi ele, ulterior membrilor citaţi
anterior dreptul de a avea propriul reprezentant.5 Restul de 16 administratori
reprezintă ţări grupate în „circumscripţii”, care îşi aleg un singur reprezentant.
Deciziile Consiliului executiv se iau cu majoritate calificată, fiecare director
executiv dispunând de un număr de voturi egal cu suma voturilor de care dispune fiecare
ţară membră a grupului care l-a ales.
Consiliul este răspunzător de administrarea activităţilor curente ale FMI. El asigură
coordonarea operaţiunilor şi respectarea principiilor în relaţiile financiare, valutare şi de
creditare internaţională. Consiliul decide aprobarea acordurilor negociate de
reprezentanţii statelor şi experţii FMI şi, prin aceasta, acordarea de credite.
3. Directorul general (managing director) este ales de Consiliul de administraţie. El
nu poate fi ales dintre guvernatori sau dintre directorii executivi (membri ai
Consiliului de administraţie).
Printre atribuţiile sale se numără prezidarea întâlnirilor Consiliului de admnistraţie,
exprimarea votului în caz de balotaj, participarea la reuniunile Consiliului guvernatorilor.
Directorul FMI reprezintă organizaţia în mod curent, în relaţiile cu terţi şi asigură
gestionarea permanentă a Fondului, sub supravegherea Consiliului executiv. Decizia
statelor, devenită cutumă, a stabilit că directorul executiv al FMI va fi întotdeauna un
european, iar preşedintele Băncii Mondiale (Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare) va fi întotdeauna un american.
Consiliul guvernatorilor şi Consiliul de administraţie beneficiază, în activitatea lor,
de sprijinul a două organe suplimentare: Comitetul Interimar şi Comitetul Dezvoltării.
5 Arabia Saudită, începând din 1978, când a devenit a şasea economie, ca putere, între statele membre.
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
14
4. Comitetul Interimar a fost înfiinţat în 1974 şi are un rol consultativ. El este
alcătuit din 24 de membri, miniştri de finanţe sau guvernatori ai băncilor centrale
ale statelor membre, desemnaţi de o manieră similară cu membrii Consiliului de
administraţie.
Cea mai importantă menire a sa este formularea de opinii şi rapoarte referitoare la
problemele gestionării şi transformării sistemului monetar internaţional, inclusiv în ceea
ce priveşte posibilele schimbări de profunzime în cadrul FMI sau în modalităţile sale de
interacţiune cu mediul extern.
Comitetul Interimar se reuneşte de două ori pe an, în aprilie sau mai, respectiv
odată cu Adunarea generală. Scopul său constă în avansarea unor propuneri referitoare la
orientările generale ale FMI în perioada următoare, în contextul analizei sistemului
financiar internaţional şi a evoluţiilor mediului internaţional în general. Dimensiunea sa
redusă, comparativ cu membrii Consiliului guvernatorilor (24, prin contrast cu 184 de
membri, în 2005) îl consacră ca un forum mult mai propice discuţiilor despre starea şi
perspectivele sistemului financiar internaţional şi rolul FMI (Lenain, 1993, p. 16).
În ultimii ani, au existat voci care au arătat că rolul de sfătuitor al acestui Comitet
şi de consilier al marilor decizii ale Fondului a fost subminat continuu de puterea G7 de a
lua decizii referitoare la viitorul sistemului financiar internaţional şi al economiei globale
(Killick, 1995, Buira, 2003).
5. Comitetul dezvoltării, înfiinţat în 1972, ca urmare a încredinţării unui mandat de
către preşedintelui grupului, pentru înfiinţarea unui comitet care să reprezinte
ţările membre, având ca arie de specializare chestiunile monetare.
Comitetul dezvoltării este un organism de nivel ministerial care are ca scop
promovarea intereselor ţărilor în curs de dezvoltare şi a participării lor la dezbaterea
chestiunilor monetare, financiare şi referitoare la dezvoltare, în cadrul instituţiilor Bretton
Woods.6
Comitetul asistă Consiliul guvernatorilor, prin activităţi de analiză şi consultanţă în
domeniul sprijinirii dezvoltării şi al transferului real de resurse către ţările în curs de
dezvoltare. Comitetul are 24 de membri, nouă de pe continentul african, opt de pe
6 El este un comitet consultativ comun pentru FMI şi Banca Mondială.
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
15
continentul latino-american şi şapte ţări asiatice, care se întâlnesc de două ori pe an, de
obicei simultan cu reuniunile Comitetului interimar.7
Structura operaţională a Fondului cuprinde, în afara acestor organe de conducere şi
consiliere la nivelul conducerii, departamente geografice, departamente funcţionale şi
servicii speciale, departamente care au atribuţii în domeniul informaţiilor şi legăturilor
şi serviciile de susţinere.
Departamentele geografice sunt organizate în prezent pe următoarele regiuni:
Europa I, Europa II, Asia şi Pacific, Africa, Orientul Mijociu şi Emisfera Occidentală.
Negocierea acordurilor privind utilizarea resurselor financiare ale FMI de către statele
membre şi monitorizarea îndeplinirii angajamentelor revine în sarcina departamentului de
care aparţine fiecare stat care solicită asistenţă. Tot din aceste departamente provin şi
reprezentanţii rezidenţi ai FMI, care sunt funcţionari detaşaţi în unele din ţările membre
pentru a facilita comunicarea dintre FMI şi guverne şi pentru a constitui un factor
suplimentar de monitorizare şi presiune în vederea respectării angajamentelor asumate de
ţara respectivă în raport cu Fondul.8
Adoptarea deciziilor
Deciziile F.M.I. sunt luate prin vot proporţional. Fiecare ţară membră are un număr
mic de voturi de bază, care se multiplică proporţional cu mărimea cotei de participare.
Astfel, puterea de votare este semnificativ determinată de contribuţia financiară în cadrul
F.M.I., care la rândul ei este stabilită în funcţie de indicatorii economici si financiari ai
fiecărei ţări. Mărimea majorităţii necesare luării unei decizii depinde de importanţa
subiectului, dar în practică, rareori se votează în cadrul Consiliului Executiv: de obicei,
deciziile sunt luate prin consens, totusi, dacă nu poate fi găsit un consens, deciziile sunt
luate pe baza unui vot al guvernatorilor, astfel se aplică regula majorităţii simple (adică
50% din drepturile de vot). Cu 18% din voturi, Statele Unite au drept de veto asupra celor
7 Ţările membre sunt: Algeria, Argentina, Brazilia, Columbia, Cote d’Ivoire, RD Congo, Egipt, Etiopia, Gabon, Ghana,
Guatemala, India, Iran, Liban, Mexic, Nigeria, Pakistan, Peru, Filipine, Africa de Sud, Sri Lanka, RA Siriană, Trinidad-
Tobago şi Venezuela
8 Elena Drăgoescu – Fondul Monetar Internaţional, Editura „Dimitrie Cantemir”, Tg. Mureş,
2000, p.38
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
16
mai importante decizii, cum ar fi suplimentările de capital, amendamentele la Prevederile
Acordului de Înfiinţare, pentru care este nevoie de 85% din voturi.
Cele mai importante cote-parti
(in % din capitalul FMI)
1945 2009
Statele Unite
Marea Britanie
Franta
India
27,93 %
13,33 %
5,54 %
4,28 %
Statele Unite
Japonia
Germania
Marea Britanie, Franţa
Arabia Saudită
17,09 %
6,13 %
5,99 %
4,94 %
3,21 %
CONSILIUL
GUVERNATORILOR
Cel mai mare organ
de decizie al FMI
Se reuneste o
data pe an
Aloca DST
(drepturi speciale
Creste cotele de
participare
Aproba retragerea sau
admiterea membrilor
Alege Directorii
pentru Consiliul
Executiv
DIRECTORUL
GENERAL CONSILIUL EXECUTIV
Este seful de personal
Este responsabil cu organizarea,
numirea si eliberarea din functie a
personalului
Raspunde de executia bugetului
institutiei
Este format din 24 de membri
Adopta decizii privind probleme de
politica economica
Se ocupa de chestiunile economice
administrative si bugetare
Acorda sprijin financiar
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
17
VI. NECESITATEA PERFECTIONARII F.M.I.
După o jumătate de secol de existenţă, F.M.I. se află în faţa unor noi provocări.
Criticile exprimate la adresa Fondului nu s-au împuţinat, din contră, tot mai multe voci
consideră această instituţie una perimată sau subordonată intereselor ţărilor dezvoltate,
mai ales intereselor S.U.A. printre criticile cele mai des întâlnite adresate F.M.I. se pot
aminti:
Fondul a dobândit o putere mult prea mare, ce riscă să scape de sub
control.
Christine Lagarde-Director General
David Lipton-
Prim-Director adjunct
Naoyuki Shinohara-
Director adjunct
Nemat Shafik-
Director adjunct
Zhu Min-
Director adjunct
Directorul general este asistat in activitatea
sa de catre un Prim-Director adjunct si trei
Directori adjuncti.
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
18
Acest lucru este argumentat mai ales prin prisma faptului că F.M.I. a pompat peste
110 miliarde dolari în criza asiatică, îndatorând aceste ţări cu scopul de a salva băncile
internaţionale care au garantat creditele plasate în economiile acestor ţări.
Este ştiut faptul că Asia de sud-est a reprezentat un adevărat magnet pentru
investiţiile internaţionale, fiind cunoscută drept cea mai dinamică regiune a globului.
Cum majoritatea investiţiilor din această zonă îşi au originea în ţările dezvoltate,
împrumuturile acordate de F.M.I. şi garantate de guvernele acestor ţări au avut drept
consecinţă şi protejarea acestor investiţii. În plus, sunt foarte multe voci care consideră că
nu este firesc ca un grup de câteva mii de specialişti să dicteze condiţiile de viaţă pentru o
populaţie de peste 1,4 miliarde de oameni din ţările în dezvoltare1 .
F.M.I. este acuzat de lipsă de transparenţă, de faptul că operaţiunile pe
care le derulează nu sunt cunoscute, oferindu-se opiniei publice doar
informaţii sumare.
Tot în cazul crizei asiatice, Fondul a criticat politica macroeconomică dusă de
guvernele acestor ţări, după ce tot Fondul lăudase succesele acestei politici. Ca o
recunoaştere a acestei situaţii, Fondul a acceptat constituirea unui grup de experţi din
afara instituţiei, care să-i monitorizeze activitatea şi care a prezentat un prim raport la
reuniunea anuală ce a avut loc la Praga, în 2000. Thomas Bernes, membru în board-ul
instituţiei, a declarat că aceasta reprezintă o soluţie pentru creşterea transparenţei şi
pentru îmbunătăţirea imaginii sale publice. Biroul de evaluare va fi autorizat să analizeze
toate activităţile F.M.I., inclusiv acordurile de împrumut cu diferite ţări care beneficiază
de asistenţă financiară.
Criticile F.M.I. se referă şi la politica acestuia în ţările sărace şi în cele
aflate în procesul de tranziţie de la economia planificată la cea de piaţă.
Nu de puţine ori, Fondul este acuzat că nu ţine cont de condiţiile concrete din
aceste ţări şi condiţiile impuse nu fac altceva decât să înrăutăţească lucrurile. De altfel, un
specialist american în problemele ţărilor în dezvoltare, John Cavanagh aprecia că în
multe privinţe, F.M.I. este ca un medic din Evul Mediu, pentru care nu are importanţă de
ce suferă pacientul, tratamentul fiind acelaşi. Pe termen scurt, ţările reuşesc să-şi atenueze
dezechilibrul balanţei de plăţi, dar pe termen lung, efectul asupra sănătăţii economiei
ţărilor în dezvoltare este dezastruos.
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
19
De altfel, şi în cazul României, condiţia impusă de F.M.I. de a contracta credite
externe de pe piaţa privată de capital pentru echilibrarea balanţei de plăţi, într-o perioadă
când condiţiile impuse de creditorii străini erau extrem de dure, n-ar fi condus decât la o
îndatorare şi mai mare a ţării, cu efecte negative deosebit de grave pe termen lung. Se
pare că înşişi specialiştii Fondului au realizat că acest lucru este mai degrabă rău.
Tranziţia de la comunism la capitalism a constituit o noutate la fel de
mare pentru instituţiile internaţionale ca pentru ţările în cauză.
Ineditul situaţiei şi dimensiunea nebănuită a procesului a adus de multe ori F.M.I.
şi alte instituţii în situaţia de a nu face faţă problemelor respective. Liberalizarea
comerţului, a preţurilor, a cursului de schimb au condus la scăderea producţiei, creşterea
dramatică a şomajului, a deficitului balanţei de plăţi, erodarea puterii de cumpărare, toate
acestea constituind fenomene preponderente în ţările aflate în tranziţie.
Aplicarea unei reţete unice în materie de tranziţie nu a condus la o creştere
economică în ţările respective. Analiştii economici consideră că în cazul ţărilor în
tranziţie, ca şi în cazul ţărilor sărace, programele F.M.I. trebuiau să realizeze un
compromis viabil între ajustare şi dezvoltare; ajustând continuu sărăcia şi subdezvoltarea
este, practic, imposibil de atins performanţe economice competitive şi un standard de
viaţă decent în ţările respective.
F.M.I., în calitatea sa de instituţie centrală a Sistemului Monetar
Internaţional, este incapabilă, în opinia foarte multor specialişti, să facă
faţă unei crize declanşate în interiorul sistemului.
Tot mai multe voci susţin că o criză în S.U.A. sau în Japonia ar echivala cu un
colaps al întregului sistem financiar internaţional. Este, întradevăr, un scenariu
catastrofic, dar, pe de altă parte, crizele din Mexic, Asia de Sud-Est şi Argentina au arătat
o vulnerabilitate deosebită a sistemului. În acest sens, tot mai mulţi experţi consideră
necesară realizarea unor mecanism flexibile, care să permită intervenţia Fondului în
cazuri de urgenţă de tipul crizei asiatice.
Globalizarea tot mai accentuată a economiei mondiale necesită racordarea
activităţii F.M.I. la noile realităţi mondiale, inclusiv la îmbunătăţirea
statutului şi a obiectivelor funcţionale.
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
20
Întărirea supravegherii sistemului monetar internaţional reprezintă una din
provocările fundamentale care stau în faţa acestei instituţii.
Aşa cum arăta şi Joseph Stiglitz9 , managementul economic modern se
conduce pe acelaşi principiu ca şi războiul modern, şi anume acela de a
elimina contactul dintre decidenţi (agresori, în cazul războiului) şi
beneficiari deciziilor (victimele). „Din hoteluri luxoase, se trasează politici
asupra cărora ar trebui gândit de două ori dacă s-ar cunoaşte oamenii ale
căror vieţi au fost distruse”.
VII. RELATIA ROMANIEI CU F.M.I.
7.1 Istoria relatiilor F.M.I. cu Romania
Romania a incheiat pana in prezent cu FMI 10 acorduri stand-by,
dintre care treiinainte de 1989, iar sapte dupa aceasta data. Tara noastra a
devenit membru cu drepturidepline al FMI la 15 decembrie 1972, fiind, la acel
moment, cel de-al 125-lea stat membru8.Romania face parte din constituenta condusa de
Olanda. Dl.Jeroen Kremers(Olanda)este Director Executiv pentru Romania in
cadrul FMI; constituenta sa include Armenia,Bosnia si Hertegovina, Bulgaria,
Croatia, Cipru, Georgia, Israel, Serbia, Muntenegru,Republica Macedonia,
Moldova, Olanda, Romania si Ucraina.
Guvernatorul Romaniei la FMIeste domnul Constantin Mugur Isarescu,
Guvernator al Bancii Nationale a Romaniei. Fondul a avut un reprezentant rezident la
Bucuresti incepand cu anul 1991. Dl. JuanJose Fernandez-Ansola este Reprezentant
Regional Principal pentru Romania si Bulgaria,incepand cu septembrie 20069.
Participarea Romaniei la FMI se ridica la 1.030,2 milioane DST sau 0,48% din
cotatotala. Puterea de vot a Romaniei este de 10.552 voturi reprezentand 0,49% din total.
Primul acord cu Fondul a fost aprobat in 1975 si finalizat un an mai tarziu, cand Romania
a primit 95 de milioane DST, iar cel de-al doilea in 1977, atunci cand s-au primit 64,1
milioane DST10.
9 Joseph Stiglitz – „Globalization and its discontents”, pag. 24 - 58
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
21
Patru ani mai tarziu, in 1981, a fost incheiat cel de-al treilea acord, reziliat la 30 de
luni dupa semnarea lui, dupa ce Romania a tras de la FMI suma de 817,5 milioane DST.
Dupa caderea comunismului, primul aranjament cu Fondul a fost incheiat in aprilie
1991, pe o durata de 12 luni, pentru 380,5 milioane DST. Acesta avea ca scop accelerarea
reformei economice si a fost orientat in special pe reforma sistemului financiar-
bancar.Memorandum-ul incheiat cu guvernul roman viza o stabilizare graduala a
economiei, prin liberalizarea treptata a preturilor, reducerea inflatiei, devalorizarea
cursului de schimb si introducerea unei rate de schimb flotante, eliminarea dobanzilor
real-negative, instituirea unor impozite si taxe corelate cu veniturile incasate,
stimularea procesului de economisire si a investitiilor.
In mai 1992 a fost incheiat un nou acord cu FMI, pe o durata de 10 luni, pentru o
suma de 314 milioane DST. Obiectivele acordului vizau diminuarea inflatiei,
incheierea miscarii corective a preturilor si liberalizarea cursului de schimb al
leului, mentinerea deficitului bugetar la un nivel care sa poata fi finantat fara
consecinte inflationiste, redresarea pozitiei externe a tarii prin ameliorarea situatiei
balantei de plati externe si cresterea rezervelor valutare.
Al treilea aranjament stand-by cu FMI de dupa 1989 a fost semnat in mai 1994,
pentru301,5 milioane DST, care a inclus si o facilitate de transformare
sistematica, facilitate acordata tarilor aflate in tranzitie si care se confrunta cu dificultati
in echilibrarea balantei deplati. Masurile se refereau de aceasta data la devalorizarea
substantiala a cursului valutar oficial, eliminarea subventiilor acordate de stat,
stabilirea unei rate a dobanzii real-pozitive, stabilirea unor obiective de restructurare
a sistemului financiar-bancar si in domeniul privatizarii.
Un nou acord cu FMI a fost incheiat in aprilie 1997, pentru 13 luni si o suma de
301,5milioane DST. Printre obiectivele aranjamentului se numarau mentinerea deficitului
bugetar la un nivel rezonabil, reducerea ratei inflatiei, liberalizarea pietei
valutare si a preturilor utilitatilor, cresterea rezervelor BNR sau sistarea creditelor
discretionare.
Doi ani mai tarziu, in august 1999, a fost aprobat urmatorul acord cu Fondul,
pentru 400 milioane DST. Erau vizate atunci diminuarea deficitului de cont
curent, scaderea inflatiei, consolidarea fiscala si restrictionarea cresterii
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
22
salariilor, cresterea rezervelor valutare ale BNR, reducerea pierderilor
intreprinderilor publice si implicarea mai puternica a pietei de capital in
procesul de atragere a capitalurilor straine.
In octombrie 2001 a fost incheiat urmatorul aranjament cu FMI, in suma de 300
milioane DST. Programul a vizat sustinerea procesului de dezinflatie si mentinerea
deficitului de cont curent, concomitent cu accelerarea reformelor structurale si
intarirea perspectivelor decrestere economica.
Penultimul acord a fost incheiat in iulie 2004, de 250 milioane DST, acesta fiind
un acord stand-by de supraveghere preventiva, care a cuprins angajamentele
luate de Romania in privinta politicilor macroeconomice pentru perioada 2004-2006.
Acesta a prevazut accesul la fondurile FMI numai in cazul aparitiei unor crize
economice neprevazute. Acordul a fost suspendat in 2005, ca urmare a
divergentelor dintre FMI si partea romana cu privire la evaluarea
performantelor si a cailor .
În data de 4 mai 2009, Consiliul Director al FMI aprobă un nou acord stand-by pe
24 de luni, în valoare de 11,44 miliarde DST (12.95 miliarde EUR), ca parte a unui
pachet financiar internaţional care include alte 5 miliarde EUR prin facilitatea Uniunii
Europene de sprijinire a balanţei de plăţi, 1 miliard EUR prin programele DPL ale Băncii
Mondiale si 1 miliard de la alte instituţii internaţionale.
Totalul creditelor nerambursate la începutul lunii octombrie 2009 se ridica la 6088
milioane DST, respectiv 690.95% din cota de participare a României. FMI a decis
amânarea pentru a treia transă a împrumutului destinat României după ce situaţia politică
va fi stabilă. Transa respectivă va urma să fie acordată probabil, în prima lună a anului
viitor (2010). de actiune macroeconomica.
TIPUL
ACORDULU
I
DATA
APROBARI
I
DATA
REZILIERII/EXPIRAR
II
SUMA
APROBA
TA
(MIL.
DST)
SUMA
TRASA
(MIL.DST)
Stand-by 10.03.1975 10.02.1976 95.0 95.0
Stand-by 09.09.1977 09.08.1978 64.1 64.1
Stand-by 06.15.1981 01.14.1984 1,102.5 871.5
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
23
7.2 Rolul si activitatile Biroului Reprezentantei Rezidente a FMI in Romania
Biroul Reprezentantei Rezidente in Romania desfasoara o gama larga de activitati
in scopul de a contribui activ la implementarea recomandarilor de politica economica ale
Fondului de catre autoritati, cat si la mentinerea unei stranse legaturi intre sediul central
al FMI si autoritatile din Romania.
Biroul se ocupă cu:
Explicarea opiniilor Fondului in chestiuni legate de politici şi consilierea
autoritatilor romane in implementarea programelor macroeconomice incheiate cu
FMI, in principal in contextul solicitarii Romaniei pentru sprijin financiar din
partea Fondului (cum ar fi acordurile stand-by). Aceasta activitate implica o
stransa colaborare si consultare atat cu institutii guvernamentale cat si cu sediul
central al FMI.
Schimburi de opinii cu misiunile rezidente ale Bancii Modiale, Uniunii Europene,
BERD, agentiile Natiunilor Unite, precum si cu ambasadele tarilor membre ale
FMI, pentru a asista autoritatile din Romania in implementarea unui program
macroeconomic coerent si cuprinzator
Monitorizarea evenimentelor si a evolutiei economice in scopul de ajuta la
evaluarea performantelor financiare si economice ale programelor si politicilor
Stand-by 04.11.1991 04.10.1992 380.5 318.1
Stand-by 05.29.1992 03.28.1993 314.0 261.7
Stand-by 05.11.1994 04.22.1997 320.5 94.3
Stand-by 04.22.1997 05.21.1998 301.5 120.6
Stand-by 08.05.1999 02.28.2001 400.0 139.75
Stand-by 10.31.2001 10.15.2003 300.0 300.0
Stand-by
preventiv
07.07.2004 07.07.2006 250.0 0(nefinalizat)
Stand-by 05.04.2009 03.05.2011 11443.0 6088
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
24
macroeconomice ale Guvernului.Biroul se bazează pe o gama larga de surse de
informare, care includ Banca Nationala a Romaniei, Ministerul Finantelor si
Comisia Nationala de Statistica.
Biroul Reprezentatei Rezidente a FMI joaca un rol important in asigurarea
transparentei politicilor FMI in Romania. Biroul este disponibil pentru intalniri cu
oamenii de afaceri romani si straini, reprezentanti din domeniul bancar si pentru schimbul
de opinii referitoare la economia romaneasca si politicile economice.
Reprezentantul Rezident este singurul purtator de cuvant al Fondului in Romania
si este disponibil pentru contacte periodice cu ziaristii. In acest context, Reprezentantul
poate face declaratii de presa si poate participa la interviuri de presa si televiziune,
prezentand viziunea Fondului in probleme legate de economia romaneasca. Mai mult
decat atat, Reprezentantul Rezident al FMI participa ocazional la conferinte si intalniri
organizate de institutii publice, organizatii financiare internationale, organizatii
neguvernamentale, sindicate si alte grupari care se dezbat probleme generale de
macroeconomie si referitoare la economia romaneasca.
Biroul nostru este, de asemenea, gata sa colaboreze cu universitati si institute
economice interesate in activitatea desfasurata de FMI. Biroul Rezident acorda, totodata,
o atentie deosebita posibilitatilor de instruire profesionala care contribuie la intelegerea si
tratarea de catre participanti a problematicii FMI.
FMI are un rol bine definit în economia României, acela de-a crea un sistem
financiar şi monetar puternic şi de-a încuraja dezvoltarea economică durabilă.
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
25
VIII. STIATI CA???
Fondul Monetar
International are peste
2400 de angajati
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL - DREPT FINANCIAR
26
Drăgoescu, Elena –Fondul Monetar Internaţional, Ed. „Dimitrie Cantemir”, Tg.
Mureş, 2000
Zaharia, Rodica Milena – „Economie mondială”, Editura ASE, Bucureşti, 2005
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cine-este-i-ce-vrea-fmi-
fondul-monetar-interna-ional
http://conspecte.com/Geoeconomia/institutiile-financiare-internationale.html
https://bogdanmandru.wordpress.com/fondul-monetar-international-istoric-
structura-si-functii/#sdfootnote15sym
http://www.imf.org/external/index.htm
http://www.mae.ro
Conf. Univ. Dr. Ion Corbu, Program de master „Marketingul si Managementul
Activitatilor Bancare”, Bucuresti, 2008-2009
https://es.scribd.com/doc/11653619/Manual-Relatii-Monetare-Internationale
http://www.dreptonline.ro/institutii/prezentari/detaliu_institutie.php?id_institutie=
2
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fondul_Monetar_Internaţional
http://www.dntb.ro/sfera/arhiva/nr59a/articole/articol11text.htm
http://documents.mx/documents/57311780-fondul-monetar-international-si-
relatiile-acestuia-cu-romania.html