FAINA – GENERALITATI

Faina este un produs alimentar obținut prin macinarea sub forma de pulberea a semințelor de cereale sau a altor semințe de plante sau radacini (cum ar fi de Cassava), fiind principalul ingredient din care se produce pâinea — aliment de baza în multe culturi. Faina din semințe de grâu este unul dintre cele mai importante alimente europene, din America de Nord, Orientul Mijlociu și nordul Africii. Faina din boabe de porumb se numește malai și a fost descoperita în jurul secolului al IX-lea î.Hr.; era obținuta prin zdrobirea semințelor între doua pietre de moara.

Faina se

obține și prin macinarea altor materii cum ar fi boiaua rezultata prin macinarea ardeiului uscat în prealabil, cafeaua prin macinarea boabelor de cafea,ambele folosite în alimentație, faina de muștar folosita în alimentație și cu rol medicinal. De asemenea exista faina animala, produs obținut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sterilizat, folosit pentru hrana puilor, a pasarilor ouatoare și a porcilor. Din aceasta categrie face parte și faina de pește ce se obține din pești inferiori și necomestibili sau din resturile de conserve de la fabricile de pește. Faina de oase sub forma de pulbere fina obținuta prin macinarea oaselor este folosita ca supliment în hrana animalelor, dar și ca îngrașamânt în agricultura.

Făina de grâu este principala materie primă în industria panificaţiei.Ea rezultă prin măcinarea grâului în diferite variante de extracţie. Făina obţinută prin măcinare este un amestec de particule de diferite mărimi şi compoziţie chimică.Prin examinare la microscopul optic şi electronic în făină se pot observa mai multe tipuri de particule:

particule de proteină,care reprezintă fragmente ale matricei proteice a celulelor de

endosperm cu dimensiuni ce nu depăşesc 20 μm;proporţia lor în făină este de max. 5-

8%;

granule mici de amidon,cu dimensiuni sub 20 μm şi fragmente de celule de endosperm

care-şi păstrează intactă matricea proteică în care sunt incluse granule de amidon;

granule mijlocii şi mari de amidon şi grupe de celule de endosperm;

în făina integrală se găsesc şi fragmente ale celulelor pericarpului şi

perispermului,precum şi fragmente de germen sub formă de particule mari.

Compoziţia chimică şi biochimică a făinii.

Făina de grâu are compoziţie complexă. Ea conţine componente chimice şi biochimice în proporţii ce depind de soiul grâului, condiţiile climatice şi agrotehnice de cultură,gradul de maturizare biologică, tehnologia de măcinare, gradul de extracţie. Variaţia compoziţiei făinii cu gradul de extracţie este determinată de reparizarea neuniformă în bobul de grâu a componentelor sale chimice şi biochimice.Făina de grâu este formată din apă,care reprezintă 13-15% din masa sa, şi substanţă uscată.care

cuprinde proteine, glucide, lipide, substanţe minerale, vitamine, pigmenţi, enzime. Odată cu creşterea gradului de extracţie a făinurilor, conţinutul total de proteine va creşte, dar scade cantitatea de proteine glutenice, care sunt concentrate numai în endosperm. Conţinutul de amidon variază şi el,cele mai bogate făinuri în amidon fiind cele provenite din endosperm. Conţinutul de enzime este mai ridicat în făinurile de extracţie mare,comparativ cu cele de extracţie mică,ceea ce face ca acestea din urmă să posede o capacitate mai redusă de formare a gazelor.În schimb,capacitatea de reţinere a gazelor este mai mare datorită calităţii mai bune a proteinelor glutenice,care sunt responsabile de proprietăţile vâsco-elasice ale aluatului. Diferenţele existente în compoziţia făinurilor de diferite extracţii se reflectă în calitatea pâinii. Astfel,pâinea obţinută din făinuri de extracţie mică are miezul mai bine afânat decât cea obţinută din făinuri de extracţie ridicată.În schimb,pâinea obţinută din făinuri de extracţie mare are o aromă mai pronunţată ca urmare a conţinutului mai mare de enzime din acestea. Încărcarea microbiologică a făiniiFăina conţine o microbiotă foarte variată. În făinurile normale,microbiota este formată din bacterii şi în proporţie mai mică din drojdii şi mucegaiuri. În făina proaspăt măcinată,microbiota are o compoziţie similară cu cea a cerealelor. Diferenţa între microbiota grâului şi cea a făinii depinde de modul în care se realizează curăţirea grâului înainte de măcinare şi de extracţia făinii. Făinurile de extracţii mari,care conţin şi părţi din învelişul bobului,au încărcare microbiană mai mare decât cele de extracţii mici. Conţinutul de drojdii al făinurilor este mai mic decât cel al bacteriilor şi cuprinde speciile: Saccharomyces cerevisiae, Saccharomyces minor, Candida minor, Candida Mycoderma. Aceste drojdii din microbiota proprie a făinii se pot dezvolta alături de drojdia Saccharomyces cerevisiae introdusă pentru afânarea aluatului, dar rolul lor în aluat este minor, unele dintre ele fiind lipsite de capacitate fermentativă. Bacteriile prezente în făină joacă un rol important în fermentaţia lactică din aluat. Sunt prezente bacterii mezofile, care predomină şi bacterii termofile, bacterii homofermentative şi bacterii heterofermentative. Nu este admisă prezenţa în făină a bacteriilor patogene.

CLASIFICARE

FAINA DE GRÎU – produs obtinut din grînele de grîu moale, sau toate amestecurile din acestea, prin procedee de amestec sau macinare în care tarîta si germenele sînt partial eliminate si restul este redus în pudra suficient de fina, conform cerintelor stabilite;

FAINA DE GRÎU DURUM – produs obtinut din grîu Triticum durum Desf. prin macinare, la care tarîtele si germenii se îndeparteaza, iar endosperma se macina pîna la gradul de maruntire corespunzator;

FAINA DE SECARA – produs obtinut prin macinarea semintelor de secara pîna la gradul de maruntire corespunzator;

FAINA DE PORUMB DIN SEMINTE INTEGRALE MACINATE GROSIER – produs obtinut din seminte integrale, mature de porumb prin macinare pîna la gradul de maruntire corespunzator;

FAINA DE PORUMB DIN SEMINTE INTEGRALE CU GERMENII ÎNDEPARTATI – produs obtinut din seminte integrale, mature de porumb prin macinare, la care tarîtele si germenii se îndeparteaza, iar restul se macina pîna la gradul de maruntire corespunzator;

FAINA DE MEI – produs obtinut din semintele de mei prin procedeu de macinare pe parcursul caruia germenii în mare parte este eliminati, iar endosperma este redusa în pudra destul de fina, conform cerintelor stabilite;

FAINA DE SORG – produs obtinut din semintele de sorg prin procedeul de macinare pe parcursul caruia este eliminata tarîta, o mare parte de germene este scoasa, iar endosperma - macinata în pudra destul de fina, conform cerintelor stabilite;

FAINA DE OVAZ – produs obtinut din semintele de ovaz prin procedeu de macinare cu curatirea si separarea a învelisului grînelor;

MESLIN - produs obtinut la macinarea amestecului de grîne de grîu si secara; GRIS – produs obtinut din boabe de grîu sau din alte cereale macinate în forma de granule mici. TARÎTA – produs secundar obtinut la fabricarea fainurilor.

Însuşiri fizice, senzoriale, chimice şi coloidale ale făinii

Însuşirile senzoriale ale făinii sunt: culoarea, gustul, mirosul.

Culoarea

Aceasta este dată de culoarea alb-galbenă a particulelor provenite din endosperm,care conţine pigmenţi carotenoidici şi de culoarea închisă a tărâţelor prezente în făina care conţine pigmenţi flavonici. Pe măsură ce creşte gradul de extracţie, creşte proporţia de tărâţe şi culoarea făinii se închide. Făinurile de extracţie mică prezintă la examinare o culoare mai uniformă faţă de făinurile de extracţii mari,care conţinînd şi unele cantităţi de tărâţe,au culoare neomogenă.

Culoarea mai este influenţată şi de mărimea particulelor. Particulele mari aruncă umbră pe suprafaţa făinii,astfel că nuanţa acesteia este mai închisă. Micşorarea granulozităţii făinii prin măcinare conduce la deschiderea culorii făinii.

Mirosul şi gustul

Făina de grâu sănătoasă are gust puţin dulceag şi miros plăcut, specific. Mirosul şi gustul de iute, de rânced, de mucegai dovedesc alterarea făinii sau prezenţa unor seminţe de buruieni neîndepărtate în curăţătorie. Gustul puternic dulceag este dat de germinarea grâului,iar gustul fad se întâlneşte la făina supraîncălzită la măcinare. Cel mai frecvent,mirosul anormal al făinii este dat de substanţele ce se formează în făină în urma descompunerii unor componente ale acesteia,atunci când este depozitată în condiţii necorespunzătoare.Aspectul general se referă la prezenţa impurităţilor mari,vizibile cu ochiul liber şi la infestare

LEGISLATIA NATIONALA A FAINEI

Norma cu privire la fabricarea, continutul, ambalarea, etichetarea si calitatea fainii de grâu destinate comercializarii pentru consum uman din 02.10.2003 elaborata de Ministerul

Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor

(1) Prezenta norma are ca domeniu de aplicare faina de grâu obtinuta prin macinarea grâului. Norma se aplica atât pentru faina de grâu destinata utilizarii ca materie prima la fabricarea produselor alimentare, cât si pentru faina de grâu destinata vânzarii directe la consumator.(2) Aceasta norma nu se aplica pentru:a) produsele obtinute din grâu dur (Triticum durum Desf.) sau dintr-un amestec de grâu dur cu alt grâu;b) faina de grâu utilizata ca adjuvant la fabricarea berii sau pentru fabricarea amidonului si/sau glutenului;c) faina de grâu utilizata în scopuri industriale nealimentare;d) fainuri al caror continut proteic a fost redus sau care au fost supuse dupa macinare unui proces special, altul decât uscarea, înalbirea, si/sau cele la care au fost adaugate ingrediente, altele decât cele mentionate în prezenta norma.(3) În sensul prezentei norme, termenii folositi se definesc dupa cum urmeaza:a) cenusa (%) - cantitatea de substante minerale continuta în 100 de unitati de masa (100 g proba), raportata la substanta uscata;b) umiditate (%) - cantitatea de apa continuta în 100 de unitati de masa (100 g proba);c) gluten umed (%) - cantitatea de substante proteice care se separa prin spalarea cu solutie de clorura de sodiu 2% a unui aluat obtinut din faina, urmata de zvântarea acestuia;d) indice de deformare (mm) - diferenta dintre diametrul initial al unei sfere de 5 g de gluten umed si diametrul acesteia dupa un repaus de o ora la temperatura de 30°C;e) indice de sedimentare (indice Zeleny) (ml) - numar care indica volumul exprimat în mililitri al sedimentului obtinut dintr-o suspensie de faina într-o solutie de acid lactic;f) proteina (%) - cantitatea de substante proteice continuta în 100 de unitati de masa (100 g proba) raportata la substanta uscata;g) indice de cadere (Falling Number) (sec.) - timpul total exprimat în secunde, necesar pentru lichefierea de catre alpha-amilaza a unui gel apos obtinut din 7 g de faina si 25 ml de apa distilata;h) aciditate totala a fainii - suma tuturor acizilor si a combinatiilor cu reactie acida care intra în compozitia fainii (fosfati acizi, aminoacizi, acizi grasi) si care se exprima în grade de aciditate (1 grad aciditate reprezinta aciditatea din 100 de grame de faina care se neutralizeaza cu 1 cm3 NaOH);i) ingredient - orice substanta, inclusiv aditivii, utilizata la producerea sau la prepararea unui aliment si care va fi continuta si de produsul finit ca atare sau într-o forma modificata;j) aditiv alimentar - orice substanta care în mod normal nu este consumata ca aliment în sine si care nu este utilizata ca ingredient alimentar caracteristic, având sau neavând o valoare nutritiva, care, adaugata intentionat în produsele alimentare în scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea însasi ori prin derivatii sai, direct ori indirect, o componenta a acestor produse alimentare;k) contaminant - orice substanta care nu se adauga în mod intentionat alimentelor, prezenta în acestea ca rezultat al productiei (inclusiv activitatile privind cresterea plantelor, cresterea animalelor si

medicina veterinara), fabricatiei, prelucrarii, prepararii, tratamentelor, împachetarii, ambalarii, transportului sau manipularii acestora ori ca rezultat al contaminarii mediului înconjurator. Materiile straine, cum ar fi fragmentele de insecte, parul de animale etc., nu sunt incluse în aceasta definitie;l) data durabilitatii minimale - data stabilita de producator pâna la care faina îsi pastreaza caracteristicile specifice în conditii de depozitare corespunzatoare.

CAPITOLUL II DESCRIERE, CLASIFICARE

Art. 2.(1) Faina de grâu este produsul obtinut prin macinarea grâului dupa o prealabila curatare.(2) În functie de continutul de cenusa faina de grâu se clasifica si se defineste în urmatoarele grupe, astfel:a) faina alba este faina care are un continut de cenusa de maximum 0,65% si se fabrica în urmatoarele sortimente:- faina alba 480 este faina cu un continut de cenusa de maximum 0,48%;- faina alba superioara trei nule (000) este faina cu un continut de cenusa de maximum 0,48% si cu un continut de gluten umed egal sau mai mare de 28%;- faina alba 550 este faina cu un continut de cenusa de maximum 0,55% si cu granulatia ceruta de necesitatile tehnologice, conform tabelului din anexa care face parte integranta din prezenta norma;- faina alba 650 este faina care are un continut de cenusa de maximum 0,65%;b) faina semialba este faina care are un continut de cenusa între 0,66% si 0,90%;c) faina neagra este faina care are un continut de cenusa între 0,91% si 1,40%;d) faina dietetica este faina care are un continut de cenusa între 1,41% si 2,2%.(3) În functie de destinatie faina de grâu se clasifica astfel:a) faina pentru fabricarea pâinii si produselor de panificatie cuprinde cele patru grupe descrise în alineatul precedent;b) faina pentru fabricarea biscuitilor cuprinde cele patru grupe descrise în alineatul precedent;c) faina pentru fabricarea pastelor fainoase cuprinde grupa de faina alba descrisa în alineatul precedent;d) faina pentru fabricarea produselor de patiserie cuprinde grupa de faina alba descrisa în alineatul precedent.

CAPITOLUL III CONDITII TEHNICE DE CALITATE

Art. 3.(1) Grâul din care se obtine faina trebuie sa corespunda prevederilor Standardului SR ISO 7970 - Grâu. Specificatii.(2) Conditii tehnice de calitate - specificatii generale. Faina de grâu si toate ingredientele care i se adauga trebuie sa corespunda normelor sanitare în vigoare si sa prezinte siguranta alimentara.(3) Faina de grâu trebuie sa corespunda indicilor calitativi prezentati în tabelele din anexa.(4) În faina de grâu se pot adauga optional, în dozele cerute de necesitatile tehnologice, diverse adaosuri, elemente nutritive si aditivi alimentari.Art. 4.(1) Utilizarea aditivilor alimentari, a diverselor adaosuri sau elemente nutritive în faina de grâu este permisa cu respectarea reglementarilor legale în vigoare.(2) Colorantii nu sunt admisi la fabricarea fainii de grâu.Art. 5.Contaminantii admisi în faina de grâu vor fi în limitele stabilite de reglementarile sanitare în vigoare.Art. 6.Conditiile microbiologice pentru faina de grâu trebuie sa corespunda reglementarilor sanitare în vigoare.CAPITOLUL IV AMBALARE SI ETICHETAREArt. 7.(1) Faina de grâu trebuie sa fie ambalata si transportata în ambalaje care sa pastreze calitatile igienice, nutritionale si tehnologice si sa asigure siguranta alimentara a produsului.(2) Ambalajele trebuie sa fie fabricate numai din materiale nepericuloase si adaptate scopului pentru care sunt folosite. Ele nu trebuie sa confere produsului nici o substanta toxica, nici miros sau gust nedorit si sa corespunda reglementarilor legale în vigoare.

(3) Ambalajele utilizate pentru ambalarea si comercializarea fainii de grâu vor fi marcate si etichetate conform reglementarilor legale în vigoare.Art. 8.Eticheta de grâu trebuie sa contina în mod obligatoriu:8.1. Denumirea sub care este vânduta pentru consum faina de grâu8.1.1. Numele produsului înscris pe eticheta trebuie sa fie "faina alba" sau "faina semialba" ori "faina neagra" sau "faina dietetica". La faina alba se va mentiona si sortimentul, conform prevederilor art. 2 alin. (2) lit. a). În cazul sortimentelor de faina de grâu cu diferite adaosuri, denumirea adaosurilor va figura în denumirea sub care se vinde produsul.Fainurile de grâu care nu corespund prevederilor din prezenta norma nu se comercializeaza pentru consum uman în asociere cu termeni cum ar fi: "gen", "tip", "mod", "stil", "marca", "gust" sau cu alte mentiuni asemanatoare la una dintre denumirile prevazute în prezenta norma.8.1.2. Continutul în cenusa poate fi declarat în imediata apropiere a numelui produsului. Aceasta dispozitie nu se aplica fainurilor la care s-a adaugat carbonat de calciu sau alti constituenti al caror continut în substante minerale este diferit de cel al fainii de grâu.8.1.3. Etichetarea, prezentarea si publicitatea fainii de grâu din prezenta norma se fac cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Este interzis sa se mentioneze pe eticheta mentiuni ca: "cinci nule (00000)", "regina fainurilor", "faina extra" etc.8.2. IngredienteleLista cuprinzând ingredientele contine toate ingredientele în ordinea descrescatoare a cantitatii, determinata de modul introducerii în fabricatie; vitaminele si sarurile minerale adaugate în faina de grâu se mentioneaza în lista cuprinzând ingredientele.8.3. Valoarea nutritiva se va mentiona cu respectarea prevederilor Hotarârii Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, cu modificarile ulterioare.8.4. Denumirea sau denumirea comerciala si sediul producatorului, al ambalatorului sau al distribuitorului; în cazul produselor din import se înscriu denumirea si sediul importatorului sau ale distribuitorului înregistrat în România.8.5. Indicarea lotului8.5.1. Fiecare cantitate de faina de grâu vânduta pentru consum, atât vrac, cât si ambalata sau preambalata, trebuie sa aiba atasata o marca codificata sau exprimata în clar, care sa nu poata fi stearsa, pentru a permite identificarea producatorului si a lotului.8.5.2. Indicarea lotului nu este obligatorie atunci când data durabilitatii minimale este indicata prin mentionarea clara si necodificata cel putin a zilei si lunii, în aceasta ordine.8.6. Cantitatea neta se va înscrie cu respectarea prevederilor Hotarârii Guvernului nr. 530/2001 pentru aprobarea Instructiunilor de metrologie legala IML 8-01 "Preambalarea unor produse în functie de masa sau volum".8.6.1. Înscrierea cantitatii nete a fainii de grâu se face în unitati de masa, utilizându-se, dupa caz, kilogramul sau tona.8.6.2. În cazul unui ambalaj în care sunt introduse doua sau mai multe articole continând aceeasi cantitate din acelasi produs, ambalate individual, indicarea cantitatii nete se face prin mentionarea cantitatii nete continute de un ambalaj individual si a numarului total al acestora. Aceste mentiuni nu sunt obligatorii atunci când ambalajele individuale pot fi numarate cu usurinta din exterior si atunci când cel putin o indicatie privind cantitatea neta individuala poate fi citita clar din exteriorul produsului.8.7. Data durabilitatii minimale si conditii de pastrare8.7.1. Data durabilitatii minimaleData durabilitatii minimale, respectiv data pâna la care faina de grâu îsi pastreaza caracteristicile specifice în conditii de depozitare corespunzatoare, trebuie sa fie mentionata de catre producator pe ambalaj. Data va fi precedata de mentiunea "a se consuma de preferinta înainte de...", daca în data este inclusa ziua, sau "a se consuma de preferinta pâna la sfârsitul...", daca se indica luna si anul sau numai anul.8.7.2. Conditii de depozitare:a) se vor mentiona conditiile de depozitare specifice fainii de grâu pentru respectarea datei durabilitatii minimale înscrise pe ambalaj;b) în masura în care este posibil, instructiunile de depozitare trebuie înscrise în imediata apropiere a datei durabilitatii minimale.8.8. Ambalaje nedestinate vânzarii pentru consum în detaliu

În cazul fainii de grâu ambalate în ambalaje destinate vânzarii pentru consum în vrac, indicatiile care trebuie sa figureze pe ambalaje se înscriu cu respectarea prevederilor Hotarârii Guvernului  nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, cu modificarile ulterioare.

Art. 9.Esantionare si metode de analiza9.1. EsantionareConform SR ISO 13690-2000. Cereale si produse de macinis. Esantionarea pentru loturi statice9.2. Metode de analiza9.2.1. Determinarea umiditatiiConform STAS 90-1988. Faina de grâu. Metode de analiza9.2.2. Determinarea granulatiei (finetii)Conform STAS 90-1988. Faina de grâu. Metode de analiza9.2.3. Determinarea cenusiiConform STAS 90-1988. Faina de grâu. Metode de analiza9.2.4. Determinarea aciditatiiConform STAS 90-1988. Faina de grâu. Metode de analiza9.2.5. Determinarea continutului în proteineConform STAS 90-1988. Faina de grâu. Metode de analiza9.2.6. Determinarea continutului în gluten umedConform STAS 90-1988. Faina de grâu. Metode de analiza9.2.7. Determinarea indicelui de deformare a glutenuluiConform STAS 90-1988. Faina de grâu. Metode de analiza9.2.8. Determinarea continutului în impuritati metaliceConform STAS 90-1988. Faina de grâu. Metode de analiza9.2.9. Determinarea indicelui de cadereConform SR ISO 3093-1997. Cereale. Determinarea indicelui de cadere9.2.10. Determinarea indicelui ZelenyConform SR ISO 5529-1997. Grâu. Determinarea indicelui de sedimentare. Testul Zeleny9.2.11. Determinarea continutului de cenusa insolubila în HCI 10%Conform STAS 90-1988. Faina de grâu. Metode de analiza.

Art. 10.Reguli de verificare a conditiilor tehnice de calitateConform SR 877-1996. Faina de grâuVerificarile periodice ale conditiilor tehnice de calitate prevazute la pct. 3.2.1 din SR 877-1996 se completeaza cu:- continutul în micotoxine;- încarcarea microbiologica;- indicele de cadere;- indicele Zeleny.

REGLEMENTARE TEHNICA „FAINA, GRISUL SI TĂRÂȚA DE CEREALE”

I. Domeniul de aplicare

1. Reglementarea tehnica „Faina, grisul si tarîta de cereale” (în continuare – Reglementare) stabileste cerinte esentiale fata de produse pentru consumul uman, provenite atît din productia interna, cît si din import în ceea ce priveste securitatea si calitatea acestora, a conditiilor de comercializare si utilizare a lor, precum si stabilirea regulilor de supraveghere a pietei si a procedurilor de evaluare a conformitatii.

2. Prezenta Reglementare se aplica, atît pentru faina, grisul si tarîta de cereale (în continuare – produse cerealiere) destinate utilizarii ca materie prima la fabricarea produselor alimentare, cît si pentru faina, grisul si tarîta de cereale destinate vînzarii directe catre consumator.

3. Prezenta Reglementare nu se aplica: 1) produselor fabricate în gospodarii individuale pentru consum propriu; 2) fainii complete de grîu sau gris si derivatele grîului comun, Triticum aestivum L., sau a grîului ramificat Triticum compactum Host., sau a tuturor amestecurilor din ultimile; 3) fainii de grîu destinate utilizarii ca ingredient pentru fabricarea berii sau la fabricarea amidonului si/sau glutenului; 4) fainii de grîu destinate utilizarii industriale nealimentare; 5) fainurilor al caror continut de proteine a fost redus sau celor care dupa macinare au fost supuse la un tratament special, altul decît uscarea sau înalbirea sau în care s-au adaugat alte ingrediente diferite de cele nominalizate în prezenta Reglementare.

4. Prezenta Reglementare stabileste cerinte pentru grupele de produse enumerate în tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1

Pozitia tarifara Denumirea produselor1101 00 Faina de grîu sau meslin

1102 Faina de cereale, altele decît grîu sau meslinDin 1103 Grisuri

5. Prezenta Reglementare stabileste cerinte fata de fainuri de grîu, de porumb, de mei, de sorg, de secara, de ovaz, precum si fainuri din alte tipuri de seminte cerealiere.

III. Cerinte esentiale

6. Producatorii trebuie sa asigure utilizarea Bunelor Practici de Producere (BPP) si sa întreprinda masuri performante întru realizarea calitatii, sigurantei alimentare, formelor corecte de prezentare si etichetare si informare deplina, corecta si veridica a consumatorului.

7. Calitatea si siguranta alimentara presupune asigurarea respectarii si conformarii cerintelor prescrise, igienei alimentare pe întreg procesul de productie, de la materia prima pîna la consumator.

8. Producatorii trebuie sa asigure mentinerea înregistrarilor minimum trei ani, care permit trasabilitatea pentru identificarea materiilor prime utilizate, tehnologiilor de producere, furnizorilor de materii prime, loturilor si tipurilor de produse, si, dupa caz, sa ofere dovezi documentare privind respectarea cerintelor stipulate în prezenta Reglementare.

9. Materiile prime utilizate la fabricarea produselor cerealiere se achizitioneaza numai în baza actelor în forma scrisa, care confirma originea, calitatea si siguranta alimentara.

10. Fabricarea produselor cu utilizarea aditivilor alimentari se admite în baza respectarii cerintelor stabilite în „Norme si reguli sanitare privind aditivii alimentari”, nr. 06.10.3.46, aprobate de Ministerul Sanatatii la 17.12.2001.

11. Se admite fortificarea fainei de grîu cu vitamine si substante minerale, conform recomandarilor organului central de specialitate al administratiei publice în domeniul ocrotirii sanatatii.

12. Se admite în scopuri tehnologice înbogatirea fainei de grîu cu amelioratori ai produselor de panificatie, inclusiv: gluten de grîu, malturi, obtinute din grîu, secara sau orz, faina de soia si fainuri din boboase conform recomandarilor organului central de specialitate al administratiei publice în domeniul ocrotirii sanatatii.

13. Produsele cerealiere si orice ingrediente utilizate în acestea trebuie sa fie sigure si sa fie destinate pentru consum uman.

14. Produsele cerealiere trebuie sa fie libere de gusturi, mirosuri straine, insecte vii si trebuie sa fie libere de impuritati de origine animala, inclusiv insecte moarte.

15. Produsele cerealiere destinate pentru consumul uman trebuie sa posede caracteristici organoleptice, prevazute în anexa nr. 1. Caracteristicile fizico-chimice ale produsele cerealiere trebuie sa corespunda cerintelor prevazute în anexa nr. 2.

16. La fabricarea si comercializarea produselor cerealiere trebuie sa se respecte cantitatile de elemente toxice, reziduri de pesticide, micotoxine, radionuclizi si cerinte microbiologice în limitele maxim admisibile, stabilite de organul central de specialitate al administratiei publice în domeniul ocrotirii sanatatii.

17. Produsele cerealiere destinate pentru consum uman, trebuie sa fie etichetate în conformitate cu Legea nr. 78-XV din 18.03.2004 privind produsele alimentare, „Normele privind etichetarea produselor alimentare”, aprobate prin Hotarîrea Guvernului nr. 996 din 20.08.2003 si „Norme sanitare privind etichetarea nutritionala, etichetarea produselor alimentare cu destinatie dietetica speciala, etichetarea produselor genetic modificate sau provenite din organisme genetic modificate” № 01-04, aprobate de Ministerul Sanatatii la 31.05.04 si alte acte legislative în vigoare.

Suplimentar pe eticheta se aplica calitatea fainei (la cele la care exista) si inscriptia „De pastrat la loc uscat”.

18. Produsele cerealiere trebuie sa fie ambalate si transportate în ambalaje care sa pastreze calitatile igienice, nutritionale, tehnologice si organoleptice ale produsului.

Pentru ambalare se utilizeaza materiale curate, igienice, nepericuloase, destinate scopului pentru care sînt folosite si nu trebuie sa confere produsului miros si gust strain, sa nu contina elemente toxice, astfel încît sa asigure pastrarea calitatii si sigurantei.

19.Nu se admite contaminarea fainii cu spori de Bacillus subtilis (B. mezentericus), microorganisme nepatogene care provoaca „boala intinderii”. Determinarea obligatorie a infestarii fainii cu Bacillus subtilis trebuie efectuata în perioada lunilor mai-septembrie.

20. Eticheta fainii fortificate trebuie sa contina suplimentar inscriptia „VITAMINIZATA cu ...” (indicarea concreta a vitaminei sau vitaminelor si continutului lor), sau „FORTIFICATA cu ...” (indicarea concreta a elementului: fier, calciu, iod, s.a. si a continutului elementu1lui), sau „FORTIFICATA cu ...” (indicarea concreta a amelioratorului: gluten de grîu, malturi, obtinute din grîu, secara sau orz, faina de soia si fainuri din boboase).

21.Nu se admite transportarea si depozitarea produselor cerealiere împreuna cu produse nealimentare sau cu produse cu miros specific. 22.Depozitarea produselor finite se face în încaperi curate si igienice, uscate, bine aerisite, neinfestate

cu daunatori ai cerealelor.

23.Verificarea indicilor de calitate, formelor de prezentare si etichetare se determina de producator în fiecare lot. Prelevarea probelor si determinarea caracteristicilor de calitate, siguranta alimentara, formelor de prezentare si etichetare se efecteaza în conformitate cu regulile si metodele de analiza stabilite de standarde si/sau alte documentele normative.

IV. Evaluarea conformitatii produselor

24. Produsele cerealiere, inclusiv cele importate, pot fi plasate pe piata doar daca sînt conforme cerintelor prescrise în prezenta Reglementare.

Produsele cerealiere neconforme prezentelor cerinte nu pot fi plasate pe piata de desfacere în scopul consumului uman.

Conformitatea produselor cerealiere se asigura de catre producator, importator.

25. Producatorul, importatorul solicita unui organism de certificare acreditat efectuarea certificarii produselor.

Organismul de certificare desemnat efectueaza sau dispune efectuarea evaluarilor periodice asupra produselor la intervale de timp aleatorii.

26. În contextul evaluarii conformitatii produselor cerealiere, pentru verificarea mentinerii acesteia cu cerintele prezentei Reglementari, mostrele prelevate de la locul de producere sau din lotul de comercializare, sînt supuse încercarilor conform regulilor si metodelor stabilite în standarde si/sau documente normative sau încercarilor care au efect echivalent.

27. Producatorul, importatorul trebuie sa detina documentatia tehnica prevazuta la punctul 28.

Producatorul, importatorul detine documentatia tehnica pe o perioada de minimum cinci ani de la data fabricarii ultimului lot de produse si, la solicitare, o pune la dispozitie organelor de supraveghere si control.

Documentatia tehnica trebuie sa asigure posibilitatea evaluarii conformitatii produselor cu cerintele din prezenta Reglementare.

28. Producatorul, importatorul trebuie sa posede documentatia tehnica, care include: 1) o descriere generala a produsului; 2) standardul sau alte documente normative; 3) certificatul de conformitate al produsului sau certificatul de conformitate pentru sistemele de management a calitatii; 4) rapoartele de încercari pentru produse; 5) alte documente, la decizia producatorului, importatorului, relevante pentru atestarea conformitatii produsului.

29. Producatorul, importatorul, în baza documentatiei tehnice, întocmeste o declaratie de conformitate.

30. Produsele se plaseaza pe piata însotite de certificatul de conformitate sau declaratia de conformitate. Forma declaratiei de conformitate este prezentata în anexa nr. 3.

Producatorul, importatorul pastreaza un exemplar al declaratiei de conformitate împreuna cu documentatia tehnica.

31. Declaratia de conformitate si certificatul de conformitate se suspenda, retrage si /sau anuleaza în cazurile stabilite în contractele încheiate cu organismul de evaluare a conformitatii.

32. Conformitatea cu prevederile prezentei Reglementari poate fi asigurata prin utilizarea standardelor conexe.

LEGISLATIA EUROPEANA A FAINEI

Întregul corp de legi ale UE este cunoscut, în totalitatea sa, ca acquis comunitare. Acquis-ul include toată legislaţia primară (tratatele), legislaţia secundară (Regulamente, Directive, Decizii, Recomandări etc.) şi studii de caz (verdicte ale Curţii Europene de Justiţie şi Curţii Europene de Primă Instanţă). Prin urmare, de vreme ce regulile UE se află în continuă schimbare (sunt adoptate noi Directive, sunt adoptate Regulamente şi sunt judecate alte cazuri), acquis-ul nu este un document static, ci unul aflat în continuă evoluţie.

„FURNIZAREA DE FĂINĂ ALBĂ” ‚ÎN CADRUL PEAD 2013

LEGISLAŢIE

Regulamentul (UE) nr. 807/2010 de stabilire a normelor de punere in aplicare a furnizarii de alimente din stocurile de interventie pentru persoanele cele mai defavorizate din Uniune,

Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 privind organizarea comuna a pietelor agricole si dispozitii specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) cu modificarile si completarile ulterioare;

Regulamentul (UE) nr. 1020/2012 al Comisiei din 6 noiembrie 2012 de adoptare a planului de repartizare către statele membre a resurselor imputabile exercițiului bugetar 2013 pentru furnizarea de alimente din stocurile de intervenț ie pentru persoanele cele mai defavorizate din Uniunea Europeană și de derogare de la anumite dispoziț ii din Regulamentul (UE) nr. 807/2010;

Regulamentul (UE) nr. 282/2012 de stabilire a normelor comune de aplicare a regimului de garanții pentru produsele agricole, cu modificarile si completarile ulterioare;

Hotarare nr. 600 din 13/05/2009 privind stabilirea beneficiarilor de ajutoare alimentare care provin din stocurile de interventie comunitare destinate categoriilor de persoane cele mai defavorizate din Romania si atributiile institutiilor implicate in planul european.

Hotarare nr. 950/2012 - stabilirea beneficiarilor de ajutoare alimentare destinate categoriilor de persoane cele mai defavorizate din Romania;

Ordonanta de urgenta nr. 74/2009 privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile provenite din Fondul european de garantare agricolă, Fondul european agricol de dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat, privind gestionarea fondurilor nerambursabile alocate de la Comunitatea Europeană şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat aferente programului de colectare şi gestionare a datelor necesare desfăşură rii politicii comune în domeniul pescuitului şi a programului de control, inspecţie şi supraveghere în domeniul pescuitului şi pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 218/2005 privind stimularea absorbţiei fondurilor SAPARD, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit, Fondul european de garantare agricolă, prin preluarea riscului de creditare de către fondurile de garantare, cu modificările şi completările ulterioare.

Ordinul nr. 16/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2009 privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile provenite din Fondul european de garantare agricol ă, Fondul european agricol de dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat, privind gestionarea fondurilor nerambursabile alocate de la Comunitatea Europeană şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat aferente programului de colectare şi gestionare a datelor necesare desfăşurării politicii comune în domeniul pescuitului şi a programului de control, inspecţie şi supraveghere în domeniul pescuitului şi pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 218/2005 privind stimularea absorbţiei fondurilor SAPARD.

REGULAMENTUL (UE) NR. 234/2010 AL COMISIEI

din 19 martie 2010

de stabilire a unor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului privind acordarea restituirilor la export pentru cereale și a măsurilor care trebuie luate în cazul dereglării

piețelor în sectorul cerealelor

COMISIA EUROPEANĂ,având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”)  ( 1 ) , în special articolele 170 și 187, coroborate cu articolul 4,întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1501/95 al Comisiei din 29 iunie 1995 de stabilire a unor norme de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1766/92 al Consiliului privind acordarea restituirilor la export pentru cereale și a măsurilor care trebuie luate în cazul dereglării piețelor în sectorul cerealelor   a fost modificat de mai multe ori și în mod substanțial. Este necesar, pentru motive de claritate și de raționalizare, să se codifice regulamentul menționat.

(2)

Trebuie stabilite restituirile la export, valorile corective și taxele de export pentru anumite produse vizate de organizarea comună a piețelor în sectorul cerealelor, ca măsură specială în cazul unei dereglări a pieței, în conformitate cu unele criterii adoptate pentru a permite acoperirea diferenței între cotațiile și prețurile produselor din Uniune și cele de pe piața mondială.

(3)

Dată fiind discrepanța dintre prețurile la care diferite țări exportatoare oferă cerealele pe piața mondială, ar trebui să se ia în considerare cu precădere diferența dintre costurile interne anticipate, iar restituirea ar trebui stabilită ținându-se seama de diferența dintre prețurile reprezentative din Uniune și cotațiile și prețurile cele mai favorabile care se aplică pe piața mondială.

(4)

Pentru a face posibil exportul de făină albă, crupe, făină integrală și malț, factorii de care trebuie să se țină seama la stabilirea restituirii sunt, pe de o parte, prețurile cerealelor de bază, cantitățile necesare pentru fabricarea produselor respective și valoarea produselor secundare și, pe de altă parte, oportunitățile și condițiile de vânzare a produselor pe piața mondială.

(5)

O cerință a sistemului de valori corective prevăzute la articolul 164 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 este ca acestea să poată fi diferențiate în funcție de destinația produselor exportate.

(6)

În vederea unei administrări eficiente a fondurilor Uniunii și pentru a ține seama de posibilitățile de export pentru produsele în cauză, ar trebui să se prevadă ca restituirile și taxele de export pentru produsele menționate în anexa I partea I literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 să poată fi stabilite prin intermediul unei proceduri de licitație pentru o cantitate dată.

(7)

În scopul asigurării unui tratament egal pentru toate părțile interesate din cadrul Uniunii, licitațiile trebuie organizate după principii uniforme. În acest sens, deciziile de deschidere a licitației ar trebui

publicate împreună cu un anunț de licitație în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(8)

Ofertele trebuie să conțină date necesare evaluării lor și trebuie însoțite de anumite angajamente oficiale.

(9)

Ar trebui stabilită o restituire maximă la export sau o taxă minimă de export. Procedura respectivă asigură alocarea tuturor cantităților vizate.

(10)

Pot apărea situații pe piață când aspectele economice ale exporturilor avute în vedere atrag după sine faptul de a nu se da curs licitației, în loc de stabilirea unei restituiri sau taxe de export.

(11)

O garanție de participare la licitație ar trebui să asigure faptul că toate cantitățile exportate se exportă conform licenței emise în cadrul licitației. Obligația respectivă poate fi îndeplinită numai dacă ofertele depuse se mențin. Garanția trebuie reținută în consecință dacă ofertele sunt retrase.

(12)

Trebuie stabilite normele metodologice conform cărora ofertanții să fie notificați în legătură cu rezultatul licitației, precum și cele privind emiterea licențelor necesare pentru exportul cantităților alocate.

(13)

În scopul stabilirii restituirilor la export pentru produsele menționate în anexa I partea I literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și în scopul evitării necesității de a introduce verificări pentru depistarea celor mai mici variații ale cantităților din materialele de bază și fără niciun efect notabil asupra calității produsului, ar trebui adoptată o metodă standard de evaluare. Analiza conținutului de cenușă al produselor fabricate s-a dovedit cel mai eficient mijloc tehnic de evaluare a cantității de cereale de bază utilizate. Analiza ar trebui efectuată conform aceleiași proceduri în întreaga Uniune.

(14)

Acordarea restituirilor la export pentru cerealele importate din țări terțe și reexportate în țări terțe nu se justifică. Restituirile, în consecință, ar trebui acordate numai pentru produsele din Uniune.

(15)

Regulamentul (CE) nr. 612/2009 al Comisiei din 7 iulie 2009 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole impune ca, în cazul în care restituirile diferă în funcție de destinație, plata restituirii să fie condiționată în special de prezentarea dovezii că produsul a fost importat în aceeași stare în țara terță sau în una dintre țările terțe pentru care este valabilă restituirea. În ceea ce privește cerealele, singura restituire inferioară celei aplicabile la exporturile în țările terțe în ansamblu este cea privind exporturile în Elveția și Liechtenstein. Pentru a evita obstrucționarea majorității exporturilor din cadrul Uniunii prin solicitarea dovezii cu privire la sosirea la destinație, trebuie găsite alte mijloace prin care să se asigure faptul că produsele pentru care s-a plătit restituirea aplicabilă la toate țările terțe nu se exportă în țările menționate anterior. În acest scop, ar trebui să se renunțe la necesitatea prezentării dovezii cu privire la sosire în toate cazurile exportului efectuat pe cale maritimă. Certificatele întocmite de autoritățile competente ale statelor membre care precizează că produsele au părăsit teritoriul vamal al Uniunii la bordul unui vas adecvat transportului maritim sunt considerate o garanție suficientă.

(16)

În conformitate cu articolul 162 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, produsele enumerate la articolul respectiv și destinate exportului, fie în aceeași stare, fie sub formă de produse prelucrate, pot

fi eligibile pentru restituiri la export în cazul în care respectă condițiile specifice stabilite la articolul 167 din regulamentul în cauză. Mai mult, dispozițiile articolului 167 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 oferă Comisiei posibilitatea de a stabili condiții suplimentare pentru acordarea de restituiri la export pentru unul sau mai multe produse. Aceste condiții fiind stabilite prin regulamente ale Consiliului privind organizarea comună a pieței în sectoarele enumerate la articolul 162 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Aceste regulamente fiind abrogate, este necesar să se stabilească dispoziții cu caracter orizontal.

(17)

Regulamentul (CE) nr. 612/2009 include deja dispoziții cu caracter orizontal. În consecință, este potrivit să se adapteze regulamentul respectiv în vederea stabilirii condițiilor menționate la articolul 167 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și să se elimine aceste condiții din prezentul regulament.

(18)

Conform articolului 187 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, se pot adopta măsurile necesare în cazul în care cotațiile sau prețurile de pe piața mondială pentru unul sau mai multe dintre produsele menționate în anexa I partea I din regulamentul respectiv ating un nivel care perturbă sau riscă să perturbe disponibilul necesar de aprovizionare a pieței Uniunii și dacă această situație ar putea continua sau s-ar putea agrava. În acest scop, trebuie asigurată o aprovizionare suficientă cu cereale. În acest scop, pot fi percepute taxe de export, iar eliberarea licențelor de export poate fi suspendată total sau parțial.

(19)

Datorită naturii necomerciale a acțiunilor de ajutor alimentar naționale și a celor la nivelul Uniunii prevăzute în cadrul acordurilor internaționale sau a altor programe suplimentare, precum și a altor acțiuni ale Uniunii de aprovizionare gratuită cu alimente, exporturile efectuate în acest scop sunt excluse de la aplicarea taxei la export aplicabilă exporturilor comerciale în caz de dereglare pe piața cerealelor.

(20)

Deoarece situația prevăzută în articolul 187 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 poate surveni relativ brusc, Comisia trebuie să aibă posibilitatea de a suspenda eliberarea licențelor de export în orice moment.

(21)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestiune a organizării comune a piețelor agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:Articolul 1

Restituirile la export, taxele de export menționate în articolul 15 litera (a) din prezentul regulament și valorile corective menționate în articolul 164 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, în cazul produselor enumerate în anexa I partea I literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, se stabilesc în special în funcție de următorii factori:(a)

prețurile aplicate pe piețele reprezentative ale Uniunii și evoluția acestora, precum și cotațiile înregistrate pe piețele țărilor terțe;

(b)

costurile de comercializare și cele mai favorabile costuri de transport de pe piețele reprezentative ale Uniunii până la port sau alt loc de export, precum și costurile de expediere pe piața mondială;

(c) în cazul produselor prelucrate, cantitatea de cereale necesară pentru fabricarea acestora;(d) perspectivele și condițiile de vânzare a produselor relevante pe piața mondială;

(e) preocuparea de a evita dereglarea pieței Uniunii;(f) aspectul economic al exporturilor avute în vedere;(g)

limitele cantitative și bugetare care decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 218 din tratat.

Articolul 2Dispozițiile articolului 166 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se aplică, integral sau parțial, la fiecare dintre produsele enumerate în anexa I partea I literele (c) și (d) din regulamentul respectiv și la produsele menționate în anexa I partea I din regulamentul respectiv, exportate sub forma mărfurilor enumerate în anexa XX partea I din regulamentul respectiv.Dispozițiile articolului 164 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se aplică în sectorul cerealelor, precum și produselor exportate sub formă de mărfuri enumerate în anexa XX la respectivul regulament.

Articolul 3

Valorile corective pot fi diferențiate în funcție de destinație.

Articolul 4(1)   Restituirile la export pentru produsele menționate în anexa I partea I literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și taxele de export prevăzute în articolul 15 litera (a) din prezentul regulament se pot stabili prin licitație.Condițiile în care are loc licitația trebuie să garanteze accesul egal pentru toate persoanele stabilite în Uniune.Licitațiile se referă la valoarea restituirii la export sau a taxei de export.(2)   Deciziile de deschidere a licitațiilor se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 195 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.(3)   Decizia de deschidere a unei licitații este însoțită de publicarea unui anunț de licitație întocmit de către Comisie, care indică în special datele la care pot fi depuse ofertele, precum și departamentele relevante ale statelor membre la care acestea trebuie trimise.(4)   Deciziile de deschidere a licitațiilor și anunțurile de licitație se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.Între publicarea anunțului de licitație și prima dată stabilită de depunere a ofertelor trebuie să treacă cel puțin cinci zile.

Articolul 5(1)   Părțile interesate depun ofertele în scris sau prin oricare mijloace scrise de telecomunicații la departamentul competent al statului membru.(2)   Ofertele trebuie să indice:(a) referința licitației;(b) numele și adresa ofertantului;(c) tipul și cantitatea produsului care va fi exportat;(d) valoarea restituirii la export per tonă sau, dacă este cazul, taxa de export per tonă, exprimate în euro.

(3)   Ofertele sunt valabile numai dacă:

(a)

se produce dovada, înainte de expirarea termenului stabilit pentru prezentarea ofertelor, că ofertantul a depus garanția de participare la licitație;

(b)

sunt însoțite de un angajament scris privind prezentarea, pentru cantitățile acordate și în termen de două zile de la primirea notificării de atribuire în temeiul articolului 7 alineatul (3), a unei cereri de licență de export sau, dacă este cazul, a unei cereri de licență de export cu stabilirea în avans a unei taxe de export egală cu valoarea licitată;

(c) nu cuprind alte condiții decât cele prevăzute în anunțul de licitație.(4)   Ofertele prezentate nu pot fi retrase.

Articolul 6Ofertele se deschid de către departamentele competente ale statelor membre. Acestea nu se deschid în public. Persoanele autorizate să fie prezente la deschiderea ofertelor au obligația de a respecta confidențialitatea procedurii de deschidere a ofertelor.Comisia este notificată imediat cu privire la oferte, fără menționarea numelor ofertanților.

Articolul 7(1)   Pe baza ofertelor notificate, Comisia hotărăște, în conformitate cu procedura menționată la articolul 195 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, stabilirea unei restituiri maxime la export sau, dacă este cazul, a unei taxe minime de export sau neadoptarea nici unei alte măsuri în legătură cu licitația.(2)   Dacă se fixează o restituire maximă la export, contractul va fi acordat ofertantului sau ofertanților ale căror oferte sunt mai mici sau egale cu restituirea maximă, precum și ofertantului sau ofertanților ale căror oferte se referă la o taxă la export.Dacă se stabilește o taxă de export minimă, contractul se acordă ofertantului sau ofertanților ale căror oferte sunt egale cu sau mai mari decât taxa minimă.(3)   Departamentele competente ale statelor membre vizate notifică în scris rezultatul ofertelor tuturor ofertanților imediat după decizia Comisiei.

Articolul 8(1)   Licențele de export se eliberează ofertanților câștigători după primirea de către departamentele competente ale statelor membre a cererilor acestora pentru eliberarea licențelor de export și în legătură cu cantitățile care le sunt acordate.(2)   În secțiunea relevantă a cererilor de eliberare a licenței și în licențele propriu-zise se precizează destinația specificată în reglementarea privind deschiderea licitației. Licențele obligă la exportul către destinația precizată.

Articolul 9Garanțiile de participare la licitație se eliberează dacă:(a) ofertele nu sunt acceptate;(b)

ofertantul câștigător a prezentat dovada cu privire la constituirea garanției prevăzute în articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1342/2003 al Comisiei  ( 5 ) .

Dacă angajamentul prevăzut în articolul 5 alineatul (3) litera (b) nu este respectat, garanția de participare la licitație se reține, cu excepția situațiilor de forță majoră.

Articolul 10

Restituirile la export pentru produsele menționate în anexa I partea I literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se stabilesc cel puțin o dată pe lună.

Articolul 11

(1)   Restituirile la export pentru făina albă de grâu, făina de borceag, făina de secară, crupele de grâu, făina de grâu integrală și malț se stabilesc ținând seama de calitatea cerealei de bază necesară pentru producerea a 1 000 kg de produs. Coeficienții de transformare care exprimă relația dintre cantitatea produsului de bază și cantitatea de produs conținută în produsul transformat sunt cei prezentați în anexa I.(2)   Conținutul de cenușă al făinii albe se determină folosind metoda de analiză definită în anexa II.

Articolul 12Prin derogare de la dispozițiile articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 612/2009, dovada îndeplinirii formalităților vamale pentru import nu se va solicita pentru plata restituirilor stabilite în cadrul unei licitații

pentru restituirile la exporturile spre toate țările terțe, cu condiția ca respectivul operator să aducă dovezi care să ateste că o cantitate de cel puțin 1 500 de tone de produse cerealiere a părăsit teritoriul vamal al Uniunii la bordul unui vas destinat navigației maritime.Această dovadă se aduce prin adăugarea uneia dintre mențiunile care figurează în anexa III, certificată de către autoritatea competentă, pe exemplarul de control menționat la articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 612/2009, pe declarația de export menționată la articolul 787 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei  ( 6 )  sau pe documentul național care dovedește ieșirea de pe teritoriul vamal al Uniunii.

Articolul 13În cazul în care operatorul face dovada îndeplinirii formalităților vamale privind eliberarea pentru consum în Elveția sau Liechtenstein, valoarea restituirii la export la exporturile „în toate țările terțe”, stabilită în cadrul unei licitații, se reduce cu diferența dintre valoarea respectivă și valoarea restituirii la export în vigoare pentru destinațiile menționate anterior la data atribuirii contractului.

Articolul 14În cazul în care condițiile stabilite la articolul 187 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sunt îndeplinite în legătură cu unul sau mai multe produse, se pot adopta următoarele măsuri:(a)

se poate aplica o taxă de export. Se poate stabili o valoare corectivă. Aceste taxe și valori corective pot fi diferențiate în funcție de destinație;

(b) emiterea licențelor de export poate fi suspendată total sau parțial;(c) cererile de acordare a licenței de export aflate pe rol pot fi respinse în întregime sau parțial.

Cu toate acestea, nu se aplică nicio taxă la exporturile de cereale sau de produse cerealiere efectuate în vederea acțiunilor de ajutor alimentar ale Uniunii și ale celor naționale, prevăzute în cadrul acordurilor internaționale sau a altor programe suplimentare sau în vederea altor acțiuni ale Uniunii de furnizare gratuită de alimente.

Articolul 15În cazurile în care nu există o licitație, taxa de export care trebuie percepută este cea aplicabilă la data îndeplinirii formalităților vamale.Cu toate acestea, taxele de export aplicabile la data prezentării cererilor de acordare a licenței se aplică, la solicitarea părții interesate, solicitare prezentată în același timp cu cererea de acordare a licenței, la exporturile care vor fi efectuate în termenul de valabilitate al licenței.

Articolul 16Măsurile menționate la articolul 15 se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 195 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Cu toate acestea, în caz de urgență, aceste măsuri pot fi adoptate de către Comisie.

Articolul 17Regulamentul (CE) nr. 1501/95 se abrogă.Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa V.

Articolul 18Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.Adoptat la Bruxelles, 19 martie 2010.

Pentru ComisiePreședintele

José Manuel BARROSO

REGULAMENTUL (CE) NR. 1216/2009 AL CONSILIULUI

din 30 noiembrie 2009

de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 37 și 133,având în vedere propunerea Comisiei,având în vedere avizul Parlamentului European (1),întrucât:(1)

Regulamentul (CE) nr. 3448/93 al Consiliului din 6 decembrie 1993 de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole (2) a fost modificat în mod substanțial de mai multe ori (3). Din motive de claritate și de eficiență, ar trebui să se codifice regulamentul menționat.

(2)

Tratatul prevede stabilirea unei politici agricole comune în domeniul produselor agricole prevăzute la anexa I la tratat.

(3)

Anumite produse agricole sunt folosite în compoziția a numeroase mărfuri prevăzute în anexa I la tratat.

(4)

Se impune stabilirea unor măsuri de resortul politicii agricole comune și al politicii comerciale comune pentru a ține cont de impactul comerțului cu asemenea mărfuri asupra obiectivelor prevăzute la articolul 33 din tratat și de modul în care măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a articolului 37 din tratat aduc atingere poziției economice a acestor mărfuri, date fiind diferențele între costurile de aprovizionare cu produse agricole din interiorul sau din afara Comunității și diferențele între prețurile produselor agricole.

(5)

Tratatul prevede că politica agricolă și cea comercială sunt politici comunitare. Pentru anumite mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole se impune stabilirea de norme generale și detaliate, aplicabile în întreaga Comunitate, privind comerțul cu aceste mărfuri, în scopul îndeplinirii obiectivelor tratatului.

(6)

Ar trebui să se fie luate în considerare constrângerile care rezultă din acordul privind agricultura, încheiat în cadrul negocierilor comerciale multilaterale ale Rundei Uruguay (4).

(7)

Anumite mărfuri care nu fac obiectul anexei I la tratat și sunt enumerate în anexa II la prezentul regulament se obțin prin folosirea de produse agricole care fac obiectul politicii agricole comune. Impunerea aplicată la importurile de astfel de mărfuri trebuie, prin urmare, pe de-o parte, să acopere diferențele dintre prețurile de pe piața mondială și prețurile de pe piața comunitară pentru produsele agricole folosite în producția lor și, pe de altă parte, să asigure protejarea industriei prelucrătoare respective.

(8)

În temeiul acordurilor încheiate, Comunitatea trebuie să limiteze această impunere la acoperirea, totală sau parțială, a diferențelor de preț la produsele agricole folosite în producerea mărfurilor în cauză. Este, prin urmare, necesar să se stabilească pentru aceste mărfuri cota din impunerea totală care acoperă diferențele dintre prețurile produselor agricole luate în considerare.

(9)

În plus, este necesară menținerea unei legături strânse între calculul componentei agricole din taxa aplicabilă mărfurilor și cea aplicabilă produselor de bază importate în stare nemodificată.

(10)

Pentru a evita îngreunarea formalităților administrative, sumele neglijabile nu trebuie aplicate, iar statelor membre trebuie să li se permită să nu ajusteze sumele aferente unei anumite tranzacții în care soldul sumelor la care se referă este el însuși neglijabil.

(11 Punerea în aplicare a acordurilor preferențiale nu trebuie să îngreuneze procedurile aplicabile

) schimburilor cu țări terțe. Normele de aplicare trebuie, prin urmare, să asigure că mărfurile declarate la export în cadrul unui acord preferențial nu sunt de fapt exportate în conformitate cu acordurile generale și viceversa.

(12)

În cadrul anumitor acorduri preferențiale, se acordă reduceri pentru componentele agricole în cadrul politicii comerciale a Comunității. Aceste reduceri se stabilesc în funcție de componentele agricole aplicabile schimburilor comerciale nepreferențiale. Se impune, prin urmare, ca aceste sume reduse să fie convertite în monedă națională, utilizându-se același curs de schimb ca și pentru convertirea sumelor care nu au fost reduse.

(13)

În cadrul anumitor acorduri preferențiale, se acordă concesionări în limitele contingentelor care privesc atât protecția agricolă, cât și protecția neagricolă, ori protecției neagricole i se aplică reduceri ca urmare a aplicării acestor acorduri. Se impune ca gestionării părții neagricole din cadrul protecției să i se aplice aceleași norme de gestionare ca și părții agricole.

(14)

Se impune prevederea unui regim pentru restituirile la export în cazul unor anumite produse agricole folosite la fabricarea mărfurilor care nu sunt prevăzute în anexa I la tratat, pentru a nu penaliza producătorii mărfurilor respective pentru prețurile la care sunt obligați să își procure mărfurile ca rezultat al politicii agricole comune. Asemenea restituiri nu pot acoperi decât diferența între prețul unui produs agricol de pe piața comunitară și cel de pe piața mondială. Aceste acorduri trebuie încheiate, prin urmare, în cadrul organizării comune a piețelor în cauză.

(15)

Articolele 162, 163 și 164 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (5) prevăd acordarea unor astfel de restituiri. Normele de aplicare ar trebui adoptate cu respectarea procedurii menționată la articolul 195 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Sumele restituirilor trebuie fixate cu respectarea aceleiași proceduri ca și în cazul produselor agricole exportate în stare nemodificată. Normele de aplicare a procedurii menționate sunt stabilite având în vedere în primul rând procesele de fabricare ale mărfurilor respective; întrucât normele de aplicare trebuie, prin urmare, stabilite în același mod.

(16)

Trebuie asigurată, în special, o evidență a cheltuielilor pe baza angajamentelor, prin emiterea de certificate. Totuși, în ceea ce privește cheltuielile neacoperite prin obținerea unuia sau mai multor certificate, contabilizarea acestora se efectuează în continuare pe baza plăților de restituire, iar dacă este cazul, sub formă de avans.

(17)

Comisia ia în considerare ansamblul întreprinderilor transformatoare de produse agricole și, în special, situația întreprinderilor mici și mijlocii, ținând cont de impactul măsurilor speciale privind economiile referitoare la restituirile la export. În ceea ce privește interesele specifice ale micilor exportatori, aceștia ar trebui să beneficieze de o scutire de obligația de a prezenta certificate în cadrul regimului de acordare a restituirilor la export.

(18)

Mecanismul de protecție agricolă stabilit prin prezentul regulament se poate dovedi imperfect în situații excepționale. Acest risc poate apărea și în contextul acordurilor preferențiale. Pentru a evita ca în asemenea cazuri piața comunitară să rămână neprotejată împotriva disfuncționalităților ce pot rezulta în urma acestor situații, trebuie să se prevadă luarea imediată a tuturor măsurilor necesare.

(19)

Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (6) trebuie să fie aplicabil schimburilor reglementate de prezentul regulament.

(20)

Distincția stabilită între produsele agricole prevăzute în anexa I la tratat și mărfurile care nu sunt prevăzute în anexa I este un criteriu specific Comunității, bazat pe situația din agricultură și din industria alimentară din Comunitate; întrucât situația poate fi sensibil diferită în anumite țări terțe cu care Comunitatea încheie acorduri; întrucât, în consecință, aceste acorduri trebuie să prevadă posibilitatea ca normele generale aplicabile produselor agricole transformate care nu sunt prevăzute

în anexa I la tratat, să fie extinse, mutatis mutandis, unor anumite produse agricole prevăzute în anexa I la tratat.

(21)

În temeiul acordurilor încheiate în conformitate cu articolul 300 din tratat, necesarul de materii prime agricole al industriilor de transformare riscă să nu poată fi acoperit complet, în condiții de concurență, de materiile prime agricole comunitare. Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 prevede, la articolul 117 litera (c), admiterea mărfurilor în regim de perfecționare activă sub rezerva respectării condițiilor economice ale căror norme de aplicare sunt definite în Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codul vamal comunitar (7). Având în vedere acordurile menționate anterior, trebuie să se prevadă, de asemenea, că sunt considerate întrunite condițiile pentru plasarea anumitor cantități de produse agricole în regimul de perfecționare.

(22)

Pentru a garanta interesele producătorilor de materii prime agricole, trebuie prevăzute, în exerciții financiare succesive, creditele necesare pentru ca mărfurile care nu intră în incidența anexei I la tratat să poată beneficia din plin de utilizarea maximă a plafonului OMC în vigoare. De asemenea, trebuie asigurat un control global, elaborând o procedură flexibilă, pe baza unui bilanț previzional revizuit periodic, privind cantitățile plasate în regimul de perfecționare activă, care nu sunt supuse unui control individual prealabil al condițiilor economice (cu excepția celor utilizate în cadrul prelucrării, al formelor obișnuite de manipulare sau pentru fabricarea mărfurilor care nu sunt eligibile pentru restituire) și cu respectarea altor condiții generale legate de regimul de perfecționare activă. În sfârșit, trebuie să se țină cont de situația de pe piața comunitară a produselor de bază respective și, în consecință, să se asigure o gestionare prudentă a cantităților respective.

(23)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (8),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:CAPITOLUL I

OBIECT, DEFINIȚII ȘI DOMENIU DE APLICAREArticolul 1

Prezentul regulament stabilește regimul comercial aplicabil anumitor mărfuri prevăzute în anexa II.Articolul 2

(1)   În sensul prezentului regulament:

(a) „produse agricole” înseamnă produsele care intră sub incidența anexei I la tratat;

(b)

„mărfuri” înseamnă produsele care nu intră sub incidența anexei I la tratat și sunt enumerate în anexa II la prezentul regulament.

Cu toate acestea, termenul „mărfuri”, utilizat în capitolul III, precum și la articolul 12, se referă la produsele care nu intră sub incidența anexei I la tratat și sunt menționate în anexa XX la „Regulamentul unic OCP”.(2)   Pentru aplicarea unor acorduri preferențiale:

(a)

„componentă agricolă” înseamnă partea din impunerea care corespunde taxelor din Tariful vamal comunitar aplicabile produselor agricole menționate în anexa I sau, dacă este cazul, taxelor aplicabile produselor agricole originare din țara respectivă, pentru cantitățile acestor produse considerate ca prelucrate și prevăzute la articolul 14;

(b)

„componentă neagricolă” înseamnă partea din impunerea care corespunde taxei din Tariful vamal comun din care se scade componenta agricolă definită la litera (a);

(c)

„produs de bază” înseamnă anumite produse agricole prevăzute în anexa I sau asimilate acestor produse sau rezultate din transformarea acestora, pentru care taxele publicate în Tariful vamal comun servesc la stabilirea componentei agricole din impunerea asupra mărfurilor.

Articolul 3

Prezentul regulament poate fi de asemenea aplicat unor anumite produse agricole în cadrul schimburilor preferențiale.În acest caz, lista acelor produse agricole ce fac obiectul normelor care reglementează schimburile de mărfuri se stabilește prin acordul respectiv.

CAPITOLUL IIIMPORTURILESECȚIUNEA I

Schimburile cu țările terțeArticolul 4

(1)   În absența unor dispoziții contrare în prezentul regulament, nivelul taxelor din tariful vamal comun se aplică mărfurilor prevăzute în anexa II.În ceea ce privește mărfurile prevăzute în tabelul 1 din anexa II, impunerea constă dintr-o taxă ad valorem, numită „componentă fixă”, și o sumă specifică stabilită în euro, numită „componentă agricolă”.În ceea ce privește mărfurile prevăzute în tabelul 2 din anexa II, componenta agricolă a impunerii reprezintă o parte din impunerea aplicabilă la importul acestor mărfuri.(2)   Sub rezerva articolelor 10 și 11, se interzice perceperea oricărei taxe vamale sau a unei taxe cu efect echivalent, alta decât impunerea prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol.(3)   Normele generale pentru interpretarea Nomenclaturii combinate și normele speciale pentru punerea ei în aplicare se aplică pentru clasificarea produselor prevăzute în prezentul regulament; Nomenclatura tarifară care rezultă din aplicarea prezentului regulament este cuprinsă în Tariful vamal comun.(4)   Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă conform procedurii menționată la articolul 16, alineatul (2).

Articolul 5

(1)   În cazul în care Tariful vamal comun prevede un nivel maxim de impozitare, impunerea prevăzută la articolul 4 nu poate să depășească acest nivel maxim.În cazul în care aplicarea nivelului maxim de impozitare prevăzut în primul paragraf depinde de îndeplinirea unor condiții speciale, aceste condiții se stabilesc în conformitate cu procedura menționată în articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (9).(2)   Atunci când impunerea este formată dintr-o taxă ad valorem la care se adaugă o taxă suplimentară asupra zaharurilor diverse calculate în zaharoză (AD S/Z) sau asupra făinei (AD F/M), această taxă suplimentară este cea din Tariful vamal comun.

SECȚIUNEA II

Schimburile comerciale preferențialeArticolul 6

(1)   Componenta agricolă aplicabilă în contextul schimburilor comerciale preferențiale este suma specifică fixată în Tariful vamal comun.Cu toate acestea, atunci când țara sau țările respective respectă legislația comunitară pentru produsele transformate, adoptă aceleași produse de bază ca și Comunitatea, cuprind aceleași mărfuri și utilizează aceiași coeficienți ca și Comunitatea:

(a)

această componentă agricolă poate să fie stabilită în funcție de cantitățile de produse de bază stabilite ca fiind efectiv prelucrate, în cazul în care Comunitatea a încheiat un acord de cooperare vamală pentru constatarea acestor cantități;

(b)

taxa aplicabilă la importul unui produs de bază se poate înlocui cu o sumă stabilită în funcție de diferența dintre nivelul prețurilor agricole practicate în Comunitate și nivelul prețurilor agricole practicate în țara sau zona respectivă sau cu o compensație față de un nivel al prețului stabilit în comun pentru zona respectivă;

(c)

în cazul în care aplicarea literei (b) conduce la sume cu impact slab asupra mărfurilor cărora li se aplică, acest regim se poate, de asemenea, înlocui cu un regim de sume sau de taxe forfetare.

(2)   Componentele agricole, eventual reduse, ce se aplică la importurile realizate în cadrul unui acord preferențial, se convertesc în monedă națională, utilizându-se același curs de schimb ca acel care se aplică schimburilor nepreferențiale.(3)   Taxele ad volorem care corespund componentei agricole a impunerii asupra mărfurilor prevăzute în tabelul 2 din anexa II se pot înlocui cu o altă componentă agricolă în cadrul unui acord preferențial.(4)   Normele de aplicare a prezentului articol se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16, alineatul (2).Aceste norme cuprind în special, dacă este necesar:

(a)

finalizarea și distribuirea documentelor necesare pentru acordarea regimurilor preferențiale prevăzute la alineatele (1) și (3) din prezentul articol;

(b) măsurile necesare pentru evitarea perturbării comerțului;

(c) lista produselor de bază.

(5)   În cazul în care sunt necesare metode de analiză a produselor agricole prelucrate, se impune folosirea metodelor prescrise în materie de restituiri la exportul către țările terțe pentru aceleași produse agricole.(6)   Comisia publică impunerile care rezultă din aplicarea acordurilor preferențiate prevăzute la alineatele (2) și (3).

Articolul 7

(1)   Atunci când un acord preferențial prevede reducerea sau eliminarea progresivă a componentei neagricole a impunerii, aceasta este componenta fixă pentru mărfurile prevăzute în tabelul 1 din anexa II.(2)   Atunci când un acord preferențial prevede aplicarea unei componente agricole reduse, în limitele unui contingent tarifar sau în afara acestuia, normele de aplicare pentru stabilirea și gestionarea acestor componente agricole reduse sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16, alineatul (2), cu condiția ca acordul să stabilească:

(a) produsele care beneficiază de aceste reduceri;

(b)

cantitățile de mărfuri sau valoarea contingentelor cărora li se aplică aceste reduceri sau modul de stabilire a acestor cantități sau valori;

(c) factorii care determină reducerea componentei agricole.

(3)   Normele de aplicare necesare pentru inițierea și gestionarea reducerilor componentelor neagricole ale impunerii sunt adoptate conform procedurii prevăzute la articolul 16, alineatul (2).(4)   Comisia publică impunerile care rezultă din aplicarea acordurilor preferențiate prevăzute la alineatele (1) și (2).

CAPITOLUL IIIEXPORTURILE

Articolul 8

(1)   La exportul de mărfuri, produsele agricole folosite și care îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 23 alineatul (2), din tratat pot beneficia de restituiri stabilite în temeiul Regulamentului unic OCP.Nu se pot acorda restituiri la export în cazul produselor agricole incluse în mărfuri ce nu sunt reglementate printr-o organizare comună a pieței, care prevede restituiri la export pentru produsele exportate sub forma acestor mărfuri.(2)   Lista mărfurilor care beneficiază de restituiri se stabilește ținând cont de:

(a)

impactul diferenței dintre prețurile de pe piața comunitară și cele de pe piața mondială ale produselor agricole folosite în producerea lor;

(b)

nevoia de a acoperi total sau parțial această diferență pentru a permite exportul de produse agricole folosite în mărfurile respective.

Lista se întocmește în temeiul Regulamentului unic OCP.(3)   Normele comune de aplicare a acordurilor de restituire prevăzute în prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 16, alineatul (2).Sumele restituirilor se fixează în conformitate cu aceeași procedură folosită pentru acordarea restituirilor în cazul produselor agricole în cauză atunci când sunt exportate în stare nemodificată.(4)   În cazul în care regimul de compensare directă menționat la articolul 6 alineatul (1) litera (b), este stabilit în cadrul unui acord preferențial, sumele plătibile la exportul către țara sau țările vizate de acord se stabilesc de comun acord și în același mod ca și componenta agricolă a impunerii, în condițiile prevăzute în acord.Aceste sume se stabilesc în conformitate cu procedura stabilită la articolul 16, alineatul (2). Prin aceeași procedură se adoptă normele de aplicare necesare în temeiul prezentului paragraf, în special măsurile care să asigure că mărfurile declarate la export în cadrul unui regim preferențial nu sunt de fapt exportate în cadrul unui regim nepreferențial sau viceversa.În cazul în care sunt necesare metode de analiză a produselor agricole folosite, se folosesc metodele prevăzute pentru produsele agricole respective în cazul restituirilor la exportul în țări terțe.(5)   Respectarea limitelor care rezultă din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300 din tratat este asigurată pe baza certificatelor eliberate pentru perioadele de referință prevăzute, completate cu suma prevăzută pentru micii exportatori.

(6)   Suma sub care micii exportatori pot să beneficieze de o scutire de obligația de a prezenta certificate în cadrul regimului de acordare a restituirilor la export este fixată la 50 000 EUR pe an. Acest plafon poate fi adaptat printr-o decizie luată în conformitate cu procedura menționată în articolul 16, alineatul (2).

Articolul 9

În cazul în care, în temeiul Regulamentului unic OCP, la exporturile unui produs agricol prevăzut în anexa I se aplică prelevări, taxe sau alte măsuri, se pot adopta măsuri adecvate referitoare la anumite mărfuri ale căror exporturi pot afecta atingerea obiectivului în sectorul agricol în cauză, datorită conținutului lor ridicat în produsul agricol respectiv și a scopurilor în care pot fi folosite, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 16, alineatul (2) și ținând cont de interesul specific al industriei prelucrătoare.

CAPITOLUL IVDISPOZIȚII GENERALE

Articolul 10

În cazul în care există riscul ca o reducere a componentei agricole aplicabile la importul de mărfuri în cadrul unui acord preferențial să perturbeze piețele agricole sau piețele mărfurilor respective, clauzele de protecție aplicabile la importurile produselor agricole respective se aplică și mărfurilor enumerate în anexa II.În scopul evaluării disfuncționalităților în cauză, se iau în considerare caracteristicile mărfurilor importate efectiv în cadrul regimului preferențial, prin comparație cu caracteristicile mărfurilor importate în mod tradițional înainte de introducerea acestui regim.

Articolul 11

(1)   Pentru a se evita sau elimina efectele prejudiciabile asupra pieței Comunității, care pot să rezulte din importurile anumitor mărfuri provenite din transformarea produselor agricole enumerate în anexa III, importul la valoarea taxei prevăzute în Tariful vamal comun al uneia sau mai multora dintre aceste mărfuri face obiectul plății unei taxe suplimentare la import, în cazul în care condițiile care decurg din articolul 5 al Acordului privind agricultura sunt îndeplinite, cu excepția cazului în care importurile nu riscă să perturbe piața comunitară sau în care efectele ar fi disproporționate față de obiectivul urmărit.(2)   Prețurile minime la import, sub nivelul cărora se poate impune o taxă suplimentară la import, sunt cele transmise de Comunitate Organizației Mondiale a Comerțului.Deoarece cantitățile minime la import trebuie să fie depășite pentru a se putea aplica o taxă suplimentară la import, acestea sunt stabilite în special pe baza importurilor în Comunitate, realizate în cursul celor trei ani anteriori anului în care efectele prejudiciabile prevăzute la alineatul (1) apar sau riscă să apară.(3)   Prețurile la import care trebuie avute în vedere pentru perceperea unei taxe suplimentare la import sunt stabilite pe baza prețurilor la import CIF ale livrării respective.(4)   Normele de aplicare ale prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută menționată la articolul 16, alineatul (2).Aceste norme se referă în special la:

(a)

mărfurile cărora li se aplică taxe suplimentare la import, în temeiul articolului 5 din Acordul privind agricultura;

(b celelalte criterii necesare la plecare, în vederea asigurării aplicării alineatului (1) în conformitate cu

) articolul 5 din Acordul privind agricultura.

Articolul 12

(1)   Plasarea produselor agricole în regimul de perfecționare activă este subordonată unui control prealabil al respectării condițiilor economice prevăzute la articolul 117 litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92. Aceste condiții sunt considerate îndeplinite în conformitate cu articolul 552 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93.În plus, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, condițiile economice menționate la articolul 117 litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 sunt considerate, de asemenea, îndeplinite pentru anumite cantități de produse de bază utilizate pentru fabricarea mărfurilor. Aceste cantități sunt determinate cu ajutorul unui bilanț stabilit de Comisie, bazat pe comparația dintre disponibilitățile financiare necesare și necesarul previzibil de restituiri și ținând cont în special de volumele previzibile pentru exportul mărfurilor în cauză, precum și de situația pe piața internă și externă a produselor de bază aferente. Acest bilanț și, prin urmare, aceste cantități sunt revizuite periodic pentru a se ține cont de evoluția factorilor economici și de reglementare.Normele de aplicare a paragrafului al doilea, care permit determinarea produselor de bază care urmează a fi plasate sub regim de perfecționare activă, controlul și planificarea cantităților acestor produse, garantează operatorilor o mai mare claritate prin publicarea prealabilă, pentru fiecare organizare comună a pieței în parte, a cantităților orientative destinate importului. O astfel de publicare se face periodic, în special în funcție de utilizarea cantităților respective. Normele de aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 16 alineatul (2).Termenul „produs de bază” utilizat în prezentul articol se referă la produsele enumerate pe coduri NC în tabelul din anexa I, inclusiv numai nota 1 privind cerealele.(2)   Cantitatea de mărfuri plasată în regim de perfecționare activă, altul decât cel prevăzut la alineatul (1) al doilea paragraf, și, în consecință, nesupusă impozitării prevăzute la articolul 4 în vederea sau ca rezultat al exportului altor mărfuri, este cea utilizată în mod efectiv pentru fabricarea acestora din urmă.

Articolul 13

(1)   Tabelul 2 din anexa II poate fi modificat în conformitate cu procedura stabilită la articolul 16 alineatul (2), în scopul adaptării lui la acordurile încheiate de Comunitate.(2)   Comisia aduce prezentului regulament sau regulamentelor adoptate în conformitate cu acesta modificările rezultate în urma schimbărilor aduse Nomenclaturii combinate.

Articolul 14

Prezentul articol se aplică tuturor schimburilor comerciale preferențiale pentru care stabilirea componentei agricole a impozitării, eventual redusă în condițiile articolului 7, nu se bazează pe conținutul real prevăzut în articolul 6 alineatul (1) litera (a) și/sau pentru care sumele de bază nu se bazează pe diferențele de prețuri menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (b).Caracteristicile produselor de bază și cantitățile produselor de bază care trebuie luate în calcul sunt cele fixate prin Regulamentul (CE) nr. 1460/96 al Comisiei din 25 iulie 1996 de stabilire a normelor detaliate de punere în aplicare a regimurilor comerciale preferențiale aplicabile anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole, în conformitate cu dispozițiile articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 3448/93 al Consiliului (10).

Eventualele modificări care trebuie aduse prezentului regulament se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 16 alineatul (2).

Articolul 15

(1)   În conformitate cu procedura menționată la articolul 16 alineatul (2), pot fi adoptate pragul sau pragurile sub nivelul cărora se fixează la zero componentele agricole stabilite în conformitate cu articolul 6 sau 7. Neaplicarea acestor componente agricole poate fi supusă, în conformitate cu aceeași procedură, unor condiții speciale pentru a se evita crearea unor curente artificiale de schimburi comerciale.(2)   În conformitate cu procedura menționată la articolul 16 alineatul (2), se poate stabili un prag sub care statele membre au posibilitatea de a nu aplica sumele acordate sau impozitate în temeiul prezentului regulament, în raport cu o anumită operațiune economică, în cazul în care soldul acestor sume este inferior pragului stabilit.

Articolul 16

(1)   Comisia este asistată de un „Comitet pentru probleme orizontale privind schimburile de produse agricole transformate care nu intră sub incidența anexei I” (denumit în continuare „comitetul”).(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.Termenul prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se fixează la o lună.(3)   Comitetul poate examina orice altă chestiune supusă spre analiză de către președinte, fie la propria inițiativă a președintelui, sau la cererea unui stat membru.

Articolul 17

Măsurile necesare pentru adaptarea prezentului regulament modificărilor aduse Regulamentului unic OCP în vederea menținerii prezentului regim se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 16 alineatul (2).

Articolul 18

În conformitate cu procedura menționată la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2658/87, se adoptă metode de analiză calitativă și cantitativă a mărfurilor, precum și alte prevederi tehnice necesare pentru a le identifica sau pentru a le determina compoziția.

Articolul 19

Statele membre comunică Comisiei informațiile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, privind importurile, exporturile și, dacă este cazul, producerea mărfurilor, pe de o parte, și măsurile administrative de aplicare adoptate, pe de altă parte. Normele detaliate de comunicare a acestor informații se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 16 alineatul (2).

Articolul 20

Regulamentul (CE) nr. 3448/93 se abrogă.Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa V.

Articolul 21

(1)   Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial a Uniunii Europene.

(2)   Aplicarea prezentului regulament caseinelor de la codul NC 3501 10 și caseinaților și altor derivați caseinici de la codul CN 3501 90 90 se amână până la o decizie ulterioară a Consiliului.Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.Adoptat la Bruxelles, 30 noiembrie 2009.

Pentru ConsiliuPreședintele

S. O. LITTORIN

CONCLUZII

În tehnologia de măcinare a grăului întreg rezultă o făină deosebită de făina albă, care este rafinată și care conține doar endosperm. Făina Integrală sau de Grâu întreg conține toate componentele bobului de grâu. Există diverse beneficii de a consuma produse din făină integrală, acestea fiind prielnice unui stil de viață sănătos. Făina integrală reduce riscul de boli cardiace prin scăderea nivelului de colesterol, a tensiunii arteriale si a vitezei de coagulare a sângelui. Produsele din făină integrală au un conținut mai scazut in calorii decat produsele din făină albă și ajută la reglarea zahărului din sânge la persoanele cu diabet zaharat. Făina integrală are în componență fibre alimentare care joacă un rol important în prevenirea cancerului, în special a cancerului de colon și a hemoroizilor.

Comparativ cu făina alba, făina integrală conține: cu 400 % mai multe vitamine ( B1, B2, B3, B5, B6, B7, B9, B12, E ) și minerale ( Fe si Zn ), cu 500 % mai multe fibre. Fibrele au mai multe beneficii pentru cei care le consumă: - au valoare calorică foarte mică; - asigură o digestie cât mai corectă curățînd tractul digestiv; - au efect pre-biotic ( asigură o floră intestinală sănătoasă ) - reduc riscul apariției cancerului. Fibrele dietetice din cerealele integrale, ca parte a unei diete echilibrate, reduc nivelul de colesterol si riscul de aparitie a bolilor de inima. Fibrele sunt esențiale pentru buna funcționare a ficatului, reduc constipația și provoacă o senzație de sațietate (ajutând la menținerea siluetei).

Tiamina, riboflavina, niacina, acidul folic din complexul de vitamine B joacă un rol important în buna funcționare a metabolismului, imbunătățind sistemul nervos.

Acidul folic ajută la formarea celulelor roșii. De asemenea, femeile aflate în primul trimestru de sarcină trebuie să consume folații adecvați, inclusiv acidul folic din alimente sau suplimente. Acest lucru protejează tubul neural, reduce riscul de apariție a malformațiilor precum spina bifidă și anencefalia. Fierul transportă oxigenul în corp. Este foarte importantă o dietă care să includa fier pentru a împiedica anemia. Combinarea consumului de alimente bogate în fier cu cele bogate în vitamina C permite o mai buna absorbție a fierului in organism. Cerealele integrale sunt surse importante de magneziu (care întarește oasele) și seleniu (cu rol antioxidant, contribuind la apărarea organismului de radicalii liberi).

Produsele integrale sunt sănătoase în primul rând datorită conținutului ridicat de fibre, vitamine și minerale. Ele conțin substanțe fitochimice, denumire generală dată componenților întâlniți în plante. În timp ce sute de substanțe fitochimice au fost identificate de cercetători, foarte multe sunt înca necunoscute iar acestea sunt benefice in diferite moduri, unele fiind antioxidanți, precum flavonoidele, carotenoizii și licopenele, protejând celulele împotriva atacurilor din exterior.

Făina din Grâu Întreg are un aport nutritiv complex: minerale (magneziu, fosfor, potasiu), fibre, aminoacizi și vitamine (gama B, vitamina E)și prezintă un raport ideal, echilibrat între elementele plastice:

proteine, glucide și lipide; Senzația de sațietate se instalează fiziologic mult mai repede în cazul consumului de pâine integrală decât în cel al pâinii albe, evitându-se astfel abuzul cantitativ; Pâinea integrală este mai bine tolerată de bolnavii diabetici, deoarece are un conținut mai redus în glucide; Stimulează tranzitul intestinal, fiind cel mai bun remediu profilactic împotrivă constipației, plus că acest produs nu expune la riscul obezității.

BIBLIOGRAFIE

www.apia.org.ro

http://eur-lex.europa.eu/

http://europa.eu/pol/agr/index_ro.htm

http://www.hsph.harvard.edu/

http://www.insse.ro/

www. lege x.ro

http://www.madr.ro/ro/

www.lege 5.ro