ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

Facultatea de MANAGEMENT ECONOMIC

Proiect de cercetare pedagogica

“Stresul la studenti “

Prof. Coordonator : Asist. univ. dr. Ramona Richiţeanu-Năstase

Student: Oprescu Elena- Larisa Grupa 141, Seria D Management, Anul II

Bucuresti, 2013

Cuprins

1. Alegerea, definirea temei de cercetare şi trecerea în revistă a literaturii de specialitate

2. Formularea obiectivului şi a ipotezelor cercetării

3. Lotul de subiecţi

4. Variabile

5. Prezentarea instrumentului folosit

6. Procedura de desfăşurare a cercetării

7. Analiza şi interpretarea rezultatelor

8. Concluzii şi discuţii

9. Limite ale cercetării şi direcţii viitoare de analiză

2

DIMENSIUNEA CERCETĂRII: STRESUL LA STUDENŢI

1. Alegerea, definirea temei de cercetare şi trecerea în revistă a literaturii de specialitate

Viaţa noastră de fiecare zi ne supune unei adevărate explozii de trăiri şi stări psihice. Deşi

capacităţile adaptative ale individului sunt deosebit de flexibile, nu totdeauna suntem pregătiţi să facem

faţă, să suportăm sau să rezolvăm cu succes astfel de situaţii fără un efort psihologic de multe ori

exagerat. Activităţile pe care le desfăşurăm ne solicită uneori până la limita epuizării, concomitent cu

reducerea progresivă a timpului necesar refacerii biologice şi psihice.

Termenul de stres apare tot mai des nu numai în publicaţiile ştiinţifice, chiar şi în vocabularul

curent într-o dublă utilizare: una se referă la situaţia stresantă - condiţii dăunătoare, agresive care

asaltează sau ameninţă organismul, presiunile, constrângerile, privaţiunile la care este supus individul;

cealaltă are în vedere starea de stres a organismului - suferinţa, uzura lui, precum şi răspunsurile

psihologice şi fiziologice ale individului la acţiunea agenţilor stresori.

Se spune că o persoană este supusă unui “stres” atunci când este vorba de o suprasolicitare sau

de o situaţie căreia greu îi poate face faţă. Se spune, de asemenea, despre un individ că este “stresat”

atunci când se simte ameninţat, frustrat, incapabil să facă faţă unor solicitări crescute: tensiune

emoţională, nelinişte, insatisfacţie.

Termenul de stres apare pentru prima dată în anul 1946, fiind introdus de americanul de origine

maghiară Hans Selye, care s-a dedicat cu pasiune studiului acestui fenomen. Cu toate reţinerile

manifestate de oamenii de ştiinţă faţă de importanţa stresului în viaţa şi activitatea oamenilor, termenul

s-a răspândit cu rapiditate în vocabularul universal şi s-a instalat dominator în grijile şi obsesiile omului

modern.

Pieron identifică stresul cu agresiunea, cu „acţiunea violentă exercitată asupra organismului de la

şocul electric până la şocul emoţional sau frustrarea acută”.

Schwab şi Pritchard au încercat să facă o „împărţire a situaţiilor psihice stresante care antrenează

manifestări emoţionale neplăcute şi declanşează conduite de evitare sau de rejecţie în comportamentul

exprimat de subiect”. Ei au propus împărţirea în trei clase:

stresul benign, privit ca o tulburare cu durată in timp de la câteva secunde la câteva ore,

stresul moderat, cu efecte ce durează de la câteva ore la câteva zile,

situaţia de stres sever care îşi repercutează efectele asupra mai multor săptămâni, luni,

ani, cum se întâmplă în cazul decesului unei persoane iubite.

3

Ultimele tipuri de situaţii stresante sunt generatoare de tulburări emoţionale intense şi

răspunzătoare de modificări comportamentale caracteristice.

Din multitudinea trăsăturilor psihice care conturează personalitatea, un loc important îl ocupă

acele particularităţi care determină comportamentul individului asupra semenilor săi. Ele au la bază

bagajul natural al calităţilor neuropsihice, modelat în mod permanent de educaţie. Există un grad extrem

de ridicat de asemănare anatomică şi funcţională între indivizi. Pentru un grup care trăieşte în aceleaşi

condiţii socio-culturale există un mare grad de asemănare în sfera trebuinţelor sociale, a experienţei, a

achiziţiilor. De aceea, specificarea anumitor diferenţe individuale va fi făcută ţinându-se seama de

modalităţile generale de răspuns la agenţii stresanţi care dau naştere conflictului, senzaţiei de frustrare

sau ameninţării.

Pentru a putea sesiza care sunt modalităţile de adaptare ale unui individ în diverse situaţii, trebuie

cunoscute mai întâi nu numai condiţiile stresante, dar şi resursele individuale, gradul de autocontrol, de

competenţă.

Trăsăturile stabile ale personalităţii se concretizează în anumite stiluri adaptative. Un grad ridicat

de autocontrol determină o adaptare adecvată varietăţii situaţiilor. Spre exemplu, unii oameni sunt

dominaţi de anumite dispoziţii agresive, alţii de tendinţe defensive. Cercetarea corelaţiilor dintre

diferitele trăsături de personalitate şi conduită în condiţii de stres au pus în evidenţă anumite modalităţi

adaptative caracteristice anumitor tipuri de personalitate. Într-o situaţie stresantă, persoana de gen

masculin este preocupată de lucrurile concrete din lumea reală, este orientat către sarcină, este integrat

în acţiuni directe, practice, este deschis, activ. Este sociabil şi se adaptează mai uşor la situaţia stresantă,

în timp ce persoana de gen feminin, fiind într-o luptă continuă cu sine, preocupată de probleme

intelectuale, este mai vulnerabilă la ameninţare şi eşec, este îngrijorată, intră în stare de tensiune, de

anxietate, tinde să se retragă, să se resemneze.

Flexibilitatea şi rigiditatea sunt alte trăsături de personalitate avute în vedere în situaţiile de stres.

Personalităţile flexibile sunt orientate către realitatea socială şi se află în strânsă legătură cu dinamica

modificărilor. Personalităţile rigide, dimpotrivă, sunt orientate spre ele însele, încrezătoare prea mult în

forţele proprii, nu ţin seama de presiunea celorlalţi, de aceea, rigidul este foarte puţin sensibil la

schimbări, nu acceptă situaţiile neprevăzute.

Situaţiile stresante inevitabile pot determina numeroase trăsături de comportament, ajungându-se

la situaţii de natură patologică. Astfel, persoana în cauză, adoptă cu uşurinţă un comportament impulsiv,

devine uşor dependent de alcool, tutun, narcotice, căzând în crize emoţionale marcate de vulnerabilitatea

accentuată.

4

Individul îşi formează o anumită părere, un anumit sistem de credinţe cu privire la ambianţe, la

ceilalţi oameni, la atitudinea lor faţă de el; încă din copilărie se structurează prin educaţie şi prin

diversele situaţii cu care a avut de-a face, o atitudine de încredere sau neîncredere faţă de ceilalţi.

Cercetările arată că există persoane care consideră că ceilalţi oameni sunt periculoşi, nesinceri, ceea ce le

determină atitudinea lor de neîncredere, pesimism, tendinţa de izolare. În faţa unui astfel de mediu el se

simte vulnerabil, ameninţat, incapabil de a face faţă unor dificultăţi, chiar dacă- obiectiv- are

posibilitatea de a le preîntâmpina.

Alţi indicatori se referă la efectele cognitive care sunt rezultatul acţiunii funcţiilor cognitive

(percepţii, memorie, gândire).

Deteriorarea performanţelor la probele psihologice care se adresează activităţii cognitive este

foarte frecvent întâlnită în stare de stres. Astfel, numeroşi autori semnalează ameliorări semnificative ale

răspunsurilor efectuate în situaţii stresante. Ţinându-se seama de toţi factorii care intră în joc (natura

sarcinii, intensitatea stresului) s-a dovedit că unii indivizi lucrează mai bine în condiţii de tensiune

psihică crescută, alţii- dimpotrivă. Însă, în situaţiile tipic stresante când subiectul nu este pregătit să

răspundă adecvat sarcinilor, apar efectele cognitive cel mai des întâlnite şi concretizate prin: lipsă de

concentrare, incapacitatea de a lua decizii, inhibiţie, blocaj mental.

Alături de efectele cognitive, apar şi efectele fiziologice constând în hiperglicemie,

hipertranspiraţie, valuri de căldură sau friguri, insomnii sau privaţiunea de somn.

Privaţiunea de somn ocupă un loc particular în categoria agenţilor stresori, deoarece intervine

atât în situaţiile excepţionale, dar şi în cele normale cum ar fi perioada de pregătire a unor examene,

concursuri, muncă suplimentară. Efectul stresant al privaţiunii de somn este rareori unic, în numeroase

cazuri el se adaugă acţiunii altor agenţi stresori de ordin psihologic sau fiziologic.

Stresul mai poate influenţa şi capacitatea de muncă prin lipsa de concentrare, conflict la locul de

muncă, productivitate scăzută, insatisfacţie, frecvente accidente profesionale.

Însă se poate transforma stresul negativ în stres pozitiv. Felul în care sunt privite situaţiile de

confruntare zilnice, comportamentele adoptate spre a face faţă stresului şi impunerea unei atitudini

pozitive în asemenea contexte, toate acestea determină debarasarea de obiceiul de a fi stresaţi.

Modele şi teorii ale stresului

Principalele modele explicative care au făcut carieră pe plan stiinţific în descrierea proceselor

implicate în stres sunt:

Modelul explicativ şi Teoria răspunsului

Teoria răspunsului la stimul atribuită în special endocrinologului H. Selye, pleacă de la

conceptul de adaptare şi în special de la ideile lui Claude Bernard, care afirmă că secretul

5

independenţei organismului în raport cu mediul constă în menţinerea constantă a condiţiilor interne -

proces denumit homeostază.

Modelul cauzal şi teoria stimulilor

R. Holmes şi T. Rahe, doi cercetători ai marinei americane, consideră că stresul este o

caracteristică a mediului. Conform teoriei stimulilor organismul are o capacitate înnăscută, un fel de

coeficient de toleranţă de a face faţă unor factori potenţial dăunători din mediu.

Modelul interacţional şi teoria tranzacţională

Teoria cognitivă a interacţiunii individ-mediu (R.S. Lazarus, J.E. McGrath, French,

Cobb) defineşte stresul ca fiind un dezechilibru intens, perceput de către subiect, dintre cerinţele

impuse organismului şi capacitatea sa de răspuns. În urma conceptualizării acestei teorii s-a lansat

termenul de coping pentru a explica dinamica interacţiunii dintre agenţii stresori şi individ şi anume

modalităţi prin care individul reuşeşte să se adapteze.

Principalele circumstanţe de apariţie a stresului psihic prin interacţiunea agenţilor stresori cu particularităţile psiho-fizice ale subiectului:

După S.B. Selles, acestea sunt următoarele: circumstanţe care surprind individul nepregătit

pentru a le face faţă, miza fiind foarte mare, un răspuns favorabil având consecinţe importante pentru

individ, eşecul in schimb având un efect nociv, accentuând şi mai mult stresul psihic şi gradul de

angajare al individului.

În viziunea lui Kaplan şi French care au elaborat teoria cognitivă a stresului psihic, „la baza

stresului psihic există o neconcordanţă între resursele, abilităţile, capacităţile individului, ale

subiectului şi cerinţele, necesităţile impuse acestuia”.

R.S. Lazarus se referă la „caracterul subiectiv al perceperii de către individ a unor solicitări,

evaluate de el ca depăşindu-şi posibilităţile”, deci stresul apare când există un dezechilibru între

solicitările obiective ale organismului şi posibilităţile pe care subiectul consideră că le are spre a le face

faţă.

J.E. McGrath introduce în rândul situaţiilor stresante pe lângă cele de suprasolicitare, pe cele de

subsolicitare. Subsolicitarea stresează pe individ. Stresul de subsolicitare generează deprivare senzorială

cu monotonie, lipsă de informaţie sau lipsă de activitate cu izolare profesională. O formă mai subtilă dar

mult mai nocivă o constituie situaţiile de subsolicitare emoţională prin insatisfacerea unor cerinţe sociale

cum ar fi nevoia de autoafirmare.

6

Alţi agenţi stresanţi amintiţi de autor sunt agenţii psihici care asigură raportarea situaţiei la

posibilităţile actuale sau viitoare ale individului. Acest proces are un ecou afectiv, ceea ce face ca agenţii

să fie studiaţi în cadrul domeniului clinic.

2. Formularea obiectivului şi a ipotezelor cercetării

Obiectivul prezentei cercetări a constat în investigarea stresului indus de calitatea de student.

M-a interesat astfel să aflu în ce măsură stresul la studenţi diferă de o serie de variabile precum

genul,facultatea (de stat, privată), anul de studiu.

Ipoteza generală

Există o influenţă a variabilelor gen, tipul de facultate/învăţământ (de stat, particulară), anul de

studiu asupra stresului indus studenţilor.

Ipoteza specifică 1

Există diferenţe în funcţie de gen în ceea ce priveşte nivelul de stres al studenţilor.

Ipoteza specifică 2

Nivelul de stres al studenţilor din învăţământul de stat va fi mai ridicat decât al studenţilor din

învăţământul privat.

Ipoteza specifică 3

Studenţii din anul III au un nivel al stresului mai mare faţă de studenţii din anii I şi II.

3. Lotul de subiecţi

Eşantionarea a fost pseudo-aleatoare (haphazard sau de convenienţă) pentru că au fost utilizaţi

subiecţii „disponibili” din populaţia de studenţi, Iaşi.

Lotul de studenţi a cuprins un număr de 50 de studenţi dintre care 25 de la facultate de stat, 25 de

la facultate privată. În ceea ce priveşte genul subiecţilor, 23 sunt de gen masculin, iar 27 de gen feminin.

Pentru evidenţierea diferenţelor existente în ceea ce priveşte nivelul de stres perceput la studenţi

din ani diferiţi de studiu, chestionarele au fost aplicate, după cum urmează: anul I – 17 studenţi, anul II –

16 studenţi, anul III – 17 studenţi.

4. Variabile

Variabila dependentă:

7

Stresul perceput

Variabilele independente:

Genul subiecţilor (masculin, feminin);

Tipul de învăţământ (de stat, privat);

Anul de studiu (anul I, anul II, anul III).

5. Prezentarea instrumentului folosit

Pentru măsurarea stresului perceput de studenţi s-a folosit metoda chestionarului, instrumentul de

lucru (chestionarul) fiind realizat de către mine.

Chestionarul are un număr de 10 itemi, care constau în afirmaţii la adresa cărora respondenţii sunt

rugaţi să indice gradul de acord sau dezacord (pe o scală în 5 trepte), distribuiţi astfel: dimensiunea de

epuizare emoţională are 4, de personalizarea are 4, ineficienţa are 2.

Din totalul de 10 itemi, 2 sunt inversaţi: itemii 3 şi 9. Aceştia se scorează invers (valoarea 1

aleasă de subiect va fi considerată 5, 2 - 4, 3 - 3, 4 - 2, 5 - 1).

Exemplu de item:

Mă simt epuizat emoţional după ce mă întorc de la facultate :

1 2 3 4 5

în foarte în mică în masură în mare în foarte mică masură masură medie masură mare masură

Exemplu de item inversat:

Mă simt în formă după o zi solicitantă la facultate.

1 2 3 4 5

în foarte în mică în masură în mare în foarte mică masură masură medie masură mare masură

Măsurarea se face pe o scală de la 1 la 5, unde:

„1 = în foarte mică măsură”

„2 = în mică măsură”

„3 = în măsură medie”

„4 = în mare măsură”

„5 = în foarte mare măsură”

8

6. Procedura de desfăşurare a cercetării

Cercetarea s-a desfăşurat prin aplicarea de chestionare studenţilor din anul I, II, III, de la facultăţi

de stat şi particulare. Studenţii de la facultatea de stat au fost selectaţi de la ASE Bucuresti, Politehnica

si Universitatea Bucuresti. Cei de la facultatea particulară au fost de la Universitatea Romano-

Americana, Univ. Spiru Haret, Bucuresti.

7. Analiza şi interpretarea rezultatelor

Ipoteza nr. 1 susţine că: Există diferenţe în funcţie de gen în ceea ce priveşte nivelul de stres al

studenţilor.

Pentru testarea acestei ipoteze s-a aplicat Testul T pentru două eşantioane independente

Variabila independentă a fost considerată „ gen”- cu două nivele: masculin şi feminin şi variabila

dependentă „stresul perceput”.

Group Statistics

23 25,1304 3,9463 ,8229

27 29,5185 6,0661 1,1674

GENmasculin

feminin

STRESPERN Mean Std. Deviation

Std. ErrorMean

Independent Samples Test

5,886 ,019 -2,972 48 ,005 -4,3881 1,4763 -7,3564 -1,4197

-3,072 45,097 ,004 -4,3881 1,4283 -7,2646 -1,5116

Equal variancesassumed

Equal variancesnot assumed

STRESPERF Sig.

Levene's Test forEquality of Variances

t df Sig. (2-tailed)Mean

DifferenceStd. ErrorDifference Lower Upper

95% ConfidenceInterval of the

Difference

t-test for Equality of Means

Prezentarea rezultatelor

În scopul verificării dacă stresul perceput la studenţi diferă în funcţie de genul acestora am

aplicat testul T pentru eşantioane independente. Conform rezultatelor obţinute există diferenţe

9

semnificative în funcţie de gen în ceea ce priveşte stresul perceput la studenţi [ t (48) = 2,97, p< 0,05].

Astfel studenţi de gen feminin prezintă un nivel mai ridicat al stresului perceput faţă de studenţii de gen

masculin.

Ipoteza formulată a fost astfel confirmată.

Ipoteza nr. 2 susţine că: Nivelul de stres al studenţilor din învăţământul de stat va fi mai ridicat decât al

studenţilor din învăţământul privat.

Pentru testarea acestei ipoteze s-a aplicat Testul T pentru două eşantioane independente.

Variabila independentă a fost considerată „ tipul de învăţământ”- cu două nivele: de stat şi

particular şi variabila dependentă „stresul perceput”.

Group Statistics

25 28,0400 6,2215 1,2443

25 26,9600 4,9790 ,9958

TIPINVde stat

particular

STRESPERN Mean Std. Deviation

Std. ErrorMean

Independent Samples Test

,519 ,475 ,678 48 ,501 1,0800 1,5937 -2,1243 4,2843

,678 45,800 ,501 1,0800 1,5937 -2,1283 4,2883

Equal variancesassumed

Equal variancesnot assumed

STRESPERF Sig.

Levene's Test forEquality of Variances

t df Sig. (2-tailed)Mean

DifferenceStd. ErrorDifference Lower Upper

95% ConfidenceInterval of the

Difference

t-test for Equality of Means

În scopul verificării dacă stresul perceput la studenţi diferă în funcţie de tipul de învăţământ am

aplicat testul t pentru eşantioane independente, p > 0,05 ceea ce înseamnă că datele sunt nesemnificative

din punct de vedere statistic.

Ipoteza formulată este infirmată.

Ipoteza nr. 3 susţine că: Studenţii din anul III au un nivel al stresului mai mare faţă de studenţii

din anii I şi II.

Pentru testarea acestei ipoteze s-a aplicat One – Way ANOVA

Variabila independentă a fost considerată anul de studiu cu trei nivele – anul I, II, III şi variabila

dependentă „stresul perceput”.

10

ANOVA

STRESPER

70,618 2 35,309 1,131 ,331

1467,882 47 31,232

1538,500 49

Between Groups

Within Groups

Total

Sum ofSquares df Mean Square F Sig.

Multiple Comparisons

Dependent Variable: STRESPER

Bonferroni

-1,4412 1,9466 1,000 -6,2739 3,3916

-2,8824 1,9168 ,418 -7,6413 1,8766

1,4412 1,9466 1,000 -3,3916 6,2739

-1,4412 1,9466 1,000 -6,2739 3,3916

2,8824 1,9168 ,418 -1,8766 7,6413

1,4412 1,9466 1,000 -3,3916 6,2739

(J) ANSTUDIUanul2

anul3

anul1

anul3

anul1

anul2

(I) ANSTUDIUanul1

anul2

anul3

MeanDifference

(I-J) Std. Error Sig. Lower Bound Upper Bound

95% Confidence Interval

În scopul verificării dacă stresul perceput la studenţi diferă în funcţie de anul de studiu am aplicat

One – Way ANOVA, p > 0,05 ceea ce înseamnă că datele sunt nesemnificative din punct de vedere

statistic.

Ipoteza formulată este infirmată.

8. Concluzii şi discuţii

Stresul este perceput ca boală a secolului şi de aceea este interesant a se efectua cercetări care să

constate în ce măsură pot anumiţi factori influenţa nivelul stresului. În acest sens factorii avuţi în vedere,

cum ar fi genul, tipul de învăţământ şi anul de studiu au generat formularea unor concluzii care nu pot

totuşi a fi considerate pertinente, având în vedere dimensiunea la care s-a desfăşurat cercetarea.

În urma cercetării efectuate s- a constatat că variabila gen influenţează variabila stres perceput, în

sensul că persoanele de gen feminin manifestă un nivel mai ridicat al stresului comparativ cu cele de gen

masculin. De altfel, în literatura de specialitate se susţine faptul că persoanele de gen feminin prin

structura personalităţii pe care o prezintă sunt mai predispuse la receptarea factorilor de stres cu mai

multă uşurinţă faţă de cele de gen masculin.

Se poate spune că variabila „gen” influenţează variabila „ stresul perceput”. Persoanele de gen

feminin, studentele au preferinţă pentru sarcini simple, uşoare, bine definite, pentru situaţii structurate,

11

în care regulile sau normele au un rol important, nu implică riscuri, preferinţă pentru stabilitate şi o

încredere mică în forţele proprii, în valoare proprie şi în capacitatea de a face faţă situaţiilor dificile,

provocatoare sau stresante. Siguranţa are o valoare deosebită pentru studente iar opusul acesteia le

provoacă teamă, disconfort şi de aceea manifestă o toleranţă scăzută la stres.

Cu toate că tendinţa generală ar fi aceea de a crede că studenţii din facultăţile de stat sunt mult

suprasolicitaţi şi depăşiţi uneori de situaţie ceea ce ar induce stare de stres faţă de cei din facultăţile

private, cercetarea efectuată nu confirmă acest lucru.

Având în vedere faptul că studenţii din anul III au de elaborat lucrarea de licenţa, de susţinut

examene s-ar putea considera că apare supraîncărcarea în sarcină ceea ce ar putea genera o toleranţă

scăzută la frustrare, implicit un nivel ridicat al stresului, dar acest lucru nu se confirmă şi prin cercetarea

efectuată.

Concluzionând putem afirma că doar variabila gen influenţează stresul perceput la studenţi, în

sensul precizat anterior, iar variabilele tipul de învăţământ şi anul de studiu nu influenţează nivelul de

stres al studenţilor.

9. Limite ale cercetării şi direcţii viitoare de analiză

Ca o primă limită a cercetării putem defini numărul redus de subiecţi. De asemenea trebuie să

mai avem în vedere şi aspectele referitoare la: baza teoretică, experienţă, perioadă de documentate,

efectuarea pretestării, corectarea erorilor care apar în această fază, timpul avut la dispoziţie pentru

realizarea cercetării, toate acestea constituindu-se în puncte slabe ale cercetării realizate.

De fapt nu putem considera că ceea ce am realizat noi este o cercetare propriu –zisă, ci se

constituie mai bine zis ca cercetare-exerciţiu.

Direcţiile viitoare ale cercetării ar putea să includă o extrapolare a dimensiunii cercetate şi la

cadrele didactice sau alte categorii profesionale. De asemenea pot fi luate în considerare şi alte variabile,

cum ar fi: mediul de provenienţă, vârsta, student – salariat, etc.

12