proiect chimie- 6 iunie 2012 -

• proteinele• aminoacizii

temele

prezentării

• generalităţi• etimologie• tipuri• proprietăţi fizico-chimice• proprietăţi chimice• rol

1. PROTEINELE

generalităţiProteinele sunt substanţe organice macromoleculare formate din lanţuri simple sau complexe de aminoacizi; ele sunt prezente în celulele tuturor organismelor vii în proporţie de peste 50% din greutatea uscată.

etimologie

Prima menţionare a cuvântului proteină a fost făcută de către Jakob Berzelius, descoperitorul acestora, în scrisoarea sa către Gerhardus Johannes Mulder din 10 iulie 1838, scrisoare în care menţionează:

Numele de proteină pe care îl propun pentru denumirea compusului organic rezultat prin oxidarea fibrinei sau albuminei, l-am derivat din grecescul πρωτειος (proteios) deoarece pare a fi substanţa primitivă sau principală din nutriţia animalelor.

tipuri

• holoproteine, cu următoarele clase de proteine: proteine globulare şi proteine fibrilare

• heteroproteine, proteine complexe, constituite dintr-o parte proteică şi o parte prostetică: glicoproteine, lipoproteine, nucleoproteine

În funcţie de compoziţia lor chimică, ele pot fi

clasificate în:

•masă moleculară

Datorită formării aproape în exclusivitate din aminoacizi, putem considera proteinele ca fiind de fapt nişte polipeptide, cu masă moleculară foarte mare, între 10.000 şi 60.000.000.

•solubilitatea proteinelor

Proteinele sunt substanţe solide, macromoleculare, solubile în general în apă şi insolubile în solvenţi organici nepolari.

•caracterul amfoter

 Proteinele, la fel ca şi aminoacizii, sunt substanţe amfotere şi formează în soluţii apoase amfioni.

proprietăţi fizico chimice

Proprietăţi

chimice

• Datorită grupărilor carboxil şi amino libere ele dau aceleaşi reacţii ca şi aminoacizii.

• Caracterul amfoter este responsabil de formarea de săruri atât cu bazele cât şi cu acizii.

• Legătura peptidică este responsabilă de formarea de combinaţii complexe denumite chelaţi.

• Prezenţa diferiţilor radicali alchilici, sau arilici determină formarea unor derivaţi ai substanţelor proteice (derivaţii halogenaţi şi nitrici sunt cei mai importanţi).

rol

Datorită compoziţiei, fiind formate exclusiv din aminoacizi, se întâlnesc alături de alţi compuşi importanţi de tipul polizaharidelor, lipidelor şi acizilor nucleici începând cu structura virusurilor, a organismelor procariote, eucariote şi terminând cu omul. Practic, nu se concepe viaţă fără proteine.

Proteinele ingerate sunt supuse acţiunii acidului clorhidric din stomac şi acţiunii enzimelor numite proteaze, proces în urma căruia lanţurile proteice sunt scindate (denaturate). Ingestia aminoacizilor esenţiali este foarte importantă pentru sănătatea organismului, deoarece fără aceşti aminoacizi nu se poate desfăşura sinteza proteinelor necesare organismului.

2. AMINOACIZII

• Generalităţi

• Nomenclatură

• Tipuri

• Proprietăţi fizice

• Proprietăţi chimice

• Utilizarea aminoacizilor

generalităţi .

• Aminoacizii sunt compuşi cu funcţiune mixtă (compuşi care au grupe funcţionale

diferite în molecula lor) şi care conţin grupările -NH2 şi -COOH.

• Formula generală a aminoacizilor este:

Nomenclatură .

Aminoacizii se denumesc folosind cuvântul „acid“, urmat de „amino“ şi numele acidului corespunzător. Prin prefixele „di“, „tri“ etc., se arată numărul de grupe amino şi carboxil, iar poziţia relativă a două grupe

funcţionale se precizează cu literele greceşti „α“, „β“, „γ“, „δ“, „ε“.

Ex. acidul α amino-propanoic:

tipuri .

DUPĂ NUMĂRUL GRUPELOR CARBOXIL ŞI AMINO :

•AMINOACIZI MONOAMINICI ŞI MONOCARBOXILICI

•AMINOACIZI MONOAMINICI ŞI DICARBOXILICI

•AMINOACIZI DIAMINICI ŞI MONOCARBIXILICI

DUPĂ ALTE GRUPĂRI INCLUSE :

•AMINOACIZI HIDROXILAŢI

•AMINOACIZI TIOLICI

proprietăţi fizice

• Aminoacizii sunt substanţe solide, cristalizate, solubile în apă (cu excepţia cisteinei, cistinei şi treoninei). Au punct de topire şi fierbere relativ ridicate, peste 200°C.

• Cu excepţia glicocolului, atomul de carbon α din structura aminoacizilor

este asimetric.

proprietăţi chimice .

Proprietăţile chimice ale aminoacizilor sunt

determinate in primul rând de existenţa grupelor funcţionale

din moleculă. Având concomitent o grupă -COOH şi o grupă -NH2, molecula de

amino-acid are atât caracter acid, cât şi caracter bazic,

adică poate forma săruri atât cu acizii, cât şi cu bazele.

Aminoacizii sunt deci amfoteri.

utilizarea

aminoacizilor

Aminoacizii se folosesc în medicină pentru prepararea unor medicamente şi pentru alimentaţia artificială în anumite îmbolnăviri ale sistemului digestiv, în caz de intervenţii chirurgicale etc. Se folosesc în alimentaţie, pentru suplimentarea unor produse deficitare în aminoacizi esenţiali, pentru accentuarea aromelor, pentru prepararea supelor concentrate, a alimentelor pentru copii, alimentaţia dietetică pentru cosmonauţi, ca antioxidanţi la prepararea conservelor şi băuturilor.

Dintre cei 20 de aminoacizi uzuali,

organismul uman şi al vertebratelor

superioare poate sintetiza un număr

limitat, restul trebuie să fie

furnizaţi zilnic prin hrană şi se numesc

aminoacizi esenţiali.

Dicţionar de biologie -Teofil Crăciun, Leonora Crăciun

Chimie organica – Mihai Zapan, Edith Beral

Arborele Lumii

Microsoft Encarta 2000 Encyclopedia

WIKIPEDIA.ORG

bibliografie .

SFÂRŞIT