PROIECT 3. - discipline.elcom.pub.rodiscipline.elcom.pub.ro/Proiect3/4 configurare interfete...

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI FACULTATEA ELECTRONICA,TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI

PROIECT 3.

Adrese IP. Configurarea interfetelor. Accesarea unui terminal la distanta-telnet. Dezvoltarea unei scheme de adresare de clasa C pentru

o retea ce subretele

ADRESE IP

Adresa IP reprezinta un identificator al unui calculator sau dispozitiv dintr-o retea TCP/IP. Retelele care utilizeaza suita de protocoale TCP/IP routeaza mesajele (pachetele) pe baza adresei IP de destinatie. La ora actuala se utilizeaza concomitent 2 tipuri de adrese IP (Internet Protocol): IP ver. 4 (IPv4) si IP ver. 6 (IPv6). IPv4 a fost lansat initial la data de 1 ianuarie 1983 si este inca versiunea cea mai utilizata. Adresele IPv4 reprezinta numere de 32-biti exprimate sub forma a 4 octeti in notatia zecimala cu punct ("dotted decimal" notation) (de exemplu, 192.0.32.67). Lansarea protocolului IPv6 a inceput in 1999. Adresele IPv6 sunt numere de 128-biti si sunt in mod conventional exprimate cu ajutorul unor numere hexazecimale (de exemplu, 1080:0:0:0:8:800:200C:417A).

Adrese Ipv4 X.X.X.X Fiecare dintre cele 4 campuri este de 8 biti (1 octet), deci poate lua valori cuprinse intre 0 si 255.

Valoarea 0 corespunde tuturor biţilor 0 00000000

iar valoarea 255 tuturor biţilor 1 11111111

fiecare bit corespunzând unei puteri ale lui 2 27 26 25 24 23 22 21 20

128 + 64 + 32 + 16 + 8 + 4 + 2 + 1 = 255

Exemplu de adresa IP: Notatia zecimala cu punct: 1.2.3.4 �

Notatia binara cu punct: 00000001.00000010.00000011.00000100 Alt exemplu: Zecimal cu punct: 128.213.1.1 (cs.rpi.edu) �

Binar: 10000000.11010101.00000001.00000001 Fiecare adresa IP este formata din doua (2) parti:

o ID – ul de Retea o ID – ul de Gazda

Separarea intre cele doua parti se face cu ajutorul mastii de subretea (Subnet Mask), care este tot o adresa pe 32 biti si:

- portiunea care cuprinde valorile de 1 ale bitilor din masca de subretea, corespunde ID-ului de Retea

- portiunea care cuprinde valorile de 0 ale bitilor din masca de subretea, corespunde ID-ului de Gazda

Astfel, o adresa IP: 68.130.15.113 cu masca de subretea : 255. 0. 0. 0

ID Retea ID Gazda

Alocarea domeniilor de adrese (ID-uri de Retea) se face de catre o autoritate globala - The Internet Assigned Numbers Authority (IANA)

http://www.iana.org/assignments/ipv4-address-space

Alocarea adreselor de Gazda (ID-uri de Gazda) se face de catre administratorul retelei respectivei organizatii.

Ambele tipuri de adrese IPv4 si IPv6 sunt alocate prin delegare. Utilizatorilor le sunt alocate adrese IP de catre furnizorii de servicii Internet (ISPInternet service provider). ISP-urile la randul lor obtin adrese IP alocate de la Registrul Local Internet (LIR) sau de la National Internet registry (NIR). Pentru Romania acesta este: RNC (http://www.rnc.ro) , care face înregistrarea domeniilor .ro: http://www.rotld.ro Rolul IANA consta in alocarea de adrese IP catre LIR, din domeniile de adrese nealocate, in functie de necesitatile acestora. Adresele din clasele A, B, C pot fi alocate furnizorilor de servicii Internet (cu excepţia domeniilor de adrese locale despre care se va vorbi mai jos şi a adreselor rezervate), alocarea fiind unică �� orice domeniu de adrese alocate pentru reţele conectate la Internet este unic. Schema de adresare clasică (bazată pe clase ) IP v4

In functie de dimensiunea retelelor, adresele IP s-au impartit in 5 clase, dupa cum urmeaza:

Numai adresele din clasele A, B si C pot fi folosite ca adrese IP ce se aloca gazdelor, respectiv reţelelor pe Internet!

Diferentele intre clase se refera la partile din adresa care specifica reteaua si hostul si sint prezentate in tabelul de mai jos. Cimpul netmask contine biti 1 in partea de retea (net) si 0 in partea de host. clasa primul octet primii biti retea host netmask hosturi A 1 - 126 0 p q.r.s 255.0.0.0 16777214 B 128 - 191 10 p.q r.s 255.255.0.0 65534 C 192 - 223 110 p.q.r s 255.255.255.0 254 Acest tip de adresare (adresare classful) presupune ca in functie de octetul p se determina automat netmaskul, ca in tabel, deci acesta nu trebuie specificat explicit. Netmaskul se poate scrie si in varianta /n, unde n este lungimea in biti a partii de retea (biti “1” in masca). De exemplu reteaua 127.0.0.0 cu netmask 255.0.0.0 se poate scrie 127.0.0.0/8.

In fiecare retea 2 adrese sint rezervate: atunci cind toti bitii partii de host sint 0 avem adresa retelei, iar cind sint 1 avem adresa de broadcast. De exemplu, pentru 127.0.0.0/8, adresa retelei este (evident) 127.0.0.0 iar adresa de broadcast este 127.255.255.255 CIDR (Classless Inter-Domain Routing) – RFC 1518,1519 Problema principala a adresarii bazate pe clase: Clasele A si B sint mult prea mari, clasa C e prea mica pentru unele institutii si prea mare pentru altele. Spatiul de adrese IP este limitat si acest tip de adresare risipeste cea mai mare parte a adreselor, intrucit retelele de clasa A si B au teoretic milioane sau zeci de mii de hosturi si practic doar o fractiune din acest numar se folosesc in cadrul unei singure retele. O retea IP poate teoretic sa fie realizata din sute/mii de PC-uri (hosturi) conectate prin switchuri, dar acest lucru nu este de dorit nici din punct de vedere administrativ, nici ca performanta (chiar daca se folosesc switchuri, broadcasturile trec prin switchuri si la cresterea numarului de PC-uri creste foarte mult numarul de broadcasturi, ajungind sa « sufoce » traficul util). De aceea, se doreste realizarea fizica a cit mai multe retele avind un numar relativ mic (zeci) de hosturi. Solutie: se renunta la clasa (adresarea classless). Se elimina masca implicita cu specificarea explicita a mastii alaturi de adresa; protocoalele de rutare trebuie sa stie acest lucru. Protocoalele concepute in epoca dinaintea CIDR (de exemplu RIP) nu mai pot fi folosite, si sint inlocuite cu altele mai noi (de exemplu RIP v2). Variante: 1) Subnetting: se creaza subretele prin impartirea unei retele de clasa A,B,C in 2,4,8,16,etc (puteri ale lui 2) retele mai mici; aceasta impartire poate fi interna in cadrul institutiei respective, adica subretelele nu sint vazute din exterior, deci se optimizeaza adresarea si rutarea interna fara a creste numarul rutelor din Internet. O institutie care primeste o retea de clasa A (16 milioane de hosturi) poate crea prin subnetting foarte multe subretele cu un numar mic de hosturi, si totusi sa apara in internet ca detinind o singura retea de clasa A, deci o singura intrare in tabela de rutare. Exemplu: din reteaua clasa C (de 256 hosturi) 193.226.145.0 facem 4 retele de cite 64 hosturi: Masca initiala (lg=24b): 11111111.11111111.11111111.00000000 = 255.255.255.0 Masca finala: (lg=26b): 11111111.11111111.11111111.11000000 = 255.255.255.192 Retelele obtinute sint: Retea hosturi broadcast 00000000 = 0 193.226.145.0/26 193.226.145.1 - 193.226.145.62 63 01000000 = 64 193.226.145.64/26 193.226.145.65 - 193.226.145.126 127 10000000 = 128 193.226.145.128/26 193.226.145.129 - 193.226.145.190 191 11000000 = 192 193.226.145.192/26 193.226.145.193 - 193.226.145.254 255 Subretelele astfel create se pot diviza in continuare in retele mai mici si procesul poate continua. Atunci cind o retea este subdivizata in diverse retele cu masti de lungime diferita se numeste ca folosim conceptul de VLSM (Variable Length Subnet Mask). 2) Supernetting : se combina 2, 4, 8 etc retele mai mici intr-o retea mai mare, pentru a publica in tabela de rutare a ruterului care face conexiunea la internet o singura ruta in locul celor 2,4,8 etc. Aceasta practica permite ca, desi dezvoltarea internetului este explozia si in permanenta se instaleaza noi retele, tabela de rutare publica isi pastreaza dimensiuni rezonabile. Exemplu: se aloca 2 adrese de clasa C (consecutive) pentru o institutie ce necesita 512 hosturi. In loc de doua retele cu netmask /24 se va considera o singura retea /23: Ex: fie retelele de clasa C: 193.226.144.0, 193.226.145.0 (implicit /24) netmask original/24 = 11111111.11111111.11111111.00000000

193.226.144.0 = 11000001.11100010.10010000.00000000 193.226.145.0 = 11000001.11100010.10010001.00000000 noul netmask/23 = 11111111.11111111.11111110.00000000 Bitul 23 devine bit de host, nu de net, astfel se dubleaza numarul de hosturi disponibile. Reteaua se va numi 193.226.144.0/23 hosturile intre 193.226.144.1 – 193.226.145.254 broadcast 193.226.145.255

Astfel, institutia va publica o singura retea si nu 2 in tabela de rutare externa.

Configurarea adreselor IP pe interfete

Moduri de operare Ruterul are mai multe moduri implicite, in fiecare putind primi alte comenzi. Vom folosi in cele ce urmeaza 4 moduri uzuale. Utilizatorul determina usor modul curent pe baza promptului. 1.modul “exec” : este modul implicit, dupa incarcarea sistemului de operare. In acest mod nu se pot da decit comenzi limitate. 2. modul “priviledged exec”: in acest mod se pot de obicei vizualiza diverse informatii, copia fisieresi seta optiuni. Accesul la acest mod este de obicei limitat cu parola. 3.modul de configurare permite configurarea unor parametri globali cum ar fi protocoalele de rutare, etc. 4.modul de configurare a interfetelor: pentru configurarea fiecarei interfete in parte (configurare locala) se intra in acest mod.

Comenzi generale

Citeva comenzi uzuale pentru modul priviledged exec (2) sint date in tabelul de mai jos. Toate comenzile pot fi prescurtate la numarul minim de litere care nu produc ambiguitate. De exemplu prima comanda din tabel se poate prescurta sh run.

Modul: Prompt: Se intra cu comanda:

(1)exec Router$

(2)priviledge exec Router# enable

(3)configurare Router(config)# configure terminal

(4)configurare interfata Router(config-if)# interface nume-interfata

Din modurile (4) si (3) se iese in modul precedent folosind comanda exit. Secventa CTRL-Z iese direct in modul (2).

Comanda Descriere show running-config listeaza toate comenzile date pina acum, care

formeaza fisierul de configurare curent show version afiseaza versiunea sistemului de operare IOS copy running-config startup-config copiaza fisierul de configurare curent (RAM) in

FLASH. Fisierul din FLASH este memorat si la intreruperea alimentarii

erase startup-config urmat de reload Sterge fisierul de configurare din FLASH astfel ca la urmatoarea repornire ruterul sa fie complet

neconfigurat, apoi reseteaza ruterul. show interface XXX Afiseaza parametrii unei interfete

Citeva comenzi pentru modul de configurare (3): Comanda Descriere ? listeaza comenzile disponibile hostname XXX seteaza numele ruterului ca fiind XXX ip classless permite folosirea adresarii classless (implicit la

variantele recente de IOS) ip subnet-zero permite folosirea primului subnet dintr-un net line vty 0 N configurarea accesului telnet (N sesiuni

simultane)

Comenzi pentru configurarea adreselor pe interfete Se intra in modul (2) si apoi (3) astfel: enable configure terminal Interface modul/port ip address adresa masca no shutdown Exemplu: ena conf t int f0/0 ip addr 192.168.1.1 255.255.255.0 no shut exit

Interfetele folosite vor fi FastEthernet, Ethernet, Serial si Loopback.Implicit o interfata poate fi dezactivata, de aceea trebuie activata cu comanda no shutdown. Interfetele Ethernet/Fast Ethernet sint similare cu cele de la PC. Interfata seriala insa este diferita – este o interfata seriala sincrona, de viteza mai mare decit interfata seriala asincrona de la PC, si cu alt tip de conector (60 sau 26 pini). Interfetele seriale sint punct-la-punct, adica au numai 2 capete. Particularitatea interfetelor sincrone este ca trebuie generat un semnal de ceas (clock) la unul din capete. Capatul respectiv se numeste DCE, in timp ce capatul opus se numeste DTE. Identificarea fizica a capatului se face dupa inscriptia de pe cablu, prin urmare cablul este cel care determina tipul capatului (interfata propriu-zisa suporta ambele tipuri). La capatul DCE trebuie data in modul (4) comanda aditionala. clock rate NNNN Pentru NNNN folositi 64000. Pentru a afla ce capat al cablului este conectat la interfata SerialN, fara a examina inscriptia de pe cablu, se foloseste comanda show controllers SerialN In functie de starea interfetelor, ruterul poate da unul din urmatoarele mesaje de informare:

Mesaj Semnificatie Interface X is administratively down, line protocol is down

nu s-a dat comanda no shutdown sau s-a detectat o adresa IP duplicata

Interface X is down, line protocol is down Exista o problema hardware (tipic cablul este deconectat sau defect)

Interface X is up, line protocol is down Exista o problema hardware sau software (tipic ruterul de la celalalt capat este deconectat, nu a fost configurat corect, nu este setat clockul correct la capatul DCE, etc)

Interface X is up, line protocol is up Interfata functioneaza corect Atentie: nu trebuie confundate interfetele seriale sincrone, care sint interfete de “lucru” similare cu cele Ethernet si servesc la conectarea ruterului la alte rutere sau PC-uri in vederea transferului de date, cu porturile seriale asincrone notate console si aux. Acestea nu sint interfete de lucru in sensul ca nu sint accesibile printr-o comanda de tipul int XXX, nu au adrese IP si nu participa la rutarea pachetelor de date. Ele nu servesc decit la conectarea la portul serial al PC-ului in scopul configurarii ruterului, folosind un cablu special. Ruterul are nevoie de cel putin o consola intrucit nu are terminal/tastatura deci nu dispune de alt mod de configurare, cel putin nu atunci cind configuratia este stearsa si nu sint alocate adrese IP pe interfete. Consola transforma PC-ul intr-un terminal pentru ruter, folosind programul Hyper Terminal. Portul AUX este similar dar permite conectarea unui modem pentru configurarea la distanta a ruterului. Dupa ce se aloca o adresa IP pe cel putin o interfata, consola poate sa nu mai fie folosita, accesul pe ruter facindu-se prin telnet pe aceasta interfata. Interfetele de tip Loopback sint asemanatoare cu interfata loopback 127.0.0.1 de pe PC dar sint mai generale, in sensul ca se pot configura cu orice adresa, orice netmask si pot fi in orice numar. Utilitatea interfetelor Loopback este ca, odata configurata, o astfel de interfata va fi tot timpul “up”, asadar indiferent de starea cablului si a ruterelor vecine, ruterul poate avea interfete functionale pentru diverse teste, pentru tinerea in functiune a unui protocol de rutare, etc.

Exemplu: int loop1 ip addr 192.168.10.1 255.255.255.255 no shut

Telnet Generalitati Telnet, acronimul de la Telecommunication Network este un protocol de retea folosit in internet cat si in retele locale. Termenul de telnet se refera la un software care implementeaza partea de client a protocolului. Software-ul respectiv este disponibil in general pe toate sistemele de operare, Unix, Linux si Windows. In cele mai multe cazuri telnet se foloseste pentru o conectare remote (la distanta) catre un server sau un dipozitiv de retea cum ar fi un router sau switch. Protocol

Telnet este un protocol client-server care se bazeaza pe o conexiune orientata. Telnet consta din doua programe cooperante: - Programul Client Telnet – ruleaza pe calculatorul care cere legatura; - Programul Server Telnet - ruleaza pe calculatorul gazda.

Calculatorul gazda cere de obicei introducerea numarului de conectare si a parolei de calculatorului. Portul pe care se acceseaza este de obicei portul 23. Telnet verifica functionarea layer-ului 7 (Application) al OSI intre sursa si destinatie.

Securitate Cand telnet a fost creat in 1969 majoritatea calculatoarelor erau in mediul academic sau in institutiile guvernamentale. In aceste medii securitatea nu era considerata foarte importanta.

Incepand cu 1990 odata cu cresterea Internetului si a numarului de utilizatori care incercau sa sparga serverele altor persoane nevoia unei conexiuni securizate a devenit necesara. Expertii in securitatea informatiei cum ar fi SANS Institute nu recomanda folosirea telnet-ului pentru administrare la distanta din urmatoarele motive:

• telnet in mod uzual nu cripteaza datele trimise in retea, nici macar parolele de acces, deci aceste date pot fi interceptate si folosite in alte scopuri de catre persoanele care fac spoofing pe retea.

• In cele mai folosite distributii ale servere-lor de telnet au fost descoperite numeroase vulnerabilitati de-a lungul timpului.

Din cauza acestor neajunsuri in materie de securitate telnet a inceput sa nu mai fie asa des folosit pentru conectarea la distant, in special in conexiunile publice pe Internet. In locul lui a fost implementat in 1995 un alt protocol, SSH ( Secure Shell). SSH asigura functiile de baza ale telnet in plus asigurand si un control mai riguros asupra criptarii datelor transmise. In zilele noastre telnet-ul este folosit pentru a diagnostica diverse probleme pentru serverele de SMTP, IRC, HTTP, FTP sau POP3.

Clienti telnet Pentru windows

• AbsoluteTelnet • Hyperterminal Private Edition • TeraTerm • TN3270 Plus

Pentru Macintosh • tn3270 • Terminal • NiftyTelnet • dataComet

Stabilirea si verificarea unei conexiuni Telnet: Initierea unei conexiuni Telnet se poate face prin una din urmatoarele metode:

1) R1>connect R2

2) R2

3) 192.168.1.2

4) telnet 192.168.1.2

5) telnet R2

Pentru a putea fi stabilite conexiunile initiate prin metodele 1), 2) si 5) este necesara o intrare in tabela de host-uri sau acces la un DNS care sa poata rezolva numele “R2”. In exemplul de mai sus nefiind configurate pe router nici una din cele doua posibilitati enumerate mai sus nu se reuseste conectarea . Mesajul aparut este urmatorul:

R1>connect R2 Translating "R2"...domain server (255.255.255.255) % Unknown command or computer name, or unable to find computer address Problema poate fi rezolvata cu ajutorul comenzii ip host : R1>en R1#conf t Enter configuration commands, one per line. End with CNTL/Z. R1(config)#ip host R2 192.168.1.2 R1(config)#exit %SYS-5-CONFIG_I: Configured from console by console R1#telnet R2 Trying 192.168.1.2 ... User Access Verification Password: R2>

Parolarea conexiunii telnet – line vty:

Conexiunea prin telnet se poate realize doar in cazul in care este stabilita o parola pentru telnet, altfel va fi inchisa automat:

R2#telnet 192.168.1.1 Trying 192.168.1.1 .. Password required, but none set [Connection to 192.168.1.1 closed by foreign host] Parola pentru telnet se configureaza pentru interfata line vty: R2(config) #line vty 0 4 R2(config-line) #login R2(config-line) #password class In momentul in care s-a setat aceasta parola de pe R1 se poate accesa prin telnet routerul R2: R1#telnet 192.168.1.2 Trying 192.168.1.2 ...

User Access Verification Password: class (nu se vede la tastare)

R2>

Terminarea si suspendarea conexiunilor Telnet: Terminarea sesiunii telnet se face cu ajutorul comenzii exit : R2#exit [Connection to 192.168.1.2 closed by foreign host] R1# Afisarea sesiunilor: R2#show session Conn Host Address Byte Idle Conn Name

Protocolul Telnet presupune ca la ambele capete ale conexiunii – clientul si serverul- sunt terminale virtuale ale ale retelei Network Virtual Terminal (NVT). Fiecare NVT dispune de o “imprimanta” virtuala si de o “tastatura” virtuala. Tastaturile transmit date de la un NVT la altul. Sub protocolul Telnet, tastatura calculatorului devine o tastatura NVT, iar imprimanta virtuala are functiunile de a receptiona si de a afisa datele pe ecranul calculatorului. Textul tastat intr-o sesiune Telnet se acumuleaza intr-un buffer pe calculatorul propriu si poate fi transmis prin apasarea tastei Enter, prin Internet. Impreuna cu datele sunt transmise adresa IP a calculaturului-gazda si adresa IP a calculatorului propriu (pentru a putea primi un raspuns). Pachetului I se mai adauga si alte comenzi specifice Telnet pentru a realize legaturi intre doua NVT-uri ( ex. Comanda Telnet Go Ahead-GA). Gazda Telnet receptioneaza datele , le proceseaza si returneaza catre ecranul solicitantului rezultatele comenzilor sau ale datelor. Deoarece pachetele trec in ambele sensuri(intre client-calculator propriu si server-calculator gazda) prin multe rutere, poate exista o intarziere intre momentul transmiterii comenzii si momentul in care sunt vizualizate rezultatele pe ecranul calculatorului propriu.

Aplicatie:

Dezvoltarea unei scheme de adresare pentru o retea cu subretele O firma impartita in 2 cladiri a achizitionat o adresa de retea de clasa C, 192.168.1.0 pentru una din cladiri (acolo unde tine cursurile de instruire a personalului) unde doreste sa creeze mai multe subretele astfel:

• Sala de curs #1 -cu 28 calculatoare • Sala de curs #2 -cu 22 calculatoare • Sala de calculatoare -cu 30 calculatoare • Sala Instructori - cu 12 calculatoare • Administratori –cu 8 calculatoare

Iar pentru cea de a doua cladire a achizitionat o adresa de retea de clasa B : 172.16.0.0 si are nevoie de urmatoarea schema de subnetare:

• 3 subretele cu 100 hosturi • 2 subretele cu 253 hosturi • 1 subretea cu 50 hosturi

1 . Dezvoltarea unei scheme de adresare de clasa C pentru o retea cu subretele Rezolvare : Fie adresa de retea de clasa C: 192.168.1.0 = 11000000.10101000.00000001.00000000

• masca retelei : 11111111.11111111.11111111.00000000 = 255.255.255.0 • adresa broadcast: 11000000.10101000.00000001.11111111=192.168.1.255

a) Sala de curs #1 -cu 28 calculatoare

Pentru 28 hosturi avem nevoie de 5 biti ( cei hasurati cu gri) => raman 3 biti pentru retea din ultimul octet

192.168.1.0 = 11000000.10101000.00000001.00000000 Alegem o subretea cu

• adresa de subretea: 11000000.10101000.00000001.00100000 = 192.168.1.32 • masca subretelei : 11111111.11111111.11111111.11100000 = 255.255.255.224 (sau 192.168.1.32 / 27)

Hosturile posibile se obtin luand toate variantele posibile pentru bitii de host. Hosturile sunt urmatoarele ( 30 in total) : 192.168.1.33 – 192.168.1.62 Adresa de broadcast a subretelei este 192.168.1.63 = 11000000.10101000.00000001.00111111

b) Sala de curs #2 -cu 22 calculatoare





c) Sala de calculatoare -cu 30 calculatoare Pentru 30 hosturi avem nevoie de 5 biti ( cei hasurati cu gri) => raman 3 biti pentru retea din ultimul octet




d) Sala Instructori - cu 12 calculatoare Pentru 12 hosturi avem nevoie de 4 biti ( cei hasurati cu gri) => raman 4 biti pentru retea din ultimul octet




e) Administratori –cu 8 calculatoare




Hosturile posibile se obtin luand toate variantele posibile pentru bitii de host. Hosturile sunt urmatoarele ( 30 in total) : 192.168.1.129 – 192.168.1.134 Adresa de broadcast a subretelei este 192.168.1.135 = 11000000.10101000.00000001.10000111 2 . Dezvoltarea unei scheme de adresare de clasa B pentru o retea cu subretele O firma a achizitionat o adresa de retea de clasa B : 172.16.0.0 si are nevoie de urmatoarea schema de subnetare:

• 3 subretele cu 100 hosturi • 2 subretele cu 253 hosturi • 1 subretea cu 50 hosturi

Rezolvare : Fie adresa de retea de clasa B: 172.16.0.0 = 10101100.00010000.00000000.00000000

• masca retelei : 11111111.11111111.00000000.00000000 = 255.255.0.0 • adresa broadcast: 10101100.00010000.11111111.11111111=172.16.255.255

a) 3 subretele cu 100 hosturi

Pentru 100 hosturi avem nevoie de 7 biti de host ( cei hasurati cu gri) => raman 9 biti pentru retea din ultimuii 2 octeti

172.16.0.0 = 10101100.00010000.00000000.00000000 1 ) Alegem o subretea cu

• adresa de subretea: 10101100.00010000.00000000.10000000 = 172.16.0.128 • masca subretelei : 172.16.0.128 / 25 (sau 255.255.255.128)

Hosturile posibile se obtin luand toate variantele posibile pentru bitii de host. Hosturile sunt urmatoarele ( 126 in total) : 172.16.0.1 – 172.16.0.126

Adresa de broadcast a subretelei este 172.16.0.127 = 10101100.00010000.00000000.01111111

2) Alegem o subretea cu:

• adresa de subretea: 10101100.00010000.00000001.00000000 = 172.16.1.0 • masca subretelei : 172.16.1.0 / 25





b) 2 subretele a 253 hosturi Pentru 253 hosturi avem nevoie de 8 biti ( cei hasurati cu gri) => raman 8 biti pentru retea

172.16.0.0 = 11000000.10101000.00000000.00000000







c) 1 subretea cu 50 hosturi Pentru 50 hosturi avem nevoie de 6 biti ( cei hasurati cu gri) => raman 10 biti pentru retea

172.16.0.0 = 11000000.10101000.00000000.00000000

Alegem o subretea cu:


Hosturile posibile se obtin luand toate variantele posibile pentru bitii de host. Hosturile sunt urmatoarele ( 62 in total) : 172.16.0.65 – 172.16.0.126 Adresa de broadcast a subretelei este 172.16.0.127 = 10101100.00010000.00000000.01111111 Aplicatie in Packet Tracer: Acum folosind programul Packet Tracer vom incerca sa simulam crearea celor doua retele prezentate anterior. Pentru aceasta vom avea nevoie de doua routere fiecare cu cate 8 interfete Fast Ethernet si 2 interfete Seriale. In filmuletul de mai jos va vom prezenta cum sa creati un astfel de router in Packet Tracer (Pentru a vizualiza filmuletul dati duble click pe imaginea de mai jos).

Crearea unui router folosind Pocket Tracer

Odata create cele 2 routere va trebui sa le conectam intre ele:

Crearea conexiunii fizice intre cele doua routere

Dupa cum ati vazut iconita conecsiunii avea un mic cea pe ea, asta este deoarece pentru interfete sincrone trebuie generat un semnal de ceas (clock) la unul din capete. Capatul respectiv se numeste DCE(in cazul de fata acesta se afla la routerul de unde am pornit conecsiunea), in timp ce capatul opus se numeste DTE. La capatul DCE trebuie data in modul (4) comanda aditionala: clock rate 64000. Acum ca am creat conexiunea fizica intre routere a venit vremea sa configuram interfete seriale ale routerelor: Ca adrese ip pentru aceasta conecsiune vom lua adresele din una din subretelele de clasa C ce ne-au mai ramas, si anume 192.168.1.1 pentru primul router si 192.168.1.2 pentru cel de-al doilea router, ambele cu masca: 255.255.255.248 Pentru primul router comenzile sunt dupa cum urmeaza: Router>en Router#conf t

Router(config)#int s8/0 Router(config-if)#ip add 192.168.1.1 255.255.255.248 Router(config-if)#clock rate 64000 Router(config-if)#no sh Dupa ce ati dat comenzile de mai sus ve-ti primi urmatorul mesaj: %LINK-5-CHANGED: Interface Serial8/0, changed state to down Aceasta este din cauza ca cel de-al doilea router n-a fost inca configurat Configurarea celui de-al doilea router: Router 2>en Router 2#conf t Router 2(config)#int s9/0 Router 2(config-if)#ip add 192.168.1.2 255.255.255.248 Router 2(config-if)#no sh Odata ce ati dat „no sh” ve-ti primi urmatorul mesaj %LINK-5-CHANGED: Interface Serial9/0, changed state to up Semn ca cele doua routere comunica unul cu celalat, iar in packet tracer va trebui sa aveti urmatoarea imagine:

Un semn ca conecsiunea dintre cele doua routere functioneaza este faptul ca avem buline verzi la capetele conecsiunii (cand routerele nu erau configurate bulinele erau rosii). Urmatorul pas va fi sa configuram interfetele Fast Ethernet ale routerelor, pentru subretele de clasa C si B create in prima aplicatie: Comenzile pentru primul router vor fi: Router(config)#int f0/0 Router(config-if)#ip add 192.168.1.33 255.255.255.224 Router(config-if)#no sh %LINK-5-CHANGED: Interface FastEthernet0/0, changed state to up Router(config-if)#exit Router(config)#int f1/0 Router(config-if)#ip add 192.168.1.65 255.255.255.224 Router(config-if)#no sh %LINK-5-CHANGED: Interface FastEthernet1/0, changed state to up Router(config-if)#exit Router(config)#int f2/0 Router(config-if)#ip add 192.168.1.97 255.255.255.224 Router(config-if)#no sh %LINK-5-CHANGED: Interface FastEthernet2/0, changed state to up Router(config-if)#exit Router(config)#int f3/0 Router(config-if)#ip add 192.168.1.17 255.255.255.240 Router(config-if)#no sh %LINK-5-CHANGED: Interface FastEthernet3/0, changed state to up Router(config-if)#exit Router(config)#int f4/0 Router(config-if)#ip add 192.168.1.129 255.255.255.248 Router(config-if)#no sh %LINK-5-CHANGED: Interface FastEthernet4/0, changed state to up Router(config-if)#exit Comenzile pentru cel de-al doilea router: Router 2(config)#int f0/0 Router 2(config-if)#ip add 172.16.0.129 255.255.255.128 Router 2(config-if)#no sh %LINK-5-CHANGED: Interface FastEthernet0/0, changed state to up Router 2(config-if)#exit Router 2(config)#int f1/0 Router 2(config-if)#ip add 172.16.1.1 255.255.255.128 Router 2(config-if)#no sh %LINK-5-CHANGED: Interface FastEthernet1/0, changed state to up Router 2(config-if)#exit Router 2(config)#int f2/0 Router 2(config-if)#ip add 172.16.1.229 255.255.255.128 Router 2(config-if)#no sh %LINK-5-CHANGED: Interface FastEthernet2/0, changed state to up Router 2(config-if)#exit Router 2(config)#int f3/0 Router 2(config-if)#ip add 172.16.2.1 255.255.255.0

Router 2(config-if)#no sh %LINK-5-CHANGED: Interface FastEthernet3/0, changed state to up Router 2(config-if)#exit Router 2(config)#int f4/0 Router 2(config-if)#ip add 172.16.4.1 255.255.255.0 Router 2(config-if)#no sh %LINK-5-CHANGED: Interface FastEthernet4/0, changed state to up Router 2(config-if)#exit Router 2(config)#int f5/0 Router 2(config-if)#ip add 172.16.0.65 255.255.255.192 Router 2(config-if)#no sh %LINK-5-CHANGED: Interface FastEthernet5/0, changed state to up Rutarea celor doua routere se va face cu urmatoarele comenzi: Router 1: Router(config)#ip route 172.16.0.0 255.255.0.0 192.168.1.2 Router 2: Router 2(config)#ip route 192.168.1.0 255.255.255.0 192.168.1.1 acest lucru se realizeaza pentru ale arata routerelor calea spre retele. Acum pentru a demonstra ca ceace am facut noi este bine, vom adauga doua calculatoare unul il vom lega la primul router iar pe celalalt la cel de-al doilea router si vom da un ping de la primu catre al doilea.

Date post:	31-Oct-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	2 times
Download:	0 times

PROIECT 3. - discipline.elcom.pub.rodiscipline.elcom.pub.ro/Proiect3/4 configurare interfete...

Documents