BISERICA FILADELFIA

21 septembrie 2014

SALUTUL BISERICII“Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci

aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. "Încă puţină, foarte puţină vreme", şi "Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el." Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10:35-39)

OBIECTIVUL BISERICII PENTRU ANUL 2014

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Intimitate profundă cu Domnul Isus Hristos prin post şi rugăciune în fiecare

săptămână, conform Isaia 58:6-11 – „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: "Iată-Mă!" Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”

2

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Programul bisericiiDuminică dimineaţa: 9.30 – 12.00Duminică după-amiaza: 18.00 – 19.30Joi: 18.00 – 20.00; Focşani. Vrancea. str. Argeş nr.42 filadelfiafocsani.wordpress.com

O CARTE ÎN SERIALRUGUL ÎN FLĂCĂRI sau ViaŢa lui Dwight Moody

de Petru Popovici (Continuare din numărul trecut)La porţile de mărgăritarCând era de vreo 60 de ani, Moody a spus odată cuiva: "Hawley, ţi-a fost vreodată dor de cer, ai

avut o asemenea nostalgie?" Era după o zi de muncă istovitoare. Această nostalgie l-a cuprins pe Moody în ultimul an al vieţii sale pământeşti. Pentru luna Noiembrie 1899, el acceptase invitaţia să ţină evanghelizări în Kansas City. A ajuns acolo cu trenul sâmbătă 11 Noiembrie, fiind întâmpinat de o mulţime de credincioşi şi jurnalişti. Evanghelizările au avut loc în Sala Convenţiei, un amfiteatru cu 15.000 de locuri. Un cor de vreo 1.000 de persoane şi un cvartet bărbătesc contribuiau la aceste servicii. Aici a apărut boala lui, cu câteva zile înainte de 17 Noiembrie, când a trebuit să se întoarcă la Chicago. C.C. Case, conducătorul corului, descrie constatarea bolii lui:

"Marţi dimineaţa, la micul dejun, l-am văzut palid şi a mâncat foarte puţin. L-am întrebat dacă-i odihnit şi mi-a răspuns: "Am dormit pe scaun toată noaptea". Fără îndoială, mi-am dat seama că era un om bolnav, încercând să aflu de ce suferă, mi-a spus că de câteva săptămâni are dureri în piept şi a adăugat: "N-am spus nimic familiei, că nu m-ar fi lăsat să vin aici". Am stăruit să chem un medic; întâi n-a vrut, dar după câteva ore a consimţit. Doctorul Schaufler i-a pus pe piept nişte comprese cu muştar, care i-au uşurat durerea. Apoi a mai ţinut 6 predici, dar i-au slăbit tot mai mult puterile. În ultimele două zile, a trebuit să fie adus cu o trăsură, deşi locuia foarte aproape. Când începea să predice, nu se observa slăbiciunea, căci se aprindea în el vechiul patos, dar când ajungea în camera sa era istovit. Am voit să anunţ familia, dar n-a vrut, până când a plecat acasă.

Dintr-o predică ce a ţinut-o aici la Kansas City, se poate observa că el îşi prevedea apropierea sfârşitului: "Nu sunt de acord cu părerea că cele mai bune zile ale noastre aparţin trecutului". Zâmbind şi-a mărturisit impresia avută cu un an în urmă, citind în unele ziare: "Bătrânul Moody este în oraşul nostru". - "De ce asta? Am numai 62 de ani şi faţă de veşnicie, sunt numai un copilaş".

"Spunem că aici pe pământ se trăieşte. Nicidecum, aici e locul unde murim. Căci viaţa e ca un abur. Mereu vedem înmormântări. Colo cineva care şi-a pierdut tata, dincolo şi-a pierdut mama. Colo a rămas un loc gol în familie, dincolo nu se mai aude numele sorei, sau lipseşte fratele. Moartea păşeşte triumfătoare printre noi în această lume. Ieri chiar am întâlnit o mamă care şi-a pierdut copilaşul. Moartea e în faţa noastră, în urma noastră, la dreapta şi la stânga noastră. Vizitaţi spitalele, ospiciile şi azilele de bătrâni. Vedeţi numărul mare de puşcăriaşi, vreo 70.000 de criminali în ţara aceasta".

"Dar priviţi la lumea de dincolo. Acolo nu mai e durere, întristare, moarte, boală, bătrâneţe, gârbovire, o slăbire a vederii, nici lacrimi. Acolo e pace, bucurie, dragoste, fericire. Acolo nu mai e încărunţire şi toţi sunt tineri. Acolo e râul vieţii pentru vindecarea popoarelor şi viaţa veşnică. Gândiţi-vă la ea! Viaţă fără de sfârşit! Şi totuşi, atâţia aleg doar viaţa aceasta, în loc să aleagă pe cea din cer. Nu-ţi închide inima faţă de viaţa veşnică. Primeşte darul vieţii. Trebuie doar să primeşti acest dar. Vrei?"

La terminarea unui serviciu, Moody, rezemat de orgă, s-a adresat păstorilor grupaţi în faţa sa: „Îmi îngăduiţi să vă spun şi vouă un cuvânt?" - "Da, da", răspunseră ei în cor. "Ei bine, nu sunt

3

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>prooroc. Dar ce vă spun se va adeveri ca o profeţie. În aceste zile auziţi mereu despre predicatorul viitorului - acel al secolului 20. Ştiţi cum va fi el? Va fi un predicator care va deschide Biblia, dar va predica fără Biblie. O, sunt bolnav de acest fel de predică. Mi se face rău să aud predicând oratori cu limba de argint. Îmi place să aud predicatori, nu mori de vânt".

Să fi simţit el că aceasta îi era ultima sa predică? La încheiere, apelul său a fost cu totul deosebit: "Să presupunem că ar trebui să trimit nişte scuze scrise în seara aceasta. Iată cum ar suna ele: "Către Împăratul cerurilor: în timp ce eram în Sala Convenţiei din Kansas City, azi 16 Noiembrie 1899, am primit printr-un slujitor invitaţia să fiu prezent la cina nunţii Preaiubitului Tău Fiu. Vă rog să mă scuzaţi că nu voi lua parte".

"Voi tineri, aţi semna o asemenea scuză? Voi, mamelor, aţi semna-o? Sunteţi gata să veniţi aici la masa presei şi să semnaţi această scuză? Poate mai degrabă aţi spune: mâna mea să-şi uite îndemânarea de a semna şi limba să mi se lipească de cerul gurii, decât să semnez o asemnea scuză. Mă îndoiesc că s-ar găsi unul care să semneze aşa ceva. Atunci de ce nu daţi curs invitaţiei lui Dumnezeu? Nu o nesocotiţi. E însăşi invitaţia dragostei lui Dumnezeu la marea sărbătoare şi Dumnezeu nu trebuie luat în batjocură, nu glumi cu El".

"Dar îngăduiţi-mi să scriu un alt răspuns: "Către Împărarul cerurilor: în timp ce eram în Sala Convenţiei din Kansas City, azi 16 Noiembrie 1899, am primit o presantă invitaţie prin unul din slujitorii dvs. să iau parte la cina nunţii Unicului Tău Fiu. Mă grăbesc să vă răspund: prin Harul lui Dumnezeu voi fi prezent".

Aceasta a fost încheierea ultimei predici a lui Moody, din seara de joi 16 Noiembrie 1899. La cerinţa stăruitoare a medicului său, el a consimţit să părăsească Kansas City cu trenul de vineri, pentru Chicago, călătorie ce pe vremea aceea dura două nopţi şi o zi. Pe drum s-a petrecut un incident, care, deşi a fost neplăcut, l-a îmbucurat. De la Saint Louis la Detroit s-a defectat locomotiva trenului şi a trebuit să fie schimbată. Această întârziere părea să-l facă să nu mai prindă legătura de Chicago. Ceea ce l-a îngrijorat pe Moody, căci se simţea rău. Mecanicul de pe noua locomotivă, aflând că Moody se află bolnav în tren, a trimis să-l anunţe să fie liniştit că va face tot posibilul să scoată întârzierea şi să sosească la timp. "Spune-i - a exprimat mecanicul - că acum 15 ani, am fost convertit la una din predicile lui şi totul îi datorez lui". Într-adevăr, mecanicul a făcut ce a putut să sosească la timp.

Moody îşi anunţase printr-o telegramă familia: "Medicul crede că am nevoie de odihnă. Sunt în drum spre casă".

Sosind la Greenfield, Moody a făcut drumul de 18 km până acasă într-o căruţă. A urcat la etaj cu puţină dificultate, de unde nu s-a mai coborât niciodată. La început s-a sperat că deplina odihnă la pat va restabili inima sa slăbită. Specialiştii sperau că sănătatea lui se va reface, dar el era tot mai slab, din zi în zi. După această lungă activitate intensă, fără să fi fost bolnav niciodată mai mult de o zi sau două, acum dintr-odată a fost doborât. Stând la pat i se părea că timpul trece mult prea încet. Joi 21 Decembrie a devenit mai neliniştit, dar totuşi i-a răspuns calm cuiva care l-a întrebat dacă se simte mai binişor: "O, da, Dumnezeu este foarte bun cu mine, tot aşa şi familia mea".

Vineri 22 Decembrie, de fapt este cea mai scurtă zi a anului, în zori, a fost ziua care l-a introdus pe Moody în ziua fără noapte.

Cu câteva luni înainte, într-o duminică dogoritoare din August 1899 la New York, el spusese: „Într-o zi veţi citi în ziare că Moody a murit. Să nu credeţi, în acel moment voi fi mai viu decât acum. Am fost născut fizic în 1837 şi născut din Duhul în 1855. "Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh" (Ioan 3:6); căci ce este născut din carne moare, ceea ce este născut din Duhul trăieşte veşnic. Aceasta înseamnă nu doar veşnicia, ci veşnicia cu Cristos. Perdeaua subţire se va rupe". În ajunul morţii, în seara de 21 Decembrie, pe patul de suferinţă de la Northfield, Moody a scris pe o hârtie: "A vedea steaua Domnului e bine, dar a-L vedea faţă în faţă e mult mai bine".

4

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Noaptea de joi spre vineri a fost cam tulburată. În prima parte a nopţii, Fitt, ginerele său l-a

vegheat şi bolnavul a adormit într-un târziu. Pe la ora 3 a venit fiul cel mai mare şi a stat cu el; era neliniştit şi nu putea dormi. Abia pe la 6 a adormit vreo oră. Deodată a început să vorbească: "Pământul se depărtează, cerul se deschide în faţa mea". Will, fiul lui, a crezut că vorbeşte în somn, dar Moody era treaz şi i-a zis: "Nu, n-a fost vis. E minunat. Dacă aceasta e moartea, e dulce. Dumnezeu mă cheamă şi trebuie să merg".

Infirmiera a alergat să trezească familia şi pe medicul Wood care dormea la ei. Moody a continuat să vorbească încet, parcă din altă lume. Fiul i-a spus: "Tată, iat-o pe mama", întorcându-se spre ea, muribundul i-a spus: "Mamă, tu ai fost o bună soţie". Apoi şi-a pierdut cunoştinţa. Se părea că trecuse în veşnicie, dar după puţin timp a început să-şi revină. Văzându-i pe toţi în jurul patului său, i-a întrebat: "Ce faceţi aici?" Apoi, se pare, dânduşi seama: "Ceva curios. Am fost dincolo de porţile morţii, spre porţile de cristal ale Cerului şi iată că am venit înapoi. Foarte curios". Apoi a spus despre lucrarea care o lăsa fiecăruia: Şcolile de la Northfield celor doi fii, fiica şi ginerele să se ocupe de Institutul Biblic din Chicago. La întrebarea fiicei că ce lasă în răspunderea mamei lor, el a spus: "O, ea e ca Eva, mama noastră a tuturor", în sensul că ea îi va ajuta pe toţi în lucrare. La strigătul fiicei sale: "Tată nu ne părăsi", el răspunse: "Nu mă scutur de viaţă. Rămân cât pot, dar dacă mi-a sosit timpul, sunt gata". Apoi l-a cuprins somnul şi a adormit liniştit, în pace. Din somn a trecut în veşnicie.

"Şi am auzit un glas din cer, care zicea: "Scrie: Ferice de acum încolo de morţii, cari mor în Domnul!" - "Da", zice Duhul; "ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!" (Apocalipsa 14:13).

Odihna pe „Dâmbul Rotund”Serviciul de înmormântare a lui D.L. Moody a fost fixat pentru 26 Decembrie. Din toate părţile au

venit credincioşi să asiste la înmormântare. Au venit şi mulţi predicatori.Conform dorinţei sale exprimată încă în viaţă, serviciul funebru a fost cât se poate de simplu. Nu

doliu la casă. Familia nu s-a jelit, întreaga atmosferă a fost ca la o biruinţă, nu o înfrângere, nu de plâns.

Serviciul început la ora 14:30 a fost condus de Dr. C.I. Scofield, pastorul bisericii din Northfield şi Dr. R.A. Torrey, pastorul de la Avenue Church din Chicago. Au mai luat cuvântul H.G. Weston, Directorul Seminarului Teologic Crozer, Episcopul W.F. Mallalieu de la Metodist Episcopal Church, Dr. A.T. Pierson, John Wanamaker din Philadelphia.

Sicriul a fost purtat de 32 studenţi până pe vârful numit "Dâmbul Rotund" de la Northfield. Înainte de coborârea în groapă, toţi au cântat cântarea: "O, Mântuitorule, adăpost îmi eşti oricând!" Dr. Torrey a rostit o rugăciune, apoi sicriul a fost coborât în mormânt.

Aici pe acest vârf de deal, Moody s-a aşezat odată pe iarbă să se odihnească. Şi privind împrejurimile, a spus: "Aici aş vrea să fiu când Cristos va reveni". Dorinţa i-a fost îndeplinită în acea a doua zi de Crăciun, acolo el aşteaptă venirea Domnului pe care L-a slujit cu atâta înflăcărare.

În loc de încheiereDe ce a folosit Dumnezeu pe Moody?Am scris lucrarea de faţă cu dorinţa ca mulţi fraţi de ai noştri să înţeleagă, că deşi ei nu au o

pregătire teologică specială, Dumnezeu vrea să-i folosească spre mântuirea multora. Ca să poţi fi folosit de Dumnezeu, trebuie numai să îndeplineşti anumite cerinţe. Dr. R.A. Torrey, colaboratorul şi Directorul Institutului Biblic înfiinţat de Moody, în cartea sa intitulată: "De ce a folosit Dumnezeu pe D.L. Moody", arată cum acest mare slujitor al lui Dumnezeu a îndeplinit aceste cerinţe şi Domnul l-a folosit cu multă putere. Care au fost aceste cerinţe îndeplinite?

1. Moody a fost un om pe deplin predat Domnului.2. A fost un om al rugăciunii.3. A studiat adânc şi practic Biblia.4. A fost un om smerit.

5

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>5. A fost cu totul eliberat de iubirea de bani.6. A fost mistuit de o dorinţă înflăcărată pentru mântuirea celor pierduţi.7. A fost îmbrăcat cu putere de sus.Vreţi să fiţi şi voi, iubiţi cititori, folosiţi de Dumnezeu? Aplicaţi în viaţa proprie aceste lucruri.

Atunci Domnul vă va face puternici în cele spirituale, nişte forţe în mântuirea altora şi adevărate binecuvântări în Biserica lui Dumnezeu.

(SFÂRŞIT - Material preluat de pe www.theophilos.3x.ro)

Studiu biblic: Evanghelia dupa Luca - 12În drumul lui Isus spre Ierusalim, Luca scoate în evidenţă, prin capitolele 9-12, preocuparea

Mântuitorului pentru cei 12 apostoli, ca reprezentanţi ai tuturor celor ce vor crede în Numele Lui. Capitolul 12 este o atenţionare continuă - atenţie la: faţărnicie, frica de oameni, iubirea de bani şi îngrijorări. În toate acestea soluţia este să te ancorezi în Împărăţia care nu se vede. Practic, pentru a putea ajunge până la capăt, trebuie să fii focalizat aşa de tare pe lumea nevăzută astfel încât cei 4 vrăjmaşi (făţărnicia, frica de oameni, iubirea de bani şi îngrijorările) să nu te transforme în ceea ce erau la vremea respectivă fariseii, lideri spirituali ai lui Israel.

Dar cum poţi ignora tot ceea ce te atrage sau tot ceea ce îţi produce fiori, în mijlocul mulţimilor?Domnul Isus continuă cu o afirmaţie care te duce cu mintea la o noapte care se petrecuse cu mii de ani în urmă: "mijlocul să vă fie încins şi făcliile aprinse!" Noaptea ieşirii din Egipt reprezintă cel mai important moment din istoria lui Israel. În acea noapte nimic nu conta decât plecarea din Egipt şi întâlnirea cu Dumnezeu pe muntele Sinai. Fiecare era îmbrăcat, gata de plecare. Aşa au mâncat Mielul Pascal. Cu toaigul în mână şi mijlocul încins. Nu era timp de savurat bucatele. Întreaga minte era concentrată pe ieşirea din Egipt. Doar aşa Evreii s-au putut bucura de eliberarea promisă cu 400 de ani în urmă.

"Fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor!" - nu există zi în care îmi pot permite să nu am mijlocul încins şi făclia aprinsă deoarece nu ştiu care este acea zi! Ceea ce este incredibil însă, este reacţia Stăpânului la întâlnirea cu cei care aveau mijlocul încins şi făclia aprinsă: "El (Stăpânul) Se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi le va sluji!" Sigur nu suntem în faţa unei imagini de pe pământ. Niciun Împărat care a existat vreodată nu a făcut aşa. Fiecare om care a gustat vreodată din cupa puterii şi a autorităţii nu a avut timp de supuşi. El era în centru, iar supuşii slujeau. Promisiunea Prinţului Păcii este că acolo, în slavă, El va continua slujirea pe care a început-o pe pământ. El va şterge orice lacrimă, va fi lumina , va fi totul în toţi şi pentru toţi. Aceasta este esenţa Împărăţiei Lumii - Cel mai mare slujeşte cel mai mult!

A fi robul lui Hristos sparge toate tiparele gândirii pervertite. A fi sluga Lui este cel mai odihnitor şi onorant lucru. Când te uiţi la raportarea lui Isus la fiecare oiţă, te întrebi cine este sluga şi cine este stăpânul. Acesta este esenţa Împărăţiei cerurilor, şi acest lucru va fi experimentat veşnic de cei care L-au aşteptat.

Dar ce înseamnă a veghea? Am voie să dorm noaptea? Pot face şi alte lucruri? Pot avea alte gânduri, diferite de venirea Fiului omului? Dacă vegherea ar însemna să fii tot timpul cu a doua venire în minte, atunci e vai de noi. Cine poate să se gândească tot timpul la un singur lucru? Şi ce facem noaptea, când mintea şi trupul se bucură de minunata odihnă dată prin somn.

Următoarea pildă vorbeşte despre profilului celui care aşteaptă pe Stăpân - ispravnicul credincios şi înţelept dă hrană la vreme slugilor! Ispravnicul care aşteaptă pe Împărat este tot timpul preocupat de oameni. Nu trece o zi în care să nu facă ceea ce place cel mai mult Creatorului - să fie preocupat de alţii!

Vegherea, pe lângă lupta zilnică cu cei 4 uriaşi (făţărnicia, frica de oameni, iubirea de bani şi îngrijorările), se regăseşte cel mai clar în preocuparea mea pentru oameni, pentru binele lor veşnic. Singurul lucru de care oamenii au nevoie este să cunoască pe Isus, să se lipească de El şi să crească în

6

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>ascultare de El. Atunci când preocupările mele au în centru pe oameni, sigur sunt în veghere. Nu contează că dorm, că merg la serviciu, că sunt atent la activităţile pe care le fac, preocuparea mea pentru oameni este cel mai relevant semn al vegherii mele.

Domnul Isus Şi-a dorit mult o astfel de comunitate de oameni care se slujesc unii pe alţii, Biserica. El a dorit ca toată dragostea din Trinitate să fie reflectată în preocuparea fiecărui credincios pentru alţii. Acesta este focul pe care a dorit mult să îl aprindă pe pământ. O comunitate în care cel care vrea să fie cel mai mare slujeşte tuturor - "Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!"

Frumuseţea acestui pasaj este în ultimele lui cuvinte: "Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum! Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, ŞI CÂT DE MULT DORESC SĂ SE ÎMPLINEASCĂ"

Focul este trezirea spirituală care pornea de la ucenici şi mergea până la marginile pământului, chiar în Focşani. Vegherea fiecărui credincios era garanţia întreţinerii acestui foc sau a reapariţiei lui peste tot pe Terra. Însă, pentru ca acest foc să poată cuprinde pe cât mai mulţi dintre noi, era nevoie ca Isus să fie botezat cu un botez de foc, să se aşeze pe cruce. Când El se uită la potenţiaul frumuseţii din ucenici şi din Biserica Lui care urma să fie pe pământ, spune fără regrete - cât de mult doresc să se împlinească. El S-a aşezat cu bucurie pe cruce! Acest lucru ar trebuie să ne motiveze să veghem cu bucurie, fiind preocupaţi în fiecare zi de binele veşnic al celor din jur!

Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă! (Sami Ghica)

Pentru a pătrunde în tainele Cuvântului lui Dumnezeu din ultima parte a capitolului 8 din Evanghelia după Luca, săptămana aceasta vă invităm pe fiecare, fără întrebări ajutătoare, să parcurgeţi cu smerenie şi atenţie textul din care se va predica duminica viitoare - Luca 13.

Motivele de post şi rugăciune pentru săptămâna 21 - 28 septembrie 2014„9Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. 10Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. 11Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, 2aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor

pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? 13Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. 14De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace. 15Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui, 16ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor. 17Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria; 18ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin.” (2Petru 3:9-18)

Ne vom ruga pentru toate familiile din Biserica Filadelfia, în mod special pentru cele care se confruntă cu probleme materiale, cu probleme de sănătate trupească sau spirituală ori cu probleme de orice altă natură, mijlocind pentru ca fiecare să crească “în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos”, astfel încât să fie găsit “înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace”.

7

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >> Ne vom ruga pentru tinerii care vor pleca la studii în diferite oraşe ale ţării precum şi

pentru cei care rămân în oraşul Focşani, mijlocind pentru ca fiecare să aibă “o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu”, apoi pentru cei care au fost cândva în biserica noastră dar au rătăcit de la credinţă şi n-au putut ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.

Ne rugăm pentru cei bolnaviCiohoranu Sultana, Crăciun Ileana, Ghica Aneta, Gheorghe Alexandrina, Gogonea Stănica, Porumb Rodica, Popa Mioara, Ciohoranu Ion, Cojocea Nicu, Ştefan Ionel, Prichici Sorin.

8