UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE DREPT

REZUMAT

al tezei de doctorat:

PROFILUL ADN IN DOMENIUL JUSTITIEI PENALE

COORDONATOR STIINTIFIC

PROF. UNIV. DR. EMILIAN STANCU DOCTORAND

MOLDOVEANU GEORGETA

BUCURESTI

2010

PLANUL TEZEI DE DOCTORAT

“PROFILUL ADN în DOMENIUL JUSTITIEI PENALE”

Demers introductiv

Amprenta geneticã – detectivul secolului XXI.

Fundamentele ştiinţifice ale identificãrii

Capitolul 1. Identitate şi identificare în procesul judiciar

Sectiunea 1. Scurtã istorie a medicinei legale şi a criminalisticii

Sectiunea 2. Identificarea medico-legalã

Sectiunea 3. Identificarea criminalisticã – principi şi definiţii

Sectiunea 4. Identificarea în funcţie de circumstanţele de deces

Capitolul 2. Elemente de drept penal şi drept procesual penal care guverneazã identificarea judiciarã

Sectiunea 1. Principiile fundamentale ale dreptului modern

Sectiunea 2. Locul mijloacelor de probã tehnico-stiinţifice în doctrina juridicã modernã

Sectiunea 3. Importanţa mijloacelor de probã în procesul penal

Sectiunea 4. Mijloace materiale de probã.

Sectiunea 5. Constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale şi expertizele

Capitolul 3. Bazele ştiinţifice fundamentale ale identificãrii genetice

Sectiunea 1. Bazele stiinţifice ale geneticii. Structura şi funcţiile ADN-ului

Sectiunea 2. Principiile fundamentale ale geneticii. Stabilirea pedigree-ului şi fundamentul identificãrii

Sectiunea3. Nomenclatura geneticii judiciare.

Sectiunea 4. Scurt istoric al geneticii judiciare

Capitolul 4. Particularitãţi ale cercetãrii locului faptei

Sectiunea 1. Importanţa penală a investigării infracţiunilor. Criminalistica – definiţie, obiect, metodologie

Sectiunea 2. Cercetarea urmelor biologice

Sectiunea 3. Particularitãţile investigaţiei locului faptei în condiţiile investigaţiilor genetice judiciare.

Capitolul 5. Efectuarea expertizei ADN în laboratoarele de profil

Sectiunea 1. Extragerea ADNului din materialul recoltat la locul faptei.

Sectiunea 2. Aprecierea cantitativã (cuantificarea) ADNului izolat

Sectiunea 3. Amplificarea ADNului extras – reacţia de polimerizare în lanţ (PCR)

Sectiunea 4. Markerii STR (short tandem repeats)

Sectiunea 5. Separarea şi detectarea ADNului amplificat – caracteristici fundamentale

Sectiunea 6. Genotiparea STR şi interpretarea rezultatelor amplificãrii

Sectiunea 7. Raportarea rezultatelor analizei

Sectiunea 8. Alte metode de identificare modernã miniSTR, SNP, ADNmt, ADN Y

Sectiunea 9. Metode de analizã moderne – identification microarrays (chips)

Capitolul 6. Valorificarea rezultatelor expertizelor judiciare

Sectiunea 1. Matematica identificãrii: Aspecte statistice cu semnificaţie judiciarã - Calculul statistic al probabilitãţii potrivirii (DNA matching) şi a potrivirii aleatorii (Random DNA Match) a amprentelor genetice

Sectiunea 2. Surse de eroare în identificarea geneticã judiciarã

Sectiunea 3. Utilizarea profilului ADN în evaluarea medico-legalã a paternitãţii

Sectiunea 4. Identificarea geneticã în caz de catastrofe naturale şi de evenimente implicând un numãr mare de victime

Capitolul 7. Bazele de date de identificarea judiciarã pe baza profilului ADN în sistem european şi român

Sectiunea 1. Scurt istoric privind bazele de date

Sectiunea 2. Bazele de date de referinţã (BDDR)

Sectiunea 3. Baze de date de identificare (BDDI) – structurã şi organizare eficientã

Sectiunea 4. Baze de date de identificare geneticã - aspecte etico-juridice

Sectiunea 5. Profilajul ADN familial

Sectiunea 6. Profilajul ADN fizic

Capitolul 8. Cercetãri personale

Sectiunea 1. Cazuistica acceptãrii utilizãrii identificãrii pe baza profilului genetic în sistemul juridic

Sectiunea 2. Valoarea identificãrii genetice judiciare în practica judiciarã cotidianã româneascã

Sectiunea 3. Evaluarea extracţiei de material genetic din resturi osoase realizat pe material cadaveric parţial degradat utilizând markeri STR heterologi

Sectiunea 4. Analiza altor ţesuturi ca surse alternative de ADN genomic

Capitolul 9. Propunere de lege ferendă privind introducerea unei legi a identificãrii genetice în România

Consideraţii finale

Sectiunea 1. Interpretarea juridicã a rezultatelor expertizei idenficãrii genetice

Sectiunea 2. Conceptul de raport de posibilitate

Sectiunea 3. Conceptul de calitate a analizei profilului genetic

Sectiunea 4. Conceptul de interpretare statisticã a mixturilor ADN

Sectiunea 5. Utilizarea amprentei genetice în circumstanţe deosebite: profilul genetic şi armele de foc, profilul genetic şi infracţiunile contra vieţii sexuale

Aspecte practice

Bibliografie Selectivã

Teza de doctorat intitulată „Profilul ADN in domeniul justitiei

penale” cuprinde peste 250 de pagini, fiind structurată pe 9 capitole, care

la rândul lor cuprind mai multe  secţiuni şi subsecţiuni.

Teza debuteaza cu un demers introductiv sunt tratate aspecte

de ordin istoric ale medicinei legale si criminalistice, prezentand

totodata importanta identificarii cu caracter judiciar.

De asemenea sunt prezentate cateva principii de baza ale

recoltarii, preluarii si analizei ADN ului. utilizate in identificarea

individuala.

Capitolul I - „Identitatea si identificarea in procesul judiciar”,

împărţit în 4 secţiuni, tratează aspecte privind istoricul medicinei legale

si criminalisticii, abordeaza subiectul identificarii medico-legale,

definind notiunea si analizand pe rand identificarea scheletara,

identificarea odontostomatologica (dinti si proteze dentare), identificarea

dupa amprenta muscata (expetiza urmelor de dinti).

In cadrul celei de-a 3-a sectiuni se are in vedere identificarea

criminalistica din perspectiva principiilor acesteia (principiul identitatii,

principiul delimitarii obiectelor de elementele din jur si de cele care

faciliteaza identificarea, principiul stabilitatii relative a caracteristicilor

de identificare, principiul dinamicitatii caracteristicilor de identificare).

Aceasta sectiune analizeaza fazele identificarii

criminalistice(o dubla identificare: generica si individuala), metodologia

generala a identificarii criminalistice cu etapele acesteia ( examinare

prealabilã, fazã preparatorie care delimiteazã cadrul si obiectul

identificãrii; examinare intrinsecã, fazã “de stare” care analizeazã toate

caracteristicile specifice ale obiectului de identificat; examinare

comparativã realizeazã comparaţia intre obiectul de identificat in raport

cu alte obiecte cu insuşiri similare si stabileşte suprapuneri si deosebiri;

examinare conclusivã determinã caracteristicile unice si nerepetabile ale

obiectului de identificat in raport cu alte obiecte cu care a fost comparat

si trece la elaborarea concluziilor – de probabilitate sau categorice, care

se vor regãsi in finalul unui raport de expertizã), metodologia

identificarii criminalistice- clasificarea urmelor in functie de principale

criterii, elemente de traseologie, examinarea criminalistica a urmelor

lasate pe obiecte de imbracaminte, identificarea urmelor lasate de

degete.

Ultima secţiune a Capitolului I, intitulată „Identificarea in

functie de circumstantele de deces”, este rezervată explicaţiilor in

materie de identitate a cadavruluiprecum ai a aobiectului vulnerant,

analizandu-se, pe rand, identificarea in caz de moarte violenta

individuala si identificarea in caz de catastrofe cu numar mare de

victime.

Capitolul II este denumit “Elemente de drept penal si drept

procesual penal care guverneaza identificarea judiciara” si cuprinde 5

sectiuni.

In prima sectiune sunt prezentate principiile fundamentale ale

dreptului modern: principiul legalitatii, principiul prezumtiei de

nevinovatie, principiul operativitatii, principiul necesitatii si

oportunitatii, principiul obiectivitatii, principiul conspirativitatii,

principiul fermitatii, principii care se conditioneaza reciproc si care se

afla intr-o stransa interdependenta.

Cea de-a 2 a- a sectiune intitulata “ Locul mijloacelor de

proba tehnico-stiintifice in doctrina juridica moderna” prezinta

importanta probatiunii stiintifice, avandu-se in vedere in principal

importanta expertizei tehnico-stiintifice (ETS), care se bazeaza pe o

serie de valori sociale si stiintifice fundamentale: competenta

profesionala a expertului, obiectivitatea acestuia si cercetarea

multidisciplinara a fiecarei cauze.

Sectiunea a 3-a trateaza mijloacele de proba, definindu-le si

analizandu-le din perspectiva art. 64 Cod de Procedura Penala (CPP),

astfel se au in vedere: declaratiile învinuitului sau ale inculpatului;

declaratiile partii vatamate; ale partii civile si ale partii responsabile

civilmente; declaratiile rnartorilor, înscrisurile, înregistranle audio sau

video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico-

ştiintifice, constatãrile si expertizele medico-legale.

Sectiunea a 4-a este rezervata mijloacelor materiale de proba,

avandu-se in vedere valoarea probatorie a acestora si importanta

cercetarii la fata locului.

Ultima sectiune a acestui capitol trateaza constatarile tehnico-

stiintifice si medicole legale si expetizele din perspectiva legislatie

noastre procesual-penala, reliefandu-se asemanarile si deosebirile dintre

aceste doua mijloace de proba. De asemenea se arata cazurile in care

efectuarea unei expertize este obligatorie potrivit Codului de Procedura

Penala si se realizeaza o clasificare a expetizelor in functie de

urmatoarele criterii: natura problemelor ce urmeaza a fi lamurite prin

expertiza (criminalistica, medico-legala, psihiatrica, genetica, contabila,

tehnica, sau expertize combinate complexe), modul in care legea

reglementeaza necesitatea efectuarii expertizei (facultative si

obligatorii), modul de desemnare al expertului, modul de organizare a

expertizei.

Capitolul III intitulat “Bazele stiintifice fundamentale ale

identificarii genetice” cuprinde 3 sectiuni: bazele stiintifice ale geneticii,

structura si functiile ADN-ului; principiile fundamentale ale geneticii,

stabilirea pedigree-ului si fundamentul identifictrii;nomenclatura

geneticii judiciare; scurt istoric al geneticii judiciare.

In cuprinsul acestui capitol este definita genetica, genetica

medicala si cea judiciara, ultimele doua fiind ramuri ale primei. Este

prezentata dezvoltarea acestei stiintei si legile ce o guverneaza.

Ultima sectiune a acestui capitol, cea de-a 4-a este rezervata

unui scurt istoric al geneticii judiciare.

Capitolul VI denumit „ Particularitatile cercetarii la fata

locului” scoate in evidenta faptul ca cercetarea locului faptei este una

multidisciplinara, cu un aport deosebit in descoperirea adevarului in

cauzele penale si care necesita si ajutorul geneticii judiciare.

Acest capitol este impartit in 3 sectiuni: importanta penala a

investigatigarii infractiunilor, criminalistica- definitie obiect,

metodologie; cercetarea urmelor biologice; particularitatile investigatiei

locului faptei in conditiile investigatiilor genetice judiciare.

In cuprinsul acestui capitol este evidentiata importanta

locului faptei ca fiind cel mai bogat in urme si date care daca este

investigat criminalistic de catre o echipa complexa, atat in totalitatea ei,

cat si pe anumite segmente:cercetarea la fata locului, dispunerea

constatarilor medico-legale, dispunerea constatarilor tehnico-stiintifice si

a expertizelor criminalistice, efectuarea perchezitiilor, etc.

In functie de particularitatile cauzei, examinarea la fata

locului se poate face urmand doua tactici diferite: daca urmele sunt

concentrate intr-un singur loc, cercetarea se face de la centru spre

periferie (centrifug) sau daca se cauta cadavrul sau corpurile delicte,

cercetarea se afce in sens invers de la periferie la centru (centripet).

De asemenea se analizeaza faza statica si cea dinamica a

cercetarii la fata locului, modalitatile de fixare a rezultatelor cercetarii,

in cuprinsul primeia realizandu-se si o clasificare a urmelor biologice.

In cadrul sectiunii a 2-a se realizeaza o analiza a urmelor

biologice, tratandu-se: cercetarea urmelor de sange, cercetarea urmelor

de saliva, cercetarea urmelor de sperma, cercetarea firului de par.

Ultima sectiune a capitolului denumita „ Particularitatile

investigatiei locului faptei in conditiile investigatiilor genetice judiciare”

isi propune sa scoata in evidenta rolul geneticii judiciare in ceea ce

priveste identificarea individuala. Cercetarea locului faptei va trebui in

viitor sa fie axata pe prelevarea urmelor biologice, care prin intermediul

examenului profilui ADN va duce la identificarea faptuitorilor si la

aflarea adevarului in cauzele penale.

Capitolul V intitulat „ Efectuarea expertizei ADN in

laboratoarele de profil” si este impartit in 9 sectiuni: extragerea

ADNului din materialul recoltat la locul faptei; aprecierea cantitativa

(cuantificarea) ADNului izolat; amplificarea ADNului extras – reacţia

de polimerizare in lanţ (PCR); markerii STR (short tandem repeats);

separarea si detectarea ADNului amplificat – caracteristici

fundamentale; genotiparea STR si interpretarea rezultatelor

amplificarii;raportarea rezultatelor analizei;alte metode de identificare

moderna miniSTR, SNP, ADNmt, ADN Y ; metode de analiza moderne

– identification microarrays (chips).

Capitolul VI intitulat “Valorificarea rezultatelor geneticii

judiciare” este impartit in patru sectiuni: matematica identificarii:

aspecte statiscticecu semnificatie judiciara – calculul statistic al

probabilitatii potrivirii (DNA matching) si a potrivirii aleatorii (Random

DNA Match) a amprentelor genetice; surse de eroare in identificarea

genetica judiciara; utilizarea profilului AND in evaluarea medico-legala

a paternitatii; identificarea genetica in caz de catastrofe naturale si de

evenimente implicand un mumar mare de victime.

Dupa ce s-a prezentat in cateva capitole anterioare

metodologia recoltarii probelor biologice de la locul faptei precum si

metodologia amplificarii si detectiei fragmentelor de AND care poarta

numele de Short Tandem Repeats (STR). In capitolul precedent au fost

prezentate si algoritmul folosit in elaborarea concluziilor expertizei

genetice judiciare care poate afirma cu certitudine o suprapunere

perfecta intre amprenta genetica a unui individ prezumat faptas cu cea a

unui singur suspect. Aceasta alternativa (cea mai fericita) are o singura

sursa de eroare posibila – cea in care exista un geaman univitelin identic,

necunoscut. Exista apoi situaţta excluderii de la identificare in conditiile

in care una din secventele STR investigate nu se amplifica. Aceasta

alternativa are numeroase surse de eroare tehnice si biologice iar

interpretarea finalã trebuie realizatã in contextul general al tuturor

celorlalte investigatii iar analiza paralela este frecvent necesara pentru a

considera rezultatul ca fiind viabil. Alternativa excluderii este tipica

pentru identificarea judiciara deaorece in analizele de paternitate este

consideratã ca fiind posibila in conditiile existentei mutatiilor. Regula in

analiza filiatiei este de a considera o excludere plecand de la mai multe

(2 sau chiar 3) secvente STR absente. In fine, cea mai frecventa

alternativa in genetica judiciara a identificarii este un diagnostic de

probabilitate de identificare si aici se pune problema prezentarii unei

probabilitati de identificare care poate ajuta investigatorul in teren si este

frecvent folositã in conditiile existentei bazelor de date de identificare.

Capitolul VII denumit „ Bazele de date de identificare

judiciara pe baza profilului ADN in sistem european si roman” este

structurat pe 6 sectiuni: scurt istoric privind bazele de date, bazele de

date de referinta (BDDR), baze de date de identificare (BDDI) –

structura si organizare eficienta, baze de date de identificare genetica-

aspecte etico-juridice, profilajul ADN familial, profilajul ADN fizic.

Dupa realizarea analizei ADN, rezultatul acestei investigatii

se poate pastra intr-o baza de date, dat fiind faptul ca practica a relevat

tendinta ca anumite categorii de infractori recidiveaza, conduita acestora

contrara normelor legale subzistand, uneori, si dupa executarea

( gratierea, prescriptia executarii) pedepsei sau dupa comiterea unui act

infractional ramas in domeniul „cifrei negre a criminalitatii”.

In identificarea ADN vorbim in principiu de douã mari

categorii de baze: bazele de date care pastreazã – sub forma de

informatie electronicã datele de identificare si bãncile de ADN in care se

pastreaza pe timp nelimitat probe descoperite la locul faptei (de cele

mai multe ori sange lichid sau sub forma de picaturi pe hartie de filtru).

O bazã de date de identificare ADN va conţine de fapt trei baze de date

independente care pot fi folosite concomitent: bazele de date de

referinta, baze de date ale indivizilor condamanati si baze de date cu

informatii privind elemente de identificare descoperite la locul faptei.

In toate bazele de date se pãstreazã strict informaţia privind

structura ADN-ului plecând de la un set de STR-uri cunoscute si

acceptate ştiinţific şi juridic (un server).

Capitolul VIII, denumit “Cercetari personale” este structurat

pe 4 sectiuni : cazuistica acceptarii utilizarii identificarii pe baza

profilului genetic in sistemul juridic; valoarea identificarii genetice

judiciare in practica juduciara cotidiana romaneasca; evaluarea extractiei

de material genetic din resturi osoase realizat pe material cadaveric

partial degradat utilizand markeri STR heterologici; analiza altor tesuturi

ca surse alternative de ADN genomic.

În sistemul judiciar modern, pentru ca un mijloc de proba sa

fie considerat ca acceptabil, trebuie sã indeplineasca in mod constant o

serie de condiţii ştiinţifice. Cele mai frecvent testate aspecte ale stiintei

moderne de catre justitie sunt:

1. Testabilitatea teoriei stiintifice;

2. Evaluarea constanta a teoriei si metodologiei stiintifice de catre

oameni de stiinta competenti si recunoscuti ca atare de societatea

stiintifica internationala (peer reviewed);

3. Cunoasterea portabilitatii si ratei de eroare a mijloacelor de proba si

testarea constanta a ratei de eroare în conditiile schimbarii metodologiei

de lucru;

4. Existenta sau inexistenta unor standarde de aur de lucru si cine le

guverneaza;

5. Nivelul de acceptare a teoriei si tehnicilor în contextul general

stiintific (dincolo de orice dubiu stiintific).

Acest mijloc de proba este unul ce a facut obiectul unor

contestari in cadrul unor spete juridice, spete juridice prezentate in

cadrul primei sectiuni: cazul Shrek, cazul John Kocal si Cellmark

Diadnostics, cazul Durham, cazul Stutton, cazul Lovitt, cazul

Lethermann/Ruelas.

Amprenta geneticã în Romania este inca la inceput de drum.

Ca ai în multe alte parti din lume primele progrese au fost fãcute an

stabilirea paternitatii iar laboratoarele de genetica medico-legala din

centrele universitare mari au fãcut primii pasi în aceastã directie. Progres

ce este prezentat in cadrul sectiunii cu numarul 2.

Sectiunea a 3-a cuprinde un studiu comparativ privind ADN

recoltat din os si cel leucocitar pe un numar mic de cazuri, 20. Scopul

experimentului a fost de a observa modul in care actiunea fizico-chimica

determinata de solul în care a fost ingopat osul poate influenta extractia,

amplificarea şi detectia profilului genetic individual. Cercetarea a fost

realizata în cadrul INML Bucuresti. Materialul genetic de referinta

(sange lichid) şi cel osos (crestã iliaca) a fost recoltat de la cadavre

neidentificate, fara aparţinator, avand cauza de moarte bine definita,

neviolenta. Probe de ADN osos au fost recoltate apoi din fragmentele de

cresta iliaca pastrate ingropate pentru o perioada de timp (1-3 luni).

Tehnica de recoltare a ADN osos a fost cea clasica, prin dizolvarea

matricei osoase cu solventi recomandati comerciali. Intrarea acestor

tehnici de recoltare în arsenalul cotidian al identificarii judiciare va

permite depasirea dificultatilor inerente inceputului (amplificare mai

slaba, la 55-60% din cazuri, în contextul celor 95% la cadavre proaspete

şi 70-85% de fragmente osoase inhumate pentru un timp scurt)

Numarul de cazuri analizate a fost de 20 numar relativ redus deoarece

cercetarea s-a fãcut numai pe cadavre neidentificate având o cauza a

mortii clara şi neviolenta iar în plus costurile legate de realizarea

detectiei, amplificarii şi stabilirii profilului genetic sunt inca

semnificative.

Au fost utilizate fragmente de creste iliace recoltate post autopsie de la

20 cadavre, care au fost ingopate pentru o perioada de timp diferita (in

10 cazuri 1 luna si in alte 10 cazuri pentru 3 luni).

In toate cele 20 de cazuri, ADN de referinta provenit din sange recoltat

la autopsie a fost procesat imediat dupa autopsie (24 ore).

Sectiunea a 4-a , denumita „Analiza altor tesuturi ca surse

alternative de ADN genomic” releva faptul ca din datele prezentate pana

acum rezultã cã cea mai buna sursa pentru a obţine ADN este sangele.

De multe ori insa în cadrul identificarii medico-legale, obtinerea

sangelui lichid pentru procesul de identificare este imposibila (putrifica

primul). Se poate recolta insa saliva daca aceasta este descoperita la

locul faptei. Un alt aspect care trebuieste luat în discutie este cel al

recoltarii de saliva de la nivelul marcii muscate. Saliva este examinata şi

în conditiile în care se analizeaza plicuri sau scrisori, sau mai frecvent

mucuri de tigari descoperite la locul faptei.

Nu este vorba de inlocuirea identificarii clasice medico-

legale cu cea moleculara. Amprenta genetica nu iti permite decât sa

stabilesti o identitate intre structura genomica a unui individ cu o alta

structura genomica si nu poate oferi (inca) date concrete privind

fenotipul individual. Iata de ce consider cã amprenta genetica

completeaza în mod fericit identificarea medico-legala clasica dar ca

amprenta genetica devine de neinlocuit în situatiile infractiunilor grave

si foarte grave produse de agresori recidivisti.

Capitolul IX intitulat „ Propuneri de lege ferenda privind

introducerea unei legi a identificarii genetice in Romania” cuprinde

recomandari de care in viitor legiutorul ar trebui sa le aiba in vedere:

necesitatea punerii la punct a unor baze de date (baza de date a

profilurilor genetice ale indivizilor condamnaţi penal definitiv pentru

fapte specifice – baza de date a condamnaţilor - BDC si baza de date a

profilurilor genetice descoperite la locul faptei - BDL).

Consideram ca introducerea unei “legi a identificarii

genetice” este un element care trebuie rezolvat în mod obligatoriu intr-o

perioada de timp imediat urmãtoare.

Legea identificarii genetice (LIG) va trebui sã defineasca scopul

identificarii genetice judiciare (serveste la detectarea rapida, arestarea si

condamnarea celor vinovati de infractiuni specifice, menţionate în CP)

LIG va trebui sa identifice sau sa creeze o organizatie care va

reglementa standardele şi tehnicile acceptabile in identificarea judiciara

nationala si va tine legatura cu organizatii similare internationale (ISFG)

LIG va menţiona cã utilizarea informatiei genetice va fi strict limitata la

prevederile legale (CP şi CPP), cã informatia din BDC şi BDL va fi

accesibila numai în scop judiciar si ca orice alta utilizare – incluzand aici

si cercetarea stiintifica va fi facuta numai cu acrodul specific al unui

magistrat.

LIG va trebui decida unde va situata fizic şi cine este responsabil de

buna functionare a bazelor de date precum şi de necesitatea functionarii

unui depozit central de probe biologice recoltate la locul faptei/corpul

victimelor/fluide recoltate etc. Pentru BDC şi BDL – cunoscute în

literatura drept Crime Scene Index – CSI şi Convicted Ofender Index –

COI, sunt descrise mai multe variante posibile - politie, parchet, Institut

Medico-Legal, Institutul de magistratura, Institutul de Criminalistica,

fiecare avand plusuri si minusuri; în US bazele de date sunt la nivel

local, statal şi federal (FBI) şi sunt interconectate; în Canada exista o

bazã de date federala – naţionala guvernata de RCMP si doua

provinciale în Ontario si Quebec controlate de politia regionala; in tarile

europeeene, fiecare tara are prevederi proprii.

Pentru depozitul central de produse biologice utilizate în identificarea

genetica exista douã variante – un depozit central localizat de obicei în

legatura cu formatiunea care desfasoara cea mai intensa activitate de

identificare sau direct controlat de organizatia care guverneaza

activitatea de identificare genetica din punct de vedere al standardelor si

tehnicilor.

LIG va trebui sa defineasca:

- articolele din Codul Penal in care recoltarea de ADN va fi

obligatorie (in general este vorba de infractiuni contra vietii si

integritatii personale, terorismul, talharia şi pirateria, trafic si

exploatarea de persoane, infractiuni contra libertatii si integritatii

sexuale, recidiva),

- momentul recoltarii (dupa pronuntarea sentintei definitive sau in

momentul arestarii),

- momentul introducerii informatiei în baza de date (sentinta

definitiva)

- perioada de timp in care informatia este mentinutã in baza de date

– nelimitat pentru infractiuni foarte grave si frecvent recidivate si o

perioada fixa pentru orice alta infractiune.

Un alt element important de prevazut este legat specific de procedura de

eliminare a informatiei in caz de achitare sau gratiere. Foarte importanta

este prevederea eliminarii din bazele de date a profilului genetic al

victimei imediat dupa rezolvarea cazului sau la un interval de timp.

Crearea unei baze de date a victimelor nu este consideratã etica si nu

este validata in nici o tara.

LIG va trebui sã mentioneze obligativitatea donarii de material genetic

utilizabil în identificare, procedura de recoltare şi normele tehnice

minime pe care laboratorul de identificare genetica trebuie sã le respecte.

LIG va trebui sa decida daca, în cazul BDC va asocia un cod fiecarei

intrari de profil genetic sau va pastra numele persoanei de la care s-a

recoltat amprenta genetica.

LIG va trebui sã decida asupra procedurii de consultare a bazelor de date

pentru fiecare din situatiile deja menţionate precum si modalitatile de

raportare a match şi hituri, partiale sau 100% sau de absenta a profilului

genetic din bazele de date.

LIG va trebui sa stabileasca procedura legata de introducerea datelor de

identificare genetica în cazul minorilor şi a persoanelor deficiente care

nu raspund penal dar care au fost implicate în fapte penale.

De interes pentru alte sisteme juridice (US şi Canada) a fost:

- introducerea obligativitatii conservarii probelor recoltate pe o

perioada fixa de 10 ani;

- obligativitatea retestarii tuturor probelor în momentul acceptarii

unor tehnici de identificare noi;

- procedura de rezolvare a identificarii în cazurile cu autori

necunoscuti si introducerea unui mandat de tip John Doe (mandat

de retinere pentru autor cu identitate necunoscuta dar cu profil

genetic clar care asteaptã identificarea – hit).

LIG va trebui sa reglementeze metodologia utilizarii datelor personale in

scopul identificarii genetice în caz de catastroe naturale sau incidente cu

un numar mare de victime deoarece amprentele genetice provenind de la

rude sau de la descendenti (copii) nu pot fi utilizate sau folosite in nici

un alt scop iar recoltarea va trebui sa urmeze o metodologie specifica.

Aceeasi consideratie trebuie aplicata si in cazul examenului pentru

stabilirea paternitatii.

LIG are de asemenea mandatul de a preciza obligativitatea revizuirii

periodice a procedurilor (audit), obligativitatea laboratoarelor de a fi

acreditate si a personalului de a fi confirmat si testat precum si

necesitatea revizuirii periodice a LIG în conformitate cu evolutia stiintei

si a vederilor etico-morale a societatii în privinta identificarii genetice

In acelasi timp, LIG va trebui sa mentioneze articolele specifice din CP

la care face referinta precum si sa promoveze introducerea identificarea

genetica ca mijloc de proba in CPP precum si armonizarea procedurii

specifice legate de procedura efectuarii constatarii si a expertizei în caz

de utilizare a metodologiei de identificare. Aceleasi consideratii trebuie

efectuate si in legatura cu Codul civil (paternitate, identificarea

victimelor în caz de catastrofe, maternitate, etc)

Nu exista o unanimitate de vederi privind introducerea profilului genetic

in cazul imigrarii ilegale. In USA acesta prevedere legislativa este

consideratã corecta si bazele de date sunt alimentate în mod

discriminatoriu mai ales cu profile rasiale latino fapt ce va genera

posibile erori în conditiile utilizarii lor pentru alte rase. In Romania

fenomenul imigratiei ilegale exista si este observat de obicei asociat cu

alte infractiuni grave (terorism trafic de persoane etc). In conditiile in

care se constatã o un pericol social major, introducerea profilului genetic

este justificata. In alte situatii (simpla imigrare ilegala – introducerea

profilului este complet injusta si periculoasa. Nu trebuie uitat faptul ca

BDC nu este un cazier judiciar cu o suitã de caractere care definesc o

identitate. Simpla prezenta a profilului genetic în BDC poate duce la

presupunerea ca individul al carui identitate este caracterizata de profilul

respectiv este vinovat de o fapta penala grava.

Am prezentat în cadrul acestui capitol o propunere de legiferare legata

de utilizarea identificarii genetice în scop judiciar şi sau în civil. Cred ca

necesitatea unei astfel de legi este evidenta în conditiile in care

procedura tehnica a trecut proba timpului, a fost acceptata si dezvoltata

de toate sistemele juridice iar colaborarea internationala este regula.

In cadrul consideratiilor finale este analizata problematica

interpretarii juridice a rezutatelor expertizei identificarii genetice, este

analizat conceptul de raport de posibilitatea, conceptul de calitate a

analizei profilului genetic, conceptul de interpretare statistica a

mixturilor AND si utilizarea amprentei genetice in circumstante

deosebite: profilul genetic si armele de foc, profilul genetic si

infractiunile contra vietii sexuale.

Finalul tezei de doctorat este rezervat aspectelor practice si

este cuprins din trei anexe prezentand aspecte practice de expertize bio-

criminalistice efectuate in cadrul Institutului de Criminalistica al

Ministerului Internelor si Reformei Administrative.

1. *** Constitutia Romaniei 2. *** Codul Penal Al Romaniei 3. *** Codul De Procedura Penala Al Romaniei 4. *** Codul Civil Al României5. *** Legea 459/2001 privind desfãsurarea activitãtii medico-legale in România6. Colectiv – “Tratat Practic De Criminalistică”, Vol.I, Ministerul De Interne,

Bucureşti, 1976.7. Colectiv – “Tactică Criminalistică”, Ministerul De Interne, Bucureşti, 1989.8. Colectiv – “Curs De Tactică Criminalistică”, Vol.I-Ii, Academia De Poliţie

Al.I.Cuza, Bucureşti, 1983.9. Colectiv – “Curs De Criminalistică. Anexă”, Academia De Poliţie Al.I.Cuza,

Bucureşti, 1985.10.Colectiv – “Curs De Tehnică Criminalistică”, Vol.I-Ii, Academia De Poliţie

Al.I.Cuza, Bucureşti, 1983. 11.Colectiv – “20 Ani De Expertiză Criminalistică La Ministerul Justiţiei”, Bucureşti,

1978.12.Colectiv – “Prezent Şi Perspectivă În Ştiinţa Criminalisticii”, Ministerul De

Interne, Bucureşti, 1979.13.Colectiv – “Şcoala Românească De Criminalistică”, Ministerul De Interne,

Bucureşti, 1975.14.Colectiv – “Dicţionar De Criminalistică”, Editura Ştiinţifică Şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1984.

15.Aioniţoaie C., Sandu I.E., Bercheşan V., Butoi T., Marcu I., Pălănceanu E., Pletea C., Stancu Em. – “Tratat De Tactică Criminalistică”, Editura Carpaţi, Craiova, 1992.

16.Aioniţoaie C., Bercheşan V., Dumitraşcu N.I., Pletea C., Sandu I.E. – “Tratat De Criminalistică”, Editura Carpaţi, Craiova, 1994.

17.Aioniţoaie C. – “Curs De Criminalistică. Metodică”, Vol. I, Ministerul De Interne, Şcoala De Ofiţeri, Bucureşti, 1969.

18.Aitken C.C.G, . Statistics and the evaluation of evidence for forensic scientists. Wiley, New York, 1995.

19.Anderson, S., 1981. Sequence and organization of the human mitochondrial genome. Nature 290: 457–465.

20.Antoniu G., Bulai C., Stănoiu R.M., Filipaş A., Mitrache C., Stănoiu Ş., Papadopol V., Filişanu C. – “Practică Judiciară Penală”, Vol.Iii, Editura Academiei Române, 1992.

21.Antoniu G., Bulai C., Stănoiu R.M., Filipaş A., Mitrache C., Papadopol V., Filişanu C. – “Practică Judiciară Penală”. Vol.I, Editura Academiei Române, 1988.

22.Antoniu G., Bulai C., Chivulescu Gh. – “Dicţionar Juridic Penal”, Editura Ştiinţifică Şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.

23.Antoniu G. – “Raportul De Cauzalitate În Dreptul Penal”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968.

24.Altavilla E. – “Psicologia Giudiziaria”, Editura Torines, 1953.25.Argeşeanu I. – “Enigmele Anchetelor Judiciare”, Editura Civica, Bucureşti,

1992.26.Armed Force Repository of Specimens Samples for the Identification of

Remains – AFRSSIR, Coble MD, 2008 A 10 years study of DNA blood reference colected on untreated filter paper and stored at room temperature, Procedings of American Academy of Forensic Sciences, 14, 90-91.

27.Armed Forces DNA Identification Laboratory. Extraction of DNA from Dried Skeletal Remains. Proceedings of the First European-American Intensive Course in PCR Based Clinical and Forensic Testing. Split, Croatia September 23- October 3, 1997.

28.Asanache Gh. – “Elemente De Medicină Biocriminalistică”, Comunicări, Vol.I-Xix, Colecţia Institutului Victor Babeş, Bucureşti, 1984.

29.Asanache Gh. – “Elemente De Medicină Biocriminalistică”, Vol. I-Xiii, Colecţia Institutului Victor Babeş, Bucureşti, 1984-1987.

30.Asanache Gh., Mărcuş L. – “Elemente De Medicină Biocriminalistică”, Partea Xi, Institutul Victor Babeş, 1978.

31.Antoniu G., Volonciu N., Zaharia N. – “Dicţionar De Procedură Penală”, Editura Ştiinţifică Şi Enciclopedică, Bucureşti 1988.

32.Ander Z., Bilegan I. – “Medicina Legală”, Editura Didactică Şi Pedagogică, Bucureşti 1966.

33.Arseni C., Oprescu I, - Traumatologie Cranio-Cerebrala, Ed Medicala, Bucurresti 1972

34.Balding, D. J. 1997. Errors and misunderstandings in the second NRC Report. Jurimetrics 37: 603–607.

35.Balding, D. J. 1999. When can a DNA profile be regarded as unique? Science and Justice 39: 257–260.

36.Balding, D. J., and P. Donnelly. 1995. Inferring identity from DNA profile evidence. Proc. Natl. Acad. Sci. USA 92: 11741–11745.

37.Balding, D. J., and P. Donnelly. 1996. Evaluating DNA profile evidence when the suspect is identified through a database search. J. Forensic Sci. 41: 603–607.

38.Balding, D. J., and R. A. Nichols. 1994. DNA profile match probability calculations: How to allow for population stratification, relatedness, database selection and single bands. Forensic Sci. Intern. 64: 125–140.

39.Bancila O, Cauzalitate In Filozofie Si Stiinta, Ed Stiintifica, Bucuresti, 1969 40.Basarab M. – “Criminalistică”, Universitatea Babeş Bolyai, Cluj-Napoca, 1968.

41.Basarab M. – “Drept Penal. Partea Generală”, Universitatea Babeş Bolyai, Cluj Napoca, 1988.

42.Basarab M., Moldovan L., Sudin V. – “Drept Penal. Partea Specială”, Universitatea Babeş Bolyai,Cluj Napoca, 1985.

43.Brenner, Forensic mathematics of DNA matching, la www.dna-view.com/profile.htm.

44.Bieseker L.G. et al., DNA identifications after 9/11 WTC attack, 2005, Science, 310, 1122-1123

45.Beliş Vl., Dragomirescu V., Naneş C.., Panaitescu V., Gacea E., Drugescu N. – “Medicina Legală”, Editura Teora, Bucureşti, 1992.

46.Beliş Vl. – “Medicina Legală. Curs Pentru Facultăţile De Ştiinţe Juridice”, Societatea Română De Medicină Legală, Bucureşti, 1995.

47.Beliş Vl., Naneş C. – “Traumatologia Mecanică În Practica Medico-Legală Şi Judiciară”, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1985.

48.Beliş Vl. – “Tratat De Medicină Legală”, Editura Medicală, Bucureşti, 1995.49.Belis Vl.- „Investigatia Microscopica A Leziunilor Traumatice” Ed Academiei

Bucuresti, 199250.Belis V, Barbarii L, Genetica Judiciarã de la teorie la practicã, ed Medicala

Bucuresti, 200751.Bercheşan V., Dumitraşcu I.N. – “Probele Şi Mijloacele De Probă” (Mic

Îndrumar De Cercetare Penală), Editura Ministerului De Interne, Bucureşti, 1994.

52.Berchesan V, Rusu M, Valorificarea stiintifica a urmelor infractiunii, Curs de tehnica criminalistica, vol.I-III, Ed. Little Star, Bucuresti, 2002, 2003

53.Budowle, B., J. A. Lindsey, J. A. DeCou, B. W. Koons, A. M. Giusti, and C. T. Comey. 1995. Validation and population studies of the loci LDLR, GYPA, HBGG, D7S8, and Gc (PM loci), and HLA-DQα using a multiplex amplification and typing procedure. J. Forens. Sci. 40: 45–54.

54.Bogdan T. – “Probleme De Patologie Judiciară”,Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1973.

55.Bogdan T., Sântea I., Drăgan-Cornianu R. – “Comportamentul Uman În Procesul Judiciar”, Ministerul De Interne, Bucureşti, 1983.

56.Bouzat P., Pinatel J. – “Traite De Droit Penal Et De Criminologie”, Editura Siery, Paris, 1963.

57.Branicki W., Determination of Phenotype associated SNPs in MC1R Gene) Journal of Forensic Science 2007, 52, 399-345

58.Bulai C. – “Drept Penal Român. Partea Generală”, Vol.I-Ii, Editura Şansa, Bucureşti, 1992.

59.Budowle, B., R. Chakraborty, G. Carmody, and K. L. Monson. 2000. Source attribution of a forensic DNA profile. Forens. Sci. Comm. (in press).

60.Budowle, B., and R. R. Moretti. 1999. Genotype profiles for six population groups at the 13 CODIS short tandem repeat core loci and other PCR based loci. Forensic Science Communications, FBI Lab. Div. Pub. 99–06, U.S. Department of Justice.

61.Budowle, B., T. R. Moretti, A. L. Baumstark, D. A. Defenbaugh, and K. L. Keys. 1999. Population data on the thirteen CODIS core short tandem repeat loci in

African-American, U.S. Caucasians, Hispanics, Bahamians, Jamaicans, and Trinidadians. J. Forensic Sci. 44: 1277–1286.

62.Budowle, B., B. Shea, S. Niezgoda, and R. Chakraborty. 2000. CODIS STR loci data from 41 sample populations. J. Forens. Sci. (in press).

63.Butler J.M., Forensic DNA Typing: Biology, Technology, and Genetics of STR Markers, Academic Press 2nd edition 2005.

64.Butler J., Fundamental of DNA typing, Academic Press, 3rd edition 200965.Butler, J. M. 1998. The use of capillary electrophoresis in genotyping STR loci.

Methods Mol. Biol. 98: 279–289.66.Butler, J.M. (2006) Genetics and genomics of core STR loci used in human

identity testing. J. Forensic Sci. 51(2): 253-26567.Butler JM, Allele frequency for 15 autosomal STR loci on Caucasian, Afro-

American and Hispanic populations, JforScience, 48 908-911

68.Cavalli-Sforza, L. L., and W. F. Bodmer. 1971. The Genetics of Human Populations. W. H. Freeman, San Francisco, CA.

69.Castle PA, Effects of electron beam irradiation on buccal cell DNA American Journal of Human Genetics, 2003, 73, 646-651

70.Ceccaldi P.F., Chevet C., Marano Ph. – “Criminalistique”, Laboratorul De Identificare Judiciară Al Prefecturii Poliţiei Din Paris, 1980.

71.Clayton TM, Whitaker JP, Fisher DL, LeDA, Holland MM, Weedn VW, Maguire CN, Di Zinno JA, Kimpton CP, Gill P. Further validation of a quadruplex STR DNA Typing system: a collaborative effort to identify victims of a mass disaster. Forensic Sci International 1995; 76:17-25.

72.Comey CT et al, DNA extraction strategies for amplified fragment length polimorfism analysis, Journal of Firensic Sciences, 39, 1254-1269 1994.

73.Carroll, Sean B. et al. (May 2008). "Regulating Evolution", Scientific American, pp. 60–67, „International Human Genome Sequencing Consortium (2001

74.Carroll SB, Initial sequencing and analysis of the human genome." Nature 409 (6822): 860–921.

75.Ciopraga A. – “Criminalistica. Tratat De Tactică”, Editura Gama, Iaşi, 1996. 76.Cecil, J. S., and T. E. Willging. 1994. Court-appointed experts. Pp. 527–573 in

Reference Manual on Scientific Evidence. Federal Judicial Center, Washington, DC.

77.Derobert L. – “Medecine Legale”, Editura Flammarion, Paris, 1976.78.Dragomirescu V.T., Problematica Si Metodologie Medico-Legala, Ed Medicala,

Bucuresti, 198079.Dragomirescu V.T., Determinism Si Reactivitate Umana, Ed Stiintifica,

Bucuresti, 1990 80.Demeter I., Ceterchi I. – “Introducere În Studiul Dreptului”, Editura Ştiinţifică,

Bucureşti1962. 81.DAB. 2000. Statistical and population genetics issues affecting the evaluation

of the frequency of occurrence of DNA profiles calculated from pertinent population databases. Forens. Sci. Comm. (in press).

82.Dincu A. – “Criminologie”, Universitatea Bucureşti, Facultatea De Drept, 1985.

83.Doak S., Assimankopoulos D., How do forensic scientists learn to become competent in casework reporting in practice: A theoretical and empirical approach. Forensic Science international 167, 201-206

84.Donnelly, P., and R. E. Friedman. 1999. DNA database searches and the legal consumption of scientific evidence. Michigan Law Rev. 97: 931–984.

85.Dobrinescu I. – “Infracţiuni Contra Vieţii Persoanei”, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1987.

86.Draghici C, Iacob A, Iftimie A, Metode si Tehnici moderne de cercetare si identificare criminalistica, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2004

87.Dumitrescu C., Gacea E. “Elemente De Antropologie Judiciară”, Editura Ministerului De Interne, Bucureşti, 1993.

88.Erlich, H. A., ed. 1989. PCR Technology. Principles and Applications for DNA Amplification. Stockton, New York.

89.Evett, I. W., and B. S. Weir. 1998. Interpreting DNA Evidence. Sinauer Associates, Sunderland, MA. Statistical and genetic methods.

90.Evett, I. W., R. Pinchin, and C. Buffery. 1992. An investigation of the feasibility of inferring ethnic origin from DNA profiles. J. Forensic Sci. Soc. 32: 301–306.

91.Fitzgerald M.J. – “Handbook Of Criminal Investigation” (Manual De Cercetare Penală), Traducere.

92.FBI. 1999. 1998 CODIS DNA Laboratory Survey. FBI Forensic Science Systems Unit, FBI Laboratory, Quantico, VA.

93.Fregeau KL, Leclair B., et al, Enhanced kinship analysius and STR based DNA typing for human identification in mass fatalities incidents: The SwissAir Flight 111 disaster” Journal of Forensic Sciences, 49, 5, 2004

94.Gheorghiu – Brădet – “Drept Penal Român. Partea Specială”, Vol.I, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1994.

95.Gardiner K. Human genome organization. Curr. Opin. Genet. Dev. (1995); 5: 315–322).

96.Gross H – Population Database at www.FBI.org/hq/lab/fsc/backissu/april2002.97.G.Lee Blood evidence: How DNA is revolutionizing the way we solve crimes,

Perseus Publishing, Cambridge, 2003.98.Gross H. – “Îndreptarul Judecătorului De Instrucţie În Sistemul Criminalisticii”,

Munchen, 1893. 99.Groza P, "Fiziologie", Ed. Medicală, Bucureşti, 1991100. Gunby P. Medical team seeks to identify human remains from mass

graves of war in former Yugoslavia. JAMA 1994; 272:1804-1806.

101. Hanga Vl. – “Drept Privat Roman”, Editura Didactică Şi Pedagogică, Bucureşti 1977.

102. Holyst B. – “Kryminalistyk”, Varşovia, 1975.

103. Ionescu L. – “Expertiza Criminalistică A Scrisului”, Ed. Junimea, Iaşi, 1973.

104. Ionescu L. – “L’expertise Complexe Medico-Legale Et Criminalistique”, In Ricpt Nr.3/1983.

105. Ionescu L., Sandu D. – “Identificarea Criminalistică”, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1990.

106. Ionescu A.V. – “Legitima Apărare Şi Starea De Necesitate”, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972.

107. Inman, K., and N. Rudin. 1997. An Introduction to Forensic DNA Analysis. CRC Press, Boca Raton, FL.

108. Inman, K., and N. Rudin. 2000. Principles and Practice of Forensic Science. CRC Press, Boca Raton, FL.

109. Innis, M. A., D. H. Gelfand, and J. J. Sninsky, eds. 1999. PCR applications. Protocols for functional genomics. Academic Press, New York.

110. Jeffreys, A. J., V. Wilson, and S. L. Thein. 1985a. Hypervariable minisatellite regions in human DNA. Nature 314: 67–72.

111. Jeffreys, A. J., V. Wilson, and S. L. Thein. 1985b. Individual specific “fingerprints” of human DNA. Nature 316: 75–79.

112. Jhon P., Conversation with experts: DNA forensic testing in New York City, referintã electronicã, Medscape Molecular Medicine, 10/30/2001

113. Jobling MA, Heyer E., Dieltjes P., de Knijff P., Y chromosome specific microsatellite mutations rates re-examined using minisatellites MSY1 Hum Mol Gen 1998; 8, 2117-20

114. Kline MC, Nonamplification of a VWA allele, Journal of Forensic Science, (1998) 43(1), 250.

115. Kevin P.O, Sullivan R.C. – “Criminalistics Theory And Practic”, Holdbruce Science Publishers Inc, New York, 1976.

116. Kirk P.L. – “Crime Investigation. Psyhical Evidence And Police Laboratory”, Interscience Publishers Inc, New York, 1966.

117. Kaye, D. H. 2000. Bioethics, bench, and bar: selected arguments in Landry v. Attorney General. Jurimetrics J. 40: 193–216.

118. Kaye, D. H., and G. F. Sensabaugh. 2000. Reference guide on forensic DNA evidence. In Reference Manual on Scientific Evidence. Federal Judicial Center, Washington, DC.

119. Kasper D., Braunwald E., et al., Harrison’s Principles of Internal medicine, Acdemic Press, 17e, 2009

120. Kirby, L. T. 1992. DNA Fingerprinting. An Introduction. W. H. Freeman, New York.

121. Krawczak, M., and J. Schmidtke. 1998. DNA Fingerprinting. 2nd Edition. BIOS. Scientific Publishers, Herndon, VA.

122. Lee HC, Ladd C (2001) Preservation and collection of biological evidence, Croatian Medical Journal, 42, 225-228.

123. Levitt M, Forensic databases benefits and ethical and social costs, British Medical Bulletin, 2007, 83, 235-248.

124. Lechat R., „La Technique De L’anquete Criminelle” Ed Moderne, Bruxelles, 1989

125. Le Clere M. – “Manuel De Police Technique”, Ed. Police Revue, Paris, 1974.

126. Lincoln, P. J, and J. Thompson. 1998. Forensic DNA Profiling Protocols. Humana Press, Totowa, NJ.

127. Lins, A. M., et al. 1998. Development and population study of an eight-locus short tandem repeat (STR) multiplex system. J. Forens. Sci. 43: 1–13.

128. Mathyer J. – “Qu’est Ce Que La Police Scientifique Et Ou Vu-T-Elle?”, Nr.2/1987.

129. Martin R., Gel electrophoresis nucleic acids, 1996, Oxford, Bios scientific publisher,

130. Mircea I. – “Criminalistica”, Universitatea Babeş Bolyai, Cluj-Napoca, 1992.

131. Mircea I. – “Valoarea Criminalistică A Unor Urme De La Locul Faptei”, Ed. Vasile Goldiş, Arad, 1996.

132. Monson KL, The mtDNA population database – an integrated software and database resource, Forensic Science communication 4,2,2002

133. McClintock, Forensic DNA Analysis: A Laboratory Manual (Paperback) CRC 1st edition, 2008

134. Năstase O. – “Perfecţionarea Activităţii De Urmărire Penală În Infracţiunile De Omor”, Fondul Documentar Al Parchetului General De Pe Lângă Curtea Supremă De Justiţie.

135. Neagu I. – “Drept Procesual Penal”, Editura Academei Române, Bucureşti, 1988.

136. Neagu I. – “Drept Procesual Penal”, Vol.. I Şi Ii, Editura Şansa Srl, Bucureşti, 1988.

137. Nepote J. – “Situation Actuelle Et Tendance D’evolution De La Criminalistique”, Ripc Nr.384/1983.

138. Nistoreanu Gh., Dobrinoiu V., Boroi Al., Pascu I., Molnar I., Lazăr V. – “Drept Penal. Partea Specială”, Editura Continent Xxi, Bucureşti, 1996.

139. Oancea I. – “Drept Penal. Partea Generală”, Editura Didactică Şi Pedagogică, Bucureşti, 1971.

140. O’brian K.P., Sullivan R.C. – “Criminalistics. Theory And Practice”, Handbook Press London, 1976.

141. O’hara E. – “Fundamentals Of Criminal Investigation”, Ed. Thomans, Illinois, Sua, 1976.

142. O’hara E., Osterburg J.H. – “An Introduction Of Criminalistics”, Ed. Mc Millan, New York, 1949.

143. Oroveanu M. – “Pentru O Reglementare Uniformă Şi Completă A Expertizei”,În Rrd Nr.10/1976.

144. O'Reilly GW, Forensic DNA Litigation: From Crime Scene to Courtroom, CRC 1st edition 2006

145. Olaisen B, Brinkman B, Lincoln P, Progress in in Forensic genetics, 7, Excerprta Medica International Congress Series, 1167, Elsvier Science, Amsterdam, pp 61-183

146. Panaitescu V. Metode De Investigatie In Practica Medico-Legala, Ed Litera 1982

147. Panghe C., Dumitrescu C. – “Portretul Vorbit”, Ministerul De Interne, Bucureşti, 1974.

148. Pieber F., Brenner C, Finding Criminals through DNA of their relatives, Science, 2006, 312, 1315-16

149. Peterson J, The feasability of external blind DNA proficiency test, JForSciences, 48, 21-31.

150. PRand S., The GEDNAP blind trial concept International Journal of Legal medicine, 118, 83-89, 2005

151. Papadopol V. – “Delimitarea Actelor De Coautorat De Cele De Complicitate"” În Justiţia Nouă Nr.7/1963.

152. Pottecher F. – “Un Science De L’home”, În Science Et Vie (Nomero Hors Serie), Intitulat La Police Scientifique, Paris, 1982.

153. Primorac D, "Identificarea resturilor umane descoperite in gropi comune in Croatia, Bosnia si Hertzegovina, JcroatFor Science, 2007, 48, 513-519

154. Popiolek DA, Prinz MK, West AB, Nazzaruolo BL, Estacio SM, Budimlija ZM, Multiplex DNA Short Tandem Repeat Analysis, American Journal of Clinical Pathology. 2003;120(5)

155. Primorac D., Andelinovic S., Definis-Gojanovic M., Drmic I., Rezic B., Baden MM., Kennedy MA., Schanfield MS., Skakel SB., Lee CH. Identification of war victims from mass graves in Croatia, Bosnia and Herzegovina by use of standard forensic methods and DNA typing. J Forensic Sci 1996;41:891-894.

156. Radley I.A. – “Photography In Crime Detection”, Ed. Chapman Hall Tld., London, 1948.

157. Roeder, K. 1994. DNA fingerprinting: a review of the controversy. Stat. Sci. 9: 222–278.

158. Royall, R. 1997. Statistical Evidence. A Likelihood Paradigm. Chapman & Hall, New York.

159. Sandu D, Ionescu L, Identificarea criminalistica, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1990

160. Snyder Le M. – “Homicide Investigation”, Ed. Charles Thomas, California, Sua, 1958.

161. Scripcaru Ghe. si colab - Medicina si Drept, Ed Litera Iasi 1979162. Scripcaru Ghe, Isac L, Covalciuc M, Etica ştiinţa si justiţia, Revista românã

de bioeticã, vol 2, nr 1, 2004163. Shows TB si colab, Guideliness for human gene nomenclature, An

international system of for human gene nomenclature – ISGN, 1987, Cytogenet Cell Genet, 1987, 46, 11-28.

164. Spencer C, A guide to Forensic DNA profiling, Benjamin Cummings; 1 edition (July 24 2003)

165. Stancu E. – “Criminalistica”, Vol. I Şi Ii, Tub, 1981-1983.166. Stancu E. – “Investigarea Ştiinţifică A Infracţiunilor”, Tub, 1986-1988.167. Stancu E. – “Criminalistica – Ştiinţa Investigării Infracţiunilor”, Vol.I Şi Ii,

Editura Proacardia, Bucureşti, 1993.168. Stancu E. – “Criminalistica “ – Vol.I Şi Ii, Editura Actami, Bucureşti, 1995.169. Stancu E. – “Criminalistica” – Vol.I Şi Ii, Editura Actami, Bucureşti, 1997.170. Sachs J., DNA and a new kind of racial profilin, Popular Science, 263, 6,

16 (2003)171. Suciu C. – “Criminalistică”, Ed. Didactică Şi Pedagogică, Bucureşti, 1972.172. Sonia Norris New frontiers in forensic DNA analysis – International

practices and implications for Canada Parliament of Canada 2009173. Swensson A., Wendel O. – “Techniques Of Crime Scene Investigation”,

American Elsevier Publishing Company Inc, New York, 1965.174. Schimdt C, Beneke M (1997) Five cases of short tandem repeats DNA

typing, Electrophoresis, 18, 690-694175. Sweet D., A look at forensic dentistry, BrDentJ, 2007, April 14 359-366

(review).

176. Theodoru G., Moldovan L. – “Drept Procesual Penal”, Editura Didactică Şi Pedagogică, Bucureşti, 1976.

177. Thornwald J. – “Un Secol De Luptă Cu Delincvenţa”, Editura Junimea, Iaşi, 1981.

178. Tchakraborty R., Sample size requirements for addressing the population geentic issues of forensic use of DNA typing, Human Biology, 64, 141-159

179. Vinberg I.A., Mitricev S.M. – “Criminalistica”, Bucureşti, 1952.180. Volonciu N. – “Drept Procesual Penal”, Editura Didactică Şi Pedagogică,

Bucureşti, 1972.181. Volonciu N. – “Drept Procesual Penal”, Editura Tub, 1988.182. Volonciu N. – “Tratat De Procedură Penală”, Vol.I, Editura Paideia,

Bucureşti, 1993.183. Vasilescu E., Examinarea de laborator a petelor de sânge, capitol in Tratat

de medicinã Legalã 1995, Ed medicalã, Bucuresti, 640-652

184. Waren H. – “Dental Identification And Forensic Odontology”, Ed. Henry Nimpton, London, 1976.

185. Watson JD si Crick FHC, A structure for deoxyribose nucleic acid, Nature, 1953, 171, 737-738

186. Wells H.J. – “Forensic Science”, Ed. Sweet Maxwell, Ltd., London, 1998.187. Waldor M, Burrus V, (2004). "Shaping bacterial genomes with integrative

and conjugative elements". Res. Microbiol. 155 (5): 376–86188. Walsh et al, Chelex 100 as a medium for simple extraction of DNA for

PCR based typing from forensic materials, Biotehniques, 10, 506-513 1998.

189. Wickenheiser R., The business case for using forensic DNA technology to solve and prevent crime, Journal and Biolaw and Business, 7 (3) 34-50