48
PRODUCEREA DE AGREGATE RECICLATE DIN DEŞEURI INERTE Manuale SARMa
PRODUCEREA DE AGREGATE RECICLATE DIN DEŞEURI INERTE
Manuale SARMa
PRODUCEREA AGREGATELOR RECICLATE DIN DEŞEURI INERTE
Editat de Tecnitalia Consultants, MILANO
Autori Bressi Giorgio, Volpe Gianpaolo, Pavesi Elisabetta
ANPAR ‐ Associazione Nazionale Produttori Aggregati Riciclati
Comitetul de avizare
Blengini Gian Andrea Politecnico di Torino, Italia
Garbarino Elena Sustainable Development and Environmental Department, Environmental Impact Assessment Service, Torino Province, Italia
Pelosio Andrea Territorial Planning Service, Parma Province, Italia
Ratta Manuela, Rizzati Anna Rita, Romagnoli Massimo, Segadelli Stefano
Emilia–Romagna Region, Environment, Soil and Coast Defence Department, Italia
Coordonare SARMa Coordonator de proiect
Solar Slavko Geological Survey of Slovenia, Slovenia
Coordonatori parteneri italieni
Cibin Ubaldo Emilia – Romagna Region, Environment, Soil and Coast Defence Department, Italia
Peri Sergio Territorial Planning Service, Parma Province, Italia
Referenți interni
Solar Slavko Geological Survey of Slovenia, Slovenia
Chalkiopoulou Fotini Institute of Geology & Mineral Exploration (IGME), Grecia
Agioutantis Zacharias Technical University of Crete (TUC), Grecia
Marinescu Mihai Universitatea Bucureşti, Facultatea de Geologie şi Geofizică, România
Simic Vladimir University of Belgrade, Faculty of Mining and Geology, Serbia
Referenți externi
Brown Teresa British Geological Survey (BGS), Marea Britanie
Hejny Horstr External Expert (Consulting), Germania
O’Brien Jim Preşedinte al European Aggregates Association (UEPG) Borad, Marea Britanie
Informații privind editarea Editare: Scappini Simonetta ‐ Emilia–Romagna Region, Environment, Soil and Coast Defence Department, Italia Copertă & Foto: Scappini Simonetta ‐ Emilia–Romagna Region, Environment, Soil and Coast Defence Department, Italia ANPAR ‐ Associazione Nazionale Produttori Aggregati Riciclati Politecnico di Torino (Polito), Italia Traducere şi adaptare în limba română: Marcel Mărunțiu – Institutul Geologic al României, Bucureşti Octavian Colțoi – Institutul Geologic al României, Bucureşti Mihai Marinescu – Universitatea din Bucureşti, România Tipar: Institutul Geologic al României
Anul ediției: Septembrie 2011 © Copyright
Această publicație reflectă numai punctul de vedere al autorilor, iar Autoritatea de Management a Programului South East Europe nu poate fi făcută responsabilă pentru orice utilizare posibilă a informațiilor
conținute mai jos.
Agregatele naturale (pietriş, nisip şi piatră spartă) sunt resurse ne‐regenerabile esențiale care pot fi utilizate pentru infrastructuri şi inginerie civilă. In noile state membre ale Uniunii Europene, şi de asemenea în Europa de Sud‐Est, se estimează că industria construcțiilor va creşte cu 4.2% în anii următori. O astfel de creştere previzibilă va complica probabil dimensiunea managementului aprovizionării cu agregate, şi astfel activitățile de carieră, care, în prezent, sunt extrem de ne‐omogene şi sunt încă asociate cu fenomene locale de ilegalitate şi/sau puternice efecte de mediu. In plus față de aceasta, o problemă suplimentară importantă care poate fi asociată industriei de agregate este irosirea de resurse potențiale prin haldarea (uneori ilegală) deşeurilor inerte, în special cele provenite din activități de construcție şi demolare. Astfel de deşeuri inerte ar putea fi, de fapt, procesate în unități de reciclare disponibile tehnic, sustenabile economic şi oportune social, spre a deveni agregate reciclate, care ar putea fi utilizate ca o resursă complementară pentru aprovizionarea cu agregate.
Din aceste motive a fost lansat proiectul SARMa (Sustainable Aggregates Resource Management), un proiect co‐finanțat de Uniunea Europeană prin Programul de Cooperare transnațională South East Europe (SEE). Scopul proiectului este de a face un pas semnificativ spre managementul durabil al agregatelor printr‐o mai bună
coordonare a activităților şi părților implicate în planificarea, aprovizionarea, utilizarea şi reciclarea agregatelor în cuprinsul SEE. Printre alte activități, SARMa este în mod deosebit implicat în reciclarea agregatelor, pentru aceasta asigurând analize specifice aprofundate asupra evoluției reciclării deşeurilor inerte, cu accent pe deşeurile din Construcții şi Demolări (C&D), care, în viitorul apropiat, vor fi probabil cea mai importantă sursă de agregate neconvenționale. Mai mult decât atât, una dintre intențiile principale ale SARMa este de a implementa mai bine conceptul de Aprovizionare Durabilă din Surse Mixte [Sustainable Supply Mix (SSM)], adică utilizarea amestecului de agregate naturale, agregate reciclate, produse secundare de carieră şi roci provenite din excavații, pentru a maximiza beneficiile asociate utilizării agregatelor provenite din surse variate, inclusiv non‐convenționale.
Ca parte a proiectului SARMa, acest manual schițează starea de fapt a reciclării deşeurilor inerte, cu accent pe deşeurile rezultate din activitățile de construcție şi demolare şi pe producția de agregate reciclate.
Manualul ilustrează, pe scurt, o categorie largă de activități legate de reciclarea deşeurilor inerte: o analiză a fluxurilor de deşeuri, o privire generală asupra tehnologiilor de prelucrare a deşeurilor inerte şi caracteristicile principale ale agregatelor reciclate, o descriere sumară a pieții, şi, în final, un set de recomandări.
CUPRINS
1. Introducere ………………………………………………………………………………… 7
2. Analiza fluxurilor de deşeuri inerte în Europa ……………………………… 11
3. Prelucrarea deşeurilor C&D pentru producerea de agregate reciclate ……………………………………………………………………………………… 21
4. Agreagate reciclate …………………………………………………………………….. 29
5. Piața de agregate ……………………………………………………………………….. 37
6. Listă de recomandări ………..………………………………………………………… 43
7. Surse de informare ….…………………………………………………………………. 45
1. INTRODUCERE
Sectorul construcțiilor a utilizat intensiv resurse naturale şi a produs cantități de deşeuri care, în ultima vreme, exced capacitatea de absorbție a mediului. Pe de o parte, cererea de agregate a determinat efecte severe asupra teritoriului datorită operațiunilor în cariere, care, în ultimele decenii, au fost planificate şi adaptate cerințelor cu dificultate crescândă.
Pe de altă parte, cantitățile semnificative de deşeuri provenite din sectorul construcțiilor au generat nevoia de spații, fie pentru zone de deversare, fie pentru instalații de valorificare, care, fiind dificil de găsit, determină frecventa lor evacuare în zonele suburbane.
Necesitatea de a reduce utilizarea resurselor naturale ne‐regenerabile şi, în acelaşi timp, de a minimiza efectele negative datorate producției şi gospodăririi deşeurilor din sectorul construcțiilor a determinat un interes crescător orientat spre reciclare, în special în ceea ce priveşte Comisia Europeană. Astfel, opțiunea de a valorifica unele părți din deşeuri şi de a le reintroduce în ciclurile productive, sub formă de produse sau materii prime, devine interesantă.
Unul dintre obiectivele principale ale proiectului SARMa este să promoveze valorificarea deşeurilor şi politicile de reciclare, prin încurajarea practicilor care vizeavă aprovizionarea durabilă din surse mixte (Sustainable Supply Mix ‐ SSM) în țările SEE. SSM este definit ca “aprovizionarea cu agregate din surse multiple, selectate pe baza criteriilor economice, de mediu şi sociale”.
Agregatele reprezintă o resursă esențială pentru dezvoltarea economică şi socială a unei țări. Totuşi, ele trebuie produse şi utilizate în acord cu principiile dezvoltării durabile. Deşi contribuția agregatelor reciclate poate reprezenta numai un procentaj redus din cererea totală a sectorului construcțiilor, este important de subliniat că fiecare tip de agregat poate şi trebuie utilizat în funcție de propriile sale caracteristici. De aceea, nu ar trebui să existe o competiție între agregatele de diferite origini.
În iunie 2008, prin emiterea noii Directive Cadru privind Deşeurile 2008/98/EC (WFD), care a revizuit Directiva 2006/12/EC, s‐au statuat concluziile asupra deşeurilor, după o procedură îndelungată demarată, de către Comisia Europeană în mai 2003, cu Declarația COM(2003) “Spre o strategie tematică a prevenirii producerii de deşeuri şi
Pagina 7
de reciclare a acestora”. Atunci, Comisarul European pentru mediu, economistul grec Stavros Dimas, a declarat că noua Directivă ar trebui să schimbe mentalitatea referitoare la deşeuri – de la o povară nedorită, la o resursă prețioasă – şi să contribuie la transformarea Europei într‐o “societate a reciclării”.
Deşeurile rezultate din prospecțiunea, extracția, prelucrarea şi depozitarea resurselor minerale şi din lucrările executate în cariere sunt excluse din sfera noii WFD, întrucât ele sunt obiectul Directivei 2006/21/EC privind managementul deşeurilor din industria extractivă.
Pe scurt, noua FWD:
• stabileşte ca norma de reciclare de 50% pentru deşeurile municipale şi 70% pentru deşeurile din construcții şi demolări să fie atinsă în 2020;
• cere Statelor Membre să dezvolte programe de prevenire a deşeurilor, focalizate pe principalele efecte de mediu şi luând în considerare întregul ciclu de viață a produselor şi materialelor;
• stabileşte o ierarhizare în cinci puncte a priorităților în prevenirea deşeurilor şi în legislațiile şi politicile de management ale Statelor Membre: a) prevenirea, b) pregătirea pentru re‐utilizare, c) reciclarea, d) alte operațiuni de valorificare, ex: valorificarea energetică, şi e) depozitarea în halde de gunoi (eliminarea), ca ultimă opțiune;
• face o distincție între deşeu şi produs secundar:
o ‘deşeu’ însemnează orice substanță sau obiect pe care deținătorul le aruncă, sau intenționează ori are obligația să le arunce;
o o substanță sau obiect, rezultat dintr‐un proces de producție al cărui scop primar nu este producerea sa, poate să nu fie privit ca deşeu, ci ca produs secundar, dacă îndeplineşte anumite condiții;
• stabileşte o distincție clară între valorificare şi eliminare, pe baza unei diferențe evidente în ce priveşte impactul de mediu, datorită înlocuirii resurselor naturale în economie şi recunoaşterii beneficiilor potențiale pentru mediu şi sănătatea umană prin utilizarea deşeurilor ca o resursă; în acest sens, reciclarea este o operațiune de valorificare;
• stabileşte înțelesul “încetării statutului de deşeu” astfel: unele categorii de deşeuri vor înceta să fie considerate deşeuri în înțelesul WFD când au trecut printr‐o operație de valorificare, inclusiv reciclare, şi îndeplinesc o serie de criterii specifice în accord cu condițiile articolului 6 al WFD.
Calea spre atingerea normei de reciclare prevăzută de WFD debutează inevitabil cu managementul durabil al deşeurilor, urmărind reducerea, prin operațiuni de valorificare şi reciclare, a impactului de mediu şi social asociat producerii lor, luând în considerare că, numai deşeurile din construcții şi demolări au reprezentat în 2008 peste 30% din totalul deşeurilor produse în Europa (Sursa: Eurostat 2008). Prin
Pagina 8
urmare, cererea de materii prime, care determină efecte severe asupra terenului, cauzate de operațiunile de carieră, poate fi planificată şi reglementată spre o utilizare durabilă a resurselor naturale.
Recomandarea n°1
Reciclarea deşeurilor din construcții şi demolări (C&DW) oferă oportunități importante pentru: a) reducerea necesarului de terenuri pentru haldare; b) evitarea supra‐consumului de resurse de agregate naturale ne‐
regenerabile, prin introducerea de materiale alternative şi suplimentare pe piața agregatelor;
c) crearea de noi posibilități de afaceri prin reciclarea deşeurilor.
Fig. 1.1: Producerea de C&DW într‐un şantier de demolări din Milano ‐ Italia (Sursa: ANPAR, 2006).
Pagina 9
Pagina 10
2. ANALIZA FLUXULUI DE DEŞEURI INERTE ÎN EUROPA
Anual, în Europa sunt produse diferite tipuri de deşeuri. Fiecare dintre acestea determină efecte diverse asupra mediului şi sănătății umane, în funcție de caracteristicile lor particulare.
O analiză a fluxului de deşeuri, pe sectoare economice, sugerează clasificarea lor în trei tipuri principale, în funcție de originea lor: construcții, mine‐cariere şi industriile prelucrătoare.
Ele reprezintă până la 74% din cantitatea totală de deşeuri produse în cele 27 State Membre ale Uniunii Europene.
Deşeuri C&D
DEŞEURI C&D
Domeniul de origine Componente
Deşeuri din construcții
Deşeuri provenite din activități de întreținere şi/sau construcția clădirilor şi lucrărilor civile de infrastructură
Deşeuri din demolări
Deşeuri provenite din întreținerea şi/sau din demolarea parțială sau totală a clădirilor şi lucrărilor civile de infrastructură
beton (pre‐comprimat sau normal) ciment şi mortare diverse aglomerate şi mixturi bituminoase cărămizi, țigle şi blocuri de piatră sol excavat lemn hârtie, celuloză şi polistiren metale plastic cretă ceramică sticlă asbest
Deşeuri din construcția şi dezafectarea drumurilor
Deşeuri provenite din lucrări de întreținere şi construcție a drumurilor
aglomerate şi mixturi bituminoase sol excavat beton lemn metale plastic
Sol şi roci excavate Deşeuri provenite din fundații pentru construcția de lucrări civile şi/sau excavații
sol excavat lemn
Tab.2.1: Domeniile de origine a C&DW şi componentele deşeurilor.
Pagina 11
Fig.2.1: Deşeurile produse, pe sectoare economice, în EU‐27, în anul 2008 (% din cantitatea totală dedeşeuri) – Sursa: Eurostat, 2008.
Deşi acest manual va analiza îndeosebi fluxul de deşeuri produse de sectorul construcțiilor (nominalizate aici ca Deşeuri din Construcții şi Demolări – C&DW), este necesar de a fi subliniată, de asemenea, importanța unor fluxuri produse de alte sectoare, nu numai ca participare a lor la producția totală de deşeuri, dar şi pentru potentialul lor deosebit în producția de agregate. Deşeurile sus menționate sunt alcătuite în principal din materiale inerte, care, în cele mai multe cazuri, pot fi reciclate. Tratamentul deşeurilor din sectoarele mine‐cariere şi industrii prelucrătoare conduce, de fapt, la producția de agregate artificiale, care, ca şi agregatele reciclate, pot fi asimilate agregatelor naturale.
În anul 2008, statele EU‐27 au produs aproximativ 860 milioane tone deşeuri în domeniul construcțiilor. Aceasta reprezintă 33% din totalul producției de deşeuri în Europa (Fig. 2.1) (Sursa: Eurostat, 2008).
Tabelul 2.2 arată producția deşeurilor din construcții şi demolări în statele EU‐27. Valorile au fost obținute din baza de date Eurostat după filtrarea – domeniu economic Construction, deşeu Non‐hazardous, şi tip deşeu Mineral and solidified.
Referitor la acele state pentru care sunt disponibile date naționale, Fig. 2.2 arată procentul de valorificare a deşeurilor din construcții şi demolări, pe țară, pe baza estimărilor efectuate de ANPAR, în funcție de datele oferite de Eurostat privind producția de C&DW în anul 2008 şi datele privind producția de agregate reciclate în acelaşi an, oferite de UEPG (UEPG, 2009‐2010).
Din figură se vede că, alături de țările bine plasate ca Olanda (100%) şi Marea
Pagina 12
Britanie (79%), găsim de asemenea Republica Cehă (44%) şi Germania (37%), cu peste 35% deşeuri reciclate. Mult în urmă sunt Austria, Spania, Italia şi Franța, cu 16%, 14%, 9% şi, respectiv, 7%.
Țări 2006 2008 +/‐ Uniunea Europeană (27 țări) 738.480.000 749.970.000 +1,56%
Belgia 10.622.818 10.119.198 ‐4,74%
Bulgaria 425.421 821.003 +92,99%
Republica Cehă 7.798.612 9.556.795 +22,54%
Danemarca 5.104.223 4.964.248 ‐2,74%
Germania (inclusiv fosta RDG din 1991) 178.542.925 178.195.511 ‐0,19%
Estonia 584.786 1.014.299 +73,45%
Irlanda 16.273.785 0 ‐
Grecia 5.054.855 5.054.855 =
Spania 45.705.006 43.390.048 ‐5,06%
Franța 221.916.759 238.148.460 +7,31%
Italia 51.500.453 68.783.678 +33,56%
Cipru 259.303 336.371 +29,72%
Letonia 16.502 7.492 ‐54,60%
Lituania 297.284 345.865 +16,34%
Luxemburg 6.637.162 8.179.864 +23,24%
Ungaria 2.879.901 5.100.470 +77,11%
Malta 2.492.522 1.092.694 ‐56,16%
Olanda 25.762.104 27.803.309 +7,92%
Austria 29.379.531 30.554.531 +4,00%
Polonia 13.762.486 6.702.243 ‐51,30%
Portugalia 2.247.502 2.939.660 +30,80%
România 30.227 232.662 +669,72%
Slovenia 652.809 622.017 ‐4,72%
Slovacia 407.148 552.428 +35,68%
Finlanda 21.468.379 23.725.000 +10,51%
Suedia 6.566.698 2.250.000 ‐65,74%
Marea Britanie 82.091.620 79.477.882 ‐3,18%
Croația ‐ 38.166 ‐
Norvegia 819.555 977.789 +19,31%
Tab.2.2: Producția de deşeuri C&D în EU‐27, exprimată în tone, pentru anii 2006 şi 2008.
Pagina 13
Fig.2.2: Procentul de deşeuri C&D reciclate în anul 2008. Sursa: UEPG, 2009‐2010 şi Eurostat, 2008 ‐ prelucrate de ANPAR).
Alte surse potențiale pentru producerea de agregate sunt reprezentate de sectorul industriilor prelucrătoare şi de cel extractiv (mine & cariere).
Deşeuri din sectoarele mine‐cariere şi prelucrare
DEŞEURI DIN SECTOARELE MINE‐CARIERE ŞI PRELUCRARE
Sectorul de origine Componente
Domeniul mine ‐cariere
Deşeuri produse prin tratamentul fizic şi chimic al mineralelor ne‐metalice
roci resturi de producție nămoluri
Deşeuri produse de industria siderurgică
deşeuri din producția fierului şi oțelului
Domeniul prelucrare Deşeuri rezultete la confecționarea
produselor ceramice, cărămizilor, țiglelor şi materialelor de construcție
diferite tipuri de ceramici cărămizi țigle materiale de construcție
Tab.2.3: Sectorele de origine şi componentele deşeurilor din minerit şi prelucrare.
Pagina 14
Fig.2.3: Deşeuri produse de domeniile industriale principale din EU‐27, în anul 2008 (% din total deşeuri).
Industria minieră (mine şi cariere) a fost al doilea sector ca importanță în 2008, în ceea ce priveşte cantitatea de deşeuri produse în EU‐27 (28% sau 727 milioane tone) (Fig. 2.3). În acelaşi an, industria prelucrătoare a contribuit cu 13% sau 343 milioane tone de deşeuri, fiind astfel al treilea sector ca importanță din acest punct de vedere.
Aceste sectoare, pe lângă faptul că sunt în mod deosebit importante din punct de vedere al cantității (ele au contribuit cu peste 40% la producția de deşeuri în Europa în 2008), sunt de asemenea importante în ceea ce priveşte calitatea. În esență, deşeurile pe care ele le produc sunt, mai ales, deşeuri inerte.
Distribuția procentuală (Fig. 2.4) a deşeurilor produse de cele două sectoare industriale, în statele Uniunii Europene, variază în funcție de prezența industriei miniere şi de nivelul tehnologic al proceselor industriale.
Din analiza cantităților produse, este clar că provocarea cu care se confruntă toate țările implică promovarea politicilor de management a deşeurilor, bazate pe sustenabilitatea de mediu, în particular pentru acele sectoare cu un mai mare impact, cum sunt cele legate de industria construcțiilor.
Aceste politici, pe lângă fixarea obiectivului de a deosebi creşterea economică de impactul asupra mediului datorită consumului şi utilizării resurselor, trebuie în mod necesar să conducă la consolidarea prelucrării/valorificării, cu scopul de a reduce, pe de o parte, utilizarea resurselor naturale şi, pe de altă parte, cantitatea de deşeuri eliminate în halde.
Pagina 15
Fig.2.4: Deşeuri produse, pe sectoare economice, în EU‐27 în anul 2008 (% din cantitatea totală dedeşeuri).
Cu privire la aceasta, Directiva Cadru a Deşeurilor (2008/98/EC) confirmă intenția Parlamentului European de a trasa un parcurs standard care stabileşte baze solide pentru dezvoltarea domeniului prelucrării deşeurilor, menit producerii de produse valorificabile.
În particular, articolul 4, arătând că “ierarhia deşeurilor ... se aplică în calitate de ordine a priorităților în cadrul legislației şi al politicii în materie de prevenire a generării şi de gestionare a deşeurilor”, stabileşte prioritatea operațiunilor de reciclare față de eliminarea în halde.
Articolul 6 fixează condițiile în funcție de care o serie de criterii specifice trebuie îndeplinite astfel ca, deşeul care a trecut printr‐o operațiune de valorificare, inclusiv reciclare, să înceteze să mai fie considerat deşeu. Aceste condiții sunt:
• substanța sau obiectul sunt utilizate în mod curent pentru îndeplinirea unor scopuri specifice;
• există o piață sau cerere pentru substanța sau obiectul în cauză;
• substanța sau obiectul întruneşte cerințele tehnice pentru îndeplinirea scopurilor specifice şi respectă legislația şi normele aplicabile produselor; şi
• utilizarea substanței sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau a sănătății populației.
Criteriile includ şi valorile limită pentru poluanți, dacă este necesar, şi iau în considerare orice eventuale efecte negative asupra mediului ale substanței sau produsului în cauză.
Pagina 16
Criteriile care rezultă din aceste condiții pornesc de la conceptul că o substanță sau un obiect încetează sa fie deşeu în momentul în care există condiții pentru reutilizarea lor efectivă.
În consecință, asemenea substanță sau obiect poate şi trebuie să îndeplinească aceleaşi criterii de evaluare tehnică precum cele utilizate pentru materiile prime folosite în aceleaşi scopuri.
De asemenea, stabilirea cerințelor de mediu are drept scop identificarea criteriilor care garantează un nivel de protecție pentru sănătatea populației şi a mediului.
Astfel, se poate conchide că o substanță clasificată ca deşeu încetează să mai fie considerată ca atare când este supusă operațiunilor de valorificare şi corespunde criteriilor stabilite în acord cu conceptele de bază enunțate de cele patru condiții din Directiva Cadru privind Deşeurile.
Luând în considerare natura diferită a deşeurilor de interes şi efectele de mediu asociate cu ele, perfectarea unor astfel de criterii trebuie să fie specifică oricărui tip de deşeu, iar acestea trebuie definite pentru fiecare produs secundar şi aplicație a sa. Abordarea ce urmează a fi adoptată este una integrată, care ia în considerare toate elementele observate în succesiunea proceselor de valorificare. În prezent, aceste criterii sunt în curs de elaborare.
În fine, articolul 11 al Directivei stabileşte ca nivelul de reciclare a deşeurilor C&D, în Uniunea Europeană, să ajungă la 70%, până în anul 2020.
Recomandarea n°2
Directiva 2008/98/EC dispune ca nivelul de reciclare a deşeurilor C&D ne‐periculoase, în UE, să ajungă la 70%, până în 2020. Este necesar ca Statele Membre să stabilească etape intermediare pentru monitorizarea şi garantarea realizării nivelului final şi a obiectivelor de reciclare din Directiva Cadru a Deşeurilor.
Problema gospodăriricalitatea lor, cât de caC&D în Europa este dprocent însemnat esteredus în anii următori
Recomandarea n°3
i deşeurilor C&D nu este legată atât de mult de ntitățile implicate. Producția totală de deşeuri e 850 milioane tone din care, în multe țări, un încă eliminat în halde; acest procent ar trebui .
Pagina 17
Articolul 4 Ierarhia deșeurilor
(1) Ierarhia deșeurilor, astfel cum este prezentată mai jos, se aplică în calitate de ordine a priorităților în cadrul legislației și al politicii în materie de prevenire a generării și de gestionare a deșeurilor:
(a) prevenirea; (b) pregătirea pentru reutilizare; (c) reciclarea; (d) alte operațiuni de valorificare, de exemplu valorificarea energetică; și (e) eliminarea.
(2) În aplicarea ierarhiei deșeurilor menționate la alineatul (1), statele membre adoptă măsuri pentru a încuraja opțiunile care produc cel mai bun rezultat global în privința mediului. Aceasta poate să impună ca anumite fluxuri de deșeuri specifice să se îndepărteze de la ierarhie, în cazul în care acest lucru se justifică prin analizarea întregului ciclu de viață privind efectele globale ale generării și gestionării respectivelor deșeuri.
Statele membre garantează că procesul de elaborare a legislației și a politicii în materie de deșeuri se desfășoară în deplină transparență și respectă reglementările naționale în vigoare referitoare la consultarea și participarea cetățenilor și a părților interesate.
Statele membre iau în considerare principiile generale ale protecției mediului, al precauției și durabilității, fezabilității tehnice și viabilității economice, protecției resurselor, precum și impactul global asupra mediului, sănătății populației, economiei și societății, conform articolelor 1 și 13.
Articolul 6 Încetarea statutului de deșeu
(1) Anumite categorii de deșeuri încetează să mai fie considerate deșeuri, în sensul articolului 3 punctul 1, în momentul în care au trecut printr‐o operațiune de valorificare, inclusiv reciclarea, și îndeplinesc o serie de criterii specifice care urmează să fie definite conform următoarelor condiții: (a) substanța sau obiectul sunt utilizate în mod curent pentru îndeplinirea unor scopuri specifice;
(b) există o piață sau cerere pentru substanța sau obiectul în cauză; (c) substanța sau obiectul îndeplinește cerințele tehnice pentru îndeplinirea scopurilor specifice și respectă legislația și normele aplicabile produselor; și
(d) utilizarea substanței sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau a sănătății populației.
Criteriile includ și valorile limită pentru poluanți, dacă este necesar și iau în considerare orice eventuale efecte negative asupra mediului ale substanței sau produsului în cauză.
(2) Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, cu privire la adoptarea criteriilor prevăzute la
Directiva Cadru 2008/98/EC a Deşeurilor
Pagina 18
Traducere preluată din: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 312/3, 22.11.2008 (http://www.wastexchange.co.uk/documenti/europeanorm/DIR2008_98_EC_ro.pdf)
alineatul (1) și care precizează tipurile de deșeuri cărora li se aplică respectivele criterii, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 39 alineatul (2). Criteriile specifice încetării statutului de deșeu trebuie luate în considerare, printre altele, cel puțin în cazul agregatelor, hârtiei, sticlei, metalelor, anvelopelor și al textilelor.
(3) Deșeurile care încetează să mai fie considerate deșeuri în conformitate cu alineatele (1) și (2), încetează de asemenea să mai fie considerate deșeuri în scopul atingerii obiectivelor de valorificare și reciclare prevăzute de Directivele 94/62/CE, 2000/53/CE, 2002/96/CE și 2006/66/CE, precum și de alte acte legislative comunitare aplicabile, atunci când sunt îndeplinite cerințele privind reciclarea sau valorificarea din respectivele acte legislative.
(4) În cazul în care nu există criterii stabilite la nivel comunitar în conformitate cu procedura prevăzută la alineatele (1) și (2), statele membre pot decide de la caz la caz dacă un anumit deșeu a încetat să fie considerat ca atare, luând în considerare jurisprudența aplicabilă. Astfel de decizii sunt notificate Comisiei în conformitate cu Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998, de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale, atunci când directiva respectivă o impune.
Articolul 11 Reutilizarea și reciclarea
(1) omisiune
(2) Pentru respectarea obiectivelor prezentei directive și pentru a evolua în direcția unei societăți europene a reciclării cu un înalt nivel de eficiență a folosirii resurselor, statele membre adoptă măsurile necesare destinate realizării următoarelor obiective:
(a) până în 2020, pregătirea pentru reutilizarea și reciclarea deșeurilor, cum ar fi, cel puțin, hârtie, metal, plastic și sticlă provenind din gospodării și, eventual, provenind din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de deșeuri sunt similare deșeurilor care provin din gospodării, se mărește la un nivel minim de 50 % din masa totală;
(b) până în 2020, pregătirea pentru reutilizarea, reciclarea și alte operațiuni de valorificare materială, inclusiv operațiuni de umplere care utilizează deșeuri pentru a înlocui alte materiale, a deșeurilor nepericuloase provenind din activități de construcție și demolări, cu excepția materialelor geologice naturale definite la categoria 17 05 04 din CED, se mărește la un nivel minim de 70 % din masă.
Pagina 19
Pagina 20
3. PRELUCRAREA DEŞEURILOR C&D PENTRU PRODUCEREA DE AGREGATE RECICLATE
În prezent, sunt disponibile diverse tehnologii de prelucrare a deşeurilor C&D pentru producerea de agregate reciclate de calitate superioară, utilizabile în industria construcțiilor ca produse recuperate sau materii prime, cu performanțe tehnice comparabile celor ale agregatelor naturale. Aceste tehnologii sunt aplicate, în mod obişnuit, atât în instalații staționare (Fig. 3.1) cât şi mobile (Fig. 3.2), pentru a face față unor diverse necesități.
Indiferent de tehnologia aplicată, o instalație eficientă trebuie să fie totuşi capabilă să separe materialul brut în trei părți distincte: material mineral care poate fi re‐utilizat, fracțiune uşoară (hârtie, plastic, lemn, impurități, etc.) şi fracțiune metalică.
Fig.3.1: Vedere generală a instalației stationare de la Montecatini, Italia (Sursa: ANPAR, 2008).
Pagina 21
Fig.3.2: Vedere generală a unei instalații mobile (Sursa: ANPAR, 2006).
Fazele principale care caracterizează un proces de prelucrare a deşeurilor din construcții şi demolări sunt următoarele:
• Concasarea, menită să realizeze reducerea dimensiunilor, pentru obținerea de particule potrivite utilizării finale (Fig. 3.3 – 3.4);
Fig.3.3: Mecanismul de spargere la concasarea cu concasorul cu fălci (Sursa: Garbarino & Cardu, 2008).
Fig.3.4: Mecanismul de spargere la concasarea cu concasorul cu came (Sursa: Garbarino & Cardu, 2008)
Impact între material şi came (efect de măcinare)
Impact între material şi carcasă
„auto‐concasare” între material şi material
Pagina 22
• Sitarea, menită să separe materialul fragmentat în funcție de dimensiunea granulelor, pentru obținerea unor fracții granulometrice omogene (Fig. 3.5);
Fig.3.5: Exemplu de masă vibratoare dublă (Sursa: Garbarino, 2005.)
1. Cadru suport2. Cadru pentru site suprapuse 3. Suspensie elastică (între cele două cadre) 4. Mecanism de vibrare
• Separarea, menită să îndepărteze materialele nedorite. În mod obişnuit, sunt aplicate două principii de bază:
o separarea în funcție de proprietățile magnetice, adică separarea magnetică (Fig. 3.6‐3.7);
o separarea în funcție de greutatea specifică, adică, separarea gravitațională (Fig. 3.8).
Fig.3.6: Separator magnetic cu bandă superioară (Sursa: Mancini et al., 2005).
Pagina 23
Fig.3.7: Separator magnetic la o instalație staționară de reciclare la Pisa, Italia. Produsul magnetic este recuperat ca deşeu metalic (Sursa: ANPAR, 2003).
Pagina 24
Fig.3.8: Separare gravitațională la instalația din Pisa, Italia. Fracția uşoară (plastic, hârtie, lemn, etc.) este înlăturată. (Sursa: ANPAR, 2003.
Este necesar de subliniat că, în ceea ce priveşte deşeurile C&D inerte, pe lângă tehnologiile adoptate pentru prelucrarea lor, procedeul aplicat pentru demolare are, de asemenea, un rol important. De fapt, cu cât un deşeu specific este mai bine separat în fracțiuni omogene, în cursul fazei de producție (ex: demolare), cu atât este mai simplificat şi mai eficient procesul subsecvent de reciclare.
Deşeurile produse prin demolarea tradițională includ o diversitate de materiale, printre care există şi unele nedorite (ex: hâtie, plastic şi lemn, ipsos, etc.), care pot afecta negativ calitatea agregatelor reciclate obținute prin prelucrare globală.
Pre‐sortarea deşeurilor la sursă permite reducerea costurilor de eliminare sau prelucrare, care cresc semnificativ cu heterogenitatea şi prezența poluanților, asigurând şi o calitate superioară materialului reciclat destinat înlocuirii materialelor naturale. Mai mult, separarea la sursă a diferitelor tipuri de deşeuri permite prelucrarea nu numai a materialelor tipice pentru construcții, cum sunt cărămida şi betonul, dar şi a lemnului, plasticului, sticlei şi metalelor, pentru valorificare în domenii adecvate.
Pentru aceasta, activitatea de demolare trebuie planificată şi organizată până la demolarea întregii clădiri. O strategie de acest tip, denumită demolare selectivă, nu este încă o practică larg răspândită deoarece presupune costuri ridicate, datorate utilizării masive a muncii fizice şi a timpilor îndelungați de implementare. Mai mult, lipsa unei rețele organizate, adică a unei rețele dense de facilități şi/sau servicii capabile să exploateze materialele separate, şi unei piețe active de bunuri şi/sau materiale produse, a descurajat deocamdată companiile de demolare.
În realitate, se întâmplă ca, în timpul selectării tehnicilor de demolare, aspectele economice şi viteza de implementare a operațiunii să fie considerate prioritare, iar necesitatea de a reda unui proces productiv diferitele tipuri de deşeuri şi componente nu este luată în considerare.
Clauzele privind lucrările de demolare prevăd rareori adoptarea procedurilor selective, care favorizează valorificarea şi cea mai bună exploatare a deşeurilor din demolare, astfel încât există tendința demolării tradiționale.
Deşeurile C&D astfel produce pot fi eliminate sau valorificate. În ultimul caz, este totuşi necesară utilizarea instalațiilor echipate cu dotări speciale, capabile să asigure eliminarea materialului ne‐inert, biodegradabil, a fierului şi fracțiunilor uşoare. Numai pe această cale este posibil să vorbim despre reciclare reală, cu alte cuvinte o prelucrare menită să transforme deşeul într‐un produs de calitate superioară şi cu caracteristici performante.
Acest rezultat poate fi obținut, în general, cu instalații staționare, care utilizează tehnologii complexe şi sofisticate.
În concluzie, se poate spune că există o foarte puternică legătură între tehnologia utilizată, procedeul de demolare adoptat şi calitatea agregatelor reciclate.
Pagina 25
De fapt, tehnicile de demolare utilizate influențează decisiv heterogenitatea deşeurilor, alegerea tehnologiei de prelucrare şi, în consecință, calitatea materialelor reciclate.
Produsele valorificabile obținute din deşeuri omogene sunt de calitate mai bună în comparație cu acelea rezultate din amestecuri heterogene. Dacă scopul este acela de a favoriza reciclarea deşeurilor din demolări, atunci ar trebui adoptate procedurile de demolare care sunt capabile să permită separarea deşeului în fracțiuni omogene.
În prezent, există nprelucrarea deşeurilode bună calitate, carece priveşte calitățile tsub formă de instalațloc, fie ca instalații sta
Recomandarea n°4
Metodologia aplicată pentru demolare afectează semnificativ performanța procesului subsecvent de reciclare şi caracteristicile tehnice ale produselor reciclate. Pre‐sortarea deşeurilor C&D la sursă, în grupuri omogene, reduce costurile de reciclare şi/sau eliminare şi asigură o mai bună calitate produselor reciclate.
Recomandarea n°5
umeroase tehnologii care pot fi folosite la r C&D pentru producerea de agregate reciclate pot concura cu produsele de carieră în ceea ehnice. Aceste tehnologii sunt disponibile fie ii de procesare mobile care pot fi utilizate pe ționare specifice de reciclare.
Pagina 26
Fig. 3.9: D
iagram
a de
man
agem
ent a
deşeurilor d
in dem
olări.
Pagina 28
4. AGREGATE RECICLATE
Fig.4.1: Producerea de agregate reciclate: depozitare finală (Sursa: ANPAR, 2003)
Pagina 29
Pagina 30
Modalitățile de utilizare a agregatelor pot fi divizate, în general, în două categorii principale:
• utilizările sub formă ne‐legată, (construcții de drumuri, terasamente, etc.) care necesită materiale grosiere;
• utilizările sub formă legată, în care mixtura conține un agent de legătură, cum ar fi cimentul, bitumenul sau o substanță cu proprietăți de cimentare în contact cu apa (liant, mortar, etc.).
În ceea ce priveşte utilizările posibile, agregatele reciclate îşi găsesc destinația pentru:
• lucrări de inginerie civilă;
• lucrări pentru drumuri şi căi ferate.
Lucrări de inginerie civilă Lucrări pentru drumuri şi căi ferate
Realizarea de lucrări de inginerie civilă Construcția de drumuri, căi ferate, aero‐porturi, piețe, fundații lucrări civile şi industriale
Realizarea de restaurări de mediu (cariere vechi), umpluturi şi refaceri
Construcția stratelor de fundație pentru infrastructuri de transport
Beton cu rezistență scăzută (Rck ≤ 15 MPa) Construcția stratelor adiționale (cu funcții anti‐capilare, anti‐îngheț, drenare etc.)
Tab.4.1: Utilizări principale ale agregatelor reciclate.
Lucrările pentru drumuri sunt, în mod clar, un domeniu în care utilizarea agregatelor reciclate poate fi aplicată pe scară largă, pentru înlocuirea celor primare. În Fig. 4.2 sunt arătate straturile care formează structura învelişului rutier elastic. Construcția unei suprastructuri rutiere de acest fel este asigurată prin suprapunerea diferitelor straturi de amestecuri, unele ne‐legate, altele legate, în care agentul de legătură este aproape întotdeauna bitumenul.
Agregatele reciclate pot fi utilizate pentru construcția straturilor de fundație şi a rambleurilor pentru drumuri, sub formă de amestecuri nelegate cu granulometrie omogenă.
Fig.4.2: Structura învelişului rutier elastic (Sursa: A. Marradi, 1999).
Agregatele reciclate, ca şastfel încât, în funcție de pepotrivite pentru anumite uproprietăților şi a comportaexpunerea la cicluri îngheț‐originii lor.
Strat de bază
Fundație sau rambleu
Fundație din amestec granular compactat
Strat de legătură
Strat de uzură
Agregatele reciclate slucrări de infrastructpentru reabilitarea damestecurilor pentru
Alegerea agregatelordepindă numai de car
Recomandarea n°6
unt utilizate pe larg sub formă ne‐legată în ură (fundații de drumuri şi căi ferate) sau e mediu. Ele se pot utiliza şi la prepararea betoanele cu rezistență scăzută.
i agregatele naturale, nu au toate aceleaşi caracteristici, rformanțele lor specifice, ele sunt mai mult sau mai puțin tilizări. De aceea, este de mare importanță cunoaşterea mentului lor față de diverşi factori (rezistența mecanică, dezgheț sau la apă, etc.), mai degrabă decât cunoaşterea
Recomandarea n°7
pentru o aplicație specifică ar trebui să acteristicile materialului şi nu de originea sa.
Pagina 31
Fig. 4.3: Utilizarea agregatelor reciclate pentru reabilitarea mediului (Sursa: ANPAR, 2005).
Pagina 32
Introducerea marcajului CE pentru materialele de construcție şi publicarea standardelor armonizate pentru agregate au eliminat oficial distincția tradițională a agregatelor în funcție de natura lor, introducând necesitatea ca agregatele să fie evaluate numai după caracteristicile lor de performanță.
Marcajul CE face astfel posibilă compararea agregatelor reciclate cu cele naturale şi înlocuirea lor unul cu celălalt, fără deosebire (pentru utilizările stabilite de proiectant).
Agregatele reciclate marcate cu CE sunt, pentru toate intențiile şi scopurile de utilizare, materiale de construcție.
Fig.4.4: Marcajul CE conform cu Normativele Europene Armonizate.
NORMATIV TITLUL
EN 13055‐1 “Agregate uşoare – Partea I: Agregate uşoare pentru beton, mortar şi tencuială”
EN13139 “Agregate pentru mortar”
EN 13383 “Agregate pentru lucrări de protecție”
EN 12620 “Agregate pentru beton”
EN 13242 “Agregate pentru materiale ne‐cimentate sau cimentate cu mortare hidraulice, utilizate în lucrări de inginerie civilă şi la construcția de drumuri”
EN 13450 “Agregate utilizate la terasamente de căi ferate”
Tab.4.2: Normative armonizate pentru marcajul CE al agregatelor naturale, reciclate şi artificiale.
Pagina 33
Aşa cum a fost menționat, operațiunea de valorificare a deşeului se bazează pe criteriul încetarea statutului de deşeu, care stabileşte condițiile în care un deşeu încetează să mai fie considerat ca atare, devenind o nouă substanță sau obiect.
Evaluarea calității produsului final devine o etapă fundamentală pentru stabilirea conformității cu criteriul încetarea statutului de deşeu.
Crearea unui nou produs poate fi identificată, în mod just, în momentul când materialul corespunde anumitor standarde de calitate (definite de proiectant sau prin normative specifice), în funcție de utilizarea anticipată.
Conformitatea cu astfel de standarde trebuie garantată prin controlul întregului proces de valorificare, de la managementul deşeului utilizat, prin procesul de producție şi tehnologiile aplicate, la necesitățile produsului.
Se poate gândi un parcurs de evaluare calitativă, care analizează produsul final atât din punct de vedere tehnic, cât şi de mediu.
După cum se observă în Fig. 4.5, produsul va trebui să îndeplinească termenii procedurii de evaluare, în ceea ce priveşte atât marcajul CE, conform cu Normativele Europene Armonizate, cât şi comportamentul materialelor reciclate supuse Testelor de Lesivare (comportament la spălare).
Normele Tehnice Eurdupă origine, ci în fureciclate trebuie să fcazurile care privesc u
Numai acele agregaspecificațiile Europenconvenționale. Eco‐code asemenea, veriprotocoalele existente
Recomandarea n°8
opene de utilizare nu deosebesc agregatele ncție de caracteristicile lor. Astfel, agregatele ie asemuite cu agregatele naturale în toate tilizarea lor.
Recomandarea n°9
te reciclate care îndeplinesc normele şi e şi sunt marcate CE pot concura cu agregatele mpatibilitatea agregatelor reciclate ar trebui, ficată prin teste adecvate, în acord cu .
Pagina 34
Fig.4.5: Diagrama criteriului de calitate a produsului final.
Pagina 35
Pagina 36
5. PIAȚA DE AGREGATE
După cum este menționat în raportul “Nici o construcție fără agregate” al UEPG (European Aggregates Producers Association), publicat cu ocazia celei de a 20‐a aniversări a asociației (UEPG, 2007 A), industria construcțiilor reprezintă 10÷12% din Produsul Intern Brut European, iar industria agregatelor este pentru ea cea mai importantă sursă de materii prime.
În 2008, au fost produse aproximativ 3,5 miliarde tone de agregate, cu o medie anuală per cetățean European de peste 6 tone (Sursa: UEPG, 2009‐2010). Producția a implicat aproximativ 17.000 companii cu 400.000 angajați, în aproximativ 23.000 cariere. Fig. 6.1 arată producția Europeană din 2008, în procente per tip de agregat: aproximativ 90% provine din resurse naturale, în timp ce numai 6% din agregate reciclate (Sursa: UEPG, 2009‐2010).
Fig. 5.1: Producția de agregate în Europa, în 2008. (Sursa UEPG 2009‐2010)
Nisip şi pietriş 40,5%
Agregate secundare 2%
Roci sparte 49%
Agregate reciclate 6%
Agregate marine 2,5%
Pagina 37
Indicii de evaluare a pieții
STATMEM
Rep. C
Germ
Spani
Franț
Italia
Oland
Austr
Mare
1)
2)
3)
Tab.5natu
Notăpietr
PAR/(PAN + PAR ) = raportul dintre producția de agregate reciclate şi totalul producției de agregate
Arată care a fost “starea afacerii”, adică ce contribuție au avut agregatele reciclate comparativ cu necesarul total de agregate. PAR/PC&D = raportul dintre producția de agregate reciclate şi deşeurile
din construcții şi demolări Oferă indicații asupra ratei de conversie a deşeurilor din construcții şi demolări. Evident, valoarea PAR depinde de structura producției şi eficiența sistemelor curente de colectare şi reciclare.
PC&D/(PAN+ PAR )= raportul dintre deşeurile din construcții şi demolări şi
producția totală de agregate Arată efectul potențial al agregatelor reciclate asupra necesarului total de agregate, adică, contribuția maximă pe care deşeurile din construcții şi demolări ar putea‐o avea la acoperirea cererii de agregate, în cazul ipotetic în care întregul flux este reciclat.
E BRE
PC&D ** PC&D (efectiv)
PAR * PAR/PC&D PAN *** PAR/ (PAN+ PAR )
PC&D/ (PAN + PAR)
ehă 9 8 4 44% 71 5% 10%
ania 178 151 56 37% 478 10% 28%
a 43 37 5 14% 378 1% 10%
a 238 202 15 7% 402 4% 49%
68 58 5 9% 360 1% 16%
a 28 24 24 100% 46 34% 34%
ia 30 26 4 16% 94 4% 26%
a Britanie 79 67 53 79% 169 24% 30%
.1: Comparație între producția de deşeuri din construcții şi demolări şi producția de agregaterale şi reciclate (anul 2008, exprimată în milioane de tone/an).
: * Sursa: UEPG, 2009‐2010; ** Sursa: Eurostat, 2008; *** producția se referă numai la nisip, iş şi roci sparte, presupunând nulă balanța import/export în absența datelor sigure.
Pagina 38
Pentru a înțelege dezvoltarea posibilă a pieței de agregate, este interesant nu numai de a evalua relația dintre producția de agregate naturale şi reciclate, dar şi de a corela datele de producție a deşeurilor din construcții şi demolări, din care agregatele reciclate sunt generate, cu acelea de producție a agregatelor reciclate, ca şi efectul potențial al agregatelor reciclate asupra cererii totale de agregate. Datele din Tab. 5.1 privesc producția de agregate naturale şi reciclate în anul 2008 (UEPG 2009‐2010) şi producția de deşeuri din construcții şi demolări în acelaşi an (Eurostat, 2008) în acele State Membre pentru care sunt disponibile suficiente date sigure. Valorile PC&D au fost obținute din baza de date Eurostat, cu filtrare pe domeniu economic (NACE_2 section F ‐ Construction), periculozitate (non hazardous waste) şi tip de deşeu (Mineral and solidified wastes). Luând în considerare natura datelor, pentru a obține valori mai sigure pentru scopul acestei discuții, s‐a considerat un nou indice (PC&Defectiv), care curăță fluxul de componentele ne‐minerale ale deşeului C&D, estimate la 15% (ține seama de compoziția deşeului C&D şi de tehnologiile de reciclare disponibile).
După indicele PAR/PC&D se observă că situația europeană este foarte variată; dacă unele dintre cele mai bune cazuri, ca Olanda şi Marea Britanie, sunt excluse, obiectivul de reciclare stabilit de Directiva Cadru 2008/98/EC (egal cu 70% în 2020, Art. 11, punct 2, litera b) al Directivei) este încă, în cele mai multe cazuri, foarte dificil de realizat.
În măsura în care este luat în considerare efectul agregatelor reciclate asupra cererii totale de agregate, indicii PAR/(PAN+ PAR ) şi PC&D/(PAN+ PAR ) arată că:
1) efectul potențial al agregatelor reciclate asupra cererii totale de agregate variază între 10% şi 35% (exclusiv Franța, unde datele PC&D nu par a fi complet sigure)
2) în acest moment, cererea de agregate este acoperită aproape exclusiv cu materiale de carieră.
3) experiențele deosebite şi politicile de gospodărire atentă a fluxului de deşeuri C&D pot duce la rezultate interesante (Olanda, Marea Britanie şi Germania) în ce priveşte economisirea resurselor naturale.
Recomandarea n°10
Utilizarea integrată a agregatelor naturale şi reciclate, pe lângă economisirea resurselor naturale, poate permite o mai bună exploatare a resurselor disponibile, în acord cu diferitele folosințe.
Pagina 39
Tabelul 5.2 arată consumul mediu de agregate pentru unele aplicații majore. Din aceste date se poate spune că necesarul de agregate, chiar dacă este strict legat de industria construcțiilor în fiecare țară, este în general ridicat.
Utilizarea integrată a agregatelor naturale şi reciclate, pe lângă o economisire apreciabilă a resurselor naturale, poate permite o mai bună exploatare a resurselor disponibile, în acord cu diferitele folosințe.
Tip de utilizare Consumul mediu de agregate
(tone / unitatea de construcție)
Stadioane de sport 300.000
Autostrăzi – 1 km 30.000
Şcoli 3.000
Case noi 400
Căi ferate pentru trenuri de mare viteză – 1 m 9
Tab.5.2: Consumul mediu de agregate pentru utilizări principale (Sursa: UEPG, 2007).
Într‐o piață liberă, există o serie de factori care ar trebui/ar putea favoriza utilizarea agregatelor reciclate în locul celor naturale. Aceştia sunt:
1) preț mai mic decât cel al materialelor naturale înlocuite;
2) cererea mare de materiale cu performanță scăzută (îmbrăcăminte rutieră, umpluturi, rambleuri etc.);
3) reducerea costurilor de transport (care pot fi mai mici, deoarece operațiunea de reciclare este de obicei mai aproape decât cariera, sau pot fi nule, în cazul producției şi utilizării la fața locului).
Prețul cel mai mic este fără îndoială cel mai important element în alegerea produsului reciclat, deoarece, cu aceleaşi caracteristici, el reprezintă unul dintre factorii decisivi pentru acceptarea de către solicitanți.
Prețul agregatelor reciclate depinde de piața locală, dar, frecvent, este mai mic cu 20% față de prețul agregatelor naturale. Această diferență de preț nu se datorează calității mai scăzute a agregatelor reciclate, cât “rezistenței culturale” a pieții, care, de fapt, desconsideră agregatele provenite în primul rând din deşeuri.
Pentru o recuperare parțială a costurilor de producție legate de lucrările necesare pentru garantarea caracteristicilor constante ale agregatelor reciclate (Controlul Producției/Calității în fabrică), producătorul poate, de asemenea, lua în calcul cheltuielile necesare depozitării deşeului la instalație, care, chiar dacă sunt limitate, permit desfăşurarea operațiunii în aproape toate locațiile.
Pagina 40
Un alt factor important este cererea ridicată de agregate pentru folosințe de categorie inferioară. Se estimează că aproximativ 40% din cererea totală de agregate în Europa se referă la astfel de folosințe, legate mai ales de construcția şi de întreținerea infrastructurii.
În fine, dat fiind faptul că instalațiile de reciclare sunt, în mod normal, situate foarte aproape de aşezările urbane, costul transportului nu afectează substanțial prețul final al materialului reciclat, cum se întâmplă deseori pentru materialele naturale. Iar în eventualitatea în care operațiunea de valorificare de desfăşoară la fața locului, costurile de transport nu există.
Recomandarea n°11
Valorificarea deşeului la fața locului are o eco‐balanță puternic pozitivă datorită costurilor nule de transport, în ceea ce priveşte atât deşeul, cât şi agregatele. Este totuşi necesară garantarea calității şi a marcajului CE al produsului printr‐o creştere a costului demolării şi gospodărirea deşeului la fața locului.
Recomandarea n°12
Pentru îmbunătățirea pieții agregatelor reciclate, prețul lor trebuie păstrat cu cel puțin 20% mai mic decât cel al agregatelor naturale, pentru a depăşi “rezistența culturală” a pieții, care, în present, desconsideră agregatele produse din deşeuri.
Recomandarea n°13
Opoziția la utilizarea agregatelor reciclate, datorită originii lor, este unul dintre obstacolele principale pentru dezvoltarea industriei reciclării deşeurilor C&D. Pentru eliminarea definitivă a prejudecăților tuturor utilizatorilor, este necesară definirea grabnică, conform Directivei 2008/98/EC, a criteriilor de determinare a momentului în care deşeul încetează să fie considerat ca atare şi devine material (end of waste).
Pagina 41
DEŞEU INERT
Pagina 42
RECICLARE Deşeuri omogene < tehnologie; < costuri; > calitate
Deşeuri heterogene > tehnologie; > costuri; < calitate
Încetarea statutului de deşeu
PRODUS PENTRU
CONSTRUCȚII
AGREGATE RECICLATE
Directiva 2008/98/EC
art. 4 – Ierarhia deşeurilor art. 11 – Reutilizare şi Reciclare
Reglementarea (EU) N. 305/2011 Cerința Marcaj CE
Directiva 2008/98/EC art. 6 – Încetarea statutului de deşeu
6. LISTĂ DE RECOMANDĂRI
1. Reciclarea deşeurilor din construcții şi demolări (C&DW) oferă oportunități importante pentru:
a) reducerea necesarului de terenuri pentru haldare; b) evitarea supra‐consumului de resurse de agregate naturale ne‐
regenerabile, prin introducerea de materiale alternative şi suplimentare pe piața agregatelor;
c) crearea de noi posibilități de afaceri prin reciclarea deşeurilor.
2. Directiva 2008/98/EC dispune ca nivelul de reciclare a deşeurilor C&D ne‐periculoase, în UE, să ajungă la 70%, până în 2020. Este necesar ca Statele Membre să stabilească etape intermediare pentru monitorizarea şi garantarea realizării nivelului final şi a obiectivelor de reciclare din DC a Deşeurilor.
3. Problema gospodăririi deşeurilor C&D nu este legată atât de mult de calitatea lor, cât de cantitățile implicate. Producția totală de deşeuri C&D în Europa este de 850 milioane tone din care, în multe țări, un procent însemnat este încă eliminat în halde; acest procent ar trebui redus în anii următori.
4. Metodologia aplicată pentru demolare afectează semnificativ performanța procesului subsecvent de reciclare şi caracteristicile tehnice ale produselor reciclate. Pre‐sortarea deşeurilor C&D la sursă, în grupuri omogene, reduce costurile de reciclare şi/sau eliminare şi asigură o mai bună calitate produselor reciclate.
5. În prezent, există numeroase tehnologii care pot fi folosite la prelucrarea deşeurilor C&D, pentru producerea de agregate reciclate de bună calitate, care pot concura cu produsele de carieră în ceea ce priveşte calitățile tehnice. Aceste tehnologii sunt disponibile fie sub formă de instalații de procesare mobile care pot fi utilizate pe loc, fie ca instalații staționare specifice de reciclare.
Pagina 43
6. Agregatele reciclate sunt utilizate pe larg sub formă ne‐legată în lucrări de infrastructură (fundații de drumuri şi căi ferate) sau pentru reabilitarea de mediu. Ele se pot utiliza şi la prepararea amestecurilor pentru betoanele cu rezistență scăzută.
7. Alegerea agregatelor pentru o aplicație specifică ar trebui să depindă numai de caracteristicile materialului şi nu de originea sa.
8. Normele Tehnice Europene de utilizare nu deosebesc agregatele după origine, ci în funcție de caracteristicile lor. Astfel, agregatele reciclate trebuie să fie asemuite cu agregatele naturale în toate cazurile care privesc utilizarea lor.
9. Numai acele agregate reciclate care îndeplinesc normele şi specificațiile Europene şi sunt marcate CE pot concura cu agregatele convenționale. Eco‐compatibilitatea agregatelor reciclate ar trebui, de asemenea, verificată prin teste adecvate, în acord cu protocoalele existente.
10. Utilizarea integrată a agregatelor naturale şi reciclate, pe lângă economisirea resurselor naturale, poate permite o mai bună exploatare a resurselor disponibile, în acord cu diferitele folosințe
11. Valorificarea deşeului la fața locului are o eco‐balanță puternic pozitivă datorită costurilor nule de transport, în ceea ce priveşte atât deşeul cât şi agregatele. Este totuşi necesară garantarea calității şi a marcajului CE al produsului, printr‐o creştere a costului demolării şi gospodărirea deşeului la fața locului.
12. Pentru îmbunătățirea pieții agregatelor reciclate, prețul lor trebuie păstrat cu cel puțin 20% mai mic decât cel al agregatelor naturale, pentru a depăşi “rezistența culturală” a pieții, care, în prezent, desconsideră agregatele produse din deşeuri.
13. Opoziția la utilizarea agregatelor reciclate, datorită originii lor, este unul dintre obstacolele principale pentru dezvoltarea industriei reciclării deşeurilor C&D. Pentru eliminarea definitivă a prejudecăților tuturor utilizatorilor, este necesară definirea grabnică, conform Directivei 2008/98/EC, a criteriilor de determinare a momentului în care deşeul încetează să fie considerat ca atare şi devine material (end of waste).
Pagina 44
7. SURSE DE INFORMARE
Eurostat, 2008 Database http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=env_wasgen&lang=en)
UEPG, 2009‐2010 ‐ “Sustainable Development in the European Aggregates Industry ‐ Annual Review”, 2009‐2010”
Garbarino & Cardu, 2008 ‐ Garbarino E., Cardu M., Tecnologie di riciclaggio: impianti di trattamento ed applicazioni sperimentali d'impiego, INERTCH 2007, supplemento a RECYCLING, 2008, pagine 146‐174, Vol.62/08
Garbarino E., 2005 – “Stato dell’arte e risultati di una ricerca sperimentale inerente la valorizzazione e l’impiego nella produzione di calcestruzzo di aggregati riciclati derivanti da rifiuti da costruzione e demolizione”. PhD tesi. Politecnico di Torino
Mancini et al., 2005 ‐ “Trattamento dei rifiuti da costruzione e demolizione”, dispense del corso di formazione di III livello “Recupero delle materie prime secondarie da rifiuti provenienti da demolizioni edilizie” del Politecnico di Torino, editore Politeko
A. Marradi, 1999 – “Breve storia delle tecniche costruttive delle infrastrutture stradali”, tratto da “Riciclare per l’ambiente”, editore AREA
UEPG, 2007‐A – “Sustainable Development in the European Aggregates Industry ‐ Brochure for the 20th anniversary of UEPG”, 2007
UEPG, 2007 ‐ “Committing to Sustainable Development – Annual Report”, 2007 ANPAR – Internal images archives
Pagina 45
Sustainable Aggregates Resource Management
http://www.sarmaproject.eu
