PROCESUL DE RESOCIALIZARE AL MINORILOR DELINCVENTICUPRINS:IntroducereCapitolul IDelimitari conceptuale notiunilor de delincventa juvenila si devianta1.Notiunea de delincventa juvenila2.Notiunea de deviantaCapitolul IITeorii explicative ale fenomenului delin 616d31g cventei juvenile din perspectivapsihologica si sociologica1.Teoria invatarii sociale a agresiunii2.Teoria anomiei3.Teoria subculturilor delincvente4.Teoria controlului socialCapitolul IIIFactori implicati in determinarea comportamentului deviant al minorilor1.Rolul familiei in formarea comportamentuluifamiliei1.1.Fmiliile dezorganizante1.2.Climat familial conflictual1.3 Climat familial hiperautoritar1.4. Climat familial hiperpermisiv1.5. Esecurile privind integrarea scolara1.6. Alcoolul si actul infractional1.7. Consumul si dependenta de droguriCapitolul IVServiciul de probatiune1.Intocmirea referatului de evaluare1.1Notiuni generale1.2 Planificarea evaluarii1.3 Stabilirea relatiei profesionale cu clientul1.4 Elaborarea referatului de evaluare2.Supravegherea persoanelor condamnate3.Asistenta si consilierea in cadrul serviciilor de reintegrare sociala si consiliere3.1 Scopul activitatii de asistenta si consiliere3.2 Beneficiarii activitatii de asistenta si consiliere3.3Documente procedurale utilizate in activitatea de asistenta si consiliereCapitolul VTehnici specifice procesului de resocializare a minorilor delincventi1. Tehnici de intervievare2. Interogarea in asistenta sociala3. Consilierea minorilor delincventiCapitolul VIMetode utilizate de asistenta sociala in vederea reintegrarii sociale a minorilor delincventi1.Centrele de reeducare1.1.Aspecte de resocializare a minorilor delincventi1.2.Exigente functionale ale resocializarii minorilor cu comportament delincvent1.3.Obiective si actiuni ale scolilor de reeducare1.4.Fctori frenatori ai procesului de reeducare si resocializare a minorilor internati in centrele de reeducare2.Centrele de supraveghere si reintegrare sociala3.Directiile pentru Protectia Drepturilor CopiluluiCapitolul VIIStudiu de cazCapitolul VIIISumarul datelor colectateCapitolul IXConcluzii si propuneriBibliografieINTRODUCEREDe-a-lungul timpului oamenii au definit fenomenul delincventei juvenile, au elaborat teorii explicative,au dactorii care determina un astfel de comportament, dar realitatea este ca fenomenul delincventei juvenile a continuat sa existe.In ultimele patru decenii delincventa a devenit una din problemele sociale majore cu care s-a confruntat si se confrunta,in continuare , cea mai mare parte din societatile contemporane, atat cel dezvoltate economic, cat si cele in curs de dezvoltare. In toata aceasta perioada, interpretarile teoretice care considerau ca fiind un fenomen de interes marginal,caracteristic numai anumitor grupuri sau categorii sociale,au fost abandonate, pentru a face loc unor abordari mai profunde si mai realiste, in concordanta cu care delincventa juvenila este interpretata ca fiind o importanta problema sociala determinata de alte probleme sociale, strans legata de modul in care isi gestioneaza comunitatea resursele, de procesele de educatie si socializare, de consumul de droguri si alcool.Problema copiilor delincventi nu este o problema placuta sau dorita , in aceasta perioada de dezvoltare ei trebuie feriti de probleme pentru a se putea bucura de copilaria lor si asa prea scurta.Ca viitor asistent social sper sa pot sa ajut la imbunatatirea procesului de resocializare a minorilor cu comportamente delincvente.CAPITOLUL IDELIMITARI CONCEPTUALE ALE NOTIUNILOR DE DEVIANTASI DELINCVENTA JUVENILA1.Notiunea de delincventa juvenilaNotiunea de delincventa juvenila este o notiune destul de larga si de echivoca pentru a include in continutul ei orice act care incalca exigentele de conformism impuse de catre adulti minorilor si tinerilor. Delincventa juvenila cuprinde acele conduite si actiuni care sunt comise de persoane imature,care nu au atins inca varsta majoratului si nu au responsabilitatea sociala..Exceptand violarile legii penale,delincventa juvenila cuprinde o serie de acte,care,daca ar fi comise de catre adulti,acestia nu ar fi considerati infractori de catre legea penala.Printre aceste acte se numara vagabondajul,cersetoria,fuga de acasa si de la scoala,nesupunerea fata de autoritatea parintilor si educatorilor,consumul de alcool,etc.Pentru toate aceste fapte,alaturi de alte fapte mai grave,cu caracter delictual propriu-zis,minorii si tinerii nu pot fi judecati si sanctionati decat in cadrul unui regim juridic special conceput pentru minori si tineri..Trasaturi specifice delincventei:a. Este un fenomen social,obiectiv si material,dar in acelasi timp,antisocial si deosebit de periculos,atat prin consecintele sale negative si distructive ce privesc ordinea sociala si normativa,integritatea si siguranta indivizilor si grupurilor sociale,cat si prin reactia sociala ce o provoaca si prin sanctiunile represive adoptate.b.Delincventa include acele acte si fapte care,violand regulile de drept cu caracter penal impun adoptarea unor sactiuni organizate,de cele mai multe ori,represive,care sunt aplicate prin intermediul agentilor specializati ai controlului social.c.Delincventa este constituita din ansamblul actelor si faptelor antisociale care intra sub incidenta normelor penale savarsite de diferiti indivizi intr-o anumita societate,intr-un anumit interval de timp.Ea include totalitatea delictelor si crimelor savarsite,care sunt insa diferite ca natura,intensitate si gravitate.Caracteristici ale comportamentului delincvent:a.are o serie de consecinte sociale negative,prin faptul ca prjudiciaza interesele intregii societati;b.face obiectul unor interdictii sau constrangeri formulate de legea penala;c.prezinta o intentie antisociala deliberata,urmand un scop distructiv;d.cuprinde fuzionarea intentieicu actiunea culpabila;e.fapta este probata juridic si sanctionata ca atare.Fenomenul delincventei include dimensiuni si aspecte diferite in functie de savarsirea,descoperirea,inregistrarea si judecarea delictelor si crimelor,dupa cum urmeaza:a.delincventa reala,denumita in literatura sociologica si criminologica "cifra neagra"a criminalitatii.Ea este constituita din totalitatea actelor si faptelor antisociale cu caracter penal savarsite in realitate,indiferent daca ele au fost descoperite si inregistrate de organele penale.Criminalitatea reala reprezinta adevarata dimensiune a ilicitului penal,insa estimarea ei este aproape imposibila,datorita impedimentelor de natura tehnico-criminalistice,operationale si statistice;b.delincventa descoperita,care include numai acea parte a actelor savarsite in realitate si care au fost depistate si identificate de catre organele specializate de control social.De regula,cifra delincventei descoperite este inferioara celei reale,intrucat nu toate delictele sunt descoperite si nu toti delincventii sunt identificati;de asemenea,unele delicte nu sunt reclamate,altele nu sunt inregistrate.c.delincventa judecata,reprezinta acea parte a delincventei descoperita si inregistrata de organele de politie care este judecata si sanctionta de instantele penale;volumul ei este mult diminuat,intrucit nu toate delictele descoperite ajung sa fie judecate.Astfel unele delicte sunt gratiate si amnistiate,altele nu mai sunt sanctionate datorita implinirii termenelor legale de prescriptie,in timp ce unele nu se mai judeca datorita decesului delincventului sau sustragerii acestuia de la judecata.2.Notiunea de deviantaIn orice societate umana,exista reguli si cerinte,explicite sau implicite,care solicita indivizilor sa realizeze numai actiuni socialmente dezirabile,sa manifeste numai comportamente admise si sa aleaga,in situatii sociale specifice,numai solutii compatibile cu standardele culturale ale societatii respective.Esenta imperativa a acestor reguli sau cerinte este incorporata in normele sau valorile sociale,care fac parte din cultura oricarei societati si pe care orice individ,membru al societatii respective,este obligat sa le internalizeze in structura personalitati sale,in cursul procesului de socializare.Personalitatea asa cum se stie,nu este doar un produs al caracteristicilor sau al experientelor individuale,ci, in primul rand,o constructie socioculturala,rezultanta a interactiunilor permanente intre individ,mediul social si cultural.De aceea,nici un individ nu reactioneaza in mod instinctual la situatiile de viata cu care este confruntat,ci rezolva aceste situatii utilizand numai solutii compatibile cu standardele de rationalitate,normalitate sau moralitate ale societatii din care face parte,considerate legitime,adica in concordanta cu normele si valorile sociale,cu principiile morale,prescriptiile juridice si definitiile culturale existente.In conditiile in care utilizeaza solutii incompatibile sau contrare acestor standarde,individul respectiv risca sa nu fie inteles de catre ceilalti membrii ai societatii,care-l pot eticheta ca fiind irational,anormal sau diferit de ceilalti.Aceasta este,de fapt,esenta notiunii de devianta,care se refera la orice conduita sociala si orice act social care sunt diferite de comportamentele si actiunile generale ale membrilor unei societati si care risca,prin aceasta diferenta,sa provoace reactii ostile sau sanctiuni din partea colectivitatii.Devianta in ansamblul ei desemneaza o diversitate eterogena de conduite,acte sau actiuni,care reprezinta violari sau transgresiuni ale normelor scrise sau nescrise,implicite sau explicite , stari care nu sunt conforme asteptarilor , valorilor si regulilor colectivitatii, forme de nonconformism,marginalitate,criminalitate,etc.,tot ceea ce contrazice imaginea publica asupra ceea ce semnifica sau ar trebui sa semnifice "normalul"si "dezirabilul".Devianta reprezinta un ansamblu disparat de transgresiuni,conduite dezaprobate si indivizi marginali,care,fiind in contradictie cu asteptarile,normele si valorile grupului, risca sa provoace sanctiuni din partea acestuia.Dintre aceste conduite sau actiuni se pot mentiona urmatoarele:a)infractiuniile si delictele contra proprietatii sau persoanei,comise individual sau in grup,prin violenta,inselaciune,abuz sau prin orice fel de mijloace ilicite sau proscrise;b)delincventa juvenila;c)sinuciderea;Id)toxicomania;e)transgresiunile sexuale;f)devianta religioasa;g)devianta politica;h)nonconformismul;i)bolile si deficientele psihice;j)handicapul fizic;k)maltratarile;l)alte forme de violenta,conduite sau acte prohibitive ori indezirabile.In functie de caracterul voluntar sau involuntar al actului de devianta se pot distinge urmatoarele categoriide devianti:-devianti subculturali-acei care pun in discutie legitimitatea normelor pe care le violeaza,incercand sa promoveze norme si valori substitutive.Printre ei se numara teroristii,revolutionarii,membrii sectelor religioase,toti aceia care isi asuma,in mod deschis,devianta,revendicandu-i legitimitatea si militand activ pentru recunoasterea ei oficiala ca forma normala de comportament;-transgresori-acei indivizi care violeaza,in mod deliberat,o norma sociala,desi ii cunosc validitatea si legitimitatea.Ei nu actioneaza din principiu,asa cum o fac deviantii subculturali,ci din interes,oportunism,pasiune,lacomie,lipsa de scrupule,etc.Dintre ei fac parte,infractorii ori delincventii,toti aceia care incalca normele penale;-indivizi cu tulburari de comportament-cei care nu sunt,propriu-zis,bolnavi psihici,ci care sufera de sociopatie sau au tulburari caracteriale,unde este extrem de dificil a distinge intre constrangere si determinare,intre caracterul voluntar sau dobandit al actului de devianta.De exemplu,toxicomanii in general,alcoolicii,in special,actioneaza voluntar doar intr-o prima faza,starea de dependenta ulterioara impiedicandu-i sa mai fie liberi de as-i decide propria lor conduita.-handicapatii fizic sau mental-printre care se includ orbii,surzii,estropiatii,toti acei care se disting prin "stigmate"vizibile,datorita unor leziuni organice,debilitati mentale sau altor cauze biologice si psihice.Pentru unii sociologi aceasta categorie nu intra in aria deviantei,in timp ce pentru altii ea reprezinta un subiect de interes pentru cercetarea infractiunilor intre normalitate si devianta.CAPITOLUL IITEORII EXPLICATIVE ALE FENOMENULUI DELINCVENTEI JUVENILE DIN PERSPECTIV PSIHOLOGIC SI SOCIOLOGICAIn orice domeniu,actiunea profesionistului trebuie sa aiba la baza intelegerea fenomenelor asupra carora actioneaza.Aceasta intelegere presupune nu doar cunoasterea cauzelor si a factorilor favorizanti ci si a teoriilor existente.Teoria este cea care construieste imaginea unui intreg coerent si il integreaza in ansamblul unitar al cunoasterii.In consecinta,teoria genereaza cercetari empirice,care o vor imbogati in relevanta.1.Teoria invatarii sociale a agresiuniiCea mai cuprinzatoare explicatie cu privire la agresiunea umana a fost propusa de Bandura,in "teoria invatarii sociale a agresiunii".El a fost primul care a probat invatarea agresiunii prin experiente directe in concordanta cu paradigmele de baza ale invatarii.Agresiunea este vazuta ca fiind in mare masura controlata de posibilitatea consolidarii si a pedepsei.Ea se afla totodata si sub controlul stimulilor.In aparenta,o mare parte din comportament,inclusiv agresiunea,este invatata prin observatie-adica fara experienta directa.Bandura a propus diferite modele teoretice pentru a explica aceasta invatare.El a recunoscut capacitatea specific umana de a procesa informatiile si a elaborat implicatiile sale in investigarea,mentinerea,modificarea si controlul agresiunii.Banda a dezvoltat rationamente pentru a explica efectele consolidarii substitutive si ale pedepsei substitutive.Primul rationament major priveste functia informativa a rezultatelor observate.Fiind martorul consecintelor raspunsului altor persoane,observatorul devine constient de posibilitatea consolidarii si a pedepsei si isi poate coordona comportamentul astfel incat sa maximalizeze recompensele si sa minimalizeze pedepsele in mediul observat,fara a fi experimentat in mod direct aceste posibilitati.Cunostintele despre consecintele probabile ale raspunsului,obtinute prin observatie,pot astfel servi la facilitarea sau inhibarea raspunsurilor similare celor observate.Potrivit acestei pareri,anticiparea consecintelor bazata pe observarea purtarii altora,si nu experienta imediata,este cea care ghideaza actiunea persoanei.Al doilea rationament major se refera la efectele motivationale ale conditionarii substitutive a stimularii emotionale.Bandura recunoaste ca o mare parte din comportareaemotionala este invatata pe baza experientelor directe,dar sugereaza ca reactiile empatice care realizeaza conditionarea substitutiva a raspunsurilor afective sunt,daca nu mai importante,cel putin egale ca importanta.Se presupune ca a fi martor la exprimarea sentimentelor altora induce,in general,reactii afective in observator.Aceste reactii afective produse in observator sunt concordante cu cele manifestate de persoana a carei purtare a fost observata.Astfel,reactiile empirice ale observatorului sunt considerate congruente hedonic cu purtarea afectiva la care a asistat.Bandura si-a bazat aceasta esentiala presupunere pe observatia ca,in situatiile sociale,oamenii tind sa exprime acelasi fel de comportament emotional ca si cei din jurul lor;de aceea expresia afectiva a celuilalt devine o indicatie , replica distinctiva in afectarea concordanta a observatorului.Celelalte elemente propuse de Bndura pentru a explica modelarea sunt secundare acestor doua modele majore.Ele se adreseaza consecintelor,mai ales in functie de perceptia peroanei a faptului ca modelul a fost marturia primirii de recompense sau pedepse de la un agent pentru actiunile sale.Analiza proceselor motivationale propuse de Bandura in invatarea sociala extinde propunerea controlului comportamental prin cosolidare si pedeapsa externe si substitutive la auto-consolidare si auto-pedepsire. In agresiune , auto-consolidarea este considerata a fi forta motivationala principala-ori de cate ori este conectata cu mandria personala.Auto-pedepsirea pentru agresiune este dovedita cand persoana sufera de sentimente disforice, de regret si autoacuzare,cand isi recunoaste actiunile proprii ca fiind o incalcare a propriei pozitii impotriva actiunilor agresive.De vreme ce,in general,se presupune ca sanctiunile negative impotriva agresiunii sunt adoptate prin percept,consolidare si modelare,Bandura a propus variate mecanisme care sa explice fenomenul in izbucnirile ostile si agresive.Practicile auto-absolvante insotite de neutralizarea auto-condamnarii pentru agresiune sunt urmatoarele:1.Sub-evaluarea agresiunii prin comparatie avantajoasa-survine cand actiunile agresive sunt comparate cu fapte mult mai grave.Comparatia minimalizeaza incalcarea legii prin fapta intentionata sau comisa.2.Justificarea agresiunii in functie de principii mai inalte se refera la faptul ca face violenta agreabila pentru agresor din punct de vedere moral prin declararea obiectivelor ei ca fiind nobile si drepte.Agresiunea,ca mijloc,este astfel justificata prin tintele pe care le realizeaza.3.Neutralizarea auto-condamnarii pentru agesiuni poate de asemenea fi realizata prin deplasarea responsabilitatii catre o autoritate care este vazuta ca asumandu-si intreaga responsabilitate pentru actiunea agresiva intentionata sau efectuata.4.In mod similar,difuziunea responsabilitatii catre alte persoane care iau parte la actiuni agresive sau ostile sau care sunt cunoscute ca sustinatoare ale unor asemenea activitati conduce la un nivel scazut al pozitiei autocritice.5.Un alt mod in care agresorul previne auto-deprecierea este dezumanizarea victimelor.Din moment ce victimele sunt deposedate de caracteristicile umane distinctive,ceea ce inseamna ca ele sunt prezente ca fiinte degenerate,auto-reprosul pentru agresiune devine inaplicabil si necorespunzator.6.Invinuirea victimelor neutralizeaza auto-condamnarea cand agresorii,care cred despre ei ca sunt bine intentionati,reusesc sa se perceapa pe ei insisi ca "fiind fortati in actiunile primitive de catre adversarii ticalosi".Atribuirea culpabilitatii victimei se considera ca stimuleaza sentimente de indignare care ofera suport moral pentru actiunile agresorilor.7.Reprezentarea gresita a consecintelor a fost de asemenea implicata.Consecintele dezavantajoase ale agresiunii pot fi minimalizate pentru evitarea auto-reprosului.In actiuni care au adus rau,dar si beneficii,raul poate fi minimalizat iar beneficiile maximalizate.8.Bandura a propus un proces de desensibilizare gradata prin care persoanele initial nonagresive pot deveni progresiv agresive.Se sugereaza ca schimbarile comportamentale astfel aparute pot sa nu fie percepute de catre persoanele interesate.In comportarea umana,ostilitatea si agresiunea sunt reglate in mare masura de consecintele anticipate ale actiunilor in perspectiva mai curand decat de istoria incidentala a eventualei consolidari sau pedepsiri a evenimentelor externe.Un alt aspect al controlului cognitiv,in conformitate cu Bandura,este controlul social al agresiunii.Capacitatea umana,superioara,de a procesa informatiile se spune ca ar produce o evaluare selectiva a anumitor experiente consolidate.Banda accentueaza in cele din urma functia rezolvari mentale a problemelor in controlul cognitiv al comportarii.Consecintele actiunilor eventuale sau posibile sunt contemplate si anticipate mai degraba in gand decat sunt stabilite printr-o comportare preliminara deschisa.Aceasta capacitate umana de a proba variate actiuni pe ascuns mai degraba decat in mod deschis ii da individului posibilitatea de a-si forma strategii optime ostile si agresive in concordanta cu criterii stabilite de sine.Asemenea strategii pot fi independente de experienta directa a individului.Comportamentul agresiv poate fi insa preintampinat in mod eficient:a)prin stoparea din dezvoltare a obiceiurilor violente sib)prin asigurarea dezvoltarii obiceiurilor non-violente alternative.In multiplele propuneri pentru controlul ostilitatii si agresiunii in societate se subliniaza dificultatile asociate cu implementarea lor.Masurile de combatere a violentei pot fi instituite pur si simplu prin informarea publicului despre acestea si efectele lor benefice.Ele nu pot fi instituite numai prin apeluri.Nu li se poate spune pur si simplu oamenilor ca trebuie sa fie mai sensibili la problemele pe care le intampina cu altii.Ei nu pot fi instruiti sa fie mai toleranti si mai plini de compasiune.Mai mult,ramane sub semnul intrebarii daca mass-media ar putea fi eficiente in instituirea schimbarii sociale.In al doilea rand,eforturile educationale sunt impiedicate de faptul ca ostilitatea si agresiunea au utilitate si orice reprezentare gresita a acestui fapt ar viola principala valoare a educatiei:adevarul.Comportamentul agresiv si ostil,asa cum am vazut,nu poate fi negat mereu din motive rationale.Totusi educatia poate face mai mult decat arata un canonic de "ar trebui" si "nu ar trebui".Ea poate corecta opinii distorsionate in ce priveste ostilitatea,agresiunea,violenta.2.Teoria anomieiTermenul de anomie,provenit din limba greaca,desemneaza starea de dereglare a functionarii unui sistem sau subsistem social,datorita deprecierii normelor sociale.Sigur,are un caracter relativ deoarece nu se poate concepe o societate fara norme sau cu o dereglare globala.Desi termenul circula din a doua jumatate a secolului trecut,E.Durkheim l-a consacrat prin lucrarea "La divisation du travail" unde ideea de baza este ca pe masura ce societatea devine tot mai complexa,este tot mai dificila mentinerea coeziunii sociale.In consecinta,creste rata si nivelul delincventei,ca si al altor forme de devianta.Durkheim considera ca prin destructurare sociala se ajunge la o ambiguitate ce afecteaza regulile si standardele comportamentului moral.Unul dintre factorii de mentinere a echilibrului social il reprezinta chiar anomia,care este un factor natural-in sensul ca exista in toate tipurile de societati.Astfel se legitimeaza existenta acesteia in societate,prin aspectul sau pozitiv.Durkheim nu considera profesiunea de delincvent-sau alte meserii "condamnabile"-o forma aberanta,anormala,ci o vedea ca o modalitate de diferentiere a muncii.Asa cum cancerul este o specializare noua a functiilor biologice,tot asa si activitatea delincventionala este o forma de supravietuire.De aici si necesitatea de a examina conditiile socio-culturale si contradictiile activitatii delincventionale la diferite niveluri,ale diferitelor natiuni.Prin R.Merton,teoria anomiei,reformulata,va fi dezvoltata pentru a oferi o explicatie mai larga conditiilor socio-culturale ale delincventei.Punctul de plecare al analizei mertoniene este dat,ca si in alte teorii macro-sociologice,de distinctia dintre structura sociala,valori si norme sociale.In acest context,el nu priveste delincventa ca pe un rezultat al trasaturilor/caracteristicilor individuale,ci ca pe o replica normala a oamenilor la modalitatile diferite de adecvare a elementelor socio-culturale cu caile de acces spre acestea.Ideea este ca nu in interiorul indivizilor se afla cauza fundamentala a delincventei sau criminalitatii,ci,mai curand,in diferentele structurale si contradictiile societatii,chiar si atunci cand se vorbeste de o tendinta mostenita pe care o poseda unii indivizi in comportamentul lor.Contradictia structurala identificata de R.Merton(disjunctia dintre valoarea culturala a succesului si lipsa accesului egal la mijloacele legitime de a-l realiza),chiar daca a fost formulata in contextul societatii americane,este identificabila in orice tip de societate,caci anumitor grupuri de indivizi li se refuza sistematic accesul catre scopurile culturale recunoscute,prin diferite bariere structurale,clasa sociala,spre exemplu.De aici, mai multe moduri de adaptare care sa puna in corelatie trebuintele personale cu mijloacele sale de realizare,asigurand un minim de insemne vizibile ale valorii de sine.R.Merton identifica 5 tipuri de adaptare la o structura sociala:1.conformistul,cel care accepta scopurile culturale ca si mijloacele institutionalizate de atingere a acestora;2.ritualistul,persoana ce a renuntat la valorizarea scopurilor culturale,neincetand insa sa se conformeze scrupulos la normele recunoscute;3.evazionistul,cel ce respinge atat scopurile,cat si mijloacele recunoscute spre a la atinge;de obicei,acesti se retrag intr-un univers la iluziilor.Aceasta categorie are ca specific activitati adaptative asociale si din aceasta cauza vin in conflict cu legea;4.rebelul-sau contestatarul-refuza atat scopurile culturale,cat si mijloacele,venind in acelasi timp cu altele de substitutie,alternative.De regula,ei sunt atasati unor idei sau docrine cu idealuri socio-politice;5.inovatorul valorizeaza puternic scopurile culturale,dar respinge mijloacele institutionalizate de a le realiza;iata de ce delincventa,intr-un anumit segment,reprezinta o cale inovatoare catre succes,o metoda de a obtine ceea ce este refuzat.In concluzie,putem spune ca Merton pune actorii in conflict cu situatiile ce-i inchid posibilitatile de reusita,astfel utilitatea imediata a teoriei este scazuta.3.Teoria subculturilor delincventeDezvoltand o serie de idei din cadrul teoriei anomiei,teoria subculturilor delincvente este larg raspandita in randul specialistilor,indeosebi atunci cand se discuta despre delincventa de tip urban.Punctul de plecare il constituie normele sociale,cu cele doua aspecte:prescrierea implica existenta unei interdictii la fel cum si orice interdictie delimiteaza campul conventionalului.Astfel ca normele care definesc practicile legitime le definesc in mod implicit si pe cele nelegitime.Se poate spune deci ca rolul normelor este sa traseze granita dintre mijlocele legitime si cele nelegitime;asa in cat este recunoscuta,cel putin in mod tacit,posibilitatea de a folosi mijloace alternative.Exista variatii ale gradului in care membrii diferitelor grupuri sociale dobandesc valorile,cunostintele si abilitatile ce le faciliteaza cariera sociala.Aceste variatii sunt chiar structurate social si definesc implicit si accesul diferntiat la mijloacele nelegitime.Teoria transmiterii culturale si teoria asocierii diferentiate se centreaza pe dezvoltarea unor astfel de idei.Prima accentueaza ca sistemele de valori sunt distribuite pe diferite zone sau areale urbane,iar a doua teorie afirma ca sistemul de relatii sociale este cel ce facilitaza sau impiedica insusirea valorilor delincvente.Concluzia este ca accesul la roluri nelegitime este delimitat de factori sociali si intarit de cei psihologici.Rezulta un raport specific intre structurile de invatare sociala si cariera delincventa.Mai intai,individul trebuie sa aiba acces la mediile propice pentru insusirea valorilor si abilitatilor respective.Acest acces trebuie sa fie in acord cu indeplinirea unui rol special,ce trebuie sustinut si dupa ce a fost invatat.Aceasta sustinere dureaza un timp indelungat si individul sfarseste prin a fi un bun delincvent capabil sa raspunda tuturor solicitarilor.Insa comunitatea este cea care furnizeaza delincventului materialele si obisnuintele, tocmai pentru ca o conduita delincventa este invatata si intarita prin interactiunea cu alte persoane : atitudini, exemplu, motivatie, stimulente, contacte, comunicare.Aceste conditii favorabile indeplinirii unui rol delincvent ca si acele conditii favorabile invatarii unui astfel de rol pot fi numite cu o singura sintagma,cea de oportunitate nelegitima sau oportunitate diferentiata,ce se regaseste si in teoria anomiei,dar pe un alt plan de generalitate.Ideea este ca exista un acces diferentiat si spre invatarea comportamentului delincvent plasat la nivelul structurii sociale,al diferentierilor adaptative,al adaptarii specifice unor grupuri.Altfel spus,nu oricine poate deveni un delincvent autentic si performant.Aceasta relativizare a invatarii comportamentului delincvent este utila in deosebi la diagnosticarea diferentiata si elaborarea strategiei etapizate.Exista 3 tipuri majore de sub-cultura delincventa,mai ales in randul adolescentilor din zonele urbane.Primul tip se bazeaza in principal pe valori de tip delincvent;principiul de organizare si functionare se refera la obtinerea unor castiguri materiale prin utilizarea mijloacelor ilegale:furt,frauda,santaj, etc.Acest tip il putem numi modelul delincvent.Al doilea tip are ca norma de baza violenta:membrii acestui grup se manifesta prin utilizarea fortei sau prin amenintarea cu folosirea fortei;el poate fi numit tipul sau modelul conflictual.Al treilea tip se refera in deosebi la subculturile toxicomane,ai caror membrii consuma abuziv diverse substante nocive ajungand pana la dependenta totala.Ei s-au instrainat de rolurile conventionale si s-au retras intr-un univers propriu,guvernat de valoarea suprema a senzatiei tari.Poate fi numit modelul evazionist sau de izolare.Aceste modele apar deseori in forme combinate,fie in perioada in care sub-cultura face presiuni asupra membrilor pentru coerenta comportamentala fie in formele de delincventa polimorfa.4.Teoria controlului socialIn forma sa cea mai utilizata a fost elaborata de Travis Hirschisi are ca element central o totalitate de cunostinte pe care le posedam despre caracteristicile personale si demografice ale delincventului.In viziunea aceasta,profilul delincventului tipic este urmatorul:barbat tanar,crescut fara tata,intr-o mahala urbana,cu dificultati in istoria scolara,in prezent somer.De la aceasta definire a delincventului tipic putem face cateva deductii.Mai intai,unii dintre actorii sociali se comporta altfel dcat ceilalti,conventionalii,iar problema care se pune este de ce se intampla aceasta.Apoi,activitatea lor este perceputa negativ de ceilalti,fiind contrara dezirabilitatii si expectantei sociale.De aici deriva si riscul de pedepsire pe care delincventii si-l asuma.Deci,o alta deductie,ei sunt putin dispusi sa accepte o schimbare a propriilor convingeri si conduite,astfel incat sa vina in concordanta cu prevederile legii.In cele din urma,deductia ca actele delincvente sunt de durata provine si din informatia ca acesta este somer.Intrebarea care se pune din perspectiva acestei teorii se refera la prezenta sau absenta acelui element din viata sociala ce determina un anumit comportament.Cat de mult lipseste controlul din conditiile de viata ale delincventului si cat este prezent in mediile non-delincvente pentru a-i opri pe ceilalti actori sociali.Astfel,problema pe care doreste sa o expliciteze aceasta teorie se refera la determinarea acelui aspect care-i face pe oamenii conventionali sa fie normaliu,si nu delincventi-pentru ca prin constatarea unei lipse sa se deduca si etiologia delincventei.Si sunt enumerate 4 forme de control ce actioneaza la nivelul societatii conventionale si care au caracter restrictiv in invatarea comportamentelor indezirabile.Acestea sunt atasamentul,obligatia morala,implicarea si convingerea.Atasamentul se refera la apropierea emotionala a actorului social fata de ceilalti si implica o relatie de valorizare reciproca.Atasamentul se construieste in functie de figurile simbol(persoane cu inalta semnificatie sociala,cu rol de model)si de grupul de referinta(grupuri cu mare atractivitate).Pentru etapa copilariei,aceste elemente se fixeaza la nivelul grupului familial,astfel ca o variabila proiectiva de prognoza a comportamentului delincvent vizeaza deficientele de atasament dintre copii si parinti.Prima forma de control se manifesta la nivelul familiei-si deseori sanctiunile externe acesteia vizeaza amenintari cu sanctiuni la nivelul controlului familial.In consecinta,daca familia este deficitara/dezorganizata atunci cu siguranta riscul de esec in socializarea copilului va creste.Angajamentul vizeaza gradul in care actorul investeste timp si energie pentru construirea unei cariere sociale legale.Daca investitia este considerabila si este dublata de recompense adecvate,atunci este exclus riscul de a o deturna intr-o activitate delincventa-caci pierderile ar fi mai mari decat beneficiile.Dar si reciproca este adevarata:cu cat miza este mai atrctiva si efortul mai mic,cu atat va fi mai posibila comiterea delictului.Asadar,mai expus este somerul,chiulangiul,omul sarac-cei a caror miza sociala este scazuta si nu risca sa piarda prea mai mult.Implicarea este o consecinta a modului de angajare si exprima gradul angajamentelor de tip social.Una dintre teze afirma ca implicarea in activitati legale reduce expunerea la comiterea unor ilegalitati in timp ce implicarea in activitati ilegale sporeste riscul unor penalitati.Convingerea se refera la acceptarea prescriptiilor sociale si a interzicerilor ce ordoneaza comportamentul uman.Este un rezultat al valorilor morale acceptate la un moment dat.Cu cat lipsesc constrangerile impuse prin credinta/convingere morala,cu atat este mai facila detasarea si transgresarea normelor conventionale.Totusi,nu se poate spune ca sistemul de convingeri al unui individ este cauza directa;mai curand,delincventii actioneaza in concordanta cu un impuls si apoi isi justifica actul prin afirmatii ce reflecta mai mult un stil de viata decat un sistem normativ.Teoria controlului subliniaza,ca si teoria asocierii diferentiate,ca delincventii isi consolideaza sistemul de convingeri in compania persoanelor cu gandire asemanatoare dar nu recunoaste existenta unei etici specifice,reflectata in reguli restrictive de conduita. Mai curand,spune aceasta teorie,sunt reflectate legaturile slabe ale delincventului cu societatea decat sunt semnificate relatiile de tip special dintre ei.In concluzie,teoriile amintite mai sus nu incearca sa explice comportamentul acelui procentaj redus de de delincventi ce manifesta un dispret profund fata de valorile conventionale sau chiar probeaza o conduita asociala;acestia sunt in majoritatea lor psihopati si tratamentul in acest caz trebuie sa fie facut in clinici speciale.Insa pentru ceilalti,care au ajuns in aceasta dificultate datorita unor conditii externe speciale,teoriile ofera cateva indrumari utile in intelegerea comportamentelor de acest tip si a conditiilor ce le-au determinat.De aici si pana la interventia practica nu mai este decat un pas.CAPITOLUL IIIFACTORII IMPLICATI IN DETERMINAREA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL MINORULUIFactorii care determina delincventa juvenila pot fi impartiti in doua mari categorii: a) factori interni,individuali si b) factori externi,sociali.In prima categorie se includ : particularitatile si structura neuropsihica , particularitati ale personalitati in formare , particularitati care s-au format sub influenta unor factori externi,mai ales a celor familiali.In a doua categorie,mai importanti sunt factorii socio-culturali,economici,socio-afectivi si educationali din cadrul microgrupurilor si macrogrupurilo umane,in care trebuie sa se integreze,treptat,copilul si tanarul,incepand cu familia.Tot in categoria factorilor interni,un rol deosebit de important il are frustratia.Care este raportul dintre cele doua categorii de factori,care este ponderea fiecaruia in determinarea comportamentului delincvent al minorilor sunt intrebari la care nu s-a putut oferi un raspuns unanim acceptat.Impartasim punctul de vedere conform caruia orice incercare de exagerare a rolului factorilor interni sau a celor externi risca sa nu fie validata de practica.Daca psihologii pun mai mult accentul pe particularitatile psihice in adaptarea minorului la mediu,sociologii acorda un rol determinant factorilor socio-culturali,precum si conditiilor vietii sociale in general.In ultima vreme s-a conturat un punct de vedere intermediar referitor la etiologia delincventei juvenile.Este vorba de asa-numita perspectiva a cauzalitatii "multiple" sau a "factorilor",care concep delincventa ca fiind rezultatul unui numar mare si variat de factori.Adeptii acestei perspective considera ca fiecare factor,luat in parte,are o anumita importanta,delincventii aparand fie la intersectia a doi factori majori,fie datorandu-se influentei concertate a sapte sau opt factori minori.1.Rolul familiei in formarea comportamentului minoruluiUna dintre cele mai importante functii ale familiei consta in educarea si formarea tinerilor in vederea integrarii lor optime in viata si activitatea sociala.Aici,in cadrul grupului familial,parintii exercita ,direct sau indirect,influente educational-formative asupra proprilor lor copii.Cuplul conjugal, prin intregul sau sistem de acte comportamentale,constituie un veritabil model social care,fiind de altfel primul in ordinea influentelor din partea modelelor sociale existente,are o influenta hotaratoare asupra copiilor privind formarea conceptiei lor despre viata,a modului de comportare si relationare in raport cu diferite norme si valori sociale.Pe de alta parte,parintii exercita influente educational modelatorii in cadrul familiei si in mod direct,in baza unei anumite strategii educationale,folosind mai mult sau mai putin sistematic si organizat anumite metode si tehnici educationale.Deoarece cercetarile de psihologie si pedagogie au demonstrat ca,mai ales,in primii ani de viata se pun bazele unor importante componente de personalitate,apare imperios necesar ca educatia in familie sa se desfasoare in mod unitar,pe baza unui ansamblu de principii psiho-pedagogice si a unei metodologii clar conturate.In aceasta privinta,constatam ca, desi s-au elaborat multe lucrari,s-au organizat si desfasurat ample actiuni cu parintii in vederea instruirii lor pentru ca influentele educative exercitate asupra copiilor sa corespunda cerintelor si exigentelor sociale,exista insa unele deosebiri intre familii in ceea ce priveste "metodologia si tehnologia educationala" adoptata.Astfel,strategiile educationale pe care le utilizeaza unii parinti-si avem in vedere pe cei care sunt bine intentionati,fiind convinsi de efectele pozitive ale modalitatilor lor de relationare cu proprii copii,precum si a metodelor educative utilizate-nu duc intotdeauna la crearea acelui optim educational care sa favorizeze "rodirea" fructuoasa la nivelul personalitatii copilului a influentelor educationale exercitate. Mai mult , unele strategi pot sa se soldeze chiar cu o serie de consecinte negative asupra procesului formarii unor componente de personalitate.Necunoscand suficient urmarile reale ale modalitatilor eductive utilizate,unii parinti ajung la un moment dat in fata unor situatii oarecum paradoxale:pe de o parte,eforturile depuse,metodele utilizate,asteptarile in legatura cu "investitiile" lor educative , cu strategia lor "originala" in ceea ce priveste relationarea cu copilul si, pe de alta parte,rezultatele concrete pe care le-au obtinut.In cazul in care parintii constientizeaza din timp aceasta discrepanta pot -si daca solicita specialistii in problemele muncii educative cu atat mai bine- sa-si reorienteze fundamental sistemul lor de actiuni educative in vederea realizarii corectiilor necesare. Dar exista si parinti care,impotriva unor dovezi clare ale evidentei,nu ajung la constientizarea efectelor strategiilor educative utilizate si raman convinsi ca eventualele necazuri aparue sunt determinate de cauze care le raman straine si necunoscute.Climatul educational familial este o formatiune psihosociala foarte complexa, cuprinzand ansamblul de stari psihice,moduri de relationare interpersonala, atitudini ce caracterizeaza grupul familial o perioada mai mare de timp.Acest climat,poate fi pozitiv sau negativ,se interpune ca un filtru intre influentele educationale exercitate de parinti si achizitiile comportamental realizate la nivelul personalitatii copiilor. Drumul de la influenta educationala la achiziti comportamentala nu este un drum direct,nemijlocit,ci parcurge "meandrele"climatului educational familial.O aceasi influenta educativa exercitata intr-un climat bun va avera cu totul alte efecte decat atunci cand este exercitata intr-un climat educational negativ.1.1.Famili dezorganizanteMult timp s-a crezut ca familia dezorganizanta constituie cauza aproape sigura a comportamentului deviant,aceasta convingere fiind sustinuta si de catre diverse statistici care arata ca un numar mai mare de delincventi provin din aceasta categorie de familii.In ultimul timp insa,un asemenea punct de vedere a fost depasit ,considerandu-se ca,de fapt , in cazul familiilor dezorganizante nu structura familiei ca atare se face vinovata de aparitia conduitelor deviante ci marile ei "lipsuri".Familia dezorganizanta este familia care isi pierde integritatea ca urmare a separarii parintilor datorita unor motive precum: desfacerea casatoriei prin divort,decesul unuia dintre parinti,etc.W.J.Goode realizeaza urmatoarea clasificare a familiilor dezorganizate:a)familia incomplet unita sau nelegitima;b)familia dezmembrata prin indepartarea unuia dintre soti ca urmare a:anularii, separarii,divortului sau parasirii.c)familia tip " camin gol " in cadrul careia partenerii traiesc impreuna , insa interreltionarea si intercomunicarea sunt realizate minimal, fara sa constituie,unul pentru celalalt,un suport emotional;d)familia in criza,datorita unor cauze ce determina absenta temporara sau permanenta a unuia dintre soti:decesul,inchisoarea,inundatii,razboi.e)existenta,in cadrul familiei,a unor situatii care determina fundamental esecurile comportamentului de rol marital: retardarea severa a copilului, psihoza copilului sau a sotului,or conditiile fizice cronic incurabile.Studiile asupra delincventei juvenile au aratat ca,in mare masura,atmosfera din familiile deorganizante , lipsa autoritatii parintesti, a controlului precum si a afectiunii acestora,ca urmare a divortului,i-au determinat pe copii la adoptarea unor acte asociale si antisociale.Astfel, divortul, care duce la dezorganizarea familiei,poate contura serioase tulburari afective si comportamentale care duc la neadaptarea sociala.1.2.Climat familial conflictualExista unele familii care, desi sunt " organizate" se caracterizeaza prin accentuate stari conflictuale care pot fi de intensitate diferita si se pot intinde pe perioade diferite de timp(plecand de la forme relativ mai simple,cum ar fi cearta,neintelegerile,contrazicerea ascutita,refuzul unor obligatii conjugale sau familiale si ajungand la forme mai complexe,grave,cum ar fi,agresivitatea fizica,alungarea de la domiciliu,existenta unor relatii adulterine).In situatiile in care intensitatea,continutul,forma de manifestare si frecventa conflictelor intraconjugale si intrafamiliale cresc semnificativ,acestea capata valente dezorganizatoare in microgrupul familial , devenind simptome ale " sindromului disfunctioal " familial.Conflictul conjugal patogen se caracterizeaza prin capacitatea de penetratie distructiva la nivelul personalitatii consortiilor,dezorganizand reactiile, patternurile si habitus-urile adaptative si impiedicand realizarea functiilor firesti ale cuplului conjugal si parental.Tipologia luiF.Kunkel,bazata pe analiza conduitelor interactionale ale partenerilor,in procesul acomodarilor mutuale,cuprinde urmatoarele tipuri:a)tipul "casniciei furtunoase",caracterizata prin aspectul "spasmodic"al ritmului acomodarii intradiadice,cu alternarea fazelor de "camaraderie",afectiune,impietrire si "gol",crize care se pot prelungi uneori ani.In acest tip de casatorie frustrarile par a fi resimtite in mai mare masura decat cedarile,rigiditatea partenerilor in adaptare prevaland "mularii polare interpersonale".Totusi aceste cupluri nu au "curajul" si "forta" necesare unor "revolutii" interioare,care sa schimbe cursul casniciei fie in sens pozitiv,fie negativ , sotii continuand sa-si consume viata de cuplu prin oscilatii afective cu mare consum tensional;b)tipul casniciei molatice,dupa conceptia autorului,este bazata pe mentinerea reciproca de egoisme,polaritatea partenerilor fiind incompleta si adesea inautentica,prin investirea doar a laturii "comode",linistite,plate, "lipsite de vlaga" si fara efortul nelinistitor si emotionant al "simtirii celuilalt".Unitatea cuplului este astfel iluzorie,fiind pandita de pericolul pseudocasatoriei,bazata pe supraaprecieri si cedari menite sa evite criza Eului,dar practic pastrand distanta afectiv cognitiva intre parteneri.c)tipul casniciei dure,reuneste partenerii intr-o formula de partiala angajare,printr-un comportament relational reciproc rigid,al caracterelor "impietrite".Comunicarea este redusa in conditiile unei susceptibilitati mutuale,care mentine distanta intre partenerii care se percep si valorizeaza ca potentiali "agresori la integritatea celuilalt". Acest comportament,care lasa impresia unui Eu puternic,ascunde de fapt fragilitatea interioara si frica de angajare in paternitate,cu riscul unei modificari a propriei personalitati. Confuziile generate de gradul scazut al comunicarii conduc de obicei la criza, casatoria devenind "arena" in care cercul razbunarilor reciproce se repeta la infinit.In fiecare din aceste tipuri de familie, copiii, datorita marii lor sensibilitati, recepteaza si traiesc deosebit de intens orice "eveniment" intervenit intre parintii lor.Dupa cum demonstreaza diferitele cercetari efectuate,efectul principal al relatiilor interpersonale conflictuale din cadrul familiei asupra personalitatii copiilor il constituie devalorizarea modelului comportamental si pierderea posibilitatii de identificare cu acest model.Mai mult,modelulparental,in asemenea situatii,poate fi respins activ de catre copii devenind "model negativ" care,treptat,poate conduce la stimularea si dezvoltarea agresivitatii si comportamentului antisocial.Desigur , nu de putine ori , copiii care resimt puternic influentele climatului conflictual familial,fug de acasa si cauta sa gaseasca diferite grupuri de apartenenta care, la randul lor,pot fi orientate antisocial.1.3.Climat familial hiperautoritarAtitudinea hiperautoritara manifestata in cadrul familiei poate fi adoptata de unul dintre parinti(cel mai frecvent de catre tata) sau de catre ambii.Pe de alta parte trebuie diferentiata situatia in care parintii hiperautoritari sunt "bine intentionati",in sensul ca au o anumita "conceptie pedagogica" de cea in care autoritarismul este asociat cu agresivitatea, inclusiv fizica si cu un inalt potential conflictual/familial.Severitatea excesiva , cu multe rigiditati , cu interdictii nu lipsite uneori de brutalitate,cu comenzi ferme pline de amenintari,cu privatiuni de tot felul isi lasa puternic amprenta asupra procesului de formare a personalitatii copilului.Parintii hiperseveri impun un regim de munca pentru copiii lor, care depaseste limitele de toleranta psihologica si psihofiziologica ale acestora.Copiii sunt pusi mereu in fata unui volum mare de sarcini pentru a putea realiza cat mai repede aceste achizitii care sa corespunda intru totul aspiratiilor parintiilor. Mentinerea copilului intr-un climat hipersever determina,treptat,modificari serioase in una dintre cele mai importante dimensiuni ale personalitatii,este vorba de cea atitudinal-relationala,traduse in fenomene de apatie si indiferenta accentuata fata de ceea ce trebuie sa intreprinda sau in ce priveste relationarea cu cei din jur,atitudini de protest si revolta chiar fata de noile influente exercitate asupra sa,toate acestea ca urmare a unei suite de frustratii acumulate in timp.In categoria profilelor de parinti hiperseveri se includ urmatoarele tipuri:-tatal dominator,a carui autoritate este expresia unei personalitati puternice,exigente,care stie sa se afirme si sa reuseasca si care se bucura de un prestigiu apreciabil. Este tipul de tata care pretinde ascultare si respect,in ochii caruia sotia si copiii sunt fiinte slbe care trebuie conduse si protejate.Copiii acestui tip de tata sunt adesea timizi si inhibati,dar se pot manifesta, atunci cand caracterul lor prezinta analogii cu caracterul tatalui, si ca fiinte rebele si autoritare.Conflictul dintre asemenea personalitati poate duce la rupturi brutale ale raporturilor tata fiu;-tatal tiran are o autoritate care opereaza in compensatie si prin salturi,fiind in fond o fire timida,adesea slaba.Izbucnirile sporadice si aberante de autoritate duc in ultima instanta la defavorizarea figurii paterne de acest tip.Copilul reactioneaza la asemenea moduri de comportare prin stari de inhibitie,frica,prin instabilitate.Se pot contura apoi si dezechilibre mai profunde,care pot aparea in momentul cand copilul devine constient de mediocritatea reala a parintelui,a carui imagine inceteaza de a se mai constitui ca model.-tatal demisionar ,este tipul de tata vesnic plecat de acasa,cel care e mereu plecat si pretinde sa nu fie intrerupt din ocupatiile sale. De asemenea,tatal demisionar este si cel care,datorita personalitatii sale,nu se simte capabil sa-si controleze si sa-si indrume copiii.Lipsa cotrolului favorizeaza aparitia atitudiniilor recalcitrante, formand la copii deprinderea de a nu se conforma imperativelor scolare,sociale sau moraleIn fata parintelui hiperautoritar si hiperagresiv,copilul nu are o alta alternativa decat supunerea oarba,neconditionata in raport cu cerintele si pretentiile acestuia dar efectele negative ale unui asemenea "tratament" in planul dezvoltarii si evolutiei personalitatii nu intarzie sa apara.La agresivitate si ostilitate,copilul nu raspunde direct in raport cu parintele-agresor,ci indirect,prin atitudinile sau chiar actiunile agresive orientate catre altii. Tensiunea acumulata in timp, ca urmare a frecventelor stari de frustratie datorate regimului hiperautoritar si hiperpermisiv impus se va elimina prin descarcari bruste,prin forme de conduita agresiva si exploziva la adresa altora.Si de aici ,pana la conduita delincventa nu mai este decat un pas.1.4.Climat familial hiperpermisivHiperpermisibilitatea careaza in mod exagerat conitii de "aparare" a copilului impotriva "pericolelor si prejudiciilor".Parintii depun mari eforturi de a proteja copilul,de a-l menaja intr-o maniera exagerata,grija si activitatea parinteasca constituind o sfera protectoare cu pereti multipli prin care el nu mai poate singur sa iasa catre lume , pentru a-si incerca "fortele"proprii,forte care -in virtutea unei tendinte logice a dezvoltarii personalitatii- trebuie confruntate intr-un cadru echilibrat pentru a-si putea contura dimensiunile lor reale si,cel mai important lucru,treptat,in urma confruntarii cu lumea,cu altii,a se realiza o concordanta corespunzatoare intre imaginea de sine si ceea ce exista si este in continua formare si devenire.Una din consecintele imediate ale exercitarii influentelor educative in maniera superprotectoare este detasarea intre imaginea de sine si posibilitatile reale ale copiilor.Se poate contura atitudini de inganfare,de exacerbare a eului,de supraevaluare a proprilor posibilitati cu tendinta de a-si impune in fata celorlalti vointa si sistemul lor de pareri si opinii in mod dominator,persuasiv fara insa ca acestea sa aiba,de cele mai multe ori, acoperire in ceea ce priveste ansamblul de capacitati si aptitudini,experienta de viata.Copiii crescuti fara nici o constrangere,avandu-i pe amandoi parintii intotdeauna la dispozitie pentru a le satisface cea mai mica dorinta,nu vor putea mai tarziu sa suporte nici o frustrare si nici un cadru in care se cere disciplina.Din punct de vedere caracterial, ei devin mai ales capriciosi si incapatanati.1.5.Esecurile privind integrarea scolara si delincventa juvenilaChiar daca nu in totalitate, un mod de validare a strategiilor educationale utilizate in cadrul familiei il constituie adaptarea si integrarea scolara. Nivelul de adaptare si integrare scolara ,la randul lui,poate fi analizat in functie de doi indicatori mai importanti:a)randamentul scolar(note,medi,rezultate,etc)b)gradul de satisfactie resimtit de elev(motivatii,interese,atitudini pozitive,etc)Desigur exista mari diferente in ceea ce priveste adaptarea si integrarea scolara.Practic aceasta poate fi conceputa ca un continum,ce are la o extremitate,nivelul maximde integrare(randament scolar crescut si grad inalt de satisfactie)si,la cealaltaextremitateinadaptarea scolara(randament scolar foarte slab si lipsa nivelului de satisfactie). Copiii inadaptati sau dezadaptati scolar intra in categoria "copiilor problema"care adopta o conduita devianta in raport cu cerintele vietii si activitatii scolare.Acesti copii se caracterizeaza de obicei prin:-insubordonare in raport cu regulile si normele scolare;-lipsa de interes fata de cerintele si obligatiile scolare;-absenteismul,chiulul de la ore;-repetentia;-conduita agresiva in raport cu colegii si cadrele didactice.Cercetarile efectuate confirma faptul ca exista o corelatie intre conduita delincventa si nivelul pregatirii scolare in sensual ca delincventii minori, de regula, prezinta un nivel de pregatire scolara foarte scazuta.1.6.Alcoolul si actul infractionalAlcoolul constituie un factor criminogen, influentand sau chiar determinand actul infractional. Intoxicatul cu alcool este un individ superficial cu rationament absurd, lipsit de vointa si de simt moral. Legatura dintre alcool si actele de violenta este binecunoscuta. O persoana consumatoare de alcool devine, de multe ori, agresiva, manifestand acte de violenta in familie sau in afara ei. Unele persoane consuma in mod intentionat alcool pentru a avea curajul sa savarseasca acte delincventionale. Acestfapt constitue o circumstanta agravanta (savarsirea infractiunii in stare de betie anume provocata in vederea comiterii faptei- art. 75 alin.1 lit.e Codul penal). Persoanele dependente de alcool ar face orice pentru procurarea acestuia sau a banilor necesari cumpararii lui, putandu-se ajunge la furturi sau talharii. Alte infractiuni care sunt des corelate cu consumul de alcool sunt: cersetoria, vagabondajul, tulburarea linistii publice sau omoru,practic o persoana intoxicata poate savarsi orice infractiune. Implicarea alcoolului in dezorganizarea familiei sau in abandonul acesteia este frecvent.Dintre toate drogurile, alcoolul este cel care are cea mai puternica legaturacu actul infractional. Din cercetarile realizate de Institutul de Medicina Legala din Bucuresti rezulta ca etilismul acut sau cronic este prezent in peste 50% din totalul actelor de violenta.1.7.Consumul si dependenta de droguriCauzele care determina consumul de droguri sunt multiple. Unele persoane traiesc un sentiment de plictiseala, de singuratate, sunt deprimati, sufera de anumite probleme de comportament, din curiozitate sau doar sa faca pe plac "prietenilor", sau nu pot face fata problemelor din familie, scoala.In multe situatii drogul apare ca o solutie salvatoarecare la rezolva toate greutatile, pana in ziua in care realizeaza ca problemele lor s-au agravat, realizand ca au fost prinsi intr-o capcana. Viata dependentilor de droguri nu se mai desfasoara in mod normal, nu mai merg la scoala, au probleme de adaptare, nu se inteleg cu familia. ca sa gaseasca banii pentru cumpararea dozei sunt in stare sa faca orice: sa minta, sa fure, sa se prostitueze, sa faca trafic cu droguri sau chiar sa omoare.Efectul substantelor duce foarte frecvent la o destructurare a personalitatii si la o regresie a facultatilor de adaptare, cu atat mai mult cu cat sistemul de valori elaborat in timpul copilariei iese afara din joc, iar notiunile de respect si demnitate sunt eclipsate.CAPITOLULIVSERVICIUL DE PROBATIUNE1.Intocmirea referatului de evaluare1.1. Notiuni generale:Evaluarea este un proces dinamic de colectare,analiza si interpretare a datelor.Pentru ca evaluarea sa fie eficienta,ea trebuie atent planificata,stabilindu-se atatscopul general cat si obiectivele operationale si pasii prin care scopul propus poate fi atins.Evaluarea este un process ciclic desfasurandu-se pe toata perioada lucrului cu clientul.In practica,atunci cand ne gandim la procesul de evaluare trebuie sa avem invedere catevaaspecte cheie:1. Adunarea de informatii despre client:2. Explorarea si identificarea nevoilor si problemelor clientului,a motivatiei pentruschimbare;3. Intelegerea in context(social,familial) a situatiei clientului;4. Dezvoltarea unei imagini de ansamblu asupra situatiei clientului pentruplanificarea actiunilor necesare rezolvarii problemelor identificate sau satisfaceriinevoilor clientului si reducerii riscului identificat.In literatura de specialitate intalnim treitipuri de evaluare,definite in functie demomentul in care aceasta are loc,utilizatein activitatea de reintegrare sociala si suprave-ghere:initiala,continua si finalaEvaluarea initiala se realizeaza cu doua finalitati distincte.Una dintre finalitati esteintocmirea referatului de evaluare iar cea dea doua este schitarea unui plan de interventiesub forma planului de supraveghere sau sub cea a planului de reintegrare sociala.Evaluarea continua este folosita pe perioada interventiei,in scopul revizuiriiplanului de supraveghere si adaptariiacestuia la dinamica nevoilor persoanei condamnate si in scopul masurarii progreselor obtinute in activitatea de reintegrare sociala.In cazul in care instanta solicita acest lucru,evaluarea continua se poate concretiza intr-un referat de evaluare a persoanei condamnate.Evaluarea finala se realizeaza la incheierea supravegherii si se refera la modul incare condamnatul a indeplinit obligatiile impuse in sarcina sa de catre instanta de judecata si la eficienta metodelor si tehnicilor utilizate de catre consilierul de reintegrarepentru atingerea acestui obiectiv.1.2. Planificarea evaluariiPrima etapa pe care trebuie s-o urmarim in acest proces o reprezinta planificareaevaluarii clientului.Inainte de a demara procesul de evaluare trebuie sa tinem cont de catevaprincipiicare stau la baza unei activitati eficiente cu clientul: Este necesar sa tinem seama si de impactul posibil al evaluarii asuprapersoanei,scopul evaluarii este acela de a cunoaste si intelege clientul dintr-o anumita perspectiva si nu de a afla detalii despre intreaga viata a acestuia; Este importanta implicarea cat mai activa a clientului in procesul evaluarii,avantajeleunei relatii de parteneriat fiind increderea mai mare in persoanaconsilierului si implicit o relatie de lucru pozitiva; O evaluare echilibrata trebuie sa acopere atat punctele slabe ale clientului catsi resursele acestuia.Referindu-se la evaluarea initiala realizata in scopul intocmirii referatului deevaluare,planificarea evaluarii presupune: Stabilirea scopului evaluarii.In acest caz scopul este acela de a oferi judecatoruluio analiza a modului de functionare a compartimentului infractional al persoaneipentru care s-a solicitat referatul de evaluare,a modului in care anumite conditiisociale,psihologice,medicale se transforma in factori criminogeni si a modului incare se poate actiona asupra acestor factori pentru scaderea riscului de recidiva sireintegrarea sociala a inculpatului. Alegerea metodelor pe care le vom folosi pentru culegerea informatiilor.Acestemetodepot fi :studierea unor documente,interviul,observatia,utilizarea unor instrumente. Stabilirea surselor de informatii,de obicei,primul demers pe care il realizeazaconsilierul de reintegrare,dupa ce i-a fost incredintat cazul,este studierea dosaruluipenal,care este si prima sursa de informatii. Stabilirea timpului pe care il avem la dispozitie pentru realizarea evaluarii,estecunoscut faptul ca referatul trebuie predate instantei de judecata in termen de 14zile de la inregistrarea solicitarii la serviciul de reintegarere.In interiorul acestuitermen,consilierul de reintegrare trebuie sa-si planifice culegerea informatiilor,analiza si redactarea referatului de evaluare.Pentru atingerea scopului referatului de evaluare,se contureaza cateva ariide investigare :Mediul social al persoanei pentru care s-a solicitat referatul de evaluare:familie,nivel scolar si professional,grup de prieteni,system de valori,modalitati de petrecere a timpului liber,adictii;Comportamentul acesteia:comportamentul inainte si dupa comitereaInfractiunii,comportamentul infractional,istoriculinfractional,factori care pot influenta conduita generala a persoanei;Riscul de a comite alte fapte cu caracter penal,de autovatamare si depericolpublic;Perspectivele de reintegrare sociala:interventie necesara pentru diminuareafactorilor precipitatori ai comportamentului infractional,resursele disponibile.1.3.Stabilirea relatiei profesionale cu clientul:Relatia profesionala consilier - persoana pentru care s-a solicitat referatul de eva-luare se desfasoara intr-un cadru procedural si etic,determinat prin reglamentarile legisla-tive,metodologiasi etica specifice activitatii de reintegrare sociala si supraveghere inRomania.Consilierul desemnat sa intocmeasca referatul de evaluare trebuiesa isi desfa-soare activitatea cu respectarea termenelor de timp stabilite de lege,dupa cum urmeaza: Stabileste de indata,dar nu mai tarziu de 5 zile de la data primirii solicitarii instantei de judecata,locul,data si ora primei intrevederi cu persoana pentrucare s-a solicitat referatul de evaluare; Prima intrevedere cu persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare trebuie sa aiba loc in termen de 7 zile de la data primirii solicitarii instantei de judecata; Inainteaza referatul de evaluareinstantei de judecatain termen de 14 zile de la primirea solicitarii.Din punctual de vedere al spatiului de desfasurare a relatiei dintre consilierul de rein-tegrare desemnat sa intocmeasca referatul de evaluaresi persoana pentru care s-a solicitat referatul,exista cateva locatii in care se pot desfasura intalnirile intre acestia inscopul culegerii informatiilornecesare intocmirii referatului: La biroul serviciului de reintegrare sociala; La domiciliul persoanei pentru care s-a solicitat referatul de evaluare; Intr-un spatiu pus la dispozitie de catre inspectoratul judetean de pilitie, in cazul in care persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluarese aflain arestul IJP; Intr-un spatiu pus la dispozitiein penitenciar, in cazul in care persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluarese afla in arest preventive sau este condamnat pentru o infractiune anterioara in cadrul penitenciarului.1.4. Elaborarea referatului de evaluareDupa culegerea informatiilor necesare,ne aflam in momentul elaboraarii referatului de evaluare.este momentul in care estimam riscul de recidiva si identificam nivelul motivatiei pentru schimbarea comportamentului infractional.Estimarea riscului de recidiva este un proces continuu.Presupune elaborarea unorpredictii cu privire la posibilitatea aparitiei comportamentului infractional,frecventa acestor manifestari,tipul de comportament si posibilele victime ale acestui comportament.In procesul de estimare a riscului trebuie avut in vedere faptul ca exista douatipuri de factori care influenteaza comportamrntul persoanei: Factori statici:ex. varsta comiterii primei infraciuni.varstaactuala,sexul,istoricul infracional; Factori dinamici:ex. abilitaile sociale,anturajul,capacitatea de autocontrol,abuzul de substane,locuina,etc.Identificarea motivaiei pentru schimbareIn faza intocmirii referatelor de evaluare,utilizam aceasta metoda pentru identificareastadiului motivaional in care care se afla clientul, in ceea ce privete comportamentulinfracional.Aceasta,alaturi de identificareafactorilor de risc i a celor protectivi,ne ajuta la estimarea perspectivelor de reintegrare sociala.Referatul de evaluare trebuie sa fie prezentat clar,coerent,respectandu-se structura referatului i coninutul fiecarui capitol.Pentru a indeplinii aceste condiii,este recoman-datca referatul sa nu depaeasca 4 pagini. Un referat care cuprinde un numar mare de pagini risca sanu-i atinga scopul,pe de o parte datorita faptului ca ,solicitand mult timp pentru a fi citit,ar putea deveni o simpla formalitate,iar pe de alta parte,in cazul in care ar fi citit,din amalgamul de informaii oferite,ar deveni dificilaevidentierea informatiilor cu adevarat relevante din cuprinsul raferatului.Limbajul utilizat trebuie sa fie unul profesional ,simplu dar nu simplist, accesibil,neabuzand de jargoul profesional si folosind citate din afirmatiile persoanelor intervievate numai atunci cand este necesara evidentierea unor aspecte importante.Consilierul de reintegrare care elaboreaza referatul de evaluare trebuie sa evite folosirea in referat a unui limbaj discriminatoriu,care lasa sa transpara anumite judecatide valoare sau credinte personale ale consilierului,care ar putea declansa anumite prejudecati persoanei care il citeste.Calitetea referatului de evaluare este datade respectarea,atat a regulilor de intocmire a acestuia cat si de respectarea principiilor si a valorilor profesionale,acestea constituindpremisele unui referat profesional,obiectiv.2.Suprevegherea persoanelor condamnate:Supravegherea incomunitate poate fi definita din cel putin doua perspective sianume:1. Activitatea specifica serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere care consta, in supravegherea modului in care persoana condamnata respecta masurile/ obligatiile ce i-au fost impuse de catre instanta de judecata.2. Metoda de lucru cu persoanele care au comis infractiuni,mentinute in stare de libertate.Scopuri:Finalitatea supravegherii este aceeasi,indifferentde faptul caaceasta este privitaca modalitate de executare a pedepsei,activitatea specifica serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere sau metoda de lucru cu persoanele care au comis infractiuni. Astfelscopurile supravegherii sunt:a)Reintegrarea sociala a persoanelor care au comis infractiuni,b)Scaderea riscului de recidiva si prevenirea savarsirii de noi infractiuni,c)Cresterea gradului de siguranta sociala.Obiective:Pentru a atinge aceste scopuri trebuie acoperite insa o serie de obiective,obiectiveprivate ca niste 'tinte' intermediare cu caracter mai putin general si carese traduc prin ceea cetrebuie realizat in plan concret pentru a atinge scopurile stabilite:In acest sens,obiectivele supravegherii sunt urmatoarele: a)Asigurarea unui control asupra persoanei condamnate prin supravegherea modului in care aceasta respecta masurile/obligatiile ce i-au fost impuse de catre instanta de judecata; b)Monitorizarea si evaluarea permanenta a riscului de a comite noi infractiuni pe care il prezinta persoanele supravegheate; c)Incurajarea si sprijinirea permanenta a persoanelor supravegheate in vederea satisfacerii nevoilor criminogene ale acestora. Principii: Aceste principii sunt: a)Respectarea legilor si a hotararilor judecatoresti; b)Evitarea discriminarii pe orice temei; c)Respectarea drepturilor omului si a demnitatii umane; d)Sprijinirea si incurajarea permanenta apersoanelor supravegheate in vederea reintegrarii lor in societate si in vederea asumarii responsabilitatii pentru propriile actiuni. Pasii supravegherii: Acesti pasi sunt: 1.Incredintarea supravegherii:Este momentul primirii adresei de incredintare a supravegherii si a copiei de pe hatararea judecatoreasca ramasa definitive. 2.Instiintarea si convocarea clientului:Se realizeaza in cel mai scurt timp,dar nu mai tarziu de 5 zile lucratoare de la data primei intrevederi.Se face printr-o comunicare scrisa sau telefonica,cuprinde obligatoriu in continutul sau locul,data si ora primei intre-vederi cu minorul precum si numarul de telefon si adresa serviciului. 3.Pregatirea pentru prima intrevedere:Pregatirea pentru prima intrevedere presupu ne in principal adunarea unor informatii suplimentare despre persoana condamnatului si medical saufamilialsi social,informatii care sa contureye o imagine de ansamblu asupra cayului si care sa constitue un punct deplecare pentru investigatiile ulterioare.Pe baya acestor informatii consilierul stie ce doreste sa mai afle de la client,ce date trebuie verificate,explicate sau clarificate.Pregatirea inseamna si clarificarea unor aspecte cum ar fi:disponibilitatea noastra si a spetiului in care inteniionam sa desfasuram interviul,prevederea unor eventuale probleme si evitarea lor,utiliatea sau necesitatea derularii intrevederii in prezenta unui coleg,pregatirea unor instrumente de lucru.Tot in cadrul pregatirii primei intrevederi are loc si compunerea ghidului pentru interviul initial. Este un moment important al acestei etape de care depinde relevanta,calitatea si cantitatea informatiilor ce vor fi adunate.Ghidul de interviu reprezintaun instrument de lucru utilizat in cadrultehnicii interviului care consta intr-o sccesiune de intrebari structurate in jurul unor unitati tematice de interese pentru consilierul de reintegrare sociala si supraveghere si care are ca scop directionarea interviului pentru obtinerea informatiilor necesare pentru intreaga activitate ulterioara de control si asistare. 4.Prima intrevedere:Prima intrevedere cu persoanacondamnata este foarte impor- tantapentru intreg procesul de supraveghere si reintegrare sociala a clientului.De felul in care aceasta va decurge depinde modul in care vor desfasura urmatoareleintrevederi, motivatia clientului,increderea in consiliersi in eficientamunciide reintegrare.Prima intrevedere trebuie sa aiba loc in termen de 10 zile lucratoare de la data comunicarii hotarariijudecatoresti.In primul rand are loco prezentareproprie ,mentionandu-se in acestsens numele si prenumele,functia pe care o avem,faptul casuntem responsabili de caz,adica persoana de legatura cu serviciul,anume desemnata,care se va ocupa personal de supraveghere a modului in care acesta respecta masurile/obligatiile cei-au fost impuse de catre instanta si care il va sprijini active in vederea reintegrarii sale in viata sociala. Trebuie accentuate si bine clarificate atatrolul si responsabilitatile consilierului,de a asigura supravegherea si de a ajuta clientul in procesul de schimbare a comportamentului, cat si felul in care4 respecta cerintele legii si ale hotararii judecatoresti.Tot in cadrul primeiintrevederi este necesar ca persoanei condamnate sa-i fie prezentate verbal si scrie o serie de aspecte ce vor fi consemnate intr-un process verbal semnat de catre ambele parti.Continutul procesului verbal va face referiri la: Scopul supravegherii; Obiectivele supravegherii; Modul de desfasurare a supravegherii; Masurile/obligatiile impuse de catre instanta de judecata persoanei supravegheate si consecintele nerespectarii lor; Obligatia respectarii normelor de conduita,care se refera,in principal,la'a nu avea un compartiment violent sau agresiv ori o atitudine nepotrivita sau un limbaj necorespunzator,care arputea prejudicia personalus de reintegrare sociala,precum si alte persoane aflate sub supraveghere'; Posibilitatea de a formula plangere laseful serviciuluiin cazul in care clientul constata ca tratamentul aplicat de serviciul de reintegrare sociala si supraveghere sociala pe perioada supravegherii este necorespunzator. Dupa prezentarea procesului verbal are loc realizarea interviului cu clientul:acest moment intervine dupa ce clientul dispune de cateva informatii primare despre supraveghere,a luat cunostinta despre obligatiile si drepturile pe care le are,I s-au inlaturat o parte din temeri si s-a acomodat mai bine larolul de client. 5.Intocmirea planului de supraveghere:In termen de 5 zile lucratoare de la data primirii hotararii judecatoresti,consilierului de reintegrare sociala si supraceghere responsabil de caz are obligatia de a intocmi un plan de supraveghere al carui continut va fi in concordanta cu masurile/obligatiile impuse de instanta de judecata. Referitor la structura si continutul planului de supraveghere,acestea sunt determi- nate de: a)Introducere: Introducerea va contine: Numele,prenumele,data si locul nasterii persoanei condamnate sau minorului; Infractiunea savarsita si numarul hotararii instantei; Sanctiunea aplicata si masurile sau obligatiileimpuse deinstanta de judecata; Perioada de supraveghere,mentionandu-se data inceperii si incetarii acesteia; Numele si prenumele consilierului de reintegrare sociala si supraveghere. b)Nevoile sau problemeleidentificate: Este un capitol importantal planului de supraveghere si aceasta intrucat deter- minareaprecisa a nevoilor sau problemelor cu care se confrunta clientul ajuta la estimare riscului de a comite noi infractiuni,precum si la stabilirea directiei de interventie in cazul sau. Acest capitol se refera in special la acele nevoi ale persoanei supravegheate care au legatura cu riscul de recidiva. c)Riscul savarsirii unor infractiuni/riscul de a pune inpericol siguranta publica: Riscul de a comite noi infractiuni reprezinta probabilitatea ca un client sa comita noi fapte penale. Estimarea riscului de recidiva este foarte importanta in activitatea de supra- veghere si in general in activitatea de reintegrare intrucatpe baya acesteia se asigura managementul riscului,adica restrangerea gradului de libertate al clientului si stabilirea tipului si intensitatii interventiei. d)Descrierea activitatii,locul de executare siprogramul de lucru,in cazul mino- rului obligat la prestareaunei activitati neremunerate intr-o institutie de interes public. e)Natura si frecventa intalnirilor dintre consilierul de reintegrare sociala si supraveghere sociala si minorul condamnat pe perioada supravegherii. f)Metodele utilizate pentru asigurarea indeplinirii masurilor/obligatiilor stabilite de instanta de judecata in sarcina persoanei supravegheate: Pentru a supraveghea modul de respectare de catre client a masurilor/obligatii- lor ce i-au fost impuse de catre instanta,consilierul responsabil de caz poate utilizadiverse metode.In acest sens Regulamentul prevede ca modalitatide asigurare a supravegherii colaborarea cu familia,cu voluntarii comunitari si reprezentanti ai societatii civile,precum si cu organizatiile guvernamentale si nonguvernamentale,vizite la domiciliu ,legatura permanenta cu persoanele si institutiile care ar putea furniya date utile in vederea identificarii locurilor de munca disponibile,a cursurilor scolare,precum si a celor de calificare sau recalificare prefesionala.Pe langa aceste metode,pot fi luate in considerare orice alte caide asigurare a supravegherii,atata timp cat ele functioneaza si se dovedesc eficiente. Planul de supraveghere trebuie sa prezinte: Antetul serviciului de reintegrare pe coltul stanga-sus al primei pagini; Stampila serviciului de reintegrare si semnatura consilierului responsabil de caz in coltul din dreapta-jos; Cu exceptia introducerii,celelalte capitole ale planului vor prezenta pe scurt, intr-o forma narativa,evitand termenele de specialitate sau exprimarile care ar face dificila intelegerea continutului acestuia. 6.Monitorizarea si evaluarea permanenta a cazului: Procesul de supraveghere presupune o permanentamonitoriyare si evaluare a cazului,ceea ce inseamna ca se urmareste permanent modul in care clientul respecta masurile/obligatiile ce ii revin,modificarile aparute in situatia sa si se apreciaza in ce masura aceste schimbari influenteaza riscul de a comite noi infractiuni si perspectivele sale de reintegrare sociala. Cel mai characteristic aspect al acestei etape il constitue intrevederile de supra- veghere care au loc periodic,la data stabilita de catre instanta sau serviciul de reintegrare sociala si supraveghere. In cazul in care se constata ca apar modificari referitoare la situatia locativa, situatia sa financiara,locul de munca si durata pentru care este angajat sau persoanele aflate in ingrijirea sa ori persoanele in igrijirea carora acesta se afla,consilierul are obligatia legala de a solicita acte care sa dovedeasca aceste modificari. Pe perioada suprevegherii consilierul responsabil de caz va realiza verificarea modului in care clientul respecta masurile/obligatiile inpuse de catre instanta,astfel: Sa constate autenticitatea informatiilor oferite de client in cazul schimbarii locului de munca prin contactarea unitatii angajatoare; Sa verifice periodic prezenta clientului la cursurile de invatamant sau calificare; Sa efectueze vizite inopinante la domiciliul/resedinta persoanei,la locul de munca al acesteia sau la scoala la care invata minorul; Sa verifice daca persoana condamnata respecta programul de tratament sau ingrijire si sa constate in ce masura acesta este efficient,solicitand periodic,in scris,opinia specialistilor; Sa mentina o legatura cu personae sau institutii publice care pot sesiza orice modificare aparuta in situatia acestora. 7.Incheierea supravegherii: Incheierea supravegherii reprezinta in primul rand o etapa a evaluarii si a concluziilor finale in care se face analiza intregii perioade de supraveghere si se face analiza intregii perioade de supraveghere si se realizeaza un bilant al rezultatelor obtinute in procesul de reintegrare sociala a persoanei condamnate. In cadrul acestei etape are loc ultima intrevedere cu clientul.Este momentul in care,impreuna cu clientul,se va revizui intregul process de supraveghere,astfel incat sa identificam beneficiile,nevoile sau problemele care au fost acoperite ,precum si cele care au ramas nerezolvate. Tot in cadrul ultimei etape de supraveghere trebuie intocmit reportul final de supraveghere. Acesta cuprinde concluzii referitoare la modul de indeplinire a masurilor/ oligatiilor impuse de instanta de judecata,dar este indicat,ca si in cazul repoartelor intocmite pe perioada supravegherii,sa contina si alte informatii cum ar fi:date de identificare ale clientului,informatii privind sentinta penala,comportamentul pe perioada supravegherii ,modificari semnificativeaparute in situatia clientului pe perioada supravegherii. In final are loc inchiderea cazului si operarea in registrele de evidenta ale serviciului.3.Asistenta si consilierea in cadrul serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere: Activitatea de asistenta si consiliere in cadrul unui serviciu de reintegrare sociala si supraveghere are ca deziderat redarea unei persoane care a savarsit infractiuni comunitatii din care face parte,intr-o forma care sa garanteze protectia acelei comunitati. 3.1 Scopul activitatii de asitenta si consiliere: Scopul activitatii de asitenta si consiliere este subsumat scopului pentru care au fost infiintate serviciile de reintegrare sociala si supraveghere si anume : reintegrarea sociala a persoanelor care au savarsit infractiuni,intarirea gradului de siguranta sociala si prevenirea savarsirii de noi infractiuni. 3.2 Beneficiarii activitatii de asistenta si consiliere: Beneficiariide asistenta si consiliere sunt: Persoanele aflate in custodia penitenciarului din raza de competenta teritoriala a serviciului dereintegrare sociala si supraveghere,care executa pedeapsa inchisorii in detentie, serviciile de reintegrare sociala si supraveghere vor acorda o atentie speciala condamnatilor minori si tineri,persoanelor condamnate care intampina dificultati in mentinerea legaturii cu familia ,precum si pregatirii pentru liberare a persoanelor condamnate; Persoane a caror pedeapsa sau masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare a fost gratiata; Persoane aflate in custodia penitenciarului sau persoane liberate din penitenciar, conditiile care trebuie indeplinite cumulative de catre aceste persoane pantru a deveni beneficiarii activitatii de asistenta si consiliere sunt: varsta sa nu depaseasca 25 de ani,domiciliu sa fie in aria de competenta teritoriala a serviciului iar pedeapsa inchisorii sa nu depaseasca 3 ani. Indiferent de categoria din care fac parte beneficiarii,activitateade asitenta consiliere poate fi oferita de catre serviciul de reintegrare sociala si supraveghere numai la cererea persoanei.Aceasta cerere a persoanei sta la baza primului document procedural al activitatii de asistenta si consiliere care transforma un beneficiar potential intr-un beneficiar real. 3.3Documente procedurale utilizate in activitatea de asitenta si consiliere: Ca documente procedurale utilizate in activitatea de asitenta si consiliere avem: a).Dosarul de reintegrare sociala si supraveghere: Dosarul de reintegrare sociala si supraveghere reprezinta un set de documente care releva intreaga stadialitate a procesului de asistenta si consiliere.El se intocmeste pentru fiecare persoana supravegheata care a solicitat asistenta si consiliere,acest dosar cuprinde: Cerere de asistenta si consiliere; Plan de reintegrare sociala si supraveghere; Referat de evaluare intocmit de pronuntarea hotararii judecatoresti,unde este cazul; Referat de evaluare solicitat de instanta pe perioada supravegherii,inainte de formularea Cererii de asistenta si consiliere,unde este cazul; Referat periodic de reintegrare sociala si supraveghere; Referat final de reintegrare sociala si supraveghere; Cadrul normative de organizare si functionare,precum si standardele de calita- te a muncii impugn respectarea urmatoarelor principii referitoare la derularea procesului de reintegrare sociala pe baza Dosarului de reintegrare sociala si supraveghere: Confidentialitatea consilierului de reintegrare sociala si supraveghere cu privire la datele continute in dosar si pastrarea dosarului in arhiva serviciului de reintegrare sociala si supraveghere; Verificarea periodica de catre seful Serviciului de reintegrare sociala si supraveghere a termenelor,calitatii si ritmicitatii programului de resocializare a persoanei asistate si conciliate; Desemnarea unui consilier de catre seful serviciului in care cel desemnat initial se afla in imposibilitatea temporara sau permanenta de a-si indeplini atributiile; Posibilitatea consultarii dosarului de reintegrare sociala si supraveghere de catre persoana asistata sau aparatorul acesteia,in urmatoarela conditii:numai in incinta serviciului de reintegrare sociala si supraveghere,numai in prezenta consilierului responsabil de caz,pe baza unui process verbal semnat de catre persoana care l-a studiat si reprezentantul serviciului. b).Planul de reintegrare sociala si supraveghere: Planul de reintegrare sociala si supraveghere va cuprinde urmatoarele sectiuni 1.Introducere:Numele si prenumele,data si locul nasterii minorului condamnat; Infractiunea savarsita si numarul hotararii instantei de judecata;Sanctiunea aplicata si masurile sau obligatiile impuse de instanta;Perioada supravegherii mentionandu-se data inceperii si data incetarii acesteia; Numele si prenumele consilierului dereintegrare sociala si supraveghere. 2.Nevoile/problemele identificate ale minorului condamnat; 3.Riscul savarsirii din nou a unor infractiuni/riscul de a pune in pericol siguranta publica; 4.Descrierea activitatii,a locului de executare si a programului de lucru in cazul minorului obligat la prestarea unei activitati neremunerate intr-o institutie de interes public; 5.Natura si frecventa intrevederilor dintre consilier si minorul condamnat pe durata supravegherii; 6.Metodele utilizate pentru asigurarea indeplinirii obligatiilor stabilite de instanta de judecata in sarcina persoanei supravegheate; 7.Descrierea activitatii de asistenta si consiliere. c).Planul de asistenta si consiliere: Planul de asistenta si consiliere reprezinta instrumentul principal pe baza caruia se realizeaza activitatea de asistenta si consiliere,intrucat in acest document sunt continute obiectivele interventiei,in vederea diminuarii nevoilor criminogene, identificate ale persoanei,reducerii riscului de recidiva si cresterii sanselor de reintegrare sociala a acestuia. In derularea activitatii de asistenta si consiliere ,serviciile de reintegrare sociala sisupraveghere urmaresc: 1.corectarea comportamentului infractional prin constietizarea de catre minori sau de catre persoanele condamnate a faptei savarsita,a consecintelor acesteia si asumarea responsabilitatii pentru fapta comisa; 2.motivarea minorului in vederea dezvoltarii responsabilitatii si autodisciplinei; 3.elaborarea si derularea unor programe eficiente de asistenta si consiliere a persoanelor condamnate sau a minorilor,in functie de nevoile identificate ale acestora; 4.sprijinirea minorului in vederea satisfacerii unor nevoi speciale referitoare la educatie,pregatire profesionala,loc de munca,locuinta,grup de prieteni,etc. d).Registrul special de evidenta: Registrul special de evidenta este un document care face referire la noile categorii de beneficiari si anume:persoanele a caror pedeapsa a fost gratiata total prin lege sau minori fata de care a fost inlaturata prin lege masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare. Procedura de desfasurare a activitatii de asistenta si consiliere sociala in cazul acestor persoane se deruleaza astfel: la cererea acestor persoane,serviciile dereintegrare sociala si supraveghere isi axercita atributiile in legatura cu initierea si derularea unor programe speciale de reinsertie sociala si dupa caz,cu identificarea locurilor de munca disponibile, a locuintelor,precum si a cursurilor de calificare sau recalificare profesionala; acestor persoane li se intocmeste un regim special de evidenta,in care se vor consemna date privind persoana acestora,comportamentul pe perioada executarii pedepsei inchisorii sau a internarii intr-un centru de reeducare,programele de resocializare la care au participat,nevoile sau problemele pe care le intampina si modul de rezolvare a acestora; programele de reinsertie sociala in care vor fi incluse aceste personae se vor intocmi pe baza informatiilor furnizate de personalul specializat in asistenta si consiliere de la locul de detinere,precum si a evaluarii initiale realizate de serviciile de reintegare sociala si supraveghere;in functie de complexitatea cazului,seful serviciului de reintegrare sociala si supraveghereva contacta autoritatile competente pentru desemnarea de specialisti.e)Protocolul de colaborare:Parteneriatul reprezinta unul dintre cela mai importante principii care guverneazaactivitatea serviciilor de reintegrare sociala si supravegherea in general si activitatea de asistenta si consiliere in mod special.Protocolul de colaborare poate fi considerat un document procedural,intrucat releva modul si termenii in care se oficializeaza relatia dintre serviciul de reintegrare sociala si supraveghere si un partener comunitar.In vederea atingerii obiectivelor procesului de reintegrare sociala a persoanei afla-te in evidenta sa,serviciul de reintegrare sociala si supraveghere poateincheia parteneriate cu personae fizice sau juridice,organizatii neguvernamentale sau institutii guvernamentale,in functie de gardul de disponibilitate si de resursele comunitatii locale.Din categoria institutiilor guvernamentale cu care majoritatea serviciilor de reinte-grare sociala si supraveghere colaboreaza,enumeram cu titlu exemplificativAgentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca,Directia Judeteana pentruProtectia Drepturilor Copilului,Centrul de Reeducare din aria teritoriala de competenta a serviciului,Inspectoratul Judetean de Politie,Inspectoratul Judetean Scolar,Directia de Asistenta Comunitara siServiciul Social,alti reprezentanti ai Administratiei Publice Locale.Protocolul de colaborare va cuprinde: Partile semnatare; Obiectul protocolului; Tipul serviciilor; Durata protocolului; Obligatiile partilor; Data incheierii protocolului; Semnatura partilor.CAPITOLUL VPREVENIREA COMPORTAMENTULUI DEVIANT ALMINORILOR1.Definirea preventieiPreventia este o notiune des folosita de specialisti din diverse domenii ce au in atentie universul interesant al alternativelor sociale.Insa sensul ei ramane imprecis,nu atat din lipsa referintelor,cat din intelegerea ei in exercitiul particular al acelor domenii.De fiecare data notiunea de preventie cumuleaza patru ideii indisolubile:-evenimentele dezagreabile/nedorite sau distructive sunt intotdeauna respinse;-perspicacitatea si ingeniozitatea umana permit contracararea acestora;-interventia umana trebuie sa aiba loc inainte ca aceste evenimente indezirabile sase produca;-in mare parte,actiunile de preventie trebuie sa se plaseze in afara cadrului justitieipenale.Plecand de la aceste idei,preventia se poate defini in termenii urmatori:ansamblude politici,masuri si tehnici care,in afara cadrului justitiei penale,vizeaza reducerea diverselor tipuri de comportamente ce antreneaza prejudicii considerate de stat ca fiind ilicite.In literatura de specialitate circula o multitudine de precizari si definiri,foarte diferite,cu privire la acest termen care doresc fie o justificare,fie modalitati aplicative. Aceste tentative pot fi clasificate in doua mari grupari:conceptii extensive si conceptii limitative.Conceptiile -si definitiile- extensive sau totalizatoare afirma ca totul este preventie in combaterea delincventei,chiar si sanctiuniile penale.Acestea din urma trebuie sa fie inlocuite de masuri de aparare individuala,in timp ce apararea colectiva se poate realiza prin substitute penale care sa reduca factorii sociali ai delincventei.Conceptiile limitative mai frecvent sustinute in literatura actuala , desi nu sunt exprimate intotdeauna cu destula claritate , afirma ca preventia poate fi definita"ca uninstrument utilizat de stat pentru a controla mai bine criminalitatea prin eliminarea sau limitarea factorilor criminogeni si prin gestionarea adecvata a factorilor de mediu fizic si social care provoaca ocazii favorabile pentru savarsirea de delicte". Se pune aici problema pana unde se poate intinde controlul social al populatiei.Dinstinctia dintre formele de control si tehnicile de preventie nefiind efectuata in invocarea modificarii situatiilor predelincvente,se poate trece usor spre forme de amenintare individuala sau colectiva.O distinctie necesara este aceea ca preventia nu inceteaza acolo unde incepe caracterul punitiv/represiv al controlului social,asa cum nici represiunea nu incepe acolo unde esueaza preventia.Astfel ca se pot face cateva observatii cu privire la aceste aspecte.Mai intai,actele delincventionale mai frecvente,care afecteaza in fiecare zi viata populatiei,au ca raspuns metode traditionale,ceea ce inseamna o prevalenta a tehnicilor de represiune comparativ cu cele de preventie.Tratamentul este diferentiat si dupa tipul de faptuitor al delictului,dupa politica statului fata de anumite delicte,etc.Deci nu exista o singura modalitate,unitara si omogena,cu privire la reactia sociala.Actele care au continut deosebit de grav sunt tratate dupa modalitati tot mai centralizate,chiar de catre comisii si puteri judiciare de nivel national.In acest mod, represiunea si preventia dispun de res