Procedur penal. Cursul 1, 01.10.2014Ce este procedura penal? Este un ansamblu de reguli de drept care privesc desfurarea procesului penal i a altor proceduri judiciare care au legtur cu procesul penal. Art. 1 CPP prevede expres innd seama de legislaiile statelor membre europene c normele de procedur penal au un obiect complex. 1. Desfurarea procesului penal2. Desfurarea altor proceduri judiciare care au legtur cu o cauz penal Este criticabil aceasta formul pentru c nu poate fi computata notiunea de proces penal cu cel de cauza penal ( obiectul acelei activiti).In ceea ce priveste desfasurarea procesului penal ca obiect al procedurii penale ea este compusa din reguli care se refera la 1. Constatarea infractiunilor ( faptelor care pot constituii infractiune)2. Identificarea persoanelor cu privire la care exista suspiciunea rezonabil ca le-au comis3. Prinderea persoanelor4. Urmarirea acestora5. Judecata6. Executarea pedepselor si a altor sanctiuni penale care se aplic persoanelor care au comis infractiuneaDesfasurarea procedurilor judiciare deriva din procesul penal si sunt constituite din reguli care se refera la proceduri care se desfasoara in mod distinct in raport cu desfasurarea procesului penal. Proceduri incidente, insa autonome. Exemplu masurile de prevenireNecesitatea procedurii penale - Echilibru intre interesul public si interesele private ale partilor. Procedura penala este valabila, ea poate fi eficienta, ea este functionala doar daca este garantata de garantii procesuale. Este necesar sa fie determinate exigentele procdurale ( latura privind desfasurarea procesului penal si cea a desfasurarii procedurii). Aceste exigente sunt de 2 felurii. Straine procedurii penalea) Se refera la dreptul penal temelia procedurii penale. Ex. delictele de opinie. Procedura este indisociabila fata de dreptul penal. b) Masurile luate de stat pentru functionarea justitiei pentru asigurarea eficientei (conditiile materiale, mijloacele folosite de stat). CEDO a decis ca drepturile persoanelor nu sunt iluzorii si teoretice, statul are obligatia prin autoritatile sale sa dispuna masuri pentru ca drepturile sa fie realizate efectiv. Ex. dreptul inculpatului de a comunica cu avocatul sau. Statul trebuie sa ii puna la dispozitie un loc in care sa isi exercite acest drept, cu respectarea dreptului confidentialitatii. c) Respectarea deontologiei profesionale deontologia membrilor organelor judiciare. Magistratii si politistii trebuie sa manifeste o respectare stricta a deontologiei profesionale in ceea ce priveste procedura penala. ii. Exigente ce apartin procedurii penale. Au fost formulate principii fundamentale ale procesului penal. Ele au mai fost denumite in doctrina de specialitate si principii covarsitoare pentru procesul penal in ansamblul sau si principii universale ale procesului penale. Au rolul de a garanta echitatea procesului penal care conditioneaza calitatea actului de justitie. Impiedica devierea procesului penal de la principii. Articolul 1 alin. 2 CPP prevede in mod expres care este scopul normelor de procedura penala. Se prevede ca normele de procedura penala urmaresc exercitarea cu eficienta a atributiilor organelor judiciare penale in vederea desfasurarii procesului penal si a procedurii penale cu participarea activa a partilor si a subiectilor procesuali principali si cu garantarea drepturilor si libertatilor acestora, astfel incat sa fie respectata Constitutia, sa se respecte tratatele de constituire a Uniunii Europene precum si celelalte regelementari ale UE precum si pactele si tratatele internationale privind drepturile omului. Din continutul acestei prevederi rezulta ca procedura penala nu poate fi confundata cu procesul penal, procedura penala este indrumatorul legal al procesului penal iar procesul penal este o activitate concreta care presupune exercitarea de catre organele procesului penal ( organe judiciare) a atributiilor care sunt prevazute de lege. Totodata, mai rezulta ca prin reglementarea procesului penal si a procedurii penale se urmareste exercitarea in mod eficient a atributiilor de catre organele judiciare penale. Mai rezulta ca ea este conditionata de exigentele procedurale care sunt determinate in mod expres in consens cu celelalte legislatii ale UE Constituia ( subliniaza primatul Constitutie ), dreptul UE si dreptul international al dreptuilor omului. Acest mod de reglementare nu reprezinta o noutate in raport cu reglementarea anterioara. Noutatea este ca exista o prevedere expresa in actualul CPP si demonstreaza diversitatea surselor formale (izvoarelor) a procedurii penale. Procedura penale are mai intai un caracater legislativ. Caracterul legislativ al procedurii penale decurge din existenta unui CPP si de asemenea si a unor numeroase legi speciale care reglementeaza procesul penal si procedurile care au legatura cu procesul penal. Principala lege (sursa, izvor) a procedurii penale este CPP.CPP si altele nu sunt singurele resurse ale procedurii penale. Astfel, o sursa principala reprezinta Constitutia ( primatul Constitutiei). Ea trebuie respectata in procesul penal pentru ca are numeroase reglementari aplicabile in mod direct procesului penal ( reglementarile referitoare la senatori, deputati si cele referitoare la drepturile si libertatile persoanelor), reprezentand exigente pe care organele judiciare penale trebuie sa tina seama in cadrul proceselor si procedurilor penale. Un rol important il are Curtea Constitutionala , a carei decizii au aplicabilitate directa in procesul penal. Legea permite invocarea in cadrul procesului penal a exceptiilor de neconstitutionalitate. Instanta penala nu are competenta de rezolvare a acestor exceptii, ea poate sa le respinga ca inadmisibile doar daca nu intrunesc conditiile de admisibilitate prevazute de lege iar in caz contrar daca ele sunt considerate admisibile sesizarea Curtii Constitutionale este obligatorie. Prevederile din cuprinsul Costitutiei.referitoare la dreptul penalConstitutiei formeaza asa zisul bloc de constitutionalitate, constituind fundamentele constitutionale ale procedurii penale. Tratatul UE precum si reglementariile acesteia ( regulamente, directive, decizii cadru ale Parlamentului UE). Regulamentele au aplicabilitate directa in ordinea juridica interna. Directivele si deciziile cadru trebuie transpuse. La expirarea termenului de transpunere au aplicabilitate directa in dreptul intern si are ca efect diminuarea semnificativa a suprematiei Constitutiei printre sursele procesului penal. Printre sursele procedurii penale figureaza si pactele si tratatele internationale privind drepturile omului, Declaratia privind drepturile omului, Conventia europeana a drepturilor omului. Conventia europeana a creat un drept jurisprudential prin CEDO care prin hotararile date modeleaza sistemul legislativ national si au un efect decisiv cu privire la desfasurarea procesului penal , constituind o cale exceptionala de atac revizuirea hotararii. Un rol important in desfasurarea procesului penal o reprezinta CJUE atat prin promovarea drepturilor si libertatilor omului. Se adauga conventiile bilaterale in materia asistentei penale judiciare. Constituie sursa a procedurii penale si CP de asemenea ci CC si CPC si legile de organizare judiciara. Se poate vorbii de o incadrare internationala a procesului penal. Normele de procedura penala sunt de 2 feluria) Procesuale reglementeaza acte si masuri care conduc la dinamizarea procesului penal. b) Procedurale normele care reglementeaza modalitatile de aducere la implinire a actelor si a masurilor in cadrul procesului penal. Codul actual contine in art. 13 reguli privind aplicarea in timp si aplicarea in spatiu a normelor de procedura penala. Cu privire la aplicarea in timp art. 13 (1) prevede ca normele de procedura penala se aplica din momentul intrarii in vigoare pana in momentul iesirii din vigoare a legii cu exceptia situatiilor tranzitorii ( reglementate prin dispozitii tranzitorii). Din continutul art. 13 (1) rezulta ca la baza aplicarii in timp a legii procedurale penale sta principiul activitatii. Legea de procedura este o lege de imediata aplicare deoarece in virtutea principiului activitatii ea se aplica pentru toate procesele penale aflate in curs de desfasurare inclusiv pentru procedurile judiciare aflate in curs de desfasurare din chiar momentul intrarii in vigoare cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Din continutul principiului activitatii si din caracterul de imediata aplicare decurg urmatoarele consecinte.1. Efectuarea tututor actelor procesuale si procedurale si luarea tuturor masurilor procesuale si procedurale potrivit legii in vigoare din momentul efectuarii2. Recunoasterea ca valabile a tuturor actelor de procedura si a tuturor masurilor care au fost dispuse inainte de intrarea in vigoare in raport cu dispozitiile legale in vigoare la acel moment. 3. Lipsirea de efect a legii de procedura cu privire la actele efectuate si a masurilor dispuse dupa iesirea ei din vigoare chiar daca procesul penal a pornit inainte de iesirea din vigoare a legiiExceptiile de la principiul activitatii privesc situatiile tranzitorii, adica acelor acte caracterizate de trecerea de la legea veche la legea noua. Ele sunt reglementate de asa numitele dispozitii tranzitorii. Ele sunt justificate de intervenirea asa numitor legi succesive sau intermediare, legi de trecere. Cele mai numeroase dispozitii tranzitorii sunt cele prevazute in legea de punere in aplicare a codului de procedura penala. Acestea sunt prevazute in legea 255/ 2013 , art 3 -24. Ele pot fi sintetizate in doua categorii.1. Retroactivitatea inseamna ca are aplicabilitate codul actual de procedura cu privire la acte efectuate inainte de intrarea in vigoare. Legea de procedura penala retroactiveaza atunci cand nu mai contine formalitatea ceruta de legea veche si care nu era indeplinita potrivit legii noi. Art. 4 (2) 255/2013 prevede ca nulitatile actelor efectuate inainte de intrarea in vigoare a noii legi pot fi invocate numai cu privire la legea noua. Mai retroactiveaza cand este prevazut expres. 2. Ultraactivitateaa) Competenteib) Cailor de atacc) TermenelorAplicarea in spatiu este reglementata in art. 13 (2) CPP care reglementeaza principiul teritorialitatii legii de procedura penala se aplica actelor efectuate pe teritoriul tarii. Teritorialitatea decurge din principiul suveranitatii statului. Legea se aplica in principiu doar pe teritoriul statului nostru. Acest principiu cunoaste anumite exceptii. ( UE, Europol si dezvoltarea pretutindeni a criminalitatii grave). Exceptiile privesc in general asistenta judiciara internationala ( mandatul european de arestare, imunitate diplomatica si consulara, recunoasterea unor organe juridice straine).Procesul penal este o activitate concreta, complexa alcatuita dintr-o succesiune de acte de procedura penala toate indreptate spre o anumita finalitate care se realizeaza in conformitate cu dispozitiile legale, cu participarea activa a partilor si a subiectilor procesuali principali care sunt suspectul si persoana vatamata in scopul constatarii la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni astfel incat nicio persoana sa nu fie trasa la raspundere penala si orice persoana care a comis o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii. Procesul penal este guvernat de principii directoare ale procesului penal, care isi au izvorul in practica judiciara penala dar si in prevederile codului de procedura penala si in reglementarile internationale privind drepturile omului. Astfel cum ele sunt reglementate au fost puse de acord cu cu celelalte legislatii procesuale penale ale statelor membre ale UE. Reglementate de art. 2-12 CPPArt. 2 principiul legalitatii. Stricta realitate a procesului penal. procesului penal se desfasoara in intregime cu respectarea dispozitiilor legale ( CPP si legile speciale). Principiul separatiei functiilor judiciare. Art. 3 care prevede ca in cadrul procesului penal pot fi exercitate un nr. de 4 functii judiciarea) Functia de urmarire. Corespunde fazei de urmarire penala si se realizeaza de procuror. Sub acest aspect formularea din CPP este dificitara. Organul de cercetare penala organizeaza activitatea de cercetare penala sub supravegherea procurorului.b) Functia de dispozitie asupra drepturilor si libertatilor persoanei. Aceasta functie este atribuita unui organ de jurisdictie nou creat, judecatorului de drepturi si libertati. Aceasta corespunde fazei de urmarire penala, care este o faza preparatorie a procesului penal. c) Functia de verificarea a legalitatii trimiterii sau netrimiterii in judecata. Aceasta functie este atribuita unui organ de jurisdictie nou judecatorului de camera preliminara, faza intermediara si anume fazei de camera preliminara. Ea este prevazute intre urmarire si judecata, adica dupa finalizarea urmarii si inainte de inceperea procesului penal.d) Functia de judecata care este atribuita instantei de judecata ( instanta penala). Functiile judiciare se exercita din oficiu, afara de cazul in care legea prevede altfe. Prin aceasta prevedere a fost retinut principiul oficialitatii din CPP anterior. Se confunda functiile cu atributiile. Atributiile se exercita din oficiu si in mod obligatoriu, functiile nu se exercita totdeauna din oficiu ( numai cea de urmarire si nu chiar tot timpul). Functia de dispozitie a drepturilor si a libertatilor nu se exercita niciodata din oficiu, ci doar la sesizare. Exercitarea unei functii judiciare este in principiu incompatibila cu exercitarea oricarei alte functii judiciare, incompatibilitatea fiind o consecinta a separatiei puterilor cu o exceptie functia de verificare a legalitatii trimiterii sau netrimiterii in judecata care este compatibila cu functia de judecata.

Curs 2. Procedura penala. 08.10.2014Articolul 3. Principiul prezumtiei de nevinovatiePrincipiile sunt esentiale si prezinta importanta indeosebi pentru practica, avand o deosebita valoare practica pentru ca ajuta la intelegerea sensului termenilor folositi in legislatia procesuala penala si ajuta aplicarea in practica a tuturor regulilor care privesc procesul aplicarea sa in procesul penal. Prezumtia de nevinovatie nu este un principiu nou, avand o valoare Constitutionala ( art. 23 (11) ). Mai este prevazuta si in toate reglementarile internationale : Declaratia Universala a Drepturilor Omului etc. Pretinde ca orice persoana sa fie considerata in procesul penal ca nevinovata pana in momentul in care vinovatia sa este legal stabilita printr-o hotarare penala definitiva. Decurg 2 consecinte: Una pentru stat este obligat pe tot parcursul procesului penal sa trateze persoana care este implicata in proces din chiar momentul implicarii ca nevinovata pana in momentul in care se obtine o hotarare penala definitiva O importanta consecinta pentru persoana impotriva careia se realizeaza urmarirea: i se recunoaste dreptul de a nu contribui la pripria incriminare (acuzare). Acest drept insoteste unul din drepturile recunoscute inculpatului :Dreptul la tacere. Corelativa acestui drept i se recunoaste inculpatului si persoanei vinovate, dreptul de a depunde probe. Ca o consecinta speciala, acesta beneficiind de prezumtia de nevinovatie nu are obligatia de a isi dovedi vinovatia. Sarcina probei revine intotdeauna in exercitiul actiunii penale : procurorului iar in exercitiul actiunii civile partii civile , persoanei lezate prin infractiune si in cazurile speciale prevazute de lege cand persoana prejudiciata este fara capacitate de exercitiu restransa, procurorului. Aceasta reglementare este o consecinta a renuntarii la rolul activ al instantei de judecata, al judecatorului de fond, dupa modelul legislatiilor anglo-sexone unde judecatorul in penal este un simplu arbitru. Se observa ca prezumtia de nevinovatie isi gaseste manifestarea plenara in materia probelor. Insa, aceasta nu inseamna ca ea nu este prezenta si in alte materii ( intreaga desfasurarea a procesului penal), indeosebi in materia foarte consistenta si actuala a masurilor preventive ( conditionate de probe si indicii temeinice din care sa rezulte suspiciunea rezonabila ca suspectul sau inculpatul a savarsit o infractiune se vorbeste de savarsirea unei infractiuni). Nu se poate vorbi de o infractiune inainte de judecata definitiva, ci se poate vorbi doar de o fapta presupusa care ar putea sa constituie infractiune. Alin . 2 al art. 4 CPP prevede ca dupa administrarea probatoriului orice indoiala in formarea convingerii organelor judiciare profita suspectului sau inculpatului. Reprezinta o consacrare cu titlu de principiu a regulii in dubio pro reo ( profita persoanei vulnerabile). Aceasta regula isi gaseste locul in materia probelor ( aprecierea probelor). Nu pot sa nu remarcam si gresita terminologie folosita. Se vorbeste de probatoriu. Corect este administratrea probatoriului avem in vedere probele care inseamna faptele sau imprejurarile de fapt.De asemenea, aceasta redactare contine o eroare de fond pentru ca desi se urmareste introducerea in procedura penala a unui nou standard al probei imprumutat din dreptul anglo-saxon si anume in locul intimei convingeri pe care se intemeia codul anterior, un standard subiectiv care a fost considerat subiectiv, nesatisfacator exigentelor de stabilire a adevarului in cadrul procesului penal, s-a urmarit introducerea cerintei ca acuzatia formulata impotriva unei persoana in cadrul procesului penal sa fie dovedita dincolo de orice indoiala rezonabi la, un standard obiectiv. Insa, asa cum este formulat textul redactarea acestui standard urmarit s-a oprit la jumatatea drumului, astfel ca se vorbeste de indoiala in formarea convinerii fara sa se faca nicio referire minima la necesitatea aceasta sa se intemeieze pe probe, sa aiba un suport obiectiv. In ceea ce priveste indoiala, nu exista indoiala atunci cand la dosarul cauzei nu exiasta niciun fel de probe din care sa rezulte vinovatia unei persoane pentru ca in aceasta situatie inseamna ca acuzatia nu este dovedita si atunci nu exista indoiala si exista certitudine si solutia trebuie sa fie de achitare. De asemenea, nu exista indoiala nici atunci cand la dosarul cauzei exista atat probe de vinovatie cat si probe de nevinovatie, probe contradictorii. Intr-o asemenea situatie, pe baza principiul legalitatii judecatorul este obligat sa selecteze probele pe care isi fundamenteaza convingerea. Exista indoiala cand la dosarul cauzei nu exista nici probe de vinovatie si nici probe de nevinovatie. Indoiala atunci cand ea exista este o proba pozitiva de nevinovatie si ea trebuie sa conduca la achitare. Principiul aflarii adevarului este preluat in termeni aproape identici din codul anterior. Reglementat art. 5 (1) care prevede ca organle judiciare au obligatia de a asigura intreaga desfasurare a procesului penal, stabilirea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile de fapt ale cauzei cat si cu privire la cele legate de persoana. Faptele trebuiesc stabilite si se realizeaza doar pe baza de probe care trebuie sa fie administrate cu respectarea stricta a dispozitiilor legale. Adevarul conditioneaza justitia si nu trebuie sa fie doar judiciar ci construit pe baza probelor. Este necesar ca adevarul sa fie stabilit si cu privire la persoana. In procesul penal spre deosebire de alte tipuri de procese, persoana prezinta o importanta fundamentala, la fel de mare cu fapta si cu imprejuraril de fapt. Atunci cand se stabilesc faptele si imprejurarile de fapt este necesara in acelasi timp sa se stabileasca faptele si imprejurarile de fapt cu privire la persoana. Nu trebuie uitata nici victima infractiunii. De aceea, stabilirea adevarului trebuie exitinsa la persoana victimei.Un alt principiu prevazut in art. 6 este ne bis in idem. Decurge din autoritatea de lucru judecat, care impredica o noua judecata impotriva inculpatului pentru aceeasi fapta, chiar sub o alta incadrare juridica. In procesul penal o persoana nu poate fi urmarita sau judecata pentru o fapta dupa ce a fost condamnata definitiv pentru aceeasi fapta chiar si sub o incadrare juridica diferita. Incadrarea principiului in CPP nu reprezinta o invoatie ci ea este insipirata din legislatiile procesuale ale statelor membre UE. Un alt principiu este cel prevazut in art. 7, obligativitatii punere a actiunii in miscare si a procesului penal. Decurge din principiul legalitatii, dar asistam la o legalitate atenuata. Astfel, se prevede cu titlu de principiu ca punerea in miscare si exercitarea actiunii penale este obligatorie si ea trebuie sa se realizeze din oficiu cu exceptiile prevazute de lege daca sunt indeplinite 2 conditii cumulative1. Exista probe din care sa rezulte in termenii codului ca inculpatul a savarsit o infractiune2. Nu exista nicio cauza legala de impiedicare de punere in miscare/ exercitarii actiunii penale. Art. 16 in anumite conditii impiedica definitiv punerea in miscare/ exercitiul actiunii penale , fiind cauze de stingere a actiunii penale.Acest principiu are 2 corective.a) Recunoasterea oportunitatii urmarii penale, nu ca principiu ci ca exceptie. Da posibilitate procurorului conform art. 8 (2) sa renunte la urmarirea penala atunci cand pe baza elementelor concrete ale cauzei apreciaza ca interesul public nu cere realizarea obiectului actiunii penale, adica tragerea la raspunde penala a inculpatului. b) Alin. 3 al art. 8 care prevede la fel cu titlu de principiu ca actiunea penala nu poate fi pusa in miscare si nu poate fi exercitata daca in cazurile prevazute de lege lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamata in cazuri privind infracituni de gravitate redusa. conditii de proceduraUn alt principiul este cel din art. 8 si anume principiul caracterului echitabil a procesului penal si a duratei rezonabile. Durata rezonabila face parte din principiul echitatii urmarirea si judecata se desfasoara cu respectarea tuturor garantiilor procesuale in cursul, a drepturilor si libertatilor persoanei astfel incat sa fie constatate la timp si concret faptele care constituie infractiuni, nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala si orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii cu respectarea duratei rezonabile. In mod nejustificat se omite referirea la doua din fazele procesului penal1. Camera preliminara2. Executarea Procesul penal nu este format doar din urmarire si judecata, ci este format din patru faze1. Urmarire2. Camera preliminara3. Judecata4. Executare Un alt principiu este cel al garantarii dreptului la libertate si siguranta a persoanei. Este prevazut in art. 9 din CPP. Nu reprezinta o noutate. Noutatea este ca se adauga si la dreptul la libertate a persoanei si dreptul la sigurata. Se prevede in art. 9 (1) ca in cadrul procesului penal. persoana are dreptul de a ii fi garantate libertatea si siguranta. Notiunea de libertate are in vedere libertatea individuala, care este o libertate fizica a persoanei, libertatea acesteia de a se deplasa dupa propria vointa. Astfel spus, pentru procesul penal libertatea inseamna inexistenta unei masuri privative sau restrictive de libertate. Siguranta inseamna respectarea de catre organele judiciare competente a dispozitiilor legale privind privarea de libertate a unei persoane. Siguranta echivaleaza cu inexistenta arbitrariului. Se prevede in mod expres ca masurile preventive , atat cele restrictive cat si cele privative de libertate pot fi dispuse doar in mod exceptional fata de suspect sau inculpat in cazurile si conditiile prevazute de lege.Se mai prevede si dreptul de informare cu privire la motivele care stau la baza luarii masurii preventive care trebuie sa se realizeze in cel mai scurt timp precum si dreptul de contestare a masurii preventive. De asemenea, ca o consecinta a principiului legalitatii se prevede ca atunci cand o masura preventiva a fost dispusa cu incalcarea dispozitiilor legale ea trebuie revocata ( obligatoriu) iar in cazul arestarii (preventive/ arestului la domiciliu) ea trebuie sa fie insotita si de punerea imediata in libertate. Totodata, in cazul arestarii nelegale se prevede si dreptul la reparatie. Cu titlu de observatie critica, dreptul la informare este insuficient relementat, el nu poate fi garantat atat timp cat nu se prevede si o o obligatie corelativa a organelor judiciare compente. Se vorbeste doar de dreptul suspectului/ inculpatului dar nu se vorbeste de obligatia ce ar trebui sa o aiba organele judiciare. Principiul dreptului la aparare art. 10. Nu este un principiu nou, deoarece apararea sta la temelia justitiei. Justitia nu se poate realiza fara o aparare efectiva. Este considerat un drept complex, astfel ca el nu se poate reduce doar la recurgerea la un avocat. Cu titlu de principiu, apararea inseamna ca partile si subiectii procesuali principali au dreptul de a se apara singure sau de a recurge la serviciile unui avocat. Dreptul partilor si subiectilor procesuali principali de a se apara singure este un drept garanta deoarece alin. 5 al art. 10 prevede obligatia corelativa a organelor judiciare de a garanta exercitarea efectiva a dreptului la aparare, atunci cand acestia inteleg sa se apare singuri. Totodata, se mai prevede drepturile partilor si avocatilor la dreptul sa se apere singuri, dreptul de a fi informat cu privire la calitarea sa de suspect ( incadrarea juridica a faptei dupa inceperea urmaririi, informarea cu privire la fapta etc. Aceasta obligatie trebuie sa fie realizata de indata, in momentul imediat al dispunerii urmarii penale, punerii in miscare a actiunii penale. Se mai prevede si dreptul suspectului / inculpatului de a nu da nicio declaratie, care implica si dreptul de a refuza raspunderea la intrebarile ce i se pun. Acest drept este prevazut incomplet pt ca nu se prevede care este consecinta exercitiului acestui drept care presupune o obligatie expresa a organelor judiciare penale de a aduce la cunostiinta pe calea procesului consecintele. Inculpatului trebuie sa i se explice ca refuzul acestuia de a da o declaratie nu va antrena consecinte defavorabile pentru situatia juridica a acestuia. De asemenea trebuie sa i se aduca la cunoastiinta si faptul ca daca va da o declaratie, declaratia pe care o da va putea fi folosita in proces impotriva sa. Al. 6 art. 10 exercitarea dreptului la aparare trebuie sa se realizeze cu buna credinta. O asemenea prevedere nu trebuia sa isi gaseasca locul printre principiile procesului penal si cu atat mai mult in cadrul principiului la aparare deoarece induce ideea realei credinte in exercitarea dreptului la parare si pune apararea in pozitie de inegalitate cu acuzarea. In ceea ce priveste garantarea principiului aflarii adevarului, in art. 5 (2) se prevede ca organele de urmarie de penala au obligatia de a strange probe in favoarea/ defavoarea suspectului/ inculpatului si de a le administra cu buna- credinta. Respectarea demnitatii persoanei. Art. 11 in realitate sunt doua principii. Notiunea de viata privata include atat domiciliul cat si corespondenta. Violarea acestora trebuie sa aiba loc doar in cazuri stricte, prevazute de lege, iar orice derogare sa fie necesara intr-o societate democratica. Art. 12 limbii oficiale a procesului penal, limba romana

Art. 29 Participantii in procesul penal

Procesul penal este o activitate complexa, progresiva si coordonata care se realizeaza prin interventia fie indatorata, fie interesata pentru realizarea scopului urmarit potrivit legii. Art. 29 din CPP contine o enumerare a participantilor la procesul penal, stabilind ca sunt participanti la procesul penal mai intari organele judiciare, apoi avocatul, partile, subiectii procesuali principali si alti subiecti procesuali. Rezulta fara dubiu ca toti participantii la procesul penal sunt considerati subiecti procesuali. Avocatul este prevazut imediat dupa organele judiciare si este subiect distinct al procesului penal. Prin aceasta, s-a urmarit sa se transeze controversele existente din codul anterior in ceea ce priveste pozitia avocatului in procesul penal care nu mai trebuie asimilat cu partea pe care o asista sau pe care o reprezinta potrivit legii. In noul cod, avocatul este subiect autonom, cu regim juridic propriu si semnifica importanta care se doreste sa se acorde avocatului dupa modeulul legislatiilor anglo-saxone. Avocatul este mai apropiat de organele judiciare decat de parti. Organele judiciare in art. 30 care prevede ca sunt organe judiciare organele de cercetare penala, procurorul, judecatorul de camera preliminara si instanta de judecata. Organele judiciare sunt organe de stat care exercita functii judiciare in cadrul procesului penal. Ele au un rol esential pentru ca au putere de decizie si contribuie direct la declansarea, dezvoltarea si finalizarea procesului penal. Avocatul este mentionat in art. 31 prin care se prevede in mod expres ca avocatul asista si reprezinta in procesul penal partile si subiectii procesuali. Potrivit legii, aceasta dispozitie generala este in contradictie evidenta cu art. 88 (1) CPP in care se prevede ca avocatul acorda asistenta juridica si reprezentare doar partilor si subiectilor procesuali principali, nu si altor subiecti procesuali ( ex. martori). Partile sunt prevazute in art. 32. Acest text prevede clar ca partile sunt subiectii procesuali care exercita sau asupra carora se exercita actiunea judiciara. Sunt parti in procesul penal inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente.Subiectii procesuali principali art. 33 nu sunt parti, sunt subiecti procesuali carora legea le recunoaste un inters procesual privat raportat la rezolvarea procesului penal. Ei nu reprezinta o noutate suspectul si persoana vatamata ( victima infractiunii, persoana care pretinde ca a suferit o vatamare fizica, mora prin infractiuni). Alti subiecti procesuali martori, experti, interpreti, agentii procedurali, organele de constatare a infractiunilor etc.

Curs 3. Prcedura penala. 13.10.2014Organele judiciareProcesul penal spre deosebire de procesul civil se caracterizeaza printr-o mare diversitate de organe judiciare. In procesul penal organele judiciare sunt diverse de la organele de cercetare penala( politia judiciara), judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara, instanta de judecata etc. Se adauga si alte organe de stat si anume organele constatatoare care intocmesc acte care privesc procesul penal. De asemenea, mai participa o categorie speciala de organe penale (investigatorii sub acopeire). Mai intervin si informatori, colaboratori. imprima procesului penal un caracter complex.Nu vom putea intelege competenta organelor judiciare penale daca nu cunoastem reguli elementare absolut necesare privind organizarea si functionarea organelor judiciare penale.Organizarea si functionarea organelor judiciare penale.Organele judiciare sunt organele de cercetare penala (procurorul de drepturi si libertati, camera preliminara, instanta).a) Organele de cercetare penala ( veriga de baza a procesului) primele acte de procedura. Art. 55 (1) prevede larg care sunt organele de urmarire penala. Din continutul acestui text rezulta foarte clar ca organele de cercetare penala fac parte din categoria organelor de urmarire penala pt ca ele intervin in faza de urmarire penala activitati de cercetare penala. Ele sunt de doua feluri:i. Organul de cercetare penala al politiei judiciare organul de cercetare comun marea majoritate de acte de cercetare cu privire la orice infractiuneii. Organele de cercetare penala speciale doar anumite infractiuniPolitia judiciara este alcatuita din politisti, adica din ofiteri si agenti de politie care sunt anume desemnati in conditiile legii din cadrul ministerului administratiei si internelor (MAI) si care au obtinut avizul conform al procurorului general al parchetului de pe langa ICCJ sau al procurorului anume desemnat potrivit legii. Politia judiciara este supusa unei reglementari comune care se gaseste in legea nr. 364/2004 privind organizarea si functionarea politiei judiciare si care formeaza dreptul comun in materia organizarii si functionarii politiei judiciare precum si unei relgmentari speciale, cuprinsa intr-o lege speciala OUG 43/2002 privind organizarea si functionarea DNA. De aceea avem o politie judiciara comuna si una judiciara. Nu avem o politie judiciara militara!!! Politia a fost demilitarizata odata cu legea 360/2002 privind statutul politistului. Politia judiciara este alcatuita din politisti din cadrul politiei. Din aceasta perspectiva se poate afirma ca politia romana astfel cum ea este organizata potrivit legii 218/2002 este alcatuita din doua mari parti:a) Politia judiciara atributii de cercetare penala . Desemnarea politistilor nu se poate realiza global ci ea trebuie sa se realizeze nominal pt ca cercetarea penala presupune o specializare. De aceea, desemnarea politistilor in calitate de membrii ai politiei judiciare trebuie sa se realizeze nominal. Numirea se realizeaza prin ordin al ministrului. Este necesar ca politistii desemnati sa obtina avizul conform al procurorului general sau a celui anume desemnat. Prin cerinta avizului conform, rezulta ca ea este plasata din punct de vedere profesional in subordinea procurorului, este pusa la dispozitia procurorului in vederea efectuarii activitatilor de urmarire penala. In procedura comuna se poate spune ca politia judiciara se afla in raporturi de dubla subordonare care afecteaza independenta si impartiabilitatea acesteia. Se afla in raport administrativ cu organul administrativ din care face parte. Astfel, organul administrativ ( conducatorul) are dreptrul sa ii dea ordine organului de cercetare penala in ceea ce priveste constatarea infractiunii, identificarea si prinderea persoanei presupuse, inclusiv efectuarea primelor cercetari in vederea inceperii urmaririi penale. Politia judiciara se mai afla intr-un raport de subordonare profesionala fata de procurorulul care supravegheaza urmarirea penala deoarece isi desfasoara activitatea sub conducerea si supravegherea procurorului. Organul administrativ din care face parte nu poate da dispozitii cu privire la actele de cercetare penala si inceperea urmaririi penale iar organul de cercetare penala are obligatia sa aduca la indeplinire ordinele procurorului care sunt obligatorii si executorii chiar daca au aparenta de nelegalitate. Nu este prevazuta nicio posibilitatea contestarii dispozitiilor primite de la procuror. Sub aspectul modului de exercitare a atributiilor prevazute de lege nu se face deosebire intre agenti si ofiteri au aceeleasi atributii. Atributiile politiei judiciare sunt: Constatarea infractiunilor Identificarea si prinderea persoanelor cu privire la care exista presupunerea ca le-au savarsit Strangerea probelor necesare si administrarea probelor necesare pentru intemeierea actului de inculpare prevazut de legeDin cadrul politiei judiciare fac parte in reglementarea actuala, in lumina CPP si politistii de frontiera care anterior erau simple organe de constatare. Ei sunt organizati si functioneaza in baza OUG 104/2001 aprobata prin legea 81/ 2002, 255/2013 politistii de frontiera au calitate de membrii ai politiei judiciare pe care o dobandesc in acelasi mod cu politistii din cadrul politiei romane, respectiv prin desemnarea lor in conditiile legii de organul administrativ din care fac parte si cu avizul conform al procurorului general al parchetului de pe langa ICCJ. Art. 55 din CPP prevede ca membrii politiei judiciare dobandesc aceasta calitate si cu cu avizul unui alt procuror, anume desemnat. Deschide posibilitatea desemnarii politiei judiciare dupa o reglementare speciala. Desi formularea din actualul cod nu este suficient de clara este vadit inferioara codului anterior. Este vorba de OUG 43/2002 privind organizarea si functionarea DNA care stabileste ca ca lucratorii politiei judiciare sunt numiti direct de procurorul sef al DNA si mai prevede ca ofiterii si agentii de politie judiciara nu efectueaza orice act de cercetare penala cu privire la orice infractiune, ci doar acele acte de cercetare pe care le dispune procurorul. Dispozitia procurorului este scrisa si obligatorie.Spre deosebire de procedura comuna, in procedura speciala nu se mai afla in raporturi de dubla subordonare. Politia judiciara a pierdut orice legatura cu organul administrativ din care face parte, ea aflandu-se in raporturi atat administrative cat si profesionale doar fata de procurorul care efectueaza urmarirea penala. Politia judiciara face parte din structura parchetului specializat DNA. O relgmentare similara exista si in privinta combaterii infractiunilor de criminalitate organizata si de terorism pentru care a fost creeat un parchet specializat si anume directia de investigare a infractiunilor de criminalitate organizata si terorism DIICOT 508/2004. Potrivit acestei legi modul de desemnare a politiei judiciare care deserveste procurorul din cadrul DIICOT este cel prevazut de dreptul comun. Insa, spre deosebire de procedura comuna, si aici ofiterii si agentii de politie judiciara efectueaza activitati de cercetare penala doar din dispozitia scrisa a procurorului. Aceasta reglementare este consecinta competentei exclusive a procurorului in efectuarea urmaririi penale atat pentru infractiunilor de coruptie sau care au legatura cu coruptia cat si pentru infractiunile care apartin criminalitatii organizate potrivit legii. Principala atributie a politiei judiciare este constatarea infractiunilor inceputul declansarii procesului penal. In general, constatarea unei infractiuni este atributul organului de urmarire penala si in principal organului de cercetare penala al politiei judiciara. Exista o categorie generala de organe de stat care poarta denumirea de organe de constatarea infractiunilor nu sunt organe judiciare fiind organe cu o natura administrativa. Au fost cunoscute si in CPP anterior. Ele se gasesc in art. 61 si in art. 62. Organele de constatare comune sunt organele insepctiilor de stat sau ale altor organe de stat, ale autoritatilor publice, institutiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public care constituie incalcari a dispozitiilor legale. Se rermarca directia generala antifrauda OUG 74/2013 care inlocuieste vechea garda financiara. Spre deosebire de garada financiara, nu are personalitate juridica distincta intrucat in procese apare ANAF-ul. De asemenea, in temeiul ordonantei OUG 92/2013 functioneaza si ca organ de constatare directiile regionale. Sunt organe de constatare si organele de conducere si control ale autoritatilor administratiei publice si ale altor persoane juridice de drept public pt infractiuni in legatura cu serviciul pt persoane aflate in subordinea lor. Sunt organe de constatare si organele de ordina publica si de siguranta nationala ( politia locala, politia comunitara 371/2004, corpul pompierilor militari 121/ 1996, jandarmeria nationala 550/2004, serviciul roman de informatii). Ornaele de constatare speciale sunt comandantii de nave. Atributiile organelor de constatare sunt limitate constatarea faptei, conservarea locului infractiuni, conservarea si ridicarea mijloacelor de proba, identificarea si privnderea persoanei care a savarsit fapta - flagrant si predare imediata a persoanei. In CPP actual organele de constatare intocmesc procese verbale de constatare care constituie acte de sesizare a organelor de urmarire penala. b) Restul politiei politia administrativa - atributii de constatare a infractiunii.Se remarca o restrangere semnificativa a rolului organului de cercetare penala special. Organele de cercetare penala speciale efectueaza cercetarea penala pt. 2 infractiuni:1. Infractiuni savarsite de militari. Cercetarea penala se efectueaza de ofiteri din cadrul MAI care sunt desemnati de MAI si au abtinut avizul conform al procurorului general de pe langa ICC2. Infractiuni de coruptie si de serviciu savarsite de personalul navigant al marinei civile daca fapta a pus sau ar fi putut pune in pericol siguranta navei sau al personalului. Acestia sunt capitanii porturilor care sunt organizatii si functioneaza in baza 191/2003 privind regimul transportului naval. Capitanii sunt desemnati in calitate de organe de cercetare penala de organul administrativ, minister cu avizul conform al procurorului ICCJ. Ele isi desfasoara activitatea ca organele de cercetare penala ale politiei judiciare sub conducerea si supravegherea procurorului care efectueaza urmarirea penala.Procurorul este titularul functiei de urmarire penala functia de acuzare. Avand domeniul in care actioneaza ( public) este acuzatorul public in procesul penal. ( acuzare privata victima). Este reprezentantul statului in procesul penal. Procesul penal se poarte intre stat si inculpat. In calitatea sa de reprezentant al statului procurorul are obligatia sa exercite functia de acuzare in conformitate cu dispozitiile legale. Functioneaza cu titlu general in cadrul unui parchet care este organizat pe langa o instanta de judecata in cadrul Ministerului Public. La noi, parchetele care sunt alcatuite din procurori sunt organizate in functie de organizarea instantelor de judecata. De aceea, ele se organizeaza pe langa instantele de judecata. Exista o structura ierarhizata a parchetelor alcatuieste Ministerul Public simbolizeaza Statul Parchetele locale de pe langa judecatorii competenta asemanatoare cu cea ale judecatoriilor Parchetele de pe langa tribunale Parchetele de pe langa curtile de apel Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie Paralel cu parchetele civile exista si parchete militare care au fost restructurate in sensul ca exista doar 2 categorii de parchete: Parchetele de pe langa tribunalele militare Parchetul de pe langa curtea militara de apel

Exista si parchete specializate, alcatuite din procurori specializati care insa nu au atonomie, personalitate juridica fiind create in cadrul parchetului ICCJ dar alcatuite din procurori autonomi care nu sunt constituite pe langa instante. Ele fac parte din ICCJ si unele au birouri si au de asemenea servicii teritoriale la nivelul tribunalelor, curtilor de apel si structuri centrale la ICCJ. Sunt procurori cu o competenta nationala. Este vorba de i. DNA OUG 43/2002ii. DIICOT 508/2004 competenta speciala de urmarire a infractiunilor care reprezinta forme ale criminalitatii organizate Cele doua organe au creat si proceduri derogatorii ( existenta unei proceduri penale generala sau comuna care este creata in jurul unei drept penal general si procedura penala speciala drept penal special). In privinta organizarii si functionarii parchetelor sunt de subliniat urmatoarele principii:a) Principiul legalitatii domeniu de specialitate al procurorului. In procesul penal, are nu doar functia de urmarire ( functie judiciara principala) ci are si functia de asigurare a respectarii legii de catre toti participantii la procesul penal. Domeniul de actiune al procurorului este actiunea publica din care decurge cerinta legalitatii. In actualul CPP legalitatea stricta este inlocuita cu o legalitate atenuata pt ca in numele aceluiasi interes, al interesului public procurorului i se recunoaste si dreptul de a aprecia cu privire la oportunitatea urmaririi penale. b) Principiul independenti. Parchetele desi sunt infiintate si organizate pe langa instante, nu sunt dependente de instanta. Sunt independente si fata de parti. In interiorul parchetului din care face parte procurorul se afla intr-o relativa stare de depdendenta de procurorul ierarhic, prim procurorul etc. Procurorul este obligat sa efectueze urmarirea penala si sa efectueze supravegherea urmaririi penala si sa isi exercite atributiile. Participarea procurorului este obligatorie el trebuie sa fie independent. La noi procurorul face parte din corpul magistratilor. c) Principiul subordonarii ierarhice principiul controlului ierarhic. Presupun ca procurorul general al ICCJ sa exercite un control global asupra tututor parchetelor prin intermediul procurorilor general de pe langa curtile de apel, prim procurorilor din cadrul tribunalelor. Stabilesc subordonarea conducatorului parchetului din care face parte si subordonarea conducatorului parchetului conducatorului parchetului ierarhic superior. Conducatorul poate da dispozitii procurorilor din subordine, pot anula orice act si masura pe motivul nerespectarii dispozitiilor legale, poate prelua orice cauza in curs de urmarire penala la procurorul ierarhic inferior. d) Impartialitatea reprezinta Statul in procesul penal. Pt faza de urmarire penala, procurorul actioneaza ca un organ judiciar, el nu este doar reprezentant al statului ci este si organ judiciar penal care exercita atributii prevazute de lege si da dispozitii care sunt obligatorii contribuind la finalizarea procesului penal iar in etapa finala a urmaririi penala procedeaza la rezolvarea cauzei penale in conditiile care sunt prevazute de lege. In efectuarea activitatilor de urmarire penala este obligat sa fie nepartinitor, obiectiv, sa administreze atat in favoarea cat si in defavoarea suspectului si sa urmareasca alaturi de instanta de judecata infaptuirea justitiei in cadrul proceselor penale. Nu face parte din autoritatea judecatoreasca care este alcatuita doar din judecatori iar justitia penala se infaptuieste de ICCJ si de celelalte instante judecatoresti. Insa, ministerul public face parte dintr-un executiv special care este pus in slujba justitiei, si ajuta instantele de judecata in infaptuirea justitiei in cadrul instantelor penale. Procurorul nu realizeaza in mod nemijlocit justitia insa prin formele si prind metodele sale de activitate, procurorul contribuie la infaptuirea justitiei.e) Exercitarea de catre procuror a atributiilor sub autoritatea ministrului justitiei ( autoritate administrativa ). Poate solicita verificarea activitatii si poate sa primeasca informatii prin intermediul Procurorului ICCJ. nu se amesteca in activitatea profesionala a procurorului. f) Principiul indivizibilitatii decurge din unitatea de actiune a aceasora. Nu actioneaza in nume propriu in cadrul parchetului din care face parte, ci in numele statului, a parchetului, a procurorului general de pe langa ICCJ. Atunci cand urmarirea se efectueaza de echipe de procurori, procurorii se pot inlocui unii cu altii. In privina atributiilor, NCPP aduce noutati astfel ca principala atributie nu mai este efectuarea urmarii si supravegherea urmaririi penale art. 55. In marea majoritate a cazurilor se efectueaza acte de cercetare penala.O a doua atributie este efectuarea urmarirea penala proprie cazuri prevazute in mod expres de lege art. 56 (3) a) Se judeca in prima instanta de ICCJ si Curtile de Apelb) Enumerate in mod expres determinare concreta : omor, omor calificat, ucidere la cererea victimei, determinarea/ inlesnirea uciderii, ultrajul, presiuni asupra justitiei, compromiterea intereselor justitiei, ultrajul judiciar, cercetarea abuziva, supunerea la rele tratamente, tortura, infractiunile de coruptie prevazute de CP. c) Competenta de urmarire penala a DNA si DIICOT d) Infractiuni savarsite cu intentie depasite ce au avut ca urmarire moartea victimeiSesizeaza judecatorul de drepturi si libertati si instanta de judecata, exercita actiunea penala ( se realizeaza prin participarea la sedintele de judecata obligatoriu) si cea civila ( capacitate restransa / fara capacitate de exercitiu), incheie acordul de recunoastere a vinovatiei, exercita si sustine caile de atac, inclusiv contestatia. Formularea este gresita vorbeste de cai de atac si contestatii de parca nu ar fi cale de atac.

1. Instanele de judecat nfptuiesc funcia de judecat i, efectiv, justiia n materie penal prin judecarea persoanelor i prin condamnarea celor care sunt gsite vinovate n urma cercetrilor judectoreti i aplicarea pedepselor Acestea exercit, n cadrul procesului penal, funcia de judecat prin exercitarea unor activiti specifice judeci complexe n care sunt incluse: Controlul activitilor de urmrire penal ( de legalitate i temeinicie ). n pofida faptului c pentru legalitate a fost creat judectorul de camer preliminar Sistemul instanelor de judecat, n conformitate legii 304/2004, cuprinde: Judectoriile, care sunt instanele inferioare, verigile de baz ale sistemului Tribunalele Curile de apel ICCJ Totodat, sistemul instanelor de judecat mai include i Tribunalele specializate ( pentru cauzele cu minori ) Legea permite i nfiinarea unor secii specializate, n cadrul tribunalelor i a curilor de apel. Att n cauze cu minori, ct i n cause specifie, maritime i fluviale Secie maritim la Tribunalul Constana Secie fluvial la Tribunalul Galai Secie martim i fluvial la Curtea de Apel Constana Instane militare: Tribunale militare, restructurate prin legea 255/2013, egale n grad tribunalelor ( au fost create prin absorbia vechiului tribunal militar ) Bucureti, Cluj, Iai, Timioara O curte de apel militar Cauzele cu inculpai militari se judec la nivelul ICCJ, secia penal ( a fost desfiinat din 1998 secia militar ) Organizarea instanelor judectoreti pentru cauzele penale: Importan fundamental instituia compunerii instanelor de judecat. Astfel, potrivit art. 281, al. 1, lit a NCPP, nerespectarea dispoziiilor legale privitoare la compunerea instanelor de judecat se sancioneaz cu nulitatea absolut. De asemenea, aceasta este reglementat i n cuprinsul codului de procedur penal, n cadrul regulilor generale privind judecata. Exist, vei vedea, o parte general a judecii ce studiaz regulile comune ( att ci comune ct i atac ), i o parte special Astfel, instanele de judecat, spre deosebire de procurori, exercita funcia de judecat n procesele penale ntr-o anumit compunere. Noiunea de compunere a instanelor de judecat trebuie neleas n dou sensuri fundamentale: Aspect constitutiv: numrul de judectori care formeaz completul de judecat sau instana, dar nu n sensul administrativ de organizare judiciar, ci n sensul de complet de judecat investit cu judecata unei anumite cauze penale Aspect funcional: Capacitatea funcional a judectorilor care compun completul de judecat. Formaiunea de judecat. n aceast privin, n sistemul nostru instana poate fi compus doar din judectori profesionali ( nu profesioniti ), adic judectori de profesie. Profanii nu pot face parte din completul de judecat n sistemul romnesc ( nu cunoate instituia jurailor, cu toate c textele Constituiei deschid aceast posibilitate ) Se impunea i la noi s fie introdus instituia ce a cunoscut o dezvoltare semnificativ, judectorul de pace, care poate judeca cauze penale de importan redus. Acesta nu este profesional i se impunea n scopul decongestionrii judectorilor profesionali care astzi sunt supraaglomerai Au existat comisiile de judecat mai demult. Nu trebuiau desfinate ( 1990 ), ns nu au fost nlocuite. Trebuiau doar reformate i nlocuite cu alte instituii care s corespund exigenelor internaionale. Scopul este cel al cntririi unei bune justiii, ori la baza acestui obiectiv trebuie s stea dreptul la un judector care nu trebuie exercitat ntr-un mod abuziv, ci doar n anumite cazuri cnd se impune s intervin un judector profesional ( infraciuni grave cu elemente complexe ) Aspectul funcional al compunerii instanei mai presupune ca, n anumite domenii specializate, s nu intervin orice judector ci doar anumii judectori ( specializai i anume desemnai ) Asa este n cazul infraciunilor svrite de minori Referitor la aspectul constitutiv al compunerii instanelor de judecat, s-a renunat la principiul colegialitii. Colegialitatea este reglementat doar n anumite cazuri prevzute de lege. Astfel, cu titlu de regul, completul de judecat este alctuit dintr-un singur judector. n prim instan judector unic att la judectorii ct i la tribunale i curi de apel. Doar la ICCJ, judecata n prim instan ( secia penal ) se realizeaz de 3 judectori n apel 2 judectori la Curile de apel i la Curtea Militar de Apel. n consecin, cnd este un singur judector -> fond. Excepie face secia penal a ICCJ. n apel rmne tot completul de 3 judectori Apelurile declarate mpotriva sentinelor pronunate de secia penal a ICCJ se judec de completul de 5 judectori ai ICCJ Compunerea instanei de judecat e guvernat de principiul unicitii i continuitii completului de judecat. Astfel, completul trebuie s rmn neschimat pe tot parcursul judecrii cauzei. n mod excepional, pentru motive obiective, este posibil orice schimbare n compunerea completului, ns cel mai trziu pn n momentul nceperii dezbaterilor ( att n fond, ct i n cile de atac ) Dezbaterile au n coninutul lor pledoariile finale, concluziile procurorilor i ale avocailor/prilor. Dup nceperea dezbaterilor, orice schimbare n completul de judecat este interzis. Dac intervine o schimbare dup nceperea dezbaterilor, completul nu va putea trece la soluionarea cauzei, fiind obligatorie reluarea dezbaterilor judiciare n noua compunere.2. Judectorul de drepturi i liberti nu trebuie confundat cu instana de judecat. Creat prin prevederile codului, el exercit, n cadrul procesului penal, n faza de urmrire penal, funcia de dispoziie cu privire la drepturile i libertile persoanelor. Dei reprezint o jurisdicie nou, NCPP subliniaz apartenena judectorului de drepturi i liberti la instana de judecat. Consecina acestei reglementri este c judectorul de drepturi i liberti, dei este subiect procesual distinct, cu o jurisdicie autonom, nu are o organizare judiciar proprie. El funcioneaz i este organizat n cadrul fiecrei instane de judecat n raport de competeneele prevzute de lege.Exist, astfel, judectori de drepturi i liberti la judectorii, tribunale, curi de apel, la ICCJ ( att la secia penal ct i la completul de 5 judectori ), dar i la tribunalele militare. Acesta nu judec, ci soluioneaz cereri, propuneri, plngeri, contestaii i alte sesizri ale procurorului i ale subiecilor procesuali principali. De aceea, atunci cnd intervine, n cazurile prevzute de lege, judectorul de drepturi i liberti nu soluioneaz cauzele penale care intr n competena sa n complete de judecat. Regula: Judectorul de drepturi i liberti este unic.Excepie: n cadrul ICCJ, n cadrul completului de 5 judectori, dup modificrile aduse legii 304/2004 i prin OUG 3/2014, soluioneaz cererile ntr-o compunere de 2 judectori. Este vorba de contestaiile formulate mpotriva hotrrilor luate de judectorul de drepturi i liberti din cadrul seciei penale a ICCJ.

3. Judectorul de camer preliminar este reglementat n aceai manier cu judectorul de drepturi i liberti. El a fost fcut, prin actualul cod, n scopul exercitrii unei funcii judiciare noi i anume cea de a verificare a legalitii trimiterii sau netrimiterii n judecat i este organizat i funcioneaz n cadrul instanelor de judecat ( la fel ca i judectorul de drepturi i liberti )Regula: i exercit funcia ntr-o compunere de 1 singur judector. Excepia: mpotriva ncheierilor judectorilor de camer preliminar a seciei penale a ICCJ se formeaz un complet de 2 judectori ai completului de 5 judectori.*Raiunea pentru aceast excepie este c acel complet de 5 judectori fac parte din secia penal. Pentru soluionarea echitabil a contestaiilor nu este suficient un singur judector. Pentru asigurarea obiectivitii i a calitii actului de soluionare, legiuitorul a hotrt c este mai potrivit s fie soluionate de doi judectori. Spre deosebire de judectorul de drepturi i liberti, dup prerea mea, judectorul de camer preliminar intervine, n cadrul procesului penal, ntr-o faz distinct, preliminar ( ntre urmrire i judecat ).

Competena organelor judiciare penaleOrganizarea mai sus prezentat este cea care, prin intermediul atribuiilor prevzute de lege pentru organele judiciare penale ( lege distinct, statut distinct ) este cea care proiecteaz sfera noiunii de competen. Altfel spus, domeniile de competen ale fiecrui organ judiciar penal, potrivit legii. Le putem califica drept organe ale procesului penal.Noiunea de competen trebuie analizat din dou puncte de vedere: Acela al organelor judiciare penale: Competena nseamn dreptul i obligaia pe care o are, potrivit legii, un anumit organ judiciar penal, aceea de a instrumenta i de a cerceta o anumit cauz penal. Acela al cauzei penale: Formeaz coninutul competenei. Competena penal nseamn nsuirea unei cauze penale de a fi instrumentat, de a fi cercetat i soluionat o anumit categorie de organe judiciare penale, dintre cele prevzute de lege.Sunt cunoscute mai multe forme de competen. Competena penal nu poate fi analizat in abstracto. Nu este teoretic, ci practic. De asemenea, ea este o competen legal, i nu una judiciar ( spre deosebire de instanele anglo-saxone, unde se apreciaz de la caz la caz ). La noi este prevzut de lege. Va trebui s o nvai i s o tii pentru c este fundamental. Este fundamental.Formele competenei: Material Acea form de competen care este determinat dup natura i gravitatea infraciunii. Ea are importan pentru c face posibil determinarea competenei ntre organe judiciare penale de grad diferit i de natur diferit. Art. 281, al. 1, litera b -> nclcarea atrage nulitatea absolut Nu se mai sancioneaz cu nulitii absolute nerespectarea competenei organelor judiciare de cercetare penal Dup calitatea persoanei Determinat dup calitatea pe care suspectul sau inculpatul o are n momentul svririi presupusei infraciuni. Prezint importan fundamental pentru c, la fel ca i cea material, i competena ratione personae este prevzut sub sanciunea nulitii absolute. Dac nu au fost respectate dispoziiile legale referitoare la judecarea unei infraciuni de ctre o instan inferioar, dup NCPP, Nu se mai sancioneaz cu nulitii absolute nerespectarea competenei organelor judiciare de cercetare penal Calitatea suspectului/inculpatului trebuie s existe la momentul svririi presupusei infraciuni Cea mai dezvoltat unei competene de aceast form este n cazul tribunalelor militare Curile de apel Min: 1:16 Dobndirea calitii dup svrirea faptei nu are relevan. Cu o singur excepie: Art. 48, al. 2 NCPP -> competena de judecat n prim instan a ICCJ Dac dup svrirea infraciunii, suspectul sau inculpatul pierde calitatea: Art. 48, al. 1 -> Instana rmne competent doar dac fapta are legtur cu atribuiile de serviciu ale inculpatului sau dac s-a dat citire actului de sesizare a instanei n ceea ce privete urmrirea penal, pierderea calitii conduce la modificarea competenei. Funcional Dei codul actual face referire expres i la competena funcional, ea nu aparine procedurii penale. Aparine organizrii judiciare. Prezint importan ns pentru procedura penal, fcnd legtura ntre normele de organizare judiciar cu normele de procedur penal. Competena funcional nseamn determinarea atribuiilor pe care organele judiciare penale le exercit potrivit legii n cadrul procesului penal. Atribuiile nu sunt prevzute de normele de procedur penal, ci de normele de organizare judiciar ( legea 364/2004, legea 304/2004 ) Teritorial Acea form de competen determinat de criterii teritoriale: Locul svririi infraciunii Locul n care a fost prins suspectul/inculpatul Locuina suspectului/inculpatului / sediul PJ Locuina persoanei vtmate Este prevzut sub sanciunea nulitii relative, nu absolute. Ea face posibil delimitarea competenelor ntre organe judiciare penale de acelai grad ( pe linie orizontal, ntre organe de acelai grad i de aceeai statur ) Dreptul comun, n materia competenei, l reprezint competena instanelor de judecat. Astfel, n raport de competena instanelor de judecat, se determin competena celorlalte organe judiciare ( jud. De drepturi i liberti, camer preliminar, organe de cercetare penal, procuror ). Pentru a nelege mai bine instituia competenei, vom vorbi prima oar despre ( pe scurt, pe scurt, totul pe scurt ) competena organelor de urmrire penal.Competena organelor de cercetare penalVerigile de baz ale organelor de urmrire penal. Au competen determinat generic n privina organelor de cercetare penal al poliiei judiciare. Poate efecta orice act de cercetare penal, pentru orice infraciune, cu excepia infraciunilor ce sunt date n competena organelor de cercetare penal special sau de urmrire penal obligatorie procurorului.La stabilirea competenei organelor de cercetare penal speciale ( organele militare i cpitanii porturilor ): Organele militare: doar pentru infraciuni svrite de militari. Competena instanelor militare. Urmrirea penal se desfoar sub supravegherea procurorului militar. n cazul infraciunilor de corupie: competena organelor maritime Min. 1:26 n cazul infraciunilor svrite de militari, urmrirea penal se realizeaz obligatoriu, indiferent de natura i gravitatea infraciunii, de procurorii militari.Competena procuroruluiAre n competena sa supravegherea activitilor efectuate de organele de cercetare penal. Cu aceast ocazie, procurorul supravegheaz ca n cadrul activitilor de cercetare penal s fie respectate dispoziiile legale. Cnd se efectueaz acte de cercetare penal, procurorul poate prelua orice cauz penal privind orice infraciune, chiar dac nu este o infraciune de competena obligatorie a procurorului.El efectueaz obligatoriu,personal, direct i nemijlocit urmrirea penal n cadrul infraciunilor prezumate a fi grave: Toate infraciunile ce intr n competena de judecat a curilor de apel ICCJ ca i prim instan Omor, uciderea la cererea victimei, ultrajul, presiuni asupra justiiei, omor calificat, compromiterea justiiei, ultrajul judiciar, supunerea la rele tratamente, tortura, represiunea nedreapt i toate infraciunile de corupie din codul penal. Toate infraciunile care sunt de competena de urmrire penal proprie a celor dou parchete specializate ( DNA i DIICOT ) Totodat i n cazul infraciunilor praeterintenionate ce au avut ca urmare moartea victimeiCompetena funcional, dup materie i dup calitatea persoanei a instanelor de judecatA. Competena judectoriilor: Judecata n prim instan pentru toate infraciunile, cu excepia celor care sunt date de lege n competena altor instane - Art. 35, al 1. n privina judectoriei, competena este determinat generic pentru orice infraciune.- Art. 35, al 1. Al. 2 al art. 35 prevede c judectoria soluioneaz i alte cauze prevzute de lege. Prin aceasta se face distincie ntre judecat i soluionare Cererile de liberare condiionat fac parte din materia executrii hotrrilor penale definitive. Indiferent de instana care a dat hotrrea, aceste cereri intr n competena judectoriilor din circumpscripia locului de executare a pedepsei. Judectoria este o instan ce are o competen comun, general de judecat n prim instan pentru infraciuni simple sau cu grad redus de gravitate ( pentru stagiari! )B. Competena tribunalului: Instan care a fost creat, ca i judectoria, pentru judecarea fondului cauzei, fiind o instan ce are competena comun, general de judecat n prim instan pentru infraciuni care prezint elemente de complexitate sau care sunt prezumate c au un grad de periculozitate ridicat n raport cu judectoriile, tribunalele au o competen, dup materie, determinat concret, nu generic, pentru anumite infraciuni limitativ enumerate: Art. 36 , (1) Tribunalul judec n prim instan: a) infraciunile prevzute de Codul penal la art. 188-191, art. 209-211, art. 254, 263, 282, art. 289-294, art. 303, 304, 306, 307, 309, 345, 346, 354 i art. 360-367; b) infraciunile svrite cu intenie depit care au avut ca urmare moartea unei persoane; c) infraciunile cu privire la care urmrirea penal a fost efectuat de ctre Direcia de Investigare a Infraciunilor de Criminalitate Organizat i Terorism sau Direcia Naional Anticorupie, dac nu sunt date prin lege n competena altor instane ierarhic superioare; c1) infraciunile de splare a banilor i infraciunile de evaziune fiscal prevzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea i combaterea evaziunii fiscale, cu modificrile ulterioare; d) alte infraciuni date prin lege n competena sa. (2) Tribunalul soluioneaz conflictele de competen ivite ntre judectoriile din circumscripia sa, precum i contestaiile formulate mpotriva hotrrilor pronunate de judectorie n cazurile prevzute de lege. (3) Tribunalul soluioneaz i alte cauze anume prevzute de lege

Infraciunile cu privire la care urmrirea penal a fost efectuat de ctre DIICOT sau DNA, dac nu sunt date prin lege n competena altor instane ierarhic superioare Infraciunile de splare de bani i infraciunile de evaziune fiscal prevzute de art. 9 din Legea 241/2005 Alte infraciuni date prin lege n competena sa Toate cazurile n care tribunalul este instan de executare

C. Tribunalele militare Competen de judecat n prim instan stabilit prin determinarea generic ( similar cu cea prevzut pentru judectorii ): Toate infraciunile care sunt svrite de militari, pn la gradul de colonel inclusiv Soluioneaz i alte cauze prevzute de lege

D. Competena curilor de apel Competen de judecat n prim instan pentru infraciuni deosebit de grave. (1) Curtea de apel judec n prim instan: a) infraciunile prevzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 i 438-445; b) infraciunile privind securitatea naional a Romniei, prevzute n legi speciale; c) infraciunile svrite de judectorii de la judectorii, tribunale i de procurorii de la parchetele care funcioneaz pe lng aceste instane; d) infraciunile svrite de avocai, notari publici, executori judectoreti, de controlorii financiari ai Curii de Conturi, precum i auditori publici externi; e) infraciunile svrite de efiicultelorreligioase organizate n condiiile legii i de ceilali membri ai naltului cler, care au cel puin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia; f) infraciunile svrite de magistraii-asisteni de la nalta Curte de Casaie i Justiie, de judectorii de la curile de apel i Curtea Militar de Apel, precum i de procurorii de la parchetele de pe lng aceste instane; g) infraciunile svrite de membrii Curii de Conturi, de preedintele Consiliului Legislativ, de Avocatul Poporului, de adjuncii Avocatului Poporului i de chestori; h) cererile de strmutare, n cazurile prevzute de lege. (2) Curtea de apel judec apelurile mpotriva hotrrilor penale pronunate n prim instan de judectorii i de tribunale. (3) Curtea de apel soluioneaz conflictele de competen ivite ntre instanele din circumscripia sa, altele dect cele prevzute la art. 36 alin. (2), precum i contestaiile formulate mpotriva hotrrilor pronunate de tribunale n cazurile prevzute de lege. (4) Curtea de apel soluioneaz i alte cauze anume prevzute de lege. Competen specializat apelurilor Art. 38E. Competena curii militare de apel (1) Curtea militar de apel judec n prim instan: a) infraciunile prevzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 i 438-445, svrite de militari; b) infraciunile privind securitatea naional a Romniei, prevzute n legi speciale, svrite de militari; c) infraciunile svrite de judectorii tribunalelor militare i de procurorii militari de la parchetele militare care funcioneaz pe lng aceste instane. d) infraciunile svrite de generali, mareali i amirali; e) cererile de strmutare, n cazurile prevzute de lege. (2) Curtea militar de apel judec apelurile mpotriva hotrrilor penale pronunate de tribunalele militare. (3) Curtea militar de apel soluioneaz conflictele de competen ivite ntre tribunalele militare din circumscripia sa, precum i contestaiile formulate mpotriva hotrrilor pronunate de acestea n cazurile prevzute de lege. (4) Curtea militar de apel soluioneaz i alte cauze anume prevzute de lege.

F. Competena ICCJ (1) nalta Curte de Casaie i Justiie judec n prim instan infraciunile de nalt trdare, infraciunile svrite de senatori, deputai i membri din Romnia n Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judectoriiCurii Constituionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judectorii naltei Curi de Casaie i Justiie i de procurorii de la Parchetul de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie. (2) nalta Curte de Casaie i Justiie judec apelurile mpotriva hotrrilor penale pronunate n prim instan de curile de apel, de curile militare de apel i de Secia penal a naltei Curi de Casaie i Justiie. (3) nalta Curte de Casaie i Justiie judec recursurile n casaie mpotriva hotrrilor penale definitive, precum i recursurile n interesul legii. (4) nalta Curte de Casaie i Justiie soluioneaz conflictele de competen n cazurile n care este instana superioar comun instanelor aflate n conflict, cazurile n care cursul justiiei este ntrerupt, cererile de strmutare n cazurile prevzute de lege, precum i contestaiile formulate mpotriva hotrrilor pronunate de curile de apel n cazurile prevzute de lege. (5) nalta Curte de Casaie i Justiie soluioneaz i alte cauze anume prevzute de lege.

Dac judectoriile i tribunalele sunt instane de fond, curile de apel sunt instane de apel, ICCJ are specializare n recursurile n casaie.

CURS 5 PROCEDURA PENALA COMPETENTA TERITORIALAEste reglementat in art 41 si 42. (examenul se va concentra pe texte) competenta teriotoriala este reglm diferit pt infr sav in tara fata de competenta pt infr savarsite in strainatate. Nu reprezinta o noutate un asemenea mod de reglementare, este preluat din codul de procedura penala anterior. COMPETENTA TERITORIALA PT INFR SAVARSITE IN TARAArt 41 preia in termini identici din cpp dispozitiile. locul in care s-a savarsit infractiunea al 2 art 41 consacrat principiul ubicuitattii, astfel infr se considera sav in locul unde s-a savarsita integral sau partial infractiunea precum si in locul unde s-a produs urmarea infr prevazute de lege. (infractiuni de rezultat) locul in care a fost prins suspectul sau inculpatul poate fi prins oriunde s-ar afla locuinta unde locuieste suspectul (domiciliul sau resedinta) , ori in cazul in care suspectul locuinta persoanei vatamate sau daca pers vatamata este pers sediul persoanei juridiceAceste criterii teritoriale sunt prevazute intr-o anumita ordine, fata de care se determina criteriile aplicarii. Preferinta legala a instantei de judecata. Ordinea prevazuta de lege in sensul ca are prioritate mai intai locul savarsirii daca este cunoscut, apoi locul unde a fost prins, dupa care louinta sau sediul inculpatului. Aceasta ordina insa, care este prev de lege, este aplicabila intr-o singura situatie alin 5, in caz de sesizari simultane. Alin 5 al art 41 este formulat fara logica, se aplica doar teza 1, teza a2-a nu are nici o aplpicabilitate, este rezultatul unei erori material de formulare, nu are logica. Partea a 2-a nu are nici o aplicabilitate (sa nu ne incurcam). Inafara ordinii legale, criteriile teritoriale isi pierd semnificatia deoarece inca preferinta legala, legiuitorul a prevazut si preferinta cronologica, ea este incidenta in 2 situatii:1. Cand nici unul din locurile aratate in art 41 de la a) pana la b)2. In caz de sesizari successiveIn aceste 2 situatii competenta teritoriale a inst de judecata revine instantei prima sesizata. In situatia in care in conformitate cu alin 3din art. 41 cpp competenta revine anumitor instante, oricare din instantele pe care le indica aceste criterii are competenta teritoriala potrivit legii.Competenta teritoriala pentru judecatorul de libertati si respectiv pentru judecatorul de camera preliminara se determina dupa competenta teritoriala a instantelor de jud, ca o consecinta a apartenetei acestei jurisdictii dupa distinctiile facute.

In privinta competentei teritoriale a organelor de urmarire penala: Competenta revine acelor org de urmariere penale care se afla in circumscriptia teritoriala a instantei de judecata competenta . Spre deosebire de cpp anterior, in alineatele 6,7,8 din art. 41 este reglementata competenta teritoriala pentru infr sav pe o nava aflata sub pavilion RO care revine instantei aflata in circumscriptia primului port romanesc in care ancoreaza nava si de asemenea comp terit pt infr sav pe o aeronava inmatriculata in RO care revine potrivit legii inst aflata in circumscriptia locului de aterizare a navei daca aceasta aterizeaza in ro. Daca nava nu ancoreaza intr-un port romanesc si aeronava nu aterizeaza pe teritoriul RO. Intr-o asemenea situatie se prevede ca este aplicabila ordinea, nu cea legala ci cea cronologica, instant competenta va fi cea mai intai sesizata. In acelasi fel se det si comp teritoriala pt organele de urmarire penala. COMPETENTA TER PT INFR SAV IN STRAINANATE (ART 42)Competenta teritoriala pt infr sav in strainanante revine inst in a carei circumscriptie isi are domiciliul, sediul suspectului sau inculpatului daca acesta lociueste in tara sau daca pers juridica are sediul in tara. Per a contrario, daca suspectul/inculpatul nu are domiciliul sau sediul in tara, competenta va reveni dupa caz in situatia infr judecate de judecatorie, judecatoriei sectorului 2 bucuresti sau judecatoriei desemnate(la fel era si in vechea reglementare), det prin lege sau in celelalte cazuri, a celorlalte infractiuni care sunt de competenta celorlalte instante, altele decat judecatoriile, instantelor corespunzatoare din municipiul Bucuresti (Tribunal,CA). Exista si aici o reglementare speciala pentru infractiunile comise pe o nava sau o aeronava, aceasta este reglementata in termeni identici cu cei mentionati anterior. Respectiv in cazul infr comise pe o nava, competenta revine instantei care se afla in circumscriptia primului port romanesc in care ancoreaza nava iar in cazul infr sav pe o aeronava competenta va reveni instantei in a carei circumscriptie se afala locul in care aterizeaza daca aceasta aterizeaza pe un teritoriu romanesc. Daca nava/aeronava nu ancoreaza/aterizeaza pe teritoriul romanesc competenta se va stabili dupa regulile prevazute in primele doua alienate din art 42, respectiv in favoarea instantei in a carei circumscriptie se afla locuinta sau sediul inculpatului. Aici este o EROARE, deoarece vorbim de instanta, nu putem face referire la suspect, este eroare alineatul 1. In text este vorba de suspect sau inculpat, este o gresala, nu poate fi vorba si de suspect deoarece suspectul nu participa la judecata, participarea suspectului se termina/finalizeaza din momentul in care acesta devine inculpat, chiar in cursul urmaririi penale. Doar la locuinta sau sediul INCULPATULUI se poate aplica. De asemenea cand acesta nu are locuinta sau sediul in Romania, competenta va reveni judecatoriei sectorului 2 Bucuresti sau celorlalte instante competente. Spre deosebire de competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, competenta teritoriala este reglementata sub sanctiunea nulitatii relative.

PROROGAREA DE COMPETENTAExtinderea competentei legale asupra altor instante sau organe de urm penale sau mai simplu, altor org judiciare, care in mod normal, potrivit legii nu au competenta de a instrumenta o cauza penala determinate. In procedura penala prorogarea de competenta este DOAR LEGALA, ea intervine DOAR in cazurile si in conditiile prevazute de lege, ea nu este judiciara precum in procesele civile. Aceasta este o consecinta a caracterului legal al competentei.Prorogarea legala intervine asadar in anumite cazuri prev de legeCazurile de prorogare legala sunt: (nu se deosebesc de reglementarea anterioara, terminologie invechita fata de vechiul cod, terimologie inspirata..)Sunt 3 cazuri1. REUNIREA CAUZELOR PENALE 2. SCHIMBAREA INCADRARII JURIDICE SAU A CALIFICARII FAPTEI3. CHESTIUNILE PREALABILE

1 . REUNIREA CAUZELOR PENALECazurile de reunire sunt prev expres de lege, sunt predeterminate. Ncpp nu mai face diferenta intre situatiile de iNCOMPATIBILITATE SI CELE DE conexitate pe care le facea codul anterior si care era una stiintifica. Codul actual face distincatia intre cazurile in care reunirea este obligatorie si cazurile in care reunirea este facultativa. Reunirea este obligatorie in urmatoarele cazuri: In caz de infractiune continuata - cand doaua sau mai acte material compun o singura infractiune. Infractiunea continuata fiind o unitate legala de infractiune In alte cazuri in care 2 sau mai multe acte material compun o singura infractiune: infractiunea complexa, de obicei si infrcatiunea colectiva In caz de concurs formal de infractiuni cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite printr-o singura actiune In cazurile prezentate se prezuma prin lege in mod absolut ca ea se impune pt o mai buna administrare/ infaptuire a justitiei in materie penala, si pentru o ami buna desfasurare a procesului penal. Este o prezumtie legala absoluta. Legea prevede foarte calar: cazurile SE REUNESC.

Reunirea este facultativa in urmatoarele cazuri:Ea POATE FI dispusa doar daca prin aceatsa nu se intarzie desf procesului penal, nu se intarzie judecata sau uarmarirea penala: In cazul in care 2 sau mai multe infractiuni sunt sav de aceeasi persoana- in acest caz legatura dintre infractiuni este identitatea de pers Participatia penala cand o infrcatiune este savarsita prin participarea mai multor persoane. Poate fi in forma coautoratului, instigarii si complicitatii. In acest caz reunirea este justificata de pluralitatea de persoane. Cand intre 2 sau mai multe infr exista orice alta legatura care justifica reunirea : ex indentitatea de subiect pasiv. Se mai prevede in art 43 din cpp distinct de aceste 2 situatii (cazurile de reunire boligatorie si facultativa) si situatiile in care in fata instantei se afla cauze care au acelasi obiect. In al 3 se prevede ca se aplica primele 2 alineate. Ce intelegem? In situatia in care se constata ca in fata instantei penale se afla 2 sau mai multe cause care au acelasi obiect (ex: doua sau mai multe cereri de starmutare care privesc aceeasi cauza, ssau 2 sau mai multe contestatii care privesc aceeasi masura, este clar ca obiectul nu este diferit, cand se contesta de ex masura asiguratorie). Acest text trebuie corectat, interpretarea data de mine, interpretarea justa, (dupa acest text reunirea poate fi si obligatorie si facultative, ceea ce este imposibil).Competenta in caz de reunireEa se determina dupa regulile prev in art 44 cpp, sunt reguli legale prev de lege. Astfel, atunci cand competenta in caz de reunire este stabilita de lege in rap de diferite fapte si faptuitori, suntem in situatie de acelasi grad Ea va reveni instantei mai intai sesizate. Daca ea este stabilita de lege pt instante de acelasi grad. Daca in caz de reunire competenta este det in fav unor inst de grad diferit in raport de diferite fapte si de pers aceatsa reglemenatre tinand seama de cele doua forme de competenta pe care le-am prezentat, care sunt de regula sub sanctiunea nulitatii absolute, si anume competenta materiala si competenat personala, ea va revenin in mod obligatoriu instantei legal superioare. Ce se intampla daca in caz de reunire, competenta in raport de diferite persoane (dupa calitate persoanei) revine unor instante de natura civila respective militara, dupa distinctia facuta in competenta inst civile si militare? Intotdeauna competenta se va stabili in favoarea instantei civile. Ce se intampla daca instant militara este instantanta superioara in grad instantei civile? Competenta va fi stabilita in favoarea instantei civile care este echivalenta in grad instantei militare. In cazul infractiunilor subsecvente, pt infractiunile de tainuire, favorizare a faptuitorului.., cum se va stabili competenta? Competenta va reveni instantei care este competenta sa judece infractiunea la care se refera, adica infractiunea principala la care se refera, intotdeauna. Daca in raport de diferite fapte si persoane competenata revine unor instante de gard diferit ea va fi sabilita intotdeauna in favoarea instantei de grad egal. Ce se intampla daca ulterior in privinta faptei sau a pers care a determinat competenta dupa materie sau dupa calitatea pers se dispune disjungerea cauzei, incetarea procesului penal sau aplicarea? In aceatsa cauza instant ramane competenta sa judece cauza chiar dac aulterior persoana care a atras competenta dispune disjungerea, incetarea sau aplicarea. Aceasta regula insa nu se aplica si in faza de urmarire penala, in ceea ce priveste competenta organelor de urmarire penala. Ca atare daca ulterior in cursul urmaririi penale aceasta va avea ca effect obligatoriu declinarea competentei in favoarea organului de uramrire penala competent. PROCEDURA DE REUNIRE A INFRCATIUNILOR SI A CAUZELORDesi legea prevede ca aceatsa se realizeaza doar de instant competenta fara sa mentioneze in mod expres care este instant competenta, dupa parerea mea competenta apartine EXCLUSIV INSTANTEI CARE ARE COMPETENTA SA JUDECE INFRACTIUNILE SAU CAUZELE REUNITE. Aceasta este instant care dispune asupra reunirii, ce acare are si competenta egala de judecata a cauzelor reunite. Nu alte instante , decat cea care are comptenta. Este foarte important pt ca se dau solutii uneori nelegale in aceasta privinta, tocmai pt ca textul este neclar. In orice caz, reunirea poate fi dispusa fie din oficiu de inst competenta care este cea pe care am mentionato, nu legea v-am mentionat-o eu :>, sau la cererea procurorului sau partilor (dupa parerea mea si a subiectilor, suspectului pan al amomentul in care el exista, pana la momentul in care devine inculpate, de asemenea si pers vatamata care participa in faza de judecat inclusiv in caile de atac ordinare si in cai de atac extraordinare). In orice caz cpp a mentinut si prevederea din cpp anterior care a stability ca reunirea este posibila, reunirea infractiunilor sau cauzelor este posibila ata in fata primei inst cat si in fata inst de rejudecare ca urmare a desfiintarii sai casarii dupa caz cat si in fata inst de apel. Nu se prevede nicio alta limitare. O asemenea prevedere fara absolut nicio conditie, dupa parerea mea este criticabila, parerea mea este ca la unele subieccte este posibila decat daca o cauza se afla si in acelasi stadiu procesual, este sufficient sa se afle in aceeasi etapa de judecata. Aceasta este doar o crotica pe care am avut-o asupra textului legal. In orice acz reunirea se dispune prin audiere in sensul art 370 al1 ncpp, in sens de hot judecatoreasca care poate fi atacata doar odata cu fondul cauzei. Aceasta este prorogarea in caz de reunire. Vreau sa mai subliniez ca actiunea inversa reunirii este disjungerea, art 46 ncpp, care inseamna separarea cauzelor sau a infractiunilor dupa caz si judecarea lor separate intr-o procedura sepaarata/distincta. Potrivit noului text, art 46 ncpp, disjungerea este posibila oricand, in toate cazurile legale de reunire. Textul, daca obs nu face nicio distinctie sb acest aspect a cazurilor de reunire, de unde se poate ajunge la interpretare, pt ca textul nu face nicio distinctive, la interpretarea ca textul este posibil si in cazurile de reunire obligatorie . aceasta dupa parerea mea este inca o mare eroare a acestui cod. O asemenea reglementare nu are nici o logica, disjungerea trebuie sa fie posibila doar in cazurile in are reunirea este lasata la aprecierea organelor judiciare. Insa in cazul in care reunirea este obligatorie, adica opereaza de drept, adica ce inseamna obligatorie? Ca infractiunile nu pot fi judecate decat impreuna, cauzele nu pot fi judecate separate ci impreuna. Nu poate fi posibila disjungerea. In caest fel, dupa parerea mea art 46 intra in contradictie flagranta cu art 43 al 1 din ncpp si cu al3. De aceea trebuie facuta aceatsa distinctie. In orice caz disjungerea poate fi dispusa dupa aceeasi proceduar fie de inst din oficiu care este instant competenta. Si care este inst competenta? Cea care judeca cauza, fie la cererea procurorului sau a partilor. Hot prin care se dispune disjungerea este o incheiere care trebuie sa poat fi supusa caii de atac. Aceasta reglementare a fost diapusa de practicieni pantru a le lasa libertatea de a disjunge oricand o cauza, pt ca ar putea aprecia ca este necesar pt buna desfasurare a procesului penal. (acest mod de regelementare este extreme de riscanta pt ca poate face foarte usor loc abuzurilor cu consecinte grave asupra garantarii procesului penal. Ex: intr-o cauza in care inst o inst importanta din tara iccj ) in virtutea principiului celeriltatii, care la un momentdat a impus o solutie imediata asupra unor categorii de persoane, si cum ea trebuia data in ziua respectiva nu era posibila pt ca pentru unul dintre inculpate nu era indeplinita procedura, desi era caz de infractiune continuata care este caz de reunire obligatorie pe codul actual, instanst a disjuns (a facut ceea ce nu era posibil potrivit legii) si a dat sentinta executorie. Daca sub codul anterior nu era posibila o astfel de procedura sub codul actual ea este legitima deoarece este legala , insa asta nu inseaman ca are si o justificare, si in ratiunea care sta la baza unei asemenea reglementari este infaptuirea justitie, asigurarea unei mai bune judecati, a unei mai bune desf a procesului penal. Cu certitudine nu se poate desfasura intr-o asemenea situatie in care dosarul se separa daca sunt acte material imputate unei pluralitati de pers care alcatuiesc o singura infr, pt ca actiunea pt care in caz de infr continuata si in caz de concurs formal de infr si in toate cazurile in care doua sau mai multe acte alcatuiesc o singura infractiune este aceea de a se da eficienta si de a se face aplicarea unui principiu care conditioneaza insasi infaptuirea justitiei si anume unitatea principiului infractiunea este unica ea nu poate fi separate pt ca exista riscul insurmontabil sa se pronunte solutii diametral opuse (cum s-a si intamplat) ). 2. COMPETENTA IN CAZ DE SCHIMBARE A INCADRARII JURIDICE SAU A CALIFICARII FAPTEIReglementat in art 49 ncpp care face distinctia intre schimbarea incadrarii juridie si schimbarea incadrarii faptei. Una elementara. In practica judiciara nu se poate face o asemenea distinctie.( Legat de intrarea in vigoare a ncp. Schimbarea incadrarii juridice se dispune de organul judiciar atunci cand pe baza faptei si a imprejurarilor de fapt retinute incadrarea juridica este alta decat cea care este tatal/actul initiat fie prin ordonanta de catre procuror in faza de urmarire penala fie prin actul de sesizare al procurorului. Pe cand schimbarea calificarii faptei se dispune prin lege/ opereaza prin lege ea este schimbarea pe care o face legiuitorul in cazul legilor penale succesive, cum este cazul ncp care a modificat configuratia anumitor infrcatiuni. Schimbarea calificarii opereaza ope legis, schimbarea incadrarii opereaza ope iudicis. Consecinta acestei distinctii nu este numai teoretica(pentru ca asa ne place sa spunem) ci este o consecinta parcatica astfel in caz de schimbare de incadrare juridica ea nu determina si modificarea competentei daca in urma schimbarii incadrarii juridice competenta revine inst inferioare. Ce se intampla daca in urma schimbarii incadrarii juridice competenta revine inst superioare? Daca in urma schimbarii incadrarii juridice competenta revine instantei superiaore Competenta se va determina in favoarea instantei inferioare. Aceasta regula de prorogare care permite inst superiaore sa judece o cauza care este de competenta, inst inferioare insa sub nici o forma instant inferioara nu poate judeca o cauza care este de competenta instantei superioare, caz de nulitate absoluta art 281 lit b din ncpp.In ceea ce priveste schimbarea calificarii faptei ea nu produce nicio consecinta in scjimbarea competentei decat in cazul in care legea priveste in mod expres. Cum este cazul infractiunilor la regimul transportul naval care potrivit legii 191/2003 cu modificarile aduse prin legea nr 225/2013 stabileste competenta tribunalului. 3. CHESTIUNILE PREALABILE (competenta in caz de chestiuni prealabile) Chestiunile prealabile trebuie deosebite de chestiunile preliminare in cadrul procesului penal. Chestiunile prealabile sunt imprejurari de fapt sau circumstante de natura extrapenala care apartin altor materii ale dreptului cum sunt dreptul muncii, administrative etc, de care depinde solutionarea cauzei, sau termenii. Pe cand chestiunile preliminare sunt chestiuni care sunt de natura procesual penala, ele nu aparti altor materii, care trebuie invocate in mod obligatoriu inainte de intrarea in fondul cauzei dar care nu au nici o evidenta cu privire la solutionarea cauzei. Ex: invocarea unei situatii de incompatibilitate. Ex: chestiune prealabila: stabilirea daca inculpatul a indeplinit, avea atributiile de serviciu prevazute pentru indeplinirea unui act care formeaza obiectul material al unei infrcatiuni reprezinta o chestiune prealabila pentru ca este o imprejuarre de fapt de natura extrapenlaa de care depinde soliutionarea cauzei. In toate situatiile in care in conformitate cu prevederile art 52 din cpp se invoca in procesul penal o chestiune prealabila solutionarii cauzei chiar daca ea apartine unei alte materii decat cea penala ea este de competenta inst penale. Inst penala este competenta sa solutioneze o chestiune prealabaiala daca ea nu apartine materiei penale, chiar daca apartine altei materii. Cu exceptia cazurilor in care aceasta nu este de competenta organelor judiciare.(singura excceptie). Care este semnificatia aceste exceptii? Care este ratiune ei? Acesta exceptie a fost introdusa ca urmare a limitarii cazurilor in care inst penala trimite spre solutionare o chestiune, o circumstanta, o imrejurare de fapt, care nu apartine specialitatii dr penal,unui alt organ de stat, altul decat un organ judiciar care nu face parte din categoria org judiciare. In aceasta categorie intra, in reglementarea actuala, si exceptiile de nelegalitate ale unui act administrativ care pot fi invocate in conditiile prevazute de lege 554/2004 dar care spre deosebire de reglementarea anterioara nu mai este de competenta exclusiva a inst de contencios admin ci pot fi solutionate si de instanta penala in fata careia se invoca aceste exceptii, aceasta ca o consecinta a intrarii in vigoare a ncpc cu modificari si completari. Aceasta reglementare are la baza o regula de dr traditionala potrivit careia judecatorul actiunii este si jud exceptiei, preluata din dr francez. Ea are la baza prezumtia ca un jud din penal are capacitatea de a solution orice, chair daca este de competenta altei instnte. Dar nu si invers, sigur ca da! Judecatorilor din civil nu li se recunoaste aceasta virtute ). Atunci cand instanta penala solutioneaza o chestiune prealabila ea este judecata in prealabil dupa regulile de dr care sunt aplicabile in material respectiva, inclusiv in ceea ce priveste administrarea probelor se aplica regulile materiei din care apa