Cuprins:1. Definiţi principiul legalităţii în procesul penal.

2. Stabiliţi esenţa principiului Prezumţiei nevinovăţiei în cadrul procesului penal. 3. Compuneţi anumite reguli care trebuie respectate de către organul de urmărire penală în

relaţiile cu mass-media, astfel încît să nu se încalce prezumţia de nevinovăţie.4. Reproduceţi conţinutul juridic al cerinţei egalităţii tuturor în faţa legii şi autorităţilor.

5. Demonstraţi esenţa principiului „egalităţii armelor”.5a. Justificaţi existenţa cazurilor de excepţie de la principiul egalităţii.

6. Definiţi conceptul de limitare a libertăţii indicînd condiţiile în care limitarea libertăţii în cadrul procesului penal este considerată legală.

7. Dreptul la libertate şi la siguranţă8. Explicaţi esenţa şi importanţa principiului secretului corespondenţei.9. Proiectaţi o situaţie în care consideraţi că este nevoie de limitat secretul corespondenţei.

Motivaţi.10. Definiţi conceptul aplicării principiului utilizării limbii în care se desfăşoareă procesul

penal.11. Argumentaţi necesitatea includerii principiului utilizării limbii procesului într-un proces

echitabil.12. Indicaţi mecanismele procesuale de asigurare a dreptului la apărare.13. Proiectaţi o situaţi de respingere a cererii privind renunţarea la apărător.14. Indicaţi importanţa publicităţii şi a cazurilor cînd poate să se facă excepţie de la ac e sta. 15. Analizaţi necesitatea publicităţii ca un principiu al procesului penal.16. Justificaţi necesitatea de limitare a principiului publicităţii.17. Definiţi principiul accesului liber la justiţie în cadrul procesului penal.18. Explicati esenta principiului libertatii de marturisire impotriva sa. 19.Distingeti cazurile cind nu este afectat dr. la tacere

20.Estimati categoriile de persoane care au dr. de a nu depune declaratii in functie de rationamentul principiului dat.21.definiti continutul principiului dreptul de a nu fi urmarit, judecat sau pedepsit de mai

multe ori.22. Evaluati legislatia nationala in ce priveste dr. de a nu fi urmarit, judecat sau pedepsit de mai multe ori.23 selectati element constitutive ale contradictori in pp24Distingeti contradict de egalitatea armelor in lumina jurisprudentei Cedo25Estimati care principii asigura contradictorialitatea pp26indicati asupra trasaturilor definitorii ale principiului oficalitatii procesului penal27Distingeti institutia oficilaitatii cu cea a disponibilitatii in procesul penal28evaluati exceptiile de la principiul oficialitatii in perspectiva reformei legislatiei procesuale.

29. Definiţi conceptul de tortură şi tratament cu cruzime, inuman ori degradant 30. Definiţi conceptele de viaţă privată, viaţă intimă, viaţă familială.31. Proiectaţi o situaţie de limitare legală a inviolabilităţii vieţii private.32Definiti notiunea de indepedenta jud.33Analizati criteriile care demonstreaza indepedenta judec

34proecatti o situatie in care poate fi demonstrata incalcarea principiului indepedentei judec35.Enumerati criteriile dupa care se stabileste termenul rezonabil . 36 Indicati competenta funcionala a inst in judecata.37distingeti diferentele specifice dintre competenta materiala de cea teritoriala38proectati o siuatie cind va fi necesara stramutarea cauzei penale39definiti notiunea de incomptibilitate40. Distingeţi cazurile de incompatibilitate a diferitor subiecţi procedurali41. Evaluaţi esenţa incompatibilităţii în funcţie de standardele CEDO. 42. Definiţi statutul ofiţerului de urmărire penală.43. Distingeţi atribuţiile procurorului de atribuţiile ofiţerului de urmărire penală în vederea aplicării măsurilor procesuale de constrângere. 44. Evaluaţi prevederile legale privind asigurarea drepturilor victimelor unor categorii de infracţiuni

în cadrul procesului penal.45. procedura de admitete si inlocuire a aparatorului46.procedura de renuntare la parator vs procedura de inlaturare47. Justificaţi în materia Convenţiei Europene existenţa normelor naţionale privind inadmisibilitatea renunţării la apărător în cazurile în care interesele justiţiei cer asistenţa juridică obligatorie.48. Identificaţi cazurile de încetare a calităţii de apărător

49. Analizaţi drepturile apărătorului la urmărirea penală. 50. Evaluaţi prevederile legale naţionale în raport cu CEDO în materie de confidenţialitate a relaţiilor avocat-acuzat. 51. Indicaţi temeiurile pentru intervenţia reprezentantului legal şi a succesorului.52. Distingeţi statutul reprezentantului legal de statutul reprezentantului.53. Indicati persoanele care pot fi antrenate in calitate de asistent procedural si enumerati cazurile in care acestea participa in pr.penal 54. Distingeti statutul asistentului procedural de statutul martorului55. Estimati prevederile legale privind imunitatile si privilegiile martorilor in pr.penal in raport cu standartele internationale56. Definiti notiunile de expert si de specialist57. Distingeti statutul expertului de statutul specialistului58. Evaluaţi în ce măsură normale naţionale privind incompatibilităţile expertului şi a specialistului

se conformează cu standardele internaţionale.59. Identificaţi momentul încetării calităţii de bănuit.60. Evidenţiaţi drepturile bănuitului reţinut şi supus unei măsuri preventive.61. Estimati prevederile legale privind termenele de mentinere a persoanei in calitate de banuit inclusiv in materia principiului Non Bis in idem.

62. Enumerati actele procedurale prin care pers. Poate fi recunoscuta in calitate de banuit, invinuit, inculpat, condamnat, achitat.63 Indicaţi temeiurile de recunoaştere a părţii civilmente responsabile.64. Distingeţi statutul părţii civilmente responsabile de cel al învinuitului.65.ORDONANTA DE RECUNOASTERE A PERSOANEI IN CALITATE DE PARTE CIVILA 66. Definiţi noţiunea de martor. 67. Distingeţi statutul avocatului martorului de statutul apărătorului bănuitului. 68. Redactaţi o hotărîre privind înlăturarea din process al avocatului martorului 69. Explicati modalitatile de asigurare a dr. victimei infractiunilor, abuzurilor de serviciu si erorilor judiciare. 70. Proiectati o situatie in care victima abuzului erorii judiciare trebuie repusa in drepturi personale.

1. Definiţi principiul legalităţii în procesul penal.In conformitate cu alin 3 al art1 Constitutie ,RM este un stat de drept si

democratic.Acesta este un principiu general de drept cu o aplicabilitate universala in cadrul raporturilor juridice

Principiul legalităţii procesuale este o transpunere pe plan procesual a principiului general de drept al supremaţiei şi respectării necondiţionate a dreptului. Acest principiu se deduce şi din caracterul de ordine publică al normelor de drept procesual penal. Acesta este un principiu general al dreptului cu o aplicabilitate universală în cadrul raporturilor juridice, ce constă în respectarea exactă şi uniformă a legii de către toţi subiecţii de drept. Analiza principiului legalităţii procesului penal se poate efectua doar în concordanţă cu art. 15 al Constituţiei Republicii Moldova, care consfinţeşte obligaţia cetăţenilor de a respecta Constituţia şi legile Republicii Moldova.

Obligarea respectării legii este universală şi se extinde asupra tuturor domeniilor sociale. În CPP se prevede că procesul penal reprezintă o activitate desfăşurată în conformitate cu legea procesual penală. Legalitatea procesului penal include obligaţia ca întreaga desfăşurare a procesului penal şi toată activitatea instanţei de judecată, părţilor şi participanţilor la procesul penal să se realizeze în conformitate cu legea.Principiul legalitatii pr pen etse aplicabil in egala masura tuturor activitatilor instantei de judecata ,partilor sia ltor particpanti la pr penal,toti fiind obligate sa respecte legea in actvitatea lor procesuala .Respectarea principiului legalitatii asigura concomitant respectarea tuturor principiilor ,acest fiind unprincipiu-cadru si ca prima conditie a existentei celorlate principii.

2. Stabiliţi esenţa principiului Prezumţiei nevinovăţiei în cadrul procesului penal. Principiul prezumtiei nevinovătiei reprezintă o regulă de bază a PP ii unul dintre dr.

Fundamentale ale omului. Esenta acestui principiu constă în statutul acordat bănuitului, învinuitului sau

inculpatului în cadrul PP, fiind considerat o persoană de bună credintă. Din acest statut rezultând toate garantiile puse la dispozitia acestora si respectarea dr. de a nu încălca acest drept fundamental si de ai acorda garantii reale de a se apăra de o acuzatie injustă. Principiul prezumtiei nevinovătiei mai include si lipsa obligatiei vreunei persoane să\si dovedească nevinovătia sa.

Prezumţia de nevinovăţie (presupunerea, recunoaşterea juridică a unui fapt pînă la proba contrarie) este una legală şi relativă. Aceste se explică prin faptul că este prevăzută expres în lege şi este posibilă răsturnarea (tot în baza legii) acestei prezumţii.

Prezumţia nevinovăţiei cuprinde şi lipsa obligaţiei vre-unei persoane să-şi dovedească nevinovăţia sa (art. 8 al (2) CPP R.M.). De asemenea este recunoscut şi atribuit dreptul recunoaşterii întemeiate a persoanei ca vinovat de săvîrşirea unei infracţiuni, doar instanţei de judecată, care nu este ţinută de vre-un interes de serviciu ca să acuze sau să achite în mod preconceput o persoană. Vinovăţia persoanei se stabileşte în cadrul unui proces cu respectarea garanţilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei1. Sarcina probei revine organelor de urmărire penală (art. 100 CPP R.M., art. 64 al. P. 7, art. 66, al. 2 p. 7). Pînă la adaptarea unei hotărîri de condamnare şi pînă la rămînerea definitivă a acesteia, inculpatul are statutul de persoană nevinovată. Acest statut al persoanei se răsfrînge şi în alte raporturi, decît cel Procesual-penal – pînă la rămînerea definitivă a sentinţei persoana dispune de toate drepturile constituţionale, participarea la alegeri, dreptul la libera alegere a locuinţei,

Legea procesual-penală stabileşte că răsturnarea prezumţiei nevinovăţiei sau concluziile despre vinovăţia persoanei despre săvîrşirea infracţiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii, care nu pot fi înlăturate legal, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului. Această reglementare se include în spiritul prezumţiei nevinovăţiei datorită faptului că pedepsirea oricărei persoane pentru o faptă penală se poate realiza doar în baza unor informaţii certe şi veridice despre vinovăţia ei, neadmiţîndu-se presupunerile sau probele afectate de incertitudine. Chiar în cazul aprecierii probelor orice informaţie, în baza căreia se pot trage 2 sau mai multe concluzii opuse (în sensul apărării sau acuzării) despre aceeaşi circumstanţă arată imposibilitatea punerii acesteia în baza unei sentinţe de vinovăţie.

Principiul procesual al prezumţiei de nevinovăţie este subordonat principiului legalităţii şi constituie baza principiilor, libertăţii persoanei, respectării demnităţii umane şi a dreptului de operare.

Cu toate acestea nu este posibil şi nici utilă societăţii respectarea într-un mod absolut al acestei prezumţii pentru a nu ajunge într-o extremă cînd să nu fie permise nici o acţiune procesual-penală, care limitează unele drepturi ale persoanei din motiv că nu avem o sentinţă definitivă, or sentinţa definitivă nu poate fi emisă decît după o urmărire penală care implică şi măsurile procesuale de constrîngere cu respectarea prevederilor legii.

Dacă prezumţia nu permite pedepsirea unui nevinovat atunci tot ea presupune şi faptul că nici o persoană recunoscută vinovată de săvîrşirea unei fapte penale, în spiritul de dreptate şi justiţie, nu trebuie să rămînă nepedepsită şi sancţiunile

să fie aplicate cu toată fermitatea şi severitatea în raport se greutatea infracţiunilor săvîrşite2.

1

2

3. Compuneţi anumite reguli care trebuie respectate de către organul de urmărire penală în relaţiile cu mass-media, astfel încît să nu se încalce prezumţia de nevinovăţie.

In ceea ce priveste incalcarea prezumtiei de nevinovatie prin declaratiile oficiale ale reprezentantilor statului doctrina, tratand destul de lapidar aceasta problema, a trasat cateva linii directoare in materie pornind de la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

S-a evidentiat regula conform careia, orice reprezentant al statului trebuie sa se abtina sa declare public faptul ca cel fata de care s-a pus in miscare urmarirea penala sau a fost trimis in judecata este vinovat de savarsirea infractiunii ce i se reproseaza, inainte ca vinovatia sa fistabilita de catre instanta printr-o hotarare definitiva de condamnare. Atitudinea autoritatilor nu trebuie sa denote ca opinia lor este formata altfel decat prin evaluarea probelor administrate in cauza.

O declaratie a oficialilor ce insinueaza puternic vinovatia celui in cauza este de natura sa infranga prezumtia de nevinovatie chiar inainte de inceperea urmaririi penale in cauza, inca din faza actelor premergatoare.Subiectii carora li se aplica direct aceasta interdictie de pronuntare in public cu privire la vinovatia acuzatului, sunt reprezentati in primul rand de magistrati, atat judecatori cat si procuroricat si de orice alt reprezentant al puterii publice, cat timp declaratiile acestora sunt facute in calitate de reprezentant al statului

In stadiul incipiental al anchetei nu sunt permise declaratiile interpretabile, in catalogarea lor tinandu-se cont de sensul real al termenilor si nu de sensul literal al acestora. Sensul real al termenilor se apreciaza in context, folosirea unei terminologii asemanatoare atat de catre acuzat cat si de catre autoritati putand duce la stabilirea acestuia Pentru ca aceasta garantie trebuie sa fie

efectiva, afirmatiile publice sub forma dubitativa sau interogativa nu sunt excluse de plano de la aplicarea standardului impus de articolul 6 din Conventiei.

Curtea subliniaza inca o data importanta alegerii vocabularului si terminologiei folosite in declaratiile publice si in actele oficiale atunci cand este vorba de o persoana care nu a fost judecata si condamnata in mod definitv de catre instanta competenta.

Propunere e doptarea unei legislaţii specifice, care să protejeze valorile fundamentale ale procesului penal, să definească obligaţii şi interdicţii erga omnes in modul de raportare la cetăţenii bănuiţi de săvărşirea unor fapte penale, să reglementeze in mod explicit comportamentul dezirabil al autorităţilor publice, oficialilor, oamenilor politici faţă de suspecţi şi faţă de procesele penale aflate in curs de desfăşurare.

1. Comunicatele de presă au caracter oficial. Ele nu reprezintă punctul de vedere al persoanei desemnate să redacteze materialul, al purtătorului de cuvănt sau al structurii cu atribuţii in relaţia cu presă, ci reprezintă punctul de vedere al instituţiei inseşi. 

2.Existenta unui Biroude informare publică şi relaţii cu presă care obligatoriu sa fie condus de un procuror şef birou, subordonat direct procurorului general .

3. Atunci cănd persoana care face obiectul comunicatului de presă este cunoscută publicului intr-o altă calitate decăt cea pe care o are in mod oficial, neadmitere de a face trimitere la porecla ,sau numele sub care este cunoscut banda ,sau careva asociatii cu aceasta De exemplu, in cazul lui Popovici vs RM

4. Folosirea unui pronume de politeţe (domnul) a fost identificată, cu totul izolat, in cazul implicarii unui procuror cu funcţie de conducere intr-un eveniment rutier.

5. Nu se introduce prin niciun fel de element indoiala cu privire la comiterea faptei de către persoana la care se face referire ori dubiul cu privire vinovăţia invinuitului/inculpatului in comiterea acesteia. Afirmaţiile in legătură cu vinovăţia invinuitului sau inculpatului sunt tranşante şi lipsite de orice relativism.

6. Caracterul cert al faptei săvărşite de persoana la care se referă este subliniată şi prin folosirea formei de trecut perfect compus a verbului care descrie acţiunea ilicită a persoanei. Acesta semnifică o acţiune sigură, trecută şi terminată,astfel se incalca principiul..

4. Reproduceţi conţinutul juridic al cerinţei egalităţii tuturor în faţa legii şi autorităţilor.

O justitie nu poate fi echitabila si corecta daca ea nu asigura egalitatea tuturor,bazinduma pe prevederile constitutionalecu privire la exprimarea particulara a egalitatii.

In privinta tuturor persoanelor implicate in proces se aplica acelai norme materiale si procesuale ,oferindusile aceleasi dr si li se impune aceleasi obligatiiEsential este ca odata cu stabilirea volumului de dr si obligatii sa nu se faca discriminare intre persoane (tuturir martorilor li se ofera aceleasi drepturi s obligatii impuse).

Autoritatile publice implicate in proces penal trebuie sa adopte o atitudine egala fata de toate persoanele ,fara a face careva discriminari ,a unui tratament mai rau fata de unele sau mai indulgent fata de altele.

Organele de drept sunt obligate in asigurarea exercitarii reale a dr de catre orice persoana.

Principiul dat exclude posibilitatea infiintarii unor organe de urmarire penala sau instantelor judecatoresti extraordinare pentru anumite categorii de persoane in scopul oferirii unui tratament mai privilegiat sau discriminatoriu .

Legea nu enumera exhaustiv circumstantele care pot servi drept motiv pentru discriminarea.Prevederea leagladin alin1 .stabileste interdictia discriminarii oricare ar fi motivul.Cu toate acestea ,nu se interzice un tratament juridic diferentiat .Curtea europeana a indicat pr egalitatii nu se incalca daca la baza acestia e o justificare obiectiva si rezonabila,iar distinctia urmareste un scop legitim si este proportional cu mijloacele aplicate si scopul care se urmareste a fi atins..

Cu toate acestea,pentru anumite motive,cum ar fi sexul,sau cetatenia ,trebuie sa existe o argumentatie foarte intemeiata pentru a nu las loc dubiilor de diferentieri.

Exceptiile de la procedura obisnuita se fac pentru anumite categorii de pers ce nu incalca acest principiu ,in cadrul carora s urmareste stabilirea carova garantii pentru infaptuireea activitatii lor profisionale sau garantii pentru buna infaptuire a justitie si nu vin in contradictie cu regulile expuse de Curtea Europeana .

5. Demonstraţi esenţa principiului „egalităţii armelor”.In jurisprudenta europeana, principiul egalitatii armelor semnifica tratarea egala a

partilor pet o a t a d u r a t a d e s f a s u r a r i i p r o c e d u r i i i n f a t a u n u i t r i b u n a l , f a r a c a u n a d i n t r e e l e s a f i e avantajata in raport cu cealalta parte sau celelalte parti in proces. Acest principiu decurge inmod direct din faptul ca orice persoana are dreptul la ascultarea cauzei sale in mod echitabil.

P r i n c i p i u l e s t e u n e l e m e n t e s e n t i a l a l d r e p t u l u i l a u n p r o c e s e c h i t a b i l . A c e s t p r i n c i p i u impune fiecarei parti sa i se ofere posibilitatea rezonabila de a-si sustine cauza sa in conditiicare sa nu plaseze intr-o situatie de net dezavantaj in raport cu adversarul ei si ca exigenta„egalitatii armelor” in sensul unui just echilibru intre parti are, in principiu acelasi rol atat in procesel civile, cat si in cele penale.

Astfel, o diferenta de tratament in ascultarea martorilor poate incalca principiul egalitatiiarmelor. Orice inegalitate in comunicarea documentelor poate fi sanctionata in numeleacestui principiu. Partile trebuie sa aiba posibilitatea de a prezenta in mod egal mijloacele de proba de care dispun. De asemenea, principiul egalitatii armelor trebuie sa fie respectat intimpul exercitarii cailor de atac

Principiul egalitatii armelor se aplica atat in materie civila, cat si in materie penala, in sensula r t .   6   din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In realitate sunt vizate toate procedurile. Totusi, principiul nu are o sfera de aplicabilitate absoluta. Egalitatea nu poate fidecat relativa si trebuie sa fie apreciata „in mod rezonabil”

Judecatorii trebuie sa dea dovada de pragmatism in acest domeniu, ceea ce nu poate fi decat aprobat. O abordare preaabsolutista a principiului egalitatii armelor s-ar manifesta, in mod cert, prin ineficacitateaacestuia.Instanta europeana a admis ca, la fel ca si celelalte garantii prevazute de art. 6 par. 1 din Conventie, principiul egalitatii armelor se aplica oricarei proceduri, fie ea contencioasa saugratioasa.Verificand respectarea de catre instantele nationale a principiului discutat in cadrulunei proceduri concrete, instanta europeana nu are ca misiune sa se pronunte asupra fondului procesual, oricare i-ar fi obiectul, acuzatie in materie penala sau contestatie a unor drepturi siobligatii civile.

P r i n c i p i u l   d e   e g a l i t a t e   a   a r m e l o r   e s t e   d e o s e b i t   d e   i m p o r t a n t  i n t r u c a t   s e   s u b i n t e l e g e respectarea dreptului la aparare sau chiar necesitatea unei dezbateri contradictorii, garantii puternice in care se integreaza din ce in ce mai mult si a caror efectivitate este necesar sa fie protejata.

Curtea a amintit ca elementele de proba trebuie sa fie in principiu prezentate infata justitiabilului, in sedinta publica, in vederea unei dezbateri contradictorii;. Jurisprudentaeuropeana a precizat ca principiul egalitatii reprezinta un element al notiunii mai extinse a procesului echitabil care incorporeaza si dreptul fundamental la caracterul contradictoriu altribunalului.

Dreptul la un proces echitabil contradictoriu presupune, in principiu, pentru o parte, posibilitatea de a lua cunostinta de observatiile sau documentele prezentate, precum side a le pune in discutie. Principiul egalitatii armelor si principiul contracdictorialitatii nutrebuie confundate. Se poate intampla, ca in cadrul aceleiasi cauze, un principiu sa fierespectat, dar nu si celalalt.

Notiunea de proces echitabil cuprinde dreptul la un procescontradictoriu, care presupune dreptul partilor de a face cunoscute elementele care suntnecesare pentru reusita pretentiilor acestora, dar si de a lua la cunostinta si discuta oricedocument sau observatie prezentata judecatorului in vederea influentarii deciziei acestuia side a le pune in discutie.

5a. Justificaţi existenţa cazurilor de excepţie de la principiul egalităţii.„Egalitatea armelor” constituie unul dintre elementele noţiunii mai largi de „proces

echitabil”, care impune instanţa să ofere fiecărei părţi posibilitatea rezonabilă de a-şi susţine cauza in condiţii care să nu o plaseze intr-o situaţie dezavantajată in raport cu adversarul ei. In procedura penală naţională subiectul rămane controversat.

Dintr-un punct de vedere, procurorul este parte in proces cu drepturi egale, iar dintr-un alt punct de vedere, insăşi Constituţia acordă procurorului un statut deosebit de cel al părţilor – cel de contribuţie la exercitarea justiţiei. Art.19 alin.(3) C.proc.pen. include in obligaţiile procurorului asigurarea examinării cauzei sub toate aspectele, complet şi obiectiv, evidenţiind atat circumstanţele care dovedesc vinovăţia, cat şi cele care il dezvinovăţesc, precum şi circumstanţele care ii atenuează sau agravează răspunderea.

După cum se observă, statutul procurorului depăşeşte atribuţiile de a fi parte simplă in proces. Insă acest statut nu-i permite procurorului să-şi creeze imaginea de parte avantajată faţă de acuzat sau apărătorul acestuia. In probatoriul penal, problema are două conotaţii: de a prezenta părţii opuse probele atestate şi de a avea posibilitatea administrării de probe in condiţii egale.

Atribuţiile apărătorului, spre deosebire de cele ale procurorului şi ofiţerului de urmărire penală, nu pot fi limitate doar la anumite prevederi legale. Efectuand acţiuni procesuale,

procurorul şi ofiţerul de urmărire penală sunt limitaţi in activitatea lor de normele legale. Apărătorul, potrivit art.67 alin.(1) C.proc.pen., acordă asistenţă prin toate mijloacele neinterzise de lege

Principiul „egalităţii armelor” constituie unul dintre elementele noţiunii mai largi de „proces echitabil”, care impune instanţa să ofere fiecărei părţi posibilitatea rezonabilă de a-şi susţine cauza in condiţii care să nu o plaseze intr-o situaţie dezavantajată in raport cu adversarul ei.

Statutul procurorului depăşeşte atribuţiile de a fi parte simplă in proces. Insă acest statut nu-i permite procurorului să-şi creeze imaginea de parte avantajată faţă de acuzat sau apărătorul acestuia.

6. Definiţi conceptul de limitare a libertăţii indicînd condiţiile în care limitarea libertăţii în cadrul procesului penal este considerată legală.Оn activitatea organelor procesual penale necesită a fi aplicat principiul autolimitării care

poate fi defi nit, оn opinia noastră, astfel: dacă un comportament,o acţiune a organelor nu este interzisă, dar i nu este prevăzută de lege,aceasta ș оnseamnă că acţiunea trebuie interpretată ca una interzisă. Pentrucetăţeni este aplicabil principiul libertăţii care asigură persoana cu dreptul de a- i apăra libertăţile i drepturile sale cu toate mijloacele ș șneinterzise. Drepturile

i libertăţile persoanei determină esenţa i conţinutul legilor. Astfel, ș ș оn primul rвnd, se prezumă stabilirea оn legi a condiţiilor pentru realizarea оn cea mai mare măsură sau pe cвt este posibilă, a drepturilor persoanei.

Principiul proporţionalităţii a fost creat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului i aplicat ș оn privinţa drepturilor i libertăţilor apărate de Convenţie, care pot șcunoa te limitări autorizate cu privire la drepturile ș оn circumstanţe determinate, cum sunt cele defi nite, de pildă, de cel de-al doilea paragraf al art. 8,9,10,12 din Convenţie.143 Acest principiu a permis Curţii să examineze, după ce eventual a constatat o ingerinţă a unei autorităţi statale оn exerciţiul dreptului apărat „dacă aceasta a fost necesară оntr-o societate democratică” i dacă ea a fost ș proporţională cu scopul legitim urmărit prin producerea ei.144 După cum s-a remarcat оn doctrină, limitările pot fi aplicate оn scopul protejării unor valori, fi ind restricţii care pot privi atвt drepturi civile i politice, cș вt i șunele drepturi sociale, precum dreptul la viaţa privată i familială, la domiciliu i la ș școrespondenţă, dreptul la libertatea de manifestare a religiei i a convingerilor sale, șlibertatea de exprimare, libertatea de reuniune, libertatea de asociere i libertatea șsindicală, dreptul la proprietate i altele.ș

De remarcat că limitele pot fi aplicate doar respectвndu-se trei condiţii esenţiale, luatecumulativ:

-limitarea trebuie să fi e prevăzută de legea naţională. Оnsă i legea, la rș вndul ei, trebuie să fi e previzibilă, accesibilă, să urmărească un scop legitim;

– limitarea trebuie să fi e necesară оntr-o societate democratică i, ș оnsfвr it,ș– limitarea trebuie să fi e proporţională cu scopul legitim urmărit prininstituirea ei.7. Dreptul la libertate şi la siguranţă1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de

libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale:a) dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal

competent;b) dacă  a făcut obiectul unei arestări sau al unei deţineri legale pentru nesupunerea la o

hotărâre pronunţată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege;

c) dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia;

d) dacă este vorba de detenţia legală a unui minor, hotărâtă pentru educaţia sa sub supraveghere sau despre detenţia  sa legală, în scopul aducerii sale în faţa autorităţilor competente;

e) dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui  alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;

f) dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală a  unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.

8. Explicaţi esenţa şi importanţa principiului secretului corespondenţei.Prin secretul corespondentei se urmareste sa se protejeze posibilitatea fiecarei

persoane de a-si comunica prin scris, prin telefon sau prin alte mijloace de comunicare opiniile si gandurile sale, fara ca acestea sa-i fie cunoscute de altii, facute publice sau cenzurate. Dreptul la fespecarea corespondentei este definit ca facultatea de a comunica cu terte persoane fara a fi interrupt,fara cenzura.Constitutia RM in art 30 garanteaza secretul scrisorilor,telegramelor,al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare. Acest principiu este isncris in art 8 din Conventia Europeana privind protectia drepturilor omului si libert fundam.Constitutia RM in al (2) al art 30 permite in orice caz de necessitate p/u a proteja securitatea nationala,bunastarea economica a tarii,ordinea publica si p/u a preveni infractiunile,limitarea acestui drept cu respecytarea conditiilor legale.Principiul secretului corespondentei se extinde si asupra persoanelor retinute sau arestate.Curtea Europeana p/u drept omul a declarat ca dreptul unui prizonier la necenzurarea corespondentei sale cu un avocet sau orgn judiciar in nici un caz nu rebuie incalcat. Trebuie insa precizat ca exercitiul acestui drept poate comporta o restrangere necesara in interesul justitiei, sau mai precis in scopul descoperirii infractorilor. Acest drept recunoscut magistratilor de a retine, citi si folosi in proces corespondenta care vine sau pleaca de la persoanele invinuite de savarsirea unor infractiuni, trebuie sa fie consacrat de lege, efectuat dupa o procedura stricta si doar pe baza de ordonante scrise, cu respectarea celorlalte drepturi ale persoanei.

9. Proiectaţi o situaţie în care consideraţi că este nevoie de limitat secretul corespondenţei. Motivaţi.

Unei persoane ii este aplicat sechestrul corespondentei fara autorizarea judecatorului de instructie.

Ex anumite fotografii facute in public si ii vine acasa amenda km,viteza ,amnda primeste sotia scrisoarea,si afla ca sotul era la strasbourg in masina cu o domnisoara.In asemenea situatiei avem dr la protejarea vietii private si a familiei.Organele de dr sunt obligati sa nu amestece obiectul vietii private cu obiectul cauzei,fiindca se inkalca drepturile.

Ex:o inregistrare de imagini inkalaca dr unei persoane.demnitate,injosire.Interceparea comunicarilor persoanelor ese limiata de CPP.sechestrul

corespondenei se admite doar cu autorizatia judecatorului de instructie in urma unui demers motivat din partea organelor de urmarire penala.In al (4),(5) ale art 135 din CPP se limiteaza durata totala de interceptarea a convorbirilor la 6

luni,cu obligatia judecatorului de instructie sa informeze,cel tirziu o data cu terminarea urmaririi penale,persoanele ale caror convorbiri a;e caror convorbiri au fost interceptate si inregistrate,despre acest fapt.pag 250.

10. Definiţi conceptul aplicării principiului utilizării limbii în care se desfăşoareă procesul penal.

În conformitate cu art. 2 al Constituţiei Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui reprezintă valori supreme şi sunt garantate, inclusiv statul recunoaşte şi protejează dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul ţării. Premizele constituţionale enunţate mai sus impun desfăşurarea procesului penal în cadrul unor condiţii care ar asigura şi garanta egalitatea participanţilor la proces, care să se înfăptuiască fără nici o discriminare pe temei de naţionalitate, origine etnică, limbă.Potrivit art. 118 din Constituţie, art. 16 din CPP şi a altor prevederi din legislaţia în vigoare3, procedura judiciară se efectuează în limba de stat sau în condiţiile legii, într-o limbă acceptabilă pentru majoritatea persoanelor care participă la proces. Limba de procedură este anunţată lae xaminarea cauzei concrete în şedinţa de judecată şi nu poate fi modificată pe parcursul întregului proces judiciar.4

Admiterea folosirii altei limbi decît a celei de stat, în cadrul desfăşurării procedurii judiciare şi dreptul la interpret şi înscrierea acestor reguli printre principiile de bază ale procesului penal vine să marcheze asigurarea intereselor legitime ale minorităţilor naţionale şi a tuturor persoanelor nevorbitori în limbă de stat. În cazul în care procesul penal se desfăşoară în altă limbă decît cea de stat, hotărîrile procesuale (ordonanţa de punere sub învinuire, rechizitoriul, sentinţa şi decizia instanţei judecăţii se întocmesc în mod obligatoriu şi în limba de stat.

Conform art. 6, al. 3, punctul a al CEDO stabileşte că orice acuzat are dreptul să fie asistat în mod gratuit de interpret, dacă nu vorbeşte sau nu foloseşte limba folosită la audiere. Legislaţia procesual-penală (art. 17, al. 2) extinde sfera prevederilor Convenţiei sub aspect de subiecţi la participanţii la procesul penal.

11. Argumentaţi necesitatea includerii principiului utilizării limbii procesului într-un proces echitabil.

Obligativitatea evaluării nivelului de cunoaştere a persoanei a limbii în care se desfăşoară procedura judiciară în vederea aplicării normelor privind asigurarea cu interpret sau traducător revine subiecţilor oficiali a procesului penal – ofiţerilor de urmărire penală, procurorilor, instanţei, care ulterior fiind obligate, odată ce sunt sesizate de beneficiarii interpretării, să exercite un anumit control al calităţii interpretării asigurate. Dreptul la interpret este înţeles ca fiind extins şi asupra muţilor, surzilor şi surdomuţilor care înţeleg limba semnelor.Limbajul pe interesul inculpatului înseamnă evident folosirea limbii pe care acesta o cunoaşte cel mai bine. S-a precizat încă că chiar dacă limba oficială a procedurii judiciare coincide cu cea a inculpatului, modul de exprimare a organelor judiciare trebuie să fie de aşa natură, încît inculpatul să înţeleagă exact şi în detalii învinuirea5.

12. Indicaţi mecanismele procesuale de asigurare a dreptului la apărare.

3

4

5

Raporturile sociale care fac obiectul procesului penal constau totdeauna într-un raport conflictual de drept penal, ce apare ca rezultat al săvîrşirii unei infracţiuni. Aceste fapte constituie şi obiectul raportului procesual-penal care intervine între persoane cu interes opus. Pe parcursul procesului penal părţile şi alţi participanţi cu dreptul la acţiuni legale îndreptate spre apărarea intereselor lor, inclusiv la asistenţa unui apărător.Dreptul de apărare nu trebuie confundat cu asistenţa apărătorului. Dreptul de apărare constă în totalitatea prerogativelor, facultăţilor şi posibilităţilor pe care potrivit legii le au justiţiabilii pentru apărarea intereselor lor. Asistenţa apărătorului este unul din componentele dreptului de apărare şi se realizează prin: darea de sfaturi şi îndrumări, întocmirea de cereri şi demersuri6.Dreptul la apărare, este prevăzut în actele normative internaţionale şi în cele naţionale ale multor state, inclusiv R.M.Codul de procedură penală a R.M. în art. 17 arată valoarea de principiu obligaţiei statului de a asigura dreptul la apărare, în tot cursul procesului penal, părţilor (bănuitului, învinuitului, inculpatului, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile) de a fi asistate sau, după caz, reprezentate de un apărător ales sau în caz de necesitate, numit din oficiu şi remunerat din bugetul de stat.Formularea acestui principiu, în CPP al R.M. ca “asigurarea dreptului la apărare” diferă, după conţinut de situaţia “asigurarea dreptului de apărare”. Această formulare însă nu reduce totalitatea formelor de exercitare a dreptului de apărare doar la prezenţa unui avocat. Art. 17, al. 2 al Codului de procedură penală prescrie obligaţia organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată de a asigura participanţilor la procesul penal deplină exercitare a drepturilor lor procesuale în condiţiile prevăzute de lege procesuală. Formularea menţionată este una legală şi include în sine toate prerogativele, facultăţile şi posibilităţile exercitării apărării unei persoane. Avînd în adere importanţa fundamentală a dreptului de apărare, constituţie R.M. în art. 26 consacră garanţia dreptului la apărare.Dreptul de apărare în cadrul unui proces penal este prevăzut şi în Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului în art. 6, p. 3, lit. c) prevede că orice persoană acuzată de o infracţiune are dreptul să se apere singură sau să fie asistată de un apărător ales de ea, şi dacă nu dispune de mijloace necesare pentru al plăti, să poată fi asigurată în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cînd interesele justiţiei o cer. În Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 9.XI. 1998, nr. 30. “Cu privire la practica aplicării legilor pentru asigurarea dreptului la apărare în procedura penală a bănuitului, învinuitului şi inculpatului p. 6. Curtea stabileşte criteriile cînd interesele justiţiei cer prezenţa avocatului:

a) în caz de complexitate sporită a cauzei; b) în dependenţă de capacitatea bănuitului, învinuitului, inculpatului de a se apăra

singur – urmează a fi luate în consideraţie capacităţile, cunoştinţele şi priceperea fiecărei persoane în parte;

c) în dependenţă de importanţa şi pericolul faptei de Comiterea căreia este bănuită sau învinuită persoana.

Principiul asigurării dreptului la apărare, de asemenea, obligă organul de urmărire penală şi instanţa să asigure bănuitului, învinuitului, inculpatului dreptul la asistenţă juridică calificată din partea unui apărător ales de el sau numit din oficiu, independent de aceste organe (art. 57, al. (2) p. 14).Persoana care efectuează apărarea în cadrul procesului penal, trebuie să posede licenţa de avocat eliberată în urma susţinerii unui examen de licenţă în modul prevăzut de lege. Această obligaţie pentru stat (de a testa calităţile profesionale ale avocatului) rezultă din

6

reglementările internaţionale la care R.M. este parte şi din normele ei interne. Constituţia în art. 26 p.(1) garantează dreptul la apărare. Această garantare se extinde şi asupra asigurării, dacă este necesar, a prezenţei unui avocat din oficiu. Diferenţa dintre avocatul ales şi cel din oficiu trebuie să se limiteze doar la sursa remunerării activităţii sale şi să nu afecteze calitatea asistenţei juridice acordate de el. Garantarea dreptului de apărare este realizată şi prin o serie de norme din CPP al R.M. care cuprind ca şi Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului în art. 6 p. 3:

- să fie informată în cel mai scurt termen, într-o limbă pe care o înţelege şi de o manieră detaliată asupra naturii şi cauzei acuzării împotriva sa. (şi în articolele 64 CPP al R.M.);

- să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii sale.Acest drept implică toate acţiunile îndreptate spre apărarea persoanei, inclusiv acceptarea sau nu a audierii; prima audiere şi următoarele să fie realizate în prezenţa apărătorului ales sau numit din oficiu; să dispună de consultaţii cu avocatul său fără limită de timp, chiar şi pînă la audierea lui în calitate de bănuit.Dreptul de apărare este unul complex. Pe lîngă asistenţa unui avocat legea Procesual penală prevede garantează şi alte mijloace care realizează dreptul de apărare. Organele de urmărire penală sunt obligate în virtutea principiului oficialităţii, să aibă în vedere din oficiu toate aspectele care sînt în favoarea părţii (art. 19 CPP al R.M.)În legea procesual penală majoritatea normelor ce reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor implicate în cauză, în special bănuitului, învinuitului şi inculpatului sunt axate pe realizarea eficientă a apărării lor.Principiul asigurării dreptului la apărare stabilesc, în art. 17 al CPP al R.M. şi în art. 26 al Constituţiei R.M., că părţile, în tot cursul procesului au dreptul să fie asistate de avocat ales sau unit din oficiu. Codul de Procedură penală specifică noţiunea de “părţi” care au acest drept: bănuitul, învinuitul, inculpatul. Partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă.Organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să asigure participanţilor la procesul penal deplina exercitare a drepturilor lor procesuale. Codul prevede obligaţia organului de urmărire penală de a-i asigura părţii prezenţa avocatului ales sau, după caz din oficiu (art. 57 al. 2 p. 14 CPP al R.M.).Pentru a înlătura abuzurile din partea subiecţilor oficiali ai procesului penal procedura interzice organului de urmărire penală să refuze participarea avocatului la audierea martorului sau părţii vătămate. Mai mult, acest drept pentru martor, împiedică folosirea informaţiei pe care o depune, împotriva sa în cazul în care poate deveni bănuit sau învinuit pe dosar. Art. 63 al. 6 interzice integrarea în calitate de martor a persoanei faţă de care există anumite probe că a săvîrşit o infracţiune. Aceste două norme funcţionează într-un mod de completare reciprocă pentru a fi înlăturat potenţialul abuz al organelor de drept.Este interzis, de asemenea, orice amestec în actualitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele legale este sancţionată.Jurisprudenţa Curţii Europene pentru apărarea Drepturilor Omului pe cauzele Can a/Austriei (1985) si Campbell şi Fill a/Regatului Unit (1984), recunoaşte dreptul persoanelor la o comunicare nestingherită cu avocatul lor între patru ochi. Prezenţa poliţiştilor sau al altor persoane de pază în timpul consultaţiilor nu permite realizarea deplină a acestui drept. Totuşi, Curtea în cauza Compbell şi Fell a evidenţiat că în anumite împrejurări excepţionale, Statul poate limita aceste consultaţii particulare, atunci cînd există acţiuni temeinice pentru a bănui avocatul că abuzează de situaţia sa profesională, acţionînd în secret în înţelegere cu clientul său pentru a ascunde sau distruge probe sau obstrucţionînd în mod serios mersul justiţiei. Tot Curtea, în cauza

Domenichini a/Italiei (1966), a apreciat că interzicerea trimiterii unei scrisori de la un prizonier către avocatul lui constituie o încălcare a art. 6(3) (6) al CEDO.Asigurarea obligatorie a prezenţei apărătorului trebuie să fie reală şi nu numai formală. Astfel Curtea EDO în cauza Goddi a/Italia a constatat încălcarea art. 6 (3) © a Convenţiei atunci cînd avocatul “desemnat” nu a întreprins atunci de fapt pentru apărarea persoanelor şi el au fost condamnate. Într-o altă cauză Curtea a explicat că prezenţa obligatorie a apărătorului în cazurile cînd interesele justiţiei o cer nu este o alternativă a dreptului persoanei de a se apăra singur, ci un drept individual, la care se aplică standarde obiective, de a aprecia dacă realmente persoana se apără sau nu efectiv. Chiar dacă apare un conflict cînd persoana, căreia i se acordă apărare obligatorie, nu colaborează cu apărătorul atunci acesta trebuie să fie prezent la acţiunile respective şi să vegheze asupra legalităţii procesului din punctul de vedere al apărării.Convenţia deasemenea prevede, în spiritul dreptului de apărare şi dreptul de confruntare al martorilor (Art. 6 (3) (d)). Curtea recunoaşte încălcarea principiului cînd nu se respectă egalitatea armelor la audierea martorilor de către organele oficiale şi apărare, prin folosirea unor cheme diferite, (Bonisch a/Austriei (1985), sau atunci cînd condamnările se întemeiau pe declaraţiile unor martori anonimi pe care nu i-a putut audia sau pune întrebări apărarea (Koplovski c/Olandei (1989), Windisele c/Austriei (1990)). Codul de Pr.P al R.M. înlătură aceste potenţiale încălcări prin reglementările art. 110 stabilind procedura ascultării martorilor cu statut procesual special (de protecţie a lui).Părţile dispun de Pr. Dreptului de Apărare pe întreaga perioadă de desfăşurare a Procesului penal.Principiul garantării dreptului la apărare este limitat de Pr. Legalităţii, se corelează cu procesul oficialităţii, este garantat de principiile respectării demnităţii umane şi folosirea limbii de procedură şi se întemeiază pe principiul prezumţiei de nevinovăţie7.

13. Proiectaţi o situaţi de respingere a cererii privind renunţarea la apărător.In urma savirsirii unei infractiuni deosebit de grave soldate cu 2 decesuri,invinuitului Moraru,cetatean de provenienta rusa,cu afectiuni mintale,in cadrul procesului penal, organele de urmarire penale , ii ofera un avocat ales sau un avocat care acorda asistenta juridica garantata de stat art 57(2) CPP al RM. Insa acesta invinuitul scrie o cerere privind renunatrea la aparator,la rindul sau cererea este respinsa .Dr de aparare in cadrul unui process penal este rpevazut in CEDO,astfel lit c) pct.3 al art 6 stipuleaza ca orice persoana accuzata de o infractiune are dreptul sa se apere singura dar exista si exceptii conform Hotaririi plenului CSJ:cu privire la aplicarea legilor p/u asigurarea dr la aparare…”la pct 6 Curtea stabileste criteriile cind interesele justitiei cer prezenta avocatului:

d) în caz de complexitate sporită a cauzei; e) în dependenţă de capacitatea bănuitului, învinuitului, inculpatului de a se apăra singur – urmează a fi luate în consideraţie capacităţile, cunoştinţele şi priceperea fiecărei persoane în parte;f) în dependenţă de importanţa şi pericolul faptei de Comiterea căreia este bănuită sau învinuită persoana.

14. Indicaţi importanţa publicităţii şi a cazurilor cînd poate să se facă excepţie de la ac e sta.

Procesul de înfăptuire a justiţiei,dintotdeauna a atras şi a interesat membrii societăţii. Acest interes fiind reciproc şi util. Legiuitorul respectă exigenţele de publicitate a

7

şedinţei de judecată pentru a demonstra că în orice situaţie cînd are loc o infracţiune, făptuitorul este judecat, întotdeauna în condiţii legale.Constituţia R.M. în art. 107 prevede că în toate instanţele judecătoreşti şedinţele de judecată sunt publice. Constituţia admite, însă nu specifică, în ce situaţii anume se permit şedinţele de judecată cu uşile închise, în care se respectă toate regulile de procedură.Codul de Procedură Penală în art. 18 înaintează aceleaşi exigenţe pe care le conţine art. 6 al Convenţiei Europene Drepturilor Omului: Orice persoană are dreptul la o judecată echitabilă şi publică. Hotărîrea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul presei şi publicului poate fi interzis în sala de şedinţe. Excepţiile sunt formulate în acelaşi articol şi cunoaşte cazurile cînd poate fi limitat accesul persoanelor terţe de a asista la judecată. Şedinţele se pot petrece cu uşile închise în interesul moralităţii, ordinii publice sau se securităţii naţionale, cînd interesul minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor o cer. Justiţia poate decide şi în alte cazuri, cînd consideră strict necesară desfăşurarea şedinţei cu uşile închise, atunci cînd datorită unor împrejurări speciale, publicitatea ar putea prejudicia interesele justiţiei. În aceste cazuri decizia de a examina dosarul în şedinţă închisă trebuie argumentată şi să fie respectate toate normele procedurii judiciare. Jurisprudenţa CEDO, în cauza Le Compte, Vau Lenven si De Meyere c/Belgiei (1981), a decis că dreptul la publicitate nu este în mod necesar interzis dacă cele două părţi ale procedurii consimt desfăşurarea judecării în şedinţă secretă.Caracterul public al şedinţei de judecată, atunci cînd şedinţa nu necesită a fi desfăşurată în mod secret, este extins asupra tuturor etapelor judecăţii: în fond, în apel, în recurs şi dacă sunt, şi în cadrul căilor extraordinare de atac.Art. 316 al Codului de Procedură Penală mai amănunţit unele aspecte ale publicităţii şedinţei de judecată în care se admite la şedinţă orice persoană care a împlinit vîrsta de 16 ani şi persoanele neînarmate. Preşedintele şedinţei poate permite prezenţa la şedinţă a minorilor şi a persoanelor înarmate care sunt obligate să poarte armă din oficiu, în exerciţiul funcţiunii lor. Aceştea sunt colaboratorii poliţiei care asigură ordinea în şedinţa de judecată, şi în cazurile cînd persoanele judecate necesită pază sporită.Întru realizarea acestui principiu legea prevede posibilitatea admiterii reprezentanţilor mass-media sau a altor persoane care să efectueze înregistrări foro, audio şi video. Aceste acţiuni sunt permise doar de către preşedintele şedinţei de judecată în limita respectării desfăşurării normale a judecăţii.Sancţiunea nerespectării prevederilor legale ce privesc caracterul public al şedinţei de judecată pot duce la casarea oricărei hotărîri prin folosirea căilor de atac a hotărîrii pronunţate. (Art. 427 şi 444 (PP). După desfăşurarea şedinţei de judecată hotărîrea adoptată se pronunţă, fără nici o excepţie, în mod public.Publicitatea şedinţelor de judecată este dictată de necesitatea transparenţei justiţiei într-o societate democratică, de rolul educativ general al procesului de înfăptuire a justiţiei, cînd societatea ştie că orice faptă ilegală este sancţionată; şi de faptul că judecătorii acordă o atenţie sporită modului în care judecă şi motivează hotărîrile atunci cînd şedinţa este deschisă au cînd se înregistrează pentru mass-media.

Reluand regula anterior enuntata si potrivit careia exceptiile sunt de stricta interpretare, sunt prevazute expres si nu pot fi extinse pe cale de interpretare, precum si constatarea dedusa din verificarea dispozitiilor incidente in materia ce face obiectul prezentului demers, se impune concluzia in conformitate cu care, in cazul judecarii cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, sedinta de judecata este publica.

15. Analizaţi necesitatea publicităţii ca un principiu al procesului penal.

Publicitatea, ca principiu al sedintei de judecata, consta in posibilitatea pe care o are orice persoana de a asista la desfasurarea judecatii, dând expresie garantiei institutionale prin care se asigura ca administrarea justitiei este subiect al examinarii de catre public si contribuie la respectarea legii si a persoanelor implicate.Consacrarea sa este asigurata de dispozitiile art.6 paragraful 1 din Conventia europeana a drepturilor omului, iar pe plan intern, de dispozitiile constitutionale ale art.127, respectiv art.12 din Legea nr.304/2004.Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat importanta acestui principiu procesual, aratând ca art.6 alin.1 din Conventie impune, ca o conditie distincta a unui proces echitabil, publicitatea acestuia – „Fiecare persoana are dreptul la judecarea in mod public”. In consecinta, Curtea a statuat ca publicitatea procedurilor organelor judiciare la care se refera art.6 alin.1 are ca scop protejarea justitiabililor impotriva unei „justitii secrete”. Prin transparenta pe care o asigura administrarii justitiei, publicitatea dezbaterilor judiciare ajuta la realizarea obiectivului esential – derularea unui proces echitabil in deplina concordanta cu principiile fundamentale ale oricarei societati democratice.

Publicitatea şedinţelor de judecată este dictată de necesitatea transparenţei justiţiei într-o societate democratică, de rolul educativ general al procesului de înfăptuire a justiţiei, cînd societatea ştie că orice faptă ilegală este sancţionată; şi de faptul că judecătorii acordă o atenţie sporită modului în care judecă şi motivează hotărîrile atunci cînd şedinţa este deschisă au cînd se înregistrează pentru mass-media.

16. Justificaţi necesitatea de limitare a principiului publicităţii.excepţii de la principiul publicităţii, astfel că, dacă judecată publică ar putea

aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnităţiisau vieţii intime a unei persoane, instanţa, la cererea procurorului, a părţilor ori din oficiu poate declara sedinţa secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecăţii. O altă limitare a principiului publicităţii sedinţelor de judecată este c u p r i v i r e l a j u d e c a r e a i n f r a c t o r i l o r m i n o r i . D e c l a r a r e a s e d i n ţ e i   s e c r e t e   s e   f a c e   î n   ş e d i n ţ ă   p u b l i c ă   d u p ă  a s c u l t a r e a   p ă r ţ i l o r   p r e z e n t e   ş i   a  procurorului.Cu toateaceste limitări, pronunţarea hotărârii judecătoreşti în procesul penal seface în şedinţă publică.

O limitare a principiului publicitatii o constituie practica judecatoreasca, intrucatdesi instantele nu vor putea contesta starea tabulara si concordanta acesteia cu situatia  juridica reala, au totusi drept de apreciere ori de cate ori intervine un litigiu si poate fi pusain discutie buna-credinta

17. Definiţi principiul accesului liber la justiţie în cadrul procesului penal.Accesul liber la justiţie este principiu ce reiese din interpretarea art. 6 par. al CEDO.

Directivele prevăzute de art. 6 sunt anunţate în art. 19 al CPP. Art. 20 al CRM determină că orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi accesul liber la justiţie.

Prevedere asemănătoare se remarcă şi-n Pactul Internaţional cu privire la drepturile politice şi civile (art. 14) unde orice persoană are dreptul în litigiul în care se află să fie examinat de un tribunal independent.

Importanţa majoră a acestui principiu pentru procesul penal a fost sesizată şi evocată de Jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie8 şi Curţii Constituţionale.9

Art. 6 stipulează că orice persoană are dreptul ca “cauza să fie judecată în mod echitabil”. Această expresie îmbină numeroase aspecte ale unei bune administrări a justiţiei, printre care se evidenţiază un drept autonom respectiv dreptul de a avea acces la o instanţă judecătorească care se constituie a fi unul din cele mai importante elemente ale art. 6 CEDO.

Existenţa acestui drept, chiar în lipsa unei prevederi exprese, a fost reţinută de Curte pentru prima dată în cauza Golder c. Regatul Unit (1975), conceptul fiind dezvoltat în jurisprudenţa ulterioară.

Astfel, dacă acuzaţiile sunt retrase într-o modalitate în care asupra acuzatului continuă să planeze o bănuială de vinovăţie, dreptul său de acces la instanţă este încălcat, încălcîndu-se de această dată şi prezumţia de nevinovăţie (Cauza Minelli c. Italia, 1983)

Dreptul de acces la o instanţă nu are un caracter absolut, părţile putînd renunţa la aceasta, cu condiţia că renunţarea să fie făcută într-o manieră clară, evidentă (Neumeistor c. Austria, 1981), (Calozza c Italiei, 1985).

Din analiza textului constituţional pot fi desprinse cîteva elemente definitorii ale dreptului de a te adresa Justiţiei şi anume: 1. întrucît textul se referă la orice “persoană” înseamnă că el cuprinde sub protecţia sa, atît persoane cetăţeni ai RM, cît şi persoane cetăţeni străini apatrizi, atît persoane fizice şi juridice (în dependenţă de calitatea lor procesuală); 2. Accesul la justiţie are ca scop nu numai protecţia sau valorificarea drepturilor subiectiv dar şi intereselor legitime.103. Dacă, uneori, în condiţiile art. 54 din Constituţie, prin lege, se poate proceda la restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi, exercitarea dreptului de a te adresa în justiţie nu poate fi nici odată îngrădită.

Problema dirijării noţiunii de justiţie este esenţială pentru a da eficienţa principiului constituţional al liberului acces la justiţie.

Justiţia în acord cu CEDO şi reglementarea internă este puterea judecătorească. Ea cuprinde instanţele judecătoreşti şi se exercită de judecători şi judecători de instrucţie, care sunt independenţi li se supun numai legii.

Legea determină cadrul procedural de realizare a accesului liber la justiţie. Astfel, posibilitatea sesizării instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime se va realiza pe calea înaintării cererii directe.

În acord cu dispoziţiile art. 6, alin. 1 din CEDO, accesul liber la justiţie se poate realiza integral, în finalitatea sa, numai printr-un tribunal independent şi imparţial organizat cu respectarea principiilor puterii judecătoreşti.

De asemenea, liberul acces la justiţie nu se va putea obţine deplin, decît printr-un proces echitabil,11 în cadrul căruia să se asigure şi să se garanteze toate drepturile inclusiv şi dreptul la apărare şi libertăţile individuale, respectarea termenului rezonabil şi asigurarea unei instanţe independente, imparţiale şi legal constituite care va activa în conformitate cu principiul legalităţii.

Accesul liber la justiţie garantat de către Convenţie trebuie de asemenea să se completeze cu art. 13 care prevede dreptul la un recurs efectiv (Kudla c. Polonia, 2000). Desigur, accesul liber la justiţie nu înseamnă numai, posibilitatea înaintării acţiunii sau cererii în instanţa de judecată, ci şi posibilitatea de a se folosi de căile de atac prevăzute de lege.12

8

9

10

11

12

Accesul la justiţie, în cazul anumitor categorii de persoane poate fi permis numai dacă se obţine autorizarea autorităţii competente în lipsa cărora procesul încetează. În această categorie intră judecătorii,13 cît şi parlamentarii,14 numai după ridicarea imunităţii.

Accesul la justiţie nu ar trebui să fie condiţionat de situaţie financiară a persoanei şi din acest considerent statele în conformitate cu rezoluţiile Consiliului Europei ar trebui să asigure un acces real la justiţie.15

Este necesar de subliniat că accesul liber la justiţie poate fi barat de un obstacol de fapt, fie de drept şi excluderea lor, în cazuri necesare , ce determină faptul că dreptul analizat nu va fi teoretic şi iluzoriu, ci efectiv.

Acest principiu este asigurat de instituţia incompatibilităţii în procesul penal. Scopul instituţiei menţionat este asigurarea imparţialităţii instanţei de judecată şi posibilitatea oferită părţilor, invocănd cazurile de incompatibilitate, de a exclude. Prin intermediul recuzării de la înfăptuirea justiţiei judecătorul care este direct sau indirect, interesat în soluţionarea cauzei.

O particularitate a art. 19 CPP în ceea ce priveşte accesul liber la justiţie este obligaţia organului de urmărire penală, procurorului de a lua toate măsurile legale pentru cercetarea cauzei sub toate aspectele16 complet17 şi obiectiv18 a circumstanţelor cauzei.

Legea procesual penală a stabilit garanţii procesuale în vederea realizării eficiente a regulilor enunţate:

1. cazurile de incompatibilitate (art. 37 CPP, art. 54 CPP)2. nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăţia (imposibilitatea impunerii

bănuitului, învinuitului de a-şi dovedi nevinovăţia), art. 8, alin. 23. neadmiterea datelor obţinute prin aplicarea violenţei, ameninţărilor sau altor

mijloace de constrîngere, prin violarea drepturilor şi libertăţilor persoanei (art. 94, alin. 1. P. 1).

4. Nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită (art. 101, alin. 3).Instanţa cercetează şi pune la baza hotărîrii este numai probele la cercetarea cărora

au avut acces toate părţile în egală măsură.Regula examinării sub toate aspectele, complet şi obiectiv are o aplicare

fundamentală în cadrul procesului de apreciere a probelor fiind mecanismul legal de formare a propriei convingeri a instanţei de judecată şi reprezentantului organului de urmărire penală, procurorului.

Existenţa examinării sub toate aspectele complet şi obiectivă a circumstanţelor cauzei şi probele prezentate este dictată de necesitatea realizării scopului procesului penal şi aflării adevărului pe fiecare cauză examinată.

18. Explicati esenta principiului libertatii de marturisire impotriva sa. se analizează una dintre esenţialele garanţii ale acuzatului în cadrul probatoriului penal. Noua legislaţie procesual penală proclamă libertatea persoanei de a mărturisi împotriva sa ori împotriva rudelor sale apropiate, a soţului, soţiei, logodnicului, logodnicei sau de a-şi recunoaşte vinovăţia. Acest principiu include atât dreptul la tăcere, cât şi dreptul de a nu mărturisi împotriva altei persoane. Scopul privilegiilor împotriva autoincriminării este de a-l proteja pe acuzat de acţiunile necorespunzătoare ale autorităţilor şi, astfel, de a evita erorile judiciare. Dreptul la absenţa autoincriminării vizează, în primul rând, respectarea voinţei persoanei acuzate de a păstra

13

14

15

16

17

18

tăcerea şi a presupune că în cauzele penale acuzarea să fie făcută fără a obţine probe prin metode coercitive sau opresive împotriva voinţei acuzatului. Există posibilitatea formulării unor raţionamente defavorabiletăcerii unui acuzat pe parcursul procesului. Un asemenea privilegiu nu ar trebui să împiedice de a lua în considerare tăcerea acuzatului în situaţii care, în mod vădit, cer o explicaţie din partea lui. Legiuitorul prevede şi obligaţia de a transmite în scris informaţia privind drepturile bănuitului, în care trebuie inclus şi dreptul de a tăcea şi a nu mărturisi împotriva sa. În contextul dreptului la tăcere şi a nu mărturisi împotriva sa pot fi distinse câteva componente. În baza acestui drept, învinuitul şi inculpatul trebuie să fie informat de organul de urmărire penală asupra faptului că este liber de a depune declaraţii referitor la fapta care a constituit obiectul acuzaţiei. Aspectul informării asupra consecinţelor cooperării cu organele statului este similară cu situaţia bănuitului. O întrebare stringentă în doctrina juridică se referă la admisibilitatea utilizării anumitor procese-verbale în calitate de mijloc de probă obţinute la etapa predecesoare pornirii urmării penale. . Acuzatului trebuie să i se atragă atenţia asupra faptului că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa. Obligaţia de a avertiza acuzatul trebuie pusă în faţa organului de urmărire. Avertizând persoana referitor la dreptul la tăcere, instanţa trebuie să aducă la cunoştinţa inculpatului şi faptul că refuzul acestuia de a răspunde la întrebările puse în cadrul procesului poate crea unele dificultăţi la stabilirea adevărului.

19.Distingeti cazurile cind nu este afectat dr. la tacereexista anumite situatii cind persoana totusi trebuie sa dea anumite explicatii (dosarele financiare, depasirea vitezei, parcarea ilegala), refuzul de a acorda astfel de explicatii poate fi interpretat in favoarea procurorului.Deasemenea nu exista incalcare cind vorbim de ridicarea mostrelor de singe, amprentelor digitale etc. refuzul de a depune declaratii intr-un proces public unde s-au respectat toate drepturile ( nu la urmarire), permite instantei de a considera probele acuzarii ca fiind veridice.20.Estimati categoriile de persoane care au dr. de a nu depune declaratii in functie de rationamentul principiului dat.In procesul penal nimeni nu poate fi obligat sa depuna declaratii impotriva rudelor sale apropiate, a sotului, sotiei, logodnicului, logodnicei. Categoria de persoane care intra in categoria de rude apropiate este circumscris exhaustiv la pct.41) al art.6CPP al RM si sunt : copiii, parintii, infietorii, infiatii, fratii, surorile, bunicii, nepotii. Pentru a verifica relatiile de rudenie intre pers. nominalizate este necesar de a controla actele de stare civila eliberate de org. De stare civila. In cazul in care aceste categorii de persoane nu sunt prevenite de dr. de a tacea, datele obtinute prin audierea martorilor nu vor fi admise ca probe.logodnicul se verifica prin poze,martori,filmari.

21.definiti continutul principiului dreptul de a nu fi urmarit, judecat sau pedepsit de mai multe ori. este logic ca o pers. Care si-a ispasit pedeapsapentru o fapta sa nu mai fie pusa in situatia de a fi pedepsita inca o data pentru aceeasi fapta. Acest drept include si interdictia urmaririi sau judecarii repetate, din motiv ca sunt actiuni inseparabile de procedura atragerii la rs.penala. Fiind cunoscut din antichitate la romani cu denumirea “non bis in idem”, acest principiu inseamna: “ nu de doua ori pt acelasi lucru” . in conventie se spune ca nici o pers. Nu poate fi urmarita sau pedepsita penal de jurisdictia aceluiasi stat pt savirsirea unei infractiuni pentru care a fost deja achitata sau condamnata printr-o hot. Definitiva legii si procedurilor penale ale acelui stat. Aceste prevederi au 2 exceptii : este

posibil de redeschis, daca fapte noi sau recent descoperite sau exista un viciu fundamental in cadrul procedurilor precedente sunt de natura sa afecteze hotarirea pronuntata.Pentru realizarea acestui principiu p.7) si 8) din alin.(1) al art. 275 CPP prevede ca urm.pen. nu poate fi pornita, iar daca a fost pornita, nu poate fi efectuata si va fi incetata in cazurile in care : - in privinta persoanei exista deja o hot.judecatoreasca definitiva in legatura cu aceeasi acuzatie sau prin care s-a constatat imposibilitatea urm.pen pe aceleasi temeiuri;- in privinta unei persoane exista o hot. Neanulata de neincepere a urmaririi penale sau de incetare a urm. Pen. Pe aceleasi acuzatii.Reluarea urmaririi in aceste cazuri poate avea loc numai daca apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental.Sub incidenta aceluiasi principiu cade si situatia cind persoana a fost trasa la rs. Administrativa. Declansarea unui proces in privinta aceluiasi faptuitor si pt aceeasi fapta nu mai este posibila. Principiul dreptul de a nu fi urmarit, judecat sau pedepsit de mai multe ori este aplicat si se respecta si in cazul cind o persoana a fost sanctionata pentru o infractiune intr-un stat strain. Problema recunoasterii hot. Jud. Straine implica deducerea termenelor de detentie preventiva dintr-un alt stat, in caz de incepere a executarii pedepsei sau executarii totale a ei persoana nu mai este supusa pedepsei repetatept aceeasi fapta.

22. Evaluati legislatia nationala in ce priveste dr. de a nu fi urmarit, judecat sau pedepsit de mai multe ori. Potrivit art. 25 alin. (1) din Constituţie libertatea individuală şi siguranţa persoanei sînt inviolabile. Această prevedere este desfăşurată în art. 22 Cod de procedură penală care stipulează următoarele:

1) Nimeni nu poate fi urmărit de organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanţa judecătorească de mai multe ori pentru aceeaşi faptă.

23 selectati element constitutive ale contradictori in ppAcest P in continutul sau are urmat.elemente care il si definesc:1.Separarea f.iilor procesuale si exercitarea lor de diferite org sau pers imputernicite.Cestea treb facute conform funct procesuale de baza si anume ,f.ia acuzarii,f.ia apararii si f.ia judecarii cauzei mai sint si altele susidiare cum ar fi cele legate de funcia act civile_respingerea acesteia sau de inaintare.In genere acest aspect presupune ca toate f.iile nu pot fi exercitate concomitant de catre unul si acelasi organ sau persoana imputernicita ceia c ear duce la abuzuri de justitie.2.Egalitatea in dr a partilor(adica posibilitati procesuale egale pu sustinerea sa) Acesta este impartit in 2: Unul fiind din traditiile anglo saxone si care se realizeaza la toate fazele procesuale apararea poate concomitant cu acuzarea sa acumuleze independent porbe . A doua fiind traditia continentala ,isi gaseste acet P realizarea doar la faza judecarii cauzei fiind lipsita de urmarire penala,acesta asemaninduse mult cu proc.p achizitorial,mentionez ca RM face parte din aceasta ultima categorie.3.Pozitia diriguitoare a instantei si Dr exclusiv a acesteia de a lua hotarirea in caauza penala,acesta semnalizeaza ca jud este indepedenta creiind doar conditiii pu exercitarea dr si ob partilor.

24Distingeti contradict de egalitatea armelor in lumina jurisprudentei CedoCurtea o claseazala relatia dintre parti adica inst treb sa comunice ambelor parti toate piesele dosarului ,inst nu etse in dr sa se implice din oficiu in administrarea probelor ,pe

cind egalitatea armelor presupune posibilitatea reala ale partilor se a a dminis probe ,cpp ne spune in art 100 al 2 ca partile treb sa aiba aceleasi posibilitati pu asi invoca interesele sale Desi sunt foarte asemanatoare acestea trebuie private distinct la fel sub aspectul sus mentionat de jurisprudenta Cedo

25Estimati care principii asigura contradictorialitatea pp Cest p este unul general in pp si ar treb sa se aplice pe tot parcursul procesului el este strins legat cu alte principii si anume se simte o colaborare strinsa cu p egalitatea armelor deorece preupune ambele drepturile si obligatiile partilor in process,    (1) Urmărirea penală, apărarea şi judecarea cauzei sînt separate şi se efectuează de diferite organe şi persoane.    (2) Instanţa judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării şi nu exprimă alte interese decît interesele legii.    (3) Părţile participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilităţi egale pentru susţinerea poziţiilor lor. Instanţa de judecată pune la baza sentinţei numai acele probe la cercetarea cărora părţile au avut acces în egală măsură.    (4) Părţile în procesul penal îşi aleg poziţia, modul şi mijloacele de susţinere a ei de sine stătător, fiind independente de instanţă, de alte organe ori persoane. Instanţa de judecată acordă ajutor oricărei părţi, la solicitarea acesteia, în condiţiile prezentului cod, pentru administrarea probelor necesare.

26indicati asupra trasaturilor definitorii ale principiului oficalitatii procesului penalIn primul rind determina obligatiile pozitive ale st a determinat dispoziţiile ce prevăd obligarea organelor de cercetare penală de ase sesiza din oficiu privind săvârşirea unei infracţiuni, obligaţia organelor judiciare de a începe urmărirea penalăşi de a efectua cercetările penale, obligaţia procurorului de a dispune trimiterea în judecată, dacă se îndeplinesc condiţiile legii , obligaţia instanţei  de a soluţiona cauza şi  obligaţia executării din oficiu a hotărârii penale definitive. Garanţia juridică a respectării acestui principiu o constituie instituirea unor sancţiuni disciplinarepenale faţă de cei care nu-şi îndeplinesc obligaţia legală de a desfăşura procesul penal.Înscriind acest principiu, Codul de procedură penală face şi o rezervă, arătând că actele necesareprocesului penal se îndeplinesc din oficiu, dacă prin lege nu se dispune altfel , adică în anumite cazuri legea împiedică organelor judecătoreşti să acţioneze din oficiu şi  supune activităţii  organelor judiciare iniţiativaperoanelor prevăzute de lege, iar această persoană capătă un drept de a dispune asupra începerii şi desfăşurăriiprocesului penal.Pentru infracţiuni cum ar fi violarea de domiciliu, violul, lovirea, vătămarea, acţiunea penală nu poatefi pusă în mişcare decât la plângerea prealabilă a persoanei vătămate; fără o asemenea plâgere nu poate începeurmărirea penală. În aceeaşi situaţie se află organul de urmărire penală, dacă pentru unele infracţiuni contrasiguranţei circulaţiei pe cale ferată şi contra capacităţii de apărare a ţării nu a fost sesizat de organul competental căilor ferate, respectiv, de organul militar.Pe baza aceleiaşi derogări de la oficialitate, urmărirea sau judecata nu mai pot continua când persoanavătămată îşi retrage plâgerea prealabilă sau se împacă cu inculpatul, dacă legea permite. În unele situaţii ,p r o c e s u l   p e n a l   s e   p o r n e ş t e   d i n   o f i c i u ,   d a r   d e s f ă ş u r a r e a   s a  u l t e r i o a r ă   e s t e   l ă s a t ă   l a   d i s p o z i ţ i a   p e r s o a n e i vătămate, în sensul că aceasta şi făptuitorul se pot împăca (ex. la infracţiuni de lovire, vătămare corporală,seducţie)

27Distingeti institutia oficilaitatii cu cea a disponibilitatii in procesul penalIn procesul penal in prim rind nu se evedentiaza institutia disponibilitatii aceasta fiind aplicata mai larg in procedura civila.Prin institutia oficialitatii intelegem Procurorul şi organul de urmărire penală au obligaţia, în limitele competenţei lor, de a porni urmărirea penală în cazul în care sînt sesizate, în modul prevăzut de prezentul cod, că s-a săvîrşit o infracţiune şi de a efectua acţiunile necesare în vederea constatării faptei penale şi a persoanei vinovate.si Instanţa de judecată efectuează acţiunile procesuale din oficiu, în limitele competenţei sale.Acesta avin exceptile ca Urmărirea penală se porneşte numai în baza plîngerii prealabile a victimei în cazul infracţiunilor anumite prevazute de lege.La împăcarea părţii vătămate cu bănuitul, învinuitul, inculpatul în anumite cazuri urmărirea penală înceteazăO alta situatie este atunci cind OUP sesizeaza despre pregatirea unei inf si informeaza titularul de drepturi sau autoritatea abilitată conform legislaţiei privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate, în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii notificării si acesta nu depune plîngerea prealabilă, organul de urmărire penală nu începe urmărirea penală în conformitate cu prevederile prezentului cod.Daca e sa analizam sub acest aspect p disponibilitatii dupa parerea mea ar incadra aceste exceptii ale p ofcialitatii deoarece acesta determina disponibilitatea organelor jurisdictionale in afara cind aceste sunt obligate conf regulaamentului de serviciu precum si la sesizarea partilor printr-o cerere a inf

28evaluati exceptiile de la principiul oficialitatii in perspectiva reformei legislatiei procesuale.In mai multe cazuri putem bn observa unele exceptii de la acest principiu si anume uneori pornirea urmaririi penale se porneste numai in baza plingerii prealabile a victemei,in asa situatii procur poate porni urmarirea numai daca victima din cauza incapacitatii sau a capacitatii limitate de xercitiu a starii de neputiinta sau a depedentei fata de banuit sau pot si alte motive nu este in stare sa isi apere dr si interesele sale,ca o exceptie vine si impacarea partilor in acele inf mai putin grave si usoare ,ceia ce ar inlatura raspunderea penala.putem atribui aici si retragerea imunitatii anumitor pesroane (deputati)ceia ce ar schimba totatlmente pornirea si si desfasurarea procesului mai departe.Cred ca aceste exceptii sunt benevenite pu legislatia procesual penala nationala deoarece asigura dreptul fiecarui participant de asi alege conduita in proces.in proetul de modificare a CPP care urmeaza afi aprobat de catre parl RM este o asa norma care apare la fel ca o exceptie si anume inceperea pornirii dosarului la sesizarea OUP,ca de exemplu o babuta a sunat la 14.22 ca i s-a furat gainile si ca stie ca acesta etse vecinul sua ca la vazut citeva zile a venit pe la ea si i le numara.Acesta a scos automat o cerere si dosarul este considerat inceput la 14 .22,la 15 00 ofit de UP pleaca la babuta analizeaza situatia ,acesta in anumite condtii incepe examinarea cauzei,poate fi si asa situatii cind este un denunt eronat astfel se intocmeste procesul verbal unde inseamna ora ca a incetat urmarirea pu un denunt eronat.Cred ca este bn venita o asa reforma ,chiar daca OUP se impotriveaza pu ca cred ca est eo pierdere de timp desi dupa parerea mea acestea isi vor indeplini anume atributiile de serviciu..

29. Definiţi conceptul de tortură şi tratament cu cruzime, inuman ori degradant

Al. 3 al art. 10 al CPP interzice, fără nici o excepţie, supunerea persoanei la tortură, la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante; sau deţinerea în condiţii umilitoare şi impunerea participării la acţiuni procesuale care ar leza demnitatea umană. Constituţia R.M. consacră acest principiu în al. 24:

Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori departamente.

Pe lîngă reglementarea constituţională a acestui aspect al principiului, el primeşte şi o vastă reglementare internaţională. Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului la 10.XII.1948 şi principiul respectării demnităţii umane (art. 5). Acest principiu este reluat şi în art. 3 al Convenţiei Europene privind protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Roma, 4.XI.1950). Convenţia Europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, adoptată la Strasbourg la 26.XI,1987, devine obligatorie din 01.02.1998 şi pentru Republica Moldova. Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice din 1966 în art. 7 iarăşi consacră acest principiu, de asemenea şi Convenţia ONU din 1984 pentru prevenirea torturii şi a altor Tratamente sau pedepse Crude, Inumane ori Degradante. În toate aceste acte juridice figurează termeni: tortură, tratament inuman, tratament degradant.Convenţia ONU pentru prevenirea torturii, în vigoare din 26 iunie 1987 în art. 1 stabileşte:

Termenul “tortură” semnifică orice act prin care se cauzează unei persoane în mod intenţionat suferinţe sau dureri grave, fie fizice sau psihice în scopul deţinerii de la ea sau de la o terţă persoană a unei anumite informaţii sau mărturii; pedepsirea ei pentru o acţiune, pe care ea sau o terţă persoană a comis-o sau este bănuită de comitere; intimidarea sau constrîngerea ei sau a unei terţe persoane ori din alte motive bazate pe orice fel de discriminare.

De aici rezultă că tortura este construită din trei elemente esenţiale: Cauzarea unor suferinţe sau durerii fizice sau psihice grave; Cauzarea intenţionată a durerii; Urmărirea unui scop anume precum ar fi obţinerea informaţiei, pedepsirea sau

intimidarea. Curtea Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului deosebeşte trei noţiuni de bază ale art. 3 al. CEDO după indicele de gravitate al tratamentului sau al pedepselor. Pentru fiecare dintre noţiuni Comisia Europeană pentru Drepturile Omului şi Curtea definesc criteriile cu prilejul a două cauze interstatale examinate de Curte. În cauza Danemarca, Franţa, Norvegia, Suedia şi Olanda c/Greciei. (Cauza Greacă 1969) au determinat gradele comportamentului interzis după cum urmează:

Tortura: tratament inuman avînd drept scop obţinerea informaţiei sau a unor mărturisiri, sau aplicarea unei pedepse.

Tratamentul sau pedeapsa umană: tratament de natură să provoace în mod deliberat grave suferinţe mintale sau fizice, care, în aceste situaţii particulare, nu se pot justifica.

Tratament degradant: tratament care umileşte în mod grav individual în faţa altora sau care îl determină să acţioneze împotriva voinţei ori a conştiinţei sale.

Codul de Procedură Penală al R.M. interzice şi deţinerea în condiţii umilitoare pentru a nu ofensa, jigni sau înjosi persoana cu scopul de a-l pune într-o situaţie de inferioritate, care să-i aducă atingere demnităţii. Prin demnitate înţelegem – conştientizarea individuală şi de către alte persoane a faptului posedării unor calităţi morale şi intelectuale de apreciere a personalităţii

30. Definiţi conceptele de viaţă privată, viaţă intimă, viaţă familială. Constitutia RM stabileste obligatia generala a S de a respecta si ocoti viata

intima,familiar si privata conform art 28.Principiul in discutie este intr-o dependenta strinsa cu asa concepte cum ar fi inviolabilitatea domiciliului,secretul corespondentei.

Viata privata este un concept ce include integritatea fizica si morala a persoanei.Respectul p/u viata privata trebnuie sa cuprinda intr-o amsura oarecare dreptul de a stabili si dezvolta relatii cu alte fiinte umane cu caracter

profesional sau de afaceri.in asa fel viata privata este un concept mult mai larg decit viata intima si familiala si include neaparat si dr de adezvolta relatii cu alte persoane si cu lumea exterioara.

Viata familiala include toate rlatiile care apar in cadrul unei familii fondata prin casatorie sau a relatiilor ce apar inurma maternitatii sau paternitatii.in cazul Johnston vs.Irlanda,1986 CEDO a decis ca acele cupluri necasatorite care traiesc impreunacu copiilor sunt considerate a fi sub incidenta vietii familiale ca odata ce relatiile create in cadrul lor nu diefra in practica de viata unei familiiformate prin casatorie.Totodata in cazul Kerkhoven v Olanda 1992 o relatie stabila intre 2 fgemei si copilul nascut d euna din acestea prin insemintarea artificiala,judecatorii au refuzat sa califice aceasta ca o viata de familie chiar daca coabitarea lor era de tip familial,exista o divizare a sarcinelor parentale.Ele puteau sa revendice o protectie numai in aceea ca priveste viata privata.aceasta ionseamna ca perssoanele care nu cad sub incidenta conceptuluivietii familiale nu pot sa ceara aplicarea unor privilegii pe vare aceasta le poate oferi,cum ar fi,ex:dr de anu face declaratii impotiva sotului sau rudelor apropiate,in acest sens,pct.41 al art 6 din CPP stabileste ca fiind rude apropiate copii,parintii,infietorii,frati si surori,bunici si nepoti.

Viata intima sunt incluse acele aspecte ce tin de viata familiala sau privata,trecute prin prisma drptului persoanei de a ramine singura.de ex:este o incalcare a intimitatii cazul cind o persoana este nevoita sa mearga la veceu in camera unde se detine,aflindu-se in vazul tuturor.pentru protejarea persoanei contra ingerintelor ilegale in viata sa privata,intima sau de familie legea stableste unele garantii.astfel,este interzisa acumularea fara necesitate a informatiei despre viata privata si intimaa persoanei.Colectarea unei asemenea informatii in particular si amestecul in viata privata si de famile in general se permite conf art 8(2) al CEDO,in masra in care este prevaut de lege si daca constituie o masura care,intr-o societate democratica,este necesara p/u securitatea nationala,siguranta politica,protectia sanatatii si a morale,apararea ordinii si prevenirea faptelor penale.

31. Proiectaţi o situaţie de limitare legală a inviolabilităţii vieţii private.Legislatia si jurisprudenta nationala sint imperfecte si in ceea ce priveste protectia

vietii private si mecanismele de angajare a raspunderii p/u delictele legate de incalacrea acestui drept.Unele fapte care evidentiaza violarea grava,de catre unele categorii profesionale specifice,adr la viata privata sint incriminate prin CPP.cazurile limiatrii legale a inviolabilitatiiprivate:

1.sechestrarea corespondentei conf art 133 CPP2.interceptarea convorbirilor telefonice art 135 Cp3.perchizitia la domiciliu,corporala.

32Definiti notiunea de indepedenta jud.Conf legisla procesual p nationale(CPP ,L priv Organiza judecat) si cea

internationale(Declaratia universala a DR om,CEDO)prevede ca o conditie esentiala acest principiu. Noţiunea de independenţă a judecătorilor şi aspectele importante pentru tragerea acestora la răspundere în legătură cu pronunţarea actelor judecătoreşti de dispoziţie au fost dezvoltate în următoarele acte normative.

Astfel, conform art. 1 din Legea privind statutul judecătorului, judecătorul este persoana învestită constituţional cu atribuţii de înfăptuire a justiţiei, pe care le execută în baza legii. Art. 19 alin. (3) din Legea privind statutul judecătorului prevede că judecătorul nu poate fi tras la răspundere pentru opinia sa exprimată în înfăptuirea justiţiei şi pentru

hotărârea pronunţată dacă nu va fi stabilită, prin sentinţă definitivă, vinovăţia lui de abuz criminal.Judecătorii trebuie să ia decizii în mod independent şi imparţial şi să poată acţiona fără nici un fel de restricţii, influenţe nepotrivite, presiuni, ameninţări sau intervenţii, directe sau indirecte, din partea oricărei autorităţi, fie chiar autorităţi judiciare. Organizarea ierarhică a jurisdicţiilor nu poate aduce atingere independenţei individuale.”

Asadar jud sunt reprez ai aut jud in st se supun doar legii nu se supun mai mult nimanui hotaririle lor sunt executorii si obligatorii pu toti fara nici o exceptie fiind asigurata cu forta coercitiva a st.

33Analizati criteriile care demonstreaza indepedenta judecACestea pot fi:1.Procedura de infaptuire a just si anume reglementarea ordinii in

timpul sedintei ,caracterul oblig care il imbraca hot jud,executarea acestora s.a aici treb de adaugat ca procedura speciala de pornire a UP impotriva jud se face la initiativa Procur general su acordul CSJ sau dupa caz de Prl.2.declararea inviolabilitatii pers judecatorului ,locuintei sau unde isi desfasoara serviciu ,telefoanele folosite de el,sorespundenta si alte bunuri folosite de el ,putem sa mai adugam sa secretul deliberarii ,divulgarea lui care asugura protejarea intemei convingeriia jud la luarea deciziei.3.procedura de numire ,suspendare,demisie ,eliberare din f-ie a jud il protejeaza de eventualele abuzuri din partea factorilor de decizie a altor organe de st.Ar fi momentul de mentionat Răspunderea disciplinară a judecătorilor nu se extinde la conţinutul hotărârilor sau verdictelor lor, inclusiv diferenţele de interpretare juridică între instanţe; sau la exemple de erori judiciare; sau la critica instanţelor”.

34proecatti o situatie in care poate fi demonstrata incalcarea principiului indepedentei judec

Serban a venit instanta de jud pus sub invinuire de omor a unui minor.Judecatorul care analiza cauza s-a lasat prredeispus acceptind concluziile procurorului in defavoarea inculpatului ,exprimindusi in cadrul sedintei aceatsa opinie prin incurajari a exprimarii procur avind ideia initiala ca serban a comis inf carea fost insuflta de catre procuror,astfel judecatorul prin hotarire la supus pedepesei penale pe serban neacumulinduse probe indeajuns de catre acuzare.

35.Enumerati criteriile dupa care se stabileste termenul rezonabil . Rezonabilitatea duratei procedurilor trebuie sa fie apreciata prin prisma circumstantelor cauzei concrete, tinindu-se cont de urmatoarele criterii legale:Complexitatea cazului- include toate circumstantele lui atit de fapt, cit si de drept luate in ansamblu (numarul participantilor la proces, numarul episoadelor infractionale incriminate, dificultatea dovedirii anumitor aspecte cum ar fi necesitatea numirii unor comisii rogatorii in strainatate etc.)Conduita organului de urmarire penala si a instantei de judecata- tine de rapiditatea cu care acestea solutioneaza intrebarile si efectueaza actiunile procesuale necesare pentru a misca cauza penala spre o solutionare definitiva. Statul raspunde atit pentru conduita organelor mentionate, cit si altor persoane care au fost atrase in procesul penal pentru a contribui la solutionarea cauzei. De acest principiu tine si obligatia statului sa organizeze sistemul legal in asa fel incit sa permita organelor competente sa asigure termenul rezonabil, In general statul nu poate sa motiveze o solutionare lenta a cauzei prin volumul mare de munca. Cu toate ca CPP stabileste ca se ia in consideratie numai conduita organelor de urmarire penala si a instantelor, aceasta prevedere trebuie sa fie interpretata mai larg, incluzindu-se toate organele statului implicate in proces. Astfel, spre exemplu, in practica CEDO, durata procesului in cadrul Curtii Constitutionale se ia in consideratie

atunci cind rezultatul acesteia este in stare sa afecteze rezultatul solutionarii cauzei in fata instantelor ordinare.Criteriul comportamentului partilor – este aplicat pentru a se stabili existenta vinovatiei statului in depasirea termenelor rezonabile si gradul acestei vinovatii. Organele statului nu sint vinovate de incalacarea dreptului persoanei, daca se stabileste ca depasirea a avut loc din vina acesteia.Aceasta poate avea loc atunci cind comportamentul partii duce la o incetinire a procesului cum ar fi in cazul de schimbare nefondata a avocatilor, inaintare nefondata a plingerilo, intirziere la comunicarea informatiilor necesare, lipsa nemotivata de la actiunile ce trebuie ce trebuie sa aiba loc in prezenta partii etc. (exemplu: in cauza Ciricosta si Viola vs. Italia – petitionarii au solicitat de cel putin saptesprezece ori aminarea audierilor si nu s-au opus la sase aminari solicitate de partea adversa, in consecinta CEDO a considerat ca termenul de 15 ani nu incalca dreptul la judecarea cauzei in termen rezonabil.

36 Indicati competenta funcionala a inst in judecata.Cu ajutorul ei sunt determinate categoriile de activitati pe care le poate desfasura un anumit organ udecatoresc in cadrul competentei sale generale.In cadrul procesului penal, activeaza diferite organe judecatoresti, cu atributii deosebite, ce indeplinesc diverse activitati procesuale.Un anumit organ judecatoresc solutioneaza cause in numai unul anume judeca in prima instanta, iar altele solutioneaza cauza in apel sau recurs,competenta data este strict reglementata de catre dispozitiile CPP.Aceasta este necesara si trebuie sa cunosatem competenta funct pu a desfasura procesul legal si a sti la care instanta sa ne adresam.un ex C de Apel are capacitatea de a examina recursuri le ce tin de arestarea,examineaza in apel ca ins de recurs

37distingeti diferentele specifice dintre competenta materiala de cea teritorialaTrebuie mai intii de toate sa spunem ca comp materiala tine de obiectul cauzei examinate ,majoritatea inf sunt examinate de catre judecatorii,doar o singura inf se examineaza de CSJ,deobicei pina acum a avut o mare importanta anume pu a determina acele inf economice care se solutionau la judecatoriile economice acum insa ele au fost disfiintate.in schim cea teritoriala este acea competenta in raza careia s-a exercitat urmarirea p sau in altfel spus in raza unde s-a comis inf,desi la decizia procurorul genereal aceatsa poate fi si alta raza.treb de mentionat ca deviere de la aceatsa competenta este stramutarea cauzei.

38proectati o siuatie cind va fi necesara stramutarea cauzei penaleIn raionul nisporeni s-a comis un omor unde victima era presedintele de raion iar presupul faptas era comisar de politie,pentru a nu fi mediatizata instanta de jud din raion si pentru ca membrii comunitatii toti rau foarte indignati si procesul mereu era cu multe emotii si targiversat de opinii diferit si de revolta care erau intre acestea la cererea pres ind de jude din nisporeni a cerut stramutarea cauzei in municipiu chis ,in cerere erau aduse ca motivatie anume cele enumerate mai sus ,la CSJ a admis stramutarea cauzei .

Curtea Supremă de Justiţie strămută judecarea unei cauze penale de la instanţa competentă la o altă instanţă egală în grad în cazul în care prin aceasta se poate obţine soluţionarea ei obiectivă, rapidă, completă şi se asigură desfăşurarea normală a procesului.

39definiti notiunea de incomptibilitateConform dictionarului juridic defineste INCOMPATIBILITATEA ca desemneaza situatia in care un membru al completului de judecata este oprit, in cazurile expres prevazute de lege, sa participe la solutionarea unui anumit litigiu.

Doctrina de specialitate desemneaza prin incopatibilitate este situatia inadecvate in care se afla organele justitiabile fata de o cazua penala si care constitue un impediment in ceea ce priveste participarea acestuia la rezolvarea acelei cauze penale,terb de metinat ca nu treb de confundata cu o incopetenta sau cu situatia de permutare sau reexaminare ci numai o situatie speciala in care se afla un participant oficial in fata de cauza penala anumita

40. Distingeţi cazurile de incompatibilitate a diferitor subiecţi procedurali.Incompatibilitatea judecătoruluiJudecătorii care sînt soţi sau rude între ei nu pot face parte din acelaşi complet de judecată.Judecătorul nu poate participa la judecarea cauzei şi urmează a fi recuzat:dacă el personal, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor, fraţii sau surorile şi copiii acestora, afinii şi persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude, precum şi alte rude ale lui, sînt direct sau indirect interesate în proces;    2) dacă el este parte vătămată sau reprezentant al ei, parte civilă, parte civilmente responsabilă, soţ sau rudă cu vreuna din aceste persoane ori cu reprezentantul lor, soţ sau rudă cu învinuitul, inculpatul în proces ori cu apărătorul acestuia; In calitate de experti ,specialisti martoti interpreti traducatori.Judecat nu poate examina cauza,deorece sesizind personal anumite aspecte ,clar lucru ca persoana care este chmeta sa evalueze probele nu poate fi o pers care a prezentat vreo proba.In calitate de reprezent a partilor ,magistratul e incopatibil sa judece in acea cauza aupra unui asa jud este dubios ca pitea sa fie angajat in optica partii a carei aparare s-a pronuntat.aici nu conteaza cit de bun este aparatur si ce fel de reprezentare face legala sau conventionala.In calitate de pers care a efectuat urmarirea penala,procurorul,ca ar avea scopul de acuzator nu de a soluitona cauza indepedent .in calitate de jud de instructie desi de natura contencioasa procedura de efctuare a control jud de urmarire penala nu etse in sine o activ de jud insa prin aplicatiile sale procesuale si prin asemanarea cel putin din punct de vedere probator a unor aspecte legate de fondul cauzei creeaza o stare de incopatibil pu judec creat sa rezolve ambele chestiuni de control judiciar al urmarii si de examinarea in fond a cauzei.Daca a participat la eefectuarea unei cercetare administrativ al circumst cauzei sau facaut parte dintr-un organ administrativ legat de cauza acesta nu este compatibil cu f.ia ca judecator .Daca a participat ca judecator in inst de recurs care a jud recusrsul impotriva hot privind masura preventiva.Daca el a luat in cauza concreta hot anterioara a judecatii in care si-a expus opinia asupra vinovatiei sau nevinovatiei inculpatului.    Dispoziţiile privind cazurile de incompatibilitate descrise de mn mai sus nu se aplică judecătorului de instrucţie şi judecătorului instanţei de recurs care judecă recursul împotriva hotărîrii privind măsura preventivă

41. Evaluaţi esenţa incompatibilităţii în funcţie de standardele CEDO. Incopatibilitatea este sustinuta de catre standartele cedo si legislatia nationala a fost reformulata conform acestor standarte fiina acum in corespundere cu acestea.Incopatibilit serveste anume pu a legaliza activitatea organelor jurisdictionale cind de exemplu un judecat nu poate examina o cauza concrete din anumite circumstante,aceasta problema este rezolvata de catre doua institutii si anume Institutia abtinerii anume cind pers se afla in stare de incopatibil se retrage singura autorefuz) si institutia recuzarea(dr partilor de a solicita inlaturarea a celei pers),aceste prevederi sunt in cocordanta cu standartele cedo si anume pu asigurarea aflarii adevarului si a P legalitatea procesului penal ,pu asigurarea dr la o justitie echitabila si corecta s.a.

42. Definiţi statutul ofiţerului de urmărire penală.

Ofiter de urm penala este acea pers cu f.ie de raspundere din MAI,serviciul vamal ,CCCEC,imputernicita in numele st sa efectueze urmarirea p in cauze penale,acestea o deducem din CPP art 57 si Legea priv sttatutul ofit de urm p,Dina ceiasi lege observam ca calitatea acestuia este incompatibila cu functii de mentinere a ordinii publice .de control sau de exercitare a activitatii operative care au statut de persoane cu f.ii de constatare a inf.

43. Distingeţi atribuţiile procurorului de atribuţiile ofiţerului de urmărire penală în vederea aplicării măsurilor procesuale de constrângere.

In functie de subiectul care e abilitat sa aplice anumite masuri acestor doua organe le putem distinge si anume masurile aplicate de catre ofit de urm p sunt retinerea,aducerea silita ,obligarea de a se prezenta.iar cele ale procurorului sunt masurile preventive neprevative de libertate si masurile procesuale aplicate de catre OUP.trenb de mentionat ca ofit de urm p vine doar cu propuneri fata de procuror ,iar indicatiile scrise ale procurorului sunt obligatorii urmind a fi executate intocmai si in termenul indicat,insa ofit de urm penala poate sa contesteze indicatiile acestuia privind efectuarea unor actiuni ale ofit de urm penala.

44. Evaluaţi prevederile legale privind asigurarea drepturilor victimelor unor categorii de infracţiuni în cadrul procesului penal.

Intelegem prin victimă orice persoană fizică sau juridică căreia, prin infracţiune, i-au fost aduse daune morale, fizice sau materiale.Victima conform CPPla general are dreptul ca cererea sa să fie înregistrată imediat în modul stabilit, să fie soluţionată de organul de urmărire penală, iar după aceasta să fie informată despre rezultatele soluţionării.Victima beneficiază de asemenea de următoarele drepturi:să primească de la organul de urmărire penală certificat despre faptul că ea s-a adresat cu cerere sau o copie de pe procesul-verbal despre cererea orală;să prezinte documente şi obiecte pentru confirmarea cererii sale; să se adreseze cu o cerere suplimentară; să ceară de la organul respectiv informaţii despre soluţionarea cererii sale;să ceară de la organul de urmărire penală să fie recunoscută ca parte vătămată în cauza penală;s.a insa vb in continuare de anumite inf victima procesului penal are dreptul ca de exemplu   in cazul unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave contra persoanei, indiferent de faptul dacă este recunoscută în calitate de parte vătămată sau parte civilă, dispune de asemenea de următoarele drepturi:să fie consultată de un apărător avocat pe tot parcursul procesului penal ca şi celelalte părţi în proces;să fie asistată de un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat în cazul în care nu dispune de mijloace băneşti pentru a plăti avocatul;    3) să fie însoţită de o persoană de încredere, alături de avocatul său, la toate cercetările, inclusiv la şedinţele închise;    4) să primească o hotărîre judecătorească despre compensarea materială pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune.in cazul traficului de fiinţe umane,victima beneficiază de dreptul la protecţie de stat de îndată ce ea a fost identificată.   În situatia în care în calitate de victimă este o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat, ea nu are dreptul să-şi retragă cererea

45. procedura de admitete si inlocuire a aparatoruluiAparatorul este admis pentru participare in procesul penal prin una din cele 2 modalitati prevazute la art.70 aln1

1) la invitaţia bănuitului, învinuitului, inculpatului, reprezentantului legal al acestuia, precum şi la solicitarea altor persoane, cu consimţămîntul persoanelor interesele

cărora urmează să le apere; aparatorul poate fi invitat si de alte persoare(rude prieteni)cu respectarea unor conditii-consimtamintul banuitului,invinuitului,inculpatului.De regula dupa semnarea contractului de asistenta juridical banuitui invinuitul inculpatul isi da acordul in forma scrisa ori pentr-o cere solicita admiterea aparatorului.

2)la numirea din oficiu astfel potrivit art 69 cind participarea aparatorului este obligatore daca banuitul,invinuitul inculpatul ori reprezentantul legal al acestuia nu si-a ales un aparator, la desemnarea de către coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat în cazul cererilor sau solicitărilor de acordare a asistenţei juridice calificate.Organul de urmărire penală sau instanţa nu este în drept să recomande cuiva invitarea unui anumit apărător. Organul de urmărire penală sau instanţa solicită desemnarea avocatului care acordă asistenţă juridică garantată de stat de către coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat:1) la cererea bănuitului, învinuitului, inculpatului- in asemenea situatii admiterea aparatorului in exclusivitate va depinde de vointa banuitului invinuitului inculpatului iar organul ce desfasoara procesul penal are obligatia asigurarii apararii din oficiu indiferent de starea materiala a banuitului,invinuitului ,inculpatului.    2) în cazul în care participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie, iar bănuitul, învinuitul, inculpatul nu are apărător ales. Organul de urmărire penală sau instanţa cere de la biroul de avocaţi înlocuirea apărătorului ales sau solicită oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat substituirea avocatului care acordă asistenţă juridică garantată de stat”n următoarele situaţii dificile de desfăşurare a procesului penal: 

1) dacă apărătorul ales nu poate să se prezinte în cazul reţinerii timp de 3 ore din momentul retinerii, punerii sub învinuire timp de 4 sau mai multe zile sau audierii bănuitului, învinuitului mai mult de 3 ore sau 4 si mai multe zile;     2) dacă apărătorul ales nu poate să participe la desfăşurarea procesului în decurs de 5 zile din momentul anunţării lui, termenul de5 zile se scurge incepind cu urmatoarea zi dupa instientarea in modul cerut de lege acest termin poate fi prelungit in cazurile cind aparatorul este in imposibilitate de a se prezenta pe motive de boala,deplasare,participare intr-o alta cauza penala.    3) dacă procurorul sau instanţa constată că avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat nu este în stare să asigure asistenţă juridică eficientă bănuitului, învinuitului, inculpatului.Inlocuirea aparatorului are loc conform prevederilor art 322 CPP

46.procedura de renuntare la parator vs procedura de inlaturareAtit in procedura de renuntare la aparator cit si in cea de inlaturare a lui putem observa o multime de asemanari:1.Poate ave loc la orice etapa a procesului penal2.Se face prin cerere scrisa anexata la materialele cauzei3.Organul de urmarire penala emite o ordonanta motivate iar instant incheiere motivate.Dar si deosebiri:In cazul renuntarii la aparator e nevoie ca insasi inculpatul,invinuitul sau banuitul sa ceara acest fapt si numai in cazurile cind avocatului i-au fost create posibilitati reale pentru participarea lui la proces,iar in cazul inlaturarii poate fi inaintata aceste cerinte atunci cind sau constatat unele circumstante ce nu permit legal participarea aparatorului la proces:    1) dacă el se află în relaţii de rudenie sau în relaţii de dependenţă personală cu persoana care a participat la urmărirea penală sau la judecarea cauzei;     2) dacă el a participat în această cauză în calitate de:     a) persoană care a efectuat urmărirea penală;     b) procuror care a luat parte la desfăşurarea procesului penal; 

    c) judecător care a judecat cauza;     d) grefier, interpret, traducător, specialist, expert sau martor;    3) dacă nu poate fi apărător în baza legii sau sentinţei instanţei judecătoreşti. Atit la initiative instantei de judecata ,a procurorului cit si a inculpatul,invinuitul sau banuitul.Avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat va fi înlăturat din procesul penal dacă persoana pe care o apără are temeiuri reale de a pune la îndoială competenţa sau buna-credinţă a avocatului şi va depune o cerere pentru înlăturarea acestui apărător din proces. Bănuitul, învinuitul, inculpatul care a renunţat la apărător este în drept, în orice moment al desfăşurării procesului penal, să revină asupra renunţării şi să invite un apărător sau să solicite desemnarea unui avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat, care va fi admis din momentul cînd a fost invitat sau solicitat. hotărîrea de inlaturare a aparatorului nu este susceptibilă de a fi atacată.

47. Justificaţi în materia Convenţiei Europene existenţa normelor naţionale privind inadmisibilitatea renunţării la apărător în cazurile în care interesele justiţiei cer asistenţa juridică obligatorie.

In articolul 6 aln 3al conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale reglementeaza ca orice acuzat are dreptu la apararea de sine statatoare sau sa fie asistat de un aparator ales fde el.In legislatia nationala putem observa ca in Articolul 69. Participarea obligatorie a apărătorului    (1) Participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie în cazul în care:     1) aceasta o cere bănuitul, învinuitul, inculpatul;     2) bănuitul, învinuitul, inculpatul întîmpină dificultăţi pentru a se apăra el însuşi, fiind mut, surd, orb sau avînd alte dereglări esenţiale ale vorbirii, auzului, vederii, precum şi defecte fizice sau mintale;     3) bănuitul, învinuitul, inculpatul nu posedă sau posedă în măsură insuficientă limba în care se desfăşoară procesul penal;     4) bănuitul, învinuitul, inculpatul este minor;     5) bănuitul, învinuitul, inculpatul este militar în termen;     6) bănuitului, învinuitului, inculpatului i se incriminează o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă;    7) bănuitul, învinuitul, inculpatul este ţinut în stare de arest ca măsură preventivă sau este trimis la expertiza judiciară psihiatrică în condiţii de staţionar;     8) interesele bănuiţilor, învinuiţilor, inculpaţilor sînt contradictorii şi cel puţin unul din ei este asistat de apărător;    9) în cauza respectivă participă apărătorul părţii vătămate sau al părţii civile;     10) interesele justiţiei cer participarea lui în şedinţa de judecată în primă instanţă, în apel şi în recurs, precum şi la judecarea cauzei pe cale extraordinară de atac;     11) procesul penal se desfăşoară în privinţa unei persoane iresponsabile, căreia i se incriminează săvîrşirea unor fapte prejudiciabile sau în privinţa unei persoane care s-a îmbolnăvit mintal după săvîrşirea unor asemenea fapte;     12) procesul penal se desfăşoară în privinţa reabilitării unei persoane decedate la momentul examinării cauzei.    (2) Participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie din momentul cînd:     1) bănuitul, învinuitul, inculpatul a solicitat participarea acestuia – în cazul prevăzut la alin.(1) pct.1);    2) bănuitului, învinuitului, inculpatului i s-a adus la cunoştinţă hotărîrea organului de urmărire penală cu privire la:    a) reţinerea, aplicarea măsurii preventive sau punerea sub învinuire – în cazurile prevăzute la alin.(1) pct.2)-6);

    b) trimiterea la expertiza judiciară psihiatrică în condiţii de staţionar – în cazul prevăzut la alin.(1) pct.7);    c) aplicarea măsurii preventive sub formă de arest – în cazul prevăzut la alin.(1) pct.7);     3) bănuitul, învinuitul, inculpatul a decedat şi a fost depusă o cerere de reabilitare din partea rudelor sau altor persoane – în cazul prevăzut la alin.(1) pct.12).     (3) Participarea obligatorie a apărătorului la procesul penal este asigurată de coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat, la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanţei.Deaceea in vederea de a nu incalca prevederile Conventiei Europene statul a intreprins masura respective astfe de exemplu in cazul minorilor e obligatorie participare partii apararii in vederea respectarii tuturor drepturilor acestora.

48. Identificaţi cazurile de încetare a calităţii de apărător Incetarea calitatii de aparator poate avea loc prin rezilierea contractului incheiat intre cele doua parti.Motivele incetarii pot fi proprii adica ale partilor cit si de stat .De exemplu: 1) dacă el se află în relaţii de rudenie sau în relaţii de dependenţă personală cu persoana care a participat la urmărirea penală sau la judecarea cauzei;     2) dacă el a participat în această cauză în calitate de:     a) persoană care a efectuat urmărirea penală;     b) procuror care a luat parte la desfăşurarea procesului penal;     c) judecător care a judecat cauza;     d) grefier, interpret, traducător, specialist, expert sau martor;    3) dacă nu poate fi apărător în baza legii sau sentinţei instanţei judecătoreştiDacă persoana pe care o apără are temeiuri reale de a pune la îndoială competenţa sau buna-credinţă a avocatului şi va depune o cerere pentru înlăturarea acestui apărător din proces. Dacă a acordat anterior sau acordă în prezent asistenţă juridică unei persoane ale cărei interese vin în contradicţie cu interesele persoanei pe care o apără, precum şi dacă se află în relaţii de rudenie sau în relaţii de dependenţă personală de prima. Odata cu finisarea judecatii inceteaza si calitarea de aparator la fel ca si contractual.Numai daca partile vor merde in instant superioara atunci calitatea de aparator se va prelungi.O alta cauza de incetare a calitatii de aparator poate fi renuntarea. Renunţarea la apărător înseamnă voinţa bănuitului, învinuitului, inculpatului de a-şi exercita el însuşi apărarea, fără a apela la asistenţa juridică a unui apărător.

49. Analizaţi drepturile apărătorului la urmărirea penală. 1) să cunoască esenţa bănuielii sau învinuirii;    2) să participe, la propunerea organului respectiv, la efectuarea de către organul de urmărire penală a acţiunilor procesuale şi la toate acţiunile procesuale efectuate la solicitarea sa;     3) să explice persoanei pe care o apără drepturile şi să atenţioneze persoana care efectuează acţiunea procesuală asupra încălcărilor legii comise de ea;     4) să pregătească materiale în cauza respectivă;     5) să prezinte documente sau alte mijloace de probă pentru a fi anexate la dosarul penal şi cercetate în şedinţa de judecată;     6) să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, a judecătorului, procurorului, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului;     7) să înainteze cereri;     8) să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;     9) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor efectuate cu participarea lui şi să ceară completarea lor sau includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv; 

    10) să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale din momentul terminării urmăririi penale şi să noteze orice date din dosar, să facă copii; 11) să aibă întrevederi cu bănuitul, învinuitul, inculpatul, fără a se limita numărul şi durata lor;     12) să participe la orice acţiune procesuală efectuată cu participarea persoanei pe care o apără dacă aceasta o cere persoana pe care o apără sau însuşi apărătorul;     13) să ia cunoştinţă de materialele prezentate în judecată de către organul de urmărire penală pentru confirmarea reţinerii şi necesităţii arestării. 

50. Evaluaţi prevederile legale naţionale în raport cu CEDO în materie de confidenţialitate a relaţiilor avocat-acuzat.

In republica Moldova putem spune ca avem unele reglementari in vederea respectarii confidentialitatii de catre avocet si acuzat in vederea procesului penal si a cauzei.Cestea fiind Legea republicii moldova cu privire la avocatura.Aici putem observa ca tot ce spune inculpatul,banuitul aparatorului trebuie sa fie confidential.Si avocatul trebuie sa actioneze doar in interesele acuzatului.Deasemenea si in prevederile CEDO putem observa acest principiu de confidentialitate.

51. Indicaţi temeiurile pentru intervenţia reprezentantului legal şi a succesorului. Persoana incapabilă participantă la proces nu-şi poate exercita de sine stătător drepturile prevăzute de prezentul cod, acestea fiind exercitate de reprezentantul ei legal.    În cazul în care partea civilă iresponsabilă nu are reprezentant legal, participarea ei în procesul penal se suspendă, iar acţiunea civilă se lasă fără examinare, dacă procurorul nu înaintează acţiune în interesele acesteia faţă de învinuit, inculpat sau faţă de persoana care poartă răspundere materială pentru faptele învinuitului, inculpatului. În cazul iresponsabilităţii părţii civilmente responsabile, participarea acesteia la proces se suspendă, iar acţiunea înaintată împotriva ei se lasă fără examinare. Doar incapacitatea si capacitatea limitata este unicul temei de participare a reprezentantului legal. În procesul penal, succesor al părţii vătămate sau al părţii civile este recunoscută una din rudele ei apropiate care a manifestat dorinţa să exercite drepturile şi obligaţiile părţii vătămate decedate sau care, în urma infracţiunii, a pierdut capacitatea de a-şi exprima conştient voinţa. Succesor al părţii vătămate sau al părţii civile nu poate fi recunoscută ruda ei apropiată căreia i se incumbă cauzarea de prejudiciu material, fizic sau moral părţii vătămate. Recunoaşterea rudei apropiate ca succesor al părţii vătămate sau al părţii civile o decide procurorul care conduce urmărirea penală sau, după caz, instanţa de judecată, cu condiţia că ruda apropiată solicită această calitate. În cazul în care mai multe rude apropiate solicită această calitate, decizia de a alege succesorul îi revine procurorului sau instanţei de judecată. Dacă, la momentul solicitării respective, lipsesc temeiuri suficiente pentru recunoaşterea persoanei ca succesor al părţii vătămate sau al părţii civile, hotărîrea în cauză se ia imediat după constatarea acestor temeiuri. 

52. Distingeţi statutul reprezentantului legal de statutul reprezentantului.In desfasurarea procesului penal prezenta unora dintre parti este necesara fie in mod

permanent fie doar la anumite acte.Astlfe in cadrul reprezentarii persoana reprezentata nu se poate prezenta sau prezenta ei nu e posibila.iar in cazul reprezentarii legale aceasta e posibila numai fata de persoanele cu capacitate limitata sau faca capacitate de exercitiu.Persoanele care reprezinta pe una din partile in proces devin prin aceasta subiecti procesuali ci nu parti.

53. Indicati persoanele care pot fi antrenate in calitate de asistent procedural si enumerati cazurile in care acestea participa in pr.penal Asistentul procedural este persoana care potrivit CPP nu are un inters personal in cauza nu esta angajat al org.de urmarire penala si partcipa la prezentarea pers.spre recunoastere. Pot fi antrenate in proces in calitate de asistent procedural persoanele care:

Au acelesi sex cu sexul faptuitorului Au trasaturi anatomice asemanatoare cu faptuitorul( constitutia fizica, culoarea

tenului, culoarea si natura parului etc. Nu tebuie sa posede anumite infirmitati defecte dobindite ereditar sau din anumite

maladii care se manifesta evident Trebuie sa fie neutru – sa nu fie interesat in cauza sau sa fie cunoscut de persoana

care face recunoasterea Sa nu fie angajat al org. de urmarire pen.Asistentul procedural poate participa in proces in cazul in care :

Este chemat sa participe la constituirea faptei este chemat la efectuarea experimentului este chemat sa participe la prezentarea spre recunoastere

54. Distingeti statutul asistentului procedural de statutul martorului Asistentul procedural si marotul sunt participanti in procesul penal care prin prezenta lor ajuta la stabilirea adevarului. Ei au anumite drepturi si obligatii care formeaza statutul fiecorara din ei. Statutul asistentului procedural se deosebeste de cel al martorului prin faptul ca martorul poseda un statut mai larg . In comparatie cu martorul asistentul are mai putine drepturi si obligatii si anume asta are urmatoarele drepturi :- sa asiste la efectuare actiunii procedurale de la inceputul pina la sfirsitul acestea- sa ia cunostinta cu procesul-verbal al actiunii la care a participat- sa faca obiectii referitor la cele efectuate si la cele reflectate in procesul-vrebal- sa semneze numai acea parte a procesului verbal care reflecta circumstantele

cunoscute de acesta- sa primeasca compensarea cheltuielilor suportate in legatura cu participarea la

actiunea procesuala repararea prejudiciului cauzat de actiunile nelegitime etc.Asistentul procedural este obligat :- sa se prezinte la citarea org.de urm. pen.- sa indeplineasca indicatiile org. de urm.pen- sa semneze procesul-verbal intocmit in urma actiunii procedurale- sa nu dea publicitatii circumstantele care iau devenit cunoscute- sa nu paraseasca locul efectuarii actiunii procesuale fara invoirea org.respectiv.

Spre deosebire de asistentul procedural martorul are urmatorele dr.:- sa ceara recuzarea interpretului traducatorului care participa la audierea sa- sa inainteze cereri- sa refuze de a prezenta documente mostre pentru cercetarea comparativa in cazul

cind aceste date pot fi folosite impotriva sa sau a rudelor- sa participe la actiuni procedurale sa fie asistat de aparator sau reprezentant la

alegerea sa- sa scrie personal declaratiile sale in procesul-verbal

Ca si asistentul procedural are dr.la compensarea cheltuielilor suportate in cauza pen.si sa i se repare prejudiciul cauzat de actiunile nelegitime etc. Martorul este obligat sa :- se prezinte la citatie org.de urmarire pen.

- sa faca declaratii veridice sa comunice tot ce stie in legatura cu cauza- sa prezinte documente mostre pentru cercetare comparativa- sa nu paraseasca sala e sedinte- sa respecte ordinea stabilita- sa accepte examinarea corporala etc.

55. Estimati prevederile legale privind imunitatile si privilegiile martorilor in pr.penal in raport cu standartele internationale

In lit.de sp. a fost abordata problema imnunitatilor si privilegilor martorilor in unele opinii se considera ca termenii dati sunt sinonime insa DEX defineste aceste notiuni in mod diferit astfel ,,imunitatea ,,este ansamblu de dr.sau privilegii de care se bucura anumite categorii, ,,privilegiu,, este un avantaj o scutire de obligatii acordate in anumite situatii unor persoane. Imunitatile si privilegiile au menirea de a proteja anumite relatii recunoscute de societate ca fiind valori . Diferentierea imunitatilor de privilegii este necesara din cauza drepturilor survenite in urma acestor institutii.In cazul imunitatilor persoana nu poate participa in cadrul procesului in nici un caz pe cind privilegiile acorda persoanei dreptul de a participa in cadru probatiunii. CPP stabileste anumite imunitati si privilegii pentru martorii in procesul penal si anume nu pot fi citati ca martori persoanele care din cauza defectelor fizice sau psihice nu pot sa inteleaga just imprejurarile importante pentru cauzaDe asemenea este necesar de mentionat ca nici o prsoana nu este obligata sa depuna marturii impotriva sa sau a rudelor apropiate(parinti surori frati si alte rude de diferit grad inclusiv si a sotilor logodnicilor etc) Aceste prevederi corespund prevederilor internationale deoarece Conventia europeana pentru dr. omului contine prevederi cu referire la valorile aparate de iminitatile si privilegiile acordate martorilor.

56. Definiti notiunile de expert si de specialistExpert-este persoana numita pentru a efectua investigatii in cazurile prevazute de CPP, care nu este interesata in rezultatele cauzei penale si care aplicind cunostintele speciale din domeniul stiintei, tehnicii artei si din alte domenii prezinta rapoarte in baza acestora.Specialist- este persoana chemata pentru a participa la efectuarea unei actiuni procesuale in cazurile prevazute de CPP care nu este interesata in rezultatele procesului penal . Specialistul trebuie sa posede cunostinte si deprinderi speciale pentru acordarea ajutorului necesar org.de urmarire pen. sau instantei.

57. Distingeti statutul expertului de statutul specialistului Expertul si specialistul sunt persoane participante la procesul penal care nu au un interes in ceea ce priveste rezultatul procesului penal. Este necesar de mentionat ca opinia specialistului nu poate inlocui concluzia expertului. Acesti participanti la proces au drepturi si obligatii care formeaza statul fiecaruia dintre ei. Statutul acestor doua persoane este asemanator si anume dispun de drepturi si obligatii asemanatoare insa au si anumite prevederi care le diferentiaza.Expertul are dreptul:- sa ia cunostinta de materialele cauzei penale in legatura cu obiectul expertizei- Sa ceara sa i se puna la dispozitie materiale suplimentare necesare pentru

prezentarea concluziilor- Sa participe cu aprobarea org.de urmarire pen. la audieri si alte actiuni procesuale - Sa puna intrebari persoanelor audiate

- Sa ia cunostinte cu procesele-verbale- Sa ceara compensarea cheltuielilor suportate in legatura cu participarea la proces - Sa i se repare prejudiciu cauzat de actiunile ilegale ale org de urmarire pen.- Sa primeasca recompensa pentru lucru efectuat s.a

Expertul este obligat:- Sa formuleze in raportul sau concluzii obiective si intemeiate in legatura cu

intrebarile ce i se pun- Sa refuze sa de raspuns daca intrebarea pusa depaseste cadrul cunostintelor lui de

specialitate care nu au fost verificate de el- Sa comunice despre experienta sa profesionala si despre relatiile cu persaonael

perticipante la proces- Sa respecte ordinea stabilita â- Sa nu divulge circumstantele si datele care iua devenit cunoscute in cadrul

procesului- Sa nu paraseasca locul desfasurarii actiunilor procedurle etc

Specialistul are dreptul:- Sa ia cunostinta cu permisiunea org.de urmarire pen. cu materialele cauzei- Sa puna intrebari participantilor- Sa ceara completarea datelor puse la dipozitie pentru formularea concluziei- Sa dea explicatii referitor la chestiunile ce tin de competenta sa- Sa faca obiectii care vor fi incluse in procesul-verbal- Sa citeasca procesul-verbal a actiunilor la care a participat si sa ceara includerea

obiectilor - Sa ceara compesarea cheltuielilor suportate in legatura cu cauza penala la care a

participat- Sa primeasca recompensa pentru lukru efectuat

Specialistul este obligat:- Sa se prezinte la chemarea org.de urmarire penala- Sa prezinte documente ce confirma calificarea lui de specialist- Sa-si apreciez obiectiv capacitatea sa de spcialist- Sa comunice despre experienta in domeniu despre relatiile cu persoanele

participante in cauza penala respectiva- Sa fie la locul actiunii procesuale atit cit este necesar- Sa aplice toate cunostintele pe care le poseda pentru a acorda ajutor org.de urmarire

pen.- Sa dea explicatii ce tin de competenta sa profesionala- Sa targa concluzii - Sa respecte ordinea stabilita in sedinta de judecata- Sa nu divulge circumstantele care le-a cunoscut in urma efectuarii actiunii

procesuale

58. Evaluaţi în ce măsură normale naţionale privind incompatibilităţile expertului şi a specialistului se conformează cu standardele internaţionale. conform CPP, specialistul este persoana chemata pentru a participa la efectuarea

unei actiuni procesuale in cazurile prevazute de CPP, care nu este interesata in rezultatele procesului penal. Prin specialist se intelege pers care:

a) are cunostinte temeinice intr-un domeniu de activitate’b) care afost chenata laefectuarea actiunii procesuale in cf cu legea procesual penalac) care nu se afla in situatie de incompatibilitate cin cf cu legeascopul pt care specialistul se atrage in procedura penala si anume pt acordarea

ajutorului necesar organului de urm penala sau a instantei.

Expertul este persoana numita pentru a efectua investigatii in cazurile prevazute de CPP, care nu este interesata in ezultatele cauzei penale si care, aplicind cunostintele speciale din domeniul stiintei, tehnicii, artei si dina lte domenii,prezinta rapoarte in baza acestora.

In ceea ce priveste incompatibiliatile atit a expertului cit si a specialistului, ele sunt prevazute de lege. Astfel nu poate fi in calitate de specialist sau expert daca el personal sau rudele acestuia sunt direct sau indirect interesate in process, daca el este partea vatamata sau reprezentant al ei, parte civila, parte civlmente responsabila, daca este sot sau ruda cu una din partile mentionate sau cu invinuitul, banuitul sau inculpate; daca exista relatii de rudenie sau in relatiile de dependenta de persoana care efctueaza urmarirea penala; daca nu e in drept sa fie in aceasta calitate in baza legii sau a sentintei judecatoresti, etc.

Legislatia CEDO prevede ca expertul sau specialistul trebuie sa fie independent, nu poate face parte din aceeasi autoritate care investigheaza. Astfel, in acest sens legislatia noastra corespunde cu legislatia CEDO.

O problema elocventa in legea procesual penala nationala este stabilirea unui expert sau specialist independent de catre unul din avocatii partilor. CEDO ne arata in cauzele sale ca partile sunt libere sa stabileasca un expert sau un specialist independent pentru a face expertiza sau pentru a se pronunta asupra anumitor situatii ce tin de competenta sa.

59. Identificaţi momentul încetării calităţii de bănuit.Bănuitul este persoana fizică faţă de care există anumite probe că a săvîrşit o infracţiune pînă la punerea ei sub învinuire. Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul din următoarele acte procedurale, după caz:    1) procesul-verbal de reţinere;    2) ordonanţa sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de libertate;    3) ordonanţa de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit.Conform reglementarilor normelor procesual penale din CPP art 63 care reglementeaza n privind banuitul ne spune ca . Calitatea de bănuit încetează din momentul eliberării reţinutului, revocării măsurii preventive aplicate în privinţa lui ori, dupăcaz, anulării ordonanţei de recunoaştere în calitate de bănuit şi scoaterii lui de sub urmărire, sau din momentul emiterii de către organul de urmărire penalăa ordonanţei de punere sub învinuire.Treb de mentionat ca OUP nu este în drept să menţină în calitate de bănuit:    1) persoana reţinută – mai mult de 72 de ore;    2) persoana în privinţa căreia a fost aplicată o măsură preventivă neprivativă de libertate – mai mult de 10 zile din momentul cînd i s-a adus la cunoştinţă ordonanţa despre aplicarea măsurii preventive;    3) persoana în privinţa căreia a fost dată o ordonanţă de recunoaştere în această calitate – mai mult de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General şi al adjuncţilor săi - mai mult de 6 luni.La momentul expirării, după caz, a unui termen de mai sus organul de urmărire penală este obligat să elibereze bănuitul reţinut ori să revoce, în modul stabilit de lege, măsura preventivă aplicată în privinţa lui, dispunînd scoaterea lui de sub urmărire sau punerea lui sub învinuire.Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, constatînd că bănuiala nu s-a confirmat, este obligată să elibereze bănuitul reţinut sau să revoce măsura preventivă aplicată în privinţa lui pînă la expirarea termenelor indicate mai sus dispunînd scoaterea lui de sub urmărire.

60. Evidenţiaţi drepturile bănuitului reţinut şi supus unei măsuri preventive.In primul rind are dreptul la apărare. Organul de urmărire penală îi asigură bănuitului posibilitatea să-şi exercite dreptul la apărare prin toate mijloacele şi metodele care nu sînt interzise de lege.el este in drept să ştie de ce este bănuit şi, în legătură cu aceasta, imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărîrea despre aplicarea măsurii preventive sau să fie informat în prezenţa apărătorului care poate sa fie si din oficiu , în limba pe care o înţelege aici apare si interpretul in caz de necesitate, despre conţinutul bănuielii şi despre încadrarea juridică a faptelor infracţionale de săvîrşirea cărora este suspectat;Imediat dupa retinere si aplicarea masurii preventive sa I se comunice despre drepturile pe care le are, ca de exp dreptul la tacere pu care acesta se semneaza ,la fel după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărîrea de aplicare a măsurii preventive sa I se dea copia de pe hotărîrea respectivă sau copia de pe procesul-verbal privitor la reţinerea sa.Dupa ce a fost retinut sau supus masurii preventive acesta automat poate de beneficia de un aparator din oficiu cind nu are suficienti bani ca il achite sau cind are bani poate sa isi i-a un aparator la alegrea sa I se permite sa aibă întrevederi cu apărătorul său confidenţiale, fără a se limita numărul şi durata lor;;are dr să facă declaraţii sau să refuze de a le face,are dr să anunţe imediat, dar nu mai tîrziu de 6 ore, prin intermediul organul de urmărire penală, rudele sau o altă persoană, la propunerea sa, despre locul unde este reţinut;Un drept la fel ca si celellat consfintite si in conventie europ pu aparaea dr si libertatilor fundamentale ale omului este in drept sa ceara recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, judecătorului de instrucţie, interpretului, traducătorului,trebuie să fie informat de către OUP despre toate hotărîrile adoptate care se referă la drepturile şi interesele sale, precum şi să primească, la solicitarea sa, copii de pe aceste hotărîri;Poate sa atace , conf lege, acţiunile şi hotărîrile organului de urmărire penală;In caz ca act sunt nelegitime ale OUP sau ale inst de jud poate să ceară şi să primească repararea prejudiciului cauzat,totodata poate sa fie reabilitat în cazul în care bănuiala nu a fost confirmată.Bănuitul la moment nu poartă răspundere pentru declaraţiile sale, cu excepţia cazurilor în care el face un denunţ intenţionat fals că infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană care, de fapt, nu a avut atribuţie la săvîrşirea ei.,insa in modificari se prevede ca acesta va raspunde pu declaratii false.

61. Estimati prevederile legale privind termenele de mentinere a persoanei in calitate de banuit inclusiv in materia principiului Non Bis in idem.Alin (2) art.63 reglementeaza termenul inauntrul caruia persoana poate detine calitatea de banuit.- in cazul persoanei retinute acest termen este de cel mult 72 ore. La calcularea termenukui procedural se porneste de la ora privarii efective de libertate. Ora de la care incepe si la care se sfirseste termenul intra in durata de 72 ore.Asupra cazului retinerii persoanei banuite se intocmeste, in maximum 3 h de la momentul privarii de libertate, un proces verbal de retinere.- in cazul persoanei fata de care s-a aplicat o masura preventiva acest termen este cel mult 10 zile. Termenul procedural va curge din momentul aducerii la cunostinta a hotaririi ( incheierea instantei sau ordonanta procurorului) despre aplicarea masurii preventive. Daca pers a fost anterior retinuta, termenul de 72 ore se include in termenul de 10 zile.

- in cazul persoanei fata de care s-a dat o ordonanta de recunoastere in aceasta calitate termenul este de cel mult 3 luni, iar cu acordul Procurorulu General si al adjunctilor sai – mai mult de 6 luni. In acest caz termenul procedural se calculeaza de la ziua indicata in actul care a provocat curgerea termenului si expira la sfirsitul

zilei respective a ultimei luni. Daca aceasta zi cade intr-o luna ce nu are zi corespunzatoare , termenul expira in ultima zi a acestei luni.

Toate aceste calcule sunt facute cu scopul ca aceeasi persoana sa nu fie detinuta mai mult decit este necesar pentru aceeasi fapta, de asta se includ acele 72 ore in termenul de 10 zile.

62. Enumerati actele procedurale prin care pers. Poate fi recunoscuta in calitate de banuit, invinuit, inculpat, condamnat, achitat.

Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul din următoarele acte procedurale, după caz:

1) procesul-verbal de reţinere; 2) ordonanţa sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de

libertate; 3) ordonanţa de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit. Persoana poate fi recunoscuta in calitate de invinuit – printr-o ordonanta de punere

sub invinuire, emisa conform prevederilor CPP.Invinuitul in privinta caruia cauza a fost trimisa in judecata se numeste inculpat. Persoana capata calitatea de condamnat daca s-a pronuntat integral sau partial o

sentinta de condamnare.Persoana devine achitata printr-o sentinta integral de achitare.

63 Indicaţi temeiurile de recunoaştere a părţii civilmente responsabile.Parte civilmente responsabilă este recunoscută persoana fizică sau juridică care, în baza legii sau conform acţiunii civile înaintate în procesul penal, poate fi supusă răspunderii materiale pentru prejudiciul material cauzat de faptele învinuitului, inculpatului.Recunoaşterea ca parte civilmente responsabilă se face prin hotărîre a organului de urmărire penală sau a instanţei. Partea civilmente responsabila poarta o raspundere complimentara indirect si anume raspunderea civila a unei alte personae decit autorul faptei penale pentru prejudicial cauzat prin infractiune.În cazul în care se constată că, după recunoaşterea părţii civilmente responsabile, persoana respectivă nu poartă răspundere materială pentru prejudiciul material cauzat de către învinuit, inculpat sau că din alte motive lipsesc temeiuri pentru ca persoana să fie în calitate de parte civilmente responsabilă, organul de urmărire penală sau instanţa, prin hotărîre motivată, încetează participarea persoanei la proces în calitate de parte civilmente responsabilă. 

64. Distingeţi statutul părţii civilmente responsabile de cel al învinuitului.Parte civilmente responsabilă este recunoscută persoana fizică sau juridică iar invinuitul este doar persoana fizică.Prima este persoana care, în baza legii sau conform acţiunii civile înaintate în procesul penal, poate fi supusă răspunderii materiale pentru prejudiciul material cauzat de faptele învinuitului, inculpatului.Cea de a doua fiind insasi persoana faţă de care s-a emis, în conformitate cu prevederile prezentului cod, o ordonanţă de punere sub învinuire. În cazul în care se constată că, după recunoaşterea părţii civilmente responsabile, persoana respectivă nu poartă răspundere materială pentru prejudiciul material cauzat de către învinuit, inculpat sau că din alte motive lipsesc temeiuri pentru ca persoana să fie în calitate de parte civilmente responsabilă, organul de urmărire penală sau instanţa, prin hotărîre motivată, încetează participarea persoanei la proces în calitate de parte civilmente responsabilă. Iar invinuitul urmeaza a raspunde penal pentru fapta infractionala comisa.

65.ORDONANTA DE RECUNOASTERE A PERSOANEI IN CALITATE DE PARTE CIVILA Or.Leova 23.septembrie 2011

Procurorin procuratura raionului Leova,jurist de rangul IAnatolie Iordache,examinind materialele dosarul penalnr.3687909568CONSTAT:Ca cetateanului Pislaru Anatol ia fost cauzat un prejudiciu material in urma comiterii infractiunii prevazuta la art.151 alin 1de catre cetateanul Scurta Victor.Astfel prin actiunile lui licite sau cauzat prejudicii material in valoare de 10000lei.DISPUN:Sa recunosc cetateanul Pislaru Anatol in calitate de parte civila conform art.161 CPP domiciliat in satul Sarata din or.Leova nascut pe data de 12.22.98 celibatar cu studii medii.

66. Definiţi noţiunea de martor. cf CPP, martorul este persoana care poseda informatii cu privire la vrei circumstanta care urmeaza sa fie constatata in cauza. Pt ca o pers sa devina martor, trebuie sa intruneasca anumite conditii:

Existenta unui process penal in curs de desfasurare in fata organ de urm penala sau inst de jud

Existenta unei pf care cunoaste anumite fapte si imprek=jurari cu privire la circumstanta care urmeaza a fi costatata

Citarea in modul prevazut lege procesuala in calitate de martor de catre organ de urm penala sau inst de judecata.

Nu pot fi in calitate de martori:1. Pers care din cauza deficientelor fizice sau psihice n sunt in stare sa inteleaga just

imprejurarile2. aparatorii, colaboratorii baroului de avocati – pt constatareea unor date care le-au

devenit cunoscute in legatura cu adresarea pt acordarea de asistenta juridica3. pers care cunosc o anumita info referitoare la cauza in legatura cu exercitarea de

catre ele a atributiilor de reprezentanti ai partilor4. judecator, procurer, reprezentantul organ de urm penala, grefierul- cu privire la

circums care le-au devenit cunsocute in legatura cu exercitarea atributiilor lor procesuale, cu exceptia cazurilor de participare la retinerea in flagrant delict

5. jurnalistul- pt a preciza persoana care i-a prezentat anumita informatie cu conditia de a nu-I divulga numele, cu exceptia caz kind pers doreste benevol sa depuna marturii

6. slujitorii culteror- despre circums care le-au devenit cunoscute in legatura cu exercitarea atribuliior lor

7. medical de familie si alte personae care au acordat ingrijire medicala- la viata private a persoanelor pe care le deservesc

67. Distingeţi statutul avocatului martorului de statutul apărătorului bănuitului. Aparatorul este persoana care, pe parcursul procesului penal, reprezinta interesele banuitului, invinuitutlui, inculpatului, ii acorda asistenta juridical prin toate mijl si metodele neinterzise de lege. Aparatorul nu poate fi asimilat de catre organelle de stat si persoanele cu functie de raspundere cu persoana, interesele careia le apara si cu caracterul cacalitate de uzei penale care se examineaza cu participarea lui.

In calitate de aparator in procesul penal pot participa: a) avocatulb) alte pers abilitate prin lege cu atributii de aparatorc) un avocat din strainatate in cazul in care acesta este asistat de un avocet. Persoanele date capata statutul de aparator in momentul in care si-a asumat angajamentul de a apara interesele persoanei, cu consemtamintul acesteia. aparatorul are drepturi consdintite in legea procesual penala cu ar fi: dreptul de a cunoaste esenta

banuielii, sa explice drepturile pers pe care o reprezinta, sa participle la efectuarea de catre organ de urm penala a actiunilor procesualeConform CPP persoana care a fost citata in calitate de martor are dreptul sa invite un avocet care ii va reprezenta interesele in organul de urm penala si o va insoti la actiunile procesuale effectuate cu participarea sa. Drepturile avocatului martorului sunt reglementate de legea procesual penala. In acest sens el are dreptul sa stie in care cauza penala este citata persoana pe care o reprezinta, sa asiste e tot parcursul desfasurarii actiunii procesuale la care participa persoana pe care o reprezinta, sa inainteze cereri, sa explice martorului drepturile lui sis a atentioneze pers care efectueaza actiunea procesuala asupra incalcarilor comise de ea, sa se adreseze, cu permisiunea organ de urm penala, persoanei interesele careia le reprizinta cu intrebari, observatii, indrumari, sa faca cunostinta cu procesele-verbale ale actiunilor procesuale la care au participat el si persoana interesele careia le reprezinta si poate sa ceara completarea sau includerea obiectiilor sale in process-verbal respective. Notiunea de aparator de mult mai larga, in cluzind in sine si avocatul si un avovat din strainatate. Aparatorul e acordata banuitului, invinuitului,inculpatului din oficiu daca acesta nu are posibilitate sasi asigure unul, iar martorul poate lua avocet doar din proprie initiativaAparatorul are mai multe drepturi ca avocatul martorului, intrucit are dreptul de a afce cunsotinta cuu intreg dosarul, iar avocet martorului doar cu partea care vizeza clientul sau. Avocatol martorului poate adresa intrebari doar cu acodul organ de urmarire penala, iar aparatorul la proprie initiativa.Avocatol martorului spre deosebide de aparator nu are dreptul de a inainta apel sau recus. Martorul poate fi asista de un avocet doar la etapa urmaririi penale, iar aparatorul pe tot parcursul desfasurarii pocesului.

68. Redactaţi o hotărîre privind înlăturarea din process al avocatului martorului HOTĂRÂRE nr.2-3d-88/10 privind înlăturarea din process al avocatului martorului30 martie 2010 mun. Chişinău

Examinând chestiunea cu privire la privind înlăturarea din process al avocatului martorului domnului Denis Zubco, C O N S T A T Ă:Procurorul General a informat Consiliul Superior al Procurorilor desprenecesitatea adoptării unui nou model al legitimaţiei de procuror, care ar fi maipractic, protejat de semne distincte în corespundere cu cerinţele noilor tehnologiiinformaţionale.Potrivit pct.2.2 lit.o) din Regulamentul Consiliului Superior al Procurorilor,art.74 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură, Consiliul Superior alProcurorilor aprobă modelul legitimaţiei de procuror.Studiind mostra prezentată de Procurorul General, în conformitate cuprevederile art. 74 din Legea cu privire la Procuratură, pct.2.2 lit.o) dinRegulament, Consiliul Superior al Procurorilor,H O T Ă R Ă Ş T E:1. A aproba modelul legitimaţiei de procuror conform mostrei prezentate înAnexă.2. Hotărârea se remite secţiei personal pentru informare.Procurorilor Iurie Garaba

69. Explicati modalitatile de asigurare a dr. victimei infractiunilor, abuzurilor de serviciu si erorilor judiciare.

Victima unei fapte care contine elementele componentei de infractiune dispune de drepturile prevazute de art. 58 din CPP, in special de dreptul de a cere pornirea urmaririi penale, dreptul de a participa la procesul penal in calitate de parte vatamata si dreptul de a fi reparate prejudiciile morale, fizice si materiale. Procesul penal al RM permite examinarea concomitenta a actiunii civile in cadrul solutionarii cauzei penale de catre instanta de judecata, ceea ce ofera avantaje suficiente victimei.. Prejudiciul este o paguba morala sau materiala, fizica, care poate fi evaluata in expresie baneasca. Dreptul persoanei vatamate de catre o autotitate publica de a-i fi compensat prejudiciul cauzat de o actiune sau inactiune ilegala a organelor de stat este un drept constitutional al persoanei. Potrivit normei constitutionale mentionte, statul rs patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile savirsite in procesele penale de catre organele de urm pen si instantele judecatoresti. Activitatea org de ocrotire a normelor de drept se exercita nu de putine ori prin interventia in sfera intereselor private a unor persoane carora li se cauzeaza un prejudiciu.In CP abuzul de putere sau abuzul de serviciu este regelementat de art.327, sintagma “ lezate in drepturi in alt mod” cuprinde cazurile de comitere de infr din domeniu justitiei ( tragerea cu buna-stiinta la rs penala a unei pers. Nevinovate, pronuntarea unei sentinte contrar legii,retinerea sau arestarea ilegala, constringerea de a face declaratii, tortura, falsificarea probelor) Avind in vedere importanta respectarii principiului constitutional al dr la libertatea individuala si siguranta persoanei, prevederile internationale si nationale stabilesc expres dr persoanei la reparatii, despagubiri in cazul in care victima a fost arestata sau detinuta ilegal. Eroarea juridica consta in gresita stabilire a faptelor, in cursul procesului penal, avind urmare condamnarea definitiva a unui nevinovat sau exonerarea de rs a unui vinovat. Conform CPP, org de urm penala trebuie sa activeze in asa mod incit nici o persoana sa nu fie neintemeiat banuita, invinuita sau condamnata.Dreptul la repararea prejudiciului apare si in cazul in adoptarii de catre CtEDO sau de catre Comitetul de Ministri al Consiliului Europei a hotaririi cu privire la repararea prejudiciului sau a realizarii acordului amiabil dintre persoana vatamata si reprezentantul Gvernului RM in Comisia Europeana pentru Drepturile Omului si in CtEDO. Acordul mentionat se aproba de catre Guvrnul RM. CPP stipluleaza ca actiunea de repararea prejudiciului poate fi initiata in termen de un an de la data devenirii definitive sau dupa caz irevocabile a hotaririi jud sau ordonantei org de urm penala, prin care a fost constatat caracterul ilicit al actiunii procesuale respective, al urmaririi penale sau al condamnarii , care au adus prejudiciu. Actiunea de reparare a prejudiciului este scutita de taxa de stat si poate fi inaintata in instanta judecatoreasca in a carei raza teritoiala domiciliaza persoana careia i-a fost cauzat prejudiciul, chemind in judecata statul.Persoana are dreptul sa fie repusa in dr personale pierdute prin restabilirea la serviciu, la pensie la locuinta, restituirea ordinelor, medaliilor.Deasemena art. 34 CEDO prevede ca “ curtea poate fi sesizata, printr-o cerere de orice per. Fizica, organizatie neguvernamentala sau grup de particulari care se pretind victime ale unei incalcari de catre una dintre inaltele parti contractante a drepturilor recunoscute in conventie sau in protocoalele sale. Inaltele parti contractante se angajeaza sa nu impieduce prin nicio masura exercitiul eficace al acestui drept.

70. Proiectati o situatie in care victima abuzului erorii judiciare trebuie repusa in drepturi personale.Turcan, in urma legitimei aparari a vatamat grav o alta persoana, in urma careia ultima a decedat, actiunile lui turcan intruneau toate conditiile legitimei aparari, insa in urma urmaririi penale acesta totusi a fost condamnat, deoarece org de urm penala initial si instanta judecatoreasca ulterior au considerat actiunile lui turcan ca fiind prejudiciabile si

constituind o infractiune, dupa 6 luni de detinere,in urma condamnarii Turcan si-a pierdut postul de munca. Ulterior se descopera ca acesta a fost condamnat din cauza unei erori juridice din partea organului de urm penala. Astfel acesta urmeaza sa fie reabilitat si repus in drepturi.