+ All Categories
Home > Documents > Problema autenticitàtii*)

Problema autenticitàtii*)

Date post: 07-Feb-2017
Category:
Upload: dodan
View: 248 times
Download: 4 times
Share this document with a friend
61
ÎNVÀTÀTURILE LUI NEAGOE BASARAS Problema autenticitàtii*) DAN ZAMFIRESCU I Ceea ce Demostene Russo a nazuit sa ridice la rangul de « chestiune homerieâ a literaturii romîneçti » se reduce, ìn esen^à, la ìncercarea cunoscu- tului istorie al relatiilor greco-romìne de a demonstra, ìmpotriva unei traditii de patru secole §i a consensului aproape unanim al cercetatorilor moderni, învâtâturïle lui Neagoe Basarab câtre fiul sâu Teodosie nu au fost scrise ìn timpul §i de càtre (sau macar sub supravegherea) domnului Jârii Romîneçti, ci au fost aleâtuite de un câlugàr, la mînâstirea Argeç, un secol mai tlrziu. Mcolae Bàlcescu 1 §i B. P. Hasdeu 2, primii istorici moderni care s-au ocupat de învâ\âturi, le-au considérât un izvor istorie de valoare §i o capodo *) Articolili reprezintS forma ìmbunatà^ità fi completata a comunicarli Minute la 15 iunie 1961 la Asociafia Slaviftilor din R.P.R. fi aìucràrii depuse ìn iulie 1961 la Institutul de istorie literarâ fi folclor ca material informativ pentru tratatul Istoria literaturii ramine voi. I. Ne ìndeplinim o plàcutà datorie màrturisind fi cu aceastâ ocazie recunoftin^a pro funda fatà de tovaráful academician Alexandra Rosetti, prin bunàvointa cáruia am putut expune public, la 9 februarie 1961, punctul nostru de vedere ìn problema autenticità},«, fi din al cârui ìndemn a luat naftere lucrarea de fa{à. In definitivarea articolului am bénéficiât de observable fi sugestiile tovaràfilor: conf. Valeria Costàchel, prof. Vasile Grecu, prof. Const. C. Giurescu, conf. Gh. Mihàilà, conf. Al. Pira, Çt. Çtefànescu fi A. Balotá, càrora le exprimàm fi pe aceastà cale muljumirile noastre. In mod deosebit sìntem ìndatora{,i tov. prof. P. P. Panaitescu, care a citit articolul ìnainte de definitivarea sa, fàcìnd o serie de observa{ii pre^ioase, fi ne-a permis sà luàm cunoftinjà de con|inutul articolului prin care ràspunde obiectiilor formulate in comuni- carea noastrà din’ 15 iunie 1961, depusà, ìntr-o formà remaniatà fi amplificata, la Asociatia Slaviftilor din R.P.R. Lectura acestui artieoi ne-a fost de un nepretuit folos ìn clarificarea finalà a punctului de vedere expus ìn lucrarea de fatà. 1 In primul sâu artieoi, Pulerea armata fi arta militará de la intemeierea Principatului Valahiei pina acum, apàrut la Iafi in 1844, unde Invâjâturile sìnt citate de mai multe ori ca izvor pentru istoria armatei rómìnefti. E pentru prima oarà cìnd istoriografia romìnà modernà ia act de existenta si de valoarea acestei scrieri ca izvor de primà importanza pentru institutiile Tàrii Rómìnefti. 8 în « Arliiva istoricà a Romàniei » tom. I, partea 2-a, Bucurefti, 1865, Hasdeu numefte învâtâturile « acest falnic monument de literaturà, politica, filosofie fi elocuen^à la strà- 341
Transcript
Page 1: Problema autenticitàtii*)

ÎNVÀTÀTURILE LUI NEAGOE BASARAS

Problema autenticitàtii*)

DAN ZAM FIRESCU

I

Ceea ce Demostene Russo a nazuit sa ridice la rangul de « chestiune homerieâ a literaturii romîneçti » se reduce, ìn esen^à, la ìncercarea cunoscu- tului istorie al relatiilor greco-romìne de a demonstra, ìmpotriva unei traditii de patru secole §i a consensului aproape unanim al cercetatorilor moderni, câ învâtâturïle lui Neagoe Basarab câtre fiul sâu Teodosie nu au fost scrise ìn timpul §i de càtre (sau macar sub supravegherea) domnului Jârii Romîneçti, ci au fost aleâtuite de un câlugàr, la mînâstirea Argeç, un secol mai tlrziu.

Mcolae Bàlcescu 1 §i B. P. Hasdeu 2, primii istorici moderni care s-au ocupat de învâ\âturi, le-au considérât un izvor istorie de valoare §i o capodo­

*) Articolili reprezintS forma ìmbunatà^ità fi completata a comunicarli Minute la 15 iunie 1961 la Asociafia Slaviftilor din R .P .R . fi aìucràrii depuse ìn iulie 1961 la Institutul de istorie literarâ fi folclor ca material informativ pentru tratatul Istoria literaturii ramine voi. I.

Ne ìndeplinim o plàcutà datorie màrturisind fi cu aceastâ ocazie recunoftin^a pro­funda fatà de tovaráful academician Alexandra Rosetti, prin bunàvointa cáruia am putut expune public, la 9 februarie 1961, punctul nostru de vedere ìn problema autenticità},«, fi din al cârui ìndemn a luat naftere lucrarea de fa{à.

In definitivarea articolului am bénéficiât de observable fi sugestiile tovaràfilor: conf. Valeria Costàchel, prof. Vasile Grecu, prof. Const. C. Giurescu, conf. Gh. Mihàilà, conf. Al. Pira, Çt. Çtefànescu fi A. Balotá, càrora le exprimàm fi pe aceastà cale muljumirile noastre.

In mod deosebit sìntem ìndatora{,i tov. prof. P. P. Panaitescu, care a citit articolul ìnainte de definitivarea sa, fàcìnd o serie de observa{ii pre^ioase, f i ne-a permis sà luàm cunoftinjà de con|inutul articolului prin care ràspunde obiectiilor formulate in comuni- carea noastrà din’ 15 iunie 1961, depusà, ìntr-o formà remaniatà fi amplificata, la Asociatia Slaviftilor din R .P .R . Lectura acestui artieoi ne-a fost de un nepretuit folos ìn clarificarea finalà a punctului de vedere expus ìn lucrarea de fatà.

1 In primul sâu artieoi, Pulerea armata f i arta militará de la intemeierea Principatului Valahiei pina acum, apàrut la Iafi in 1844, unde Invâjâturile sìnt citate de mai multe ori ca izvor pentru istoria armatei rómìnefti. E pentru prima oarà cìnd istoriografia romìnà modernà ia act de existenta si de valoarea acestei scrieri ca izvor de primà importanza pentru institutiile Tàrii Rómìnefti.

8 în « Arliiva istoricà a Romàniei » tom. I, partea 2-a, Bucurefti, 1865, Hasdeu numefte învâtâturile « acest falnic monument de literaturà, politica, filosofie fi elocuen^à la strà-

341

Page 2: Problema autenticitàtii*)

pera literar-ideologicà scrisà de un domn cu o personalitate puternicà §i multi- lateralà. Ei nu s-au indoit o clipà de autenticitatea si de caracterul lor emina- mente laic. Au fost urmaji pe aceastà cale de A. T. Laurian x, V. A. Urechea 2, Aron Densu§ianu 3, Ion 6. Sbiera 4 — to^i de formale pa§optistà — §i de Ovid Densusianu care, cel dintìi, a dedicat Invàfoturilor o substancíala analiza literarà 5.

De$i exponen^i ai criticismului ¡-itiintific in domeniul studiilor istorice §i filologice, nici A. D. Xenopoi 6 nici D. Onciul7 §i nici Ion Bogdan 8 nu s-au indoit cà Invàfàturile càtre Teodosie ar fi opera lui Neagoe Basarab. De la Xenopoi ìncepe Insà, in istoriografia noastrà moderna, alterarea imaginii pa^optiste despre Neagoe si opera sa, imagine care fusese schitatà prima data de Bàlcescu, §i, pe urmele acestuia, dezvoltatà de Hasdeu. Situindu-se la antipodul perspectivei pasoptiste, istoricul junimist vede in Neagoe Basarab mai degrabà un cálugár incoronai decit un principe de Benavere la meri- dianul bizantino-slav, cum il prezenta, in cuvinte entuziaste, Hasdeu 9. Aceastà perspectiva falsa va starai, cu rare excepjii, multa vreme. Astázi inca, perso- nalitatea lui Neagoe Basarab constituie pentru istoriografia noastrà o problema deschisà. 10

Istoricilor si filologilor romini care s-au ocupat de Invàtàturi inaintea lui D. Busso §i ne-au làsat aprecieri, observajii si puncte de vedere demne de luat in seamà, li s-au adàugat, dupà descoperirea originalului slav de càtre academicianul P. Lavrovu , prof. Polihron

bunii nostri » fi promite o edifie integrala, pe capitole, din care n-au apärut insä decit trei : despre federea la masä, despre räsplätirea slugilor fi despre soli fi räzboaie (ultimul in « Buletinul Instrucfiunii Publice » I. 1865— 1866, p. 76—80). Pentru Hasdeu, capi- tolul «despre soli fi räzboaie» este o «strälucitä probä de multä experienfä ostäfeascä ».

1 Istoria rominilor, partea II-a. De la cäderea Constantinopolului plnä in zilele noastre, Iafi 1853, p. 30 fi Elemente de istoria rominilor pentru clasele primäre, Ed. Vl-a, Bucurefti, 1866.

2 Istoria rominilor, Biografii romine dupre metoda eateheticä pentru fcolile primäre sätefti f i militare, Ed. a V III-a corectatä fi imbunätäfitä, Bucurefti, 1867, fi mai ales Schife de istoria literaturii romine, Bucurefti, 1885, p. 55—58.

3 Istoria limbii f i literaturii romine, Ed. I-a 1885; Editia II-a, Iafi, 1894.I Mifcäri culturale f i literare la rominii din stinga Dunàrii in ràstimpul de la

1504—1714, Cernäufi, 1897.6 Istoria literaturii romine. Epoca veche pina la 1780. Gurs pnut la Facultatea de

litere din Bucurefti in anul 1898—1899. Litografiat. Despre Invà(àturi la p. 305— 307.6 Istoria rominilor din Dacia Traianä, Ed. I, Iafi, 1889, vol. I l i , p. 475—482;

Ed. Ill-a, Bucurefti, 1927, vol. IV, p. 178— 184.7 Istoria rominilor de la infiinfarea principatelor pina la anul 1526. Gurs litografiat.8 Douà conferinfe: Luptele rominilor cu turcii pinä la M ihai Viteazu; Cultura veche

rominà, Bucurefti, 1898, p. 34 fi 79—80.9 Vezi Istoria rominilor din Dacia Traianä, Ed. a Ill-a, vol. IV, p. 178; fi vol. VI,

p. 212—215. Comp. cu Cuvinte din bätrini, I I , 1880, p. 439.10 O imagine justä este schitatà in Istoria Rominiei, vol. I I , Bucurefti, 1962, p. 621-625.II O Haùdemux u m npou3eedeminx B a . ia iu c K O io eoeeoda Hkoh In « IÌTeHHH b imnepa­

ra pcko.w oömecTBe ncTopnn h apeBHOCTeß Pocchhckhx npn mockobckom yiniBepcHTeTe », Moscova, 1896, KHHra IV, p. 4— 16. Comp. fi A. Densufianu, in « Revista criticä- literarä», Iafi, IV, 1896, p. 215. Manuscrisul de la Sofia a fost catalogat prima oarà de Svetozar Vulovici in Onuc CAoeeucKux p y K o n u c a CoißujcKe óuÓAuomeKe, in « CnoMeHHK cpncKa KpaJbcBCKa Ai<aaeMna, Belgrad, X X X V II , 1900, flpyrH pa3pefl 33, p. 44—45. El a fost editat, cu un valoros studiu introductiv, de Lavrov: Cjtoea HaKammeAbuue eoeeodu e a / ia u ic K 030 Hoaua Hkson k c u n y Qeoòocuw, S. Petersburg, 1904, X X X V II + 62. Acest studiu ìfi pästreazä valoarea pinä astäzi.

342

Page 3: Problema autenticitàtii*)

Sîrcu S prof. Al. Iatimirski2 §i savantul bulgar acad. Stoian Bomanski3. Studiile pe care le-au dedicat învâfâturilor §i autorului lor constituie pînà astàzi, atît prin întindere cît §i prin valoarea celor confinute, punctul de plecare al oricârei cercetâri serioase despre personalitate, epoca §i scrierea lui Neagoe Basarab. De aceea mârturia lor unanimâ în favoarea autenti- citàfii dobîndeçte o greutate deosebità.

Gînd în 1904, doi ani mai inainte ca Russo sá lanseze teoria sa, Nicolae Iorga seria pe larg despre învâfâturile lui Neagoe Basarab în cea mai substan­t ia l §i mai bogat informatà dintre istoriile literaturii romîne vechi 4, autenti- citatea acestei scrieri pârea sà fina de domeniul evidenfelor indiscutabile. §i totuçi, cum a remarcat P. P. Panaitescu, nu Demostene Russo este primul care se îndoieçte de paternitatea lui Neagoe asupra scrierii ce-i poartà nuinele. în 1841, o parere asemânâtoare schitase — este adevârat, fàrâ sâ fi cunoscut scrierea — Mihail Kogàlniceanu5. Mai precis, §i în cunostinfà de cauzà, exprimaserà îndoeli filologii M. Gaster6 §i Alexandru Philippide7, de§i niciunul nu încercase a transforma îndoiala într-o tezà prevâzutâ eu un întreg arsenal de argumente. Primul care o face este Theodor Codrescu, un diletant eu mérité în domeniul publicàrii de izvoare, de la care ne-a ramas seria de volume a « Uricariului ». în volumul 24 din « Uricariul », Codrescu a reprodus, dupa édifia din 1843 a lui loan Eclesiarhul, partea a Il-a din învâfâturi, însotind-o cu o notà în care emite pàrerea câ avem de a face cu un fais de factura mult mai noua, datorit unui càlugàr8. Nu este greu de vàzut din aceastâ nota câ, aça cum se va ìntìmpla §i cu Russo, Codrescu a cázut victima unei fundaméntale erori de perspectiva, ale càrei premise trebuie câutate ìn punctul de vedere junimist asupra Invàfaturilor §i personalità^» lui Neagoe. El a redus aceastâ adevàratà enciclopedie a gìndirii sociale, politice, militare, diplomatice, juridice, filosofice, pedagogice ?i religios-morale din perioada orìnduirii feudale, la un singur element: cel religios-moral, inerent ìntr-o

1 K eonpocy o noòmmuKe noyneuuii BaAaiucKcuo locnodapn Ioanna Hieoe, S. Petersburg, 1901 (Extras din «H 3BecTHH OTfleneHHH pyccKoro H3biKa h cjiobcchocth Ai<a;ieMnn HayK », V, 1900, p. 1284— 1307).

2 Ba/iauiCKUÜ MapK Aepe.iuü u eio tioynenun in « H 3bccthh oiyjeJieHHH pyccKoro ü3bii<a h cJioBecHOCTH», X , 1905, p. 339—374.

3 EiJieapcKama KHuytcmma «5 Pomìhuh u eòuo ueüHO npou3aeòenue in «IÌ3BecTHH Ha

ce.MHnapa no cJioBaHCKa cjMuiojiorHH npn yHHBepcHTeT a i Co4>hh 3a 1904 ii 1905 roa » Sofia, 1905 p. 1— 100. Lucrarea este prilejuitä de aparifia edifici lui Lavrov, ca §i studiul lui Iafim inski, dar nu este o simplä recenzie, ci o privire generala asupra dezvoltar» culturii slave in Rominia (p. 1— 60), urmatä de o expunere asupra perso- nalitafii f i operei lui Neagoe (60—100). D isertala de doctorat a lui Romanski intitulatà Mahnreden des walachischen Wojivoden Nëgoe Basarab an seinen Sohn Theodosios. Inau- gural-Dissertation, Leipzig, 1908, nu este o simplä retipärire a lucrärii bulgare, ci un studiu nou, informât aproape exhaustiv, fi aducînd o contribuée importanti!: desco- perirea versiunii slavone a carfii « xaTavuÇiç» de Simion Monahul, de care s-a servit autorul învàfâturilor. A se vedea fi recenzia lui D. Russo, eu completäri prefioase, facute din päcate pe un ton negativist, în Studii f i Critice p. 1— 18. Tot Romanski invoca cel dintîi, împotriva lui Russo, argumentul datelor despre familia lui Neagoe, cuprinse în Invâtàturi (p. 193).

4 Istoria literaturii romlnefti, Ed. a Il-a, Bucurefti 1926, vol. I p. 140 — 150.5 « Arhiva Romîneascâ », 1841, Tom I, p. 92.6 Literatura popularä rominâ, Bucurefti, 1883 p. 35 fi Geschichte der rumänischen

Litteratur, in G. Grobers Grundriss der roman. Philologie, I I B. 3. Abt., Strassburg, 1901, p. 282—283.

7 Introducere in istoria limbii f i literaturii romine, Iafi 1888. p. 83.8 «Uricariu», X X IV , 1895. p. 212-214.

343

Page 4: Problema autenticitàtii*)

operá scrisá pe vremea cínd gíndirea social-politicá nu se eliberase Inca de înveli§ul ideologiei religioase, dominants In tot cursul evului mediu1. Inchizínd ochii asupra tututor celorlalte aspecte §i izolínd acest element de íntregul din care fàcea parte, i-a fost u§or lui Codrescu sá declare cá eruditia teologica dovedità de învâ\âturâ este mai firescâ la un càlugâr càrturar decît la un domn, oricît de evlavios, çi cà, prin urmare, scrierea aparjine mai degrabà unui monah decît unui cap încoronat. Pârerile lui Codrescu n-au avut nici un ecou §i încercarea sa a fost scoasà din uitare abia în 1946 de càtre P. P. Panaitescu 2.

Dimpotrivà, intervenga lui D. Russo 3 a deschis o etapà noua in istoria învâtâturilor. Incepînd din 1906, cînd Russo emitea întîia oarà teoria sa binecunoascutâ, si pSnà In momentul de fatà, interesul si eforturile cercetàto- rilor au fost polarízate de problema autenticità^», ceea ce a adus, pe lîngà o serie de contribuai noi, çi daune apreciabile în opera de valorificare a conti- nutului învâtâturilor. Accentui a trecut aproape exclusiv asupra întrebârii: « Sînt sau nu învâfâturile o scriere din vremea lui Neagoe Rasarab ? » §i, cum la aceastâ întrebare nu s-a ràspuns în mod decisiv, utilizarea lor ca izvor istorie §i analiza aprofundatà literar-artisticà au avut mult de suferit, astfel încît nu posedàm în momentul de fatà o editie criticò a celor trei versiuni în care ni s-a pâstrat scrierea 4, nu avem un studiu aprofundat asupra modului cum se reflecta în învâ\âturi realitatea social-politicá, militará çi ideologicá a epocii çi nu avem o analiza literarâ si lingvisticâ la nivelul cerintelor actúale ale çtiinjei din tara noastrà 5.

Se cere de altfel subliniat faptul cà, în ciuda marelui ei râsunet si presti- giului exercitat chiar asupra istoriografiei noastre actúale 6, teoria lui Russo n-a ajuns niciodatâ sà întruneascâ majoritatea sufragiilor.

In discuoia angajatà în jurul problemei ridicate de Russo, cei mai multi din istoricii si istoricii literari romîni, în frunte cu N. Iorga, au continuât sâ sustinâ paternitatea lui Neagoe Basarab 7, admi îndu-se în cele din urmâ doar posibilitatea colaboràrii unui càlugâr càrturar, îndrumat §i suprave- gheat de domn 8. Partizanii autenticitàtii, cu exceptia lui Y. Grecu, n-au

1 F. ENGELS, Râzboiul (âriinesc german, Ed. a Ill-a, Bucurefti, 1958, p. 60— 61.2 P. P. PANAITESCU, învâfâturile lui Neagoe Basarab. Problema autenticitâ(ii,

Bucuresti. 1946. p. 4.3 Prima data Russo pomeneste de Invâtàturile lui Neagoe Basarab în recenzia lucrârii

lui C. Litzica, Manuscrisele grecesti din Biblioteca Academiei Romine, Bucuresti, 1900. Recenzia a fost publicatâ în «Noua ReVistS Romînâ », 3 (1901), p. 279—283.

4 Un colectiv condus de Damian P. Bogdan pregâteste în momentul de fata o edi{ie critica a versiunilor slavà, greaeà si romînâ.

5 învâ|âturile lipsesc eu desàvîrsire (çi de la indice) din Istoria limbii romine literare,1. De la origini pinâ la inceputul sec. al XÏX-lea, de AL. ROSETTI si B. CAZACU, Bucu- reçti, 1961, deçi majoritatea celor ce le-au discutât au recunoscut calitatea limbii în care a fost tradusâ în romineçte aceastâ operâ la mijlocu! sec. al XVII-Iea. Cel mai vechi manu- scris al versiunii romînesti dateazâ de la sfîrsitul sec. al XVII-lea, deci foarte aproape de data traducerii (circa 20— 30 de ani).

6 Teza neautenticitàt», eu toate consecinjele ei, a fost adoptatâ çi de tratatul Istoria Rominiei, vol. II , Bucureçti, 1962, p. 1026.

7 N. Iorga s-a pronuntat asupra acestei problème în numeroase locuri. A se vedea introducerea la editia învâtâturilor, Vàlenii de Munte 1910, çi Istoria rominilor, vol. IV, Bucuresti, 1937, p. 303—304.

8 N. IO RG A , Istoria literaturii romine. Introducere sintetica, Bucureçti, 1929, p. 56 fi, mai categorie, în Un om, o metodâ f i o scoalâ, (D. Russo), Bucurefti, 1940.

344

Page 5: Problema autenticitàtii*)

considerai insä necesarä o demonstratie amänuntitä a punctului lor de vedere, multumindu-se a sublima faptul cä evidenta obiectivä a textului contrazice teza lui Russo, tonul, preocupärile si orizonturile autorului depä§ind cu mult psihologia si cunostintele unui cälugär. De aceea, simpla confruntare a operei cu realitätile epocii si cu stirile privind familia si personalitatea lui Neagoe Basarab detinute din alte izvoare, duce firesc la concluzia cä cineva care a träit un secol mai tirziu, izolat de societate, intr-o minästire, nu avea de unde sä cunoascä o serie de date si realitäti ce apar limpede in Invä\atviri.

Cu teza autenticitätii ìnvà\àturilor lui Neagoe Basarab au fost de acord (in ordinea in care s-au pronun^at) : Sextil Puscariu 1 Alexandru Lapedatu 2, Toma Gh. Bulat3, Alexe Procopovici4, D. Popovici,5 Margareta §tefänescu 6, Ion I) Sandu7, Vasile Grecu8, Alexandru Neamtiu9, §tefan Ciobanu10, G. Cülinescu n ,

1 Istoria literaturii rominefti. Epoca veche. Ed. I, 1920; Ed. II, Sibiu, 1930.2 Neagoe Vodà. Cuvint rostit in noiembrie 1921 la Universitatea din Cluj, in voi.

Miscelanee. Cuvinte comemorative, panegirice, ocazionale f i politice, Bucurefti, 1925.3 D in domnia voevodului Neagoe Basarab in « Inchinare lui Nicolae Iorga cu

prilejul ìmplinirii vìrstei de 60 de ani » Cluj, 1931, p. 73—83, in special p. 82. ; Personalitatea religioasà a voevodului Neagoe Basarab al IV-lea, Craiova, (fàrà an).

4 lntroducere in studiul literaturii vechi, Cernàu{i, 1922.6 D. POPOVICI fi G. V I§O IU , Elemente de istoria limbii fi literaturii romìne, Slatina,

1928, p. 34; D. Popovici, Etape in dezvoltarea literaturii romine, Sibiu, 1944, p. 2.;D. Popovici, La littérature roumaine a l’époque des Lumières, Sibiu, 1945.

6 Contribupune la istoria literaturii romine vechi, «Arhiva», Iafi, 38, 1931, p. 31 — 50. Este curios cum acest studiu deosebit de pretios, a ràmas necunoscut tuturor celor ce s-au ocupat de lnvà\àturi, cu excep|ia lui V. Grecu care il citeaza pentru prima oarà in pre­fata editiei versiunii grecesti, p. 1 1 . § i totufi el reprezintà unica ìncercare de studiu com- parativ al textului slav din Ed. Lavrov cu textul romìnesc editai de Iorga. Autoarea a stabilit, pentru prima oarà, concordanza fragmentelor slave cu edi^ia Iorga (operaie reluatà de P. P. Panaitescu in Cronicile slavo-romine din sec. X V — X V I, Bucurefti, 1959) si a demonstrat definitiv, in urma unei minutioase analize de text, cà versiunea romineascà a fost realizatà de pe originalul slav. Totodatà a notat pe douà coloane diferen^ele ìntre versiunea slava si cea romìneasca (p. 36— 47) fi a extras din texte expresiile care se gàsesc numai in versiunea slava (47—49) sau rominà (49—50). Pentru problema autenticitS^ii difere risele stabilite de M. Stefànescu, precum fi concluziile articolului, sìnt extrem de pre- tioase, dindu-ne posibilitatèa s& ràspundem la douà argumente, dintre care unul extrem de important, ale partizanilor neautenticitàtii.

7 Neagoe Basarab apàràtor f i sprijinitor al ortodoxiei, Sibiu, 1938 (se face fi o paralelà ìntre « Principele » lui Machiavelli fi « Invàfaturi »).

8 Influenza bizantina in literatura rominà, CernSuti, 1932, p. 19; Manuscrisul din «1654» pretins pierdut al Invàtàturilor lu i Neagoe Basarab, Bucuresti, 1939; <J>i totufi Invàpàturile lu i Neagoe Basarab « Convorbiri Literare », 77 (1944), p. 477 — 481 fi 740— 767. Pentru problema autenticitàtii, a se vedea fi O versiune nouà a unei Jnvàlàturi a lu i Neagoe Basarab, Bucurefti, 1941, precum fi introducerea la Invàtdturile lui Neagoe Basarab, versiunea greceascà. Bucuresti, 1942, p. 16—20.

9 Un capitol din relatiilc f à r i i Rominefli cu Transilvania in veacul al XVI-lea —- Relatiile lu i Neagoe Basarab cu Sibiul (1512 —1521) in « Anuarul Institutului de istorie na^ionalà » X , 1945, p. 350—376, in special p. 70.

10 Istoria literaturii romine vechi, voi. I, Bucurefti, 1947, p. 62 — 86. Aceste pagini constituie o contribu^ie din cele mai valoroase la cunoafterea Invàtàturilor fi la rezolvarea problemei autenticità!».

11 Istoria literaturii romine de la origini pinà in prezent, Bucurefti, 1941, p. 15: « S-a pretins cà textul este o falsificatie, un simplu exercitiu literar (etopee) constìnd in a-ti inchipui ce ar spune cutare om vestit intr-anume ìmprejurare. Lucrai nu pare posibil. Mai mult decìt un càlugàr era ìndreptà|it Neagoe ìnsufi sà-si ia aere de vasilevs fi sa imite pe un Vasile Macedoneanul care sfàtuia pe al sàu cocon Leon ». A se vedea fi « Contemporanul », Ni\ 31 (7201) din I960, unde atrage atentia asupra faptului cà « aceastà operà a dat contemporanilor ìntìile senza^ii ale filozofiei morale fi pedagogice ».

345

Page 6: Problema autenticitàtii*)

E. Turdeanu1, Ion C. Chitimia2, Petre §. Nàsturel3, Al. Piru4, I. D. Negreseu 5, I. D. Laudai6, Octavian §chiau8b.

Punctul de vedere al paternitâtii lui Neagoe asupra învâfâturilor, sustinut de majoritatea covîrçitoare a cercetatorilor, a fost adoptat §i in tratatul Istoria literaturii romine, vol. I, pregâtit de Institutul de istorie literarâ §i folclor.

Pàrerea contrarâ, susfinutà de catre D. Busso §i P. P. Panaitescu 7, a fost adoptata de Giorge Pascu 8, N. Cartojau9, §t. GlixeÙi10 si Dan Simoneseuu . O atitudine rezervatâ au adoptat Const. C. Giurescu 12, N. Drâganu 13 si gene- ralul Badu Bosetti14.

în studiul de fafâ ne propunem sa examinâm amànuntit arguméntele cu care a fost sustinutà teza neautenticitâfii §i sa aràtâm, pentru fiecare argument în parte, motivele ce se opun acceptârii lui.

II

§ 1. Intrucît Demostene Russo a mûrit înainte de a redacta asupra învâfâturilor lui Neagoe Basarab studiul definitiv promis de cîteva ori în cursul a trei decenii, sîntem obligati sa reconstituim arguméntele sale din paginile diverselor scrieri unde a luat atitudine in problema discutatà 15.

Teza lui Russo sunâ astfel: « Pe la inceputul secolului al XVII-lea, un câlugâr admirator al lui Neagoe — a cârui dârnicie pentru fedele bisericieçti

1 La littérature bulgare du XlV-e siècle et sa diffusion dans les Pays Roumains, Paris, 1947, p. 105—107.

2 Considerafii in juru l « Invâ{âturilor lu i Neagoe Basarab » (în volumul de fafa) Studiul a fost scris în 1947.

3 Invâfâturile lu i Neagoe Basarab in lumina pisaniilor de pe biserica minâstirii Argef, în « Mitropolia Olteniei », X I I , 1960, p. 12—23. Comunicare tinutâ la Asociaba Slaviftilor din R .P .R . la 22 dee. 1959.

I Literatura romind veche, Bucurefti, 1961 p. 40—44; Ed. II , 196, p. 38—42.6 Despre I nvâtâturile lu i Neagoe Basarab », în « Revista de Pedagogie » X I , 1962,

nr. 7, p. 63—78.6 Istoria literaturii romine vechi. Partea I , Bucurefti, 1962, p. 49— 50.

6b Problème controversate ale vechii noastre literaturi; în «Tribuna,» V II , 1963, Nr. 19 din 9 mai.

7 La littérature slavo-roumaine et son importance pour l'histoire des littératures slaves, Praga, 1931, p. 9 ; « Gonvorbiri literare » 77 (1944), p. 123—124 ; Autenticitatea învâfâturilor lui Neagoe Basarab, în « Gonvorbiri literare », 77 (1944) p. 733— 739 fi studiul citât mai sus.

8 Istoria literaturii f i limbii romine din sec. X V I I , Iafi, 1922, p. 78 — 79.9 Istoria literaturii romine vechi, Bucurefti, 1941, vol. I, p. 44—45.

10 Regulile de purtare la masâ in rorninefte, în « Revista istoricâ romînâ », I I I , 1933, p. 327—333.

II Literatura romineascâ de ceremonial, Bucurefti, 1939, p. 30—32. Dan Simoneseu s-a ocupat pe larg de Invâtâturi în trei din cursurile universitare pe care le-am putut consulta prin bunàvoinfa autorului: Problème de literatura romineascâ veche, Iafi, 1941—42; Istoria literaturii romine din sec. X V I, Iafi, 1942 —1943; (litografiate) Istoria literaturii romine de la inceputurile ei pinâ in sec. X V I I I (1780), Iaçi, 1952 (dactilografiat).

12 O noua sintezâ a trecutului nostru, în « Revista Istoricâ Rom înâ », I I I , 1932, p. 167, nota 3; Istoria Rominilor Ed. IV-a, Bucurefti, 1943, vol. I I , partea a 2-a, p. 583; Din trecut, Bucuresti, 1942, p. 77— 78 (« Vremea lui Neagoe Vodâ»). Totufi, ca fi generalul R. Rosetti, Const. C. Giurescu, evitind sa se pronunce asupra autorului, socotefte învâ(âturilecontemporane lui Neagoe fi le enumera intotdeauna intre manifestârile culturale din vremea acestui domn.

13 Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie des origines a la fin du XV II-e siècle, în « La Transylvanie », Bucurefti, 1938, p. 603.

14 Istoria artei militare a rominilor pinâ la mijlocul secolului X V I I , Bucurefti, 1947.15 Am luat ca model articolul prof. P. P. Panaitescu, Autenticitatea învâfâturilor

lui Neagoe Basarab, în «Gonvorbiri literare», 77 (1944), p. 735— 736.

346

Page 7: Problema autenticitàtii*)

intrecu orice margine — a scris in limba slavonà Invàfàturile cam in forma si intinderea redactiunii grecefti, cam ea ìli s-a pàstrat in Codex Athous Nr. 3755 ; putin mai tirziu Invàfàturile s-au tradus in limba greacà; al(i imitatori au ampli­ficai fi preschimbat textul slavon fi au adàugat partea intiia a lnvà\àturilor. Acest text amplificat e reprezentat de manuscrisul slavon din Sofia fi dintr-un astfel de text amplificat izvoràsc toate redac\iunile romine. Mult mai nouà sint douà Invàfàturi, date la lumina de I. Naniescu dintr-un manuscris din 1682 » 1.

Arguméntele cu care s-a incercat fundamentarea ei ni se par a fi urmà- toarele :

I. Invàfàturile sint, in cea mai mare parte, o imitale §i un plagiat al scrierii religios-ascetice bizantine « Umilinta » alcàtuità de Simion Monaliul2.

II. Eie nu constituie un ìntreg organic, stràbàtut de o gindire unitarà ce domina si structureazà numeroasele imprumuturi §i citate din felurite izvoare, ci sint, mai ales in prima parte, un conglomerat haotic, sporit prin interpolan succesive 3. 0 astfel de interpolare a introdus, farà rost §i intr-un loc nepotrivit, panegiricul impàratului Gonstantin cel Mare4.

III. Sfirsitul primei pàrti din ìnvà\àturi este «o omilie adresatà de un predicator turmei sale cuvintàtoare si nu o invàtàturà adresatà de un domn càtre un print mostenitor ; in locul vocativului fàtui meu, aci avem « ascultafi bàrba- \ilor, ascultati si voi muierilor » 5.

IV. Din sfaturile pe care le dà lui Teodosie, sfaturi dominate de concepta mistico-asceticà asupra vie^ii, autorul lnvà\àturilor se dovede§te a purta rasà §i nu mantie domneascà. Citind aceste sfaturi, avem impresia cà auzim mai degrabà « pe Varsanufie, pe Efrem Sirul, pe loan Scàrarul vorbind càtre càlu- gàrii neofiti, fi nu pe Neagoe povà\uind un viitor domn » «.

V. Scrierea atribuità lui Neagoe cuprinde invá^áturi religioase fàrà nici o legàturà cu realitatea din Tara Romineascà, ceea ce este explicabil la un càlu- gàr ce le copia automat din càrtile bizantine, dar nu la un autor ale càrui sfaturi isi propuneau sà introducá pe cititor in realitàtile fi sarcinile càrora trebuia sà le facà fatà un domn romin in secolul al XVI-lea 7.

VI. Autorul, care vorbe^te in numele lui Neagoe Basarab, nu cunoa§teo serie de date elementare privind familia acestuia §i se tràdeazà astfel ca falsificator. El pune pe domn sà spunà in capitolul Rugàciunea lui Neagoe Basarab care a fàcut la iefirea sufletului sàu, care incheie ìnvàtuturile : « aduceJi pe iubitii mei coconi » §i li se adreseazà de citeva ori ca §i cind ar fi fost cel putin doi, cind, in realitate, la moartea lui Neagoe din cei trei copii de sex masculin Ion, Petru §i Teodosie, nu mai era in viatà decit ultimul, lucru ignorat de càlugàrul falsificator8.

Acelasi falsificator ignoreazà sistematic pe Doamna Despina 9, care nu apare nici in Scrisoarea càtre oasele maicii sale si nici intre persoanele chemate

1 D. RUSSO, Studii bizantino-romine, Bucurefti, 1907, p. 41.2 D. RUSSO, Studii bizantino-romine, p. 5, nota 1 fi capitolul special: Invàfàturile

lui Pseudo-Neagoe f i XJmilin\a lu i Simion Monahul (p. 31—39).3 D. RUSSO, Studii si critice, Bucurefti, 1908, p. 3.4 Ibidem, p. 9.5 Ibidem, p. 7, fi Studii bizantino-romine, p. 41, nota 2.6 Studii f i critice, p. 26. Paragrafai este intitulat «Rasà, nu mantie domneascà».7 D. RUSSO, Studii istorice greco-romine. Opere postume, tom I I , Bucurefti, 1939,

p. 509.8 Studii f i critice, p. 6.9 Studii si critice, p. 6, fi Studii istorice greco-romine. Opere postume, tom I, Bucurer.ti,

1939, p. 213. ’

347

Page 8: Problema autenticitàtii*)

la càpàtiiul sàu in ceasul morfii, desi in « Viafa lui Nifon », opera sigur contem- poranà lui Neagoe si scrisà sub supravegherea sa, Doamna Despina este pusà la loc de cinste 1. Aceastà atitudine stranie fata de sotia sa nu este explicabilà dacá autorul a fost Neagoe. Completind rafionamentul lui Russo, P. P. Panai- tescu o explicà prin faptul cà falsificatomi nu stia cind a murit Despina §i o credea moartà inaintea lui Neagoe, ceea ce contrazice adevàrul istorie 2.

Acelafi « Pseudo-Neagoe » mai imagineazà o reinhumare a oaselor Neagài, marna lui Neagoe §i compune o orarie funebrà inchipuità, de felul etopeelor antice §i bizantine, in care St. Romanski 3 si N. Iorga 4 au crezut cà gàsesc dovezi sigure in sprijinul autenticità^», dar care, in realitate, pluteste in vag, nu concine nimic substancial sub aspectul informatici istorice, iar pasajul cel mai patetic §i, dupà Iorga, cel mai sincer — pasajul in care este plinsà moartea lui Petru — se dovede§te a fi un plagiat dupà o omilie a lui loan Hrisostom 5.

Este adevàrat cà se pot gàsi unele date privind familia si viafa intimà a lui Neagoe Basarab, eum remarca St. Romanski si N. Iorga, dar acestea nu constituie un argument pentru autenticitate §i nu trebuie explícate prin contemporaneitatea autorului cu domnul in al càrui nume vorbeste, ci prin lectura Viefii lui Nifon §i a inscriptiilor de pe lespezile funerare de la Arges, prin contemplarea cunoscutei fresce in care Neagoe apare inconjurat de familia sa si prin utilizarea stirilor transmise prin traditie de càlugàrii minàstirii Arge§, intre care se numàra §i autorul Invàtàturilor 6.

VII. Automi Invàtàturilor se dovede§te un càlugàr tràind departe de curtea domneascà. E1 nu are nici o idee despre uzantele cancelariei domnesti, crezind cà pecetea domneascà se pune si pe cèrti de felul celei scrise de dinsul §i nu numai pe hrisoave. Fiindcà nu are pecete, invocà o scuzà stingace de naturà teologicé, tràdindu-se astfel o daté mai mult7.

V III. Invàtéturile sint un exerci iu literar: chiar atunci cind Teodosie nu mai era de mult intre vii, in manuscrisul rominesc 3488 i se da in continuare sfaturi de cétre un prelucrétor din secolul al XVIII-lea8.

IX. Dupé P. P. Panaitescu, un ultim argument ce poate fi dedus din scrierile lui Russo, este urmétorul: « Invétàtura aceasta (Scrisoarea cétre oasele maicii sale), precum si áltele, cele mai multe din scrierea atribuité lui Neagoe Vodé, constituie in mare parte un mozaic de pasaje extrase din dife­rite manuscrise slave bisericesti. Un domn in starea culturalé din sec. XVI nu era un erudit in limba slavonà si in lucràri teologice. Dimpotrivà, un cleric careni petrecea viata copiind manuscrise si stia pe dinafaré pasajele, ca sé le poaté aseza la locul cuvenit in mozaic, e singurul indicat pentru o asemenea lucrare »9.

1 Studii istorice greco-romlne, voi. I, p. 213, nota 1.2 P. P. PANAITESCU, Autenticitatea Invàtàturilor. . ., p. 735.3 ST. ROM ANSK I, Mahnreden.. . , p. 193.4 N. IORGA , Istoria literaturii romine. Introducere sintetica, p. 57.6 D. RUSSO, Scrisoarea lui Neagoe càtre oasele mamei sale Neaga si. f ii sài

Petru f i Ioan fi fiica sa Anghelina, in Studii istorice greco-romine, tom. I, p. 211 — 226. Pentru proeedeele sale polemice vezi fi observa(ia lui I. C. Chitimia in Considerata in juru l Invàtàturilor lui Neagoe Basar ab, p. 322.

6 Studii si critice, p. 4—5.7 Studii istorice greco-romine, tom. II , p. 54, nota 1 . Vezi si P. P. PANAITESCU,

lnvàtàturile lui Neagoe Basarab. Problema autenticitàlii, p. 34— 35 fi 37.8 Critica textelor f i tehnica edihilor, in Studii istorice greco-romine, tom. I I , p. 562.9 P. P. PANAITESCU, Autenticitatea Invàtàturilor. . . , p. 736. fi D. RUSSO Studii

istorice greco-romine, voi. I, p. 220, nota 2.

348

Page 9: Problema autenticitàtii*)

Din enumerarea succinta a argumentelor lui D. Russo, reiese limpede cà demonstraba sa se sprijina pe douà teze esentale, càtre care converg toate celelalte :

a) Cá lnvá¡áturile càtre Teodosie nu sint o scriere structural social- politica, indiferent de ponderea elementului religios-moral, cum o vàzuserà Bàlcescu, Hasdeu, Romanski, Iorga si altii, ci sìnt o scriere religios-moralà, un conglomerat de texte religioase, identificabile in Biblie, in cardile de cult ale bisericii ortodoxe, in cardile populare §i in difendi scriitori religioni bizantini adicà in acea literatura pe care nu o putea cunoa§te un domn, dar o cuno^tea perfect un càlugàr càrturar.

b) Cà toate stirile cu referiri directe la realitatea istoricà concretà, pe care le putem scoate din ìnvà\àturi, au putut fi cunoscute de autor din tradita minàstirii Arges sau din Viafa patriarhului Nifon care se afla acolo, iar celelalte sint fie vagi, incoherente, fie de-a dreptul eronate §i deci demascind pe falsificator.

§ 2. Arguméntele lui Russo, socotite de càtre partizanii sài inatacabile, se dovedesc in realitate inconsistente. Majoritatea se destramá prin simpla lor confruntare cu textul Invátáturilor.

Astfel, lectura comparata a textului Ìnvà\àturilor §i a pasajelor extrase si citate de Russo spre a demonstra cà in cea mai mare parte avem de-a face cu plagiate din «Umilinta» lui Simion Monahul, dovedeste exact contrarul: oriunde sint folosite texte din Umilinta, acestea nu constituie substanfa capitolului respectiv. Ele nu depárese nici ca intindere si nici ca importan\á paginile unde au, fost folosite alte izvoare ori au fost consemnate idei politice si sociale inspirate nu din cárfi, ci din realitá¡ile Tárii Romlnesti.

In « Cuvintul pentru judecatà » citat de Russo §i pus pe douà coloane \ extrasul din « Umilinta » se intinde pe trei pagini §i jumátate (ed. Iorga), care urmeazà dupà nu mai putin de cinci pagini de sfaturi practice §i de exem- plificàri istorice si religios-morale, in legàturà directà cu judecata dreaptà pe care trebuie sà o facà un domn supu§ilor sài. In aceste sfaturi domnul este tndrumat cum sà se poarte la judecatà dacá vrea sà merite titlul de « uns al lui dumnezeu » (idee ce stà in centrul conceptiei monarhice a autorului) §i sà-§i pàstreze autoritatea, prestigiul §i dragostea supuijilor sài. Pentru ca domnul sà §tie cà de felul cum va judeca el pe ace?ti supusi va depinde felul cum are sà fie judecat la rindu-i de càtre dumnezeu, care 1-a ales si 1-a ridicat pe tron — tezà care ocupà un loe insemnat §i in prima parte a Invátáturilor —i se aminte^te de «judecata de apoi », clnd va da el insu?i seama de faptele sale in fata lui dumnezeu. Ne intilnim aici cu una din ideile fundaméntale ale scrierii: ideea limitàrii autocratici domne^ti prin « atotputernicia divinà ». Asadar, intregul pasaj despre judecata din urmà §i tinguirea sufletului pàcàtos in fata balantei divine este seos din «Umilinta» lui Simion §i ìnserat aici pentru a ilustra si completa una din ideile politice centrale in jurul càrora graviteazà celelalte idei ale càrtii. Ceea ce a determinai alegerea pasaj ului §i folosirea lui literarà n-a fost structura càrtii religios-morale a monahului Simion, ci struc- tura càrtii social-politice a domnului Tárii Romine^ti. Ca dovadà, in capitolele Despre cinstirea boierilor, Despre cum vor pune boierii si slugile la boierie si

1 Studii bizantino-romlne, capitolili: 1 nvà(àturile lu i Pseudo-Neagoe si Umilinta lui Simeón Monahul.

349

Page 10: Problema autenticitàtii*)

Despre soli §i ràzboaie nu avem nici urmà de Simeón Monahul, deçi aceste capitole alcatuiesc tocmai partea esentala a lucràrii.

In cuvintul Cum se cade domnilor sa §eazà la masa cind vor minea §i vor bea, considérât de partizanii neautenticitàfii o simplà predica impotriva befiei, aflám acelaçi procedeu ca §i in Cuvintul pentru judecatd : intii sfaturi practice de confinut pur politic, prin care domnul este prevenit asupra dezavantajelor la care i§i expune autoritatea sa domneascà in cazul exceselor de mineare §i bàuturà, apoi exemple din Biblie despre relele pe care le-a adus befia unor figuri istorico-legendare ilustre ca Olofern §i Samson, §i la sfirçit, doua pagini de dojenire catre suflet pentru imbuibare çi befie. Douà pagini din zece ! Ponderea extraselor din Simeón este totuçi in acest capitol mai mare de douà pagini: §i exemplele biblice s-au intimplat sá fie tot in « Umilinfa » si atunci autorul le-a luat de-a gata. Dar le-a luat fiindcà ràspundeau procedeului sàu de compozifie çi, dacá nu le gàsea in « Umilinta », le-ar fi càutat singur in Biblie, cum a fàcut in alte cazuri.

Açadar, « Umilinfa » se dovedeçte a fi fost folosità creator, pàrfile extrase dintr-ìnsa au fost adaptate planului generai al scrierii §i scopului ei, care nu era unul strict religios, ci social-politic. Nu « Umilinta » a putut fi « simburele §i modelul » Invàfaturilor, deçi a furnizat o mare parte din materialul religios- moral, fiindcà, aça cum o caracterizeazà insuçi Demostene Russo, « Vmilinfa nu e altceva decit o dojenire continua adresatâ de un om Impovàrat de pacate catre propriul sàu suflet » 1. Oricine a citit de la un capât la altul învâ\àturile lui Neagoe Basarab càtre fiul sàu Teodosie, va fi de acord cu oponenfii lui Russo, cà eie reprezintà cu totul altceva !

Ne-am oprit mai mult asupra acestui argument, fiindcà el ne dà cheia sistemului de argumentare al lui Russo: intre termenul de «tratate» ales de Hasdeu spre a caracteriza învâfâturile §i cel de « compilale » folosit impropiu de unii istorici literari, Russo a gàsit fericita denumire « mozaic » 2 §i a surprins in felul acesta insuçi procesul de elaborare literarà care stà la baza învâjâ- turilor. într-adevàr, dupa cum se çtie, un mozaic se alcàtuieçte din cuburi màrunte de diferite culori, §i este evident cà învâ{âturile au folosit pasaje intregi din scrierile religioase bizantine §i slave §i din Biblie, luate exact sau usor modificate. Russo a demonstrat-o fàrà putirà de contestare. Dar un mozaic este altceva decit aceste cuburi, el este imaginea unitarà care se profileazà prin distribuirea lor dupà anumite norme estetice. Cine s-ar apuca sa numere cuburile din splendidele mozaicuri de la Ravena fàrà a mai face si riviva pa§i indàràt spre a privi de la distantà pe Justinian, pe Teodora §i pe demnitarii cur^ii imperiale bizantine, acela n-ar putea spune cà a in^eles ce este un mozaic. De aceea Nicolae Iorga, ale càrui priviri erau educate spre a cuprinde elementele in sinteza lor organica, a simfit de la inceput slàbiciunea pozitiei adversarului sàu §i nici n-a mai incercat sà ràspundà la fiecare argu­ment in parte 3, ci a opus metodei care demonstra neautenticitatea cu amà- nunte, metoda care demonstra autenticitatea prin imaginea intregului.

§ 3. Aceastà imagine existà çi a descoperi, dincolo de ingràmàdirea aparent baoticà de citate §i de texte compilate, structura Junitarà in forma

1 StucLii bizanlino-romine, p. 47.2 Vezi çi Studii istorice greco-romine, I, p. 226, n. 2.3 Vezi fi observaría lui I. C. CH1TIMIA, art. cit., p. 322.

350

Page 11: Problema autenticitàtii*)

fi c o n t i n u i a Invà\àturilor lui Neagoe Basarab, ìnseamnà a ràspunde implicit fi la al doilea argument al lui Russo.

Unitatea ideologica a lnvà\àturilor este determinata de faptul cà sint stràbatute, de la primul pinà la ultimul capítol, de aceeafi concep ie, perfect conturatà, asupra originii fi naturii puterii domnefti, asupra raporturilor care trebuie sà existe intre domn fi diferitele clase sociale, asupra drepturilor si obliga^iilor domnului faja de supufii sài de toate rangurile.

Indiferent de problema specialà abordatà de autor (raporturile domnului cu puterea divinà si cu clasa boiereascà, alegerea fi numirea dregàtorilor, federea la masà, solii fi ràzboaie, justitie, ràsplàtirea slugilor etc.), pretu- tindeni ne intlmpinà acelafi mod de a gindi, care condi^ioneazà fi recomandà- rile specifice fiecàrui capitol. Aceeafi constatare se impune in legàturà cu ideile religios-morale, strlns legate fi de cele mai multe ori ìntrepàtrunse cu cele social-politice.

Nu este in obiectul articolului de fa^à analiza aprofundatà a ideologiei lnvà\àturilor. Re^inem doar, ca privind direct problema discutatà, douà aspecte pe care le consideràm definitorii:

a) Conceptia potrivit càreia puterea domneascà nu emanà de la oameni, nu este produsul unei electiuni umane, ci este de originé divina, domnul nefiind obligat sà dea seamà nimànui alt decit lui dumnezeu despre faptele sale. E1 trebuie sà guverneze autoritar, ca un monarh absolut, Jmind strins in minà frinele puterii fi neimpàrtindu-le cu boierii. E1 trebuie sà-fi pàstreze intotdeauna prestigiul, sà domine printr-o minte pàtrunzàtoare, prin injelep- ciune, prin dreptate, prin dàrnicie fi printr-o via^à moralà, uzìnd inteligent de prerogativele domniei fi de mijloacele materiale pe care i le pune la dispo- zitie aceasta, spre a face pe to|i sà simtà cà el este stàpinul, afezat mai presus de to^i boierii, de to^i curtenii fi de toate slugile. Domnul nu trebuie sà se lase influentat in hotàririle sale de boieri, nu trebuie sà acorde favoruri in urma interventiilor acestora fi nu trebuie sà-fi protejeze neamurile acordindu-le ranguri fi slujbe din cauza rudeniei. Trebuie sà judece dupà vrednicia oamenilor, nu dupà avere sau rudenia cu el.

b) Insistenza, uneori vehementà, cu care sint combàtute metodele singe- roase de guvernare fi in special uciderea samavolnicà, fàrà judecatà fi fàrà o cercetare prealabilà amànuntità, « fàrà judej », cum va zice Ureche, a supu- silor, boieri sau oameni simpli.

Defi domnul este mai presus de boieri, de§i se afirmà ràspicat despre boieri cà « nu te-au uns pe tiñe ca domn ei, ci te-a uns dumnezeu, ca sà fii drept fatà de toti »1 sau « cà tu pui pe dinfii boieri, iar pe tine nu te pun ei

1 Invâtâturile lu i Neagoe Basarab, versiunea slavonà, traducere de P. P. Panai- tescu, in Cronicile slavo-romlne din sec. X V — X V I, Bucurefti, 1959, p. 278. Cìnd existà textul slav, citatele se dau dupà aceastà traducere. Versiunea romîneascà se foloseçte fi se citeazà dupà manuscrisul 109 al Bibliotecii Filialei Academiei R .P .R . din Cluj, fost al lui §tefan Cantacuzino (1715— 1716), sau, cìnd existà lacune in acest ms., dupà ms. 3488 din Biblioteca Acad. R .P .R ., din sec. X V II I . Edifia loan Eclesiarhul, reprodusà de Iorga in 1910, este inutilizabilá fi constituie o sursà continuà de erori. Primele 68 de pagini din partea I-a nici nu reproduc textul ms. lui Çtefan Cantacuzino, ci textul prescurtat fi prelucrat din ms. 1062 B .A .R .P .R . copiât la 1721 de Radu Logofe^el de divan. Tot rezultatul unei astfel de prelucràri sìnt capitolele despre cinstirea boierilor fi alegerea dregàtorilor, despre federea la masà, despre soli fi ràzboaie, despre judecatà, despre miluirea slugilor, adicà partea esentialà a Invàtàturilor. Citàm paginile edifiei Iorga numai ca orientare generalà pentru cititori.

351

Page 12: Problema autenticitàtii*)

domn, ci pe tiñe te pune dumnezeu ca sa fii unsul lui »x, aceasta nu implica dreptul de a-i ucide dupá bunul plac §i nu exelude obligaba de a se sfàtui cu ei in orice problemà importantà a domniei. Raporturile domnului cu boierii §i cu to{,i supu^ii sài sint reglementate, in concepfia autorului Invàfàturilor, de obligaba de a respecta poruncile religios-morale, intre care de cea mai mare importantà este dreptatea fa^à de to^i. Domnul este atotputernic fa^à de supu§i, dar este limitat in aceastà atotputernicie de cel care 1-a « ales » §i « uns ». Cine uità acest lucru este pedepsit de dumnezeu §i expus ràzbu- nàrilor legitime ale oamenilor. Ideea limitàrii religioase a autocratici domne§ti este o idee tot atit de caracteristicà Invàfàturilor, ca §i ideea monarhiei de drept divin. Ea este enunfatà, argumentatà §i exemplificatà in multe locuri, incepind din prima parte a ìnvàfàturilor §i pinà la capitolul final, ceea ce subliniazà odatà mai mult strinsa legàturà dintre partea religioasà teologica §i cea politicà a operei.

Astfel, in partea intiia, un lung excurs in jurul omului ca fàpturà a lui dumnezeu are ca scop sà intàreascà acest sfat, pe care Neagoe i-1 dà lui Teodosie, gindindu-se parcà la sfir§itul lui Mihnea cel Ràu:

« Si sà nu oraori pre ninaenea fàr-de judecatà dreaptà fi fàr-de ispovedanie, ca sà nu fii fi tu junghiat fàr-de milà ca noatenii fi ca mieii. Cà singele omului nu iaste ca sìngele vitelor, sau ca al altor fieri, sau ca al pasàrilor, ci iaste intr-alt chip: sìnge ales fi curà(it cu sfintul singe al domnului nostru Isus Hristos care 1-au vàrsat pre cruce in cetatea lerusalimului, in zilele lui Pilat de la Pont. Ca nu cumva pentru pismà sà moarà (ie cu trupul iar lui dumnezeu cu sufletul. Cà fi noi infine carii sàntem, màcar domni, màcar boga^i, màcar sàraci, tot grefim lui dumnezeu fi sintem vinova^i fi vom sà stàm to(i dimpreunà la infricofata judecatà a lui Hristos » (Ms. 3488 : f. 4 r; Iorga, p. 5).

Sau, in altà parte, aceea i idee, intr-o altà formà : « Insà iatà cà te invàt sà nu fie adeseaori pàharul tàu plin de singe de om, cà acel singe care vrei tu sà-1 ver§i fàrà de milà, vei sà dai seama de dinsul inaintea lui dumnezeu » (ms. 109, f. 142 r; Iorga, p. 184).

Cum, de cele mai multe ori, uciderile de acest fel priveau clasa boiereascà, recomandàrile autorului Invàfàturilor se leagà firesc de o conceptie generalà asupra raporturilor dintre domn si feudali, conceptie radicai deosebità de a domnilor anteriori, care uzaserà adesea de sabie in realizarea operei de centralizare a statului. (In Via\a lui Nifon se condamnà in termeni violenti actiunile de acest fel ale lui Mihnea cel Ràu).

Aceastà conceptie este infà^isatà sintetic in capitolul intitulat « Cum §i in ce chip vor cinsti pe boieri si pe slugile lor care vor sluji cu dreptate ». (In versiunea greacà: «Alta Invàfàturà... càtre iubitul sàu fiu Teodosie §i càtre boierii lui care ii slujesc lui intru adevàr si càtre toti slujitorii lui mici §i mari ». Ed. V. Grecu, p. 122—127). Aici, sub forma unei alegorii, sint definite raporturile care trebuie sà existe intre domn §i boieri si slujitorii sài:

« Bu, fe(ii miei, am o gràdinà, fi aceastà gràdinà, cu darul fi cu ajutorul lui dumnezeu intre múltele mèle ostenin(e fi nevoinfe, o am fàcut fi o am crescut frumos fi bine. Gràdinà acèia fi créfterile céle frumoase dintr-insa sint boierii miei cei mari fi cinstifi, (versiunea greacà: lar gràdinà aceasta sint boierii mei fi slujbafii mei). § i i-am ingràdit cu gard, ca cu un zid de piatrà, fi gradina mea o am apàrat ca nu cumva sà ìndràzneascà cineva sà intre intr-ìnsa fi sà strice cineva din ostenelile mele. Deci acea ostenealà a mea fi gràdinà fi acele crefteri ce le apàrai crescurà frumoase fi infiorirà, fi eu tot subt umbra lor fi a

1 Ms. 109 ; Iorga, p. 239.

352

Page 13: Problema autenticitàtii*)

florilor lor m-am ràcorit, fi ochii miei se reveniau de roua si de veselia florilor lor, fi nu numai ce ma veselea cu veselii fi mà bucura, ce incà fi capetele sà fi le puie fi sìngele sà fi-1 verse to^i voiau fi erau bucurofi pentru mine» (ms. 109 f. 140; Iorga, p. 182).

« . . . Iar acum, fàtui mieu, eu te las sà fii gard gràdinii mele fi sà o pàzefti, cum o am pàzit fi eu ; cà, dacá o vei pàzi fi-i vei fi gard cu zidul de piatrà, cum am fost fi eu, deci, ei cum cugeta sà-fi verse sìngele fi sà-fi puie capetele pentru mine, afa-fi vor vàrsa sìngele fi-fi vor pune capetele pentru tine, sau pentru fieftecare donni care va face f i va pàzi aceste invàfàturi ale mele, fi niciodatà nu vor da spatele vràfmafilor voftri. §i cum ma umbriau $i mà ràcorea fiorile lor fi lua ochii miei roao fi veselie din fiorile lor, afa fi pre voi và vor umbri fi và vor ràcori fi vor lua ochii voftri roao fi veselie de la dìnfii. Iar de và va invàda rineva sà intrafi in zidirea lui dumnezeu fi in gradina mea cu securea, fàr-de poruñea lui dumnezeu fi farà cìt và ìnvàf eu, deci voi sà da^i seama ìnaintea domnului nostru Iisus llristos. Cà eu nu và invà{ sà faceti afa, ci và ìnvàf cà se cade domnului carele ifi cauta de gradina sa sà o curà{eascà de toate nuielele cele uscate care nu fac rod, insà cu lege fi cu judecatà (ms. 109 f. 141 — 142 r).

. . .Afa fàtui mieu, slugile tale, care-fi vor grefi, nu le tàia pentru cuvintele oamenilor, nici ¡1 bàga in foc, ci-i iartà grefala, màcar de fi-ar fi fi grefit, fi-1 inva^à, clndai doar s-ar intoarce, sà fie ca alte slugi care-fi vor sluji cu dreptate. Iar de nu se va intoarce efti volnic sà-1 tai, ca fi pe acel pom sterp » (Ms. 109, f. 142 r—v; Iorga, p. 181—184).

Dupà pàrerea noastrà, acest mod de a gindi, concretizat aici lntr-un capitol special, dar prezent In toate celelalte capitole, precum fi imbinarea, paradoxalà in aparenta, dintre punctul de vedere autoritar, autocrat, centra- lizator cu acela care se apropie de imaginea domnului ideal in concepta unui Grigore Ureche, domn care, « boierilor le este pàrinte, la cinste mare-i tine §i din sfatul lor nu iese » 1 dateazà precis Invàfàturile : ele reflecté o epocé istoricé de relativ echilibru intre domnia centralizatà fi clasa feudalilor, o epocà in care aceasta din urmà nu mai este opusà domniei ca o for^à ostilà, ci acceptà supremazia domnului in stat cu condita ca fi domimi sà renunj-e la represiunile impotriva boierimii, uzind de prerogativa pedepsei capitale numai « in extremis » fi fa^é de incorigibili. 0 asemenea epocà a fost marcatà de domnia lui Neagoe Basarab.

Afa cum a remarcat $t. $tefànescu, incà din a doua jumàtate a secolului al XV-lea ifi face loe o nouà metodá de centralizare a statului, prin care domnul solidarizeazà cu obiectivele sale centralizatoare o parte din boierime, acordin- du-i dregàtorii importante in stat, onoruri fi posibilítate de imbogàtire 2. In felul acesta, o parte din boierii mari renuntà la opozitia fa(.à de autoritatea domneascà fi se transformé ei infifi in instrumente ale operei de centralizare. Craioveftii, cea mai puternicà fi una din cele mai bógate familii boieresti din farà Romineascà, sint exponen^ii acestei tendinee. Impreuné cu rudele fi prietenii lor, ei alcétuiesc o puternicà grupare boiereascà ce sprijiné eforturile de centralizare ale lui Basarab Jepeluf, Vlad Célugàrul fi Radu cel Mare, cu condita ca aceftia sà le asigure un rol dominant. Ei exercité un adevérat control asupra domniei fi conflictele izbucnesc numai atunci cind domnii incearcé sà se scuture de tutela acestei puternice familii. Dar aceste conflicte nu sint cauzate de dorinta de a reveni la vechile stèri de lucruri, ci de a avea pe tron un domn favorabil lor. « Defi uneori se manifesté ca forte de descen­tralizare, ei nu urméreau in fond férimitarea statului feudal farà Romlneascé, ci céutau prin toate mijloacele sé-fi subordoneze domnia, sà punà in fruntea térii un domn din familia lor. Craioveftii se manifesté ca factor de descentra-

1 Letopisetul f à r i i Moldovei, Ed. P. P. Panaitescu, Ed. II, Bucurefti, 1958, p. 218: portretul lui Petru ijchiopul.

2 fyT. ¡JTEFÀNESCU, Inceputurile bàniei de Craiova. Pe marginea unui document recent publicat, in « Studii fi materiale de istorie medie », voi. I, Bucurefti, 1956, p. 325—332.

23 — c. i l353

Page 14: Problema autenticitàtii*)

lizare numai in màsura in care domnia lovea in privilegiile lor »1. Reu§ind pina la urmà sà aibà acest domn in persoana lui Neagoe, ruda lor, Craiovestii il sprijinà din nou in actiunea de intàrire a domniei §i de organizare a fàrii, fapt prin care « boierii olteni « tràdau » de fapt interesele marii boierimi legate de farimitarea feudalà » 2.

Neagoe Basarab nu a fost, cum s-a spus, un instrument in miinile acestei familii, ci a fost o puternicà personalitate, cea mai puternicà din cite s-a ridicat din mijlocul ei, si cel mai ilustru dintre Craiovesti 3. Impartasind, ca boier §i membru al familiei Craioveijtilor modul de a gindi al familiei si clasei sale intr-o serie de probleme, in special de politica externa 4, el s-a vàzut, odatá ajuns pe tron, in fata unor realitàti care ii impuneau o óptica deosebità, apropiatà de a inainta§ilor sài care luptaserà pentru centralizarea statului §i intàrirea prestigiului domniei fafà de clasa feudalilor. Nu e singurul caz in care se produce o atare schimbare de perspectiva. Mircea Ciobanul si Làpu§- neanu, boieri, au devenit, ca domni, adevàrafi casapi ai clasei lor. Neagoe prin sprijinul familiei sale §i al facfiunii in fruntea càreia statea aceasta, ca §i prin prestigiul sau personal, a reusit sà-§i impunà autoritatea farà sà fie obligat sà recurgà la metodele lui Mihnea cel Ràu sau Mircea Ciobanul. In timpul domniei lui n-au càzut decit clteva capete, iar du§manii sài §i ai partidei care il sprijinea au fost obligafi sà a§tepte peste hotare « poftita de ei moarte a lui Neagoe Yodà » 6, spre a reveni apoi §i a deschide o lunga luptà cu Craio- ve^tii, sfír§ita prin infringerea acestora 6. E ceea ce ne face sà credem cà nu Craiovestii ca familie sint cei care asigurà forta tronului lui Neagoe, ci Neagoe* prin inspirile sale de diplomat §i om de stat, prin prestigiul sàu personal, asigurà acest apogeu al puterii Craiove^tilor, folosindu-se de imprejuràrile externe favorabile 7. Este ceea ce vedem §i din « Viata lui Nifon », un panegiric al domniei lui 8.

In aceste conditii in care (fie cà o acceptà de bunà voie, fie cà nu pot s-o schimbe), boierimea se impacà cu situala unui domn autoritar §i incon- jurat de o curte credincioasà, in mijlocul càreia poate face figura unui bazileu bizantin, imaginea « gràdinii » ingrijità de gràdinarul destoinic putea sà reflecte o stare de lucruri realà. Iar imbinarea atit de intimà, in ciuda faptului cà pinà atunci stàtuserà la antipod, a modului de a gindi domnesc cu cel boieresc §i, mai precis, craiovesc (vezi capitolul despre soli si ràzboaie) reflectà,

1 Istoria Rominiei, voi. II, Bucurefti, 1962, p. 623.2 Ibidem.3 Fapt subliniat prima datà de Al. Lapedatu in art. cit., p. 10.4 Acest mod de a gindi, concretizat in ac(iunile lor, a fost analizat de §T. SjTEFÀ-

NESGU, Rolul boierilor Craiovefti In subjugarea f a r a Rominefti de càtre turci, in « Studii fi referate privind istoria Rominiei », partea I-a, Bucurefti, 1954, p. 697—718.

6 Istoriile domnilor f à r i i Rominesti, in Cronicarii munteni, voi. I, Bucurefti, 1961, p. 271.

6 Aceastà luptà a fost infàfifatà de IOAN C. FILITTI, Ranatul Olleniei f i Craioveftii, in « Arhivele Olteniei », 11 (1932), p. 1—36, 135—176 (fi extras). Acelafi, Craioveftii f i rolul lor politic, extras din «Arhivele Olteniei», Nr. 77 (1935).

7 Politica externà a lui Neagoe Basarab a fost prezentata in ansamblu pentru prima oarà de Manole Neagoe intr-un studiu pe care, cu bunàvoin^a autorului, 1-am putut consulta in manuscris.

8 Asupra « Vie^ii lui Nifon » vom reveni cu altà ocazie spre a aràta in ce màsura aceastà scriere exprimà direct tendicele fi punctul de vedere al lui Neagoe Basarab. A se vedea in legàturà cu aceasta observatiile judicioase ale lui D. RUSSO, Studii istorice greco-romine, Tom. I, p. 30—31.

354

Page 15: Problema autenticitàtii*)

dupà pàrerea noastrà, chiar formala lui Neagoe, domnul care Inainte de a se urea pe tron a fost boier, §i, mai bine de un deceniu, dregàtor domnesc.

§ 4. Unitatea de formà a Invàtàturilor lui Neagoe Basarab decurge, pe de o parte, din unitatea con^inutului lor ideologie, pe de alta, din natura §i destinala initialà a scrierii.

lnvà\àturile sint o opera pedagogica, prima de acest fel din cultura romina. Eie nu reprezintà niei o pledoarie in favoarea puterii absolute a monarhului, ca scrisorile lui Ivan cel Groaznic càtre cneazul Kurbski, niei un memoriu politic al unui curtean càtre suveranul sàu, ca sfaturile lui Ivan Peresvetov, niei proiectul unei « Republici » platonice §i niei un tratat §tiin^ific de guver- nare in felul Principelui lui Machiavelli, de§i se inrude§te cu toate aceste scrieri, imbinind nàzuinta de a schita imaginea unui monarh ideal cu o gindire realistà, pàtrunzàtoare, aplicatà la obiect §i preocupatà de problemele specifice secolului in care au apàrut. Este evident pentru oricine le cite§te cu atentie, cà Invàfàturile nu sint niei o operà de informatie, de felul Descrierii Moldovei, de§>i cuprind o bogà^ie si o varietate de informatii intrecutà numai de scrierea lui Cantemir.

Eie l§i propun sà transmità o experientà de via|,à §i o concep^e generala care se referà la numeroase probleme de ordin social, politic §i militar, dar §i de ordin filozofic, moral §i pedagogie. Sfaturile pe care le cuprind sint rezul- tatul unei meditatii ìndelungi, cristalizatà la un moment dat intr-o operà de facturà originala, destinata in primul rind lui Teodosie, dar nu numai lui ci si altor domni, ca si boierilor, vlàdicilor, càlugàrilor etc., Intr-un cuvint, unei societàri intregi. Afa cum se manifesta in paginile Invàtàturilor, este greu de presupus cà aceastà experientà §i aceastà cunoa^tere amànun^ità a problemelor fundamentale càrora avea sà le facà fa^à un domn in vremea respectivà apartin unui càlugàr retras de lume, care n-a vàzut in via^a lui o ceremonie de curte, o cancelarie, o masà domneascà, o audiere de soli, o armatà desfà§uratà pe cimpul de luptà. Este adevàrat cà Machiavelli n-a fost el insu§i un sef de stat, cum n-a fost niei Ivan Peresvetov, dar amindoi au stat in imediata apropiere a isefilor de state si au participat la viata politicà a vremii lor, cunoscind indeaproape realitàtile asupra càrora s-au oprit in cele ce au scris. A?a cum a subliniat cu tàrie N. Iorga §i mai recent I. C. Chi- timia, numai citind Viafa lui Nifon §i contemplind lespezile funerare sau frescele de la Arge§, nu se puteau dobindi cuno§tin^ele §i experientà politicà si militarà vàdità de autorul Invàtàturilor.

Dar ceea ce se mai constata la simple lecturà a lnvà\àturilor lui Neagoe Basarab este tonul lor, care, in masura in care nu apartine unor extrase inserate tale quale in tesatura scrierii, este foarte cald, simplu, lipsit de artificialitatea §i bombasticismul compozitiilor càlugàre§ti1. El este cu deosebire patern, in

1 In articolili Invàfàturile lu i Neagoe Basarab. O reconsiderare (in volumnl de fata) prof. P. P. Panaitescu creaza un nou argument in sprijinul tezei neautenticitàtii din genul literar fi stilul Invàtàturilor, alàturindu-le de fcoala retorica a lui Macarie (fcoalà ce a inflorit in Moldova in a doua jumàtate a secolului XVI) fi opunindu-le stilului sobru al Letopisefului de cind s-a inceput fa ra Moldovei, alcàtuit la curtea lui ¡¡ytefan cel Mare. Dar existenfa « Viefii lui Nifon », o operà considerata chiar de Russo contemporanà lui Neagoe, dovedefte cà panegiricul unei domnii este un gen literar care apare intii in Tara Romineascà, pe vremea lui Neagoe, fi abia mai tirziu in Moldova, cu Macarie. Pe de altà parte, exceptind oraria funebrà « càtre oasele maicii sale » redactatà in afa zisul

23*355

Page 16: Problema autenticitàtii*)

sensul propriu al cuvîntului, fapt care da sentimentul puternic al auten- ticità -ii.

De aceea, pe màsurâ ce le citeçti §i le reciteçti, ipoteza alcâtuirii învâ- {âturilor chiar de Neagoe Basarab, pentru fiul sâu, nu mai apare improbabilà, §i lu ziua cînd vom putea ràspunde pozitiv la Intrebarea — la care incà nu s-a râspuns într-un mod convingàtor — dacá instruc^ia §i cultura lui i-ar fi putut permite sa redacteze singur aceastà opéra, vom avea argumentul decisiv în problema dacá redactarea literarà aparfine domnului însuçi sau dacá, asa cum presupunea Iorga, el a uzat de serviciile unui càrturar bisericesc contem- poran, càruia i-a dictât o parte din scriere, lâsîndu-1 sà adauge pe urmà pârfile de compilare 1.

Atunci cînd va aparea édifia critica a textului rominesc, se va putea urmâri în amânuntime modul în care confinutul idéologie §i destinatia lor pedagogicà au determinat procedeele de compozifie literatâ a învâ\âturilor în general §i pârfii I-a în spécial2.

D. Russo çi-a concentrât atacurile mai aies asupra acestei prime par i, în care a vàzut un conglomérat haotic, dar el n-a avut la dispozif,ie decît textul éditât de loan Eclesiarhul. Principiile de editare folosite de acesta au fost ínsá califícate de Hasdeu pe bunâ dreptate «vandalism»3 çi crédita de pînâ acum cà textul tipârit în 1843 §i rééditât de Iorga în 1910 repro­duce — fie §i eu schimbàri de limbà — cel mai vechi manuscris cunoscut, fost al lui Çtefan Cantacuzino, trebuie pârasitâ. In realitate, avem de a face eu

« stil inalt bisericesc », lnvà(àturile, cind nu avem de a face cu textele imprumutate din scrierile religioase, sint redactate intr-un stil foarte simplu fi direct, in ceea ce istoricii sovietici ai vechii literaturi ruse numesc « stilul mediu », sau al « scrierilor de afaceri » (cpe/iHMH cTHjib ; fleJioBa« nHcbMeHHocTb) al cancelariei fi al publicisticii (letopisefe, povestiri istorice, descrieri de càlàtorie etc.). Acest stil simplu fi sobru nu era cultivat de càlugàri — dovadfl prelucrarea bombasticà fi incàrcatà de ìnflorituri, la care este supus letopiseful de curte in panegirícele lui Macarie, Eftimie fi Azarie. Pentru toate aceste probleme, vezi D. S. LIHACIOV, Henomopue .¡adanu myueuuH emopoio tookhocacuìhhckoio eAUHHUH e Poccuu in HccjiedoeauuH no CAasmCKOMy jiumepamypoaedeHuw u tfioAbKAOpucmuKe, Moscova, 1960, p. 95—150.

1 Problema procedeului de creafie care a stat la baza lnvà(àturilor este destul de com­plicata fi ìncà nerezolvatà. In comunicarea pe care am finut-o la 15 iunie 1961 am acceptat pàrerea lui N. Iorga, incercind sS-mi imaginez mai indeaproape cam ce formà a luat colaborarea in tre càlugàr fi domn. Plecind de la faptul cert cà adesea domnii dictau personal diecilor in special corespondenfa diplomaticà (niciodatà un diac sau un logofàt n-ar fi putut dieta in numele domnului scrisoarea lui Alexandru Aidea càtre Sibieni din Tocilescu, 534 documente slavo-romlne, p. 32—33), metodà practicatà sigur fi de Neagoe (vezi scrisoarea din 1520 càtre brafoveni publicatà in traducere romineascà de Iorga in Scrisori de boieri. Scrisori de domni, Ed. I l i , Vàlenii de Munte, 1932, p. 180—181), am crezut cà acelafi procedeu a putut duce fi la alcàtuirea Inv&tàturilor. Recitind insà opera fi privind din alt punct de vedere problema pregàtirii intelectuale a lui Neagoe Basarab, am càpàtat convingerea cà acesta putea sà serie singur Invàfàturile, tot atìt de bine ca oricare alt càrturar al vremii lui. Izvoarele nu sint atit de numeroase incit sà nu le fi putut cunoafte fi sà nu le fi putut avea in biblioteca sa personala. (Cu privire la aceastà problemà vezi fi observatiile lui V. Grecu, totufi Inv&tàlurile. . . p. 761). Nu exclud insà deocamdatà posibilitatea unei colaboràri cu un càrturar al vremii, cu condifia ca el sà fie identificat fi nu numai postulat. In stadiul de azi al cereetàrilor asupra textului Invàpàturilor fi culturii Tàrii Rominefti in epoca lui Neagoe Basarab, orice concluzie tranfantà mi se pare ìncà prematura.

2 O primà incercare, valoroasà, de a demonstra, impotriva lui Russo, organicitatea pàrfilor componente ale Invàfàturilor fi rostul fiecàrui fragment in intreg, a dat-o ¡-ST. CIOBANU in Istoria literaturii romine vechi, voi. I, Bucurefti, 1947, p. 66—73.

3 B. P. HASDEU, Cuvinte din bàtrini, voi. I l , p. 440.

356

Page 17: Problema autenticitàtii*)

o combinare pe care, fie loan Eclesiarhul, fie un copist anterior, a fácut-o intre versiunea romineascà originala, realizatà dupa textul slav §i pástrata integral in douà manuscrise (ms. 109 — Cluj §i ms. 3488 B.A. R.P.R.), §i o prelucrare tirzie, din prima jumátate a sec. al XVIII-lea, care ni s-a pástrat in ms. 1062 B.A. R.P.R.1. Fireste ca pe baza unui astfel de text tóate presu- punerile au fost posibile, ceea ce 1-a fácut pe prof. Vasile Grecu sá afirme cá dovezile de neautenticitate « se micsoreazá §i dispar mereu cu cit te duci mai mult la manuscrise » 2.

Un exemplu elocvent ni-1 oferá panegiricul lui Constantin §i Elena, socotit o interpolare chiar de càtre unii partizani ai autenticitàfii, de§i dintr-o galerie cu exemple de « un§i ai lui dumnezeu » nu putea lipsi cel despre care insu?i autorul Invàfàturilor spune: « vezi iubitul mieu ñu cá Constantin, marele imparat ( . . . ) bàrbatul cel sfint si slàvit, carele fu mai mare inaintea lui dum­nezeu pentru bunátátile lui decit to¡i imparafii din veac etc. » ®.

In editia Iorga, panegiricul incepe brusc, fàrà nici o legatura cu textul anterior, ceea ce i-a dat lui Russo certitudinea interpolarii. Dar in ms. 3488 el ni s-a pástrat intreg, cu titlul dat de autorul Invàfàturilor §i este precedat de finalul povestirii despre Iezechia, de asemenea omis in textul editat 4. Partea omisà de editori si inlocuita cu o fraza menitá sá dea o oarecare logicá inceputului panegiricului (« Cine fu ca impáratul Constantin incit i” ») mai íntii traduce aproape cuvint cu cuvint textul slav al patriarhului Eftimie s, apoi sare §i prelucreazá, dupa un procedeu care s-a arátat6. lata textul omis, care dà sens si comentariului ce insote§te acest panegiric, §i explicà totodatà rostul introducerii lui in lnvà\àturi :

POVESTE PENTRU MARELE COSTANDIN 1MPÀRAT

Odatá oarecind bátindu-se impáratul Costantin cu persii, il biruirá persii fi-i sparsera optile fi i le ásipirá. Deci ei puserá stráji fi prinserà fi pre fericitul Costantin impárat, fi poruncirá sá-1 pázeascá foarte tare cá vrea sá-1 junghie fi sà-1 facá jertvá spurca|ilor lor dumnezei. Decii, dacà-1 prinserà nu mai avurá nici o grijà ci numai ce era tot veseli fi juca, apoi merserà fi intrará in capiste to|i persii cei mari fi cei viteji. Cá afa le este obiceiul lor, cind vor sá facá jertvá merg ¡n capifte fàrà arme iar ármele le pun departe. lar dumnezeu carele nu pestefte nici nu e a nu griji de ingáduitorii sài, de grab fácu izbindá, cá ostafii lui Costantin, carii furá gonidi cu el dimpreuná, ftiind pre impáratul lor rob fi gátit de

1 Vezi nota 1, p. 363.2 V. GRECU, $ i totii$i invätätnrile lu i Neagoe Basarab, I, p. 6, (extras).3 Ms. 109, f. 63 r. Ed. Iorga urmeazä de la p. 68 — 129 acest text, intrucit toatä

partea respectivä lipsefte in prelucrare.4 Omisiunea din Ed. 1. Eclesiarhul — Iorga se explicä printr-o lacunä ln manuscrisul

fost al lui §tefan Cantacuzino, de pe care s-a tipärit. Numerotarea acestui manuscris sare de la fila 52 (HG) la fila 54 (HA), deci o foaie a fost ruptä incä inainte ca sä fi fosttipärit. Ultimul rind de pe fila 52 verso este: « n-a mai rämas nimic subt biruinfa lui. Care sä nu le fi arätat». Pentru a-i da forma unui final, editorul a suprimat ultima propo- zifiune, care se continuä logic in mss 3488: « Pentru aceia sä minie dumnezeu cä ce fäcu prietenie cu päginii fi cu dufmanii lui fi furfi osindi^i feciorii lui in robie fi-i fäcurä hadimbi fi-i duserä in casa impäratului.. . Dar noi sä ne päzim foarte de unele ca acestea etc. » Acelafi final apare fi in manuscrisul rominesc 3572, copiat de Sava Popovici din Räfinari la 1781, unde lipsefte insä panegiricul lui Constantin.

6 E. KALCZM ACKI, Werke des Patriarchen von Bulgarien Eulhymyus, Wien, 1901, pag. 107, paragraful III. Primele douä paragrafe, relatind biografia lui Constantin fi-a Elenei, au fost läsate la o parte neinteresind ideea politicä fi religioasä ilustratä de textu! refinut pentru antologia Inväläturilor.

6 TURDEAXU, op. cit., p. 106.

357

Page 18: Problema autenticitàtii*)

jertfire, merserà intr-ascuns fi fàcurà nSvalà de Iuarà armele perfilor fi intrarà intr-infii fi nàvalind luarà ìntii pre Costantin impàraiul lor. De acii incepurà a tàia pe persi fàrà mila iar domnii fi mai marii perfilor dacà vàzurà un lucru ca acela ingrozit fi farà veste, indatà sà intoarserà fi cu multe plecàciuni sà plecaràfisàjurarà ca altà datà nu sà vor mai scula cu ofti asupra lui Costantin. §i fàcurà pace fi legàturà tare intrinfii fi sà intoarse Costantin cu mare bucurie in Galilea Vretaniei. (Acest text este paragraful I I I , Ed. Kaluz- niacki).

Iar dupà aceasta primbìndu-se odinioarà Costantin impàrat fi cu of tile sale pre cimp fi chemlnd pre dumnezeu cu cugetul intrajutor iatà i sà aràtà semnul lui dumnezeu pre cer cind fu vreme de amiazà-zi fi ii stràluci mai vìrtos decit soarele. .. etc. (Ms. 3488 f. 43 r-v vezi fi Ed. Iorga, p. 66 urm.).

Lungul comentariu ce insorte panegiricul (Iorga, p. 83—91) este axat pe ideea cà acel domn care este ajutat de dumnezeu nu poate fi ràsturnat din domine de càtre cei ce se ràscoalà impotriva lui. Teodosie este sfàtuit sà cheme in ajutor, ca si Constantin, pe dumnezeu « si in vremile cele bune si de pace ?i in vremile cele de grije ( ...) si iti va ajuta ( . . .) ca §i cum auzi cà a ajutat marelui impàrat §i blindului Constantin si a altora multi a ajutat care au fàcut voia lui » (ms. 109 f. 63 v). Se face un elogiu slujitorilor credin- cio§i pornind de la exemplul slugilor lui Constantin care 1-au scàpat de persi:

«O, mare in(eleptie a slugilor celor drepte fi credincioase ! . . . Cum, atunce scàpase fi fugise den periciune fi iaràfi intr-aceia datà inearserà fi-fi dederà viafa mortii pentru stàpìnul lor cel drag ! Drept aceia, iaste fericit fi de dumnezeu fi de oameni cela ce-fi pune sufletul pentru prietenul sàu, fi vor avea fi platà mai mare de la dumnezeu ceia ce-fi pun capetele pentru stàpinii lor. Iar cel ce nu se va nevoi sa slujeascà stàpinului fi domnului sàu cu credinfà fi cu dreptate, acela este osindit de dumnezeu. Cà sà cade omului sà slujeascà cu fricà fi cu cutremur dumnezeului sàu càruia 1-au fàcut fi 1-au zidit ; afijderea sà slujeascà fi domnul sàu, cà este zis: «Cel ce se [ìm]potrivefte stàpinului, acela lui dumnezeu se iìmjpotrivef te ». Dar cine iaste cel ce se [ìm]potrivefte stàpinului sàu? Iaste cel ce sà ridicà cu ficlefug asupra domnului sàu » (Ms. 109 f. 64 r-v, Iorga, p. 85).

Aceastà idee este ilustratà in continuare ca de obicei cu exemple biblice de ràzvràtiti: Iuda, Lucifer, Adam, dar se dà asigurarea cà cel care se aflà sub paza divinà:

« màcar de le-ar fi toatà lumea pizmafi fi sà sà scoale cu vràfmàfii fi cu ofti asupra lor, nimic nu le va strica, ci ìncà mai mult vor a(ita minia lui dumnezeu fi vor aprinde focul cel de veci in capetele lor, fi in cest veac fi in cel ce va sà fie ». « Pentr-aceia, nimeni sà nu indràzneascà, nici slujitoriu, nici {àran, nici nimeni sà-fi ridice firea fi gindul, cu meftefug hiclean, dintru indemnarea diavolului, spre impàratul fi spre domnul fi stàpinul lor. Cà cel ce se va ispiti a-fi ràdica mina asupra stàpinului sàu fàrà dreptate, fi asupra domnului sàu carele iaste ìngàduitoriu fi unsul lui Hristos-dumnezeu, acela cu adevàrat, de pripà ìfi va aduce minia lui dumnezeu cea dreaptà spre nedreptul lui cap, fi urgia dumnezeului celui viu se va pogorì pre dìnsul » (f. 65 r-v, Iorga p. 86).

Cei care se ràscoalà impotriva domnului sint unealtà a diavolului. Tot diavolul a afitat pe Saul contra lui David (intelege pe Vlàdut contra lui Neagoe !) §i pe Avesalom fiul lui David contra tatàlui sàu. Aici autorul se opre§te, expunind pe larg ràscoala lui Avesalom si sfirsitul tragic al celui ràsculat fàcindu-1 atent pe Teodosie asupra moralei: « la aminte acum si vezi: cel ce sà scoalà asupra impàratului §i unsului lui dumnezeu fàrà porunca celui de sus, nu va strica nimic, nici ii va face nici un ràu, ci mai virtos i§i va omori sufletul §i §i-l va pierde » (f. 68 Iorga, p. 90).

Acest comentariu este, de fapt, un adeàvrat « Cuvint », — 1-am putea numi « Despre ràscoala impotriva domnului » tot atit de bine inchegat §i cu

358

Page 19: Problema autenticitàtii*)

o gíndire politica si socialà tot atît de précis conturatà ca si cele din partea a 11-a, si daca mai ramine vreo îndoialé asupra persoanei celui care a méditât pe marginea panegiricului lui Eftimie, el o spulberà. Este limpede cà nu un càlugàr ci numai un domn care a fost el însuçi ìn primejdie de moarte x, care s-a fécut recunoscut cu greu la ìnceputul domniei2, care mai apoi a trebuit sà combata pîna în 1519 uneltirile pretendentului Milo?, fiul lui Mihnea cel Ràu 3 si sa ínsemne la nas pe un alt pretendent ; çi care mai stia cà ìn Moldova stau ascunsi potrivnicii sài asteptìnd un moment favorabil, numai un asemenea autor putea sà acorde un spa|iu atìt de mare problemei revoltei ìmpotriva domnului si faptului cà cel protejat de divinitate este apàrat de toate ìncer- càrile de a fi înlàturat. §i elogiul slugilor credincioase consunà cu ideile expuse In partea a doua. Semnificative ni se par çi unele discrete rezerve cu privire la ràscoalà. Astfel, se spune: « cel ce se va ispiti a-çi ridica mina asupra stàpì- nului sàu farà dreptate » sau « cel ce se ràscoalà asupra împàratului fârâ poruñea celui de sus ». Açadar, dacá dreptatea §i poruñea existé, ràscoala e legitimé ! Asa gîndiserâ, probabil, Craioveçtii cînd, « confundînd » dreptatea si poruñea de sus eu interesele lor, ràsturnaseré çi uciseseré doi domni spre a netezi calea spre tron a lui Neagoe ! 4. Nu trebuie sé uitém de altfel nici faptul cà învâtâ- turile s-au scris putiné vreme dupé réscoala iobagilor din Transilvania (1514), aie càrei ecouri trebuie sà fi fost puternice peste mun^i. Cred cà numai aça se explicé de ce este condamnaté în generai rascoala împotriva stépînilor, çi printre cei care s-ar putea ràscula sînt pomenifi târanii.

Prima parte a învâ\âturilor5 se incheie cu o amplà expunere religios- moralé (Iorga, p. 92—129), care poate fi un adaos ulterior, dar poate fi tot atît de bine çi textul original, aça cum a iesit de sub pana autorului învâfâ- turilor 4. Desi împregnaté de o concep ie ascetic-misticé, deçi folosind pentru

1 Viaja Patriarhului Nifon, Ed. TIT SIMEDREA, Bucurefti 1937, p. 18.2 Cf. NEAGOE MANOLE, art. cit.3 P. P. PANAITESCU, op. cit., p. 14 —15 fi TOCILESCU, 527 documente istorice

slavo-romine, Bucurefti, 1931, p. 223 fi 228.4 Firefte, prività în întregul din care face parte çi în lumina ideei pe care o ilustreazà,

povestirea ràscoalei lui Avesalom nu mai apare ca o trecere bruscà çi farà rost, cum o prezenta Russo.

6 Edifia Iorga, reproducînd pe a lui loan Eclesiarhul, imparte Invàjâlurile în 9 parti, cèea ce nu corespunde manuscriselor.. Ms. 109 se deschide eu titlul: « începutul învàtàturilor bunului credincios lo Neagoe Voevodul Tàrii Ungrovlahiei, carele au învàtat pre fiul sâu Teodosie voevod ». Dedesubt, în stìnga: «Partea cuvîn- tului » çi în dreapta « dentîi ». « Povestea fericitului Varlaam çi Ioasaf feciorul lui Avenir împàratul » nu figureazà în manuscrisul fost al lui Çtefan Cantacuzino (cel mai vechi pàstrat) ca « partea a doua » cum se întîmplà în édifia Iorga, ci este introdusà, ca çi diferitele exemple biblice, cu acelafi titlu simplu care aratà numai despre ce vorbefte pasajul respectiv. La sfîrfitul extraselor fi pildelor din Varlaam fi Ioasaf fi dupà « învàfàtura pentru facerea de bine etc.». (IORGA, p. 127—128) în manuscris jos, este însemnarea: K»hîu iiîpkia 'uctn KHHm cia». Pe fila urmàtoare, un frontispiciu ornât înso- tefte, ca fi la început, titlul partii celei noi: « Partea a doua a învàtàturilor lui Neagoe Voevodul Basarab Domnul f à r i i Mantenesti, carele au Invâfat pe fiu l sâu Teodosie, açiçderea f i pre alti care vor f i in urma lui de dumnezeu unfi Incoronati domni f i biruitori tàrii acesteia, pentru multe f i bógate lucruri care sînt domnilor folositoare de suflet f i vrednice de cinste f i pohvalâ domniei. Afijderea f i pre loti boierii sài pre cei mari f i pre cei mici. Care se începe pentru cinstirea icoanelor. . . » Açadar Invâtàturile nu au 9, ci douà pá rti, concepute deosebit dar stràbàtute de o gîndire unitarà.

6 Cà ìnvàfàturile se pretau la prelucràri fi amplificàri fi cà efectiv în versiunea romî- neascà s-a produs o diminuare a elementului laie în favoarea celui religios a aràtat-o limpede I. C. Chitimia în articolul citât, în care folosefte însà édifia defectuoasà a lui Iorga. Dar nu putem trage de aici concluzia cà întreaga operà, în forma pe care o cunoaftem

359

Page 20: Problema autenticitàtii*)

obifnuitele exemplificàri texte extrase din Varlaam §i Ioasaf, roraan ascetic, aceastà parte a 1 nvàfàturilor nu constituie o aparifie stranie sub pana unui domn romin din sec. al XVl-lea. Alcàtuità cu ajutorul unor extrase din Evanghelie, al unei lungi omilii despre parabola nunfii fiului de Impàrat (care ràmine sà fie descoperità intre colec iile de omilii grece§ti sau slave) §i al unor extrase intinse din Varlaam fi Ioasaf, ea cuprindein esenfà o expu- nere a concepfiei medievale despre lume fi via\à. Nu este vorba aici de cuvintàri speciale pentru càlugàri, ci de expunerea ideologiei in care mintea §i inima tuturor locuitorilor Europei au fost Invàluite mai bine de 1000 de ani In acel sumbru « ev mediu » dominat de ideea mor^ii, a chinurilor iadului sau ràsplà- filor ceretti, de teoria cà lumea « de aici » este o « vale a plingerii » §i trupul nostru o « casa de lut » pe care o vom parasi spre a ne muta in « làca§urile ceretti ». Sentimentul de§ertàciunii lumii, ideea cà adevàrafii intelepfi sint càlugàrii ce se leapàdà de ea §i fug in pustie a fost o tràsàturà dominantà a psihologiei §i ideologiei medievale, care nu a aparfinut numai càlugàrilor. Aceijtia au fost doar cei ce au promovat-o §i, pe cit au putut, au speculat-o, minà in mina cu clasa dominantà.

Este adevàrat cà in occident sintem In plinà Rena§tere. Dar la noi con- ceptia medievalà, lipsità de bucuria viefii §i apàsatà de ideea cà toate sint trecàtoare, a ràmas in vigoare incà multà vreme, dovadà poemul Via\a lumii §i atìtea pagini ale Letopisefului lui Miron Costin sau ale Divanului lui Cantemir x. Prin urinare, cine citefte aceste pagini gindindu-se la vremea in care scria Neagoe §i la intreaga ideologie medievalà, nu va fi surprins sà le gàseascà in manualul destinat educafiei unui viitor domn si de aceea trebuie sà firn prudenti in aprecierea naturii si intinderii unor eventuale interpolàri ulterioare.

Accentui pus de autorul ìnvà\àturilor pe necesitatea de a cinsti fedele biserice§ti, in special pe càlugàri (in acest scop, sint adàugate, dupà omilia citatà, exemplele din « Varlaam §i Ioasaf »), nu este stràin de faptul, bine §tiut, cà Neagoe — fi ca om al vremii sale §i ca diplomat abil 2, capabil sà intrevadà avantajele politice §i de faimà personalà ce le putea scoate de aici — s-a aràtat atit de respectuos §i indatoritor cu oamenii bisericii, incit istoricii

azi, a ieçit dintr-o prelucrare de vaste proporti! datoritfi unui càlugàr. In orice caz, aceastà presupusà prelucrare trebuie sà fi avut loc imediat dupà alcâtuirea scrierii în slavonefte, fiindcà fragmentele din manuscrisul slav, din a doua jumàtate a secolului al XVI-lea atestà cele mai caracteristice dintre parlile religioase ale lnvàfâturilor. Cred cà s-a exagerat — ca çi in cazul lui Ureche de altfel — dificultàtile restabilirii textului initial fi s-a abuzat de ipoteza interpolàrilor tîrzii ìn escamotarea unor dificultà(.i ridicate de argumentarea partizanilor neautenticità(,ii. S-a ajuns pìnà la a se considera interpolât un text atit de organic légat de structura ideologica fi literarà a I nvâ{âturilor, ca « Povestea despre Impà- ratul Constantin ». Pentru aceastà problemà a se vedea fi V. Grecu, totuçi lnvàjàtu- rile lui Neagoe Basarab, l i .

1 Pentru influenza ariei culturale ìn care apar Î nvàtàturile asupra continutului fi formei lor, a se vedea ideile noi aduse de I. C. Chi^imia ìn articolul Considerala in juru l « Invàfaturilor lui Neagoe Basarab », ìn volumul de fajà.

s Machiavelli recomanda principilor ìntre altele: « Principele trebuie sà ia bine seama ca niciodatà sà nu-i iasà cumva din gurà un cuvìnt care sà nu fie pàtruns de cele cinci ìnsufiri pe care le-am aràtat mai sus (milos, credincios cuvìntului dat. omenos, integru fi religios — n.n.), iar atunci cìnd il vezi fi il auzi sà-fi parà cà este numai milà, numai fidelitate, integritate de caracter fi credintà în dumnezeu. Nimic nu este însâ mai necesar decìt sà pari cà ai aceastà din urmà ìnsufire. . . » (Principele, trad. N. Façon, Bucurefti,1960, p. 66).

360

Page 21: Problema autenticitàtii*)

moderni n-au mai reusit sà vada in el decìt un patron al càlugàrilor §i mitro- politilor, aproape un cálugár pe tron 1.

§ 5. Teza cà ar exista în învâ\àturile lui Neagoe Basar ab o contradic^ie iremediabilà ìntre ponderea elementului religios-mistic, pe de o parte, çi cali- tatea de sef de stat a presupusului autor çi de viitor çef de stat a destinatarului, pe de alta parte, pare sà fi constituit cheia de boltà a demonstra(.iilor lui D. Russo. Intre arguméntele utilizate in sus inerea ei se aflà çi citarea unor fraze si expresii care, detasate din context çi prezentate ca tipice pentru ìntreaga facturà a lucràrii, dau ìntr-adevàr impresia cà provili dintr-o operà scrisà de un càlugàr pentru càlugàri.

Dar la acest procedeu de argumentare se poate ràspunde în acelaçi fel, citìndu-se alte sfaturi, nu mai pu(.in paradoxale, dacá admitem cà provin de la Yarsanufie, loan Scàrarul etc. si se adreseazà « càlugàrilor neofiti ». lata unul de pildà: « Aceasta và spun eu fra ilor, sà nu intàrsi pe sàraci, sau mìnàstirile cu leafa slugilor tale çi cu venitul lor, çi sàracii çi mînàstirile sà fie miluite iar pe slugile tale sà-i faci cersetori in zilele tale, ci trebuie foarte bine sà socoteçti în mintea ta, cît este ceiace se cuvine oçtenilor sà fie de o parte, sà nu aibà amestec eu acelea. Pentru cà ei pentru dragostea fa(,à de tine çi pentru mila cu care îi vei milui, de aceiateslujesc pe tine çi-çi vor pune capetele çi-çi vor vàrsa sîngele lor pentru tine » (versiunea slavà, p. 298—299). Sau acesta: « §i iaràsi se cuvine ( . . .) sà aibà la masa sa diferite timpane çi gusle çi lire eu veselie. Asa faceti çi voi înaintea ostaçilor voçtri întotdeauna, ce veselie mai mare cunoaçte(.i face(,i-o ca sà se veseleascà cei ce và iubesc » (ibidem, p. 299).

Fireçte cà prin aceasta nu s-a élucidât problema însàçi, care ràmîne în aparenté insolubilà sau cere, ca singura solutie, prezen(,a neapàratà a unui càlugàr alâturi de Neagoe Basarab. « Vom gàsi pasaje care exclud pe un càlugàr ca autor, dar vom gàsi si pasaje, mai multe chiar, care nu pot ieçi decît din pana unui monah », spune Dan Simonescu 2, çi Iorga însuçi a çovàit, fàcînd concesii tezei neautenticitàtii prin admiterea unui colaborator cleric. Petre Ç. Nàsturel a mers si mai departe cu concesiile, atribuind ìntreaga scriere càlugàrului si rezervìnd pentru domn numai iniziativa ìntoemirii si supra- vegherea ei pe parcurs 3. Noi ìnsine, in comunicarea citatà, am inclinât spre solufia unei colaboràri, ìn care rolul hotàrìtor 1-a avut ìnsà domnul.

1 Cít priveçte adresarea « ascultafi femeilor, ascultati çi voi bàrbatilor » incriminatà de R u sso (Ed. Iorga, p. 97—98; versiune slavà, Ed. P. P. Panaitescu, p. 222—223), ea nu mai apare stranie intr-o omilie care face parte dintr-o antologie de texte de edificare religios-moralà. De altfel, çi de data asta Russo se fereçte de a cita ìntregul text, spre a nu-çi submina argumentul çi pentru a làsa impresia cà atare adresare nu-1 putea privi pe Teodosie. Dar pasajul din care e desprinsà adresarea vorbeçte de necesitatea de a ìmpodobi mintea mai mult decìt trupul — recomandare perfect valabilà çi pentru un fiu de domn — iar formula de adresare însàçi sunà: «Ascultati femei, ascultafi bàrbatilor, ascultafi ìmpàràtese, ascultati imparali, ascultafi jupìnese, ascultafi dregàtori, ascultafi cei de toate vìrstele, tineri si bàtrìni. . . » (trad. P. P. Panaitescu, Cronicile, p. 269). Pentru modul ìn care obiçnuia sà utilizeze D. Russo diferitele versiurii spre a-çi susfine teza, vezi observatiile lui V. GRECU, totuçi 1 nvâtàturile lu i Neagoe Basarab, II.

2 DAN SIMONESCU, Istoria literaturii romine din sec. X V I, Iaçi, 1942—43. Curs litografiat, p. 113.

3 PETRE Ç. NÀSTUREL, t nvâtàturile lui Neagoe Basarab in lumina pisaniilor de pe biseriea minàstirii Argef : « Credem cà Invàfàturile pentru Teodosie s-au scris de un monah foarte învâfat din poruñea lui Neagoe çi pentru fiul sàu. In ìnfelesul acesta, Neagoe care fàcuse biserici, care fàcuse evangheliare çi odoare bisericeçti, care fàcuse epitafe, patrafire etc., a fàcut çi 1 nvâtàturile» (p. 21). Admite totuçi cà únele pàrti au putut fi scrise de Neagoe.

361

Page 22: Problema autenticitàtii*)

Singurul care a stat ferm pe pozitie, si mai inainte §i cu aceastà ocazie, a fost profesorul Vasile Grecu. « E drept cà chestiunea ridicatá e destul de spinoasà, dar eu pinà acum am ramas, cu toatà prudenza in expresii, categorie pe linia tradirei » — declara in 1944 x, iar in cadrul discutiilor ce au urmat comunicàrii noastre s-a pronunfat din nou, categorie, pentru ideea cà Neagoe Basarab a putut fi singur autor al lnvà\àturilor.

Socotim cà arguméntele din articolul totusi lnvà\àturile lui Neagoe Basarab ( I I ) inlàturà contestarea aprioricà a posibilitàtii ca Neagoe sà fi scris lnvà\àturile, pe motiv cà era un laic si in Invàpàturi covir- §e§te elementul religios: au existat §efi de stat bizantini §i generali cunoscufi care au scris cu multà usurinfà §i cu talent in domeniul literaturii biserice§ti, in domeniul teologiei speculative, al moralei religioase si chiar al creatiilor poetico-mistice de felul rugàciunilor.

La aceste argumente, ¡jtefan Ciobanu a adàugat exemplul, nu mai putin convingàtor, al marelui cneaz Vladimir Monomahul2, autor al unor « Invà- fàturi » càtre fii si urmasii sài, al unei « Scrisori càtre Oleg » si al unei « Rugà- ciuni », care, toate, prezintà asemànàri izbitoare cu Invàfàturile lui Neagoe Basarab in structura literarà §i inrudiri evidente, pinà la existenta unor ginduri formulate aproape cu aceleasi cuvinte, in ideologie si preocupàri3.

Jarul Ivan eel Groaznic (1533—1554) a fost, dupà màrturiile contempo- ranilor, confirmate de scrierile sale, un mare erudit, atlt in domeniul bisericesc cit §i in cel laic. E1 stia pe dinafarà pasaje din Biblie si din cronografe si leto- pisefe 4.

§i farul Alexei Mihailovici (1645 — 1676) a fost un cunoscàtor atit de profund al scrierilor biserice§ti incit era in màsurà sà corecteze gre§elile preofilor 5.

Domnii romini n-au fost mai putin oameni ai vremii lor, §i a-i crede lipsiti de convingeri fi preocupàri religioase ìntr-o lume in care ideologia domi- nantà a clasei dominante era ideologia religioasà si in care problemele bise- rice ti se impleteau strins cu cele politice ®, inseamnà a-i scoate din cadrul vremii in care au tràit. Dacà $tefan cel Mare, pe lingà cele peste 30 de biserici atestate documentar care-1 au de ctitor 7, n-ar fi purtat fi 40 de ràzboaie (cifra tradirei populare), ar fi fost considerai probabil, ca si Neagoe, un domn al càlugàrilor, preocupat numai de treburi bisericesti.

Fafà de contemporanii §i inainta§ii sài (excluzind pe cei care s-au urcat pe tron ie§ind din minàstire), Neagoe a avut fàrà indoialà o aplecare specialà spre cele religioase, dar aceasta nu i-a anulat personalitatea lui puternicà de §ef de stat, ci dimpotrivà, aceasta din urmà s-a instàpinit asupra medi-

1 V. GRECU, $ i totufi Invàtàturile lui Neagoe Basarab, II, p. 750.2 §T. CIOBANU, op. cit., p. 75—76.3 Invdfàturile lu i Vladimir Monomahul au fost traduse in romìnefte dupà ver-

siunile germane fi franeeze de càtre G. Popa-Lisseanu, in Izvoarele istoriei romtnilor, voi. VII (Cronica lui Néstor), Bucurefti, 1935, p. 204—218. S-au citat de càtre parti- zanii neautentieitàtii fragmente caracteristice laice, làsìndu-se impresia cà toatà scrierea concine asemenea sfaturi. dar in realitate fi in opera Monomahului, cum era de afteptat pentru o scriere din sec. al XlI-lea, elementul religios este larg reprezentat.

4 I. DUICEV, Bu3aumuH u auiaumuùcKan .aumepamypa e nocjiauuHX Meaua Fpo3uoeo,«Tpyflbi oTfleJia ApcBHepyccKofí jmTepaxypbi», XV, 1958, p. 159—176.

6 Datoràm aceastà informale tov. conf. V. Costàchel.6 Vezi Istoria Rominiei, voi. II, Bucurefti 1962, p. 178 —181.7 Repertoriul monumentelor fi obieclelor de artà din timpul lui § te fan cel Mare,

Bucurefti, 1958, p. 7.

362

Page 23: Problema autenticitàtii*)

tatiilor sale mistice, transformindu-le de fapt lntr-o sursá de argumente ideologice ln lupta pentru fäurirea statului centralizat §i a monarhiei absolute. Cele douä aspecte ale personalitätii lui nu s-au ciocnit, ci s-au imbinat, a$a dupä cum ne-o spune singur in pisania de la Arge§: « eu nu numai cä m-am sirguit a cirmui aceastà imparale, ci §i pe domnul din tot sufletul a-1 iubi impreunä cu fapte bune »

Aceastà imbinare poate sä ne aparä ciudatä nouà, oameni ai secolului XX, care ne putem cu greu imagina — de n-ar abunda exemplele — cu citä u§urinf,à, de-a lungul intregului ev mediu räsäritean si apusean, religiozitatea, mistica §i asceza, au stat adesea intr-o vecinätate apropiatä, in acela i suflet, cu arta militará, cu politica inalta si nu odatä cu intriga josnicà, asasinatul, tortura sadicä si crima cea mai odioasä fäcute, tóate, in numele lui dumnezeu. Vom cita numai cazul celebrului impärat Justinian, pasionat o viatä intreagä pentru argutiile teologice §i autor al unui imn bisericesc intrat in slujba litur- gicä ; al generalului, nu mai putin celebra, Nicefor Focas, viitorul impärat, care §i in timpul campaniilor se deda la exercitii ascetice §i ducea viatä de cälugär purtind dupä sine pe duhovnicul sàu Atanasie, viitorul organizator al obstii de la Athos 2, spre a fi edificati asupra faptului cä Neagoe putea sä gin- deascä asupra vietii ca un mistic §i sä actioneze ca un domn energie §i autoritär.

Ca om al vremii sale, Neagoe a crescut si a fost educat in ideologia generalä a societätii din care fäcea parte. Insä apucindu-se el insusi sä serie eugetäri teologice aläturi de aitele politice, fapt care nu se mai intìmplase cu domnii anteriori, a ajuns sä elaboreze o intreagä conceptie, in care elementul religiös s-a transformat Constant intr-un contrafort al tronului säu domnesc.

Atunci cind vorbeste despre domnul pe care nu-1 aleg boierii ci il unge dumnezeu, cäruia singur are sä-i dea socotealä de faptele sale, sau cind condamnà in numele religiei räscoala impotriva domnului, amenintind pe räzvrätiti cu chinurile iadului, nu mai avem de a face cu sfaturi pentru càlu- gäri, ci cu o transpunere in domeniul ideologico-religios a luptei duse de inaintasii sài si de el insusi pentru faurirea statului centralizat si a monarhiei autoritäre. Clädirea unor loca§uri de cult grandioase, daniile prin care s-a fäcut vestit in tot orientul, comandarea unui panegiric al domniei lui intr-o viatä de sfint menitä sä fie cititä §i ascultatä cu evlavie pe tot cuprinsul lumii ortodoxe 3, slnt tot atitea actiuni care numai pe jumätate aparan sferei « evlaviei », prin care vechii istorici explicau totdeauna asemenea fapte ; jumätatea cealaltä, poate cea esentialä, tine de politicä in modul cel mai evident. §i $tefan cel Mare, clädind minästiri si biserici, a avut grijä sä le a§eze acolo unde prezenta lor ii era cea mai folositoare pentru prestigiul säu 4.

Gindind doctrina monarhiei absolute in termeni religioni ca §i §tefan cel Mare inaintea sa 5, ori ca Ivan cel Groaznic ceva mai tirziu 6 ; väzind in

1 P. §. NÀSTUREL, art. cit., p. 16.* Cf. CH. D1EHL, Figures byzantines, vol. I, Ed. X I, Paris, 1930, p. 227.3 Viata lu i Nifon exista in doua traduceri greceçti: una în greaca bizantinà, alta în

neogreaeâ, aceasta din urmà inclusâ în sinaxarul lui Dukaki, precum çi în versiunea rusa, in- clusâ în >1 4 .ohcîhh ilaTipHK II, Ed. a 7-a, Moscova, 1897, p. 143 urm. Apud P. Sîrcu, art. cit., p. 20.

4 Multe biserici sînt clâdite prin oraçe, ceea ce nu este o întîmplare, fiindcâ oràçeniis-au bucurat de 0 atentie deosebitâ din partea marelui domn.

6 Cf. P. P. PANAITESCU, Les chroniques slaves de Moldavie au XV-è siècle, în „Romanoslavica” I, 1958 p. 163-165.

6 N. K. GUDZII, llc m o pU H dpeeneü pyccKoü .m m e p a m y p u , ed. 5, Moscova, 1953, p. 325—328.

363

Page 24: Problema autenticitàtii*)

bisericà un mijloc de intàrire a tronului domnesc, afa cum fàeuserà §tefan cel Mare si Radu cel Mare 1, §i transformind càlugàrimea ortodoxa intr-un mijloc de ràspindire a faimei sale 2, Neagoe nu s-a deosebit, aladar, esencial de contemporanii §i predecesorii sài, n-a constituit o aparitie ciudatà, exceptionalà.

Ceea ce 1-a diferen^iat §i i-a asigurat un loe aparte, §i de prima minà, in istoria culturii romine§ti, a íost ideea de a se ocupa insu§i cu ceea ce pinà atunci se ocupau la noi numai càlugàrii : cu lectura intensà (o oarecare lecturà, mai mult sau mai pufin bogatà au avut §i alti boieri) §i cu scrisul. Pe vremea aceea, §i in conditiile culturii romine§ti §i ràsàritene in generai, « culturà » insemna in primul rind càrdie fundaméntale ale bisericii, iar a serie càrti insemna a serie in cadrul genurilor literare §i stilurilor cultívate in cuprinsul comunitàri culturale bizantino-slave.

Neagoe-domnul a devenit astfel in mod necesar scriitor §i cugetàtor religios, dar in màsurà egalà el apare din opera sa ca un profund ginditor politic, §i un teoretician militar cu vastà experientà. Faptul n-ar fi trebuit sà mire ìntr-atita pe cercetàtorii unei culturi care a dat pe Nicolae Milescu, traducàtor al Bibliei fi autorul unei expuneri a doctrinei ortodoxe, compusà in latineóte pentru teologii de la Port Royal 3 si pe Dimitrie Cantemir, autor al unei scrieri intratà in sbornicele càlugàre§ti 4 §i polemist pe teme teologice. Autorul « Descrierii Chinei » ?i al « Jurnalului de càlàtorie », ca §i autorul « Hronicului » al « Istoriei imperiului otoman », al « Istoriei Ieroglifice » §i al « Descrierii Moldovei » i§i au in Neagoe Basarab un ilustru inaintaf, de care nu se deosebeau prea mult ca structurà spiritualà.

S-ar pàrea cà impotriva unei asemenea interpretàri pledeazà continutul nu numai religios ci pur mistic-ascetic al unor pagini din Invafàturi, sau chiar al unei invà^àturi intregi (« Cuvintul despre frica $i dragostea lui dumnezeu »). Nici sub acest aspect Neagoe nu este un fenomen excepcional §i unic. Intreaga epocà in care a tràit el era dominatà de influenza curentului cultural-religios isihast de caracter generai ràsàritean 5, influent-à ce pàtrunde pinà si in pre-

1 P. P. PANAITESCU, Liturghierul lui Macarie (1508) f i inceputurile tipografici in farile Romine, introducere la edi(.ia jubiliarS a Liturghierului lu i Macarie, Bucurefti,1961. Vezi fi « Convorbiri literare* 77, 1944, p. 124 — 125.

2 Vladimir iMonomahul recomanda hrànirea fi dSruirea càlStorilor, càci «aceftia due slava voastrS peste tot pSmìntul ». Cu ocazia sfinfirii minàstirii Argef, Neagoe a aplicat cu prìsosintii acest sfat.

3 AL. I. CIUREA, Màrturisirea de credinjà a spàtarului Nicolae Milescu: « Stella orientalis occidentali splendens » (edifie. traducere fi studiu introduetiv), in « Ortodoxia », X, 1958, p. 511 — 537 fi DUM1TRU CRISTESCU, Opera teologica f i apologetico a spàtarului Nicolae Milescu, ibidem, p. 495—510.

4 P. P. PANAITESCU, Dimitrie Cantemir. Fiata f i opera, Bucurefti, 1958, p. 47 — 54. « Divanul este prima carte romìneascà origináis de gindire religioasà. . . Afa au privit-o fi contemporanii care au reprodus Divanul in compilatile de scrieri bisericesti fi reli- gioase » (p. 51). Pentru competen|a lui in probleme de teologie fi pentru modul cum a utilizat-o in Rusia, v. p. 205 fi mai ales 208.

5 Rolul isihasmului in perioada ìnceputurilor culturii statelor feudale romìnefti fi prezenfa ideologiei fi influenfelor isihaste in primele scrieri originale romìnefti in limba slavonS (in special in 1 nvàtàturile lui Neagoe) au fScut obiectul comunicSrii noastre Cu privire la originile f i sensul culturii slavo-romine. Comunicarea a fost expusS la 9 februarie 1961 la Institutul de Istorie literarS fi folclor, in cadrul unei fedinfe de lucru la Tratatul de Istoria literaturii romine voi. I fi a fost depusS ca material informativ. Concluziile ei au fost acceptate atìt in tratat cit fi in sintezele de literaturS rominS veche apSrute ulterior (AL. PIRU, Literatura rominà veche, Bucurefti 1961, p. 14 fi 41 ; acelafi, Literatura rominà in perioada feudalà (1400—1780) in « LimbS fi literaturS» voi. V, Bucurefti

364

Page 25: Problema autenticitàtii*)

ambulul unui hrisov de la Vlad Càlugàrul *. Ori, specifica isihasmului este tocmai teoria cà orice om, cleric sau mirean, episcop sau impàrat, sarac ori bogat, poate si trebuie sa ajunga la afa zisa « comuniune cu dumnezeu » farà sà fie nevoie de a iefi din mijlocul societàri fi a intra in mìnàstire 2. Aceastà invàtàturà a fost dezvoltatà pe larg de teoreticianul cel mai cunoscut al isihasmului, Simion Noul Teolog3 ale càrui scrieri au circulat intens fi In fara noastrà.

Cà Neagoe a ìncercat sà realizeze tipul unui monarh isihast intr-o vreme cind boieri, marne, sofii fi fiice de domni se càlugàreau, iar in 1520 insufi marele ban Barbu Craiovescu si sofia sa Neagoslava deveneau monahul Paho- mie fi monahia Salomia, nu e de mirare. Sà ne amintim cà Viafa lui Nifon il aratà ca fiu sufletesc al acestui patriarh fost càlugàr athonit. Or Athosul era centrul miscàrii isihaste 4. Neagoe a cunoscut literatura isihastà care se copia in Tara Romineascà pe vremea lui in numeroase manuscrise slave, dintre care multe ni s-au pàstrat, si a fost firesc sà ìncerce a da in lnvà\àturi unele capitole — adresate nu numai fiului sàu fi boierilor, ci fi mitropolifilor fi egumenilor —, in care cei interesafi sà gàseascà o sintezà a lecturilor fi medi- tafiilor sale in acest domeniu. Ultimele pagini din Cuvlntul I al partii a Il-a (« Despre cinstirea icoanelor ») cuvint adresat intregii societàri contemporane lui, sint de fapt un breviar isihast, alcàtuit cu multa màiestrie din citate culese

1961, p. 127—128, çi I. D. LÄUDAT, Istoria literalurii romine vechi. Partea I , Bucurefti1962, Edit, de Stat didacticä fi pedagogics, p. 26—27 fi 53—54). Cum in niciuna din lucrärile citate comunicarea nu e amintitä fi autorii nu citeazä alte izvoare pentru problema respectivä (Al. Piru citeazä pe J. Meyendorff, cu o lucrare care nu privefte problema isihasmului la nordul Dunàrii fi nici manuscrisele slavo-romine, iar I. D. Läudat, pe E. Turdeanu cu o lucrare in care nu vorbefte nicäieri despre isihasm) amintim cu aceastä ocazie cä prezenfa isihasmului in cultura rominä — ignorata de toate sintezele apärute in trecut (Iorga, Pufcariu, Cartojan, G. Cälinescu, §t. Ciobanu) a fost mentionatä anterior de ST. ROMANSKI in EtnzapCKama k u h j i c h u h u et Pomìhuh . . . Sofia, 1905, p. 31 sq. La noi despre isihasm a vorbit prima oarä Elena Eftimiu ìntr-o conferinfä finutä la fostul Institut Balcanic, fi al cärei text s-a pierdut (datoräm aceastä informale bunävoinfei autoarei). Pentru prima oarä au apärut informatii ample despre rolul isihasmului in cultura sud-slavä, la P. SÎRCU Bpettn u Mcu3Hb nampuapxa EstßuMUH Tepnoecnoio S. Petersburg, 1898, fi eie au fost reluate, cuo bibliografie pusä la punct, de E. TURDEANU în La littérature bulgare du XIV-e siècle et sa diffusion dans les Pays Roumains, Paris 1947, p. 7—9 fi passim. Defi Turdeanu a afirmat existenta unei traditi isihaste în cultura romînâ începînd cu Nicodim de la Tismana (a se vedea fi studiul din 1954 recenzat in « Byzantinische Zeitschrift» 49, 1956, p. 478— 479) el nu a reufit sä determine manifestärile ei concrete fi sä stabileascä rolul isihasmului in procesul de constituire a culturii feudale din 'färile Romîne. Prezenfa literaturii isihaste In « Sbornicele » slavo-romine a fost menzionata prima datä la noi de AL. ELIAN in Les rapports byzantino-roumains. Phases principales et traits caractéristiques, « Byzantinosla- vica » XIX-2, 1958, p. 221 iar circulafia operii ideologului principal al isihasmului, scrii- torul bizantin Simion Noul Teolog (949—1022) in cultura veche romineascä a fäcut obiectul studiului nostru Manuscrise slave cu traduceri din Sf. Simion Noul Teolog, in « Ortodoxia » X I, 1959, p. 535—566. A se vedea fi Supranumele Sf. Simion Noul Teolog, in « Ortodoxia » X, 1958, p. 395—429.

1 Vezi DAMIAN P. BOGDAN, Diplomatica slavo-romlnà din secolele X IV f i XV , Bucuresti, 1938, p. 96—97 fi p. 98.

2 Pentru aceasta vezi I. HAUSHERR, Vie de Symèon le Nouveau Theologien, in «Orien- talia Christiana», vol. 12, 1928 fi acelafi La méthode d’oraison hésychaste, în « Orientalia Christiana», IX , 1927.

3 Vezi I. BRIA , Simfirea tainicâ a prezenfei harului dupà Sf. Simion Noul Teolog, în « Studii Teologice », V III , 1956, p. 470—486.

4 Vezi V. KRIVOijEIN, Aeon e dyxoeuoü m c u jh u npaeoc/iaeHoü tfepKeu, în « Messager de L’Exarchat du Patriarche Russe en Europe Occidentale», III , 1952, Nr. 12, p. 5—23.

365

Page 26: Problema autenticitàtii*)

din diferij,i autori (Ed. Iorga, p. 140—148). De aici a pescuit Russo recoman- darea despre « rucodelie » §i alte cugetari ascetice, care in contextul respectiv sint foarte fire§ti. In « Spunere pentru frica §i dragostea de dumnezeu » (Ed. Iorga, p. 149—157) avem de a face cu o predicà ce sintetizeazà, de data aceasta nu sub forma unei culegeri de maxime isihaste ci al unei cuvintàri cu unele note polemice care prevestesc pe Antim Ivireanu, esenta ideologiei isihaste, amintità mai sus.

In restul ìnvà\àturilor domnul revine la preocupàrile sale lume§ti, si numai dupà ce expune sfaturile practice privind domnia anexeazà, cind este cazul, lungi parti din Umilin\a lui Simion Monahul, cuprinzind invàtàturi religioase inrudite ca tema.

Cà Neagoe Basarab, un laic, a devenit in Jara Romineascà teoreticianul isihasmului, nu trebuie iarà§i sa ne mire: si in Bizan ., cel mai cunoscut ginditor religios-mistic din sec. XIV alàturi de Grigore Palamas este tot un laic Nicolae Cabasila1. Cind in secolul al XlX-lea isihasmul va reinvia sub o forma nouà in cadrul curentului slavofil rus, el va fi reprezentat cu mai mare ràsunet de laicii Alexei Homiakov, Vladimir Soloviev §i Feodor Dostoievski, decit de clerici.

Curent reac(,ionar in Bizantul secolului al XlV-lea (unde a devenit expresia ideologica a luptei marilor feudali — care se opuneau ascensiunii burgheziei bizantine — impotriva curentelor progresiste occidentale, promovate de aceasta) §i in Rusia secolului al XlX-lea (unde, venit din Moldova prin ucenicii lui Paisie Velicikovski, a fost utilizat ca diversiune ideologica de fortele feudale retrograde in luptalor contra ideologiei democrat-revolu|.ionare si apoi marxiste2) isihasmul a indeplinit insà in secolele X IV—XVI un rol pozitiv in lumea slava §i in "fàrile Romine, fiindca a pus la dispozitia domnilor centralizatori o bisericà activa, interesatà in opera de centralizare, $i o armata de càlugari, intre care foarte mulf.i càrturari, copiati de manuscrise, miniaturisti si panegiristi ai domnilor, de felul lui Gavril Protul sau Macarie si §coala sa 3. Neagoe insusi nu e de conceput ca scriitor farà existenta acestui avint cultural intre(,inut de isiha^tii care constituiau un fel de confrerie internationalà in genul iezui- (,ilor mai tirziu, vehiculind elementele de culturà din Athos §i Constantinopol pinà la Kiev §i Moscova, si lucrind in Bulgaria, Serbia si Rusia, ca §i la noi, pentru bibliotecile personale ale monarhilor sau pentru daniile fàcute de ace^tia, splendide manuscrise sau alte obiecte de artà. In Tarile Romine isiha§tii au adus in scurtà vreme tot ceea ce se tradusese sau se scrisese in limba slavonà la sud de Dunàre, creind astfel premizele marii infloriri culturale din secolul al XV-lea si al XVI-lea, a càrei expresie supremà pe pian literar- ideologic sint tocmai lnvà\àturile lui Neagoe.

Isihasmul a contribuit de asemenea la cultivarea aversiunii impotriva « pàginilor » turci §i a sprijinit astfel lupta antiotomanà, de§i càlugàrii de la

1 Despre viafa in Hristos a lu i N . Cabasila, trad, de DR. TEODOR BODOGAE, Sibili, 1946; si ENE BRAN1STE, Contribuii la istoria literaturii teologice bizantine. N. Cabasila: Despre viata in Hristos, in „Studii Teologice“ , XIV, 1962, p. 13—25.

2 ¡-Si la noi s-a íncercat o reinviere artificialà a isihasmului In prima jumàtate a sec. al XX-lea de cStre « gìndirifti ».

3 Cà un anumit fenomen poate sa aibà un aspect pozitiv in anumite conditii concrete fi unul reactionar, negativ, in aitele, este o tezà cunoscutà a dialecticii. A. A. Jdanov reproba lui B. F. Alexandrov tocmai faptul cà « ignoreazà mereu acea tezà a marxis- mului dupà care una fi aceeafi idee poate fi reacfionarà sau progresista in conditii concrete istorice diferite». Cf. A. A. JDANOV, In juru l lucràrii lui G. F . Alexandrov: « Istoria filozofiei occidentale », Editura P.C.R., p. 26.

366

Page 27: Problema autenticitàtii*)

Athos, ca fi biserica in general, au gàsit repede un limbaj comun cu noii stàpini ai cetàfii lui Constantin.

Prezenfa ideologiei isihaste in ìnvà\àturi, faptul cà Neagoe a fost un adept al acesteia, in loc sa fie cistigat de umanismul care inflorea in Italia lui Leon al X-lea, càtre care-fi trimitea solii, a imprimat insà un caracter medieval, intirziat, unei opere totufi atit de moderna in cugetarea ei politica, socialà fi militará, in elogiul pe care il face minfii omenefti1 fi in valoarea acordatà— fie fi in termeni religiofi — omului, acelui om pe care, tot in termeni religiofi, evul mediu il urcase pe rug si-1 ucisese farà mila in cruciade impotriva « ereticilor », farà sà se gindeascà la faptul cà singele sàu fusese « ràscumpàrat de Hristos in zilele lui Pilat din Pont »2.

§ 5. S-a incercat de càtre prof. P. P. Panaitescu sà se demonstreze, ca o completare la arguméntele lui Russo, cà Neagoe ar fi fost un om crud fi brutal, si cà intre faptele sale fi corespondenta diplomaticà pe de o parte si lnvà\àturi pe de alta, ar exista o contradictie stridentà ce exclude imaginea traditionalà a domnului blind fi cuvios, creata de Viafa lui Nifon fi de Invà- \àturi. Arguméntele nu conving, iar textele, dacá le citàm in intregime, nu contravin, ci concordà cu lnvà\àturile. Neagoe a fost un religios in felul medievalilor si nu un neputincios pe care religia sà-1 facà si mai inapt de actiuni energice fi de cuvinte dure cind trebuia sà se vorbeascà in chestiuni grave. Ironia pare sà-1 fi caracterizat, fi o folosefte de la inàltimea tronului sàu domnesc ori de cite ori acest lucru este menit sà sublinieze forfa fi presti- giul acestui tron. Dar acesta nu este singurul lui ton, dupà cum nici in Invà- fàturi nu vorbefte numai moralistul fi crestinul smerit, ci fi militarul si stàpinul.

S-a citat expresia memorabilà «voi face Jara Birsei afa ca sà nu i se cunoascà nici locul », làsindu-se insà la o parte frazele anterioare, care aduc aminte de pasaje din Invàtàturi: « Drept aceea và spui domnia mea: noi am fi iubit pacea fi dreptatea, nu am fi iubit ràzmerita, iar voi nu voiti pace cà ati inceput ràzmirita si supufii noftri ei se omoarà fi se taie fi fàrà judecatà fi fàrà lege ; pentru aceasta, dacà ati inceput ràzmirita apoi voi d-aci inainte sà và pàziti fi sà stiti cà eu voi face tara Birsei afa cà nu i se va cunoafte nici locul » 3.

Dar acelorafi brafoveni, domnul le scria in 1520 pe un alt ton, care amintefte si el de lnvà\àturi : « Dumneavoastrà, frafilor fi vecinilor mult

1 Acest elogiu a fost subliniat pentru prima oarà de Al. Piru, in Literatura rominà veche, p. 42, fi mai ales in capitolul respectiv din tratatul de Istoria literaturii romlne, voi. I (macheta).

2 Frazele incriminate de Russo fi cele adàugate de P. P. Panaitescu nu meritao discutie specialà. Recomandarea cu « rucodelia » se explicà prin context fi, dacà acceptàm principiul cà Neagoe a scris pagini de indrumare ascetico-misticà, nu ne mira cà intre extrasele din lecturile sale a intrat fi aceastS fraza. Cum s-a observat (V. Grecu art. cit., p. 756) interogatia « De ce nu fi-ai luat muiere? » lipsefte in textul grec, ceea ce intà- refte convingerea cà avem de a face cu o interpolare, mai ales cà in prima parte a Invà- tàturilor se stàruie pe larg asupra recomandatiei ca Teodosie sà se pàstreze cast pinà ia maturitate, cìndseva càsàtori, deci autorul nu-1 voia celibatar. Fraza adàugatà de P.P. Panaitescu « Cu adevàrat Ìntr-aceastà lume nu iaste mai rea fi mai amarà decit muierea », fi insotità de comentariul « este o cugetare pe care càlugàrul celibatar o pune cam indelicat in gura sotului doamnei Despina » (art. cit., p. 38) a fost scoasà intentionat din textul rominesc alterai, fiindcà in textul slav, unde ìncheie povestirea despre Dalila, ea sunà astfel: « In adevàr nu este nimic altceva in toatà lumea viafa mai rea decit femeia vicleanà » (ed. citata, p. 282), cugetare cu care ar fi fost de acord fi doamna Despina.

3 TOCILESCU, 527 documente, p. 256, fi Invàfàturile, Ed. P. P. Panaitescu, p. 290.

367

Page 28: Problema autenticitàtii*)

iubi^i nouà, sa và vie in minte cà de cind dumnezeu cel prea inalt ne-a ales in domnia sau voevozia acestei Jàri Romine§ti desi nu eram vrednici §i destoinici de stapinirea ei, totu?i dupa voia lui dumnezeu dacá s-a fàcut a§a . . . etc.» x.

Hrisoavele, coresponden^a diplomatica, pisaniile de la Arge§, adunile sale politice §i cultural-biserice§ti, Viafa lui Nifon, panegiric al domniei lui — toate acestea ne aratà in Neagoe nu doi oameni deosebib, ci mai multe registre suflete^ti §i intelectuale, càrora le-a corespuns firesc mai multe sfere de acti- vitate, in care domnul venea de fiecare datà cu intreaga lui personalitate complexa §i cu un vàdit talent literar. Càci, de fapt, avem in autorul Invfyà- turilor pe cel mai mare scriitor romin al epocii vechi, §i acest lucru ar fi de ajuns sà ne explice de ce acest domn a fost impins sà ia pana in mina §i sà-§i lnve§niceascà numele nu numai prin ceea ce au fàcut al^ii in numele lui, ci §i prin ceea ce a fàcut el insusi pentru cultura tàrii sale.

§ 6. Al 5-lea argument trece prea u$or peste faptul cà pasajul despre divinitatea lui Hristos §i infruntarea ereticilor care i-o neagà se aflà la un loc cu invàf.àtura despre cinstirea icoanelor, cu un elogiu adus « Maicii Domnului » §i cu un patetic indemn la castitate. Intregul capitol are, prin chiar titlul sàu, ca §i prin continui, un caracter generai: se adreseazà lui Teodosie, domnilor urmàtori, boierilor mari §i mici, adicà intregii societàri a vremii. De ce tocmai aceste probleme religioase sint alese §i prezentate intr-un capitol special, in vreme ce aitele sint ataijate capitolelor social-politice ? Pentru cà societatea munteanà se afla pe vremea lui Neagoe intr-o fazà nouà a raporturilor cu turcii. Negustorii turci trec prin (,arà si fac negoj., Craiove§tii sint prieteni cu Mehmed Beg, probabil contactele pe linie de afaceri erau pe alocuri destul de intense 2. Era deci nevoie de o prevenire a influentei ideologici musulmane, care in sudul Dunarii cistigase pe alocuri mase intregi de cremini ce se « turcisera ». Turcirea ar fi Insemnat insà pentru societatea feudalà din Tara Romineascà desfiinfarea ei, §i de aici reacia mai moderatà sau mai vehementà impotriva «turcifilor». Cum musulmanii considerau icoanele idoli, pe Hristos il considerau un simplu profet, precursor al lui Mahomed, iar fap de castitate aveau atitudinea care se §tie, cultivind pietatea credincio§ilor din Jara Romineascà in aceste trei direc ii se crea implicit o stavilà impotriva influenti mahomedanismului, care pe alocuri prezenta asemànàri a§a de mari cu cre§tinismul cà la inceput a fost luat drept. o erezie nouà in cadrai acestuia 3. Cit de oportunà era preve- derea lui Neagoe o dovede§te turcirea lui Ilia§ Rare?, despre care cronicarul Eftimie relata cu oroare cà « sfintele icoane, chipul lui Hristos §i al preacu- ratei nàscàtoare de dumnezeu si ale tuturor sfintilor le numea idoli, el care era idol al necredin^ei si prieten cu diavolul » 4.

§ 7. Cuno?tintele precise si amànuntite in legatura cu familia lui Neagoe Basarab §i cu alte date din via^a personalà a domnului, de care dà dovadà autorul Invàfàturilor càtre Teodosie, au constituit pentru Stoian Romanski

1 IORGA, Scrisori de boieri. Scrisori de domai, Ed. I l i , Bucurefti, 1932, p. 180. OriginaluI latin in Hurmuzaki, XVlt p. 243.

4 Istoria Rominiei, voi. II, p. 451—452.* A. A. VASILIEV, Histoire de l'empire byzantin, voi. I, Paris 1932, p. 274.* Cronicile slavo-romine, Ed. P. P. Panaitescu, p. 119.

368

Page 29: Problema autenticitàtii*)

si N. Iorga una din dovezile hotàritoare in problema autenticitàtii1- De aici stràdania lui Russo de a demonstra contrariul. Contraargumentele lui Russo çi ale partizanilor sai nu au, cum vom vedea, nici o valoare; dar eie au pus ìn lumina unele fapte importante, neobservate pìnà atunci, din care se pot scoate concluzii interesante ìn legatura cu structura initialà a scrierii §i cu etapele alcàtuirii ei.

Romanski vàzuse ìn Rugàciunea lui Io Neagoe Voevod care a fàcut la ieçirea sufletului sàu càtre domnul nostru Is. Hs. si ertarea care s-au ertat de càtre coconii sài fi de càtre cocoane, §i de càtre boiarii sài cei mari fi cei mici, fi de càtre alte slugi ale sale de càtre toate. Cu cuvinte de umilintà 2, un epilog al ìnvàtfàturilor. Dar, arata Russo, dacâ acesta este epilogul, atunci de ce domnul cheamà pe « coconii sai », cînd stim sigur câ la « ieçirea sufletului » sàu Neagoe nu mai avea decît un singur «cocon»: pe Teodosie? Chiar din ìnvà\àturi §tim aceasta: in Epistola lui Io Neagoe Voevod càtre moa§tele mamei sale Neaga si ale fiilor sài Petru si loan si ale fiicei sale Anghelina. Cuvint de umilintà, Petru §i loan apar morti. Or, din fresca de la Argeç aflam cà Neagoe a avut trei fii §i trei fiice. înseamnâ cà falsificatorul nu avea cunostin^à de situala familiei lui Neagoe, nu cunostea acest amànunt. . . esential 3.

Observatia — làsind la o parte concluzia — este perfect justâ §i nu se poate interpreta in nici un fel prezenta pluralului, atit in titlu cit si in cuprinsul « Rugàciunii », decìt prin existenta a cei putin doi din fii lui Neagoe atunci cìnd s-a scris aceasta bucata.

Constatam însâ ca presupusul falsificator are cunostin^e foarte precise despre familia lui Neagoe: cînd redacteazà Epistola el stie ca, la data aceea, domnul ingropase trei copii: pe loan, Petru §i Anghelina. Este demn de re^inut din tonul cuvìntàrii faptul cà in vreme ce domnul apare nemingìiat §i cu rana proaspàtà in suflet atunci cînd vorbeçte de Petru, fatà de loan si Anghelina se aratâ resemnat, ceea ce ne duce la ideea cà acestia muriserà mai de mult.

Datele istorice adeveresc aceastà presupunere, dìndu-ne posibilitatea sà aflàm si cìnd s-a scris epistola. Se pàstreazà un patrafir donat minàstirii Xenofont de la Athos, unde Neagoe Basarab este ìnfàtisat impreunà cu sotia lui Despina §i cu trei fii si trei fiice 4.

ìn 1519, Despina doneazà minàstirii Cruçedol un felon pe care serie:Git ¡jieAOHK CKTKOpH l'ccnoKA* A ecnHHl' A HH l’ocfioA*' CKOt(rc>) iw

Ko(kca<> h mka<> Hjfk 0 ic>Aw cïf h r irrp S h O T aH a u P^aaHA<» k'k a 1 ït (o ) 3 . k . 3 t

1 ST. ROMANSKI, Mahnreden, p. 193. N. IORGA, Istoria literalurii romine, Introducere sintetica, p. 87 : « §i adaug: calugàrul ar fi trebuit sâ fie, pe linga toate, çi foarte bine informat in ce priveçte familia lui Neagoe, sà çtie care au fost fiii lui, morfi inainte de momentul cînd s-a alcàtuit cartea çi despre cari vorbeçte atît de duios. El ar fi trebuit sà §tie cine era mama lui, çi ea plìnsà in aceste frumoase rìnduri de jelanie ».

2 In versiunea slavonà titlul nu s-a pàstrat. In versiunea greacà este « Rugàciune a prea luminatului fi cucernicului domn loan Neagoe voevod fi singur stàpìnitor al Marii Ungrovlahiei càtre domnul nostru Iisus Hristos la iefirea sufletului » (ed. V. Grecu, p. 223).

3 I). RUSSO, Studii f i critice, p, 64 Patrafirul a fost descris de N. P. Kondakov ìn ¡laMninnuKu xpucmuaHCKoeo uccKycmea

na A$one, Petersburg 1902, fi reprodus prima datà de M. Beza, Urme romineçti in Ràsà- ritul ortodox, Bucurefti, 1935. Kondakov citise « Elena » in loc de Despina fi pe eroarea sa Marcel Romanescu a clàdit o intreagà teorie genealogica. (Vezi N earn urite lui Neagoe Voda, Craiova 1940). O reproducere fotografica mai nouà, datà de G. Millet in Broderies religieuses de style byzantin, Paris, 1939—1947, p. 32; pl. LXXV I, permite sâ se citeascà limpede numele cunoscut al doamnei lui Neagoe. Aceiafi fotografie este reprodusà fi de MARIA ANA MUSICESCU în Portretul laie brodât in aria medievatâ romineascâ ,,Studi si cercetàri de istoria artei“ , IX , 1962, p. 55.

24 — c. 11369

Page 30: Problema autenticitàtii*)

Awcínd hSh *ï. (Acest felón 1-a fácut doamna Despina in zileledomnului ei lo Neagoe Voevod si ale copiilor lor Teodosie §i Petru §i Stana $i Roxanda la leat 7027 (1519) luna iunie)x. La aceastá data loan si Anghelina erau deci morti. Acelasi model de felón si exact cu aceeaçi inscrip^ie dar cu data 1 dec. 1519 se pâstreazâ la Belgrad2. Din ráspunsul papei León X la solia lui Neagoe Basarab, ráspuns datínd din 1519 3 în care domnul este pomenit ímpreuná cu cei doi fii, Teodosie §i Petru, verificám autenticitatea informatiilor de pe feloane. Pe piatra de mormînt a lui Petru serie: 15 iunie, fárá an 4. Petru n-a putut muri deci ínainte de iunie 1520 sau 1521 B. Ceremonia reînhumârii oaselor Neagai a avut loe deci cel mai devreme dupa 15 iunie 1520 (Petru este deja ínmormíntat la acea data, domnul §tiindu-l « sub pámínt ») cínd, asa cum aratá ora^ia funebrá, §i cum §tim din alte izvoare, mînâstirea Argesului fusese sfintitá (sfint-irea a avut loe la 15 august 1517 6). Din oratie reiese câ Neaga a murit ínainte de a se íncepe lucrárile la zidirea mínástirii, lucrâri ce au tinut cítiva ani çi au Inceput în primii ani de domnie ai lui Neagoe. In acest caz, reínhu- marea se fácea dupa obiceiul raspíndit, ca dupa 7 ani sa se scoatá oasele morj,ilor si sá se slujeascá cu un ceremonial spécial, dupa care sá se ín- groape din nou.

Epístola a fost scrisâ açadar în 1520 sau 1521 cínd loan, Petru §i Anghe­lina erau mor^i, Petru recent, ceilalti de cel putin un an.

Cínd s-a scris Rugâciunea? S-a propus (V. Grecu, art. cit., p. 751) ipoteza unei redac^iuni anterioare, cínd Petru tràia, fârà a se íncerca o demonstrare. In acest caz ea nu mai este epilog, sau, ín orice caz, e un epilog scris ínainte ca opera însâçi sà fie terminatá, fiindcâ în testamentul lui Neagoe reprezentat de cuvîntul intitulât « Vorba lui lo Neagoe Voevod cátre fiul sáu Teodosie Voevod §i cátre atyi domni cari vor fi în urma lu i . . . », (a§a-zisul cuvínt despre pecete) domnul se adreseazá numai lui Teodosie §i domnilor care-i vor urma.

Un fapt neluat ín seamá píná acum vine sá lámureascá aceastá problemá §i sâ ne ofere ráspunsul just la argumentul lui Russo: nu ín tóate lnvâ\âturile domnul se adreseazá doar lui Teodosie §i altor domni ce-i vor urma. Existá douâ ín care i se adreseazá, fârà a-1 numi (fiindcâ nu-1 numeçte nici pe Teodosie) §i lui Petre.

Este în primul rind învâfâturâ iar a lui Neagoe Voevod cátre coconii sai §i catre alfi de dumnezeu ale§i domni, cum vor pune boiarii §i slugile lor la boierie $i la cinste si cum ii vor scoate dintr-acestea pentru lucrurile lor. Din pácate, din textul slav nu s-a pástrat din titlu decít cuvintele... iihhku’.w kojkíha\frAd X’C',Í1'T npdKHTH HdH llOCdJKAdTH npdKHTfrtÉ H CdHCKHHKhJ HrtH WTíTH H AU»cdiiiv iihothkm A’ acaí Hjf. (ed. P. P. Panaitescu, p. 229), dar, din fericire, avem o buná parte din introducere, cu pretioasa adresare: H ndKM, kki ckihki aíoii h H0A\d3diinii,H Kí»KÍH..........§i mai departe: Ghuí noA^GdíT KdAXK npdKHTMA

1 ST. ROMANSKI, Mahnreden. . ., p. 149. Inscriptia a fost publicatá prima datá de Lj. Stojanovic, Stari srpski natpisi i zapisi, I, p. 133.

2 M. ROMANESCU, op. cit., p. 19.3 HURMUZAKI, Documente, X I3, p. 308.4 VICTOR BRÂTULESCU, Frescele din biserica lui Neagoe de la Arge?, Bucuresti,

1942, p. 12.5 Nu am în^eles de ce M. Romanescu socoteçte 15 iunie 1521 ca data sigurà a

mor{ii lui Petru, (Cf. art. cit., p. 19).6 NICOLAE M. POPESCU, Nifon I I , patriarhul Constantinopolului, Bucureçti,

1904, p.. 19 çi Via(a patriarhului Nifon, ed. citatà.

370

Page 31: Problema autenticitàtii*)

mu» erA¿ Xoi|iété ti\'k k’KìW'kcthth k k npJKHTtrtCTK.i KdiiM... In versiunea romi- neascà (ms. 109): « lata fe¡ii mei si ale§ii lui dumnezeu §i un$ii lu i... cind veti vrea sa pune^i boieri nu sa cade sà càutati cà ce va vor fi rudenii etc.». Nicàieri in Invàtàturi Neagoe nu nume§te pe alti domni si urma§i ai sai, pe care-i are mereu in vedere, « fetii mei » ci fratii mei, sau, la singular « iubitul meu frate ». lnsu§i titlul acestui cuvint, care se deosebe§te de toàte celelalte, ne arata cà expresia fe¡ii se adreseazà « coconilor » lui Neagoe.

Dar si cuvintul anterior, cel despre cinstirea boierilor, are un titlu care pare sà fi fost la fel cu al acestuia: Alta invà\àturà iarà a lui Neagoe Voevod càtre iubitul sàu cocon si catre alti domni, cum §i in ce chip vor cinsti pe boieri §i pre slugile lor care vor sluji cu dreptate. Din nefericire, nu ni s-a pàstrat nici un fragment in versiunea slavà, dar judecind dupà modul cum Incepe capitolul respectiv, sintem in drept sà credem cà forma initialà va fi fost tot càtre coconii (la plural) §i nu càtre cocon : « Venivi la mine fe¡ii miei venivi §i va apropiati càtre sfatul mieu cel bun si sà ascultati sfatul care vi-l voi da intii. Intii sà aibi credinta, dragoste... ». « lar smerenie incà sà ave(i. Cà de ve i fi smeriti, dumnezeu và va invàta iar de ve|i fi blinzi dumnezeu va trimite mila sa de va fi cu voi. Cà eu fe¡ii mei am o gràdinà... etc.» (ms. 109).

Copistul sau traducàtorul a folosit cind pluralul cind singularul, neinfe- legind de ce se vorbe§te la plural cind pe titlul cuvintului ce precede era pomenit doar Teodosie.

Un argument ni se pare hotàritor in sprijinul ipotezei noastre: imediat ce in text nu mai este « fetii miei » ci fàtui meu, imediat ce nu mai gàsim nici un indiciu, cit de màrunt, cà domnul se adreseazà la doi fii, adresarea fàcindu-se la plural numai cind sint invocati si « fratii sài » — domnii urmàtori, atunci si in titlul capitolelor respective apare, invariabil, numele lui Teodosie.

Concluzia ni se pare a fi una singurà: cele douà cuvinte, despre cinstirea boierilor (cu alegoria gràdinii) si despre alegerea dregàtorilor, au fost scrise pe vremea cind Petru incà tràia §i eie reprezintà primele capitole din Invàtàturi care au fost redactate. Celelalte au fost scrise dupà moartea lui Petru si au totdeauna in titlu numele lui Teodosie.

Dar Rugàciunea? Rugàciunea nu este epilogul Invà\àturilor, ci ea este prima formà in care s-a realizat dorin^a lui Neagoe de a-§i consemna experien¡a, §i a da invàtàturi copiilor, urmasilor si boierilor sài. Este o operà literarà aparte, alcàtuità inaintea lnvà\àturilor si apartinind genului, amplu explicat de Russo, al etopeei1.

Vladimir Monomahul si-a consemnat Invàtàturile ìntr-o formà literarà originalà: povesteste cà pe cind umbla cu sania i-a venit in minte unele ginduri pe care vrea sà le comunice urmasilor sài. Fireste cà n-a scris in sanie, dar plimbarea cu sania i-a oferit cadrul, fundalul pe care §i-a desfàsurat invàtà- turile 2. Alti autori au turnat materialul in tiparul literar al utopiilor. Ivan Peresvetov le-a prezentat ca sfaturi auzite din gura lui Petru Rares 3. Machia­velli, in epoca condotierilor §i « principilor » a creat un tip de principe ideal, inzestrat cu calitàtile, reale sau dorite de el, ale tuturor condotierilor si princi-

1 D. RUSSO, Studii istorice greco-romine, tom. I, p. 209—211.2 Vezi traducerea romineasca la G. Popa-Lisseanu, Izvoarele istoriei rominilor, vol.

V II, p. 204.3 ST. CIOBANU, Domnitorul Moldovei Petru, Rare$ in literatura rusa veche, «Revista

IstoricS, Romina», XIV , 1944 p. 315—332, §i P. P. PANAITESGU, recenzie la A. A. Zimin,H . C. h ep eceem oe u eeo coepeM eunuKu, in « Studii », XV, 1962 p. 212—217.

24*371

Page 32: Problema autenticitàtii*)

pilor vremii sale x. Intr-o tara in care, in loc de umanismul burghez, era in floare isihasmul ortodox, a fost firesc sa aparà in mintea lui Neagoe ideea de a da ìnvà^àturi inchipuindu-se pe patul mor^ii, §i numai dupà ce opera a fost ìncheiatà, dindu-§i seama de posibilitàtile restrinse ale genului, a reluat incercarea in forma nouà a « Invà^àturilor ».

Analiza operei dovede§te cà ea nu este un capitol din ìnvàfàturi, ci o scriere de sine stàtàtoare, perfect rotunjità, cum este $i oraria funebrà la mor- mintul maicii sale, si predica Despre frica fi dragostea lui dumnezeu, pàstratà §i intr-o prelucrare greceascà 2. Ea cuprinde in embrión preocupàrile fi ideile viitoarelor Invàfàturi §i recunoa§tem in linii mari planul care va structura materialul acestora.

Dupà o rugàciune §i o lungà enumerare, in genul acatistului, a treptelor ierarhice §i cinurilor clericale, asemànàtoare cu aceea pe care o ìntilnim in oratia funebrà, domnul cheamà la càpàtii « pe prea dulcii mei fii §i pe iubitele mele fiice §i iubi^ii mei vlasteli §i slugi » (Versiunea slavà, p. 316). Acum, poves- tirea se face o clipà la persoana a 3-a ca o nara^iune a domnuiui pentru cei ce vor citi mai tirziu scrierea: « Ei au venit cu totii la dinsul §i s-au infàti^at toti inaintea ochilor lui §i le-a spus » (vers. slavà, p. 316). Astfel, cadrul generai a fost regizat. Urmeazà desfàsjurarea invà^àturilor, intr-un mod care seamànà izbitor cu viitoarea scriere, pina ?i in expresii:

«lar eu acum odraslele mele, voiu sà và ìnvàf precum zice Solomon «fiule primefte invàsa- tura tàtine-tàu fi ascultà sfatul mine-ta ca sà tràiefti in veci ». Drept aceea fàtui meu fi eu te invàf: mai inainte de toate, de acestea, sà ave{i frica lui dumnezeu in inimile voastre fi sà và fie sufletele curate dimpreunà cu trupurile fi sà iubifi sàracii fi mifeii fi sà le faceti milostenie si sà và rugafi lui dumnezeu. . . cu tot dinadinsul fi nu numai din gurà ci cu toatà inima fi cu tot sufletul fi cu tot cugetul (comparà cu inceputul pàrtii I-a). . . §i ve{i domni in lumea aceasta cu pace... » (ms. 109 f. 237 v — 238 r).

Se adreseazà fetelor, §i dupà aceea, boierilor:« Veniti fi voi, boiarii miei, cei credincio.fi fi slugile mele care mi-a^i slujit bine in toatà via^a mea, fi luafi astàzi aminte la glasul gurii mele fi ascultafi, cà astàzi traiul vie{ii mele se sfiifefte fi ceasul cei de apoi mi s-au apropiat. Astàzi lumina ochilor miei, cu cari in toatà vremea priviam spre lucrurile cele trecàtoare fi spre slava cea defartà a lumii aceftia, fi cu carii in toatà vremea và imblinziam, dragii miei, fi voi lua^i de la dinfii veselie fi bucurie, iatà acum cà apuserà, fi altà privire dobìndii, fi de acum nu-mi mai este a mai privi spre voi cu veselie. Astàzi limba mea, cu care de-a pururea và ìndulciam fi d-impreunà cu voi petreceam fi ne veseliam, acum se amàrì fi se ìncuie, fi de acum nicio vorbà dulce nu và poate ràspunde fi sà và gràiascà. Astàzi frumuse^ea fe|ei mele, care o spàlam In bàile cele calde, fi ìn odihna cea bunà, fi in slava defartà, acum toate se Intunecarà. §i urechile mele, cu care ascultam vioarele fi tóbele fi surlele fi canoanele fi alte feluri de veselii multe, acum se astuparà ». (Ms. 109 f. 238 v — 239 r).

Se aminte§te « dragostea voastrà cea multa care ati avut càtre mine eu acum o cunoscui si vàz cà foarte m-a i iubit ». Despàr indu-se de ei se induioijeazà cà:

« acum ve^i incepe a sluji altui domn, necunoseut fi stràin, care nu va cunoafte pre voi, nici voi pre dinsul. Deci, boierii miei fi slugile mele cele dragi fi iubite, eu voiu sà và ìnvàt fi de aceasta. Domnuiui sau stàpinului neftiut fi necunoscut nevoie ii este a sluji sluga pin li va afla obiceiul lui, cà sluga ceia ce nàdàjduefte càtre stàpìnul neftiut fi necunoscut, acela este ca omul cela ce se reazimà pe frunza care plutefte pe fata apei. Deci, cind va sa se apuce de dìnsa fi sà-i foloseascà, atunci se inneacà fi piare. Afijderea fi voi, pìnà ve(i afla firea fi obiceiul domnuiui aceluia, multà minte và trebuiefte sà ave(i, cà mintea este

1 A. GRAMSCI, Oeuvres choisies, Paris, 1959, p. 181 —182.2 V. GRECU, O versiune nouà a unei invàtàturi a lui Neagoe Basarah, Bucurefti, 1941.

372

Page 33: Problema autenticitàtii*)

cap fi invàfàturà dulce tuturor bunàtàfilor, fi sfirfitul ei foarte iaste proslàvit. Mintea este avufie fi comoarà netrecàtoare, care nu se cheltuiefte niciodatà. . . » (Ms. 109 f. 239 v — 240 r).

Urmeazà frumosul elogiu al minali, relevat de Al. Piru, dupà care domnul incheie sfaturile:

« Iatà fi eu, cìt am putut de am infeles fi am priceput, despre o parte acum, intr-aceastà vreme de nevoie, alita v-am invàfat, luminile mele fi slugile mele cele credincioase, fi prie- tenii miei. Ci de-acum, voi n-avefi a mai vedea pe mine, nici eu pre voi ». (Ms. 109, f. 240

Urmeazà dispozitiuni testamentare:

« Drept aceea, lumina mea fi slugile mele cele dragi, sà nu uitafi sufletul mieu dintre voi afa curind fi sà fiu afa de pripà nepomenit de voi sau de fedoni miei. Ci de le dàrui Dumnezeu lor domnia In urma mea intraceastà farà, dar voiu fi fàcut fi eu vouà vre un bine cit am tràit intr-aceastà lume cu voi, cà mie multa mila mi-au fost de voi fi de feciorii voftri. Ci dar, và va invàfa dumnezeu fi pe voi sa va fie mila de sufletul mieu fi de coconii miei, cum imi fu fi mie mila de voi fi de feciorii voftri in viafa mea aceasta, cit làcuim cu tofi d-impreunà. Cà de vefi uita voi sufletul mieu sau coconii miei, eu và aduc aminte cà và veti osindi, cà dupà patruzeci sau cincizeci de ani fi pe voi pe tofi và va acoperi pàmìntul, ca fi pe mine acum. ij>i sà nu và paie cà acum mà despart de voi fi nu ne vom mai vedea ci sà ftifi cà iar vom sà ne adunàm tofi, la a doua venire cea ìnfricofatà a domnului nostru Isus Hristos. Insà atuncea nimeni nu va putea foiosi unul altuia, nici eu vouà, nici voi mie, ci, care cum ii vor fi lucrurile, afa-i va fi fi folosinta». (Ms. 109 f. 240 r — 241 r).

Aràtind cà nu mai poate sta de vorbà cu ei, fiindcà i se apropie sfirfitul, domnul spune cà de aci inainte trebuie sà se Ingrijeascà de suflet, pentru care ìi-si mustrà sufletul pe 4 pagini (ed. Iorga, p. 304—307) ìmprumutate din Umilinfa lui Simion Monahul. La sfir§it se càineazà singur, ca de dincolo de mormint, in termeni de umilintà cu care ne intilnim in pisaniile minàstirii Arge§ §i in únele pasaje din ìnvà]àturi.

Este limpede asadar cà Rugàciunea la ie§irea sufletului, scrisà pe vremea cind Petru se afla in viatà, este ghinda din care a crescut stejarul ìnvn\àturilor.

Orafiunea funebrà — prima de acest fel din cultura rominà — este o altà opera de sine stàtàtoare1, nascutà in imprejuràrile pe care le aratà titlul rominesc :

1 Existà, pe lingà Bugàciune, Cuvinlul despre frica fi dragostea lu i dumnezeu, fi Epistola càtre oasele mamei sale, o a 4-a scriere a lui Neagoe, independentà de Invàfàturi: este afa- zisul Cuvint de invàfàturà càtre douà slugi credincioase fi dragi carele se lepàdarà de lume f i se deterà viefii càlugàrefti (ed. Iorga, p. 311 — 321), scriere socotitàpare-se in unanimitate ca apocrifa, fiindcà nimeni nu s-a gindit sà discute cu Russo in legàturà cu autenticitatea ei. (Iorga o privea ca autentica, defi ipoteza Ioasaf = Iosif nu se verifica. Yezi Istoria literaturii romine, Ed. II, voi I, p. 142—143). Dupà pàrerea noastrà, fi aceasta compu- nere este a lui Neagoe. Atit ideile cit fi stilul nu prezintà nici o deosebire fatà de restul Invàfàturilor. Un pasaj pare a fi desprins direct din capitolul Despre soli f i ràzboaie: «Cà mintea este steagul trupului fi pin stà steagul la ràzboi, tot este ràzboiul acela nebiruit si nepierdut; iar dacà cade steagul, ràzboiul este biruit fi nu ftie unul pe altul cum piere ». ¡storicitàtea cel pufin a unuia dintre personaje — a lui Ioasaf — ne-o dovedefte scurta compunere trecutà in manuscrise ca Alta invàfàturà asemenea celeilalte, in care citim: « Prea iubitul meu Ioasafe, tu ai fost lumina ochilor mei fi luminarea cea prea luminata a inimii mele. O invàfàturà oarecare serisesem sà te Inveì de la mine. Ci domnul nostru Isus Hristos sà mi te primeascà fi sà mi te ìnvete, cu ugodnicii sài, intru impàrafia cerului. Deci aceasta invàfàturà, acum eu n-am cum o trimite unde-fi va zàcea trupul ». Dupà care continua, adresindu-se evident càlugàrilor de la minàstirea respectivà: « §i iar voi, sfinti pàrinfi, care và vefi afla a làcui in acel loc, una pentru voia domnului nostru Isus Hristos, alta pentru voia voastrà, am grijà a milui acolea fi a intàri, ca sà nu zacà acel trup singur.

373

Page 34: Problema autenticitàtii*)

« clnd au ingropat a doua oarà oasele maicii sale in minàstirea Arges ». Geea ce plute§te in vag nu este con^inutul acestei scrieri, profund contemporanà §i absolut exactà in informatile ce ni le ofera, ci explica iile lui Russo care, chiar luìnd-o « de la Elada Antica §i de la Bizan^ul medieval », nu a putut sa ne spunà de unde ¡-stia càlugarul cà la moartea Neagài, Neagoe n-a fost de fata 1 §i mai ales n-a putut sa ne explice de ce imaginind o ceremonie ca aceasta, falsificatorul 1-a dat absent tocmai pe Neagoe:

« Drept aceia, o, maica mea, inima fi ochii tài pin-la moartea ta nu s-au putut sàtura de mine fi de vederea mea. SJi atuncea nu mi sà intimplà sà fiu cu tine, ca sà se sature ochii tài de mine, fi eu, fiul tàu, sà iau iertare fi blagoslovenie de la tine. §i nu numai pentru càci n-am avut eu dragoste den toatà inima càtre tine n-am ajuns sà fiu la moartea ta ca sà se ìndulceascà inima ta de mine, dacà nici in vremea vie(ii tale nu te-ai sàturat de dra- gostea mea, ci tncà fi la moartea ta l|i ràmase inima aprinsà de dorul fi de mila mea, fi ochii tài nu se sàturarà de vederea mea.

Iar eu dacà nu mi se intimplà sà fiu atunci la moartea ta, mi se umplu sufletul de intristàciune, càci ràmaf sàrac de tine, fi apoi càzui in mirare mare fi in nepricepere, fi nu ftiui in ce chip voi putea face odihnà sufletului mieu. Deci unii imi spuserà, zicind cà te-au intrebat: dupà moartea ta ce vom face pentru sufletul tàu, iar tu ai zis: «mima mea niciodatà nu s-a putut sàtura de dragostea iubitului mieu fiu, a lui Neagoe, pentru aceia fi eu acum dau fi pui nàdejdea sufletului mieu, fi zie: cum m-am nevoit fi m-am ostenit eu pentru dinsul, afa doar sa va osteni fi el pentru sufletul mieu ». (Ms. 109, f. 122 r-123 r; Iorga, p. 161—162).

Dupà ce a terminat de zidit minàstirea Arge§, pe care nu mai spera sà o vadà sfir§ità,

¡jii oare ce va trebui la acel loe, màcar odàjdii, mâcar bucate, màcar fieftece, eu am a mà osteni ca sà aibà acel loe de tóate din destul ». Afadar Ioasaf a mûrit înainte ca sà-i parvinà învàfàtura, probabil intr-o mînâstire îndepârtatâ, poate chiar la Athos. Nu vedem ce rost ar fi avut aceastà scrisoare càtre egumenii mînàstirii, în care recunoaftem pe neobositul ctitor, fi nici de ce s-arvorbi de moartea lui Ioasaf pe un ton atît de firesc, dacà ar fi vorba de o plâs- muiretirzie. De altfel acefti «Varlaam fi Ioasaf» nu sînt singurele slugi aie lui Neagoe care s-au càlugàrit. La sfirfitul anului 1513 se càlugàrise marele logofàt Ivan Vintilescu (ultimul act în care apare este din 24 octombrie 1513) care a mûrit curînd dupà aceea la4 februarie 1514 fi a fost înmormîntat la Snagov. Pe lespedea funerarà serie: nfifccTJsHCrfl (pas)k (e>K )iM lU’AHHk RiM'ÎM A(»)r» l8K IK A H W KAdrOMVCTHÏlr» H ¡(pHCTOAIOKHSi’» IIV K1CJ|UUko¡:í«,\4 b a k r a ta-A\uk.i(ia.,v. (A ràposat robul lui dumnezeu monahul loan marele logofàt în zilele blagocestivului fi de Hristos iubitorul Io Basarab Yoevod în anul 7022 (1514) luna februarie 4). IORGA, Studii f i documente, vol. XVx 1905, p. 160—161. Inscriptia, spre deosebire de alte inscrip^ii funerare de la Snagov, nu ne lasà sà întrevedem o càlugârire silitâ la care se referà Cronología Tabelarâ a stolnicului Gantacuzino: « 7022. Piatra dupà inormîntul lui loan Blagodescul dupà apa Dunàrii, vel logofàt, ce 1-au trimis Basarab Voevod de 1-au càlugàrit fi fi-au dat sfirfitul » Cf. N. IORGA, Qperele lu i Constantin Cantacuzino, Bucurefti, 1916.

Al doilea càlugàrit este marele ban Barbu Craiovescu, care devine în 1520 càlugârul Pahomie. Scena câlugàririi lui la Bistri^a a fost reprezentatà pe o broderie contemporanà.

Admifînd cà fi aceastà învâfàturà este autentieà fi adâugîndu-i Pisaniile de la Argef, am putea vorbi de aci înainte eu dreptate nu numai de Invâtâturile câtre Teodosie, ci de « Operele » lui Neagoe Basarab.

1 Argumentul « referintelor autobiografice », sugerat nouà de tov. A. Balotà, poate fi dezvoltat fi cu alte exemple, dintre care citàm recomandarea de a nu fugi din farà în caz de_ înfringere fi a pribegi, « càei am încercat pribegia fi eu eu trupul meu, de aceea và màrturisesc fratilor mei, pentru cà este hranà eu anevoie fi de toti oamenii efti batjocorit fi pînà fi de cei mici fi rài, cîfi sînt » (vers, slavonà, p. 290), sfat care este firesc în gura unui domn ce a fost obligat de aouâ ori sà fugâ din tarâ fi care amintea într-o scrisoare cà a colindat toatà Tara Ungureascà, dar nu în gura unui càlugàr care, oriunde se ducea, era cinstit pentru haina sa, fi nu avea dreptul sà se plîngà de calitatea hranei, oricare ar fi fost ea !

374

Page 35: Problema autenticitàtii*)

«eu imi aduf aminte de cuvintele tale ce mi-ai poruncit la moartea ta zicind cà eu ce-fi va trebui dupà moarte sa fac sufletului tàu, iar eu nu stiui ce lucru va fi mai mare fi mai bua, ci voi fi aduf oasele tale sa se ingroape in sfìnta casa a ceia ce au nàscut pre dumnezeu. Iar la aducerea oaselor tale eu pentru pacatele mele iar nu putui veni la tine, ca sS mà sa tur de dorul tàu, ci am trimis in locul mieu pre iubitul mieu <fiu> (ms. 3488) pre Teo- dosie fi pre dragile mele cocoane, pre Stana fi pre Ruxanda care sìnt iaràfi ràdàcina ta, fi fii fi fie cum ì{i sìnt fi eu, ca ìncai sa se sature ei de dorul oaselor tale. Dar de vreme ce eu n-am fost harnic nici ìntìi nici acum sà viu la tine sà mà satur de vederea ta fi ìncà am mai trimis, o maica mea, fi pre fiul mieu Petru, fi pre Ioan fi pre Anghelina, cà fi aceia au fost din odraslele tale cum sìnt fi eu. Ci domnul dumnezeu n-au bàgat in seamà fàrde- legile fi pàcatele mele, càci sìnt pàcàtos fi nedrept, ci i-au luat càtrà càmara cea cereascà » (Ms. 109, f. 124 v — 125 r; Iorga 163—164).

Cà pe marna lui Neagoe o chema ìntr-adevàr Neaga \ noi o §tim azi din documente 2, dar nu avea de unde sà o stie càlugàrul falsificator, fiindcà piatra de mormint a Neagài n-a existat niciodatà, oasele ei fiind asezate alàturi de ale lui Petru, cum se aratà limpede in oratie. Nici in pomelnicele cunoscute de la Arges 3 nu apare Neaga. In plus, « càlugàrul », oricit ar fi vrut sà afle de pe pietrele de mormint ordinea in care au decedat copii lui Neagoe, n-ar fi reusit, fiindcà eie nu au anul mort-ii, ci numai luna si ziua: Anghelina — 3 august, Ioan — 27 noiembrie, Petru — iunie 15.

De altfel, cà n-a fost niciodatà sà se « documenteze » la Argeii, ne-o dove­deste faptul cà, dupà cum afirmà partizanii neautenticitàtii, el nu stia cind a murit Despina, de§i piatra ei de mormint stàtea alàturi de a lui Neagoe 4 si avea urmàtoarea inscriptie (in slavone§te) : « Ràposat-au roaba lui dumnezeu doamna monahia Platonida. §i s-a sfir§it in Sibiu in anul 7062 (1554), luna ianuarie 30. §i dupà doi ani a adus-o prea Sf. mitropolit Kir Anania ». Cà sub lespedea monahiei Platonida (numele de càlugàrie al Despinei) zace doamna lui Neagoe, trebuie sà o fi istiut prea bine monahii de la Arge§ la oiteva decenii de la aducerea osemintelor ei, mai ales cà tamiiau zilnic mormin- tele ctitorilor §i citeau la liturghie pomelnicul familiei Brancovici, dat chiar de Despina si unde ea figureazà tot « G(os)p(o)dja monahia Platonida », dupà -« Io Teodosie » 6.

Cà Despina nu apare in lnvà\àturi este o problema care se pune, dar ridicarea ei nu vine in avantajul tezei neautenticitàtii. Làsind la o parte

1 « De altfel nu este sigur cà doamna Neaga ar fi fost ìntr-adevàr numele mamei lui Neagoe, avem pentru aceasta singura màrturie ìndoelnicà a 1 nvàtàturilor » (P. P. PANAITBSCU, op. cit., p. 34) ; « Doamna Neaga ar urma sà fi fost sofia lui Pìrvu Craioveanu, tatàl lui Neagoe Basarab. Numele ei nu apare ìnsà in acte ci numai in aceste Invàtàturi » (Cronicile slavo-romine, p. 276 nota 1).

2 in hrisovul de danie dat de frafii Craiovefti la Athos (Cf. Documente privind Istoria Romlniei, sec. XVI, voi. I, p. 2) apar cele 4 sotii Neguta (Neagoslava, viitoarea monahie Salomia, pomenità adesea in actele contemporané ca ,, Jupìnita Banului“ ), Neaga, Hrusana fi Velica. §i pentru Hrusana fi Velica sìnt documente contemporane din care reese cà erau sofiile lui Radu fi respectiv Danciu Craiovescu. Deci sofiile sìnt aràtate in ordinea frafilor: Barbu, Pìrvu, Danciu fi Radu. Pentru acestea I. C. FILITTI, Banatul Olteniei $i Craioveftii, Craiova, 1933, p. 25.

3 I. C. FILITTI, Despina princesse de Valachie fille presumée de Jean Brancovitch, in «Revista Istoricà Rominà », I (1931), p. 249—250 (fi extras).

4 Afa a apucat sà o vadà Odobescu ìnainte ca restaurarea lui Lecomte de Nouy sà o arunce afarà din mìnàstire: Cf. AL. ODOBESCU, Episcopia de Argo}, in« Convorbiri Literare», XL IX , 1905, p. 116—117. Cel care a identificat in Platonida pe Despina a fost N. Iorga fi identificarea a fost confirmata de AL. LAPEDATU, Mormlntul Doamnei Despina in «Revista Istoricà», V II, 1921, p. 25.

6 FILITTI, Despina Princesse de Valachie, p. 249.

375

Page 36: Problema autenticitàtii*)

faptul cS ea n-a putut lúa parte la ceremonia reinhumàrii, fiind obligatá sá stea lingá so^ul ei, si el absent \ ne putem intreba, cu §i mai multe temeiuri: cum se face cá un plásmuitor ale càrui singure izvoare de informare au fost Viafa lui Nifon (unde Despina este pomenita cu mare cinste) si cunoscuta fresca de la Arges (unde Despina apare ca o impàràteasà aláturi de so^ul ei), §i care putea afla incà alte amànunte din legendele ^esute de càlugàri in juruí acestei doamne, a càrei amintire s-a pàstrat multa vreme, nu s-a gindit sá acorde acestui « personaj » un loe corespunzátor si in romanul sáu despre epoca lui Neagoe Basarab ?

§ 9. Lectura textului Invàtàturilor este concludentà si In privinta celui de al VII-lea argument al lui Russo, argumentul pecefii. Interpretarea propusá de partizanii neautenticitátii face abstraeré atlt de logica interioarà a scrierii, clt ¡¿i de con(inutul capitolului intitulat Vorba lui lo Neagoe Voevod catre fie-sáu Teodosie Voevod fi catre al\i domni carii vor fi in urma lui biruitorii fàrii acestiia. Pentru pecetluirea càrfii aceftiia, cà aceste cuvinte slnl in loe de pecefi càrfii acestiia (Ms. 109; in versiunea greacà: Indemnare fi invàtàturà. . . ca pecete a celorlalte cuvinte ale lui).

Ultimile douá capitole din Invàfàturi, urmind celor 6 capitole de sub- stanziale sfaturi politice (Iorga p. 181—256) au un pronun^at caracter de testament. Deosebirea intre eie consta in faptul cà primul, intitulat Invàfàturà a lui Io Neagoe Voevod care au invàfat pe fie-sàu Teodosie Voevod si càtre alti domni. Ca sà nu fie pismàtàrefi fi nici sà facà ràu pentru ràu (p. 256—267), este o convorbire intima §i pàrinteascà a tatàlui cu fiul sàu minor, pe cìnd ultimul este un testament solemn, adresat tuturor celor pentru care « s-a nevoit de a scris » Invàfàturile.

Dacà mai exista vreo indoialà asupra faptului cà cel care a redactat aceastà scriere a avut in vedere pe nevirstnicul Teodosie, ea se spulberà cind citim aceste cuvinte, imposibile in gura unui plásmuitor tirziu, car& n-ar fi gàsit, in retorica lui càlugàreascà gen Macarie sau Azarie, un ton atit de simplu §i de firesc:

« Vino la mine fàtui mieu Teodosie, vino si te apropie càtre ìnvà^àtura fi sfatul cel bun ... Cà eu fiul mieu voi sà te sfàtuiesc foarte bine. . . Cà iatà cà-{i aduc aminte fàtui mieu, de-fi va da dumnezeu fi te va dàrui sà stàpinefti fi sà domnefti tu {.ara aceasta in urma mea, sà te nevoiefti fi sà te silefti sà fii tuturor blìnd fi bun. Cà eu am auzit de nifte oameni foarte ìntelep(.i làudind mai mult bunàtatea fi ìndulcirea decit ràutatea fi amàràciunea. Pentru aceia-{i zie fi eu {¡e : de te va dosàdi cineva din slugile tale fi nu va umplea voia ta in copilària ta, pinà voi fi eu viu.saufi pre urma mea, ci, de va caute dumnezeu cu milà asupra ta, fi te va pune sà fii domn, fi vei ajunge in toatà mintea fi virsta, iar tu sà nu-(i aduci aminte de necazurile ce te va fi necàjit cineva in tineretele tale. Màcar cà te-ar fi necàjit cineva din tineretele tale fi din slugile tale, sau al{i stràini cineva, sà nu te nevoiefti sà faci ràu pentru ràu — cà to{i oamenii fug de ràu, iar de bine se apropie tofi.

Drept aceia, fàtui mieu, afa te ìnvàt: in loc de ràu, tu sà te silefti sà faci tuturor bine. . . Pentru cà, de vei ràminea sàrac de mine, pentru pàcatele mele, màcar cit de mititei, sà nu te ìntristezi càci ai ràmas de mie sàrac de mine. Cà sà ftii, fàtui mieu, cà afa iaste rindul fi obiceiul lumii aceftiia. ¡-Si toatà veselia fi bucuria ei nu poate sà fie ìntr-alt chip, pinà nu se umple de jale; afijderea fi jalea se umple cu veselie fi cu bucurie. (Ms. 109, f. 204 r—205 r).

De-aceia zie, fàtui mieu nici foarte sà te veselefti de slava lumii acefteia, nici iar foarte sà te ìntristezi. . . màcar de vei fi ràminea de mine sàrac. Cà n-ai ràmas numai tu

1 I. C. CH IfIM IA , art. cit., p. 340.

376

Page 37: Problema autenticitàtii*)

sàrac fi in tristàciuni, ci inulti feciori de imparaci fi de domni au ramas sàraci, precum iaste obiceiul fi tocmeala lumii aceftiia, fi multe necazuri au pàfit fi au pàtimit intru impiiràtiile fi domniile lor de la oamenii cei rài fi nemulfàmitori. lar alfii nici de domnie n-au ajuns, in urma pàrinfilor lor, dacà au ràmas sàraci de dinfii, ci incà au fost gonidi fi pribegi in feri depártate fi stràine fi in oameni neftiufi fi necunoscufi fi deci nimeni din ferile lor nu-fi mai aducea aminte de dinfii, nici ìi mai socotia ». (Ms. 109 f. 205 r, Iorga, p. 256—258).

Cà aceste sfaturi se adresau cu adevàrat unei persoane istorice §i nu unei fictiuni literare, o dovedeste intregul capitol, inspirai fàrà indoialà de gindul la sfirsitul nu prea depàrtat al unui domn bolnav x, care nu mai spera sà-§i vada fiul mare §i care §tia in ce furtuni de patimi il lasà. De aceea il §i previne §i-l mingiie in caz cà va fi « domn gonit §i pribeag §i necàutat » (Iorga, p. 259), cum avea sà se §i intimple cu nefericitul Teodosie, alungat din scaun §i mort la Constantinopol pu^inà vreme dupà tatàl sàu.

In Guvintul urmàtor despre pecete avem de-a face cu dispozi^iile testa­mentare ale lui Neagoe, cu care se incheie de fapt 1 nvàfàturile. Domnul se adreseazà fiului sàu si celorlalti domni la care s-a gindit scriind Invàtàtarile ;

« lar acum, fàtui mieu, eu afa te invàf sà faci in urma mea, sau fi pre altul, pre care va alege dumnezeu, din neam bun, fi-1 va pune pàstor spre dumnezeiasca lui turmà. Pre acela-1 rog, ca pe un frate al mieu. . . sà-i fie milà de sufletul mieu in urma mea. Cà acum eu am pàràsit toatà avufia mea fi slava lumii acesteia, si domnia mea se risipi ca fumul, cind il bate vintul cel ràpede, fi acum se nàdàjduiefte sufletul mieu numai pre mila lui dumnezeu fi pre tine, alesul lui dumnezeu fi al mieu iubit frate, ca sà te invece Hristos-dumnezeu sà fii milostiv sufletului mieu fi sà-mi fii intr-ajutor cu milostenia intr-aceasta vreme de nevoie a sufletului mieu» (Ms. 109, f. 213 v — 214 r).

Cum momentul este solemn, domnul tine sà mai repete pe scurt, pentru ultima datà, principalele idei ale càr ii. Inchipuindu-se vorbind de « dincolo » el incepe prin a aminti din nou cà lumea este de§ertàciune §i cà nu se cade sà ne làsàm pradà ei §i cere ca atunci cind gresesc, oamenii sà-§i ispà§eascà neintirziat grecala prin pocàintà. Sint poate urmele vechii lui mustràri de cuget pentru uciderea lui Vlàdu$. Cind spune « ci se cuvine fragri mei ca dupà pàcat sà ne gràbim repede cu pocàintà càtre domnul nostru cel bun » (versi- unea slava, p. 302), ne aducem aminte de cronica in care se spune: «Dupà aceea (uciderea lui Vlàdut — n.n.) Basarab Vodà tare s-a càit de moartea lui Vlàdut Vodà ; ci au cbemat patriarhii, vlàdicii, episcopii, egumenii, preotii, càlugàrii, diaconii §i s-au strins to^i in cetatea Tirgovistii de au fàcut sfint mir cu multe rugàciuni §i slujbe dumnezeie^ti la sfinta mitropolie care iaste fàcutà de dinsul » 2.

In continuare, ii sfàtuie§te din nou pe domni « sà fi i blinzi peste turma lui Hristos §i cu fricà §i multà smerenie sà o pa§teti » (ibidem, p. 306). lntr-o vreme cind boierimea tàrii era impàrtità in douà — o parte, care este cu domnul §i alta care i se opune fàtis, din emigrale, sau pe dedesubt, e cu totul firesc sfatul ca domnul sà deosebeascà intre sfaturile ce le primeóte de la supu§i,

1 Neagoe finea pe lingà el un medie personal — Ieronim Mateevici din Raguza pe care il folosea fi in misiuni diplomatice. Cf. IORGA, Douá documente din arhivele raguzane relative la un sol trimis la Venetia de Basarab al 111-lea (Neagoe), ìn « Arhiva », Ian., X, 1898, nr. 66—69. FaptuI cà pribegii afteptau in Moldova « poftita de ei moarte a lui Neagoe Vodà », inseamnà cà era iminentà. S-ar putea ca tot boala sà-1 fi fintuit la pat fi sà-1 fi impiedicat a lua parte la reinhumarea oaselor maicii sale. De aceea la ea ar putea face aluzie expresia « eu pentru pàcatele mele iar nu putui veni ».

2 Istoria f à r i i Romlnefti 1290—1690, Ed. C. Grecescu fi D. Simonescu, Bucurefti, 1960, p. 205.

377

»

Page 38: Problema autenticitàtii*)

asemànindu-se cu albina care nu se a§azà pe toate fiorile, ci numai pe cele dulci (ibidem, p. 306—307).

Este condamnat din nou tipul domnului trufa§ §i slngeros §i se formuleazà precis ideea limitàrii atotputerniciei domnesti prin atotputernicia divina:

«De aceea fi domnul care va cunoafte cà unul este stàpinul care a fàcut cerul fi pàmintul, astfel fi domnul care s-a smerit inaintea lui dumnezeu, el va fi inàl|.at. §i iaràfi acel domn care nu se smerefte inaintea lui dumnezeu, dumnezeu il smerefte ca fi pe Adam » (ibidem, p. 307).

« ...Astfel Adam a fost smerit din puterea sa iar lov prin smerenia sa a fost inàljat din gunoi. La fel fi domnul care in acest veac nu se smerefte inaintea lui dumnezeu » (p. 308).

Din nou ideea fundamentalà a judecà^ii drepte:

« §i sa imparta judecatà dreaptà fi fSrà pàrtenire pentru cá dacá este impárat, dacá este domn, dacá este stàpin, dacá este bogat, dacá este sárac, dacá este de nimic, to{i vom merge pe acelafi drum fi to{i vom sta in fafa judeca{ii lui Hristos. Atunci nu se va cunoafte nici impàrat, nici domn, nici stàpin, nici bogat, nici sàrac, ci to{i vom sta de fa{á cu faptele noastre, sau cu cele rele sau cu cele bune » (ibidem, p. 308).

Cu acestea spuse, Neagoe í§i anun^á sfir§itul scrierii:

« Iatà frajilor cà eu cit má putui pricepe despre o parte eu m-am silit pentru voi fi v-am scris. lar de voi fi grefit ceva intr-aceastà scrisoare a mea, voi, fra{ii mei, sa mà ierta(i. . .

Caci cá scrisoarea aceasta o am sSvirfit. Ci acum trebuie sa se lege de dìnsa fi pecetea — pentru cà cartea care iaste pecetluita, aceea se crede. lar eu incà am socotit cà de la Adam pina acum au fost mul{i imparati fi mutyi domni, fi multe feluri de carfi s-au facut fi s-au scris, fi le-au pecetluit cu pece{i, iar apoi toate au trecut ca roua cea de diminea{a l , fi acum nu cunoaftem nimic despre imparaci fi domnii aceia puternici fi cu pecetile lor, ci numai faptele bune, dacà a fàcut bine afa acelea pinà la sfirfit nu vor pieri. De aceea am socotit fi eu cà dupà pufìn voi trece fi eu din lumea aceasta fi pecetea mea se va strica. §i de aceea nu am atirnat pecetea. iji dacà ii va fi cuiva cu supàrare sau cu nelncredere pentru cà nu am atirnat pecetea la aceastà scriere, voi ascultafi ca sà và aràt care este pecetea cea adevàratà celor drepti cu fericire fi veselie, iar nouà pàcàtofilor cu plingere fi jale multà fi cu supàrare ».

De aici inainte, pe incà zece pagini, este expusà cu texte din Simion Monahul eshatologia cre^tinà, nu pentru a crea o diversiune si a face pe citi- tori sà uite cà nu are pecete, ci pentru cà la fel procedase §i in celelalte capi­tole: dupà sfaturile politice urmau invàtàturile religioase inrudite ca temà. Cum aici e vorba de un capitol final al scrierii, de dispozi^iile testamentare, ideologia religioasà expusà prívente §i ea «lucrurile din urmà»—«viata de dincolo» §i « judecata de apoi » — capitole cu care se incheie §i tratatele moderne de dogmaticà.

Cà Neagoe s-a gindit, pe de o parte, cà aceastà scriere odatà incheiatà ar trebui sà poarte o pecete, care sà adevereascà faptul cà el este autorul, §i pe de altà parte cà cineva, mai tirziu, ar putea pretinde aceastà dovadà de autenticitate, e foarte firesc : nu numai pe hrisoave, ci pe tot ce se cerea auten- tificat, pe corespondenta diplomaticà §i chiar pe scrisorile particulare se aplicà pecetea 2. O scriere in care « Io Neagoe Voevod » vorbea la persoana intiia,

1 Pina aici din ms. 109, f. 224 r. Urmeaza din versiunea slavona, p. 308.8 ION BOGDAN, Documente privitoare la relatiile J ’drii Rominefti cu Bra§ovul f i

cu fa ra Ungureasca in sec. X V si X V I, vol. I, Bucurefti, 1905. Introducere (p. X L IX urm.) fi EMIL VlRTOSU, D in sigilografia Moldovei $i a fd r ii Rominefti, in Documente privind Istoria Rominiei, Introducere, vol. II, Bucurefti, 1956, p. 350. Uneori pecetea domneasca se punea fi spre a sigila marfa negustorilor romini in depozitele din Brafov, fiindca Basa- rab Jepeluf se plinge brafovenilor ca « mi s-a jeluit omul domniei mele Petrifi de la

378

Page 39: Problema autenticitàtii*)

ca §i In hrisoave *, trebuia sá se incheie in mod normal prin acela i act cu care se Incheia si redactarea brisoavelor, pecetluirea. Utilizind acest argument, partizanii neautenticitá^ii voiau sá demonstreze ignoran^a «cálugarului» in treburile de cancelarie. El dovede^te tocmai contrariul.

§ 10. Argumentul 8 prívente interpolárile, prelucrárile §i amplificárile la care au fost supuse lnva\aturile in cursul timpului §i pe care nu le vom putea urmári cu precizie decit intr-o editie critica a celor 3 versiuni. Trebuie retinut ráspunsul pe care il da I. G. Chitimia si care constituie de fapt un nou argument pentru autenticitate: tóate aceste prelucrári si amplificari s-au manifestat printr-o sporire a pártilor religios-morale in dauna celor social-politice sau militare. lata dar cá, atunci clnd Invafaturile au intrat cu adevarat in circu­laría literaturii minastiresti, cálugárii nu s-au grábit sá adauge noi amanunte de tacticá militará sau de artá a guvernárii absolute, ci au potrivit scrierea pe gustul lor, adáuglnd din cele ce s-au priceput. La fel s-a intimplat §i cu letopisetul de curte al lui $tefan cel Mare, care in variantele de la minástirea Putna este sporit cu numele egumenilor §i cu evenimentele interne ale mlnás- tirii, in vreme ce campania lui loan Albert si lupta de la Codrul Cosminului, care ocupa citeva pagini in Letopisetul de cind s-ainceput Jara Moldovei, se reduce la citeva rinduri 2.

Ultimul argument a fost transformat lntr-un argument pentru auten­ticitate de Petre §. Násturel 3. Intr-adevár, dacá lnvá\áturile presupun un erudit in literatura bisericeascá, un mare om de culturá, nu este cazul sá cáutám pe acest om in primele decenii ale see. al XVII-lea, adicá in pliná epocá a decadentei culturii slavone la noi, cind Matei al Mirelor, intr-un memoriu care avea §i el un destinatar precis, constatá totala ignoranta a clerului de tóate grádele 4, ci trebuie sá-1 cáutám in marea epocá de culturá a lui

Tirgovifte ca a avut acolo In ora$ marfa pusa la un om ca sa stea; $i s-a dus Dumitru a lui Bour §i a spart c4mara $i pecelea mea (h niHJT mok>) f i a luat marfa §i a zalogit-o la un alt om*. Cf. I. BOGDAN, op. cit., p. 171—172.

1 Cft urcindu-se pe tron Neagoe nu §i-a schimbat numele in Basarab, ci 1-a folosit pe acesta numai in actele de cancelarie, ne-o dovedesc numeroase alte locuri, unde fie domnul insufi, fie contemporanii sai, folosesc « Io Neagoe Voevod », ca ¡¿i in tnvataturi. Astfel, « Io Neagoe » apare pe chivotul cu moa^tele lui Nifon de la Athos (vezi ST. NICOLAESCU, Un prefios chivot de la Neagoe Basarab Voevod In minastirea Dionisiu din Sf. Munte Athos, Bucurefti, 1933), lucrat sub supravegherea lu i; pe un disc daruitminastirii Bistrifa $i pastrat la Muzeul de arta al R.P.R., secjia feudaia; pe inscripfiile de la Argef compuse de el, pe felonul daruit de doamna Despina la Kru^edol §i Belgrad, pe piatra de mormint a lui Vladislav II ajezata de Craiove^ti in zilele lui « Io Neagoe Voevod », pe un tetraevanghel de la Sucevita, pe celebrul evanghelier al lui Marcea etc. Ori de cite ori Neagoe a facuto fapta memorabila, el ?i-a scris numele sau, nevrind sa fie confundat cu vreunul din Basa- rabii ce i-au precedat.

2 Vezi Cronicile slavo-romlne din sec. X V — X V I, Ed. P. P. Panaitescu. De fapt, Russo se intemeia pe ms. 3488 al Bibliotecii Acad. R.P.R., unde se face o incercare originaia de « edifie critica »: proprietarul manuscrisului, folosind versiunea prescurtata dintr-un ms., care, fafa de ms. 1062 B.A. R.P.R. avea in plus lnva\alura despre soli f i razboaie, a notat pe textul ms. toate diferentele dintre aceasta versiune prescurtata $i cea integraia, preferind-o de cele mai multe ori pe prima. Exista §i manuscrisul care a rezultat din recomandarilefacutedeel: 2714 B .A. R .P .R . Tot Russo a semnalat prima oara existenfa variantei prescurtate a versiunii rominefti in Studii bizantino-romlne, Bucuresti, 1907, p. 40, nota 2.

3 P. §. NASTUREL, Invataturile lui Neagoe Basarab in lamina pisaniilor de pe biserica manastirii de la Arge? In „Mitropolia Olteniei“ . X II, 1960, p. 12—23.

4 D. RUSSO, Studii istorice greco-romine, tom. I, p. 165.

379

Page 40: Problema autenticitàtii*)

Neagoe Basarab. lnvà\àturile sint o replicà literará la mareaba clàdire a minás- tirii Argeijului §i la inflorirea artei miniaturistice §i a argintàriei muntene, care se manifesté in aceea§i epoca. Ele au un corespondent, de data aceasta chiar literar-ideologic, in « Pisaniile » minàstirii Arge§, cu siguran|à contempo* rane, §i concepute — dupá pàrerea Intemeiatà a lui P. Nàsturel — de acelasi creier ce a elaborat lnvà\àturile.

De altfel, ne permitem sá remarcám, ca o completare a spuselor sale, cà §i ideologia acestor pisanii consunà cu a ìnvàfàturilor, fiindcà §i acolo domnul este numit « unsul lui Dumnezeu », iar tonul testamentar este cel din « vorba » catre Teodosie §i catre urma§ii sai. Analiza amànun^ità a celor douà pisanii §i a 1 nvafáturilor vadeóte de altfel atítea ínrudiri in idei §i ton, incit putem presupune cu destul temei cfi §i únele §i áltele au avut acelap autor: pe Neagoe Basarab.

In concluzie, arguméntele invocate de Russo in favoarea tezei sale se dove- desc fie neintemeiate, fie mai valoroase ca dovezi in sustinerea tezei contrare.

Ili.

Obiec{,iile formulate de P. P. Panaitescu in studiul ìnvà\àturile lui Neagoe Basarab. Problema autenticitàpi, sint mult mai serioase §i vin din partea unui profund cunoscàtor al dezvoltàrii istorice iji culturale a poporului romin. Tocmai aceastà competentà intr-un domeniu unde Russo nu se putea avinta fàrà riscuri, la care se adaugà caracterul sistematic al argumentara, a contri­buii la succesul lucràrii. Pinà cind Petre §. Nàsturel a redeschis intr-un mod ingenios discuoia in jurul autenticitàtii prin comunicarea ^inutà la Asociada Slavistilor din R.P.R., la 22 decembrie 1959, se parea cà ultimul cuvint in aceastà problemà fusese rostit. Yalorosul ràspuns al lui I. G. Chirimía, de§i scris curind dupà apari^ia lucràrii profesorului Panaitescu (1947), a ràmas necunoscut pinà la publicarea lui in volumul de fatà.

Cu toate cà argumentarea profesorului Panaitescu, variatà si coherentà, este cu mult superioarà afirmatiilor disparate ale lui D. Russo, faptul cà distinsul istorie §i-a luat sarcina de a apàra o tezà nàscutà mai mult de spiritul hipercritic al dascàlului sàu 1 §i de dorin^a acestuia de a sta la antipodul tezei sustinute de N. Iorga, decit din examenul senin al realitàtilor, a subminat sistematic soliditatea demonstra^iei.

In cele ce urmeazà vom examina amànuntit, capitol cu capito!, studiul lnvà\àturile lui Neagoe Basarab. Problema autenticitàtii, càutind sà aràtàm de ce nici arguméntele de ordin istorie nu pot zdruncina convingerea pe care o na§te lectura Invàfàturilor, cà ele nu sint o plàsmuire tirzie, ci o opera care exprimà direct personalitatea, ideile §i preocupàrile lui Neagoe Basarab.

Cum de data aceasta avem de a face cu o argumentare comasatà intr-un studiu u§or consultabil, ne vom referí la el fàrà a mai reda pe larg fiecare argument §i vom uza de citate numai atunci cind va fi absolut necesar. De asemenea, nu vom mai discuta afirmatiile la care socotim cà cele spuse mai inainte pot constitui un ràspuns suficient.

§ 1 0 primà afirmare care se cere emendatà ne intimpinà in Introducere: « 0 asemenea scriere, care invie literatura bizantinà ascetica a primelor veacuri

1 In 1944 exprima speranza cà «voi putea ìmplini opera neterminatà a ràposatului meu profesor ». Cf. Autenticitatea Invàfàturilor, p. 738.

380

Page 41: Problema autenticitàtii*)

ale creçtinismului râsâritean, cu toatâ bogara de imagini, o lucrare erudita, dar compusà dupa un anume plan nou, cu unele clemente noi, de càtre un autor în acelaçi timp învâfat si talentat nu face parte din nici un curent literar la noi » (n. 6). De fapt, învâ\âturilc se încadreazà, cum am arâtat, în marele curent cultural-religios generai râsâritean al isihasmului pe care, sub aspectul efectelor sale literare §i artistice în sudul Dunàrii §i în Rusia, 1-a analizat magistral, în mai multe lucrâri, cunoscutul istorie sovieticD.S.Lihaciov.

Timpul de maximà înflorire a isihasmului la noi îl constituie secolul XV ¡=si, ca o prelungire, o parte din secolul XVI care râmîne sâ fie delimitata prin cercetâri speciale. Este greu de presupus cà o operâ pàtrunsà atît de adîne de ideologia §i tendintele literare ale acestui curent ar fi apârut în sec. XVII, în plinà decadentâ a vie ii religioase si într-o epoca frâmîntatâ de ae^iumle Reformei si preocupatâ de stâvilirea influentei acesteia.

C a p i t o 1 u 1 I, Neagoe Basarab, cultura si caracterul sâu, ridicà o pro­blema de cea mai mare important : pregâtirea intelectualâ a lui Neagoe. A putut serie el învâlâturile'i In acest caz trebuia sâ fi fost un bun cunoscàtor al limbii slavone si sâ fi avut o bogatâ lecturâ în domeniul literaturii biseri- ce§ti — condili greu de îndeplinit, dupâ P. P. Panaitescu, de càtre un sef de stat care, mai înainte de a fi domnul Jârii Romîneçti, a fost cunoscut ca bun militar, çi nu ca om de culturâ. In dregâtoriile pe care le-a ocupat ca boier: vâtaf de vînâtori çi comis, Neagoe nu venea în contact cu càrdie. Dacâ ar fi fost logofât, am putea presupune câ stia cel pu^in slavoneçte, pentru a supraveghea întoemirea actelor de cancelarie.

Recunoastem câ de aceastâ problemâ depinde nouâzeci la sutâ râspunsul la întrebarea dacâ Neagoe singur a scris învâ(âlurile, sau dacâ a fost obligat sâ foloseascâ serviciile unui câlugâr câruia fie i-a dictât, fie i-a împârtâçit gîndurile §i intendile sale. Cît priveçte autenticitatea în^eleasà ca redactare a învâ\âturüor în epoca lui Neagoe §i nu în sec. XVII, ea nu depinde de acest argument, ci de faptul câ reflectâ într-însele timpul lui Neagoe, si nu altâ perioadâ.

Dupâ pârerea noastrâ este greu de afirmat apriori cà Neagoe a fost anal- fabet. Ori, a fi un om cuit sau cît de cît instruit, însemna pe timpul acela a fi stiutor de carte slavoneascà §i eventual greceascà, çi a citi literatura vremii — literaturà în primul rind religioasâ. A contesta principiai unui domn romîn dreptul de a fi un cârturar pentru câ a fost în acelaçi timp un çef de stat, atunci cînd Bizantul, Bulgaria, Rusia Kievianâ §i cea Moscovitâ au cunoscut strâlucite figuri de mari conducâtori politici care au fost totodatâ §i cârturari distinsi, unii chiar mari cârturari, ni se pare a pleca de la o tezâ preconceputà, necesarâ argumentârii unei alte teze de aceeasi facturà.

Neagoe a fost membrul familiei Craiovestilor — cea mai mare familie boiereascâ a "pârii Romîneçti, tutoarea domnilor, ctitora celui mai important eentru de culturâ slavonà al epocii: Bistrita. însuçi P. P. Panaitescu a sus^inut eu succès teza cà la noi cultura slavonà a fost mult mai râspînditâ decît se crede, cà multi boieri cunoçteau limba slavonà §i citeau cârti scrise în aceastâ limbâ 1. De ce toemai Neagoe ar face exceptie ?

Neagoe a dovedit în tot cursul vie{,ii sale pasiune pentru culturâ, gust artistic. Dorin^a de a fi privit ca un domn întelept, de a învâta pe altii, este

1 P. P. PANAITESCU, capitolili « Cultura feudalà » în volumul colectiv Viata feudalâ în fa ra Romineascâ $i Moldova. (Sec. X IV —X V I I ) , Bucureçti, 1957. De asemenea introdu- cerea la Manuscrisele slave din Biblioteca Acad. R .P .R ., Bucureçti, 1959.

381

Page 42: Problema autenticitàtii*)

vâditâ în învâ\âturi. Ràgaz pentru lecturâ a avut, întrucît acest militar nu a participât totusi decît la cîteva campanii în perioada imediat anterioarâ domniei §i în timpul domniei. Epoca manifestârilor sale militare trebuie açezatâ înainte ; dar §i atunci, cine putea împiedica pe un om însetat de cultura sà foloseascà râgazurile pentru a citi ?

Câ Neagoe trebuie sa fi stiut sau greceçte sau macar sîrbeste de la sotia §i rudele sale sîrbeçti, o dovede§te faptul câ putea conversa tainic eu patriarhul Nifon, despre care e greu de presupus câ stia romîneste.

La cultura de caracter literar, pe care nu existé motive serioase sâ i-o contestâm apriori, s-a adâugat o mare experien^â de via^à: a fost contempo- ranul lui Çtefan cel Mare, a fost postelnicul unui domn diplomat, luxos, iubitor de fast §i ctitorii mâre^e ca Radu cel Mare 1, a intrigat alâturi de neamurile sale râsturnînd doi domni, a între{,inut o vastâ activitate diplomaticâ 2, a primit desigur vizita a numerosi cârturari din lumea greaeâ §i slavâ. Toate acestea sînt oeazii minunate de instruire pentru un om eu calitàti exceptio- nale çi eu o aplecare doveditâ spre culturâ3. E mai greu de presupus câ în aceastâ epoeâ de maxim avînt al culturii în Tara Romîneascâ în fruntea ^àrii stâtea un militar ignorant §i violent, decît sâ admitem câ Neagoe, asa cum îl cunoaçtem din istorie §i din Invâfâturi, a fost un om în care preocupâ- rile politice s-au îmbinat armonios eu pasiunea pentru frumos si pentru culturâ.

Problema râmîne fireçte deschisâ pînâ la un studiu special întemeiat pe documente constrîngâtoare. Dar avem certitudinea câ rezolvarea ei va fi în acord eu ceea ce §tim pînâ acum despre acest mare cârturar romîn, al càrui nume va trebui trecut alâturi de al unui Marc Aureliu, Constantin Porfirogenetul, Simion al Bulgariei, Vladimir Monomahul, Ivan cel Groaznic §i altii.

Ceea ce serie mai departe P. P. Panaitescu în capitolul Neagoe Basarab, cultura fi caracterul sâu constituie pagini admirabile de resurectie istoricâ ce au transformat fantosa învâluitâ în fum de tâmîie, imaginatâ de Xenopol çi de succesorii sâi, într-un om viu çi veridic al epocii sale, o personalitate complexâ, animatâ de puternice ambitii si servitâ de o inteligentâ politica machiavelieâ.

Neagoe Basarab, în concep{,ia lui P. P. Panaitescu este — de altfel ca si în conceptia lui Al. Lapedatu, — un domn romîn dîrz si autoritar, mîndru çi, cîteodatâ, cînd este vorba de a-§i apâra prestigiul {.ârii §i al persoanei sale, teribil în expresii ca si Çtefan cel Mare ; un iubitor de lux italian §i de fast bizantin, §i un însetat de glorie ca un autentic contemporan al Renasterii. Solii sâi strâbat la dogele Venerei si la papa Leon al X-lea, patronul lui Rafael §i Michel-Angelo. In casa |ine medie personal pe Ieronim Ragu- zanul, din acea Raguzâ unde Renasterea pâtrunde mai repede decît în Franta §i Anglia 4. Se îmbraeâ în hainâ de brocart rosu pe care sînt ^esuti eu fir de aur vulturii bicefali bizantini. Comandâ argintârie de lux la argintarii din

1 Vezi Lista dregâtorilor domneçli din fa ra Romîneascâ, în « Studii çi materiale de istorie medie », vol. IV, Bucureçti, 1960.

2 Istoria Rominiei, vol. II, p. 623, çi MANOLE NEAGOE, Aspecte din politica externâ a lu i Neagoe Basarab (manuscris).

3 A se vedea în aceastâ ordine de idei caracterizarea pe care JEAN PLATTARDo face contemporanului sâu, Francise I, în La Renaissance des lettres en France, 6-e éd., Paris, 1952, p. 6.

4 A. D. MIKHAILOV, Les Poètes dalmates de la Renaissance au X V — XVI-è siècles în « BecTHHK HCTopmi MHpoBQH KyjibTypbi», 1961, Nr. 1 (25).

382

Page 43: Problema autenticitàtii*)

Sibiu çi-si manifesta dispregi în cuvinte tàioase atunci cînd aceçtia cred cà-i pot vinde orice. Este partea cea mai valoroasà a studiului, care a oferit totodatà cea mai solida temelie pentru demonstrarea autenticità^ învâfâ- turilor.

Pentru cà ne intìlnim cu toate aceste semnalmente ale autenticului Neagoe Basarab atunci cînd citim învâ\âturïle, cînd luàm cunoçtin^â de amà- nuntimea cu care autorul, preocupat de prestigiul si bunul lui nume, vorbeçte despre comportarea domnului la banchete si la primirea solilor, despre impor­tante soliilor pentru politica si pentru faima celui ce le primeste sau le trimite, despre aspectul vestimentar impunâtor pe care trebuie sà-1 aibâ slugile domnului, demnitarii si ostasii sài. Sînt în îrwâtâturi pagini aie unui adevàrat « Il Corte- giano » romînesc ce trâdeazà altceva decît pe un càlugàr obiçnuit eu prînzuri ascetice în trapeza mînâstirii.

§ 2 Din capitolul urmâtor al studiului citât, capitol intitulât învâ\âturile câtre Teodosie Vodâ, în care, pe urmele lui Codrescu çi Russo, autorul acopere cu palma tot ceea ce este profund laie în învâtâturi spre a da impresia cà avem de a face exclusiv eu divagatiile mistice aie unui càlugàr obsédât de idealul sâu ascetic, nu se cer discútate decît douà afirma^ii:

1) Cà eruditia càlugàrului este unilateralà: « ca limbà exclusiv slavoneascâ §i ca subiect numai din literatura religioasà çi anume dintr-o parte a acesteia, aproape numai din lucràrile ascetice ce trateazà despre virtuale monahismului si pàrâsirea lumii desarte » (p. 22).

2) Cà recomandarea ca domnul sâ nu ridice dregàtori dintre rudele sale este în contrazicere cu practica lui Neagoe,

«care s-a înconjurat în sfatul sâu de rude, unchi, frati, veri din familia Craioveçtilor, cari au acaparat demnitâtile tàrii, urmînd întoemai de altfel çi în timpul lui Teodosie Vodâ. Barbu Craiovescu, un’chiuí domnului, a fost mare ban între 1512 çi 1520, urmat la aceastâ din urmâ datà în bànie de Preda Craiovescu, fra tele lui Neagoe. Radu postelnicul Craiovescu, fratele lui Barbu, funefioneazâ ca dregâtor între 1512 çi 1515. Pîrvu, tatâl lui Neagoe, a fost çi el mare ban la începutul domniei fiului sâu (februarie — iunie 1512). Badea sau Bâdicâ, vâr primar al domnului a fost comis la 1520—1521. Deatco, al doilea ban (1512—1518) e fiul Vlàdaiei çi al lui Vîlsan vistier, nepot de frate al domnului. Marcea marele postelnic (1512) era çi el din familia Craioveçtilor » fp. 30).

Pentru a ràspunde la prima afirmare nu e nevoie sâ fii neapârat specia- list în teologie. Este limpede, din citatele fâcute de autorul învâ\âturilor, cà el era un profund cunoscâtor al Bibliei, din care adesea citeazà ori alege exemple nimerite spre a-si ilustra si întâri cu autoritatea lor diferite idei morale sau politice. Dupâ cum a arâtat Russo, care era în adevàr specialist, cunoç- tintele autorului în domeniul câr\ilor de cuit aie bisericii erau la fel de seri- oase §i utilizarea citatelor se fâcea la fel de uçor. El citeazà pe parcurs, sau utilizeazà farà a cita, operele celor mai importanti « Pârin^i ai bisericii »: Grigore Teologul, loan Gurâ de aur, Efrem Sirul, Maxim Mârturisitorul etc. si, în sfîrçit, cunoaste foarte bine literatura asceticâ, începînd cu loan Scârarul si continuînd cu alti autori pe care nu-i citeazà formai dar ale càror idei se întrevâd în textul învâtâturilor.

Dar autorul învâtâturilor cunostea si serierile patriarhului Eftimie al Tîrnovei, meditînd pe marginea panegiricului lui Constantin cel Mare, intégrât aproape în întregime în partea întîia a învâtâturilor. Era si un cunos­câtor al asa-ziselor « càrti populare », citînd amplu din « Varlaam §i Ioasaf »

383

Page 44: Problema autenticitàtii*)

{care pare sâ fi fost unul din modelele învâfâturilor sale) §i din « Alexandria». Din « apocrife » a luat informaba despre « vâmile vâzduhului ». $i toate acestea nu dau nicàieri impresia unui material consultât ad hoc ci asimilat, méditât, gata sâ fie oricînd minuit eu u^urin^â. Toate aceste izvoare circulau în manuscrisele slave de la noi, dar aici ele sint asimílate organic §i utilízate cu multà màiestrie íntr-o sintezâ origínala care dà astfel o idee asupra pregâtirii unui cârturar romîn din sec. XVI §i explica valoarea literarâ a operii alcàtuite de el.

A doua problemà este mai complexa, dar ?i aici realitâ^ile dau dreptate învâfâturilor împotriva celor care le contesta autenticitatea.

In primul rind pasajul incriminât, citât incomplet toemai spre a asigura eficacitatea argumentului, mai cuprinde çi un amendament care urmeazà aproape imediat dupà recomandarea « cel ce este un domn adevârat, nu i se cuvine sâ aibâ rude, ci numai slugi drepte ».

Pasajul omis sunâ astfel:

« ln adevàr, dacá cei de neam mare sau dintre rudele voastre sau dintre fiii de boieri, vor fi buni $i destoinici, este bine sâ fie aceia dregàtori. Nu am spus eu cà va fi râu, ci e bine sâ fie a$a, pentru câ se cuvine sâ fie fi a fost fi mai inainte » (versiunea slavà, p. 278).

Oare, enun^înd acest amendament çi specificînd câ situatia « a fost §i mai inainte » Neagoe nu se gindea la o stare de lucruri stiutâ de to{.i si anume câ neamurile sale erau de mai bine de douâ decenii în dregâtorii importante ¡■fi continuau sâ deÇinâ unele dregâtorii §i în timpul sàu ?

De fapt, cariera politicâ a Craioveçtilor cunoaste apogeul în epoca premer- gâtoare domniei lui Neagoe cind, de la Basarab Tepeluç si pînâ la uciderea lui Vlad cel Tinàr, ei exercitâ asupra domniei o influentâ inegalatâ de nici o altâ familie boiereascâ. Ei detin dregâtoriile cele mai mari aie târii: Barbu, cel mai mare dintre cei patru frati Craioveçti, este aproape fârâ întrerupere mare ban din 1495 pînâ cînd se câlugâreçte în 1520. Pirvu, tatâl lui Neagoe este mare vomie sub patru domni: Basarab Tepelu§ (care-1 ridicà brusc la aceastâ funche, ceea ce a fâcut pe Filitti sâ stabileascâ o legâturâ semnifi- cativâ între aceastâ ascensiune súbita ?i descendent din Basarab Tepelus pe care §i-o va revendica Neagoe ca domn), Vlad Câlugârul, Radu cel Mare si Mihnea cel Râu. Radu Craiovescu este postelnic din 1489 si se pare câ a mûrit inainte de a-si vedea nepotul domn. Este putin probabil câ Radu Postelnicul din vremea lui Neagoe ar fi e l1. în sfîrçit Daneiu Gogoaçe Craio­vescu este rind pe rind stolnic (1482—1488), comis (1489—1503), spâtar (1505—1507, 1510) §i, în sfîrçit, mare vornic în 1510. Asadar, toti fratii Craio- ve§ti îçi datoresc ascensiunea altor domni decît lui Neagoe Basarab. Neagoe nu creazâ ci moçteneçte o situatie, pe care de altfel nu se grâbeste sâ o perpetueze.

într-adevâr, oricît de paradoxalâ ar parea constatarea fatâ de ceea ce s-a afirmat de obicei, Neagoe Basarab a fost eu neamurile sale pe atît de zgîrcit ín favoruri politice si administrative pe cît de darnic a fost în înlesniri materiale.

1 Nici autorii Listei dregàtorilor nu-1 dau ca atare. Radu lipsefte fi din hrisovul de recunoftintà al lui Vlàdu( din aprilie 1510. Vezi Documente privind Istoria Rominiei veacul X V I. B. Jara Romineascà. Yol I, Bucurefti 1951, p. 55. Pe de altâ parte Viata lu i Nijon spune despre Mihnea cel râu: « lar cî^i au aflat de acel neam râmafi, pe to(i i-au muncit cu multe munci, pe unii i-a fi omorît ». Ed. Simedrea, p. 15. E posibil ca fi Radu Craiovescu sâ fi càzut victimâ acestei represiuni, fiindcâ un act din 8 aprilie 4550 amintefte de Radu postelnic care a pierit în gura Tinoasei, ( Documente, vol. V, p. 434). I. C. Filitti il socotea mort in 1507.

384

Page 45: Problema autenticitàtii*)

Sub el, Pìrvule^tiii « au fost atunci tari §i puternici » cum spune documentul din 1547 1 si au putut cotropi pàmìnturi. Nu insà si dregàtorii !

Pàrerea cà sfatul §i dregàtoriile au fost acaparate de Craiove^ti este desminfltà de insàsi componenta aeestui sfat: In frante stà, fire§te, Barbu banul, cum era traditia de aproape douà decenii §i nu ne putem a^tepta ca Neagoe sa o schimbe. Dar Pirvu, tatàl sàu oficial, marele vornic a patru domni, apare o singurà data in actele fiului sàu, in mai 1512, ca « fost vornic ». Este primul act din domnia lui Neagoe care dà lista marilor dregàtori2. In acest act, mare vornic in functie este Calotà, ginerele lui Vlad Càlugàrul, fost vistier din 1502 pinà in 1509 si comis in decembrie 1511. Este menfinut in functie pinà in 1520 clnd, inlocuit cu Udrea, continué sà fie in fruntea sfatului domnesc, citat inainte sau imediat dupà marele ban Preda Craiovescu. Erao incercare evidentà si abilà a domnului de a demonstra cà ucigind pe Vlàduf. el s-a supus unei triste necesitàfi dar cà in realitate ràmine devotat liniei poli­tice a lui Radu cel Mare §i respecta pe cei din neamul sàu fàcìnd din cumnatul lui Vlàduf, primul sfetnic al domniei. Aceasta ne face sà credem cà Pirvu numit «mare vornic» pe piatra de mormint de la Snagov care nearatàcà a murit in iulie 1512, nu a fost niciodatà mare vornic in funcfie al fiului sàu3.

Jupan Ivan logofàtul si jupan Harvat vistier care urmeazà dupà Calotà in hrisovul citat sint si ei vechi membri ai sfatului lui Radu, sco§i de Mihnea dupà conflictul cu Craiovestii §i readusi in dregàtorie de Vláduf. Ivan Càlinescu e logofàt pinà in octombrie 1513 cind se càlugàre^te §i moare in februarie 1514, fiind inmormlntat la Snagov. Va fi inlocuit de Harvat pinà la sfir§itul domniei lui Neagoe.

Radu §i Stanciu, postelnici sau stratornici, sint si ei din divanele anterioare. Nu avem motive sà vedem in Radu pe Radu Craiovescu omis in hrisovul de recunostin^à al lui Vlàdu^ din aprilie 1510, semn cà era mort la acea data. Ar fi si ciudat ca doi dintre fra ii Craiove?ti sà aparà in fruntea divanului cu titlul de « jupan » §i Radu unchiul domnului, sà aparà la sfirsit, printre ultimii dregàtori.

Cit prívente Radu Càpàtinà spàtarul, Dràghici Vintilescu din Fiorenti, paharnicul, Hamza din Obislav comisul, Barbu stolnic si Manea Clucer, ei reprezintà nume noi §i sint ridicati intre dregàtori de Neagoe càruia ii datoresc astfel ascensiunea. li vom regàsi si dupà 1521. Dintre ei numai Barbu Stol- nicul ar putea fi vreunul din cei doi fii cu numele Barbu al fratilor lui Neagoe dupà mamà Preda §i Pirvu II, deci nepot al lui Neagoe, desi acest lucra nu este stabilii. Hamza din Obislav era §i el o rudà a Craiove^tilor 4.

Curioasà §i semnificativà ni se pare absenta din acest act §i din toate celelalte a lui Marcea postelnic, cumnatul Craiovestilor §i sotul Margài. El a tràit totusi pinà In 1520 cind un act il aminte^te trecut de curind dintre vii 5. In divanul anterior al lui Vlàduf., din 8 ianuarie 1512, el era prezent si ocupa functia din aprilie 1510 deci imediat dupà inscàunarea lui Vlàdut. Sà fie aceastà absentà un protest impotriva actiunii cumnatului sàu ? Oricum, Marcea nu este dregàtor al lui Neagoe Basarab §i nu apare niciodatà in sfatul acestuia.

1 Documente, Veacul X V I. Vol. I I (1526—1550), Bucure$ti, 1951, p. 350.3 Documente privind Istoria Rominiei, Sec. X V I, vol. I, p. 77.3 N. IORGA, Inscriptii din bisericile Rominiei, vol. I, Bucure^ti, 1905, p. 158—159.4 Cf. P. P. PANAITESCU, Inváfüturile lui Neagoe. O reconsiderare, p. 424.s Documente, vol. cit., p. 161.

25 — c. 11 385

Page 46: Problema autenticitàtii*)

Ciudatà este de asemenea absenta totalà a lui Danciu, al treilea frate, despre care se presupune ca a tràit totu§i pina la 1520 x.

lata cum, dintre cei patru fra i Craiove§ti, numai Barbu, marele ban al Craiovei ramine in sfatul nepotului sàu §i decine o mare dregàtorie, in vreme ce pentru Pirvu, fiul sàu ajuns domn nu gàse§te loc nici màcar sà-i mute ramacele in ctitoria sa de la Arges. Cà Detco, al doilea ban al Craiovei intre 1510—1515 ar fi Detco fiul Vlàdaiei, deci nepotul lui Neagoe, nimic mai pu^in sigur. Dacá nu este Detco din Izvorani, mare ban al Craiovei alàturi de Barbu in 1494, trebuie sà fie altcineva. Cariera lui Detco fiul Vlàdaiei este mult mai tirzie §i el va fi fost incà prea tinàr spre a dubla pe fratele bunicului sàu in marea bànie §i a lua loc in sfatul domnesc cu doi ani inainte de urcarea pe tron a unchiului sàu 2. Cit prive§te pe Badea sau Bàdica, numit de cronicà « vàr primar al domnului » §i care este postelnic din 1517 §i comis din 1520 el era o rudà dupà mamà a lui Neagoe. Ar fi impreunà cu Hamza din Obislav a doua rudà a lui Neagoe care-i datore§te ascensiunea.

Oare sà nu fi avut Neagoe suficiente rude spre a le face dregàtori membri in sfatul domnesc ? Dar stim 3 cà Preda, fratele sàu, care apare ispravnic al unei hotàriri domne§ti in noiembrie 1519 §i a fost obligat sà astepte càlugà- rirea unchiului Barbu in 1520 spre a deveni mare ban al Craiovei §i a lua loc in sfatul lui Neagoe, mai avea incà un frate, Pirvu II Craiovescu. Acesta va ajunge ban abia in 1525 §i nu va face nici un fel de carierà pe vremea lui Neagoe.

Atit Pirvu II cit §i Preda, fii lui Pirvu Craiovescu si fratii lui Neagoe* au avut cite un fiu numit Barbu, respectiv Barbu II si Barbu III Craiovesti. Bani ai Craiovei cu numele de Barbu apar in 1523, 1530 §i 1534—35 ceea ce inseamnà cà amindoi nepo^ii erau majori §i capatili sà ocupe dregàtorii in timpul lui Neagoe. Pirvu I la mai avut se pare un fiu, Dràghici, ajuns postelnic* dar nu in vremea lui Neagoe. Marcea ?i cu Marga au avut doi fii, nepoti de sorà ai domnului: Vlàsan §i Matei. Aceste nume nu apar insà intre dregàtorii cunoscut ai lui Neagoe, in orice caz nu intre cei din sfat.

Radu Craiovescu, càsàtorit cu Velica ot §itoaie care apàrea §i in pomel- nicul din 1501 a avut o fatà, Maria, càsàtorità cu §erban, banul din Izvorani. Acesta va ajunge ban al Craiovei in 1535—1539 si nu putea fi in 15201 atit de tinàr incit sà nu ocupe un loc de dregàtor. Maria §i cu §erban au avut un fiu, Marcea ot §itoaie si o fiicà màritatà cu un Neagoe, ajuns ban in 1560—1562. Fireste, pe acesta nu avem motive sà-1 càutàm intre dregàtorii lui Neagoe.

Oricum, arborele genealogie al Craiove§tilor este stufos §i va cuprinde multe nume de mari dregàtori §i incà trei domni: Radu §erban, Matei Basarab,. Constantin Brincoveanu. Toti isi vor face o mindrie si un drept din faptul cà 1-au avut mos pe Neagoe Basarab. Dar acesta, care n-a gàsit loc la Arges pentru tatàl sàu Pirvu si s-a dat ca domn fiu al lui Basarab Jepelus, a inteles sà aplice in practicà principiul exprimat lapidar in Invàfàturile càtre Teodosie: « Cei ce este domn adevàrat nu i se cuvine sà aibà rude, ci numai slugi drepte ».

1 FILITTI, op. cit., p. 26—27.a Idem p. 32.3 I. C. FILITTI, Craioveftii $i rolul lor politic. Genealogía. Ar fi necesará o nouS.

cercetare pe baza documentelor publícate íntre timp, spre a se stabili mai precis genealogía. Craioveftilor si familiilor ínrudite cu ei.

386

Page 47: Problema autenticitàtii*)

Acest principili nu este contrazis de prezen^a unora din rudele domnului în dregâtorii mai mici sau mai mari fiindcà el nu echivaleazà cu interdicta ca rudele domnului çi marii boieri sâ-1 ajute la guvernare (o spune însusi autorul învâ]âturilor) ci definente raporturile care trebuie sa existe între domn §i auxiliarii sai: în ochii domnului toti trebuie sà fie egali §i numai vrednicia §i dreptatea trebuie sa fie criteriul de apreciere si promovare.

Practica guvernàrii cu ajutorul rudelor apropiate pare sà fi fost veche, atît în Jara Romîneascâ cît §i în Moldova 1. Çtefan cel Mare a cunoscut-o (atît marele vornic Isaia cît §i Çendrea portarul Sucevei — unul din cei mai importanti dregâtori — erau cumna^ii sài) fàrà ca istoricii sâ-i fi adus pentru aceasta imputarea câ a fost tutelatul neamurilor sale. $i Radu cel Mare, consi­dérât un domn centralizator, aveaînsfat doi cumnati: pe Calotâ si pe Bogdan din Popesti, adversarul Craioveçtilor. Cercetâri speciale ar descoperi fireçte §i alte cazuri. Nici în acest domeniu Neagoe nu era deci un inovator, dar dintre toti domnii care au avut de a face eu Craiovestii, el este primul care a çtiut sà-i Çinà în situala unor « slugi drepte », convingîndu-i sà se estompeze atîta vreme cît scena Jàrii Romîneçti a fost ocupatâ de marea sa personalitate. Din lipsa unui conflict între domn çi Craioveçti s-a tras concluzia falsà cà cel care a cedat a fost domnul.

§ 3. C a p i t o l u l III — Critica interna a textului învâfâturilor siste- matizeazà §i dezvoltà în cea mai mare parte arguméntele lui Russo, a§a dupà cum atrage aten^ia însuçi autorul. Ràspundem de aceea, fàrà a le mai cita, numai observa^iilor noi, care tintesc sà sporeascà §i sà întàreascà arguméntele lui Russo.

1. Autorul învâ\âturilor recomandà lui Teodosie sà nu faeà prietenie eu pàgînii « màcar de i-ar fi §i frate, sà te fi nâscut eu dînsul dintr-o mumà » fiindcà aceastà recomandare se încadreazà în ideologia generalà a lucràrii. Expresia vrea sà sublinieze cît de departe trebuie dusà diferentierea de pàgîni §i nu câ Teodosie ar fi avut un frate pâgîn ca Radu Mihnea. Nu e totuçi de prisos sà reamintim cà izvoare aie epocii2 prezintà pe faimosul Mehmed Beg drept o rudà a Craioveçtilor trecutâ la islamism (p. 36).

2. Neagoe nu vorbeste în « Rugàciunea la ieçirea sufletului » despre necunoaçterea nominalâ a succesorului sàu de càtre boieri, ci de lipsa de acomodare a boierilor cu firea §i dorintele noului domn. Aceste sfaturi urmeazà imediat dupà ce domnul se adresase fiilor sâi ca unor viitori succesori, ceea ce exclude interpretarea propusà de P. P. Panaitescu. El se prezintà pe sine ca protector al boierilor si îi deplînge pentru faptul cà pierd un asemenea stàpîn fàrà a §ti cum se va purta eu ei urmasnl sàu (p. 36).

3. Formularea din capitolul Despre soli §i râzboaie este în tonul de smerenie creçtinà al întregii lucràri. Faptul câ ea apare în cel mai caracteristic laie dintre capitúlele Invâ(âturilor ne scuteste de argumentàri suplimentare (p. 37).

4. Neagoe vorbeçte de pribegie si-1 previne pe fiul sàu, findcâ el însuçi fusese pribeag si fiindcà, stiind cît de împârtite erau taberele boiereçti, prevedea

1 Asupra acestui fapt a avut amabilitatea sâ ne atragà atenfia tov. ION DONAT. îi exprimâm pe aceastà cale multumirile noastre.

2 Cf. Cronica lui Macarie în Cronicile slavo-romîne, Ed. P. P. Panaitescu. p, 79. Un raport contemporan (1525) spune câ rudele lui Neagoe « ad portam miserant ad consanguíneos ibi existentes hoc est Ibrahim Bassam et Mustapha Bassam ». (cf. A. VE- RESS, Acta et epistoalae relationum Transilvaniae. . . cum Moldavia et Valachia, vol. I, p. 137. Citât dupà FILITTI, Banatul Olteniei f i Craiovestii... p. 62, nota 477).

25’387

Page 48: Problema autenticitàtii*)

eventualitatea ei. Cà presimtirile sale erau indreptà^ite §i sfatul oportun, s-a vàzut dupà moartea sa, cind Theodosie a fost curind alungat de pe tron ¡ji a murit pribeag la Constantinopol (p. 39).

In Omilia intercalata la sfirsitul partii I-a, ca §i in cuvintul « Despre frica §i dragostea lui Dumnezeu » se vorbe§te despre patriarhi si imparaci fiindcà textele sint luate tale-quale din literatura bizantina prin traduceri slavone, dar si fiindcà lui Neagoe ii plàcea acest termen, folosindu-1 si in inscriptia de la Arge§. E1 avea ambitii de succesor al impàratilor, làsindu-se comparat in calitate de ctitor cu Solomon ¡-si Justinian. lntr-o vreme cind « mica T’ara Romineascà » si Moldova ràmàseserà singurele din aceastà regiune capabile sa continue prin l'orba militará amploarea vietii culturale traditiile civiliza^iei creatine din sudul Dunàrii, putem presupune la domnii romini o altà con§tiin{,à de sine decit a junimistilor din sec. X IX —XX. §i in cronica lui $tefan cel Mare domnul este salutat de popor la intoarcerea victorioasà din bàtàliadela Vaslui cu urarea jx,a > k h s it n,<\p §i este numit mereu \arul. §irul domnilor moldoveni din aceeasi cronicà poartà titlul moa,mkckhé napHt. Intruclt in cele douà variante putnene dispare cuvintul Zar, inlocuit in titlu ¡•fi in rest cu « gospodar », avem o indicale cà §tefan cel Mare, sub al càrui control se redactase Letopise\ul de cind s-a inceput Jara Moldovei, se làsase la rindu-i inclntat de asemenea apelative (p. 40).

§4 . C a p i t o l u l I V — Invàtàturile fi organizarea politica a J&rilor Rominesti (pp. 47—61) constituie miezul argumentàrii autorului, incercind sà demonstreze cà anacronismele si confuziile grave ce s-ar afla in partea social-politica si militará a Invàtàturilor fac imposibilà localizarea lor in epoca lui Neagoe Basarab. Acest capitol cere de aceea o discutie mai amànuntità, cu atit mai mult cu cit nu avem incà un studiu special dedicat analizei ìnvà- fàturilor in lumina progreselor istoriografiei noastre noi. Insusindu-!=ii teza neautenticitàtii si persistind a nu vedea intr-insele unul din izvoarele capitale ale istoriei noastre, autorii volumului Via\a fendala in Jara Romineascà fi Moldova (sec. X IV — XVI) ca si alcàtuitorii tratatului de Istoria Rominiei vol. II s-au referit cu timiditate si suspiciune la Invàtàturile càtre Teodosie specificind totdeauna cà eie sint « atribuite lui Neagoe Basarab ».

Analiza capitolelor social-politice pe care o intreprindem aici numai partial, pe màsurà ce sintem obligati a ràspunde obiectiilor aduse autentici- tàtii, va trebui sà fie reluatà pe larg §i amànuntit. Cind acest lucru va fi fàcut, se va vedea cà Invàtàturile càtre Teodosie pot fi privite ca un izvor istorie tot atit de important ca §i Descrierea Moldovei, desi intentia cu care au fost aleàtuite este cu totul alta.

Làsìnd la o parte substratul social-politic al teologiei din « Cuvintul pentru cinstirea icoanelor », deja evidential, trebuie sà ne oprim asupra celor douà cuvinte intitúlate Cum fi in ce chip vor cinsti pe boieri si pe slugile lor care vor sluji cu dreptate si Cum vor pune boierii si slugile lor la boierie fi cinste.

S-a afirmat cà in aceste capitole autorul ar profesa idei ce contravin realità^ social-politice si ideologice cunoscute, §i faptului cà Neagoe §i-a promovat rudele in divan (p. 52—53). Am vàzut care era realitatea in privinta rudelor. Cit prívente prima obiec ie, cà boieria se identifica cu dregàtoria si dregàtor putea fi numai un nobil, ea este valabilà pentru sec. XVII cind s-au tradus Invàtàturile (de aici identificarea de càtre traducàtor), dar nu pentru

388

Page 49: Problema autenticitàtii*)

prima jumàtate a sec. XVI cind s-au alcàtuit1. Pentru aceastà perioadà caracteristicà este, dimpotrivà, distilleria intre dregàtorii recrutafi dintre marii boieri, immiti Constant vlasteli (k m c t m i ) sau vlastelini, §i ceilalfi dregà- tori proveniti dintr-o categorie socialà mai modesta, denumifi praviteli2 (npaKHTirti). Termenul vlastelin in aceastà accepfiune apare in timpul lui Radu cel Mare §i dispare la sfirsitul sec. XVI 3. Invàtàturile atestà foartebine aceastà distinefie, ceea ce este o dovadà in plus asupra timpului $i mediului in care au fost scrise 4.

Cit prive§te ideologia expusà in aceste capitole, in Primul avem de a face cu o exprimare alegoricà ce nu ascunde totusi adincile ràdàcini in realitatea socialà. E1 confine, In embrión, ideologia asa-zisului « stat nobiliar» in care boierii considerà pe domn un « pàrinte » (intelege instrument) al lor. Dacà din operele lui Ureche §i Miron Costin §tim cum priveau boierii pe domn, din acest capitol aflàm cum privea domnul pe boieri in conceptia idealà a statului ie§ità din creerul unui domn fost el insu§i boier. ìn aceastà imbinare a doctrinei statului centralizat §i « statului nobiliar », paradoxalà in aparenfà dar explicabilà prin formafia lui Neagoe Basarab, primul domn romin ridicat dintre boierii dregàtori, am gàsit de altfel un puternic argument in sprijinul afirmafiei cà lnvà\àturile exprimà direct personalitatea §i gindirea lui Neagoe §i nu pot fi localízate in alt moment istorie decit domnia acestuia.

In capitolul al doilea, unde se dau sfaturile practice, §i autorul se referà la situatii concrete, si unde ne gàsim in fata unei gindiri politice exprimate direct, in formule scurte §i concludente, se dezvoltà magistral teoria meritului fi capacitaci personale care primeazà asupra nasterii fi influen(ei. Aceastà teorie a fost elaborata de burghezia europeanà spre a combate ideologia privi- legiilor nobiliare §i a fost numaideclt insusità de càtre monarhia modernà pentru motivul lesne de inteles cà cel ce stabilente meritul §i capacitatea colaboratorilor sài este monarhul. Fàcind din serviciile aduse intereselor sale criteriul unic de selecfie §i promovare, acesta poate sà-§i constituie un corp de slujitori ce-i datoreazà lui totul, si sà dobindeascà in plus pozitia unui arbitru intre cíasele privilegiate si neprivilegiate. ìn numele teoriei meritului a avut loc pretutindeni alianta monarhiei cu burghezia §i mica nobilime impotriva nobilimii mari, §i dacà Ludovic al XIV-lea a devenit « regele soare» aceasta o datereste ministrilor, generalilor, arhitectilor §i artistilor recrutati din aceste categorii sociale care vedeau in pretuirea aràtatà de monarh cel mai sigur mijloc de a-§i vàdi superioritatea fatà de nobilime.

1 Cf. V. COSTÀCHEL, P. P. PANAITESCU, A. CAZACU, Via(a feudalà In Jara fíomineascá f i Moldova, pag. 192—193.

2 « Se vede cà sfatili este alcàtuit din douà elemente, jupinii sau vlastelii, fi dregàtorii ; « Astfel pàrintele domniei mele Vlad Voievod el i-a judecat cu vlastelii fi dregàtorii », serie la 1505 Radu Voievod: «Astfel domnia mea am judecat cu cinstifii fi drept credinciofii fi alefii vlastelini fi dregàtori ai domniei mele », serie la 1511 Vlad Voievod. Vlestelii slnto categorie, o parte mai insemnatà decìt aceea a dregàtorilor » Viafa feudalà, p. 349.

3 Viafa feudalà, p. 190—191.4 Fragméntele din capitolul dedicat exclusiv problemei numirii dregàtorilor nu-1

folosefte. Se vorbefte de « praviteli » (tip-immoil fi « sanovnici » (caiioKHHfKi) funcfiile fiind denumite « pravitelstva » (iip<u¡htíactk.i) fi « san » (cjmk). Pentru desemnarea boierilor in calitate de membrii ai unei clase sociale avem termenul « velmoji » (aim icmw ckihu mnAi*a:iH, p. 230) fi « boiari ». Termenul de « vlastelini » este folosit ori de cite ori din context se intelege cà este vorba de marii boieri dregàtori, ce stau in preajma domnului fi cu care el este indemnat sà se sfàtuiascà la fiecare pas.

389

Page 50: Problema autenticitàtii*)

Monarh modern ca §i $tefan cel Mare, prin for^a imprejuràrilor sociale càrora avea sà le facà fa(à, Neagoe Basarab a descoperit in practicà aceleasi principii §i le-a codificat. In aceastà parte a operei sale el se dovede§te mai larg in vederi §i mai profund decit contemporanul sàu Machiavelli, care hipno- tizat de tehnica « machiavelicà » a monarhiei absolute, uità sà facà o analizà a fortelor sociale pe care se sprijinà ea 1. Neagoe, care era domn, ¡-si care venea dupà o serie de domni munteni §i moldoveni ce experimentaserà in toate felu- rile mijloacele de realizare a monarhiei moderne, dà insà o aten ie covir§i- toare tocmai acestui aspect al problemei. De aceea el face §i aici §i in alte capitole o dinstincjie vàdità intre categoriile sociale direct favorabile domnului §i cele de care domnul este obligat sà ^inà seama §i pe care trebuie sà le respecte spre a nu ajunge in conflict cu eie. In capitolul ce-1 analizàm, domnul ne vorbeijte despre aparatul de dregàtori (§i nicidecum de sfatul domnesc sau de rangurile nobiliare) ca despre un instrument al sàu, iar despre oamenii mai modesti §i capabili, ca despre ni§te partizani firesti ai lui. El pledeazà pentru dìn§ii impotriva vechii conceptii a privilegiilor. Dimpotri- trivà, cind este vorba de « fii de boieri » de fii celor puternici, domnul vorbeste ca despre o fort,à dacà nu opusà, in orice caz exterioarà intereselor §i simpatiilor lui §i care exercità presiuni asupra domniei2. Ei apar ca ni§te solicitatori ce trebuiesc verificaci §i chiar respingi. Lor li se fac concesii in virtutea tradi­rei §i este semnificativ cà pasajul citat, in care vorbe§te despre drepturile nobililor de a fi numiti dregàtori, apare ca un amendament adus principiului general enun|at inainte. Faptul acesta nu vine in contrazicere cu ceea ce afirmam despre capitolul anterior, deoarece contradicha exista in insàiji personalitatea lui Neagoe Basarab si prezen^a a douà capitole alàturate, dintre care unul vàde^te o gindire mai mult centralistà, iar altul se invecineazà cu ideologia statului nobiliar, o dovede§te.

Ca §i in capitolul despre soli §i ràzboaie, ca si in capitolul despre miluirea slugilor, domnul ne apare aici solidar cu o categorie socialà care nu cuprinde pe vlastelini §i pe velmoji. De§i le acordà acestora tot respectul recunoscind cà farà sfatul lor nu poate intreprinde nimic, autorul 1 nvàfàturilor vàdeste

1 Vezi Principele, Ed. citatà.2 Cf. fi P. P. PANAITESCU, Invàtàturile... O reconsiderare, p. 418, 419, 421. Observatia

autorului este perfect justà, dar ea trebuie prività — credem — In cadrui tuturor datelor sociale pe care ni le oferà Invàtàturile, fi nu detafatà de eie. Nimic nu se opune dupàpàrerea noastrà presupunerii cà presiunea boierimii asupra domniei s-a manifestai ìncà din timpul lui Neagoe fi chiar mai inainte, atingindu-fi apogeul in vremea lui Mircea Ciobanul care trece la represalii crunte. Craioveftii ìnfifi au fost exponenjii acestei tendinee de a transforma domnia fi statuì ìntr-un instrument in mìinile boierimii, anticipìnd fi prevestind astfel, regimul statului nobiliar. Ceea ce ei au incercat sà realizeze in folosul unei singure familii sau unei factiuni boierefti, s-a raalizat Incepìnd din prima jumàtate a secolului XVI in folosul intregii clase feudale. Procesul este continuu fi de duratà fi el nu a apàrut brusc In a doua jumàtate a sec. XVI. Cà este afa ne-o dovedefte faptul cà in invà{àturi nu se reflectà ìncà conflictul dintre domnie fi marea boierime, care va izbucni ceva mai tìrziu, ci numai premizele lui.

Dacà opera ar fi fost scrisà din poruñea sau sub egida unui Mircea Ciobanu, ea n-ar fi fàcut un loc atit de larg slàvirii boierilor fi condamnàrii uciderilor de felul celor practícate de acest domn. Dacà a scris-o un Kurbski al Tàrii Rominefti spre a condamna astfel de metode de guvernare, nu in(,elegem de ce vorbefte afa de patetic despre puterea absolutà a domnului fi despre faptul cà nu-1 aleg boierii — cind firesc ar fi fost inversul. Dacà e scrisà de un càlugàr care nu a fost inainte nici mare boier, nici dregàtor, nici militar, nici domn, atunci de unde cunoafterea profunda fi evidentà a realitafilor politice fi de curte, de unde aceastà gindire ce vàdefte la fiecare pas o experienfà directa, de zi cu zi, in afacerile « lumefti »?

300

Page 51: Problema autenticitàtii*)

la fiecare pas atraería §i interesul sáu pentru celelalte categorii sociale Intre care §i |áranii x. De aceea acest capítol nu putea fi scris In prima jumátate a sec. XV cínd domnea mentalitatea tipie feudalá a privilegiilor §i na§terii, ci ín vremea cind se puteau face afirmatii de felul celei fácute de un nobil polon despre Moldova urma§ilor lui §tefan cel Mare: « In tara lor aproape cá nu mai este nobilime; to^i slnt de o potrivá §i au obicei asa, ca acel care astázi paste caprele va putea miine sá ajunga boier mare sau chiar domn » 2.

Cá Neagoe Basarab pare sá se fi visat un §tefan cel Mare muntean, ne-o dovedesc multe locuri din lnvá\áturi. Multe fapte, atitudini §i declaratii semni- ficative, relevate de P. P. Panaitescu dupá documente contemporane, aratá cita grijá punea Neagoe in pástrarea §i sporirea prestigiului sáu personal. El recurge nu odatá la amenin^ári.

Nimic nu-i face mai multá plácere lui Neagoe decit sá accentueze asupra faptului cá domnul nu-i ales de oameni, ci uns de dumnezeu §i cá in orice ímprejurare el trebuie sá se comporte in asa fel ca sá nu i se stirbeascá cu nimic prestanta. Este tema esentialá a cuvintului Cum se cade domnilor sá seaza la masa cind vor minea fi vor bea, plin de sfaturi in^elepte ce dovedesc o maturá gindire politicá §i o experientá de domn si nu de cálugár. Intre aceste sfaturi sint insá si únele care par mai confuze §i se preteazá la interpretári felurite. Recomandarea de a nu schimba locurile boierilor la masa domneascá pentru a nu-i nemultumi pe comeseni a fost interpretatá astfel ca o dovadá a ignorantei cálugárului in materie de etichetá. Noi credem dimpotrivá cá aceastá recomandare este primul document care ne dá o idee asupra vietii de curte in Tara Romineascá si asupra unei etichete izvoritá din necesitá i de ordin politic. Sfatul lui Neagoe este cum nu se poate mai limpede §i mai intelept.

Sint prevázute si cazurile cind domnul face ospete mari cu intreaga oaste, a§a cum obisnuia §tefan cel Mare dupá bátáliile victorioase, si cínd se intind mai multe mese, intre care la una ia loe domnul. I se atrage atentia domnului ca nu cumva in asemenea situatii, venind la dinsul « unii dintre cei iubiti ai tái la slujbá » sá scoale de la masa lui pe careva spre a le face loe acestora. Dacá vrea sá-i cinsteascá deosebit fárá a-i jigni pe cei ce se bucurá de prezenta lor la masa domnului, sá-i serveascá el, cu mina lui, si sá le adreseze multe cuvinte frumoase. In felul acesta noii veni^i, indiferent unde se vor aseza, vor avea satisfactia de a fi primit mincarea si báutura din mina domnului si de a se fi intre^inut cu el, iar cei rámasi la locul lor vor vedea cá pretuirea ce li se acordá este atit de mare incit nici in fata favo- ri^ilor domnesti nu au fost obligati sá-§i páráseascá locul.

In versiunea greceascá ne intimpiná únele alterári ale textului original a§a cum il cunoa§tem din versiunile slavá si rominá, luate ca dovezi de neau- tenticitate. La aceastá problemá a ráspuns convingátor I. C. Chitimia3.

1 A se vedea observable toarte importante cu privire la baza socialä a domniei a$a cum o vede autorul Invätäturilor, la P. P. PANAITESCU, art. cit. pag. 418. Ne amintim cä o asemenea largire a bazei sociale a caracterizat domnia lui Çtefan cel Mare. Cf. BARBU CÎMPINA, Cercetäri cu privire la baza socialä a puterii lu i Ç le fan cel Mare. în Studii eu privire la Çtefan cel Mare, Bucureçti, 1956, p. 11—111. Dimpotrivâ, în perioada fäuririi statului nobiliar si în ideologia care o exprima, îngustarea acestei baze este carac­terística. Mirón Costin va considera, exact la antipodul concepfiei expuse în Inväfäturi, cä acela este domn adevärat care nu judecä dupä aceeasi mäsurä pe boier ?i peult.imul supus.

2 Citat dupä BARBU T. CÎMPINA, Ideile cäläuziloare ale politicii lui Stefan cel Mare, în « Studii » X (1957), p. 60.

3 I. C. CHITIMIA, art. cit., p. 333

391

Page 52: Problema autenticitàtii*)

Invàfàtura pentru soli fi rázboaie, cea mai intinsà §i cea mai densa dintre invà^aturile cu caracter social-politic, socotità de Iorga: « cu desàvirsire origi­nala »x, pare a ridica §i cele mai multe obiectii cu privire la autenticitate. De§i reflecta cu o bogare §i o precizie remarcabile realitatea social-politica §i militará a epocii lui Neagoe Basarab, totu§i sint intr-ìnsa informaci ?i afirmatii care par a pleda contrariul.

Inexacta a pàrut informala cà solul era primit in audien^à dupà irei zile. Din pàcate nu ni s-a pàstrat inceputul textului slav unde gàsim aceastà recomandare. In textul grecesc se spune: « §i sà nu-1 tine{,i prea mult, ci dupà trei zile chemas-i » (Ed. V. Grecu, p. 131). Dar hotàrìtor ni se pare textul romínesc fiindcà el urmeazà totdeauna cu mai multà fidelitate pe cel sjavon: « De-aciia sà nu-1 tii mult nici sà zàbovesti ci numai douà zile sau trei pinà se va odihni. Dupà aceea sà-1 chemi » (ms. 109 f. 155r). In aceastà formulare, accentui nu mai cade pe numàrul de zile care trebuie sà treacà ci, dimpotrivà, pe ideea cà solul trebuie chemat cit mai repede, imediat ce se va fi odihnit. Numàrul de douà sau trei zile este dat ca un maximum, §i nu ca o regulà, ceea ce face sà concorde aceastà recomandare cu ceea ce §tim pe alte cài, §i anume cà de obicei solul era chemat chiar a doua zi.

Foarte semnificativà §i in spiritul generai al 1 nvàfàturilor ni se pare insà recomandarea sà nu se trimità soli dupà rang fi rela ii ci dupà vrednicie fi credin(,à fa{,à de domn. Autorul Invàfàturilor cere ca atunci cind se vor alege soli §i boierii vor càuta sà recomande pentru aceastà treabà rude de-ale lor, domnul sà vadà dacà sint sau nu vrednici, si dacà ii vor vedea nevrednici pe cei recomanda(,i, mai bine sà le dea bani si daruri din tezaurul domnesc spre a-i multumi pe protectori, dar solii sà si-i aleagà singur, dupà vrednicie, fiindcà de ei depinde prestigiul sàu personal. Aceea i grijà pentru prestigiu §i aceea§i tendinea de a accentua autoritatea domnului fa^à de boieri si fa^à de stràini ne intimpinà §i aici, iar solul este numit mereu sluga domnului. $tim din alte surse cà exact a§a procedase Neagoe ; el a trimis ca soli nu boieri sau rude ale sale, ci servitori devota^i ai sài. Mai to^i solii trimisi in Ardeal de el §i de predecesor» sài sint numidi « slugi » ale domnului. Insistetele autorului asupra importanti soliilor §i amànun^ita explicare a procedeelor de impresi­onare a solilor stràini §i de ciftigare a lor, sint fire§ti intr-o epocà de intensà activitate diplomatica, §i corespund evident cu domnia lui Neagoe Basarab.

Probleme complexe ridicà informatiile cu caracter militar, unde se pare cà autorul §ovàie uneori, si omite §tiri importante, tràdind pe càlugàr.

0 primà obiectie ridicà informatia cà oastea era impàrtità in trei cete care intrau succesiv in luptà, ceea ce ar contraveni §tirilor pe care le avem despre tactica ostirilor moldovene §i muntene. Dar autorul nu vorbeste de trei cete, ci de douà stràji care sint trimise inaintea oftii celei mari :

« Deci, cìnd vei pomi impotriva lor, tu mai ìntii sà orindue^ti fi sà ìntocmefti o strajà, dupà obicei, sà meargà ìnainte, apoi dupà ea o a doua strajà fi dupà ea oastea cea mare. §i sà nu fie departe o strajà de cealaltà, ca sà se vadà fi sà ftie ce fac fi ce lucreazà, pentru ca dacà se Intimplà ceva stràjii celei dintii, sà dea de a doua strajà, iar dacà vor vedea amindouàstràjile vreo ìnfrìngere, atunci sà se uneascà ìmpreunà cu oastea» (versiunea slavonà, p. 293).

Pentru strajà avem cuvintul C T p a K a §i K To paa cT,ia;K*i, iar pentru oastea cea mare k m h k a k ««h c k -ì . In cursul luptei stràjile se ciocnesc cu ale

1 N. IORGA, Istoria literaturii rorninefli, ed. Il-a, voi. I, p. 146

392

Page 53: Problema autenticitàtii*)

inamicului si ìnfrìngerea sau biruin^a lor are o influenza moralà hotàrìtoare asupra ostirii celei mari. De aceea se interzic duelurile individuale. Bàtàlia începe astfel prin lupte de avangardà, dupa care urmeazà ciocnirea ostirilor mari si tot ca o luptà de avangardà ni se prezintà §i ac^iunea lui Neagoe Basarab, care ciocnindu-se de oastea fiului lui Mihnea Vodà, o risipeçte §i-l face pe acesta sà fugà la tatàl sàu.

Dar Viata lui Nifon si învâ\àturile nu sìnt singurele izvoare din care putem deduce aceastâ tacticà de luptà. ìn Letopise\ul de cind s-a inceput ¡ara Moldovei se aratà cà « între timp domnul Çtefan Voevod a întàrit §i a orìnduit o strajâ si i-a trimis împotriva leçilor la Vadul de la tìrgul Cernàu^ilor, la rìul Prut ». Çi aici, ca si In Via\a lui Nifon, straja apare ca o formale de avangardà. Domnul adunà apoi oastea cea mare cu care iese ìnaintea dusma- nului. Aceastà tacticà este atestatà pe vremea lui loan Vodà cel Cumplit de Gr. Ureche în paragraful intitulât « Cìnd a bàtut straja lui loan Vodà pre straja lui Pàtru Vodà a lui Alexandru Vodà ».

Pentru celelalte informatii cu caracter militar cuprinse ìn acest foarte important capitol este necesar un studiu aprofundat, care nu intrà in obiec- tivele cercetàrii de fatà. Impresia cà paginile respective se datoresc unui càlugàr ignorant si confuz care a tràit in a doua jumàtate a secolului XVI sau in sec. XVII, n-a fost împàrtàçità de doi cercetàtori, totusi foarte seriori, ai istoriei noastre militare: Nicolae Bàlcescu §i generalul Radu Rosetti. Ultimul considera Ìnvàfàturile « o scriere putin posterioarà epocii lui Çtefan cel Mare » si se referea la ea ca la un izvor demn de crezare. Nicolae Iorga nu s-a ìndoit niciodatà cà asemenea informatii vin de la un luptàtor çi nu de la un om al bisericii. Màrturia acestora ar putea constituí un minimum de garantie cà un studiu aprofundat al informa^iilor militare din acest capitol poate duce la cu totul alte concluzii decìt cele trase de partizanii neauten- ticitàtii. Ne vom màrgini in cele ce urmeazà la cìteva constatàri in strìnsà legàturà cu problema care ne preocupa.

Intìi, este ciudat ca un veritabil tratat de arta militará, chiar concentrât la cìteva pagini, sà fie alcàtuit de un câlugâr, in a doua jumàtate a sec. XVI, adicà ìntr-o vreme cìnd activitatea de acest gen a fost extrem de redusà, cìnd marile campanii eroice trecuserà de cìteva decenii1. Dacà opera ar fi fost scrisà dupà Mihai Viteazul, ea ar fi trebuit sà cuprindà cu totul alte informatii, privind realitàtile de atunci, ceea ce nu se ìntìmplà.

In al doilea rìnd, este surprinzàtor sà constatàm cìt de perfect cunostea « càlugàrul » o serie de realitàti militare si social — politice, cu implicaci mili­tare, care, toate corespund primei jumàtàti a sec. XVI si chiar secolului XV. De pildà, el stie cà in luptà lovitura principalà, socul initial il suportà « oastea cea mare » si « tària curtii » sfàtuind pe domn sà nu stea acolo ci ìntr-un loc unde sà nu poatà fi descoperit §i de unde sà poatà urmàri cìt mai bine desfa- çurarea actiunilor 2. Dar in a doua jumàtate a sec. XVI « oastea cea mare » n-a mai fost chematà sub arme decìt o singurà datà, in mod exceptional, pe vremea lui Ion Vodà cel Cumplit, pentru cà boierii se temeau de adunarea poporului sub arme 3. Cetele de curteni ca bazà a puterii militare domnesti

1 Istoria Rominiei, voi. II, p. 871.1 Pentru aceasta, descrierea bàtàliei de la Vaslui, la colonel I. CUPSA Aria militarà

a moldovenilor in a doua jumàtate a sec. XV-lea. $tejan cel Mare, Bucuresti, 1959.3 Istoria Rominiei, voi. II, p. 872.

395

Page 54: Problema autenticitàtii*)

au cunoscut fi ele maxima inflorire « in vremea lui §tefan cel Mare ¡ji pina la mijlocul veacului al XVI-lea » 1.

Acela§i « cálugár » §tie cá soarta rázboiului o hotárásc nu o§tile de merce- nari — pentru a cáror « preponderen(,á » Inváfáturile nu oferá nici un argu- ment, ci dimpotrivá — ci credint boierilor: dacá aceftia rámln aláturi de domn, bátalia este ci§tigatá, dacá ei trádeazá, bátália e pierdutá 2.

Autorul 1 nváfáturilor cunoafte tactica clasicá a epocii marilor bátálii pentru independerá din sec. XV, clnd, mobilizindu-se intreaga fort a ^árii, tóate familiile luptátorilor erau date in spatele o?tilor, erau retrase in páduri §i in mun^i, ca sá fie ferite de pericolele ce i-ar fi fácut pe o§teni sá páráseascá armata §i sá plece sá-§i apere familiile. Cazul se intimplase la Valea Albá §i trebuie sá fi fost notoriu la sfirsitul sec. XV si inceputul sec. XVI.

Tot el §tie cá in cazul infringerii sau trádárii, domnul nu trebuie sá párá­seascá t ra sá se retragá in acele {.inuturi care ii rámin credincioase, de unde, refácindu-§i fórjele, sá atace prin surprindere pe noul domn lásat fáráo pazá specialá. $tefan cel Mare dupá Valea Albá procedase la fel, retrágin- du-se in {.inuturile Vrancei, iar in vremea cind Neagoe Basarab nu fusese atit de tinár ca sá n-o afle, partida turcofilá din care fáceau parte §i Craiove§tii, rásturnase dupá acela i sistem pe protéjala munteni ai lui §tefan cel Mare.

In sfir§it, autorul lnva\áturilor recomandá un sistem de rásplátire a o?tenilor invingátori §i de cinstire a memoriei celor dispara^i care pare a fi copiat punct cu punct dupá relatárile Letopisetului de cind s-a inceput Jara Moldovei. Pe urmele lui ¡jtefan cel Mare se recomandá de asemenea ca domnul sá nu atribuie biruin^a lui insu§i ci lui dumnezeu 3.

C'tind aceste pagini ne dám seama cá sintem intr-o epocá in care ecoul epopeei militare a secolului XV nu numai cá nu se stinsese, dar marile bátálii de facturá clasicá, erau incá posibile, ca §i marile armate (Neagoe pretindea cá poate ridica 40.000 de oijteni, ca §i $tefan cel Mare); altfel nu s-ar fi redactat acest tratat de artá militará. Oastea descrisá pe cimpul de bátaie este oastea epocii lui $tefan cel Mare, in care rolul hotáritor il joacá « curtea », cetele boiere^ti §i « oastea cea mare ». Mercenarii se reduc la un contingent restrins .§i intre ei descoperim pe iunacii care sint láudaji §i plln^i de crónica moldo- veaná intre cei cázu^i la Valea Albá 4. Neagoe teoretizeazá practici militare ale sec. XV §i practici social-politice introduse in viata romineascá de $tefan cel Mare §i de afyi domni autoritari care luptaserá pentru centralizarea statului, centralizare care se continuá in momentul cind seria Neagoe Basarab6.

Fireste, realitá^ile nu coincid pretutindeni, fiindeá época lui Neagoe nu este tot una cu época lui $tefan cel Mare ®, dar sintem in orice caz mult

1 Idem, p. 871.2 Idem , p. 335.3 Cf. N. ORGHIDAN, Ce spun cronicarii stráini despre $ tejan cel Mare, Bucuresti,

1905, p. 16.4 Cf. Cronicile slavo-romine, p. 9.5 Cf. Istoria Rominiei, voi. II, p. 592.6 Nu am suspnut niciodatà cà Invàfàturile ar data din epoca lui ¡Jtefan cel Mare

sau cá ar reflecta direct aceastà epocà, ci numai cà realitStiìe reflectate sint pe punctul de evolute in care eie se aflà mai aproape de epoca lui ijitefan cel Mare decit de a Il-a jumàtate a sec. al XVI-lea. Fire?te cà eie reflectà epoca lui Neagoe Basarab care ì$i are propriile ei particularità^i. Pentru exactitatea acestei reflectàri a se compara £i afirmafiile de la pag. 421 a volumului de fa{.à cu Istoria Rominiei., II, p. 587.

394

Page 55: Problema autenticitàtii*)

mai aproape de Çtefan cel Mare çi de Radu cel Mare decît de a doua jumâ- tate a sec. XVI. In domeniul militar, dátele aproape se suprapun, eu excepta faptului câ Neagoe, conform mentalitàtii lui, nu califica pàràsirea domnului de câtre boieri trâdare ci pedeapsâ divinà §i nu recomandà ca dupa reînscâu- nare sà se taie capul trâdâtorilor.

S-a afirmat cà în învâ\âturi sînt o serie de amanunte care dovedesc redactarea lor tîrzie. Confruntarea eu izvoarele contemporane dovedeçte insâ câ tôt Neagoe are dreptate în recomanda(,iile sale: sfatul ca domnul sâ stea de o parte §i de acolo sà urmàreascà lupta, corespunde unei practici militare general-râsâritene, ilustratâ si de Çtefan cel Mare la Vaslui, practicà pare-se de origine tâtârascà x. Sfatul nu exclude de altfel interventia oportunà si vitejeascâ în mijlocul luptei: capitolul cuprinde §i un adevârat imn închinat vitejiei militare, în care domnul este îndemnat sâ intre în mijlocul duçmanilor ca un lup într-o turmâ de oi.

Mai mare greutate prezintâ observaba câ sfatul « sà- i tocmeçti toate tunurile çi oçtile tôt cete » trimite neapârat la secolul XVII, fiindcâ « artileria trasâ de cai apare pent.ru prima oarâ în Europa la 1494, iar la noi în cursul veacului al XVI-lea, în a doua jumâtate. . . în orice caz e exclus ca sub Neagoe Basarab sâ fi fost tunuri mobile la fiecare ceatâ, aceasta priveçte organizaba secolului XVII » (p. 59). Dar argumentul, evident just, se înteme- iazâ pe textul romînesc, o traducere din sec. XVII, care nu numai aici intro­duce în învâ\âturi realitâ^i specifice acestui secol. (vezi çi identificarea dregâ- toriilor eu boieriile). Textul original slav sunâ: «Taîké lupe^n k-kc/¡\ c>p.t;>kïé tkoî hK'KHKfCi 'H l’AOT/K TKO,1V KOAíSíKAO «KCXÍf ICT fMS pí,\, Il \A OST’hKMHUIH H]f KCWSJKAO«KO/Kt ecr pÉrv,K (Astfel orîndueçte toate ármele tale §i açeazà gloata ta, pe fiecare unde îi este rîndul si sâ-i întocmeçti pe fiecare dupâ cum este rînduiala)2. Nici urmâ de cete si de tunuri ! O exprimare foarte apropiatâ gâsim în versiunea greceascâ (Ed. V. Grecu, p. 157). Cît priveçte expresiile « o piatrâ dintr-un tun risipeçte si învàlmàçeçte multe cete de oameni, nu dupâ cum este piatra micâ, ci dupâ cum fuge eu stràçnicie » sau « §i toate loviturile §i tunurile ( iu ' S i i i k k i ) §i sâgetile... vor lovi în oastea cea mare domneascâ », ele sînt perfect contemporane : tunurile, instalate pe care de luptâ de tip husit fuseserâ folosite de Çtefan cel Mare la Vaslui §i Valea Albâ 3 unde opriserâ iuresul ienicerilor çi, mai înainte, de loan de Hunedoara care ar fi avut chiar tunuri mobile 4. Sîntem într-adevàr într-o vreme cînd tunurile se foloseau mai mult spre a intimida pe dusmani decît spre a-i doborî, ceea ce explica ¡jsi imaginea literarâ din învâ\âturi. E inutil sà mai atragem aten^ia câ ghiuleaua este de piatrà si nu de metal ca mai tîrziu. Din corespondenta regelui Ludovic II al Ungariei aflâm de altfel cà la moartea lui Neagoe turcii au ridicat pe Teodosie, tezaurul §i 32 de tunuri5.

Neagoe nu vorbeçte despre cetà(.i fiindcâ de multà vreme ele nu mai aveau un roi esential în apârarea Tàrii Romînesti. Un specialist afirmâ de

1 Cf. General RADU ROSETTI, op. cit., p. 170 si p. 188.2 Cronicile slavo-romíne p. 242 $i 292. Diferenfa a fost sesizatá pentru prima oará

de MARGARETA ÍJTEFÁNESCU, art. cit., p. 46.3 IORGA, Acte fragmente, vol. I I I , p. 92—95 ; HASDEU, « Arhiva istoricá a Romi-

nie i» I, 2, p. 34. Yezi explicaba termenului noSiuiu la I. Chirimía, art. cit., p. 339.4 M IHAIL DAN, Armala si arta militará a lu i Iancu de Hunedoara (pe baza cronicilor

contemporane) in « Studii §i cercetári de istorie », Cluj, V III, 1957, p. 84, 87, 88.6 HURMUZAKI, II, 3, p. 373.

395

Page 56: Problema autenticitàtii*)

altfel cà «documéntele aratà cà in Jara Romineascà nu a existat un sistem de cetani asemànàtor celui care timp de secóle, ca un urias scut de piatrà, a contribuit la apàrarea hotarelor Moldovei »1.

Neagoe nu vorbe§te despre cavalerie in mod special, fiindcà el se ocupà de mi§carea ostilor pe cimpul de lupta sau in mar§, nu de descrierea categoriilor de oijteni care executau aceste mi§càri. Eie erau cunoscute la vremea aceea tuturor, §i subin^elese in textul ì nvàfàturilor. Desigur cà atunci cind se reco- mandà domnului sà fugà din calea dusmanului inconjurat de 60 de o§teni se presupune cà el nu fugea §i nu era urmàrit pe jos.

In Cuvintul pentru judecatà de care ne-am mai ocupat, autorul vàdeste mai pu^in omisiuni §i ignoranza in materie de procedura juridicà §i mai mult preocuparea esen^ialà a Invàfàturilor, care nu este de a descríe instituidle {.àrii ci de a recomanda procedeele de intàrire a prestigiului domnesc si in generai a monarhiei absolute. In plus, este evident cà recomandàrile privesc o epocà in care activitatea judecàtoreascà a domnului a crescut mult, in fa(,a acestei instante supreme prezentindu-se cauze tot mai variate, judecate pinà atunci inaintea marilor feudali beneficiari ai regi- mului imunità(,ilor.

Ideea centralà a Cuvintului este cà domnul nu trebue sà facà nici o deose- bire intre sàrac §i boer ci sà judece drept, fiindcà:

« Domnul carele va judeca pre drept. acela-i domn adevàrat §i unsul lui dumnezeu §i va dobìndi §i lumina care nu va trece niciodatà. Iar domnul care nu va judeca pe dreptate $i pre legea lui dumnezeu acela nu iaste domn, nici sà va chema indreptàtor §i unsul lui dumnezeu, ci va fi pierdut In piericiunea cea de veci iji pentru fàtàrnicia lui nici fata lui dumnezeu nu o va vedea » (ms. 109, f. 177 v).

In consecintà, se dau citeva sfaturi foarte oportune §i foarte concrete asupra modului cum trebuie sà se poarte domnul la judecatà spre a nu nàpàstui pe sàrac §i a face judecatà dreaptà tuturor. Dupa eie urmeazà, ca de obicei, exemple istorico-biblice o meditale din Simion Monahul. De§i foarte putine (trei pagini) sfaturile practice sint foarte bine alese §i tintesc la esenta lucrurilor.

Cel mai semnificativ dintre capitolele social-politice ràmine insà Cuvintul de invàfàturà al lui Neagoe Voevod càtre prea iubitul sàu fiu Teodosie si càtre al¡i unsi ai lui Dumnezeu, despre milostenie si pace. Titlul sunà càlugàre§te §i se inspirà din u> «m h a ì c t h h h h vv EA A roo STpC K H al lui Simion Monahul. Cu mici modificàri, 13 pagini sint luate din « Umilin^a ». Dar dacá toate aceste 13 pagini ar fi putut fi redactate pentru càlugàri de càtre un càlugàr, in nici un caz cele 10 pagini care le preced n-au fost destinate càlugàrilor §i nici nu reprezintà gindirea unui càlugàr. Eie au fost scrise de acelasi Machiavel ràsàritean care a urmàrit sà impàrtà§eascà lui Teodosie §i celorlal i domni secretele monarhiei absolute. De aci paradoxala (in gura unui càlugàr) recomandare cu care se deschide cuvintul: domnul sà aibà grijà in primul rind de miluirea celor ce-1 slujesc si ii sint devota^i lui ?i pe urmà sà se ocupe de miluirea sàracilor, fiindcà de sàraci au grijà ¡-si altii pe cind de slugile sale se ocupà numai el. Sà nu cumva sà ia venitul slugilor §i sà-1 dea minàstirilor, fiindcà pentru acest venit este slujit cu credin{.à pinà la moarte.

1 TRAIAN MUTAfjSCU, Arla militará in fa ra Romineascà la inceputul sec. X V I I — Radu Serbati, ihicuresti 1961, p. 46—47.

396

Page 57: Problema autenticitàtii*)

Mila nu o va face decit din prisosul veniturilor domniei, pe care e sfàtuit sa nu-1 stringa, ci sà-1 foloseascà in danii, dar mai ales in miluirea celor ce-i sint devota^!. Nu avem posibilitatea sa verificàm din alte izvoare contempo- rane dacà se fàcea intr-adevàr « càutarea o§tilor » in fiecare an si se dàdeau cu aceastà ocazie daruri, dar fiindcà ea este atestatà de izvoare mai tirzii si Invàfàturile se dovedesc la fiecare pas o admirabilà oglindà a societàri din a doua jumàtate a secolului XV fi prima jumatate a secolului XVI, putem sà-i acordàm incredere §i sà presupunem cà in lipsa altor ocazii — la §tefan cel Mare erau cum am vàzut ràzboaiele — Neagoe Basarab putuse institui sau dezvolta acest obicei, care ii permitea sà ia legàturà cu o§tirea si sà practice sistemul sàu de « miluire » a slugilor.

Recomandarea de a nu da slujbe si favoruri « màscàricilor » §i « celor ce fac risuri », adicà lingu^itorilor §i celor ce ¡jtiau sà-i ciijtige bunàvointa cu glume fi distraevi, vine §i ea de la un cap politic cu experien^à. Cu atit mai mult recomandarea de a nu acorda favoruri la intervenga altora, fiindcà atunci cel ce a intervenit cistigà cinstea de la cel ce 1-a rugat sà intervinà, iar domnul ràmine cu paguba, fiindcà el a fàcut darul farà nici un ci§tig. Domnul sà se comporte in a§a fel Incit toti sà-i fie obliga^i lui direct iji sà-1 pomeneascà cei miluiti §i copiii lor:

« Pentru cà, dacà vei da pentru vorbele unora, atunci tu ì^i faci douà pagube: darul este al tàu fi cinstea nu este a ta. Deci de ce sà dai cinstea ta pentru voia unora? Vezi cà nu pe toji v-a ales dumnezeu ca tofi sà fifi unfi, nici ca tofi sà fi(i pàstori ai turmei, ci pe line te-a pus unsul fi pàstorul peste turmà. De aceea dacà nu cunosti turma ta, cum le vei impèrvi tu cu dreptate? ¡Ji ce fel de pàstor fi domn se chiamà acela, care lasà ca in domnia lui sà domneascà tofi fi sà fie domni ca fi tine sau sà se amestece to^i in venitul tàu? » (versiunea slavà, p. 300).

Domnul trebuie sà se distante vizibil de boieri in ochii tuturor §i impàr^irea favorurilor trebuie sà ^inteascà la acest rezultat.

« Ci sà-Ji slujeascà ei Jie cu temere fi cu fricà fi sà cunoascà cà tu le efti domn fi stàpln mai mare preste dinfii, cum sàcade sà fie slugile smerite tnaintea stàpinilor lor. Iar cinstea ta pin ti-o va da dumnezeu tu sà o {ii In mìinile tale. Drept aceea fàtui meu, te defteaptà fi te socotefte cu mintea ta fi sà nu dai cinstea ta boierilor tài. Cà tu pui pre dinfii boieri iar nu te pun ei pre tine domn, ci pre tine te pune dumnezeu sà fi unsul lui » (ms. 109, f. 189 r).

Pentru a putea exercita aceastà dominale asupra boierilor, domnul trebuie sà aibà grijà ca veniturile tàrii sà fie in miinile sale : « Iar venitul tàu ce- i va veni din toatà (.ara ta, acela sà fie tot in miinile tale. Sà nu cumva sà-1 dai ?i sà-1 imparai pre boierii tài sau pre rudele tale sau pre niscari slugi de ale tale, ce-ti vor fi fàcut nescari slujbe. Ci sà fie tot cu seamà in miinile tale. Deci cui vei vrea sà dai cu mina ta, sà se stie ?i sà- i mul|.umeascà $i sà te cunoascà cà tu e§ti domn » (ms. 109, f. 189 r-v).

Stim din alte izvoare si mai ales din vasta opera de ajutorare a bisericii din Balcani, ca §i din màretele constructii arhitectonice ridicate in tarà, cà dintre toate sfaturile, acesta a fost urmat cu cea mai mare stricte^e de càtre Neagoe. La moartea sa, Doamna Despina, refugiatà la Sibiu, a làsat o avere impresionantà fàcindu-i-se datorità acestui fapt, o inmor- mintare fastuoasà.

Aceste recomandàri nu puteau fi scrise in cercurile boieresti ci numai la o curte domneascà si incà o data intilnim in lnvà\àturi teoretizarea unor

397

Page 58: Problema autenticitàtii*)

practici introduse in v ia t social-politicà romîneascà de Çtefan cel Mare. Un câlugâr lâsat la singurele puterile sale nu ar fi putut formula cu atita precizie ideologia fi mai aies tehnica domniei absolute, ci ar fi putut da cel mult unele indicafii ; ar fi exprimât doleanfe.

Ramine de stabilit prin cercetàri amànun^ite tot ceea ce a realizat Neagoe însuçi din ceea ce il sfàtueçte pe fiul sàu, dar nu trebuie sa uitàm cà Prin- cipele însuçi a fost rodul unor aspiraci neimplinite !

Çi celelalte sfaturi din capitolul pe care il analizàm sînt de aceeaçi natura §i dovedesc o bunà cunoastere a necesità{.ilor social-politice ale epocii lui Neagoe. I se recomandà domnului sa aibà slujitori bine ìntre^inufi, frumos Imbracaci (Çtefan cel Mare dàruia printre áltele pe vitejii sài cu vestminte):

« ¡Ji sà fie slugile imbracate çi ìmpodobite cum ve{i çti mai frumos câ aceia este lauda $i cinstea domnului çi comoara cea infrumusetatá çi vie. lar de vei fi scump çi va làcomi inima ta spre avu(ie multà si vor ramine slugile tale goli çi despuia^i, deci tu fàr-de slugi ce cinste vei avea çi ce domn te vei chema? » (ms. 109, f. 191 v).

Sa foloseascâ darurile cu socotealà §i mai ales cu abilitate, fiindcà çi Alexandru cel Mare a cucerit lumea cu cuvìntul dat §i {.inut, cu judecata dreaptà §i « cu dàrnicie pentru cà nu a adunat avere, ci a miluit slugile çi oçtenii » (versiunea slavonà p. 300).

O datà ìncheiate sfaturile politice, autorul trece de la ideea milosteniei din calcul la ideea milosteniei ca virtute crestinà si ca obligatie ce decurge din pocàint çi spovedanie. Aici el restructureazà textele din Simion Monahui pentru a le imbina logie tinîndu-se seama de practicile bisericeçti si de tema social-politicà a capitolului. Textul incepe cu cuvintele « iar si sufletul tàu sa nu \i-ì ui^i, ci care milà vei §ti mai mare aceiea sà faci pentru dìnsul ca sâ fie §i el miluit » (ms. 109 f. 193). Dupà aceasta se vorbeçte de pocàin|à §i spovedanie care sterge pàcatele aràtìndu-se cà pocàin^a trebuie sa fie ìnso- jità de fapte, iar fapta milosteniei este una din cele mai ìnsemnate. Cìteva capitole de teologie moralà sìnt anexate astfel firesc, dupà vechiul obicei cu màestria cunoscutà, pornindu-se ìnsà de la tema social-politicà a cuvìn- tului.

Despre ultimele douà capitole din învâfâturi, ca §i despre Rugàciunea la iefirea sufletului, ne-am ocupat mai ìnainte §i nu mai socotim necesarà o revenire.

Din aceastà analizà foarte sumará a capitolelor social-politice si militare ale învâfâturilor lui Neagoe Basarab se desprinde concluzia cà, departe de a prezenta anacronisme, contraziceri, dovezi flagrante de ignorantà venind de la un càlugàr ràtàcit printre probleme care îl depàçesc, eie sìnt cel mai bogat, mai variat §i mai précis izvor istorie intern pentru a doua jumàtate a secolului XV çi prima jumàtate a secolului XVI.

Departe de a fi produsul divaga{.iilor mistice ale unui monah retras- lntr-o mînàstire, Invâfâturile dovedesc, dimpotrivà, un autor tràind in miezul evenimentelor epocii sale §i preocupat de probleme cu care era confruntat numai cineva care participa activ la viata politicà. El nu a luat pana in mìnà spre a inveli realitatea istoricà, notatà anterior in cronicà, ìntr-o retoricà artificioasà de minàstire, ca Macarie §i çcoala sa din Moldova, ci spre a làsa mostenire fiului sàu si urmasilor în domnie, o vastà operà ce reprezintà, pe pian literar-ideologic, chintesenta a trei veacuri de dezvoltare socialà, politicà,, militará §i culturalà a Jàrilor Romìne.

398

Page 59: Problema autenticitàtii*)

n o y ^ E H H ü m i r ó n b a c a p a b a . i i p o b j i e m a a b t o p c t b a

( Pe3tOMe )

B nepBoii MacTH craTbH aBTop iibuaeTCH npeAcraBHTb no bo3mo>khocth

riojinee flocnDKem ra b oGjiacra HCCJieflyeMoii npoGjieMbi. B cbh3h c dthm yi<a3bi-

BaercH, MTO noAaBJiHioinee 6oju>uihhctbo pyMbiHCKnx h 3apy6e>KHbix hctophkob ,

jiHTepaTypoBeflOB h 4J1IJ10JI0r0BJ KOTopbie H3y*iajiH jiHHHocTb Hnroe EacapaGa

u«noyueHUJi Teodocuw», c M H T a j m sto npoH3BefleHne noAJiHHHbiM, m o k a y M a H e -

pOH IIHCbMa H JIHMHOCTLIO TOrO, KOMy no TpafllIBHH npHUHCblBaeTCH aBTOpCTBO,

OHH He BHACJIH HeCOOTBeTCTBHH. CpCAH 3 0 CTOpOHHHKOB TeopiiH nOflJIHHHOCTH

npoH3Be,iieHHH, ynoMHHaeMbix b craTbe, BcrpenaeM : H. EsjinecKy, B. II. X a m ^ e y ,

OßHfla JXeHcynniHy, A. ü,. Kcenonojia, H o a H a Borflana, ü . JlanpoBa, n . Cbipny, Aji. HnnAinpcKoro, CroH H a PoM ancKoro, H. H o p r y , CeKcmjia Ily m n ap H y ,

BacHJie r p e n y , IIlTecfjana ^-ioßaHy, J1,>k. K s jn m e c K y .

Te KTO coMHeBajicH b i i o a j ih h h o c t h flaHHoro npoH3BeaeHHH, h j ih BbicnasajiHCBOK) T O 'iK y 3peHHH B nOilCMH^eCKHX CTaTbHX, HJIH >Ke npHMKHyjIH K MHeHHIO.H eM o cre n a Pycco, h x Gbuio H eM H oro: M. TacTep, Aji. Onjinnnnfle, T. KoApecny, T. nacKy, IIIt. T jiH K ceju iH , H. KapTOHOH, ÆaH CuMOHecny, n . n . llaHaHTecKy. IIocKOJibKy JZ,an CnMOHecKy b nocrie/juee BpeMH npH 3H aji noAJiHHHocrb yKa3aH- Horo npoH3BefleHHH, T e o p n n o H eopH rH H ajibH ocTH «Iloynemiü » cennac noAAep- >KHBaeTCH npc(J). ü . II. IlaHaHTecKy, KOTopbiii h 3 jio > k h ji ee h b «Hcmopuu PyMbi- Huu», t . I I , Eyxapecr, 1 9 6 2 , erp. 1 0 2 6 , (^pyrae ee c t o p o h h h k h yMepjin).

J],HCKyccHH no Bonpocy noflJiHHHOCTH npoH3BeAeHHH GbiJia npoBe^eiia h

A c c o H H a n H e n CiiaBHCTOB P H P . E e oTKpbiJi I l e T p e I I I . Hscrypeji cbohm AOKJiaAOM,

npoHHTaHHbiM 2 2 ack. 1 9 5 9 , 3a KOTopbiM nocjieAOBaji flOKjiafl aBTopa /laiinoH

C T aT bH . B H a c T O H in e e B p eM H h b Tpa.Kma.me no ucmopuu pyMUHCKOü numepamypbi, t . I , noflroTOBJieHHbiM HncTHTyroM jiHTepaTypbi h (JjojibKJiopa, GbiJia npHHHTa

T o n n a 3peiîHH, corjiacHO KOTopoiï H n r o e B a c a p a G hbjihctch aBTopoM «IloyueiiuH » .

Bo BTopoH ijacTH HCCJieflOBaHHH aBTop npHBOflHT apryMenTannio JJ,. Pycco, no MHeHHK) KOToporo«IIoyneHUH» GbiJiH HaiiHcaHbi cto jieT cnycTH nocjie cMepra Hnroe BacapaGa MOHaxoM MoiiacTbipa b Apáreme. Abtop AcrajibHO aHajiH3npyer9 apryMeHTOB Pycco, conocraBJiHH hx c tckctom «IIoyneniM » h c coBpeMeHHbiMH flOKyMeHTaMH, H npHXOflHT K 3aKJUOHeHHIO, HTO HH OAHH H3 HHX He Bblfleptf-CHBaCT Aa>Ke CaMOH CHHCXOAHTeJIbHOH KpHTHKH. H eK O TO pbie H3 HHX fla>Ke CBHflerejIb- CTByiOT b nojit3y TeopHH, OTBeprayTOH Pycco.

T p e T b H n a c T b H c c j i e f l O B a H H H n o c B H i n e n a a H a j i H 3 y G o j i e e B epoH T H bix , o G o c h o -

B a H H b i x a p r y M e H T O B , B b i A B H H y T b i x ü . I I . I l a H a H T e c K y . A b t o p c H H T a e T , » it o

n p o c j i . IlaH aH T ecK y, x o t h h p a 3 / i e j i H J i T o ^ n y 3 p e H H H , k K O Topoii TpyAHO n p n -

c o e f l H H H T b C H , 0 K a 3 a j i G o j i b i u y i o y c j i y r y H c r o p H o r p a < } ) H H t c m , h t o c o 3 f la ji n p e f l-

n o c b i J i K H flJiH n o j i o > K H T e j i b H o r o p e m e H H H n p o G j i e M b i h o a j i h h h o c t h n p o H 3 B e A e H H H .

B n p o T H B o n o j i o > K H O c T b M H e r a n o ü . n . IlaH aH T ecK y, H 3 J i 0 > K e H H 0 M y b e r o paG oT e «noynenuH Hneoe BacapaGa. IJpoÔAeMa noÔAUHHoemu npom eedenun, E y x a p e c r ,

1 9 4 6 , a B T o p n b i T a n c H A o i< a 3aT i> , » it o b v-Iloynenunx » H a u i J i a o T p a > K e H H e Kai< jihm -

H O C T b H n r o e E a c a p a G a , b t o í í M e p e , K a n M b i o n etí 3 H a e M H 3 A p y r n x h c t o h h h k o b ,

T 3 K h a i i o x a , b K O T o p y r o o h k h h > k h j i ( 1 5 1 2 — 1 5 2 1 ) . 3 T a s n o x a x a p a K T e p H 3 y e r c H

H e G o p b G o ñ , n p o H C x o A H B i u e i i M O K A y r o c n o A a p e M h n p y n u b i M G o h p c t b o m ,

H O O T H O C H T e J I b H b l M p a B H O B e C H e M MeH<Ay H e H T p a J I H 3 0 B 3 H H 0 H B J ia C T b K ) H 3HaHH-

T e J i b H O H ^ a c T i .i o G oiipcT B a ( b o r j ia B e c M o r y m e c T B e H H O H c e M b e i i K p aiiO B ecK y h

h x poACTBeHHHKOB), KOTopaH c o r j i a c H j i a c b noAAep>KHBaTb r o c n o A a p a B 3 a M e H

J I H H H b l X n p H B H J i e r H H . I I O A A e p > K H B a H 3 T y G o a p c n y io I I S p T H I O , K O T O P O H O H n O K p O -

399

Page 60: Problema autenticitàtii*)

BHTejibCTBOBaji h c KOTopofl HaxoflHJiCH b poflCTBeHHbix oTHoiuenHHx, Hnroe Eacapaô ripo/io;i>i<aeT nojiHTHKy ueHTpaJiH3ai;nn, HauaTyio ero npefliuecTBeHHH- naMH, ocoôeHHo Paay Bcjihkhm, npii/taLsan Sojibinoe 3naqeHne Kyjn/rype, nepKBH H BHeiUUHM OTHOUieHIIHM BajiaXHH. CTOpOHHHK MHpa C T ypK aM H B33MCH flaHH, oh Aep>KHT Har0T0Be Muoro'iHCJieHHyio apMHio Ha cjiy^an, ecjiH TypKH nonbi- TaioTCH 3axBaTHTb TeppHTopmo Bajiaxnn. Bce ero MeponpuxTHH, H3BecrHbie no HCTOUHHKaM , COOTBeTCTByiOX HfleHM H COBeTaM , C0,D(ep>KamHMCH B « noyneHUHX Teodocuw». K cyro.wy cjieayeT .noÔaBHTb fleTanH H3 ÔHorpacJmH h hctophh >kh3hh ccMbH rocrio/iapn, KOToptie He mo>kct 3HaTh <J)ajibCHcj)HKaTop. ApryMeHTbiI I . n . nauaHTeci-cy He MoryT 3aTyineBaTb 3T0 C00TBeTCTBHe MOKfly«IloyHeHUXMU» , 3HOXOH h jiHUHocTbio HHroe Bacapaôa. C to'ikh 3peiiHH MapKCHCTCKon ncropno-

rpac})nn ohh y>Ke He hbjihiotch flOKa3aTeJibHbiMH, xoth b CBoe Bpe.MH imejiH onpeflejieHHyio BosAeiicTByiomyio cHJiy.

LES CONSEILS DE NEAGOÉ BASSARAB. LE PROBLÈME DE LEUR

AUTHENTICITÉ

( Résumé )

Dans la première partie de l’article l’auteur tente de présenter une image— aussi complète que possible — des contributions apportés par ses devan- cièrs à la solution du problème discuté. Il constate à cette occasion que la majorité écrasante des historiens, des historiens de la littérature et des philo­logues, aussi bien roumains qu’étrangers, qui se sont occupés de la person­nalité de Neagoé Bassarab et des Conseils pour Teodosie ont considéré cette ceuvre comme authentique et n’ont pas trouvé de contradictions entre cette dernière et la personnalité de celui auquel la tradition l’a attribuée. Parmi les trente adepts de l’authenticité cités dans l’article, nous retrouvons les noms de N. Bâlcescu, B. P. Hasdeu, Ovid Densusianu, A. D. Xenopol, Ion Bogdan, P. Lavrov, P. Sircu, Al. Iatimirski, Stoian Romanskj, N. Iorga, Sextil Puçcariu, Vasile Grecu, Çtefan Ciobanu, G. Câlinescu.

Ceux qui ont mis en doute l’authenticité de cette œuvre, soit dans des articles polémiques ou bien en donnant leur adhésion à la thèse de Demostene Russo, constituent un groupe restreint dans la science roumaine, groupe comprenant M. Gaster, Al. Philippide, Th. Codrescu, G. Pascu, Çt. Glixelli, N. Cartojan, Dan Simonescu, P. P. Panaitescu. Étant donné que Dan Simo- nescu a dernièrement adhéré à la thèse de l’authenticité, il se trouve que la thèse de la non-authenticité n’est plus défendue aujourd’hui que par le prof. P. P. Panaitescu, qui a réussi aussi à l’imposer dans le traité d’Histoire de la Roumanie, I Ie vol., Bucarest, 1962, p. 1026 (les autres adeptes de cette thèse étant décédés).

La discussion sur l’authenticité a été rouverte à l’Association des slavistes de la R.P.R., par P. S. Nâsturel, dans une communication faite le 22 déc. 1959, communication suivie, le 15 juin 1961, par celle de l’auteur de la présente étude. Actuellement, le traité d'Histoire de la littérature roumaine, tome Ier, dû aux soins de l’institut d’histoire littéraire et de folklore, a égale­ment adopté la thèse de l’authenticité.

Dans la seconde partie de l’étude, l’auteur reprend l’argumentation à l’aide de laquelle D. Russo a soutenu la thèse selon laquelle les Conseils auraient été écrits un siècle après la mort de Neagoé Bassarab par un moine

400

Page 61: Problema autenticitàtii*)

du monastère d’Argesh. En examinant point par point les neuf arguments de Russo et en les confrontant avec le texte des Conseils et avec les documents contemporains, l’auteur arrive à la conclusion qu’aucun de ces arguments ne peut résister à la critique la plus indulgente. Certains peuvent même servir de preuves à l’appui de la thèse combattue par Russo.

La troisième partie est consacrée à l’analyse des arguments, bien plus judicieux et plus plausibles, invoqués par P. P. Panaitescu. L’auteur consi­dère que le prof. Panaitescu, quoi que soutenant une thèse insoutenable, a rendu cependant de grands services à l’historiographie, en offrant les pré­misses de la solution positive du problème de l’authenticité. À l’encontre de l’opinion soutenue par P. P. Panaitescu dans l’ètude Les Conseils du Voïvode Neagoé Bassarab. Le problème de Vauthenticité, Bucarest, 1946, l’auteur tente de démontrer que les Conseils constituent une image fidèle aussi bien de la personnalité de Neagoé Bassarab, telle qu’elle nous est connue par d’autres sources, que de l’époque de son règne (1512—1521). Cette époque est caractérisée non pas par la lutte entre le voïvode et les grands boyards, mais plutôt par un équilibre relatif entre le gouvernement centralisé et une partie importante des boyards (ayant en tête la puissante famille des Craïo- vesti et les familles qui lui sont apparentées), qui consentent à appuyer le voïvod contre des avantages personnels. En s’appuyant sur cette importante partie de boyards qui lui étaient favorables et lui étaient apparentés Neagoé Bassarab continue la politique de centralisation menée par ses prédécesseurs, en particulier par Radu le Grand, politique accordant une grande importance à la culture, à l’Église et aux relations extérieures de la Valachie. Partisan de la paix avec les Turcs en échange du tribut, le voïvode a toute prête une nombreuse armée pour le cas où les Turcs tenteraient de conquérir le terri­toire de la Valachie. Toutes ses actions connues par les sources, trouvent leur correspondances dans les idées et les preceptes contenus dans les Conseils pour Teodosie.

On peut y ajouter des détails de la biographie et de la vie de famille du voïvode, qu’un falsificateur ne pourrait pas connaître. Les arguments de P. P. Panaitescu ne survient voiler cette concordance entre les Conseils et l’époque et la personne de Neagoé Bassarab. Ils se révèlent sans portée à la lumière des progrès de l’historiographie marxiste, quoiqu’ils eussent pu paraître décisifs à leur époque.

26 - c 11


Recommended