Prima impresie

5/11/2018 Prima impresie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/prima-impresie 1/30



I. Salutul1. Începuturile salutului

2. Forme ale salutului

3. Salutul business

II. Prezentarea1. Definiţie

2. Reguli ale unei prezentări corecte

3. Prezentarea business

III. Cartea de vizită 1. Cartea de vizită de la începuturi până astăzi

2. Rolul căr ţii de vizită în afaceri

3. Înmânarea şi primirea căr ţii de vizită



Salutul este gestul sau formula uzuală de politeţe, de respect, de simpatie etc.rostită la întâlnirea sau la despăr ţirea de cineva. (DEX)

Acest gest este folosit încă din vremea triburilor. Atunci oamenii se strigau

sau îşi f ăceau semne pentru a se feri unii pe alţii de un pericol sau pentrua-şi anunţa semenii că au găsit hrană. Anumite comunităţi africane sesalutau scuipându-se, altele practicau salutul prin atingerea cu mâna peum ărul celuilalt.

Salutul roman era reprezentat prin mișcarea mâinii puțin deasupra capului,cu palma întinsă către cel salutat. Este o form ă de respect pentru colegul,respectiv cetățeanul, de aceeași "origine". Era folosit în perioadaImperiului roman, exact cu același scop. De aici a fost preluat de cătrefasciști, care îl foloseau ca salut în cadrul armatei.



Astăzi se impune un anume ceremonial care ridică multe probleme. Să ştii să saluţi este , într-adev ăr , dovada că ştii să respecţi uzanţele. Salutul este primamanifestare de curtoazie cu care întâmpini pe cineva. Deşi formulele de salutsunt vechi, salutul în sine are mimica , poziţia corpului , ţinuta , o infinitate

de nuanţe care-i modifică sau îi completează sensul. Un simplu salut poatedemonstra cuiva, de pilda, în ce masur ă îl stimezi, cu condiţia să mai adaugiîncă un mic gest. Orice salut este o form ă de politeţe, dar nu implică acelaşigrad de cordialitate.

Niciun om nu este atât de neînsemnat încât să nu merite un salut din partea

noastr ă. Cei care asteaptă cu privirea fix ă, cu buzele strânse şi cu o grimaşă pefaţă să fie salutaţi ca eventual să r ăspundă sunt şi prost-crescuţi şi de reacredinţă. Ludovic al XIV-lea o saluta şi pe ultima bucătăreasă cu aceeaşicurtoazie pe care o manifesta şi faţă de str ălucitoarea domnişoar ă Devaliere.Numai snobii pot crede că demnitatea lor e micşorată de un salut politicos.



Salutul este esenţial în stabilirea unor relaţii cu cei din jur. Oamenii nu trebuiepriviţi în funcţie de clasa socială căreia îi apar ţin sau în funcţie de nivelulprofesional.

O regulă esenţială este : bărbatul salută primul femeia, chiar dacă aceasta este maitânăr ă decât acesta. Cei mult mai în vârstă trebuie să fie salutaţi de către cei maitineri, în semn de respect. Cel inferior, din punct de vedere profesional, îl salută pe

cel superior, iar în cazul în care femeia deţine rolul celui inferior, bărbatul este celcare salută mai întâi. La intrarea într-o încăpere, noul venit va saluta mulţimea.Este politicos să r ăspunzi oricărui salut, altfel îl jigneşti pe cel care ţi s-a adresat.

Politicos este ca salutul să fie precedat de scoaterea pălăriei, dacă este cazul ladomni, cu aproximativ doi metri înaintea întâlnirii, după care să fie aşezată la loc.

În cazul în care nu poartă pălărie, îşi va apleca puţin capul. Este contraindicat să fumezi sau să îţi ţii mâinile în buzunare în timp ce saluţi.

În cazul doamnelor, salutul este însoţit de un uşor surâs şi de o scurtă înclinare dincap.

Dacă se întâlnesc două persoane de acelaşi sex, cea tânăr ă o salută pe cea mai învârstă, iar dacă au aceeaşi vârstă se salută simultan.



În ţările anglo-saxone , femeia salută prima pentru a-l autoriza astfel pe domnulîntâlnit să o salute. În schimb , în Europa continentală , regula este opusă acesteia,domnul salută primul, iar doamna r ăspunde.

Ai dreptul sa refuzi un salut ? A şa cum am menţionat mai devreme, cei care refuză să r ăspundă sunt prost-crescuţi şi de rea credinţă. Există totuşi împrejur ări în caream prefera să ne facem că nu vedem anumite persoane pentru a evita salutul, dinanumite motive, un conflict de pildă.

Aceste cazuri cer mult tact şi o mare prezenţă de spirit pentru a găsi osoluţie onorabilă. Pentru a evita întâlnirea , o facem când suntem încă lamare distanţă. Dar dacă întâlnirea este inevitabilă , vom saluta scurt. Acestsalut ar putea fi pentru celălalt o mică lecţie dacă el este vinovat , iar dacă

noi suntem vinovaţi, salutul nostru poate duce la o împăcare. În cazul în care cineva ni se pare cunoscut, însă nu ştim de unde ne este cunoscută

respectiva persoană, recomandat este să salutam. Uităm repede un salut care ne-a fost acordat din greşeală, dar nu uităm niciodată că nu am fost salutaţi decătre cineva cunoscut.



Salutul se poate exprima prin diferite forme, în funcţie de împrejur ări sau depersoanei căreia ne adresăm.

Persoanelor pe care le cunoaştem din vedere le adresăm un salut prinînclinarea capului , f ăr ă să pronunţăm niciun cuvânt. Dacă întâlnim rude ,

prieteni sau cunoştinţe apropiate , vom schimba un salut verbal de tipul „ Bună ziua!” chiar dacă nu ne oprim pentru o conversaţie. În schimb, dacă întâlnim alte persoane , formula obişnuită va fi „ Bună ziua!” sau „ Bună seara!” la careadăugăm obligatoriu „Doamnă” sau „Domnule”. Nu este necesar să spunem numele persoanei. Situaţia se schimbă dacă este vorba despre un director alunei mari uzine sau despre un ofiţer. Aceştia se pot adresa subalternilor

pronunţându-le numele, acest gest echivalează cu un compliment. Dacă ceiîntâlniţi sunt un domn şi o doamnă este bine să spunem mai întâi „Bună ziua, doamnă!” şi apoi „ Bună ziua, domnule!”,chiar dacă este vorba despre onecunoscută. Formulele “Salut!”, “Bună!”, “Hello!”, “Ciao!” sunt permise doar încazul adolescenţilor.



Strângerea mâinii se practică mai ales când cele două persoane care seîntâlnesc urmează să se oprească şi să stea puţin de vorbă. Este o form ă desalut care datează din antichitate şi care este încărcată de un simbolism profund. Să saluţi pe cineva strângându-i mâna este un semn de mare stim ă.

În acest caz, regulile sunt inverse: cel care întinde mâna primul este doamna,persoana mai în vârstă sau superiorul. Tot persoanei de rang superior îirevine iniţiativa formulei de salut.

Se înţelege că pentru a strânge mâna cuiva , scoţi pălăria sau te înclini puţinşi-ţi priveşti interlocutorul în faţă. Un bărbat se va ridica pentru a strângemâna cuiva. Doamnele nu trebuie să se ridice decât pentru a da mâna unei

persoane mai în vârstă sau pe care vor s-o onoreze în mod special. Strângerea mâinii poate însemna mai mult decât salutul întăreşte, marchează

încheierea unei afaceri, subliniază condoleanţele, felicitările, o rugăminte , omulţumire sau o scuză.



Este recomandat să evităm să avem o mână moale sau una care o zdrobeşte pea celuilalt. Ne vom feri , de asemenea , să apucăm doar vârful degetelor. Se vaevita strângerea mâinii pe deasupra celeilalte, în cruce, gestul este total lipsitde eleganţă. Este mai simplu să urm ăm ordinea firească a priorităţilor :

doamnele între ele , doamnele cu domnii, domnii între ei. Mâna pe care ostrângem este, în mod tradiţional, dreapta.

Atunci când bărbatul poartă m ănuşi, pe stradă, îşi scoate m ănuşa din mânadreaptă pentru a strânge mâna unei femei, chiar dacă aceasta poartă m ănuşi.Femeile îşi scot m ănuşile când ajung la locul unei întâlniri stabilite , dar dacă întâlinrea este întâmplătoare , le pot păstra cu riscul de a face un lucru

neelegant. Există o exceptie, este vorba de m ănuşile lungi care se poartă latoaletele de sear ă, acestea se pot pastra. M ănuşile nu se ţin pe mâna înrestaurant, în sălile de teatru, la concert sau expoziţii decât dacă sunt de tipulcelor de mai sus.



O altă form ă a salutului, practicată doar de bărbaţii bine-crescuţi, este sărutatulmâinii. Femeile respectabile sau cele pe care respectivul bărbat le stimează, auparte de acest gest,care a devenit din punctul de vedere al unor persoane “cam demodat”.

Gestul are loc doar în locuri închise, încăperi, nu în aer liber, pe stradă. Cum sesărută mâna? (la noi în sală nu e cazul să ştim dar....m ăcar să-l putem critica pe celcare nu o face cum trebuie)Doamna întinde mâna spre domnul care o salută, iar dumnealui, după strângerea de mână,se apleacă uşor pentru a o atinge cu buzele.Este considerat greşeală să ni se sărute mâna peste masă sau pe m ănuşă.

Nici alte forme ale sărutului nu sunt permise pe stradă sau în aer liber. Este ogreşeală să ne pupăm pe obraji, să ne sărutăm cu iubitul sau să ne îmbr ăţişăm înv ăzul lumii.



Salutul business este singurul contact fizic acceptat în mediul profesional, atât pentru barbaţi cât şi pentru femei, acest gest reprezintă strângerea de mână şi este însoţit

obligatoriu de salutul verbal. În lumea afacerilor, trebuie să fii la nivelulaşteptărilor, aşa că te ridici în picioare, chiar dacă eşti femeie, atunci când aparecineva nou.

La serviciu, când intr ă cineva în biroul nostru, ne vom ridica în picioare şi vom ieşiîn întâmpinarea persoanei respective, asta dacă nu este vorba de o persoană carefrecventează biroul nostru.

Strângerea mâinii este un contact important, care poate crea fie o impresie favorabilă fie una nefavorabilă despre o persoană. O strângere de mână corectă presupuneurm ătoarele lucruri:

› vom ţine degetele lipite unul de celălalt şi degetul mare orientat în sus şi lăsăm toată palmasă ne alunece în palma persoanei cu care dăm mâna.

›

vom privi drept în ochi persoana cu care dăm mâna.› vom strânge mâna ferm, dar f ăr ă duritate.

› va dura trei sau patru secunde. Dacă durează mai mult, cealaltă persoană va avea o senzaţiede discomfort.

› când trebuie să dăm mâna cu cineva, vom avea grijă să nu avem mâinile reci şi nici umede.

› nu vom ezita nici când iniţiem acest gest, nici când îl încheiem.

› nu strângem mâna celuilalt pe toată durata când se fac prezentările de rigoare.



Americanii sunt îndr ăzneţi şi mai liberi în relaţiile cu partenerii. Salutul„Hello” urmat de prenume nu trebuie să surprindă. Ei vor folosi imediatprenumele, indiferent dacă i-ai invitat sau nu să o facă. Aceasta este opractică normală în afaceri şi nu trebuie consideraţi familiari.

În Japonia salutul obişnuit nu este o strângere de mână, ci o lungă şiadâncă plecăciune. Ea are o mare importanţă din punct de vedere alritualurilor. Plecăciunea este f ăcută din talie, cu spatele şi gâtul rigid, cumâinile alunecate pe lângă genunchi şi cu ochii în pământ. Dar când suntpeste hotare ei se aşteaptă la o simplă strângere de mână.

Salutarea în mod arab reprezintă o întreagă ceremonie, ce este însoţită demulte întrebări cu privire la sănătate, la afaceri, şi ele pot să se repete peparcursul întregii convorbiri. Întrebările, multiplele ur ări de bine,felicitări cu cele mai diverse motive, însoţite de desele adresări la Allah – tot aceasta reprezintă o form ă arabă obişnuită de politeţe.



Salutul în majoritatea ţărilor arabe este „Salaam alayakum” („Pacea să fiecu tine”), fie însoţit, fie urmat de o strângere de mână. Poţi să-ţi pui mânadreaptă deasupra inimii, iar oaspetele îşi poate pune mâna pe um ărul tăudrept şi să te sărute pe obraji (nu te oferi să faci acest lucru dacă nu eşti

invitat). La francezi, strângerea mâinilor la despăr ţire şi la întâlniri este un obicei

general, indiferent cât de bine se cunosc persoanele între ele. Îmbr ăţişărilemai călduroase, inclusiv sărutul pe ambii obraji, sunt obişnuite întrecunoştinţele de sex opus. Cu toate acestea însă, bătutul pe spate sau pe orice

altă parte a corpului este considerat nemanierat. Cultura mediteraneană este una foarte caldă. Aici se întâlnesc saluturi şi

aspecte sociale calde, o ţinută exuberantă şi gesturi ample. Omul de afacerimediteranean vorbeşte mai mult prin corpul său decât prin cuvinte şi nu-şi ascunde emoţiile.



A prezenta înseamna a (se) face cunoscut celor de faţă, spunând numele, ocupaţiaetc. A (se) recomanda, a face cunoştinţă (cu cineva). DEX

Prezentarea ar mai putea fi definită, respectându-i sensul precizat mai sus, cafiind modalitatea prin care creem relaţii noi şi prin care ne lărgim cercul de

cunoştinţele. Prezentarea marchează stabilirea unei legături între două persoane care, dintr-o

dată, încetează să mai fie str ăine una pentru cealaltă. Se cunosc, iar acest verbtrebuie luat în sensul lui strict. Eticheta iţi permite ca din acel moment să-ipoti vorbi, să-i faci o invitaţie şi să-i adresezi un salut noii tale cunoştinţe.Este nepermis să profiţi de noua relaţie în scopuri personale sau să devii

familiar imediat. Dacă neglijăm aceste reguli, vom vedea cu tristeţe cum seîntrerupe o relaţie care ar fi putut deveni utilă sau ar fi putut să setransforme într-o prietenie.



Pentru a stabili regulile prezentării trebuie să le ştim bine pe cele ale salutului: ceitineri îi salută pe cei mai în vârstă, inferiorii în rang pe superiori, bărbaţii salută femeile. De această regulă este foarte bine legată şi regula privind ordineaprezentării.

Tânărul îi este prezentat celui mai în vârstă, inferiorul celui superior şi domnul,doamnei. Prezentările, de obicei, le face gazda sau persoana desemnată să facă acestlucru. Când un domn este prezentat unei doamne, aceasta întinde mâna, dacă doreşte, şi îşi spune numele. Niciodată nu se spune doar numele mic, ci numelecomplet.

Există excepţii: o foarte tânăr ă domnişoar ă este prezentată unui domn în vârstă

şi nu invers, cu toate că regula spune bărbatul este prezentat femeii. Dar înacest caz a trecut pe primul plan vârsta .Încă o dată tactul şi bunele manierehotăr ăsc persoana care trebuie să fie onorată.

În prezenţa unui bolnav, toate priorităţile se şterg şi toate persoanele, oricare ar fi situaţia şi vârsta lor, îi sunt prezentate.



Dacă prezentăm o personalitate politică sau publică, putem, în general, să-ianunţăm titlul şi să nu-i spunem numele. Se va spune de exemplu :„ Domnuledirector , vi-l prezint pe doctorul X.” Dacă e vorba despre o ceremonie în carese impune un protocol, va fi pronuntat numai numele persoanei pe care o

prezentăm. Într-o societate se va pronunţa mai întâi numele persoanei careintr ă şi apoi numele persoanelor prezente.

Când împrejur ările o cer, această ordine este inversată: dacă în casă se află opersoană care merită un respect deosebit, atunci ea va fi cea prezentată unor noi veniţi. În acest caz ne vom exprima astfel: „V ă rog să-mi permiteţi, domnuleX , să v-o prezint pe doamna Y”.

Exceptând situaţia în care un grup de oameni este prezentat unei persoanemarcante sau invitatului de onoare, persoanele singure sunt prezentatecuplurilor şi niciodată invers. Dacă trebuie să prezentăm o persoană singur ă unui grup, renunţăm la prezentarea membrilor acestuia.



Atunci când oaspeţii stau pe scaune, intervin problemele şi de aceea există câtevareguli de care trebuie să ţinem cont: un barbat se ridică întotdeauna când îi esteprezentată o persoană. Singura excepţie o constituie infirmii sau bolnavii.

Altă regulă spune că femeia r ămâne pe scaun. Această regulă poate avea însă derogări. Dacă este vorba despre o tânăr ă, ea trebuie să se ridice când eprezentată unei doamne sau unui domn cu mult mai în vârstă. În general, când

se fac prezentările sau în cadrul unor discuţii, tinerii nu vor sta jos înprezenţa persoanelor mai în vârstă. Dacă este vorba despre un bătrân estepoliticos, dar nu indispensabil, ca şi femeile să se ridice. Dacă este vorba despreo doamnă în vârstă, se va ridica în picioare toată asistenţa.

Autoprezentarea se face, de obicei când num ărul musafirilor e prea mare sau, pur şisimplu, nu ai fost prezentat de nimeni. De asemenea, un delegat la un congrestrebuie să se prezinte el însuşi vecinilor săi de masă sau de reuniune. Preocupărilecomune sunt un motiv în plus pentru a se recurge la o astfel de prezentare.

În acest context, bunele maniere cer ca într-o societate un domn mai în vârstă să se autoprezinte unuia mai tânăr. În schimb, o doamnă va evita să se prezintesingur ă unui barbat, se va prezenta acesta. Ca să evite o situaţie penibilă- o

tăcere prelungită- se poate prezenta şi un tânăr unui domn mai în vârstă sauunei doamne cu condiţia să nu întindă el primul mâna.



A face prezentările constituie una din cele mai importante obligaţii ale oamenilor din lumea afacerilor şi nu numai. Prezentările trebuie f ăcute chiar dacă seîntâmplă să uităm numele sau procedura corectă. Dacă gestul prezentării nu estef ăcut la momentul oportun, oamenii din preajma noastr ă vor începe să se simtă ca

şi cum ar fi invizibili. Protocolul prezentării în lumea afacerilor este diferit de cel al prezentării în

societate. Eticheta de afaceri este diferită deoarece ţine seama cu precădere defuncţia pe care o deţine persoana respectiv ă. În mediile de afaceri, sexul şi vârstanu au nici o importanţă, singurele repere care contează fiind funcţia şi autoritateacu care sunt investiţi indivizii.

Când prezentăm pe cineva unei persoane, ultimul nume menţionat va fi al celuiprezentat. Persoana care face prezentările are de rostit două nume: prima oar ă îl varosti pe cel al “superiorului”, apoi pe cel al “inferiorului”. Altfel spus, regula este capersoanele care deţin o funcţie inferioar ă să fie prezentate celor cu o funcţiesuperioar ă.



În concluzie, regulile după care se fac prezentările sunt urm ătoarele:

› persoana tânăr ă este prezentată celei vârstnice;

› persoana neoficială este prezentată unei persoane oficiale;

› un director tânăr este prezentat unui superior;

› un membru al companiei unde lucr ăm este prezentat unui membru al altei companii;› un angajat al firmei este prezentat unui client sau unui cumpăr ător. Când prezentăm o

persoană, trebuie să dăm şi informaţii suplimentare despre aceasta. Exemplu: “ DomnuleMarinescu, aş vrea să v ă prezint pe soţul meu, George. Dumnealui este domnulMarinescu, preşedintele companiei noastre.”

› persoanele singure sunt prezentate cuplurilor. De exemplu: “ Domnule şi doamnă

Georgescu, aş vrea să v ă prezint o persoană din conducerea firmei Oriflame, CătălinDavid. Cătălin, dumnealor sunt domnul şi doamna Radu Georgescu, părinţii soţuluimeu.”

› o persoană singur ă este prezentată unui grup



O excepţie importantă de la “regula priorităţii”, este aceea că nimeni nu este maiimportant, nici m ăcar directorul general al companiei la care lucr ăm, decât clienţiifirmei. Clienţii sunt întotdeauna mai importanţi decât orice persoană din firm ă şiaceeaşi regulă se aplică şi în cazul oficialităţilor alese prin vot. De exemplu, „DomnuleCristea, permiteţi-mi să vi-l prezint pe domnul Tudorescu, directorul nostru general.Domnul Cristea este clientul nostru din Iaşi.” Sau: „Domnule deputat Holban,

permiteţi-mi să vi-l prezint pe domnul Tudorescu, directorul nostru general.” La o întrunire de afaceri sau cu caracter social nu este necesar ca fiecare invitat să fie

prezentat tuturor celorlalţi musafiri. Cea mai bună tactică este ca amfitrionul saumusafirul desemnat să întâmpine invitaţii să prezinte persoana respectiv ă unui grupde oameni aflat mai la îndemână, spunând mai întâi numele celui nou venit şi apoinumele fiecărui oaspete din grupul respectiv sau să pună pe cineva din grup să spună numele invitaţilor din grupul respectiv. Când ne aflăm în prezenţa altor persoanestr ăine îi vom ar ăta respect şefului nostru adresându-ne cu apelativul de politeţe„domnul” sau „doamna.”„Doamnă” este apelativul cuvenit unei femei din lumeaafacerilor, indiferent cum îşi spune persoana respectiv ă în viaţa particular ă. Evident,dacă o femeie ne spune direct că doreşte să folosim în cazul ei apelativul „domnişoar ă”,

este bine să ne conform ăm acestei cereri.



Pentru a produce o impresie bună, trebuie să fie urmate nişte reguli. Când opersoană face cunoştinţă:

› trebuie să se ridice în picioare. Astfel ea manifestă interes faţă de persoana care îi esteprezentată şi i se va r ăspunde imediat în acelaşi fel

›

face un pas înainte şi zâmbeşte, sau m ăcar încearcă să aibă o mână plăcută › dă mâna cu persoana căruia îi este prezentată şi o priveşte direct în ochi pe aceasta

› repetă numele celeilalte persoane şi spune una din formulele: “ Îmi face plăcere”, “ Suntîncântat să v ă cunosc”, “ Îmi pare bine”. Aceste formule sunt absolut necesare atuncicând facem cunoştinţă.

Numai după acest ritual, cei care au fost prezentaţi pot începe o conversaţie.

Prezentarea le-a dat dreptul să aibă relaţii mondene, ceea ce, după regulile stricteale politeţii, nu era posibil înainte.



Cartea de vizită, aşa cum o ştim în forma actuală, ceva mai îngustă decât o cartelă de metrou, a apărut în China, în secolul XV. În Europa, căr ţile de vizită au apărutpentru prima oar ă în Franţa, în timpul domniei regelui Ludovic al XIV-lea.

Cartea de vizită era considerată un semn al aristocraţiei, o form ă rafinată de

prezentare, şi era trimisă prin intermediul servitorilor, atunci când se mergea învizită. Cartea de vizită era un lucru ce ţinea de etichetă şi era folosită după tot felulde reguli sofisticate. Ele erau realizate cu ornamente şi desene, care mai de caremai elaborate şi colorate, adev ărate opere de artă.

Câteva dintre regulile de folosire a căr ţii de vizită în secolele XVIII – XIX:

›

la prima vizită trebuia să oferi o carte de vizită fiecărei femei din casa respectiv ă,excepând servitoarele;

› nu puteai să te întâlneşti cu gazda, până când aceasta nu-ţi examina cu atenţie cartea devizită, pe care i-o aducea servitorul;

› când cineva suna la uşă, servitorul avea datoria ca la deschiderea uşii să ţină o carte devizită în palma stângă, pregătită pentru a o oferi;

›

bărbaţii puteau ţine căr ţile de vizită în buzunar, femeile însă le ţineau într-o casetă specială.



În secolul XIX, în America s-a f ăcut o distincţie riguroasă între căr ţile de vizită personale şi căr ţile de vizită în scop de afaceri. Cele personale serveau doar pentruîntâlnirile sociale din obligaţie, care reprezentau un fel de scrisoare de introducere, iar căr ţile de vizită în scop business s-au r ăspândit în mijlocul celor care aveau o afacere depromovat. Iniţial, mulţi dintre cei care aveau afaceri de promovat îşi puneau fotografia

pe cartea de vizită business şi dădeau diverse detalii despre afacerea lor. În zilele noastre, căr ţile de vizită sunt de toate felurile, de la cele mai artistice, la cele

mai simple. De obicei, în mediile de afaceri se prefer ă căr ţile de vizită mai sobre, f ăr ă desene, fotografii sau alte imagini.

Cartea de vizită este, potrivit unor specialiştilor, un instrument fundamental demarketing prin care vinzi cel mai de preţ produs pe care îl ai: tu însuţi. Cartea de vizită este un mod de a te prezenta ca un potenţial colaborator. Gestul oferirii căr ţii de vizită escurt şi hotărât, efectul fiind cu atât mai puternic dacă însoţim gestul cu un zâmbet, oaplecare de cap. În cazul în care persoanele care se întâlnesc pentru prima oar ă suntaşezate la masă, acestea se plasează pe masă, în faţa partenerului de discuţie, dându-iastfel posibilitatea să scoată, la rândul său, propria carte de vizită. Este indicată

menţinerea căr ţii de vizită pe masă, pe toată durata întâlnirii, iar la sfâr şitulevenimentului trebuie să ne asigur ăm că nu o uităm.



Cartea de vizită reprezintă un accesoriu indispensabil unei prime întâlniri deafaceri, aceasta facând parte din „ritualul“ primei impresii, în care includem salutul, strângerea de mână, prezentările, punctualitatea, ţinuta, mimica, tonul şitimbrul vocal.

Un rol important al căr ţii de vizită este acela de a facilita receptarea numelui,funcţiei şi companiei pe care posesorul ei o reprezintă. Aceasta trebuie oferită laînceputul primei întâlniri de afaceri. Deşi în acest caz gestul oferirii căr ţii devizită este extrem de apreciat, specialiştii spun că este indicat să evitaţi acest„ritual“ dacă are vreun defect, este neactualizată sau murdar ă. De asemenea, trebuieevitat să scrieţi cu pixul pe ea informaţii suplimentare. În plus, oferirea căr ţii devizită în timpul mesei este un gest total lipsit de tact.

Alt rol al business cardului este acela de a transmite noile coordonate personale (onouă funcţie, un nou num ăr de telefon, o nouă adresă) unei persoane dejacunoscute. Cartea de vizită mai este folosită şi ca anex ă a unui buchet de flori, aunui cadou sau a unei invitaţii la un eveniment. În plus, mai poate însoţi undocument/raport.



O importantă regulă este să le purtăm întotdeauna cu noi. În cazul în care se pleacă din birou pentru un num ăr mai mare de zile, sau se ajunge într-o locaţie care vapermite un contact profesional intens (congres, conferinţe, evenimente, etc), trebuiesă se estimeze atent necesarul de căr ţi de vizită, lăsându-se întotdeauna o marjă deeroare.

O altă regulă este aceea a consistenţei identitare. O carte de vizită trebuie să respecte în mod obligatoriu designul şi elementele specificate în ghidul deidentitate al companiei. În m ăsura în care nu există un design standardizat, ceamai bună politică este “less is more” – evitaţi excesele, păstraţi o linie simplă şicurată.

Pentru a deveni un instrument de marketing eficient, cartea de vizită este ideal să

cuprindă câteva din elementele urm ătoare: un slogan, o hartă, sigla firmei tipărită cu culori şterse pe fundal, informaţii despre produsele oferite, numele altor persoane de contact (secretar ă,coleg de echipă,subordonat), fotografia proprie, onotă scrisă cu pixul completată atunci care să atragă atenţia, imprimarea unuianume parfum, calitatea hârtiei. Aceste elemente atrag atenţia celui căruia i-aţioferit-o.



Cu toate că se obişnuieşte să se facă schimbul de căr ţi de vizită la începutul uneiîntâlniri, puteţi să o oferiţi şi la sfâr şitul ei. Este însă total neindicată oferireacăr ţii de vizită a altei persoane.

Înmânarea business cardului are anumite reguli ce nu trebuie încălcate. Persoanacu o funcţie superioar ă este cea care ofer ă prima cartea de vizită. Este extrem denepoliticos ca o persoană aflată într-o funcţie de execuţie să „impună“ cartea devizită unui superior. La o întâlnire de afaceri la care participă persoane care nu secunosc, cei care iniţiază schimbul căr ţilor de vizită sunt chiar organizatoriievenimentului.

Nu numai oferirea căr ţii de vizită este importantă, ci şi primirea sa. Astfel, estepoliticos ca atunci când primim o carte de vizită să o studiem câteva secunde cu

atenţie. În caz contrar se creează impresia ca nu sunteţi interesat de persoana de lacare aţi primit-o.

De fapt, specialiştii din domeniu recomandă ca fiind politicoase şi câteva rem ărcipe tema celor înscrise pe cartea de vizită, scopul acestora fiind de a demonstrainterlocutorului interesul manifestat pentru persoana sa.



La întânirile de afaceri internaţionale sau cu parteneri str ăini este recomandat ca business cardul să fie scris bilingv. De exemplu, pentru japonezi este practic deneconceput ca un om de afaceri care se respectă să nu poarte asupra lui căr ţi de vizită.Însă după cum probabil bănuiţi, simplul fapt că aveţi un stoc serios de căr ţi de vizită nueste de ajuns, existând un întreg set de norme care trebuiesc respectate când vine vorbade schimbarea de căr ţi de vizită cu un japonez. Schimbul de căr ţi de vizită este un micritual cu reguli care trebuiesc respectate, indiferent de situaţie. Iată câteva din regulilereferitoare la căr ţile de vizită, pe care trebuie să le respectaţi:

1. Nu v ă uitaţi niciodată căr ţile de vizită şi asiguraţi-v ă că aveţi un num ăr suficientdeoarece dacă la întâlnirea de afaceri participă un grup restrâns de persoane veţi face cusiguranţă schimb cu toţi participanţii. Trebuie să fiţi atent să nu omiteţi nici un

participant deoarece acest lucru poate fi considerat nepoliticos.2. Aveţi nevoie de căr ţi de vizită bilingve. Gândiţi-v ă foarte serios înainte de a face o

călătorie de afaceri în Japonia la confecţionarea unor căr ţi de vizită care să conţină peverso informaţia identică cu cea în limba română / engleză, dar scrisă în limba japoneză. Utilizaţi însă o sursă de încredere pentru confecţionarea căr ţilor de vizită deoarece greşelile sunt inadmisibile. Consideraţi cartea de vizită ca fiind propria

oglindă.



3. Când primiţi o carte de vizită japoneză spuneţi "Arigato gozaimas"(mulţumesc)sau "Hajimemashite"(îmi pare bine de cunoştinţă).

4. Când primiţi sau când înmânaţi o carte de vizită folosiţi ambele mâini (observaţimodul în care japonezii fac acest lucru şi încercaţi să imitaţi gestul). Un gest uşor

de înclinare este de asemenea apreciat.5. Trataţi întotdeauna căr ţile de vizită primite cu respect.

6. Nu scrieţi NICIODATĂ nimic pe căr ţile de vizită primite (puteţi face asta maitârziu în particular, nciodată în public). Acest lucru este considerat nepoliticos,dovedind lipsă de respect faţă de cartea de vizită primită, implicit faţă depersoana care v-a înmânat-o.

7. Nu faceţi niciodată schimb de căr ţi de vizită peste masă. Dacă este necesar puteţiface câţiva paşi pentru a ocoli masa sau orice obstacol care este întredumneavoastr ă şi interlocutor.

8. Oferiţi cartea de vizită astfel încât partea în limba japoneză să fie vizibilă iar textul orientat în aşa fel incât să fie uşor de citit pentru cel care o primeşte.



9. Nu v ă jucaţi niciodată cu o carte de vizită. Dă impresia de lipsă de respect.

10. Nu puneţi căr ţile de vizită în port-card imediat în cazul în care sunteţi asezat lamasă. Tineţi-le pe masă în aşa fel încât să v ă fie uşor să ştiţi în orice momentnumele persoanelor din încăpere. Nu este nepoliticos să uitaţi numele persoanelor

şi este bine să v ă aruncaţi ochii pe car ţile de vizită primite ori de câte ori estenevoie. Atenţie însă, nu acoperiti niciodată car ţile de vizită cu obiecte personale(telefon, carnet de notiţe etc).

11. Nu uitaţi niciodată o carte de vizită pe masă. Un asemenea gest spune că persoanarespectiv ă este irelevantă pentru dumneavoastr ă. Chiar şi pentru participanţii cuo poziţie mai joasă un asemenea gest poate fi considerată o jignire grav ă.

Trataţi-v ă întotdeauna interlocutorii cu respect, indiferent de poziţia lor încompanie. De obicei în Japonia salariaţii unei companii sunt angajaţi pe viaţă iar persoana care v ă serveşte azi ceai, peste 10 ani poate fi responsabilă pentru un buget de miliarde de yeni. Cu siguranţă v ă va fi benefic faptul că persoanarespectiv ă îşi va aminti cu plăcere de dumneavoastr ă. Totuşi, deşi urmarea cu

stricteţe a regulilor nipone poate fi uneori obositoare sau pot părea lipsite de sens,nu cedaţi tentaţiei de a urma exemplul celor care aleg să le ignore.



NU UITAŢ I :

PRIMA IMPRESIE

CONTEAZ Ă !!

V Ă MULŢ UMESC

PENTRU ATENŢ IE

Date post:	12-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	nicolae
View:	59 times
Download:	0 times

Prima impresie

Documents